Pro Mission Newsletter Andaman

FundaŃia ProMission Bihor - Oradea, Str. Meiului nr. 4, cod 410 583; E-mail: [email protected]; Tel: 0742 032 205 şi 0722 176 843

Specialistul imposibilului!! “Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut…” Romani 4:18 Sunt a treia ora în Insulele Andaman&Nicobar dând târcoale triburilor din rezervaŃia interzisă civilizaŃiei. De data aceasta sunt împreună cu Dana, un om al credinŃei, care visează să ajungă la “oamenii sălbatici” de patru ani. Guvernul indian interzice contactul cu triburile. Iată câteva “legi” afişate la graniŃa cu ei:

1. VITEZA MAXIMĂ 40 km/h 2. FOTOGRAFIATUL TRIBULUI JARAWA INTERZIS 3. MERGEłI ÎN GRUP 4. NU INTERACłIONAłI CU TRIBUL JARAWA 5. NU LE DAłI ALIMENTE 6. ANUNłAłI ORICE ÎNCĂLCARE DE LEGE 7. ANUNłAłI ORICE ACCIDENT LA CEL MAI APROPIAT OFICIU DE POLIłIE

Ei!! Imposibil, nu? Şi chiar dacă-i aşa, mai avem o resursă: “nădejdea împotriva oricărei nădejdi”

Deci, aşteptăm în imposibil, miracole!

Lidia Muraru şi Dana Caidas

Om al credinŃei, chemat de Domnul să ducă Dragostea lui Isus şi la „sălbatici”, visând în secret la a câştiga triburi pentru Cristos, l-am întâlnit în sudul Indiei, pastor la o biserică a căror membri erau 100% femei. Ne-am descoperit o pasiunea comună: tribul jarawa! Să-l cunoaştem: L.M. Vă rog să vă prezentaŃi şi să ne spuneŃi de câŃi ani lucraŃi aici, în Insulele Andaman şi Nicobar. Sunt D. P. De la optsprezece ani, eu şi fratele meu mai mic, slujim Domnului pe aceste insule. Am venit aici la vârsta de aproape douăzeci de ani. Este un privilegiu că Domnul ne-a ales pentru această măreaŃă sarcină chiar dacă avem parte de dureri şi persecuŃii chiar. Dumnezeu este cu noi în fiecare zi şi ne ajută să facem voia Lui aducând oameni la El. L.M. SpuneŃi-ne din ce familie faceŃi parte şi dacă aŃi avut pe cineva model de viaŃă? M-am născut într-o familie de penticostali. Am privilegiul deosebit să am părinŃi umpluŃi de Duhul Sfânt şi un pastor cu o ungere specială pentru slujire. El este cel care mi-a pus fundaŃia spirituală încă din copilărie. Am crescut într-o atmosferă spirituală cu o disciplină strictă şi cu o mulŃime de valori de caracter implementate în familie. De când mă ştiu am văzut în pastor modelul Domnului. El obişnuia să viziteze misionarii, evangheliştii, lucrătorii spirituali, aşa am fost motivat de tânăr să visez la ceva măreŃ: să predic la mii de oameni. L.M. PovestiŃi-ne din itinerariul dumneavoastră spiritual. În anul 1980 Dumnezeu s-a atins de mine şi m-a mântuit. În 15 ian. 1980 am fost botezat. Nu pot uita acea zi. Bucuria a inundat inima mea! Atunci Dumnezeu m-a învăŃat cum să mă închin Lui. În anii 1992 am primit chemarea de la Domnul pentru slujire. Pastorul bisericii m-a ordinat ca evanghelist, aşa că, din acest an sunt evanghelist recunoscut şi trimis de biserică în lucrare. În timpul slujirii Domnul mi-a dat harul să conduc mii de tineri la Cristos. MulŃi fuseseră drogaŃi, alcoolici. Unii erau oameni educaŃi, calificaŃi. Dumnezeu s-a atins de ei prin mine şi mulŃi dintre aceştia au păşit în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. Astăzi, mai mult de douăzeci şi cinci slujesc pe Domnul ca pastori, lideri spirituali, fiind o binecuvântare pentru multe mii de oameni. Eu eram lider de tineret. Domnul mi-a dat o metodă deosebită, unică de a-i câştiga pe tineri pentru Cristos, exact de acolo de unde se aflau ei: din mahalale, centre pentru drogaŃi sau locuri pline de întuneric. Domnul m-a încurajat să merg la ei să fac evanghelizare personală. Mai târziu, Domnul mi-a dat o cameră de rugăciune. Aceasta nu era doar o cameră unde ne rugam ci era „casa puterii”. Domnul a umplut acel loc cu puterea şi ungerea Sa, aşa că oamenii care intrau în cameră simŃeau puterea lui Dumnezeu,

