Poezii....docx

Felicitări De ziua mamei mele Scumpă mamă! Brațele tale au fost mereu deschise când am avut nevoie de o îmbrățișare Inima ta, ne-a înțeles atunci când am avut nevoie de un prieten Ochii tăi blânzi au devenit aspri când a trebuit să învățăm o lecție de viață puterea și dragostea ta, ne-a îndrumat și ne-a dat aripi să zburăm Azi vă zicem: La mulți ani, mamă! Fiecare zi mamă să-ți fie doar zâmbet și bucurie. Cu noroc să vă fie viața, limpede ca di8mineața, Să aveți sănătate,dragpste, putere,La mulți ani ! Dragă mamă ! Îți mulțumim! Tamara, Lucia, Francesca ,Valerii recitată la solemnitatea în ziua nunții lui Alexandru și Mariana Pasincovschi 20.07.2015

Vor trece secole rând pe rând Anotimpurile depănând Dar în ea credință și speranță Rămâne amintire în viață. Când nu va fi nici urmă de mormânt se va preface totul în pământ Gândul meu, dragostea de viață În orice vreme vor fi de față. Prin a mea credință în Domnul sfânt Oi fi nemuritoare pe pământ. De aștri cerești purtată și ai mei urmași neuitată A mea rază sfântă de lumină Prin negura vremii o să vină Spre arborele dulcii a vieții Prin recea roua dimineții. Vă las scris testamentul meu sfânt ocrotiți viața pe pământ pomul vieții să înflorească si in veci neamul meu să se înmulțească.

Sfinte Doamne Ție îți mulțumim Mulțumire Domnului Doamne Ție mult îți mulțumesc Pentru ziua ce o trăiesc Că trăiesc în bucurie Pe a țării sfântă glie Cu a mele fete sfinte Îngeri din ceruri coborâte. Că au multă înțelepciune Au credință, fapte bune. Că a lor drum a lor cărare Este raza sfântă de soare Iar în al meu drum și a mea cărare, În lumea asta chizmătoare Ele sunt scut și apărare Al vieții mele mândru soare A mea liniște sufletească Alinare Dumnezeiască A mea nădejde și speranță Mare bucurie –n viață. Pentru mine ele-s tot

Și cer și pământ și al vieții mele ideal sfânt Pentru lumea în care trăiesc Și ție Doanmne îți mulțumesc. Că ele sunt cupa cu dulceață Ce mă însoțesc în viață Cu a lor bunătate sfântă Ce în viață mult mă ajută Ele îmi sunt dragoste și dor Îmi dau putere și ajutor Iar prin marea lor credință Toți urcăm scări spre biruință.

Urmașilor mei II varia Vor trece secole în șir Ca o floare de trandafir Eu voi fi alăturea de voi În suferință și nevoi Cât în viață veți trăi Acest pământ va aminti De strămoșii tăi din trecut Ce azi în flori s-au prefăcut. Soarele stelele luna,

Îți vor aminti întruna De a mea credință mare Cât distanța pământ soare Ce întruna m-a însoțit Și domnul m-a blagoslovit M-a îndrumat, m-a ajutat Să muncesc mult, neîncetat. Vă las moștenire pe pământ, Credința mea mare în Domnul Sfânt A Lui porunci să-ndepliniți Și în fericire să trăiți.

Domnul ocrotitorul vieții mele Domnul ocrotitorul vieții mele Câte vieți sunt pe pământ Toate-s de la Domnul bun și sfânt nici o floare nu înflorește Pînă Domnul nu poruncește Nimic nu se naște, nici nu moare În univers din ăntămplarte Chiar soarele cu a lui făclie Tot Domnul a poruncit să fie.

Strict se supune Domnului sfânt Tot ce e în ceruri și pe pământ Și viața asta călătoare Și toată lumea schimbătoare. Printr-un cod genetic separat Ce fiecărui om, Domnul i-a dat. Avem mare varietate Chiar între soră și între frate. Codul genetic de pe pământ E meritul Domnului sfânt Fiecare avem un cod separat, În care e scris tot, ce de la Domnul ne este dat. Iisuse fiul lui Dzeu Te slăvesc și mă închin mereu Ești Calea Lactee între stele, Lumină sfântă vieții mele Cea mai dulce floare pe pâmânt Al meu ocrotitor bun și sfânt Sfânt izvor de înțelepciune Celor ce cunosc al tău nume. A ta m,ilă fără sfârțit pretutindemi m-a insotit Cu a ta dulce mingiere m-a salvat de chin durere Luminătorul vieții mele Te văd mereu prin mii de stele

Te văd alături și zi și noapte Cum mă indemni la bune fapte Doamne tie vreau să-ți mulțumesc de ajutorul care-l primesc De marea milă părintească De dulcea milă pămintească.

Iisuse Domnul meu iubit Iisuse Domnul meu iubit Mila mea ce fără sfârșit Al meu ajutor, speranță Marea dragoste de viață. Al meu neobosit păstor Bun, milostiv ocrotitor, Stăpân în cer și pe pământ Îndelung răbdător și sfânt A mea dulce mângâiere La necaz și la dure4re A inimii mele veselie Și a sufletului bucurie Al vieții prea sfânt D-zeu Sănătatea trupului meu

