Remus, Cavaler intamplator CAPITOLUL I Satul idiotilor Remus si Tibi erau doi frati cu o inteligenta foarte, foarte mica si saraca de putea pamantul sub ei. Tibi si-a vandut sufletuldiavolului pentru bani si putere, iar astfel s-a transformat in temutul zmeu Tibearta, iar Remus a plecat sa-si caute norocul in lumea larga, cum zice proverbul: “Prost sa fii noroc sa ai”. Merse el ce merse si dupa un kilometru intalni un om ce se purta tare ciudat. Statea nemiscat, avea o mutra de idiot, ii curgeau balele din gura si tinea in mana o galeata ce era aproape plina cu saliva. -Hei, om cretin! Striga Remus. Ce faci aici? -Ce fac? Da chiar, ce fac aici? -De cat timp faci asta? -De cand ma stiu. De acum 10 secunde cand m-ai terzit din transa idioteniei. -Ce-i aia “transa idioteniei”? -E ceva ce li se intampla celor ce au IQ-ul sub 0. -Eu il am de 5. Asta e deasupra sau sub 0? -Eu de unde sa stiu? Dupa aceasta conversatie cel putin ciudata Remus pleca mai departe si intra intrun sat in care toti oamenii se comportau ca cel de dinainte-aveau niste mutre de cretini si tineau in mata cete o galeata in care li se scurgeau balele. Dintr-o data pamantul a inceput sa se zguduie, toti oamenii au fugit speriati, iar din pamant a iesit o culegere uriasa de matematica. -Daca-mi raspunzi corect la intrebare te crutm daca gresesti te mananc! Cat fac 2+2? il intreba cartea pe Remus. Remus s-a gandit si s-a tot gandit, iar dupa 1300 de zile in a 1300-a noapte a fost o furtuna incredibila, cartea a murit lovita de un fulger, iar “eroul” nostru a scapat cu viata. Desi se mai intreba si astazi “oare cat fac 2+2”. Va urma....
Poveste scrisa de Babeanu Alexandru Dorian.