Raza De Luna

DE SONIA ROSU Acum 2000 de ani intr-un tinut fermecat traia o printesa pe nume Agatha. Desi toate printesele de varsta ei se indragosteau si se casatoreau cu cei mai ravniti printi care erau la acea vreme, Agatha continua sa-i uimesca pe inteleptii curtii regale cu perseverenta si inteligenta de care dadea ea dovada. Multi printi venisera cu scopul de a-I cucerii inima mult dorita a printesei …dar……..ei nu reuseau. Printesa era din ce in ce mai trista din cauza ca niciun print nu era potrivit pentru ea. Noptile si le petrecea discutand cu comandantii cele mai grave probleme ale regatului si despre strategiile de lupta care aveau scopul de a aduce victoriile si prosperitatea pentru regat. Dar……intr-o noapte …..o lumina orbitoare a izbucnit din fantana din interiorul curtii regale. Agatha s-a dus curioasa si in acelasi timp cu sfiala sa vada despre ce era vorba. S-a aplecat deasupra fantanii …dar…….in loc sa se reflecte chipul ei in apa….se zarea chipul unui print galant care pe loc i-a furat inima. -El este! El este!............Printul meu..! In fiecare noapte printesa se ducea la fantana si isi petrecea toate noptile vorbind cu printul . Ei deveneau din ce in ce mai apropiati …..dar din pacate erau multe consecinte de suportat ,iar printul nu facea parte din lumea ei…….. - Nu putem fi impreuna ! Tu nu faci parte din lumea mea! Si daca afla parintii mei? - Nu-ti face griji , “raza mea de luna “ Exista doar o cale de a fi impreuna . - Sunt dispusa sa renunt la orice. - Va trebuii sa renunti la cel mai pretios lucru , la care care tii tu cel mai mult! - Dar…….nu pot……chiar trebuie? - E in regula ………..era prea frumos pentru a fi adevarat! Nopti la rand printesa era macinata de acele ultime cuvinte ale printului. Agatha tinea cel mai mult la reputatia ei si nu putea renunta la lucrurile pe care le facuse pana atunci: la prietenii ei, responsabilitatile.Totul pare asa de dificil…Nimeni nu o putea ajuta pe printesa in aceste momente de cumpana . Daca acest pas era unul gresit pentru ea? Zilele si le petrecea trista si izolata in camera ei. Nu mai avea aceea pofta de viata. Concentrarea ii lipsea in totalitate. Totul se intorsese pe dos. Agatha nu a mai putut rezista presiunii si a asteptat mijlocul noptii ca razele lunii sa atinga apa cristalina a fantanii si l-a chemat pe printul ei. - M-am hotarat…. vreau sa renunt ! Printesa a devenit una obisnuita cu o inteligenta obisnuita dar dragostea ei pentru print ardea din ce in ce mai tare . Dar…pe zi ce trecea devenea din ce in ce mai nerespectata pana a fost considerata cea mai josnica faptura de pe pamant la acea vreme. Greutatea acestei ingrijorari o apasea greu pe suflet. Nu se mai putea bucura de momentele ei petrecute impreuna cu printul. Oamenii o dispretuiau . In gandul ei aparea sentimentul de

dezamagirea si una chiar foarte mare . Dragostea se stingea ,si odata cu ea , aparea ura si invidia pe celelalte printese care au ramas in topul celor mai dorite printese. Datorita acestei invidii care ii cuprinsese sufletul…….ea a fost parasita de print si arsa pe rug de oamenii curtii. In timp ce era arsa pe rug sufletul ei s-a transformat intr-o raza de luna care si acum mai atinge usor apa cristalina a fantanii din curtea regatului.