Rds-pe Noul Drum

Raze de soare

Capitolul 2 Pe noul drum

- Sti ca va fi o problema faptul ca Alice nu va putea vedea viitorul din cauza naturiitale?Deaceea viitorul va fi cam neclar si nu ne ramane decat sa banuim cea ce va urma, i se adresa Edward dupa o lunga cugetare. - O sa fie destul de frustrant pentru Alice sa nu vada nimic, constata Esme. - Multe lucruri o sa ne i-a prin surprindere, si in astfel de conditii sansele in favoarea noastra vor fi mai mici. Intotdeauna Carlisle se ingrijora in legatura cu siguranta noastra generala. Pasin mai aproape de Edward care se afla in aceiasi linie cu mine si Nessie, la cativa metri de Jacobcontinua pe acelasi ton formal: Dar fiindca tu esti tatal lui Renesmee, decizia, asupra viitorului ei, iti apartine tie si Bellei. - Edward...? am intrebat nerabdatoare. - Stiu ca nu ma pot opune...deci nu-mi ramane decat sa accept. - Mami! Nessie imi sari in brate sarutandu-mi obrazul rece de granit, apoi se intinse spre Edward preferand sa-i multumeasca in felul ei obisnuit. La cativa metri in fata noastra Jacob zambea cu gura pana la urechi, dezvelindu-si dinti albi apoi cu pasi mari se apropie de noi, uitandu-se fix la Nessie. - Jack..., chitai Nessie intorcandu-si capul spre el. - Oarecum stiam ca veti fi deacord, zise Jacob pe un ton increzut. - Si eu o sa suport o eternitate mirosul scarbos de caine ud? intreba Rosalie iritata, apoi plecand spre decapotabila ei rosie. - Se pare ca da. Desi nu cred ca va fi o eternitate, ii raspunse Alice indiferenta, urmand-o pe Rosalie. - Haide scumpo' , i-am soptit bland. Ne-am urcat toti in masinile noastre.Rosalie si Alice in decapotabila rosie, Carlisle si Esme in mercedesul negru iar noi in volvo-ul lui Edward. Jacob si Nessie stateau tacuti pe bancheta din spate fara sa scoata nici un cuvand. Imi priveam fiica in oglinda retrovizoare, amintindu-mi de fiecare moment important din viata ei. Toate s-au intamplat asa repede, incat nu a apucat sa se bucure pe deplin de fiecare lucru imparte. Ma durea faptul ca ea crestea intr-un ritm asa alert... la doar noua luni arata ca un copil de opt ani. Desi dezvoltarea ei fizica incetinea de la o luna la alta, dezvoltarea psihica era mult mai evoluata decat a unui copil de opt ani. Deja canta cu Edward la pian, citea carti pe care eu le citisem cand eram adolescenta, a

