Scrisoare Misiune India Oct 09

Pasi cu El pe strazi indiene Aniversari si motive de multumire

oct 2009- Dana A.

Acum la inceputul lui octombrie sarbatoresc doua lucruri importante: 3 ani de cand Domnul m-a chemat in misiune si am inceput sa lucrez cu YWAM si 1 luna de cand am sosit in India. Am fost in misiuni pe 3 continente, in mai multe tari, am invatat sa studiez Biblia si diverse metode de evanghelizare incluzand video si alte mijloace media, am investit in tineri si copii... stiu ca toate au fost lucrarile Domnului si ceea ce El a pregatit mai dinainte pentru mine si pentru aceasta perioada a vietii mele. Ii dau slava Lui pentru toate vietile care au fost atinse, pentru purtarea Lui de grija si pentru ca a pus in mine inima Lui pentru natiuni. Ii mai multumesc pentru lucrurile pe care le-a schimbat in mine si pentru ca mi-a pus picioarele slabe pe stanca tare a Cuvantului Sau! Iar aici, in mijlocul unei lumi idolatre, ii multumesc ca mi s-a facut cunoscut si ca sunt acum copil al Lui!

Aceasta este India!

Prima luna din misiunea in India a trecut destul de repede. Eu m-am intors aici pentru a 7a oara dar mereu descopar ceva nou, ceva ciudat sau ceva minunat. Vreau sa va redau mai jos doar cateva dintre imaginile a ceea ce inseamna India: Sunete: o pasare canta ascutit in copac, geamurile zangane la fiecare trecere a numeroaselor masini sau motorete, un vanzator ambulant isi striga cu glas tare toate vegetalele pe care le are, de 5 ori pe zi musulmanii isi canta in difuzoare rugaciunea pentru Alah, hindusii isi poarta cu cantece stridente zeii lor de lut sa-i arunce in raul Gange, un copil subnutrit plange slab, Daniel marturiseste cu curaj altor tineri cum Domnul l-a salvat si l-a facut slujitorul Lui, inchidem geamurile si cantam „Osana”... Culori: un sari rosu aprins atarna la uscat la un balcon, banane galbene te imbie pe tarabe, sosurile caramizii si iuti sunt preferatele localnicilor, orezul alb- mancarea de toate zilele, saracii din slamuri au haine gri ca si viata lor, beteala multicolora marcheaza un loc in care are loc o casatorie, carpe portocalii acopera trupurile fara viata a miilor de indieni care se indreapta spre crematorii si... spre moarte vesnica... Imagini: transpiratia curge pe fata profesorului care preda despre „Natura si Caracterul lui Dumnezeu”, mana ti se lipeste de caiet de caldura, Habil gateste intr-o baie de aburi pranzul, Paul alearga printre oameni, vaci, biciclete, in aglomeratia infernala dupa ultimele cumparaturi, 3 tineri beti isi poarta statuile idolilor pe la porti, pe strazi rasar ca peste noapte altare colorate pregatite pentru festivalul idolesc din zilele urmatoare, la conferinta crestina cateva zeci de tineri alearga in fata cu inimile deschise catre Domnul... Si multe altele alcatuiesc tabloul fascinant al INDIEI.... Acesti 3 ani si misiunea in care ma aflu acum in India nu ar fi fost posibile fara sprijinul bisericii mele Emanuel din Galati, a unor prieteni dragi care ma sustin in rugaciune si financiar, a Fundatiei Inima de Copil si APME si a altor biserici din Galati, Beclean, Bucuresti, Cluj, Bistrita care m-au primit sa vorbesc despre misiune si m-au binecuvantat. Va multumesc si fie ca Domnul sa va rasplateasca din belsug cu daruri fizice si duhovnicesti. 1Tes 5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

9 zile de festival idolesc si povestea Ucenicind tinerii indieni Aici la Tineri Pentru Misiune Patna ajut alaturi de alti romani si cativa misionari indieni la organizarea unei scoli de ucenicie. Avem 12 studenti din mai multe state ale Indiei. Desi majoriatea sunt crestini botezati intr-o biserica marturiile lor vorbesc despre persoane care mai au nevoie de mult de lucru pentru a urma pe Domnul cu adevarat si mai ales pentru a deveni la randul lor slujitori printre ai lor: 3 vin din familii hinduse si l-au primit pe Isus, s-au botezat dar au multe lucruri nelamurite sau un mod de a-L privi pe Dumnezeu afectat de cultura si obiceiurile lor vechi; unii vin din familii crestine dar care nu au stiut sa fie un exemplu pentru ei asa ca viata lor a oscilat intre biserica si prietenii periculoase, alcool, droguri, incercari de sinucidere; pe 2-3 dintre ei i-au trimis la aceasta scoala parintii care sunt pastori sau lucratori crestini si au nevoie de ajutorul lor dar ei nu au fost prea interesati de invatatura crestina pana acum. Pentru acestia a inceput un proces de ucenicie si transformare. Profesori vin si predau diminetele, nou ne intalnim dupaamiezele gata sa raspundem la intrebari, sa consiliem, sa-i invatam cum sa aiba o relatie adevarata cu Domnul si le explicam noi metode de evanghelizare. „Pana acum credeam ca de fapt si noi crestinii avem 3 zei la care ne inchinam, a marturisit o studenta dupa prima saptamana de invatatura. Nu a avut cine sa-mi explice dar acum aici am inteles ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt de fapt un singur Dumnezeu”. Rachel

