Povestea Ce Nu Trebuia Spusa

Capitolul 1 Pentru ca fiecare final lasa locul unui inceput Noaptea trecuta,cu privirea tintuita pe tavan,inca ma gandeam cat de tarziu este.Sau de ce nu imi e somn.Ascultam in tacere bataile inimii mele,ce se grabesc spre infinit,nevrand cu niciun pret sa se calmeze. Jos,habar nu aveam ce facea familia mea.Ceva in liniste.Pentru ca,din cate observasem,cu totii imi respectau dorinta absolut umana de a DORMI.Nu ca as avea nevoie.Dar este mult mai usor,cand merg in vizita la Charlie sau la Jake sa dorm noptile,in loc sa vanez sau mai stiu eu ce. Emmett crede ca sunt stupida.Dar de ce nu as avea,ma rog,voie sa dorm?Poate pentru ca e nefolositor insa asta nu inseamna ca nu imi place.O fac pentru ca incerc sa tin in interiorul meu o parte umana si sa nu las acel ceva sa se risipeasca. Oricat de jenant este ca eu sa imi aud mereu inima batand singura,speriata parca de cei opt vampiri,sau sa ii sfidez,dormind aproape in fiecare seara,sau chiar sa il fac putin invidios pe Edward ca rosesc uneori,ador sa fiu oarecum OM. Edward…uneori simt presiunea acestui cuvant care vrea sa evadeze din mintea mea ca o pasare captiva si sa lase loc covarsitorului tata… Oricum as lua-o,avem aceeasi varsta.Ei bine,daca Bella,sau,ma rog,mama e mai batrana cu doi ani,ca un fel de sora mai mare ciudata,Edward si cu mine avem exact aceeasi varsta:17 ani pentru urmatoarea eternitate. De aceea Edward pare un fel mai normal de a ma adresa lui,daca nu iau in seama remarcile inutile ale lui Rosalie care adora sa imi aminteasca mereu ca lui i-au luat 17 ani ca sa ajunga la aceasta varsta iar mie,putin peste 7. Dar nu puteam sa adorm.Pe langa dificultatea aparent normala de a adormi cauzata de jumatatea mea vampireasca ce refuza cu desavarsire somnul,toate aceste idei deja imi fac rau.Dar nu pot sa nu ma gandesc cum Claire,iubita de treisprezece ani proaspat impliniti a lui Quil,inca e in scoala generala,si eu sunt deja…eh…femeie(uf,cat de aiurea suna…) Am crescut intr-un ritm prea alert,si nu pot decide daca dupa aproape noua ani de viata as putea deveni doamna Black… Stiu ca eu,fata de mama,nu mai am “luxul” de a il respinge (cam aiurea idee dat fiind ca el e printre putinii care ne stiu secretul,si oricum nu imi imaginez viata fara el),dar ideea de a deveni o doamna,femeie maritata,e departe de a ma atrage.Poate prea departe… Ninge in Forks.Ceasul ticaie enervant,parca vrand sa imi reproseze ca nu am dormit decat vreo 4 ore.Cam jumatate fata de un om.Asta ma ingrijoreaza deja.Se pare ca durata somnului meu scade saptamanal cu vreo cateva minute.Cred ca ar trebui sa vorbesc cu Carlisle sa il intreb daca latura mea de vampir se impune. Un gand insa nu imi da pace.Logodna iminenta cu Jake,ce vine peste cateva zile,ar putea fi,la fel de bine motivul pentru care nu mai am somn.(Ma intreb ce voi face la nunta….)Dar e complet stupid.Jake e aici dintotdeauna si va fi mereu.De ce trebuie atunci sa inlocuiesc inelul pe care mi l-a dat in copilarie cu un inel pompos , “de logodnica”?O,da…pentru ca vrea sa aiba ocazia sa aduca in discutie NUNTA.