Izvor de înțelepciune De credință și fapte bune. Suntem creația Domnului Sfânt Acești stropi de ploaie și de rouă Stelele, soarele și luna nouă Firul de iarbă ce-ncolțește Lanul de grâu ce ne hrănește Toate frumusețile pe pământ Toate-s creația Domnului Sfânt. Și acest atom de energie complexul de fiziologie Orice circuit sau deplasare Pe orbitele universale Iar în celula microscopică e munca Domnului fantastică Căci toate de sus –s plănuite Și la timpul lor îndeplinite. Într-un calculoator sfînt stocate orice gindire, fapte și a mea soartă, al meu destin, sunt dirijate de un sistem divin. Și dacă eu sunt azi ceea ce sunt Emeritul Do9mnului bun și sfânt Care mereu mă tot însoțește cu a lui putere mă întărește Și îmi dă viață și săsătate Sfinte bucurii nenumărate

De la copii și strănepoți Ce-i mai ține în viață pe toți. Cu sănătate, înțelepciune, Bunătate, multe fapte bune , Eu Doamne, tare mult îți mulțumesc Pentru viața ce o trăiesc, Pentru ajutor și îndrumare A neamului meu în lume mare Suntem creați de Domnul bun și sfânt Și dirijați de Domnul pe pământ A lui porunci să îndeplinim Cu credință în toate corecți să fim.

Pământul vieții A pus Domnul viață pe pământ Și tot ce-i necesar și sfânt Dulci izvoare răcoritoare Pânea noastră toată-n floare Ca omul zilnic să muncească În sudoarea frunții să se hrănească Din frageda copilărie Să simtă gustul bucuriei Și atunci viața e frumoasă Cu pâine puhavă pe masă.

Apus de soare Soarele meu se-nclină spre apus Viața mea în durere s-a stins S-a dus grăbită ca o furtună Cu tinerețea mea împreună. Depănată tot în singurătate Întristată de străinătate Prin negura vieții trecut-am greu Cu mare nădejde în Dzeu.

Slavă Tatălui Ceresc cântăm Din acel boț de pământ și lut Din care Domnul Sfânt ne-a făcut Este și universul nostru mare Chiar și al nostru mândru soare. E firul de iarbă din pământ Și tot ce crește-n lume sfânt Și izvoarele cu apă lină Apă vie cristalină. Toate-s create de Tatăl Ceresc Pe care foarte mult îl iubesc. Slavă Tatălui Ceresc cântăm Mereu zi și noapte ne rugăm

Să avem sol fertil, apă bună Cu sănătate să ne țină . Ție Isuse Hristoase ne închinăm De la chipul tău iubit Mii de raze au venit La mine și la fiecare La locul care mult, nre doare. Ne închinăm și ne rugăm Mereu cu noi să te avem Sprijin bun și alinare Al nostru scut și apărare.

Din viața mea ... Biografie Sunt Lucia Lungu din Limbenii Vechi M-am născut pe ace4st meleag sfânt străvechi Din acestă humă și limpezi izvoare Dealuri înalte, hîrtoape și ponoare. Sat de păduri, poene înconjurat Și de un iaz mare, lat întretăiat. Înecat în livezi înfloritoare Cu roiuri de nectar ce culeg nectare. Părinții Grigore, Vera m-au crescut Doi bunei Tudor și Ion am avut Arborele geneologic ce-l am E crescut pe muguriii acestui ram. Cu părinții strămoșții mă mîndresc Credința neamului meu o proslăvesc Ea este izvor de înțelepciune Ce mă învață să fac fapte bune. Credința mea, scânteie luminoasă E o făclie aprinsă-n casă

Tamara, Ludmila fetele mele Au transmiso la nepoți , nepoțele Așa ca lăstarii viței de vie Urmații mei vor duce veșnicie A neamului mei jenă și credință Cu rod bogat și mare dăruință. Elena Lucia Eram o fată necăjită De soarta vieții osândită În suferință și durere Prigoană aspră și durere Alungată din cuibul meu sfânt De pe al strămoșilor pământ Nu aveam drept aici la viață De cât în Siberia de gheață Dar credința mea în Domnul Isus M-a ridicat pe piedestal sus Mi-a pus pe capul meu cunună Din piatră scumpă,viață bună.

Cine sunt eu, Lucia Elena Fornea Lungu FOST-AM în Nimereuca

Bun medic cu renume Prin fapte bune,m mult vestit în lume Director în învățământ am lucrat În școala medie, din același sat. Pentru frumoase merite, an de an Aleasă delegat, la congresul republican Iar prin radio a mea convorbire Mi-a adus în țară, cinste și slăvire Vestit în țară, în uniune Prin înțelepciune și fapte bune La festivalul internațional Dalgof piss delegat Cinstea țării Moldova am apărat. Cine sint eu azi în astă lume Unde mi-i slava, mărețul nume Unde –i sănătatea din tinerețe, Atât de necesară la bătrânețe Toată slava mea, a mea mărire, Este a Domnului blagoslovire Și astăzi mulțumesc mult Domnului Sfânt Pentru tot ce mi-a dat pe acest pământ.

Dedicație celei mai sfinte ființe din lume – MAMA Vera Lungu Mamei mele... Dulce mamă, bat clopote în orele sfinte Făclie în pară ard pe morminte Ceru acoperit cu lanțuri de muncți Ir din ochii mei cad lacrimi fierbinți Te văd mamă o stea strălucită pe a ta cale frumos înflorită Prin ploi de raze și ninsori de stele Văd chipul dulce al mamei mele. Sufletul ei prin spațiu trece Lăsând o umbră palidă rece Ce tot se apropie de mormânt, De candela cfe arde, de focul sfânt. Cade lacrima mea fierbinte,p Peste mpomântul mamei sfinte Iar pe al mamei dulce mormânt Parcă mâna mamei sfântă eu o simt.

