Realismul-1.doc

REALISMUL Realismul este un curent literar-artistic, apărut în Franţa la mijlocul secolului al XIX-lea, ce îşi propune reprezentarea obiectivă şi veridică a realităţii. Dacă romantismul se adresa aproape exclusiv sensibilităţii, urmărind să emoţioneze , să impresioneze, realismul se adresează raţiunii, având drept ţintă adevărul, cunoaşterea, înţelegerea lumii, a raportului dintre individ şi societate. Imaginaţia nelimitată a romanticilor este înlocuită cu observarea şi analizarea atentă a realităţii . TRĂSĂTURI  Principiul veridicităţii şi al verosimilităţii - Realismul oferă o imagine a omului şi a lumii cât mai aproape de adevăr, fără să idealizeze, să înfrumuseţeze, fără să caute senzaţionalul, spectaculosul. Ceea ce conteaza este iluzia realităţii, impresia de real, credibilul;  Preocuparea pentru social - Textul realist prezintă o imagine cât mai clară şi mai complexă a societăţii dintr-un timp şi un spaţiu istoric determinat, evidenţiind structura şi mecanismele sociale. Omul este înţeles ca o fiinţă socială care trăieşte, se dezvoltă, se formează în mijlocul unei anumite societăţi. Relaţia om-societate este una dintre temele fundamentale ale realismului ;  Un subiect privilegiat în realism este banul, modul în care acesta influenţează destine şi caractere. Tema banului/ a înavuţirii este însoţită de o atitudine critică în faţa tendinţei de transformare a banului în valoare supremă;  Acţiunea prezintă viaţa cotidiană, cu detaliile ei banale, comune. Tocmai această insistenţa pe detaliul semnificativ creează iluzia realităţii;  Ca modalitate narativă predomină scena, care, prin detaliile ei , oferă senzaţia de eveniment concret, viu, real;  Perspectiva este exterioară, a unui narator de persoana a III-a, omniscient, capabil să ofere informaţii variate, complexe, să spună totul despre un personaj;  Acţiunea este construită de obicei cronologic, evenimentele se înlănţuie logic şi cauzal pentru a facilita înţelegerea acesteia;  Stilul este în general obiectiv, detaşat, neutru, lipsit de implicare, impersonal ( la primii realişti există o mai accentuată subiectivitate); Personajul realist  Este o fiinţa complexă, amestec de calităţi şi defecte;  Este prezentat în mediul lui de viaţă, nu în situaţii neobişnuite; descrierea atentă a mediului urmăreşte să evidenţieze modul în care mediul influenţează, determină caracterul personajului;  Este înfăţişat în evoluţie; se transformă, se modifică pe parcursul acţiunii, nu are un caracter dat, imobil;  Este tipic, reprezintă o categorie socială sau umană, având trăsături şi comportamente specifice; tipuri umane realiste sunt avarul, parvenitul/arivistul, ratatul, snobul, muncitorul, ţăranul, intelectualul, artistul, politicianul, burghezul etc.