Proverbe Romanesti

PROVERBE ROMANESTI

A Ai apucat pisica de coadă, învârteşte-o să nu te zgârie. A ierta e uşor, a uita e greu. Ajuta-te şi cerul te va ajuta. Albina te duce la miere şi musca la scârnă. Amânarea e hoţul timpului. Apa, cât de tulbure, tot stinge focul. Apa, vântul şi gura lumii nu o poţi opri. Au să zică pântecele că a înnebunit gura. Ascunde-ţi ciomagul de câini, că mai rău te muşcă. A umblat după răgaz Şi a dat peste necaz.

-BBeţia e nebunie cu voia. Bucuria şi scârba sunt două surori care una după alta aleargă.

-CCarul gol hodorogeşte. Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci în foc. Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare. Cel târziu la mânie e mai mare decât un viteaz. Chipul omului e oglinda sufletului. Cine caută vreme pierde vremea. Cine dă săracilor împrumută pe Dumnezeu. Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altora. Cine de oameni nu se ruşinează, nici de Dumnezeu nu se înfricoşează. Cine se ia după muscă ajunge la bălegar. Cine se porneşte cu graba Se întâlneşte cu zăbava. Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa. Cine ştie carte are patru ochi. Când îi vorbi puneţi trei lacăte: la inimă, la gât şi la gură.

Când te-a înşelat cineva odată, e de vină el; când te-a înşelat a doua oară, eşti de vină tu. Când treci prin ţara orbilor închide şi tu un ochi. Cu sila poţi să iei, dar nu poţi să dai.

-DDacă pădurea n-a da coadă securei, pădurea n-ar putea fi tăiată. Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mânânci tot. Darul cel târziu nu are putere de dar. Darul la timp daruit pretuieste îndoit. Decât ar fi un sac de carte şi-o mână de minte, mai bine o mână de carte şi un sac de minte. De multe ori necazul îmbată mai rău decât orice băutură. De popă nu scapi nici mort. Dracu' alb mănâncă p'ăl negru. Dracul când a îmbătrânit atunci s-a călugărit. Dracul toate ar vrea să fie, numai ucenic nu. Drumul drept îţi pare lung.

-FFapta bună nu are laudă. Fă bine şi aruncă în baltă. Fă ce poţi, când n-ai alta de făcut. Făţarnicul e ca un cărbune acoperit care pe neştiute te arde. Fereşte-mă Doamne de prieteni că de duşmani mă feresc eu. Fericit omul care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are.

-ÎÎnainte de a porunci învaţă a te supune. În cuibul celui smerit dracul s-a pus la clocit. Îndoaie-te ca trestia şi vântul nu te va rupe. În inima smeritului şade dracul greceşte. Înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici din a sa.

În vremea necazului se cunosc prietenii. În vremea războiului e mai scump fierul decât aurul.

-LLa beţie omul este pisică, maimuţă şi la urmă porc. La buciumul viţei trei vlăstari cresc: unul al sănătăţii, altul al veseliei şi altul al turbării. Lacătul nu se pune la uşă pentru hoţi, ci pentru oameni cinstiţi. La o mână de învăţătură se cere un car de purtare bună. Lasă să te vorbească de rău; pe lună n-o latră câinii? La toate urma alege. Lauda în faţă e jumătate ocară. La un sac de învăţătură trebuie un car de minte. La vreme de nevoie şi cu lături stingi focul, dar se împute locul.