invat chiar sa si gateasca doar ca ea prefera sangele de animale in locul mancarii, indopanbdu-l pe Jacob cu bunatatiile ei. Pana la urma am fost nevoita sa ii tau frumoasele bucle aramii care ii erau deja mult prea lungi si o deranjau in timpul vanatori, lasandu-i-le numai pana la baza spatelui, unduindu-se usor la fiecare miscare. In volvo era o liniste adanca,nu se auzea decat huruitul masini si respiratia ritmica a celor doi. Edward privea relaxat inainte, dar uitandu-se cu coada ochiului din cand in cand la Jacob si Nessie.M-am uitat cu subanteles la Edward si indepartand cu usurinta elasticul care imi proteja mintea, am gandit: Sunt foarte curioasa la ce se gandesc cei doi. Buzele lui se curbara intr-un zambet discret si fara sa se uite la mine sopti atat de incet, incat nici Nessie care avea auzul aproape la fel de fin ca la vampirilor nu ar fi auzit. - E atat de interesant. - Nu e corect ca tu sa sa citesti gandurile, si sa sti tot ce gandesc cei din jurul tau. Am spus eu, vocea mea spargand linistea care se asternuse. - Nici tu nu ma lasi sa-ti aud gandurile doar cand vrei. Crezi ca e corect? imi raspunse el amuzat. - Aici ai dreptate. Nu e corect, am recunoscut eu. - Fiecare are calitatile sale, interveni o voce melodioasa ca de soprana urmata de un oftat greoi care cu siguranta nu era al ei. M-am intors in scaunul meu spre bancheta din spate, si atunci am inteles de ce cu cateva minute in urma cei doi erau asa tacuti. Mana lui Nessie era in mana lui Jacob, care statea relaxat cu ochii larg deschisi, oarecum fascinati. Cert era ca Nessie comunica cu Jacob in felul ei special. Si asa un alt semn de intrebare...Ce ii arata? am gandit eu suspicioasa. Edward isi intoarse incet ochi spre mine si misca capul in semn de negatie. Nu am mai continuat dar curiozitatea mea inca persista. Erau atatea lucruri noi pe langa care treceam, adica noi pentru Nessie, pentru ca ea inca nu plecase mai departe de Forks niciodata. Doar atunci cand vanam, dar nu avea ocazia sa vada lucruri asa noi,care sa o impresioneze sau care sa ii satisfaca setea de cunoastere. - Uite Jack, arata ea spre o pajiste cu cai, exacta ca in atlasul de la bunicu' .Mami? putem sa cumparam si noi un cal? Unchiul Emmett o sa ii construiasca un grajd langa casa...o sa am mare grija de el, promise ea. - Draga mea o sa te plictisesti repede de el.Ce rost mai are sa il cumparam? i-am raspuns eu bland. - Unele dorinte nu se pot indeplini, raspunse Edward, probabil gandurilor lui Jacob. - Mai avem mult de mers, tati? Vreau sa coboram... - Doar putina rabdare Nessie, o sfatui Edward. La viteza cu care conducea cu siguranta nu mai avema mult de mers. Doar ca pana in New Hampshire era cale lunga si curiozitatea pe masura.

Nu fusesem nici unul dintre noi la noua locuinta, fiind cumparata la licitatie de catre Esme si Alice. Emmett si Jasper au plecat cu doua zile mai repede pentru a se ocupa de formalitati. Actele noastre trebuiau reinoite intucat trebuia sa ne inscriem la scoala inclusiv pe Nessie si Jacob.Nu stiu daca o sa ma pot comporta altfel decat de obicei cu Edward, fiind si primul meu an in liceu in noua mea viata... Simteam cum viteza masinii creste si Edward se uita in oglinda retrovizoare si curioasa am facut acelasi lucru.O decapotabila rosie era in spatele nostru incercand sa intre in depasire, dar cu fiecare secunda viteza cresea, pana ce acul indicatorului de viteza arata 200 km/h. Era evident ca Rosalie isi incerca, aptitudinile de soferita convinsa, pe Edward provocandu-l la o intrecere. Nu mai simteam frica pentru viteza exagerata cu care conducea Edward si nici ingrijorarea ca ar putea sa se loveasca de ceva, pur si simplu aveam o incredere oarba in el si instinctele lui. Decapotabila reusise sa fie pe aceiasi line cu volvoul, incercand din nou sa il depaseasca.Parul blond al lui Rosalie falfaia in vant, si un chicot mic imi iesise involuntar. - Hai frate o lasi pe blondina sa castige? Apasa mai tare acceleratia aia! se agita Jacob. Si exact asta si facu, masina zburand la propriu pe crosabil. Dar decapotabila nu ramase mult in urma ci se tinea dupa noi. Norocul nostru ca soseau aceea nu era prea circulata si puteam sa mergem fara nici un risc. - Nu ii spune asa matusii Rose, se incrunta Nessie. - Scuze draga mea, doar ca nu vrau sa castige, se scuza Jacob. Brusc Edward intepeni, inclestandu-si mainile pe volanul masinii si pe fruntea lui se formau cute din cauza incruntarii. Am vrut sa il intreb cu voce tare ce se intamplase dar ne fiind sigura ca cei doi au observat asta, am recurs la limbajul minti. Edward? Ce se intampla?intrebase alerta vocea mea mintala.