PREVENIREA RISCURILOR PRIN RESPONSABILITATE SOCIALĂ A INTREPRINDERII Dr. Vasilica CIUCĂ, CS I, director general INCSMPS Bucureşti
Mat. Draga ATANASIU, CS III INCSMPS Bucureşti
Dr. Cristina Lincaru, CS III INCSMPS Bucureşti REZUMAT Principiile dezvoltării durabile şi de integrare a rezultatelor cunoaşterii in intreaga viata socio-economica, au fost confirmate şi recunoscute prin Agenda de la Lisabona (2000), reafirmate la Consiliul European de la Goeteborg (iunie 2001), scoţând in evidenta legătura strânsă între creşterea economică durabilă, coeziunea socială şi protecţia mediului. Creste prin aceasta rolul întreprinderii in planul socio-economic, concretizat in conceptul de “responsabilitate socială a întreprinderii - RSE”, care trece astfel de la “integrarea voluntară de către întreprinderi a preocupările sociale si de mediu, in activităţile lor comerciale si relaţiile lor cu părţile interesate”, la un factor al competitivitatii. Ca o expresie a legaturilor strânse intre business, social şi mediu, rezultatele unei întreprinderi sunt apreciate prin indicatori ai celor trei arii, afacerea, cele care reprezintă impactul asupra dimensiunii sociale şi de mediu. Lucrarea isi propune sa evidentieze aspecte legate de necesitatea abordarii si in tara noastra a acestui concept, în contextul actual al globalizării şi a noii competitivităţi, ca vector important al societăţii cunoaşterii si ca o provocare in contextul integrarii. Actualitatea stringentă şi potenţialul imens de dezvoltare a conceptului, permite ca prin îmbogăţirea cunoaşterii în acest domeniu să crească conştientizarea asupra importanţei RSE, maximizând efectele sale pozitive in planul afacerii. CUVINTE CHEIE globalizare, dezvoltare durabilă, responsabilitate socială a întreprinderii, părţi interesate
SUMMARY The principals for the sustainable development and knowledge results integration in the entire socio-economical life were confirmed and adopted through Lisbon Agenda (2000), actualised on Goeteborg (june2001) European Council, making visible the strong connection between sustainable economical growth, social cohesion and environment protection.In this way becomes more important the firm role at socio/economical level, concretized in the „Corporate Social Responsibility”, which make possible the transition from „volunteer integration in commercial activities of social and environment preoccupations and their relations with interested parties” to CSR as competitiveness factor. As an expression of strong correlations between business, social and environment, the impact of social and environment dimensions is added in to the business. This paper enhances aspects regarding the necessity of more consideration for this concept in our country, in the globalisation and of the new competitiveness context, acting as a main “knowledge society vector” and also as a challenge during integration process. The acute actuality and the huge potential of concept development, allows the knowledge enrichment regarding and the awareness of its importance, resulting maximisation for the positives effects of business. KEY WORDS globalization, sustainable development corporate social responsibility, stakeholder
Globalizarea, dezvoltarea durabilă şi competitivitatea sunt trei mari provocări şi repere ale prezentului nostru. De aceea, in ultimii ani, aproape peste tot in lume, a intrat in vorbirea curenta, obisnuita, folosirea unor notiuni, cum sunt: globalizare, guvernare, guvernabilitate, organizare, sustenabilitate, parteneriat, cunoastere, performanta, economic si politic, pietele si formele de interventie ale puterilor publice, restructurare, somaj, concediere, social poluare, ecologizare, etc, si ale caror intelesuri nu sunt mereu complete si ca urmare nu sunt valorizate, sau si mai grav, pot deveni arme cu o singura tinta. La inceputul anilor 90, prin afirmarea tendintelor de internationalizare a economiei, puse in evidenta prin mondializarea pietelor si consolidarea puterii institutiilor financiare, ordinea sociala si politicul au fost supuse unor profunde transformari. Fortele pietei definesc de acum inainte limitele politicului, diferite tari sunt supuse presiunii firmelor transnationale, puterii financiare ale acestora. Fundamental, globalizarea, ca rezultat al mondializarii pietelor, creaza noi forme de integrare si stimulare a concurentei intre actorii economici si sociali. Dar tot ea genereaza noi forme de 1