cădeau la pământ şi strigau: „am nevoie de acest Isus!”Acestea

mulŃi

sunt câteva

experienŃe de care Dumnezeu mi-a făcut parte. L.M. Ce aŃi lucrat pe Insule şi ce faceŃi acum? După ce am venit pe Insule, Domnul mi-a dat slujba de a câştiga pe cei necredincioşi în diverse moduri, nu după o metodă tradiŃională, adică nu cerându-le să repete o rugăciune de pocăinŃă după mine, ci arătându-le că îi iubesc, că-mi pasă de ei, că sunt cu ei şi că inima mea bate şi pentru nevoile lor. Sunt aici, lângă ei, să-i slujesc. Sunt aici să le arat că mă preocupă ceea ce îi preocupă pe ei…, aşa inimile lor se deschid. Pe această cale le prezentăm speranŃa pentru viaŃa pe care o pot avea în Cristos.

Acum sunt implicat în plantare de biserici. Prin harul Domnului în curând vom avea două biserici nou deschise Una se află într-o zonă rurală numită I. Aceasta nu este numai un loc de închinare ci este şi un loc unde oamenii pot avea părtăşie unii cu alŃii, e un loc unde să găsească „apă vie” şi speranŃă pentru viitor. Pe lângă această biserică mai avem una în zona urbană. Aceasta creşte mereu. Domnul a mai pus pe inimă şi dorinŃa de a atinge pe toŃi nativii Insulei cu Evanghelia. Recent ne-am mutat cu familia în M. A. tocmai să putem atinge acest scop. Prin harul Domnului am trimis câŃiva misionari în M.A. Aceştia împreună cu familiile lor sunt dedicaŃi crucii. Obiectivele noastre se pot reduce la trei cuvinte: câştigare, trezire, restaurare. Noi vrem să câştigăm oamenii de pe Insule, dorim ca grupurile etnice să fie atinse de Evanghelie. În Insule sunt şase triburi:

● marii andamani ● nicobarii ● onghii ● şompenii ● jarawa ● santinelii Toate acestea şase, cu excepŃia santinelilor, sunt triburi prietenoase. Doar nicobarii sunt civilizaŃi în procent de 80%, în rest, celelalte triburi nu-s civilizate;

îmbrăcaŃi doar pe jumătate.

