Politica Fiscala In Timpul Crizei Re

Politica Fiscala in timpul Crizei Financiare(Marii Depresii) A. Great Depression and Fiscal Policy 58. Posibilitatea ca stimularea Cererii Agregate prin modificarea cheltuielilor guvernamentale a fost principala modalitate de depasire a Marii Depresii, a fost analizata mai aprofundat in anii’40s and ’50. Cercetarea Initiala a lui Smithies (1946) constata ca” Politica Fiscala s-a dovedit a fi singura modalitate efectiva de iesire din Criza. Hansen(1941), pe de alta parte afirma ca politica fiscal nu a fost utilizata extensiv in 1930. Brown(1956) utilizeaza un model conventional al multiplicatorului Keynesian si conceptul Cheltuielilor discretionale ale guvernului pentru a sustine punctual de vedere a lui Hansen. Concluyia sa este ca Politica fiscala a fost un instrument neefectiv in anii”30- nu pentru ca ea nu a adus rezultate dar pentru ca ea nu a fost aplicata” Principalul esec al politicii fiscal de a fi expansionista in aceasta perioada este datorata cresterilor mari in structura taxelor atribuite tuturor nivelurilor de guvernamint. 59.Toate procurarile de bunuri si servicii de catre govern cresteau virtual in fiecare an in anii ’30; crescind de la 13.6 billioane in 1929 to $22.8 billioane in 1939 (Brown, 1956). In special, diferite initiative au fost incepute de Presedintele Roosvelt in cadrul “New Deal” in 1933 pentru a crea noi locuri de munca si de a creste cererea agregata. Obiectivele de baza erau urmatoarele: crearea Civilian Conservative Corps(tabere de munca pentru someri) pentru a asigura cu lucru barbate intre virsta de 18 si 35 ani prin intermediul taberelor administrate de departamentul de Razboi; programe ale ministerului de interne si agriculturii in scopul ocrotirii recoltelor si padurilor natiunii.; crearea Federal Emergency Relief Administration care a oferit granturi statelor; crearea proiectului Administrarii publice a muncii cu un bubet de 3.3 bilioane $ (aproximativ 6 % din PIB) pentru a asigura finantatrea bugetelor locale pentru implementarea proiectelor locale. O alta noua agentie Civil Works Administration, a fost create in 1934, care avea scopul de a angaja oamenii direct fara implicarea oficialilor de stat. Lucratori erau utilizati la reparatiile cladirilor de stat si drumurilor publice. In final Legea privind creditele de asistenţă urgena a oferit presedintelui aproximativ 5 bilioane $ pentru proiectul de salvare ce incudea autostrazile, conservarea, irigarea, electrificarea, asigurarea cu locuinte, conditii sanitare, impadurirea, controlul inundatiilor si desigur orice alt bun public. Roosvelt a constituit Works Progress Administration, ce transfera bani direct din avutia nationala; si angaja lucratori de a construe spitale, scoli, locuri de joaca pentru copii, si aeropoturi. Programul a trezit numeroase critici referitor la faptul ca se cheltuiau bani pe miini lenese de a realize lucru neproductiv. 60. Actul Veniturilor din 1933 a marit ratele de crestere virtual ale impozitului in special pentru grupurile sociale cu venituri mici si medii. Unele din schimbarie aduse de noua lege erau urmatoarele: Au fost eliminate scutirilor personale pe venit, ratele impozitelor obisnuite si a suprataxelor au crescut considerabil, impozitul pe venituri mici de 25 procente a fost eliminate; rata impozitarii corporatiilor a crescut lent iar scutirile au fost reduse; impozitele imobiliare s-a majorat iar scutirile s-au redus; a fost introdusa o noua lista de accize iar cele vechi au crescut substantial; Taxe de procesare au fost introduce mai tirziu in anii ’30; si impozitul pe asigurari sociale a aparut in 1937.

61.Ce a condus la depasirea Marii Depresii? Conceptul traditional este ca cheltuielile publice associate cu al doilea razboi mondial a directionat economia spre nivelul productiei potentiale. Vernon (1994) evidentiaza importanta celui de-al doilea razboi mondial si arata ca politica fiscal relationata cu acesta, a fost, defapt, cel mai important factor a redresarii in perioada 1941, 1942.Acest punct de vedere a fost combatut de Delong and Summers (1988) ce afirma ca patru sesimi a declinului in productie in raport cu tendinta marii depresii, a fost realizata inainte de 1942.Romer afirma ca relansarea economica a fost realizata in 1942, iar politicile fiscal n-au contribuit cu nimic la iesirea din Criza. 62Alta viziune este ca stimulentii conventionali a cererii aggregate nu au avut o mare relevanta in redresarea economica din perioada Marii Depresiuni. Bernanke si Parkinson (1989) analizeaza aparenta tendinta de reconversie (reprofilare) a fortei de munca in anii ‘30 si sunt uimiti de puternica redresarea economica. Ei afirmma , cu toate acestea ca “New Deal” este mai bine caracterizata ca o modalitate de a face loc pentru o redresare naturala… mai mult decit a fi instrumental relansarii economice. Ei sugereaza ca reconversia tendintei economiei dintre cele doua razboaie este dovada unei forte puternice autocorectoare. Brown(1956) prezinta faptul ca efectul direct a asupra cererii de lucru agregate a politicii fiscale realizat de catre cele trei nivele guvernamentale a fost relative mai puternic in anii ’30 decit in 1029 in doar doi ani in care mari plati au fost facute in cadrul programelor de compensare ajustate veteranilor, care constituiau $1.0 billioane in 1931 si $1.4 billioane in 1936 (Studenski and Krooss, 1952). Romer afirma ca toate imbunatatirile observate au avut loc datorita expansiunii monetare; intrările de uriaşe aur în mijlocul şi sfârşitul anilor 1930 se pare că au stimulat economia prin reducerea ratelor dobânzilor reale încurajarea cheltuielilor de investiţii şi achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată. 63.In final, o recenta cercetare a lui Eggertsson (2008) utilizeaza un model al echilibrului stochastic pentru a argument ca redresarea economica in US dupa Marea Recesiune a fost deteerminata de o schimbare in asteptarile, previziunile conditionata de politica presedintelui Roosevelt. In special, cresterile cheltuielilor si deficituluifederal in anii ’30 au jucat un rol important in a schimba asteptarile deflaţioniste in inflaţioniste. Aceasta, la rândul său, a redus rata reală a dobânzii şi a stimulat cererea.