Un fior fierbinte prin corp trece Săgeata trece în momântul rece Privesc din mormânt a mamei fotografie Și mai bucuroasă pare ca să fie. Când mă întorc singură acasă, Sufletul mi-i lacrimă , inima mea arsă Și în ochi văd tot raze lungi de lumină Și în ele chipul mamei ce revine. Dulce mamă, chipul tău mă însoțește mereu Dar graiul tău sfânt îl aud cu greu Ca pe o șoaptă îndepărtată Pe o sferă înstrăinată.

Fereastra casei părintești Cât de scump e fereastra casei părintești Când obosit de drum necăjit o privești Vezi ochii mamei în lacrimi cum așteaptă Cu privirea ei tristă, îndreptată spre poartă Acum numai în vis ochii mamei întîlnesc În lumea mare, așa ochi nu mai găsesc Ai mamei mele purtau multă durere Și a vieții mele multă mângăiere

Privesc spre cer, mere4u să-i văd, să-i întîlnesc Printre mii de stele , ce -noapte strălucesc Ce n-aș da să-i văd o clipă, să –i întâlnesc Să-i spun iartă-mă măicuță dragă, te iubesc!

Ruga mamei Văd inima mamei cum plânge cu durere Rugându-se pentru a mele fete, nepoțele, Să le deie Domnul multă sănătate Și bucurii nenumărate.

Ultima noapte Urlă jalnic un câine în miez de noapte Prestește nenorocire, o moarte Împlinirea unui vis, a unui destin Despărțirea de durere, de mare chin. Ochii în lacrimi, spre cer își îndrepta Milă de la Domnul aștepta. Pentru dulcea mea mamă în suferință Eu mă rugam Domnului, În legea mea, cu a mea credință Prin liniștea profundă, din neagra noapte

Un glas îngrozitor de cucuvea răzbate Se pregătește pământul, mândru soare Pentru a ei plecare din lumea mare Un soare frumos și cald a apărut Norii negricioși , furtuna a dispărut Soarele revărsa a lui lumină, căldură Peste acestă mult gingașă făptură. Luminând puternic fața mamei mele Îi aduse pace, mângâiere. Care mult a suferit și a îndurat Până la Domnul nostru spre cer a plecat.

Tata În lume cel mai scump și mai iubit Tăticul meu mult așteptat și mult dorit Copii în jurul meu vesel se juca În mine inima mea mereu plîngea.

Și așa cu dor greu și întristare Și în suferință groaznică, mare Și fără de masă, fără de casă Fără fărîmă de pâine pe masă Pe drumuri tot flîmândă hoinăream Și în mintea mea de copil pe Domul tot îl întrebam Oare în viața mea vreodată, Voi avea și eu ca toți copii tată? Trudit tot satul doarme linistit, Tăticul meu până azi tot n-a mai venit. Eu în zadar aștept și zi și noapte Numai lacrimi, plânsete în șoaptă Această rană adîncă, atât de mare. Nici o leacă în lume nu mai are. Timpul trece, durerea crește Și mult mai mult se adâncește În durerea mea, Domnul m-a ajutat Pe piedistal înalt m-a înălțat Ca pe un înger m-a împodobit Cu tot ce e mai frumos și mai sfânt Credință, multă înțelepciune. Firavă, gingașă, mlădioasă La chip și suflet floare frumoasă Prezentă la fiece serbare

Mă întâmpina sala în picioare. Dictor neântrecut și balerină Cu voce gingașă, mult divină. Toată lumea era în mirare De unde așa talent de mare? Nu știau că Fiul lui Dzeu mi-a dat încredere speranță, Și m-a instruit bine în viață Și în viața mea, a mea credință Mi-a adus cununi de biruință.

Bătrânețea Viața –i ca o frunză-n vânt Rostogolită pe pământ Tot spre asfințit de soare În bezna răcoritoare Oare acum cui âi pasă Că a i fost tânără frumoasă. Că zi și noapte ai muncit Țara prin muncă ai împodobit. În slăvire fapte bune Cu copii , nepoți minune Din aceiași rădăcină, Veșnic tânără divină De plec din lumea asta eu

E âmpăcat sufletul meu Că nu ân zadar am trâit, Prin credință, muncă m-am slăvit.

Dedicație iubitului meu soț Simion Fornea Dragul meu Rătăcesc pe cărări străine Înstrăinată fără tine Lume veselă în jurul meu Numai eu sunt singură mereu. Îndurerată, necăjită De suferința grea umbrită Presată de valul vieții greu De tine îmi amintesc mereu De ar fi o rază de lumină În inimioara mea să vină De la tine îngerașul meu Poate aș învia și eu. O cât de mult mă doare A ta îndepărtare Spre cer, spre lună, stele, Spre drumul vieții mele Timpul tot deapănă în șir

A mea viață, fir cu fir Te caut, să te întâlnesc Dar nicăieri nu te găsesc. Azi, pe acest frumos pământ, Vegheat de o cruce,mângâiat de vânt. Va arde sfânta ta făclie În întreaga veșnicie. Pentru tine, dragul meu Azi e clipa despărțirii Veșniciei, nemuririi În glastră, floarea s-a vestejit De când ai plecat și n-ai venit Pe drumul anevoios și greu Spre mnemurire, spre Dzeu Cu lacrimi și durere mare, Veni al tău apus de soare Ca un vifor negru s-a lăsat Și în grăbire mare te-a luat Din brațele fetelor tale Pline de întristare, Din mijlocul nepoțeilor Ce lăpcrimau în inima lor De lângă a ta fericire Pe veci lăsată în măhnire

Din viața asta trecătoare Ce o iubeai nespus de tare Vreau o oră de răgaz știi bine, Să mă pregătesc să vin la tine În sudoarea frunții să tot muncesc Visul vieții tale să-l împlinesc. Dar este foarte greu pentru mine Să scriu mult și să scriu bine. Ce cereai tu de la mine Dar cu ajutorul lui Dzeu Voi împlini acest vis frumos al tău. Al tău cuvânt, a ta poezie Să rămână pe vecie, Pentru neamul de rădăcina mea Ce veșnic demnitatea îți va purta.

