Reformismul Boieresc.docx

Reformismul boieresc a) Internaţionalizarea problemei Principatelor – Conştienţi de greutatea menţinerii unei identităţi politice proprii într-o zonă politică disputată de marile puteri vecine, boierii au încercat să internaţionalizeze problema Principatelor transformându-le în state neutre tampon, menite a preveni ciocnirea intereselor divergente ale Rusiei, Austriei şi Turciei. – Aceste memorii prin conţinutul lor mărturisesc o atitudine naţională la boierime şi cler, manifestată la nivel internaţional, o tendinţă care va constitui punctul de plecare al programului revendicativ de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea – în cererile şi memoriile trimise către puterile creştine de boierimea pământeană, ca şi în proiectele de reforme, se avea în vedere şi statutul juridic al Principatelor dunărene, cerându-se lărgirea autonomiei pe baza vechilor capitulaţii încheiate cu Poarta.

b) Proiecte politice – în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea programul politic nu s-a fixat în Principate într-un act fundamental, în totalitatea lor memoriile şi proiectele de reformă l-au formulat coerent şi l-au articulat în raport cu principala problemă: recâştigarea independenţei prin abolirea dominaţiei turco-fanariote. – între 1716 şi 1821, boierimea a cerut de 40 de ori înlocuirea fanarioţilor cu domni aleşi de ţară, repetându-şi cererea la Constantinopol, Viena sau Paris. – Rezultă că boierimea a fost tot timpul ostilă oricărui tip de absolutism fanariot, şi că recâştigarea puterii politice a fost elementul principal al programului său politic până la 1821. – Marele vistier Iordache Rosetti-Rosnovanu a scris în 1817-1818 nu mai puţin de opt proiecte de reformă, propunând instaurarea unui regim politic în care domnia să fie un simplu organ de supraveghere şi control, puterea reală trecând în mâna unei Adunări Obşteşti şi a unui divan controlat de boierime. – Din punct de vedere social, programele boiereşti nu aduceau nimic nou, situaţia ţărănimii nu era uşurată, pentru sate exploatarea pământeană putea fi tot atât de grea ca şi cea fanariotă.

– Programul mişcării lui Tudor Vladimirescu, Cererile norodului românesc (1821), era în aparenţă îndreptat împotriva fanarioţilor, nu a Porţii; în realitate alungarea grecilor era doar primul pas pe calea cucerii independenţei. – In 1821 şi 1822 boierii au redactat nu mai puţin de 75 de memorii şi proiecte de reformă, pe care le-au înaintat ruşilor, turcilor şi austriecilor, cerând recunoaşterea drepturilor naţionale şi, în primul rând, reacordarea dreptului de a avea domni pământeni. – Drept consecinţă a acestor acţiuni, în septembrie 1822, Poarta a acceptat înlocuirea fanarioţilor, numindu-1 pe Grigore Ghica ca domn al Ţării Româneşti şi pe Ioniţă Sandu Sturdza, domn al Moldovei. – Boierimea mică şi mijlocie a avut iniţiativa unor proiecte politice în condiţiile unei aprigi confruntări de interese între puterile vecine pentru supremaţie politică în sudestul european. Se remarca: reformele propuse de Eufrosim Poteca ce urmareau instituirea impozitului pe venit, libertatea tiparului şi a ocupării funcţiilor administrative, Dinicu Golescu ce susţinea unirea tuturor provinciilor româneşti sub forma Daciei Mari. – Societatea secretă Frăţia (1843) avea înscrise în program obiective precum: unirea Ţării Româneşti cu Moldova, independenţa acestora, emanciparea clăcaşilor, egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Aceasta a avut un rol principal în pregătirea şi desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească. c) Proiecte care vizau aspectul naţional – De la sfârşitul secolului al XVIII-lea elita românească din Transilvania s-a fixat în cele din urmă la o formulă politică neconfesională, la un act reprezentativ naţional. Supplex Libellus Valachorum a fost elaborat de personalităţile de prim plan ale vieţii intelectuale: Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ioan Piuariu Molnar, Iosif Meheşi, Budai Deleanu, Ioan Para. – Cea mai mare parte a revendicărilor acestor mişcări se regăsesc în programele revoluţiei. Programele reformatoare din această perioadă îşi defineau obiectivele pentru deceniile următoare: unitatea şi independenţa naţională.