excluziune care duc la somaj sau la precaritatea locurilor de munca, la o cultura consumatorista, neviabila pe termen lung. La nivel mondial, in literatura de specialitate se fac atentionari asupra specificitatii si complexitatii sociale ale proceselor responsabile cu producerea unor astfel de fenomene. In cadrul acestor procese, emergenta problemei sociale constituie un element cheie, fiind asociata saraciei care poate atinge grupe noi de populatie si in acelasi timp poate duce la accentuarea diferentierilor din cadrul aceleasi societati. Sunt mai ales agravante in contextul unor procese de restructurare economica care presupun, pe langa adoptarea unor noi tehnologii, a unor noi investitori, si adoptarea unor politici de concediere generatoare uneori de grave consecinte sociale. In acest ultim aspect se remarca cazul deja clasic al Argentinei, care releva necesitatea si importanta luarii in considerare in special a efectelor acelor transformari structurale care afecteaza sistemul de protectie sociala bazat pe asigurare (pensionare, alocatii familiale, asigurare de sanatate), generand criza sistemului traditional de politici sociale. Au fost necesare o serie de reforme structurale, printre care un nou sistem public de pensii reformat coexinstand mixt cu o capitalizare privata obligatorie, modificarea legislatiei muncii si introducerea flexibilitatii pietei muncii (noi forme de timp partial munca, accidente de munca, etc). Acest moment a reprezentat pentru autorii lucrarii, pe langa alte aspecte, si premiza abordarii studiului problematicii a ceea ce se defineste ca RSE, un instrument posibil sa preia, intr-un sistem democratic, misuni de realizare a echilibrelor economice, sociale neantagonic cu interventia statului . Pe fondul proceselor de globalizare parcurse inca din anii 80, caracterizate de faptul ca “schimbarile economice sunt marcate de interdependenta crescuta a intreprinderilor locale cu pietele, cu circuitele si centrele de decizii financiare, inovare si difuzie tehnologica, apar continuu noi provocari. Întreprinderea practic nu poate exista, dacă nu-şi modifică rolul şi sistemul de interacţiuni. Schema următoare propune, în viziunea autorilor, cadrul interrelaţional al unei întreprinderi.
Mediu Pieţe
Guvernare/ factor politic
întreprindere Comunitate locală
Circuite şi centre de decizii financiare Centre de inovare
Intreprinderi transnationale Centre de difuzie tehnologică
De cativa ani, un concept nou si în crestere, a atras atentia actorilor economici, publici si privati. Este vorba de “responsabilitatea in afaceri”, conoscut mai ales sub denumirea de „Corporate Social Responsibility “/“Responsabilite Sociale des Entreprises - RSE” . Prin aplicarea responsabilităţii sociale a întreprinderii – RSE (traducere adoptată de autotii prezentei lucrări), se speră în aplicarea unor drepturi sociale fundamentale în tari în care acestea sunt putin sau deloc respectate. Aceasta este şi ratiunea demersurilor politice ale unor organisme internationale de prestigiu şi la nivel UE, în sustinerea dezvoltării unei atitudini bazată pe responsabilitate socială în 2
afaceri. In sustinerea sa se înscriu si experientele si rezultatele deosebite în aplicarea RSE, în tări precum SUA, UK, Norvegia. In acest peisaj al ultimilor ani, global si sustenabil, întreprinderile, care vor fi subiectul prezentei lucrări, sunt tot mai mult confruntate cu imperativul de a arăta marelui public, societatii, cum si cât contribuie la dezvoltarea comunitatii în care activează. Aceasta în situatia în care întreprinderile îsi exercita functiile economice traditionale: realizare de profit, dezvoltarea oportunitatilor pentru locuri de munca, reinvestirea, îmbunatatirea în sens general, a mediului în care activează. Într-o perioadă marcată de demersurile Uniunii Europene de a stabili valori comune prin promulgarea unei Carte a drepturilor fundamentale, un număr din ce în ce mai mare de companii europene tind să pună tot mai clar accentul pe responsabilitatea socială, pe care o percep ca o parte a identităţii lor. O astfel de