Ploaie Pe strazi, acum totul e pustiu, De parca nici nu am fi existat mereu, Ploaia cade neinctat si e tirziu, Nu pot sa dorm, cu gindul la chipul tau!
Ridic ochii in tavanul fumuriu. Iar mii de ginduri acum ma tot framinta, Ce seara stranie, si sfinta! De parca cerul a ramas pustiu…
In suflet totusi a ramas ceva. Iar inima sriga in glasuri, chinuita, Pervazul scirtie sub greutatea grea, A stropilor de ploaie tomnatica si sfinta.