Rugati-va pentru:

cutremuratoare a unei jertfe umane

India este o tara frumoasa dar atmosfera spirituala este greu de suportat daca esti credincios cu adevarat. Foarte des indienii inchid scolile, dau liber oamenilor si isi fac pe strazi altare mari in care pun zei de paie si de lut ca sa se inchine si sa le aduca jertfe. Chiar acum in septembrie a fost un astfel de festival idolesc numit Durga Puja. Timp de 9 zile au adus cantari si jertfe acestui zeu surd si mut despre care se spune ca ar avea 9 chipuri si ca ar putea da oamenilor „putere”. Femeile postesc si seara duc jertfe, tineri beti sau drogati cu o carpa rosie pe frunte canta incantatii si bat la tobe pana noaptea tarziu, serile se duc cu mic cu mare si se inchina in timp ce strazile sunt blocate si traficul e dat peste cap. Dupa 9 zile statuile oribile sunt duse cu surle si trambite si aruncate in apa Gangelui si asa se termina „puterea” acestui idol, unul dintre cele cateva mii cate sunt in India. In acest timp lucruri rele se pot intampla. Noi ne-am luptat cu diaree, febra mare. Eu nu am avut niciodata asa probleme de sanatate desi am fost de multe ori in India si sunt invatata cu mancarea. Mai mult de 1 saptamana am avut mereu diaree si voma, febra de nu puteam bea nici apa. Studentii au fost si ei atacati de fel de fel de ganduri de a renunta la scoala. Multumesc celor care ne-au sprijinit in rugaciune, am avut mare nevoie si Domnul a adus lucrurile la normal acum. Tot cam in timpul acestei sarbatori un frate de la biserica unde merg se intorcea cu masina de undeva si era blocat in trafic pe podul peste Gange. A vazut pe margine, mai incolo, o femeie cu un copil de 34 ani de mana si un altul mic in brate. La un moment dat aceasta a luat pe cel care mergea langa ea si l-a aruncat in apa adanca peste parapet. Crestinul a coborat din masina si a alergat repede gandind ca se va sinucide si ea. Copilul de 3-4 ani disparuse deja dus de ape. A intrebat-o ce face, de ce a aruncat copilul? „ Cel mic are doar cateva luni si e foarte bolnav, a raspuns femeia. Am fost cu el la doctori si nimic nu-i ajuta. E pe moarte”. „Bine, a intrebat crestinul, dar de ce l-ai aruncat in apa pe celalalt?”. „Am venit la Mama Gange sa aduc o jertfa, a raspuns. Doar ea il poate ajuta pe cel mic sa traiasca. Si i-am dat ce aveam eu mai bun, celalalt copil.” Aceasta povestire ne umple poate, pe buna dreptate, de revolta si nu putem intelege o astfel de gandire inapoiata si idolatra. Asa am simtit si eu. Ma doare sa-i vad pierind cu trupurile si sufletele fara lumina pe acesti oameni si de aceea ma aflu aici incercand sa le dezvalui Adevarul. Dar ma gandesc si la lucrurile pe care noi, ca si crestini le dam Domnului nostru: lucrare, timp, finante, obiecte... Sunt intotdeauna ceea ce avem noi mai bun sau preferam sa spunem ca El ne iubeste oricum? Nu are El aceeasi dragoste si pentru acesti acesti oameni care nu-L cunosc si care se pierd cu miile? Nu pune si astazi intrebarea:

– ucenicia tinerilor indieni la care Cine va merge pentru Noi?.... iau parte aici; lucrarea cu copiii din orfelinat in care ajut dand invatatura duminica – protectia studentilor si misionarilor implicati in lucrarea de aici – ca Domnul sa ma protejeze fizic si spiritual – un apartament pe care sa-l inchiriem eu si o alta romanca cu care lucrez – sa fiu o lumina printre indienii crestini sau necrestini – sa pot vedea care este voia Domnului dupa aceste 6 luni cat am planificat sa slujesc aici