Iubitul meu Mai arde –n piept flacăra vieții ca-n orele dimineții Plină de farmec, fericire, Înflăcărata ta iubire Mereu la început de cale Fără a coborî în vale Tot urc drumul vieții tot mereu Ocrotită de Dzeu

În miez de zi , în miez de noapte, Aud a tale blânde șoapte Draga nea, scumpa mea Lucie, A vieții mele bucurie Împlinește a mea dorință SCRIE Pentru urmașii ce au să vie Ca neamul meu sfânt să-l proslăvească Cu bucurie să-l trăiască Să tot păstreze în veșnicie A noastră rădăcină vie Ca pomul vieții să tot crească Prin roade mari să ne slăvească.

Îngeraș scump De câte ori te văd în vis Iubite lângă mine De atâtea ori îmi amintesc, Îngeraș scump DE TINE Sunt bucuroasă să te văd În imagine de vis Cum privești cu drag la mine Și mă simt atât de bine. Câ-ți văd fața luminoasă, Atât de dulce și frumoasă

Dispărută în abis Sânt bucuroasă că te văd, Măcar în somn, în vis. Lipsa ta mă înfioară Și durerea mă doboară Știi tu bine dragul meu Tot visez la chipul tău Veniva clipa din urmă Când în doi Vom fi din nou uniți noi Uniți în cer și pe pământ De o dragoste dulce de un mormânt. Dragul meu , soțiorul meu Ai fost om cu înțelepciune Cu bunătate, om minune Mare raritate pe pămînt Înger coborât din cerul sfânt Ai fost și ești icoana vieții mele Stea luminoasă între stele Al vieții mele ocrotitor sfânt Bucuria vieții mele pe pământ. ai fost cea mai frumoasă floare Cu dulce parfum mirositoare Din a ta dragoste în viață

Mi-ai dat două flori cu dulceață Ca în viață mulți le iubesc de tine mult să-mi amintesc. Că bunătatea ta sufletească Mereu să mă tot însoțească Ca la suferință și la greu Să mă aline sufletul meu Două fete împodobite Cu nectar dulce poleite Îți vor purta chipul lor sfânt Cât vor trăi pe acest pământ Te caut printre stele Văd în cerul plin de stele Dragostea inimii mele Îi văd fața luminoasă Și privirea drăgăstoasă Și așa seară de seară Parcă cerul jos coboară Se închină cu plăcere La cumplita mea durere. Știu cândva loa miez de noapte Pe a mele reci pleoape A ta sfântă rază de lumină În grăbire o să vină.

Și zburavor două stele Sus pe cerul țării mele Cu a lor lumină veșnicie Neamului ce o să vie. Dragul meu ,, Te iubesc’’ Ești undeva aproape tare Simt al tău parfum de floare Ce inima îmi răscolește De tine mult îmi amintește De sufletul tău bun și curat De brațul tău ce m-au purtat Cu dragoste o viață întreagă Că mi-ai fost drag și ți-am fost dragă De aș trăi cât lumea și pâmântul Tot numai la tine mi-ai fi gândul Aș zbura prin mii și mii de stele Purtând durerea inimii mele Departe în univers te întâlnesc Sâ-ți mărturisec te iubesc. Cu cât timpul ne îndepărtează mai tare Inima în piept mai rău mă doare. Tare aș vrea cândva să te întîlnesc De mii de ori să-ți spun dragul meu ,,te iubesc ’’

Când de tine îmi amintesc Dragul meu îngeraș sfânt ceresc Când de tine îmi amintesc Parcă ai fi alăturea de mine Și eu mă simt nespus de bine Mereu în tot timpul vieții În somn, în zorii dimineții Zilnic până la asfințit de soare Port a ta dulce alinare. Fără tine, eu nu pot nicicând Mereu ești în inimă și în gând Și pe soare, ploi , vânt, ninsoare Chipul tău ,frumos apare. Al tău chip luminos și curat Luna și soarele l-a păstrat Și l-au pus în iarbă flori pâmînt , Ca să nu dispară nicicând Pretutindeni mereui să fie Urmașilor în veșnicie A vieții făclie aprinsă, Credință candilă nestinsă.

Amintiri Nistrule pe malul tău

Amare lacrimi vărsat-am eu Din zori de zi și până-n seară Sub a mea dulce sălcioară Ce m-a umbrit din tinerețe, Până la adânci bâtrânețe Cu soțiorul meu iubit împreună În dragoste și voie bună. Urcând spre culmea fericirii Ne-a răpus ora despărțirii De omul drag , de a mea iubire De a mea sfântă fericire Pe care o visez mereu Pe îngerașul scump al meu Azi doare lacrima sărată La sfânta cruce aplecată Duce Nistrul grăbit la vale A mea durere, a mea jale Dar ea este atât de mare Cât un câmp fără hotare. Iar eu vin la Nistru, tot vin Durerea vieții s-o alin Să-mi iau putere, să-mi iau speranță Să pot să mai trăiesc în viață. Dragul meu, iubitul meu.