responsabilitate îi priveşte atât pe angajaţi cât şi pe ceilalţi factori implicaţi cu care interacţionează şi care îşi pot pune amprenta asupra succesului firmei. In acelasi timp trebuie evidentiate si aşteptările cetăţenilor, a factorilor implicaţi fata de rolul pe care il are intreprinderea in condiţiile unei societăţi aflata în continuă schimbare. Aceste aspecte sunt in concordanţă cu mesajul de bază al strategiei pentru dezvoltarea continuă a Europei, convenită cu prilejul Consiliului European de la Goeteborg (iunie 2001), în conformitate cu care creşterea economică durabilă, coeziunea socială şi protecţia mediului sunt in stransa legatura. Mulţi factori sunt decisivi în vederea masurarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor, printre care: *solicitările şi aşteptările cetăţenilor, consumatorilor, autorităţilor şi investitorilor în contextul globalizării şi a transformărilor industriale; * criteriile sociale îşi pun pecetea asupra deciziei investiţionale a persoanelor fizice şi juridice, în calitatea lor de consumatori sau investitori; * efectele negative asupra mediului înconjurător – cauzate de activitatea economică – provoacă o îngrijorare crescîndă; * mijloacele media, precum şi tehnicile moderne de informare / comunicare contribuie la transparenţa activităţii economice. CE ESTE RSE ? Deşi nu există încă o definitie comun acceptată pentru conceptul RSE, toate definiţiile găsite în literatura de specialitate, se referă la „integrarea preocuparilor sociale si de mediu in afacerile curente ale intrteprinderilor, precum si în interactiile lor cu “partile interesate = stakeholders”, pe baza voluntara”. RSE reprezintă o parte integranta a conceptului de “dezvoltare durabilă” si este inteleasă si ca o contributie a mediului de afaceri la aceasta. Responsabilitatea sociala si de mediu nu sunt separate, sunt doua marimi ale aceleasi piese care formeaza, împreună cu activitatea economică de bază, responsabilitatea in afaceri. Studiile de specialitate furnizează un tablou complet asupra implicatiilor, atitudinilor, costurilor si beneficiilor, a obstacolelor-frânelor pe care intreprinderile le intalnesc in aplicarea atitudinii responsabilite fata de partile interesate, in general exterioare. O atentie specifica o comporta in aceasta relatie doua grupe de stakeholders: - comunitatea in sensul larg al termenului si mediul natural. Conceptul “antreprenoriat responsabil” semnifică „strategiile voluntar adoptate de intreprinderi pentru a contribui la dezvoltarea durabila” si a fost consacrată prin Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Această abordare corespunde şi definitiei dată de CE-UE conceptului de “responsabilitate socială a intreprinderilor”: “ RSE reprezinta integrarea voluntara de catre intreprinderi a preocuparile sociale si de mediu , in activitatile lor comerciale si relatiile lor cu 3
partile interesate” – 02.07.2002 – Comunicat CE –RSE “Contributia intreprinderilor la dezvoltarea durabila” Aceasta noua orientare a intreprinderilor pe care UE incearca sa o promoveze, reprezintă un catalizator care privilegiaza inovarea, crearea de locuri de munca si competitivitatea in Europa, reprezentand deci si o actiune in realizarea obiectivului strategic fixat la Lisabona, acela prin care „UE trebuie sa devina un spaţiu economic cu o mare capacitate concurenţială şi dinamism, cu o creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune socială. Responsabilitatea socială s-a manifestat la întreprinderile de mari dimensiuni, publice ori private, atitudinea fiind urmata si de IMM şi societăţile cooperatiste, care acţionează în deplină concordanţă cu menţionatul principiu. Definitia care se da unui comportament responsabil al unei întreprinderi, precum si asteptarile de la un astfel de demers, pot fi foarte diferite, functie de contextul istoric, cultura, stadiu de dezvoltare socio-economic, cat si a rolului pe care il are sectorul public si privat. Ceea ce poate constitui un antreprenoriat responsabil inovator intr-o tara, poate fi considerat o simpla respectare a legislatiei, sau a normelor in vigoare in alta. Astfel, fiecare situatie trebuie evaluata intrinsec, tinand cont de specificitatea contextului, national, regional, local. Conştientizarea