Protectia Anticorosiva

Metodele de protectie contra coroziunii sun la fel de varietate ca si factorii care provoaca:  Acoperiri cu straturi protectoare : metalice, anorganice, organice ;  Utilizarea inhibitorilor si pasivatorilor;  Protectia catodica Straturile subtiri metalice, pot proteja piesele de fier impotriva coroziunii prin acoperire cu : staniu; zinc sau crom. In industria alimentara se utilizeaza recipiente din fier (cutii de conserve etc.) acoperite cu staniu (cositorite). Staniul protejeaza suprafata fierului atat timp, cat stratul de acoperire ramane intact. Daca acesta se deterioreaza, incepe procesul de coroziune a fierului. Aceasta se explica prin faptul ca tendinta de oxidare a fierului este mai mare decat staniul. In aceste conditii suprafata fierului in contact cu apa si cu aerul functioneaza ca anod si se oxideaza. Fe (s) – Fe2+ (aq) + 2eSn (s) – Sn2+ (aq) + 2ePelicula de staniu deteriorate nu numai ca nu asigura protectia importiva coroziunii, dar accelereaza acest process. In cazul tablei de fier galvanizata ( acoperita cu un strat de zinc), dupa fisurarea stratului protector incepe coroziunea zincului, deoarece acesta este mai active decat fierul. In aceasta micropila de coroziune, zincul, care se oxideaza, constituie anodul, iar fierul, la nivelul caruia are loc procesul de reducere, constituie catodul. Straturile anorganice care se aplica in scopul protectiei anticorosive sunt de obicei oxizi , fosfati, sulfati. Plumbul in prezenta H2SO4 diluat se acopera cu un strat protector subtire de PbSO4, insolubil in apa, dar solubil in H2SO4 concentrat. Fierul in prezenta H2SO4 concentrat se pasiveaza, astfel ca acest acid se transporta in cisterne de otel. Straturile organice anticorosive care se aplica pe suprafata metalelor sunt lacurile si vopselele. Protectia catodica se realizeaza prin crearea in mod artificial a unor pile cu un metal mai active ( Mg, Al, Zn) si cu obiectul care se protejeaza. De

exemplu, pentru a proteja o conducta de apa ingropata in pamant, aceasta se leaga la o bara de magneziu fixate de sol. Metalul mai activ joaca rol de anod ( ’’ anod de sacrificiu ’’), fierul conductei devine catod si practic nu este atacat.  Reactia de oxidare si reactia de reducere (reactii redox) sunt procese care se produc simultan.  Procesul de oxidare este caracterizat de o cedare de electroni ; procesul de reducere este caracterizat de un castig de electroni.  Numerele de oxidare ( N.O.) sunt sarcini formale prin care se apreciaza modificarea distributiei sarcinilor la toti atomii implicati in procesul redox.  Oxidarea implica cresterea numerelor de oxidare. Reducerea se realizeaza prin scaderea numerelor de oxidare.  Calculul coeficientilor ecuatiilor redox are la baza legea conservarii numarului de electroni.  La interfata metal-solutie care contine ioni metalici (electrod) apare o diferenta de potential, numita potential ed electrod ( E0)  Coroziunea este un process electrochimic de oxidare distructiva a unui metal. Ea este accelerata de prezenta oxigenului, a sarurilor si a umiditatii.