Afară-i zi cu soare Cu căldură foarte mare Ca în ziua când ai decedat Și din astă lume ai plecat Când soarele arde cu foc Nu pot găsi în lume loc Nici în casă nici afară Inima să nu mă doară. Să nu plângă sufletul meu Și să nu mă rog lui D-zeu Nici să nu plâng, Nici să nu gândesc La omul care îl iubesc. El e îngerul meu ceresc Căruia viață îi dăruiesc Căruia i-am fost scumpă, I-am fost dragă În viața lui întreagă. Din tinerețele mele M-am urcat sus între stele Să fiu cea mai fericită, Odorată și iubită Și așa o viață întreagă Mi-ai fost drag Și ți-am fost dragă

Menținând flacăra vieții A iubirii ca-n anii tinereții Și mi-ai lăsat în amintire Două stele cu iubire Gingașe și frumușele Florile vieții mele. Doaă flori ale iubirii Dragostei și fericirii Mereu să mă însoțească Și de tine să îmi amintescă. Nici în cer nu poți fi liniștit... Pe cer apăru Domnul Isus Un înger sfânt coborâ de sus Prin constelații și prin stele În preajma bătrâneții mele Este el omul drag, iubit Ce nici în ceruri nu poate fi liniștit Și acolo sus se roagă Domnului sfânt Să fiu ocrotită pe acest pământ. Cum să mă simt bine, dacă dragul meu nu-i cu mine O zi frumoasă ca-n povești Să tot trăiești, să te veselești Dar cum eu să mă simt bine,

Dacă dragul meu nu-i cu mine Și de ar fi undeva departe De venirea lui să am parte Dar în mormânt se ofelșește și în mormânt se putrezxește mereu cu lacrimi și suspine Cu grea durere , mu8lte chinuri Tot necăjesc și zi și noapte De zile bune nu am parte eu cuibul nostru părăsit Pe a tale urme am venit Ca al tău mormânt să-l îngrijesc Și prin rugăciuni să te pomenesc.

Tristă amintire a visurilor mele Din valurile vremii, dragul meu răsai Cu brațele palede cu chipul tău bălai cu fața luminoasă cum ai fost mai ieri Slăbit de chinul groaznicilor dureri Cu zâmbetul duios, ochii să-mi mângâi Fericirea mea sfântă, dragostea mea dintâi Fericit să mă privești cu drag

Ca –n prima zi când m-ai întâlnit în prag Fața mea cu lacrimi pe fața ta s-o plec Capul meu pe pieptul tău dulce pe piept să-l aplec Mâina ta rece la sân să ți-o încălzesc Drept inimă s-o simți cât de mult te iubesc. Dar umbra ta , se pierde în negurile reci Tu stea luminoasă, printre stele treci Zădarnic spre fața ta, eu mîinile le-ntind Din noianul vremii nu pot să te cuprind Trista amintire a visului frumos Parcă renaște chipul tău luminos Durerea cucului Din pădurea deasă a Nistrului Răsună jalnic cântul cucului Plin de durere și întristare Că au plecat toți în lume mare Zboară de ici colo, se rotește Deasupra casei tot privește Și tot caută cu îngrijorare Din zori pînă la asfințit de soare. Și văzând ograda pustiită Casa în lacrimi zăvorâtă Porni în grabă căutare Sub acest cer senin cu soare.

Și mereu te strigă neîncetat Stâpînul câmpului unde ai plecat ? Că a rămas pustiu în lume Fără al tău sfânt și dulce nume. Cucul De la Nistru de departe, Cântarea lui și aici răzbate El îmi plânge urmele mele În cântările cu jele Că mă vedea în deal la vie Muncind cu mult drag în câmpie La Nistru colea în vale Cu al meu dor, cu a mea jale În neagra mea străinătate În amara singurătate Linj răzbade a lui cântare Aducând-mi în suflet soare Și așa soarta ne-a înfrățit În pădure ce ne-a umbrit Unde durerea îmi depănam Și suferința îmi alinam La bisericuța din vale, Unde Nistrul curge agale Anii tinereții mi-am lăsat

Și în lumea mare am plecat. Dar cu cucul nu m-am despărțit El viața-ntrewagă m-a însoțit El îmi cântă a mea viață Și îmi dă în suflet o speranță.

Dedicație îngerilor vieții mele fetelor , nepoți , nepoțele, strănepoți și Lucia Un vis ciudat Un vis ciudat văzură ochii mei Tătunea vorbea cu nepoței Și pe toți pe rând îi întreba De mămunea n-ați uitat cumva? Care v-a crescut, v-a îngrijit Înțelepciune v-a dăruit Muncea de zori și până în noapte, Îndulcindu-vă cu bucate Iar acum la bătrânețe grea

Cine estre milostiv cu ea ? Că ve-ți purta un păcat mare De ve-ți fi răi cu nepăsare. Cât nu –i târziu, veniți acasî Cu dragoste la acea masă Ce cu dăruire v-a hrănit Și de greul vieții v-a ocrotit Că pe urmă amar veți plânge Când păcatul va ajunge Că nu-i nici o faptă fără plată Și nici un rău fără răsplată. Și de mine vă rog să vă amintiți, Creștinește să mă pomeniți Creanga de sub picior nu ți-o tăia Să fiți milostivi tătunea ar vrea. Lucia și profesorul de limba română din șc.medie, s.Nemereuca Eu, director de școală lucram Cu mine nepoțica luam Lucia frumos recita, Criitorii clasici pederost îi știa Fetița cea micuță, Frumușică și drăguță Pe elevii mari îi învăța,