responsabilităţii sociale a firmelor, evocata în cadrul Consiliului European de la Lisabona din martie 2000, a dus si la introducerea conceptului de „Best Practice” în domenii precum: învăţarea continuă; organizarea muncii; egalitatea de şanse; incluziunea socială; dezvoltarea sustenabilă. Odată cu recunoaşterea importanţei aplicării unei atitudini responsabililă social şi preluarea benevolă a obligaţiilor care le exced pe cele contractuale şi legale, firmele tind spre atingerea standardelor sociale (SA 8000) şi de mediu (ISO 14001, etc), în aşa fel încât drepturile fundamentale să fie respectate cu consecvenţă. Se are in vedere aplicarea pe termen lung a unei politici de mediu menită să armonizeze interesele divergente ale părţilor interesate. Pornind de la premisa conştientizării importanţei fiecarui aspect specificat in definitie, centrul de greutate al prezentei lucrari, va fi responsabilitatea intreprinderilor in sfera socială. Conceptul responsabilităţii sociale oferă: la nivelul întreprinderilor, şansa dezvoltării de noi parteneriate – pe de o parte – precum şi cristalizării celor deja existente, pe de altă parte, în domenii precum dialogul social, dobândirea de calificări, egalitatea şanselor, anticiparea / adaptabilitatea la schimbare; la nivel local şi naţional, vizează coeziunea socială, respectiv protecţia sănătăţii; la nivel global, se referă la protecţia mediului şi la respectarea drepturilor fundamentale. Pe parcursul prezentării, s-a făcu adesea apel la “Parties Prenantes” ≡ “Stakeholders” ≡ “Parti Interesate”. În literatura de specialitate, prin „Parti Interesate” se înţelege: „persoane sau grupuri de persoane care au, sau pot avea, o propietate, un drept sau un interes, in intreprindere si in activitatile sale, trecute, prezente si viitoare” (M Hopkins / La negociation planetaire: la responsabilite sociale des entreprises devient de saison (The Planetary Bargain: Corporate Social Responsibility Comes of Age)”. (Definiţia prezentată reprezintă optiunea autorilor, nu exista incă declarat un consens asupra definitiei).
4
Interacţiunile firmă – părţi interesate au fost imaginate de autori ca fiind un copac, a cărei vigoare şi existenţă ţin de armonizarea unui sol adecvat, cu un mediu favorabil vieţii, ca şi o afacere pe termen lung.
Fiecare „parte interesată” în raport cu întreprinderea, poate avea în cadrul unui comportament responsabil social al acesteia, anumite activităţi, prezentate sintetic în tabelul următor: Grupuri de parteneri interni implicati Actionari si proprietari Salariati
Exemple de activitati ale intreprinderilor responsabile social
Clienti
Mediu
Raportare actionarilor a practicilor responsabile social Stabilirea unei atributiii care include obiective non financiare Delegarea puterii catre salariati Stabilirea ca prioritate problemele de securitate si sanatate ale salariatilor Facilitarea oportunitatilor de distribuire a cresterii si profitabilitatii intreprinderii Incurajarea comunicarii intre salariati si conducere (management) Sustinerea salariatilor in echilibrarea problemelor de munca, familie si dezvoltare personala Controlul impactului produselor si serviciilor, in domeniul calitatii, securitatii si de mediu Raspunsuri rapide la reclamatiile clientilor Angajarea in minimizarea impactului negativ si optimizarea resurselor Analiza performantelor pe ciclu complet de viata, pentru toate produsele si serviciile Integrarea valorilor de mediu in toate deciziile 5
Comunitatea in sensul larg (include autoritatile publice)
Contractanti/furnizori
Implicarea in actiunile filantropice care coincid cu nevoile comunitatii Promovarea antreprenoriatului in zona de activitate, prin parteneriat cu organizatiile locale care pot concura la succesul afacerii Practica de a recruta personal din grupurile defavorizate Sensibilitate la obiceiurile si cultura locala Conformitate la drepturile omului Integrarea valorilor sociale si de mediu in deciziile de piata Evitarea realatiilor de afaceri cu parteneri care recurg la practici ilegale, de munca a copiilor de exemplu Angajarea activa in gestiunea riscurilor in apovizionare, verificarea practicilor responsabile pe intregul parcurs al aprovizionarii Raspuns rapid la reclamatiile furnizorilor