Brrr,ma ia cu friguri.Adica,de ce nu am mai astepta patru ani?Claire se marita peste vreo patru ani (copil nesuferit care arde de nerabdare sa se marite…) si am putea fixa atunci nunta.Dar sigur,toata familia mea insista mereu:o,Nessie,dar in curand Sam celebreaza un deceniu de casatorie.Facem atunci o dubla nunta ca in povesti. Si incepe si Bella,asa,cam colac peste pupaza:”Nessie,draga mea,si mie mi-a fost teama.Dar a iesit foarte bine.” Aici ma simt oarecum frustrata cand ma gandesc ca Jake i-a facut “curte” mamei (bleah!) si dupa ce ea l-a respins,eu raman la rand.Dar apoi imi amintesc de legatura aceea pe viata a varcolacilor,si realizez ca Bella era puntea ce ducea la mine (ca un fel de “fa-te frate cu dracu’ pana treci podul” in subcostientul lui). Si in fond,de ce ma tem?Sam si Emily sunt perfect happy impreuna,chiar daca inceputul iubirii lor a stat sub semnul “incidentului”.Ba,vrednici cum ii stiu au facut un copil (ce teama imi era ca Selena,fata lui Em ar putea fi adevaratul soul mate al lui jake…) si acum mai au unul “pe vine”.Il nasc si gata..Nunta dubla.Super…Si atunci ma intreb de ce ma tem.O , da imi aduc aminte de cuvintele lui Emmett:”Stii,Nessie,unul din adevarurile universal valabile in viata ar fi : “de ce iti e frica,nu scapi“.Si cred ca asta e problema de fapt…Imi e al naibii de frica de simplul fapt stiu ca nu o sa scap…

Capitolul II E clar.E eminent. Am auzit usa deschizandu-se.Stiam deja cine era.Bataile inimii il dau prea usor de gol.M-am intors cu o miscare automata. Il vedeam probabil a milioana oara,dar inima mi se strangea cand il vedeam,de teama ca ar putea disparea.Noi doi impartasam mai mult decat un secret:eram foarte rari.Oameni vampiri existau doar trei exceptandu-ma pe mine.Varcolaci,vreo 17 (aparusera atunci cand o gramada de vampiri descinsasera in oras-pentru a ma apara de teama Volturilor-ca ciupercile dupa ploaie).Putini,de-a dreptul rari daca stam sa numaram fie si vampirii,ca sa nu vorbesc de oameni. -Jake,am murmurat eu. I-am dat sarutul de bun-venit in timp ce ii transmiteam intreaga mea iubire ,atingandu-i mana.Stiam ca eram asemenea a doi magneti:de poli opusi,a caror atractie este iminenta.Amandoi pe o parte oameni,pe cealalta vampiri si varcolaci,specii ce se urasc.A sa era logic.In preajma lui,insa,nu ma puteam indoi de ceea ce simteam.Dincolo de orice teama,Jake era mult mai important decat familia mea.Era fratele,iubitul,partenerul meu in calatoria eterna ce urma sa o duc. Semanam mamei,cu frica mea stupida de a zice “da” si a semna niste acte stupide si fara valoare pentru noi.Ce cinica e viata…Jake,acum vreo 10 ani,incerca sa amane cat mai mult acel ‘da’ al iubitei,acum il astepta cu fervoare…Normal,acum el era alesul.Si Edward,fostul rival,si tatal meu,era,deci,exclus din start. Simteam o oarecare gelozie.Pentru mama luptase atat si cand o pierduse,ma primise gratis ca premiu de consolare. Am simtit,atunci,cu groaza ca inca il atingeam.Brusc,am simtit cum rosesc.Mereu scapam informatii