Frumos poexzia recita Sus pe masă ridicată De profesor mult lăudată Tu recitai frum,os și tare Privindu-i pe ochi pe fiecare. Priveau toți Frumoasa fată Pe acestă scenă înălțată Cum recita, cum gesticula o Neîntrecută artistă era Mică dar înțeleaptă Cum nu s-a văzut vreodată Toți elevii îi strigau iară Limba noastră-i o comoară Cu aplauze furtunoase Te întâlneau elevii în clasă Învățătorul te purta din clasă în clasă Și te ridica pe masă Acest înțelept profesor Da lecție elevilor Să învețe frumos a recita Poeziile a le învățau. A lui Donici înțelepciune Ce prin fabule ne spune A lui Alecsandri, pasteluri

Și lăcrimioarele lui spre ceruri Eminescu cu vorbe bune Filosofie înțelepciune Cu a lui VIERUI dragoste mare De mamă, de țară, de soare Te numeau enciclopedie Daruri îți dădeau cu bucurie De toți elevii mult dorită Și de profesori mult îndrăgită. Mai erai bună educătoare La grădiniță, la serbare Tot matineul pe roți știai, Cu copiii dirijai Ce nu știau ,le spuneai Că și educătoarea s-a mirat, Așa copil nu s-a mai aflat Ea nu reușea, dar în caiet, se uita Tu spuneai copilului cum și el începea. Copiii te priveau lung Tu dirijai cu ei destul de bine Părinții erau în mirare De așa micuță educătoare Și toți în șoaptă se întrebau A cui acest copil minune, nu știau. Cu așa multă înțelepciune

Acestă fetiță minune, E a Tamarei Fornea fatei Elenei Grigorevna fată Ce poartă a lor înțelepciune Foarte rar întâlnită în lume. Lucia scumpa mea nepoțică Atâtea clipe în șir s-au dus Decând înger dulce tu te-ai dus Fără mamă, fără tată Într-o țară îndepărtată Acolo este a ta iubire Dragoste și fericire Străinătateas e a ta casă Viața ta –i dulce și frumoasă Ca pe un templu sfânt minunat Munca ta în slăvi te-a înălțat Și a ta sfântă înțelepciune Te-a proslăvit în întreaga lume. Viața ta, de succese plină Are o sfântă rădăcină. Ce pomul vieții îl hrănește Dulcve viață-i dăruiește Ea îi sursa ta de energie, De fericire,bucurie. Ocrotește acestă rădăcină

E cea mai sfăntî mai divină Vino acasă Cât mai este pe pământ Izvorul vieții tale blând și sfânt. Dragă Lucia Cum luna e una între stele Tu ești cea mai dulce dintre nemurele Și cât e luna de luminoasă Atât ești de gingașă luminoasă În bezna nopții tu ești lumină o stea luminoasă, mult divină Pe o orbită mult îndepărtată, Care în milenii se arată Mereu Domnul te ocrotească Mila lui te blagoslovească Viața frumâoasă să trăiești Să dea Domnul de toate ce trăiești.

Tamara, soarele vieții mele Mă porți în gând, și mult ai retrăit Cu dragoste, bunătate , m-ai răsplătit Mare-i dragostea ta adevărată, De bunei, de mamă și de tată.

De noi de toți, mult ai îngrijit Copilul mamei, cel mai sfânt, cel mai iubit. Și lui Lucia, Valeriei i-ai transmis Acestă dragoste sfântă din paradis Trei îngerași coborâți din stele Toți după placul inimii mele Numai voi ne-ați jelit,ne-ați ajutat Din sudoarea voastră ne-ai îmbrăcat Din țări străine, leacuri mi-ai adus Pentru monumentul tatălui tău, voi bani ați pus Sunteți al vieții mele bucurie Șial meu sfânt soare pe veciue Sunt cea mai fericită în lume Cu așa îngeri copii, minune. Doamne, cu ce pot să le răsplătesc? Aceștor îngerași, cât mai trăiesc? Doar cu lacrimă în rugăciune Pentru a lor multe fapte bune. Domnul sfânt,vă blagoslovească Multe bucurii vă dăruiască Și orice vis orice dorință Să v-o prefacă Domnul în biruință. În orice minut, vă ocrotească. Pretutindeni, vă însoțească, vă miloslovească.

***

Lacrima mamei Mamă cu lacrimă îndurerată Cu cât chin să crești o fată Până când fata crește Cât de mult mama muncește. Numai Domnul din cer știe Câtă scârbă mi-a adus mie Că ce am îngrijit, am ocrotit Călcată în colb s-a ofelit Prigonită și alungată Cum nu s-a mai văzut vreodată A răbdat toate în tăcere Tot ascunzând a ei durere A ei oarbă, falsă dragoste I-a adus o mare pacoste Crezând că face fapte bune S-a făcut de râs în lume Pentru o greșeală neânsemnată Chinuiește viața toată Asta e sudoare, sănătate Răsplată pentru bunătate Mulțumește-i Domnului că ai scăpat

Că cu a lui putere te-a apărat. Și că astăzi mai ești în viață Să –i cunoști a ei dulceață Dragă mamei viață lungă să trăiești În veci să nu mai pătimești Sî –ți dea Domnul multe bucurii De la tot neamul nepoți, copii. Căci a fost viața toată, O lacrimă îndurerată O grijă înspăimântată Durere , boală, insomnie Ți-au fost în loc de hbnucurie În a ta tristă căsnicie.

Lucia, Mariana, Alexandru Când nepoțeii acasă veneau, Toaste florile din jur înfloreau În câmpie mare veselie Și Nistrul râdea de bucurie Și rândunelele veneau în zbor Fiecare la cuibul lor În ogradă răsuna cântare Ca la cea mai mare sărbătoare. Plutea în aer parfum de floare

Pe mii de raze strălucitoare Și în aer miros de dulci bucate, Din multe oale înfierbântate Cântări vesele de bucurie Urcă pe coline sus la vie S-au umplut de mare sărbătoare De mii de scântei strălucitoare Simfonii duioase, împărătești Miracolul fantastic din povești.