Prin integrarea preocupărilor sociale şi de mediu în activitatea economică a întreprinderilor, care reprezintă de fapt definiţia cea mai larg acceptată pentru Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor (RSE – acronim adoptat de autorii lucrării), se afirmă această atitudine responsabilă, ca motor în logica dezvoltării sustenabile. Este de precizat că Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor (RSE) este percepută ca dimensiunea microeconomică a conceptului macroeconomic de dezvoltare durabilă. Într-o altă interpretare, RSE este înţeleasă ca parte integrantă a conceptului de dezvoltare durabila, o contribuţie a mediului de afaceri în atingerea obiectivelor de dezvoltarea durabila. În acest sens, am considerat utilă evidenţierea unor elemente de baza ale unei dezvoltari durabile cadrul conceptual. Tabelul următor structurează intervenţia „părţilor interesate”, în raport cu domeniul lor de interes. ECONOMIC PIATA
GRUPURI CHEIE ALE PARTILOR INTERESATE
√ Clienti /consumatori √ Contractanti /furnizori si parteneri comerciali √ Investitori √ Sectorul public
DOMENII
Gestiunea responsabila a canalului de aprovizionare Calitatea Inovatia Securitatea
SOCIAL LOC DE MUNCA
COMUNITATE
MEDIU MEDIU
√ Salariati Puterile √ Sindicate publice √ Patroni ONG √ Comunitate locala √ Organizatii profesionale √ Puterile publice
Mediul natural – purtatorii de cuvant ptr. Mediu ONG Comunitatea locala Cetatenii/consum atori Salariati Puterile publice Diversitatea Integrarea Aspecte relativ la locurilor de munca sociala produse/procedee Egalitate de (toleranta etnica, Utilizarea sanse coeziune resurselor (materiale – Echilibru intre sociala) epuizarea resurselor; viata profesionala Ingrijirea utilizarea apei – impactul /privata sanatatii asupra habitatului, 6
produselor Preturi corecte Satisfacerea clientilor si a ceriontelor consumatorilor Publicitate etica
Higiena si Educatie secetele; energie: securitate Calitatea schimbarile climatice, Formarea si vietii (sport aciditate) dezvoltarea /cultura) Deseuri personalului Revitalizare (depozitare: ocuparea Satisfactia a economica si terenurilor, contaminarea muncii dezvoltare solului, apele subterane) Salarii si /locuri de munca Poluare (poluare avantaje Infrastructur atmosferica: schimbari Crearea/proteja a locala climatice, saracirea rea locurilor de Securitate stratului de ozon, smog, munca sanatate; poluarea apei: Drepturi de alterarea habitatului; munca contaminare sol: acumulare de poluante; diminuarea diversitatii bilogice)
ATITUDINEA RSE POATE SĂ INTERVINĂ ÎN PREVENIREA UNOR RISCURI ECONOMICE, SOCIALE, ECOLOGICE ? Pentru a răspunde acestei întrebări, autorii au structurat mai întâi problemele care pot apare în contextul marilor provocări ale momentului cărora o întreprindere/firmă trebuie să găsească o soluţionare. Orice problemă comportă un risc, faţă de care întreprinderea trebuie să adopte o strategie. În tabelul de mai jos sunt evidenţiete principale probleme, riscurile induse de acestea şi modul prin care autorii au apreciat că, atidunea RSE poate contribui la prevenirea dezvoltării acestora. PROBLEME
RISCURI
INTERVENTIA RSE
• distrosiuni concurentiale intre intreprinderi • raportare pasiva la norme si standarde • conflicte intre culturi organizationale, companii/firme • conflict intre nivele de dezvoltare economica • evolutia economica si sociala • abordari strategice unilaterale • accentuarea segmentarilor pietelor muncii • retele globale
• excluderea de pe piata a actorilor care competitioneaza corect (inclusiv prin nerespectarea conformitatii normelor standard in vigoare) • cresterea ocuparii precare • accentuarea excluziunii sociale (tineri, batrani, persoane cu dizabilitati, etc) • instabilitate, haos (crestere rapida a entropiei – distrugere, autodistrugere)
• evaluarea voluntara si continua a impactului activitatii si a rezultatului acesteia, in 3 dimensiuni integrate economic, social si de mediu • raportarea activa la norme si standarde si excluderea actorilor cu comportament incorect (coruptie, practici ilegale de afaceri si munca, etc) • transmiterea bunelor practici, transformarea in formator de atitudine si valoare • adoptarea unui comportament etic in relatia cu toti stakeholders (castig – castig) • practicarea investitiei in cercetare, educatie, formare in functie de dimensiunea si tipul intreprinderii – dezvoltarea capitalului uman corespunde unei economii bazata pe cunoastere 7