nelalocul lor (ca atunci cand,din intamplare,comunicasem profesorului meu ca am o familie de vampiri…cat am muncit apoi sa il conving de contrariu…).Blestemate atingeri.De cand Bella invatase sa proiecteze , lucrasem si eu si puteam sa transmit ganduri prin orice atingere,nu numai a palmelor.Ba,mai mult,Jake sustinea ca intotdeauna imi simtea aura si la metri distanta.Daca prietenii lui aveau aceasta putere doar la distante mici noi luptam sa intindem aura cat mai mult.Din pacate,se parea ca simpla apropiere ar putea sa ma faca sa transmit ganduri.Atingerea devenea,prin urmare,inutila.Gandul ma speria.Simpla idee ca nu stiam cat ma puteam apropia sa imi pastrez mintea la distanta ma speria.Dar tocmai aceasta aura era un lucru foarte important pentru el.O data intrat in clubul ‘varcolacilor cuplati’,intelesese ca sufletul sau pereche (a se citi moi) emite un soi de energie pozitiva ce permite sa il gaseasca.Adica sa ma gaseasca.Iar aura aceea se pare ca avea si darul de a il linisti si binedispune. -Nessie… -Jake…am…n-am vrut sa ma gandesc la asta.Crede-ma,nu vreau sa te ranesc.Stiu ca gelozia asta e oarecum stupida.Dar nu o pot controla,uneori. -Stii bine ca am iubit-o pe mama ta.Nimeni nu ascunde asta.Si Sam a iubit-o pe Leah.Intr-un fel uman.Dar varcolacul si-a spus cuvantul.Si Emily a iesit din anonimat. C A H…Cah…Leah,prietena mea cea mai buna.Nu imi placea sa ma gandesc la asta.Deloc.Intre noi se infiripase o prietenie ciudata in felul ei,dar foarte profunda.Leah era sora mea pe care nu o mai puteam avea.Dar faptul ca eu,ca si Emily,eram aleasa unui varcolac,ma facea sa ma simt prost.Desi sustinea sus si tare ca e in regula,stiam ca privirile tandre , pline de iubire ale lui Jake ii aminteau de privirile unui iubit de mult pierdut,ce cu ea nu schimbase niciodata asemenea priviri.Jake spunea ca nu e geloasa,ci putin nostalgica.Nu mai iubise pe nimeni in afara de Sam si pur si simplu dorea si ea sa se indragosteasca.Nu de un suflet pereche.Macar de un om simplu.Ceva trecator,dar ceva.Si de un deceniu,nimic. -Ups…,zambi Jake. -Nu e vina ta.E vina sortii.Prea se joaca cu ea.Si nu e drept,am soptit eu cu o voce gatuita. De afara s-a auzit un latrat cu o nuanta ironica.Nu trebuia sa ma uit.Stiam cine era.Leah.Ea facea mereu glume pe seama propriei persoane mai ales de cand pana si mezinul haitei,Seth,gasise o iubita.Nu era cert ca avea un suflet pereche,dar avea o iubita.O indianca superba,cu un nume francez:Gabrielle. Eu o consideram putin aiurea.Nume frantuzesc?Leah o gasea draguta,si spera ca Seth nu o va dezamagi niciodata.Gabrielle era fata care se imprietenea cu toti.Venita proaspat in La Push,in vizita la varul ei,Jake (ha,ha),facuse o fixatie pentru Seth.Acesta nu o respinsese,pentru ca o placuse din prima clipa,dar nu stia exact daca e perechea lui,pentru ca nu ii gasise aura.Oricum,noi o tineam apropae de teama ca altcineva s-ar putea indragosti de ea.Leah locuia si ea acolo,intr-o casa in vecinatatea Cullenilor.Era o fericire relativa,dupa cum spunea si Leah,mai ales ca Seth nu decisese inca,precum Sam,sa o mai rareasca cu Varcalocitul si sa poata imbatrani.De aceea,ea spunea ca daca Seth si Gabrielle nu se vor mai intelege,se calugareste.Daca tot era ea prima femeie varcolac,la manopauza in tinerete,era croita sa fie femeie varcolac,la menopauza si la manastire.De ce nu?