Gluma la săniuș Din deal abrupt și priporos Săniuța fuge drept în jos O fetiță se tânguiește Adâncimea o amețește Un băiat din fire îndrăzneț În toate și peste tot isteț Îi spune că tare ar fi bine Cu sania să mergi cu mine Când sania din dealul mare Saltă ca para zburătoare El la ureche îi tot șoptea Te iubesc mult, vreau să fii a mea O clipă fără prins de veste

Și pericolul nu mai este Numai fata cu bucurie La săniuș pe băiat îl îmbie. La săniuș Sășuca, Mariana , Lucia Și ce convoi frumos apare Pe omătul ce sclipește-n soare Un băiețel, două fetițe Ca două flori de garofiță. Cu a lor sanie ușoară Încheind întreqagha ulicioară Trei săniuțe mici, stau în rând La start, semnalul bunelului așteptând. Toți trei pornesc grăbiți la vale Să parcurgă, anevoiasa cale. Dar vai, nu știu ce s-antîmplat Că unul din ei s-a răsturnat Făcând bariere-n cale Celor ce tot zburau la vale Ei totți se vedeau învingători De marie glorie cuceritori Rumeni și pălini de veselie, Tot vor competiție să fie. Și numai când luna răsare, Se întorc obosiți la mâncare

Cât mi-a da viață Domnul sfânt Voi iubi, acestă țară, acest pământ ! Moldova mea Moldova mea, țară minune Popor plin de înțelepciune Te-a proslăvit Ștefan cel Mare Te-a înălțat până la soare Și prin credință, hărnicie Neântrecută vitejie Te-a evidențiat în lume În veci sfințită al tău nume. Fiecare palmă de pământ E lacrima lui Ștefan cel Sfânt Pentru care lupte mari s-au dat Cu dușman înfricoșat. De la Carpați, pînă la mare Moldova e livadă înfloritoare O țară mândră și bogată Cum n-a fost ea niciodată. Ștefan - steaua luminoasă Te-a făcut țară frumoasă.

El a fost scut de apărare Și pentru Europa mare. Creștinismul l-a apărat De puternicul păgân turbat.

Nistrul Nu fi Nistrule supărat Că de la tine am plecat Cu dorul și tristețea mea Să nu-ți mai fac inimă rea. Că din zori și până-n seară, Vărsam lacrimă amară Pe al tău mal în lung și-n lat Până la margine de sat Unde cu al meu bădiță Eram veselă fetiță La pieptul lui ca o floare Tot o dulce alinare Purtat pe brațele moi Nu știam de griji, nevoi. Dar de când el nu mai este, A rămas totul poveste Și o lacrimă amară

A rămas o lacrimă amară De când spre ceruri a plecat Lăsând urme de neuitat. Urme adânci pe malul tău Unde a plâns sufletul meu Zi de zi noapte de noapte Mai plâng și astâzi mai departe.

La Moldova fetele-s frumoase La Moldova fetele-s frumoase Sunt mîndre, gingașe și drăgălașe Iar când se prind la hora mare Se îndrăgostește și mândru soare. Cu a lui magică căldură multă Le aburește fața, li-o sărută. Tot așa până la apus de soare Dragostea îl doboară și mult îl doare. Întreaga lume, a privito de sus Dar fete frumoase ca-n Moldova nu-s Nici în cer , nici pe pământ Căci așa a vrut Domnul bun și sfânt. O fată vrea să fure din hora-ncinsă Mereu de Ionel e cuprinsă Vrea să-i destăinuie lui iubire

O Cerească îndumnezeire. Iar ea îl privește nespus de rece, Când el obosit spre asfințit trece. Și cuprinzându-l cu dragoste multă Pe Ionel cu dragoste-l sărută. La Moldova Vestitul domnitor Ștefan cel Mare Luceafărul gloriei militare Pe toți dușmanii țării i-a nimicit Cu mari onoruri Mooldova a slăvit S-a vestit Moldova în lume mare Prin vitejia lui mare Prin credința lui, înțelepciune Moldova deveni țară minune. În lupte crâncene, cu vitejie A salvat creștinismul, de urjie Pentru a lui mari merite, pe pământ Papa de la Roma l-a numit Ștefan cel Mare și Sfânt.

Moldova lui Ștefan cel Mare Când privești din munții Carpați spre mare Vezi întinderi cu livezi înfloritoare

Îndtinse lanuri aurii răspicate Cu spice bogat aplecate De la Nistru până la Tisa, Mândra țară e un frumos parfum de floare rară Și de albe flori înmiresmate Cu nectar de polen parfumate. Vezi mal de Nistru , Înalt și proporos În diferite imahgini sculptat frumos Cu albia lui frumos împodobită De salcie pletoasă mult umbrită Vezi a Moldovei măreț și mândru soare Tot revărsând raze arzătoare Peste cea mai ferice în lume glie Sub acest tril frumos de ciocârlie. Vezi cetăți de veghe la hotare sfinte Ce păzesc a eroilor oseminbte Căzând cu vitejie în lupte grele Apărând pământul țărișoarei mele.