plutitoare • comportamentul intrepreinderilor transnationale nu interfera cu normelor nationale • lipsa strategiilor structurale • presiunii asupra sistemului de asigurari
• stagnare, neadaptare • impact negativ asupra sanatatii la locul de munca, comunitati, clienti si mediu • epuizarea resurselor umane – spre exemplu brain drain • exploatarea fara limita a resurselor naturale si a mediului
productivitate crescuta • investitia in locuri de munca de calitate, implicarea in comunitate • prevenirea erodarii cunostintelor • prevenirea imbolnavirii la locul de munca si interventie voluntara ptr. mentinerea sanatatii comunitatii si mediu • investitia in politici active – politica de recrutare a persoanelor defavorizate la nivelul comunitatii-spre exemplu • investitia in armonia sociala – dezvoltarea dialogului intre toate partile interesate
Precizăm că, alegerea problemelor, a riscurilor pe care acestea le pot induce, precum şi modul prin care poate o atitudine RSE le poate preveni, reprezintă opţiunea autorilor, tabloul suportând discuţii şi completări. Conceptul RSE nu este la acelaşi nivel studiat, înţeles şi aplicat în toate ţările europene, aspecte care ţin de tradiţiile, cultura şi mai ales de calitatea mediului de afaceri. Ceea ce într-o ţară reprezintă o atitudine voluntar adoptată de mediul de afaceri, în alta acelaşi comportament este supus unor reglementări naţionale, sau nu este luată în consideraţie. Astfel, domeniul social este tratat diferit, de la o tară la alta: anumite tari -Danemarca si UK spre exemplu - dezvolta politici active in domeniul social; în altele RSE abia reprezintă o prioritate; UK din 2000 a fost numit un ministru cu atribuţii în elaborarea planurile viitoare ale guvernului în domeniul RSE; 8% din IMM europene au un comportament responsabil social; În Austria, guvernul a luat numeroase initiative legislative in domeniul ocuparii persoanelor cu dizabilitati, premiind în acelaşi timp intreprinderile favorabile dezvoltării familiei, etc În Belgia din 2001, a fost adoptată legea etichetei sociale aplicată la produse din tari in dezvoltare, aplicând standardele ILO cu privire la munca copiilor, la munca fortata, la discriminare, la dreptul sindical de negociere în domeniul conditiilor de munca; Franta masuri fiscale ptr. promovarea donatiilor intreprinderilor catre ONG, masuri de insertie sociala someri pe durata lunga, persoane cu dizabilitati; Spania acordă anumite avantaje fiscale intreprinderilor care participă la activităţi sociale (donatii, cooperari activităţi interes general Pentru 25% din europeni imaginea sociala a intreprinderi reprezintă un factor în decizia de cumpărare produse sau servicii; spre exemplu, în 1998 în UK, 17% au boicotat produsele pe baze etice, 19% îşi bazeaza alegerea în cumpărare pe reputatia etică a producătorului, etc A crescut încrederea în sectorul privat; conform studiilor efectuate, rezultă că 66% din europeni declară că intreprinderile mari din sectorul privat sunt mult mai mai mult implicate in sectorul social.
8
Marile intreprinderi sunt considerate responsabile nu numai pentru propriile realizari în aplicarea RSE, dar si pentru acelea ale furnizorilor, conform efectului în cascadă, pe tot parcursul aprovizionarii; Prin trecere de la economia industrială la economia bazată pe cunoastere, capitalul uman devine o RESURSA STRATEGICĂ foarte importantă; Cresc investitiile IRS: in UK 5% din investitori sunt legati de IRS, fata de 13% in SUA. Toate cele prezentate, precum şi importanţa tematicii, au stat la baza demarării proiectului “Dezvoltarea conceptului responsabilitate socială în întreprinderile româneşti, în context european”, competiţionat în cadrul Programului Cercetare de Excelentă finanţat de ANCS, de un consorţiu coordonat de INCSMPS, prin care se iniţiază abordarea stiintifică, coerentă, pragmatică, din punct de vedere conceptual si metodologic, a atitudini RSE. Consortiu este alcătuit din: INCSMPS, UPT, IPA, INOE, CURS şi urmăreşte abordarea următoarelor obiective: Situaţia existentă la nivel internaţional, inclusiv UE, referitor la conceptul IRS/CSR.