trăiesc în junglă complet dezbrăcaŃi sau

Cine merge la aceşti oameni? Cine va arăta că-i pasă de aceşti oameni dacă nu va fi cineva trimis? Cum vor auzi Cuvântul lui Dumnezeu şi cum voi crede dacă nu vor auzi? Şi cum vor fi mântuiŃi dacă nu vor crede? După tsunami inimile oamenilor au fost zdrobite şi ei gem, suspină după un Salvator. Sunt însetaŃi după un Mântuitor. Ei caută mângâiere şi pace dar până nu vin la Isus Cristos ei nu pot avea eliberare şi pace în inimile lor. L.M. Cu ce organizaŃie lucraŃi şi ce suport aveŃi? Noi, eu şi fratele meu, lucrăm în partenerial cu o organizaŃia I.M.A. Această federaŃie are sute de misionari. Suntem membri ai acesteia din 1986. Ei sunt ca nişte părinŃi pentru noi; ne îndrumă, ne educă, ne încurajează. Până astăzi nu ne-au acordat nici un fel de asistenŃă financiară, dar ne-au încurajat în multe feluri, au fost alături de noi şi noi rămânem cu ei. Ei ne-au fost dedicaŃi nouă aşa că şi noi le suntem dedicaŃi lor. LM. Care vă sunt nevoile cele mai accentuate referindu-vă la lucrarea spirituală în care slujiŃi. Nevoia noastre numărul unu este sprijinirea financiară a misionarilor. Unii trăiesc în situaŃii foarte dificile, au nevoie de un venit lunar care ar fi între trei mii şi cinci mii rupii lunar (aprox. 90 euro sau 100 dolari) pentru a-şi plăti chiria casei, folosirea pământului, transportul, comunicare cât şi întreŃinerea familiei. De asemenea, ei ar avea nevoie de maşini pentru a călători de-a lungul Insulelor. Am mai avea nevoie de centre de comunicare în diferite zone ale Insulelor ca să putem comunica sarcinile, aşteptările, activităŃile de zi cu zi ale misionarilor astfel încât să avem o reŃea. Ce ne mai dorim sunt centrele de consiliere. Oamenii care se întorc la Domnul au nevoie de multă consiliere spirituală, au o mulŃime de probleme, cum ar fi cele de familie. Unii care se droghează au nevoie de centre de reabilitare. În acest caz avem nevoie de un centru de consiliere obişnuit care poate consilia tineri, familii, soŃi, soŃii, pe cei respinşi de societate, văduve, fete tinere… ToŃi aceştia au nevoie de consiliere spirituală, de multă rugăciune şi sprijin emoŃional. Cam acestea sunt nevoile noastre. …. Pe lângă aceste nevoi, avem o viziune specială numită „evanghelizarea fiecărui locuitor al Insulelor” şi altă viziune, „evanghelizarea fiecărui sat din Insule”. Ce-a de a doua se referă la plantarea de biserici model, mici. În Insule sunt mai mult de 447 sate care au nevoie de o mărturie vie. Noi plănuim să deschidem în fiecare sat câte o biserică, aşa că avem nevoie de lucrători. Ca să trimitem lucrători avem nevoie de un centru de pregătire unde lucrătorii să fie pregătiŃi înainte de a merge pe câmpul de misiune. Scopul nostru cel mai măreŃ este să ridicăm lideri dintre nativi gata să lucreze intercultural.

L.M. PovestiŃi - ne despre triburi şi modul în care Dumnezeu face paşi spre ei. Lucrarea printre triburi este unul dintre scopurile noastre. Pentru cei din triburi noi folosim termenul de „prieten” datorită securităŃii de pe Insule. Avem şase prieteni dintre ei…Unii

sunt civilizaŃi parŃial, alŃii total iar cei mai mulŃi urmează să fie civilizaŃi. Un trib, santinel, este foarte ostil, nici chiar armata nu intră la el. Acolo locuieşte şi tribul jarawa. Recent aceştia din urmă au devenit mai prietenoşi. În fiecare an, tribalii obişnuiesc să ucidă oamenii „intruşi”. Cel puŃin zece oameni sunt ucişi anual, dar acum, după multă rugăciune şi mijlocire a slujitorilor lui Dumnezeu, Domnul ne-a închis gura. Este aşa de uimitor, aşa de unic cum Dumnezeu îi atinge! Era un tânăr ce avea o rană la piciorul drept, era întins în drum, cu piciorul rupt fără să mai poată merge. Un pastor trecea pe acolo cu un camion, a oprit, l-a luat şi, ca bunul samaritean, l-a dus la spital. A fost tratat o vreme. În spital, doctorii şi asistentele l-au îngrijit aproape o lună de zile, după care, el s-a întors la tribul lui. El a deschis drumul la acest trib al său. El a fost cel care le-a spus: „ei

nu-s duşmanii

noştri ci ei sunt prietenii noştri!” Acesta a fost mesajul pe care l-a dus tribului său. Din aceasta ei au înŃeles dragostea noastră pentru ei şi au început să se poarte prietenos cu noi, ceilalŃi. Scrierile consemnează că în 1688 nişte misionari au venit pe Insule unde şi-au început lucrarea. Înainte de acest an nu se găseşte nici un fel de referinŃă cu privire la vreo misiune tribală. OrganizaŃia din care făceau parte misionarii se numea „Societatea lui Isus”. Ei au fost primii străini care au pătruns în Insule. Curând după aceştia, moravienii, franciscanii şi italienii au venit unii după alŃii să-şi înceapă lucrarea aici, pe

Mai mult de douăzeci şi şase de misionari au murit ucişi de aceşti oameni tribali ostili. Ei şi-au dat vieŃile lor pentru triburi. Insule.