FRUMOASĂ-I ȚARA MEA MOLDOVA Când lanul de grâu înverzește Via gâța își despletește Împodobită cu flori multe

Inflorescențe mici, mărunte Când în țară e primăvară, Moldova e floare solitară De la Carpați până la mare Parfum de flori mirositoare Frumoasă-i țara mea Moldova Vara, când soarele arde bine Vezi câmpii pline cu combine Cu oameni harnici, muncitori Muncind din noapte, până –n zori. Frumoasă-i țara mea Moldova Când sosește toamna bogată CuC roade dulcio, îmbelșugată Când strugurii zâmbesc la soare Tu ești Moldovă- încântătoare Frumoasă-i țara mea Moldova Când gerul pune flori de gheață la ferești Atât de albă ,dulce și frumoasă ești. Moldova lui Ștefan cel Mare A lui stea sfântă, strălucitoare.

Omul sec XXI Totul în lume s-a schimbat

La orașe și chiar la sat. Natura nmu se ocrotește, Se distruge, se nimicește. Omului nimic nu-i pasă Că câmpia toată-i arsă. C-au secat izvoarele Că degradează soarele Că iarba s-a ofelit Pământul fertil n-a rodit Pământ aer otrăvit Stratul de ozon găurit Pădurile au nimicit Și planeta s-a încălzit. În toate omul e vinovat Că natura a dereglat. N-au credință, omenie De Domnul sfânt nu vor să știe Nici de a lui Sfinte povețe Ce ar fi bine să le învețe Om bun! Oprește-te din cale ta Nu distruge, nu dărâma. Ocrotește acest pământ Și roagăte Domnului Sfânt Să mai mențină viața pe pământ.

Cântecul Leana mea De câte ori te-am așteptat La cea margine de sat Unde cu drag ne-am iubit Sub salcâmul înflorit Cine oare te-a mințit și de mama ți-a vorbit Că îi foc supărată că ai fost măritată Știe mama știe bine Că te iubesc păe tine Și ea mă vede fericit Numai cu tine căsătorit Dar tu Leano n-ai venit Cu ce oare am greșit Văd că rău te-ai supărat Nici nu-i vorbă de iertat.

Legea vieții Este o lege pe pământ Toți să ajungă în mormânt Fiecare în felul lui După voia Domnului Unii se pierd din prostie

Alții trec o veșnicie Unde curg limpezi izvoare Prin livezi răcoritoare În Edemul cu parfume Lăcaș sfânt din ceia lume Unde stâpîn este DZEU – Nădejdea sufletului meu. Moarte , moarte, coasă grea Tu mi-ai luat pe mama me Și încă nu te-i mulțumit, După soțul meui ai venit Dute moarte de la mine Fără tine, mă simt bine Sunt fericită pe pâmînt Lângă Domnul meu bun și sfânt. Să-mi trăiewsc viața-n pace Tot cu Domnul cum îmi place Să reușesc mult să trăiesc Visul soțului să-l îndeplinesc Să rămână a nostru nume Veșnic proslăvit în lume Că noi am muncit cu Dzeu Pentru urmași și neamul meu.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din s.Nimereuca De cînd sovieticii cei rai au intrat în țară Viața deveni de cât pelinul mai amara Fără vină au omorât, au deportat Foame au organizat. Țara în bucăți au tăiat Pîmântul de sub picioare l-au luat. Tot ce a fost mai de preț și mai scump În picioare au călcat. Voiau și credința s-o îngroape în pîmânt Și să calce în picioare scumpe oseminte A lor sudoare rămasă în lăcașe sfinte Cu vuiet lung de mașini, tractoare mari și grele Veneau spre biserică pe ambele șosele Încărcate cu erbicite otrăvitoare Să otrăvească templul măreț și sfânt ca unsoare Dar ce freamît de durere, de glasuri înădușite Se aud în toiul nopții șoapte nevăzute Bătrâni cu fruntea înaltă plecată spre pământ Femei cu prunci în brațe, voinici ca zmei în vânt. Se ridicase toată nimereuca, întreg sat Toate drumurile spre biserică l-au blocat Bravo vouă săteni, plici de înțelepciune

Voi ați sălvat acest lăcaș sfânt, lăcaș minune. slavă vouă nimereuceni, cu demnitate Fiind prigoniți, ați făcut glorioase fapte Sunteți un exemplu excelent pentru viitor Pentru toată Moldova, și eroicul ei popor.

Grăbește-te să faci bine Frumoasă-i viața pe pământ Cu dragoste mare în Domnul sfânt Cu răbdare și credință Urcând sus cu biruință În sudoarea frunții muncind Pe Domnul nostru proslăvind Iar noi cu a noastre bune fapte Să fim cu credință și dreptate. Scurtă-i viața rapid trece În grăbire ne petrece Grăbește-te să faci bine Înapoi vremea nu vine. De ce ? De ce Doamne pentru unii viața-i desfătare Pentru alții nenorocire mare Unii sunt îndestulați în toate

Alții numai de durere au parte Viața-i o grădină-n floare Nu înflorește pentru fiecare Pentru cel cu credință mare Viața-i rază sfântă de soare Pentru cel înțelept și harnic Și Domnul este foarte harnic Iar pentru cel legat de trândăvie Viața-i nevoie, sărăcie. Cu cât mai mult lenevești, stai în casă Sărăcia mai mult te apasă Că vai și amar de omul prost Că bun odor la casă a fost.

Ciocârlia Căzută din cer o ciocârlie Se prefăcu în mândră câmpie Iar ciocârlanul cu întristare O tot caută din zare în zare. Tot așa o viață întreagă Că a iubit-o și i-a fost dragă De atunci s-a înfrățit pe vecie,

Cu dulcea gingașă câmpie. Cu plugarul harnic împreună Dulceața pământului adună Și în cânt dulce de ciocârlie Tot rodește mănoasa glie.