Pro Integrare

PRO INTEGRARE

Problemele populaţiei de etnie romă sunt importante atât pentru România cât şi pentru celelalte ţari europene. Cea mai importantă dificultate in studierea problemei romilor este legată de estimarea numărului populaţiei de această etnie. European Roma Rights Center apreciază că, la nivelul Europei, numărul etnicilor romi este de opt milioane, din care 80% trăiesc in europa Centrală şi de Est. Cadrul legal pentru respectarea drepturilor minoritaţilor este o conditie primordială dar insuficientă pentru integrarea lor socială şi economică. Integrarea romilor in sistemul educaţional este prima măsură esenţială în integrarea socială care, implicit presupune şi eliminarea barierelor din sistemul existent. Un mare numar de copii de etnie roma suferă de malnutriţie ceea ce le diminuează şansele şi perspectivele viitorului iar organizaţiile care reprezintă interesele etniei (partide, organizaţii neguvernamentale, etc.) nu se bucură de încredere în comunitaţile de romi. Întebarea esentială este: A făcut societatea românească eforturi suficiente pentru a-i accepta pe ţiganii cetaţeni cu drepturi egale? Din punctul meu de vedere, societatea româneasca nu are aproape nimic de a face cu situaţia actuală a ţiganilor care au ajuns la extrema de a-şi vinde proprii copii sau pe ei înşişi în traficul de carne umană ce se practică. Din păcate toate acestea vin ca o "încununare" a speranţei de aspiraţie pentru integrarea în Uniunea Europeana, şi când vorbim mai ales de respectarea drepturilor omului. Trăim în secolul vitezei, al evolţtiei maxime, tot ce poate sau nu să-şi imagineze o persoană a fost deja inventat dar undeva a rămas limitarea:suntem precari si deplorabili în ceea ce priveşte accepţiunea si integrarea acestei etnii.

Stigmatizaţi (asemeni personajului din Litera stacojie a literaturii engleze) şi blamaţi, acuzaţi şi consideraţi vinovaţi de aproape toate neşansele si ghinioanele existenţiale,ei nu mai cred în nimic şi în profunzime în nimeni. Din propriile constatări nu mi-a fost greu să conştientizez că unii se află intr-o perpetuă aşteptare...Aşteaptă unii (sau aproape toţi) sa vină străinii să ne învete cum să ne purtăm cu "ai nostrii" cum să facem "să ne spălăm rufele în familie".Nu este uşor să înlaturi prejudecăti, să schimbi mentalităţi înrădăcinate de secole, să dai frâu gândirii libere descătuşate şi cu adevărat democratice. Dar nu este imposibil, dacă ne asumăm o stare de vrednicie în a iesi din nepăsare, intoleranţă şi ne vom asuma atitudini de reală calitate umană. Aflaţi mai mereu la marginea istoriei şi a societaţilor în care au trăit ei sunt mereu priviţi de undeva din depărtare. După 1990, procesul de trecere la economia de piaţă s-a făcut destul de dificil in România, iar numeroşi romi au fost afectaţi negativ:s-au găsit primii imediat disponibilizaţi sau marginalizaţi din punct de vedere al evoluţiei profesionale.În strânsa legatura cu situaţia economică dezastruoasă care a pus amprenta asupra vieţii lor trebuie mentionată şi problema educaţiei sau mai realist spus lipsa acesteia. În prezent o mare parte din populaţia adultă de origine romă avea doar patru clase sau nu mersese niciodată la şcoală. Posibilităţile educaţionale ale romilor sunt reduse, prin urmare garantează perspective reduse de plasare a lor în câmpul muncii iar majoritatea părinţilor romi, responsabili, optează pentru şcolile integrale. Şcoala este principalul "motor"de educare.Aşa cum îi învaţă pe bobocii de clasa I alfabetul, aşa trebuie să implementeze în sistemul educativ al societăţii, alfabetul integrării copiiilor de etnie romă în şcoală. Nu putem să facem INTEGARE sau mai grav să pretindem că suntem părtaşi la ideea de integrare a lor, când nu-i dorim în şcoală alături de copiii noştri sau când nu-i dorim în clasă alături de ceilalţi elevi. Cum putem integra o minoritate daca o marginalizăm. Oficial proclamăm toleranţă, accepţiune iar pe la

"colţuri" ne încurajăm tacit şi tacticos de ai respinge din grupuri, clase. Nivelul scăzut al educaţiei printre romi se datoreaza şi veniturilor insuficiente pentru procurarea hainelor, a hranei şi absenţei modelelor. Copii fară copilărie, determinaţi să se maturizeze prea devreme şi încep prea timpuriu lupta pentru supravieţuire. Înfometaţi, slab îmbrăcaţi, marcaţi de mediul în care traiesc, vin la şcoală unde din lumea literaturii li se vorbeşte despre frumuseţe: frumuseţea vietii, a sufletului omenesc, a sentimentelor. Înneguraţi de vicisitudinile vieţii, de ceea ce văd şi aud în mediul lor îi aşteptăm la şcoală unde pretindem să perceapă şi să înfăptuiască bunătatea, bunăvoinţa, puritatea, etc. Dar majoritatea nu pot. Ce argument-exemplu, pentru îndreptare şi progres li se poate oferi când ei înşişi sunt la extrema calitaţii vieţii. Personal consider un progres major şi real stadiul în care au ajuns unii dintre elevii mei. Au pornit de la starea ce corespunde imaginii lor clasice pe care o ştie toată lumea: părul vâlvoi, haine murdare, lipsă de igienă, un sentiment dominant de revoltă oglindit pe chipul lor şi împietriţi parcă sufleteşte. Au ajuns acum să citească frumoasele cuvinte ale limbii române, să ştie să socotească cât să le fie lor sprijin mai târziu, să-şi deschidă sufletul pentru a-şi exprima toate stările (pozitive şi negative) să simtă compasiune şi să fie sinceri faţă de mine chiar şi atunci când îsi motiveaza lipsa de la şcoală că au fost să-şi procure hrană sau să-şi spele hainele ori a fost zi de "mare sărbătoare" la vreo cantină socială care le-a făcut milostenie. Păcat că la şcoală le descriem o lume în care sunt atâtea minunăţii, le dăm speranţe ca să poată avea aripi spre un viitor mai bun dar totul se surpă când ies pe poarta şcolii şi se întorc la aceeaşi condiţie, la aceeaşi sarăcie şi suferinţă.

Material scris de: Învăţătoare Bârsan-Chiş Codruţa