Pe Malul Oltului - In Orasul Cu Trei Sute De Biserici

Pe malul Oltului Pornind din Lotru spre Cornet, Şoseaua urcă-ncet... încet... Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală Dar naţională!... Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar în copacii ei... Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă... În timp ce linia ferată Urcă ţipând, Parcă-ar fi beată, Ca şi locomotiva "Malaxa", A unui tren de marfă, Care Pornit din Piatra-Olt Spre Turnu-Roşu Când dă cu ochii, pe şosea, De câte-o ţărăncuţă Cam prostuţă, Crezând că-şi poate bate joc de ea Ţipă sulemenindu-şi coşul Cu fumul negrilor cărbuni, Ca o cocoană din elită Cu ochii plini de dinamită Scăpată dintr-o casă de nebuni. Doar Oltul - apă blestemată Nu vrea să urce niciodată, Nici cu şoseaua demodată, Nici cu moderna linie ferată... El singur, săltăreţ, coboară Spre Dunăre Dunărea noastră Cu apă multă Şi albastră... Şi coborând Iarnă sau vară Surâde fredonând la fel Ca orice egoist rebel, Acelaşi veşnic menuet Discret, Pe care nu-l dansează decât el!...

La fel şi-n viaţă... Uneori Dacă te urci Sau te cobori Cu-aceeaşi ură te privesc ai tăi, C-aşa suntem cu toţii Oameni răi!... Şi-oricare-ar fi cel care urcă Duşmani Sau prieteni Toţi îl spurcă... Iar când, întâmplător, coboară, Toţi îl omoară!...

În oraşul cu trei sute de biserici În oraşul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna... Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?... Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?... Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă, Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!... - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume? Să ne spună, Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani? Cui trimitem noi atâtea lumânări Şi-atâţia bani? Unde-i sfânta iertătoare de păcate?... Să ne spună... Şi-ntrebările mulţimii răzvrătite Se ridică Ca şi valurile mării frământate de furtună, Şi-n oraşul cu trei sute de biserici Parcă pică Din văzduh ameninţarea: - Să ne spună... să ne spună... ................... În oraşul cu trei sute de biserici, De trei zile, Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă; Şi oraşul cu trei sute de biserici, De trei zile, Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!...