Îmi amintesc de un eveniment: se povestea că aceşti misionari au venit în Insule cu bărcile, să sărbătorească Crăciunul în triburi. Bărcile lor au fost incendiate şi toŃi cei douăzeci şi şase misionari şi-au pierdut vieŃile în Marea Bengaleză, în 26 ian. Când mă uit în urmă, în istorie, aud ecoul misionarilor. Când privesc în spate văd urmele paşilor lor chiar şi în junglă. Le pot vedea scheletele şi asta mă încurajează, îmi dă „patos” să continui această lucrare pentru Dumnezeu. LM. Ne puteŃi da detalii despre tribul jarawa? Acest trib, jarawa, este doar unul dintre cele şase triburi de pe Insule. AutorităŃile guvernamentale ne spun că numeric, jarawa sunt foarte puŃini, dar eu o spun cu certitudine că cifrele pe care ni le dau guvernanŃii nu sunt cele reale. Sunt mult mai mulŃi şi sunt împărŃiŃi în trei grupuri: unul trăieşte lângă T., altul lângă unica şosea a Insulei, iar al treilea în K. Mai sunt alŃii împrăştiaŃi în J. şi M. locuri în care-i putem întâlni. Toate aceste zone fac parte din rezervaŃia tribală a pădurii din Insulelor A&N. Aceasta este un fel de graniŃă a triburilor fiind controlată de către Guvernul Indiei. Ca misionari suntem provocaŃi de Domnul să-i câştigăm pe aceştia pentru El. Mă rog ca Domnul să mă ajute să ajung în câteva locuri ascunse ca să-i văd şi să vorbesc cu ei, departe de acele graniŃe tribale. În zona M., să pot ajunge trebuie să merg patru ore pe jos, să străbat jungla iar de acolo să iau o barcă să

Nu pot merge liber la ei datorită restricŃiilor guvernului. Poate noaptea voi reuşi să ajung ca „pescar rătăcit” să-i pot întâlni. traversez apa ca să-i întâlnesc pe aceşti jarawa.

Este un drum lung şi dificil să câştigăm aceşti oameni pentru Cristos. Cu toate acestea sunt anumite căi: să duci anumiŃi tineri în zona H.P., aproape de graniŃa. Ei să lucreze în centre de consiliere… Prin aceste centre se pot clădi relaŃii cu cei din zona B.P. ca să putem ajunge la ei să le slujim. Împrietenindu-ne cu ei, cu cei din trib, uşa ni se va deschide, şi prietenii noştri vor merge la cei din triburi. Prin aceste centre oficiale îi putem întâlni, îi putem ajuta, le putem prezenta Evanghelia, îi câştigăm pentru Cristos. Aş vrea să spun mai multe dar am experienŃe neplăcute cu cei din guvernul indian, dar dacă mi se dă oportunitatea să vorbesc în afara Insulelor, în afara Indiei, voi putea să împărtăşesc mai multe, într-un limbaj mai clar.

…… L.M. Încă un gând, acum la final, pentru cei din România? În cei optsprezece ani de când Domnul mi-a dat harul să lucrez pe aceste Insule, El ne-a arătat zi de zi ce scop are cu noi, aici, dându-ne putere. Rugămintea mea umilă este să vă uniŃi inimile cu ale noastre şi să fiŃi de partea noastră în această mare chemare de a câştiga Insulele pentru Cristos. Cred că împreună

Împreună putem face ca ÎmpărăŃia lui Dumnezeu să crească şi să se stabilească şi pe Insulele Andaman şi Nicobar pentru Slava Sa!

putem aduce o schimbare.

Spun “amin” cu toată credinŃa şi vă mulŃumesc! Să ne rugăm pentru: - suportul financiar al misionarilor din Insule - Domnul să pregătească inimile “adivaŃilor” pentru Cuvântul Lui - curaj care să stăpânească iniŃiativele de implicare în propovăduirea Cuvântului - credincioşi gata să meargă la triburi cu orice preŃ - fratele D.P. şi colaboratorii lui. Mult har tuturor!!!

Pentru suport financiar, numerele de cont sunt: Fundaţia ProMission COD SWIFT: RZBRROBU RON: RO14RZBR, 0000 0600 0871 9277 EURO: RO51 RZBR 0000 0600 0841 4031 USD: RO40 RZBR 0000 0600 0841 4035 Raiffeisen BANK