Poetul-e-al-nostru-azi-și-mâine.docx

Poetul e al nostru azi și mâine... ,,Dragostea de Patrie, fireşte, Nu se ţipă, pentru că e sfântă, Ea se poartă-n suflet, se trăieşte, Ea se cântă.” Așa spunea poetul, cântând și plângând prin poezia sa durerile și bucuriile neamului românesc. Poemele sale cuceresc prin simplitate și claritate, prin armonia sentimentelor: dorul de casa părintească, dorul de viață, dorul de grai, de familie. Dar ea, poezia, este și un dramatism profund, o voce tremurândă de neliniște. Lirica patriotică , fie dramatică, fie solemnă și înălțătoare alcătuiește un compartiment aparte în publicațiile sale. Casa, rădăcinile, patriotismul înălțător rămân coordonatele fundamentele ale poemelor lui Dumitru Matcovschi. Întreaga operă este străbătută ca un fior de cuvântul Basarabie , minunată și batjocorită. În versurile atât de profunde curge sângele acestui pământ, a cărui rană mai sângerează și acum ,,Trecută prin foc și prin sabie,/furată, trădată mereu,/ești floare de dor, Basarabie,/ești lacrimă neamului meu” Dumitru Matcovschi și-a pus cu siguranță amprenta asupra mișcării de renaștere națională. A lăsat moștenire o comoară literară de neprețuit redată în cărți, muzică și teatru, însă s-a făcut cunoscut prin poeziile sale patriotice ,,Să trăiești Moldovă/Casa noastră sfîntă/ Unde neamul plînge,/Unde neamul cîntă.” Poetul este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai generației șaizeciste, căreia le-a revenit o misiune dificilă în contextul regimului politic totalitar: lupta cu realitatea existentă. În poeziile sale depistăm problemele prezente de atunci care mai sunt actuale și astăzi. Pe Matcovschi îl vedem cel mai neînfricat luptător pentru triumful adevărului și dreptății pe aceasta palmă de pământ, care se numește Basarabia ,,În albe secole de dor/ în negre secole de vamă/ am plâns destul, ca un popor/ fără de Patrie , de Mamă” Perioada în care a activat la motivat pe poet să scrie despre realitatea tristă a Basarbiei. Orice neam trece prin diverse momente fericite sau triste, deci, are de toate, dar mai ales probleme și dureri are îndeajuns. Dumitru Matcovschi îndurerat a scris poezie, proză, dramaturgie și a îmdemnat lumea să vorbeasca adevărul curat, oricât de amar ar fi. Fără frică,în contextul problemelor politice, poetul scria despre un neam, un popor, despre o Patrie, despre limbă reflectând unele probleme strigente ,,Am fost un neam. Un neam vom fi/ cât vom mai ști a crește pâine,/ O limbă cât vom mai vorbi,/ o doină cât ne va rămâne”. La prima ediție a Festivalului de poezie și cântec ,,Dumitru Matcovschi” acesta le spunea oamenilor cu multă sinceritate ,,Vă rog, nu plecați de acasă!”, care devine și un îndemn pentru noi, tânara generație. În trista realitate de astăzi poeziile Marelui Poet ne ajută să ne angajăm conștiient și responsabil în viitorul acestei țări. Prin versurile simple, dar adânci , Matcovschi oferă lecții de demnitate. Opera acestuia este citită și murmurată de toți, căci recitindu-l ne răscolește sufletele de fiecare dată. Noi ne încadrăm în grupul celor ce se numesc ,,Urmașii lui Matcovschi” , noi suntem cei care îi omagiem talentul, îl prezentăm ca pe un mare luptător pentru valorile naționale, dreptate, patriotism, suveranitate și îi ducem faima dincolo de hotare și dincolo de timp. Chiar de vom pleca departe de acest lăcaș , or de s-ar destrăma acest petec de pământ, să nu uităm unde ne sunt rădăcinile , căci : ,, Moștenitor suntem. Trăim O pace dreaptă să cunoaștem. Alte pământuri nu râvnim Aici murim, aici ne naștem, Aici ne naștem și murim.”