O.1. Abordări conceptuale IRS/CSR, existente şi tendinţe de dezvoltare; O.2. Experienţe şi evoluţii relevante în spaţiul internaţional; O.3. Analiza comparativă a metodelor şi practicilor IRS/CSR la nivel UE şi internaţional Elaborarea unor analize O.1 Standarde normative care reglementează practicile empirice privind situaţia IRS/CSR la nivel internaţional, în domeniul social, de mediu existentă la nivelul României a şi al calităţii; dimensiunii externe (în afara O.2. Determinarea nivelului de cunoaştere şi aplicare a întreprinderii) a IRS/CSR. standardelor IRS/CSR la naţional; O.3. Metode de monitorizare a aplicării standardelor IRS/CSR în România; O.4. Identificarea tipurilor de sancţiuni pozitive şi negative care privesc practicile IRS/CSR aplicate în România; O.5. Proceduri (standardizate) de mediere a conflictelor privind aplicarea IRS/CSR în România. Elaborarea unei metodologii de O.1. Elaborarea unei metodologii de investigare a IRS/CSR investigare a dimensiunii la nivelul întreprinderii, pentru România IRS/CSR la nivel intern (de O.2. Definirea şi proiectarea unui set indicatori de tip întreprindere), pentru cantitativi şi calitativi; România O.3. Elaborare model (econometric) privind evaluarea prezenţei IRS/CSR în organizaţie. Evaluarea impactului O1. Proiectarea modelului econometric de evaluare a IRS/CSR asupra variabilelor impactului IRS/CSR în România. efect: competitivitate, calitatea O2. Selectarea indicatorilor prin care se cuantifică variabilele ocupării, incluziunea şi efect. coeziunea socială. O3. Estimarea impactului RSE asupra variabilelor efect 4. CONCLUZII Înlăturarea obstacolele care apar în calea demersurilor unei largi cunoaşteri, difuzare şi adoptare a unor practici responsabile sociale de către întreprinderi are ca punct de plecare următoarele :
9
insuficienta cunoaştere cu privire la relaţia care există între practicile responsabile social şi performanţele economice ale întreprinderilor (« argumente economice ») ; • consensul între diferite « părţi interesate » ţinând cont de dimensiunea mondială a conceptului RSE şi în principal de diversitatea cadrului strategic naţional în care acesta se aplică; • formarea, generală şi individuală, în cadrul unor şcoli economice spre exemplu, asupra rolului pe care îl are RSE în dezvoltarea economică, precum şi în dezvoltarea pe termen lung a unei întreprinderi; • transparenţa în aplicare, care provine în principal din lipsa instrumentelor larg recunoscute pentru elaborare şi gestionare a politicilor în domeniul RSE; • recunoaşterea şi acceptarea, atât de consumatori cât şi de investitori, a comportamentului social responsabil ; • coerenţa politicilor puterilor publice. În tranziţia la o economie bazată pe cunoaştere, o mare importanţă revine formării şi pregătirii continue a salariaţilor, a tuturor cetăţenilor. În acest fel, informarea asupra consecinţelor unor decizii incorect luate, la nivelul întreprinderii, local sau global, pot fi mai bine cunoscute şi înţelese, astfel încât efectele pe termen lung să fie preîntâmpinate printr-o atitudine responsabilă adoptată de toate “părţile interesate”, în care se includ şi puterile publice. •
5. BIBLIOGRAFIE [1] Strategie de l”Union europeenne en faveur du developpement durable, COM(2001) 264 [2} Conclusions de la Présidence, Conseil européen, mars 2005 [3] M Hopkins, The Planetary Bargain: Corporate Social Responsibility Comes of Age [4] Meghan Conolly, Corporate Social Responsibility Newswire Service, „Ce este Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor?” [5] Comunicat CE –RSE “Contribuţia intreprinderilor la dezvoltarea durabila”, 2002 [6] Green Paper - Promoting a European framework for Corporate Social Responsibility (COM(2001) 366) [7] Les lignes directrices du CAD -Stratégies de développement durable - OCDE, 2001 [8] Communication from the European Commission of 2 July 2002 concerning corporate social responsibility: A business contribution to sustainable development [COM (2002) 347 [9] United Nations Department of Economic and Social Affairs, Division for Sustainable Development, Guidelines for Major Groups on CSD, 12 , April 2004
10