Prize Pamant Metode.docx

Împământările instalațiilor electrice Principalul motiv pentru a executa împământarea instalațiilor electrice îl reprezintă siguranța. Dacă toate echipamentele electrice conectate la rețea sunt împământate și una din izolații se defecteză, nu va exista un voltaj periculos pe suprafața carcaselor acestora. Dacă faza atinge carcasa aparatului corect împământată, va avea loc un scurt circuit și astfel siguranța fuzibilă se va arde sau sau în cazul siguranțelor automate, aceasta se va deconecta. În momentul în care siguranța se declanșează, pericolul este îndepărtat. Scopul împământării: 1. Siguranța față de viața umană / față de clădiri / față de echipamente     

Pentru a salva viețile umane și pentru a îndepărta riscul electrocutării prin declanșarea siguranței. Pentru a proteja imobilele, echipamentele și mașinăriile industriale, electrocasnicele și aparatura electronică. Pentru a asigura că toate părțile ce pot conduce electricitate și sunt expuse nu reprezintă un risc. Pentru a găsi o cale sigură de a disipa curenții ce rezultă în situația unui trăsnet sau a unui scurt circuit electric. Pentru a oferi o platformă sigură de funcționare pentru echipamentele electronice sensibile la variațiile valorilor electrice.

2. Protecție la supra sarcină 

Trăsnetul, descărcările electrice accidentale sau contactul neintenționat cu liniile de medie și înaltă tensiune reprezintă un risc sporit de voltaj ridicat ce poate ajunge la consumator. Împământarea reprezintă o cale alternativă a acestor descărcări electrice accidentale și astfel reduc semnificativ riscurile asociate cu acestea, protejând totodată atât viețile oamenilor cât și ale echipamentelor electrice. Mai multe informații despre cum vă puteți proteja instalația electrică utilizând relee de monitorizare a tensiunii.

3. Stabilizarea tensiunii 

Există numeroase surse de electricitate. Astfel fiecare transformator electric poate fi considerat o sursă electrică de sine stătătoare. Corelarea tensiunii acestora ar fi aproape imposibilă în situația în care acestea nu ar avea un punct de referință comun așa cum este împământarea. Aceasta este cea mai omniprezentă suprafața conductoare astfel că a fost adoptată universal încă de la începutul creației rețelelor de distribuție electrică.

Metode de execuție a împământărilor: 1. Împământările cu Placă Metalică

În general în execuția acestor tipuri de împământare se folosesc plăci metalice din Fe (Fier) cu dimensiunea minimă de 600 mm x 600 x 12 mm, sau placă din Fe (Fier) Galvanizată de dimensiunea 600 mm x 600 mm x 6 mm. Deasemena se pot utiliza plăci din cupru cu dimensiunea 600 mm x 600 mm x 3.5 mm. Aceasta se îngorapă la minimum 3.5 metri adâncime, în poziție verticală. Conectarea la aceasta se face cu platbandă (de minimum 50 mm x 6 mm) prinsă cu șuruburi galvanizate, cu care se ajunge la suprafață. Se utilizează straturi alternative de cărbune și sare pentru îngroparea acestora, totalizând nu mai mult de 1.5m de la baza gropii. Aceste tipuri de împământări se pretează pentru construcțiile unifamiliale rezidențiale de dimensiune mică și medie. 2. Împământările cu Țeavă. Se pot efectua împământări cu țeavă galvanizată de minimum 75 mm diametru, sudate din 3 în 3 metri cu platbandă de minim 75mm galvanizată, formându-se astfel o formă rectangulară. Platbandele vor avea un număr total de 6 găuri pentru a conecta împământarea din firida de împământare. Se utilizează metoda Auger în acest scop. Aceste gropi sunt în general umplute cu straturi alternative de cărbune și sare. ATENȚIE: Sarea deși are proprietăți de creștere a conductivității, NU este recomandată întrucât este extrem de corozivă. Se pot utiliza în schimb straturi alternative de cărbune și nisip.