Jack Quest și Dispariția Diamantului.docx

Jack Quest și Dispariția Diamantului Vatamanu Matei

2018

1

Partea I Prinderea hoțului

CAPITOLUL I

JAFUL

2 Ianuarie, anul 1934, Regatul Unit, Londra este o iarna friguroasă.Marea Britanie este acoperită cu straturi groase de zăpadă.

2

Detectivul

Jack Quest și asistentul lui

William Smith, doi dintre cei mai buni detectivi din Regatul Unit, anchetează unul din cele mai mari cazuri ale lor. Unul din cele mai valoroase diamante din lume, costând aproximativ 700 de milioane de lire, a fost furat din cel mai bine păzit muzeu din lume. -Hoțul a știut să își aleagă o dată bună ca să jefuiască , știa că toată lumea va fi plecată de sărbatori!spuse domnul Quest Hoțul nu lăsase absolut nici o urmă sau amprentă, era chiar imposibil să găsești hoțul,dar nu și pentru domnul Quest. El spune mereu :„Nu mă las bătut până nu aduc la iveală hoțul.”,și întodeauna reușea.

CAPITOLUL II

PRIMUL INDICIU -Acesta este portofelul dumneavoastră?îl întrebă domnul Quest pe paznic. -Nu! -Ei bine domnule Smith, se pare că hoțul nostru și-a lăsat portofelul. Cred că i-a căzut când fugea de poliție! -Da, dar nu are nici un act de identitate în el, cum ne va ajuta acesta? -Poate că nu are acte de identitate, dar sigur are amprente. Cei doi se duse la sediu, luaseră rapid praful

de

amprente

și

găsiră

amprenta

pungașului, apoi domnul Smith cercetă mai cu atenție portofelul. 4

-Domnule Quest! -Da, domnule Smith? -Am găsit o bucată ruptă din certificatul de naștere,are o parte din CNP, iar orașul de proviniență a acestuia este Liverpool, dar n-are nici un nume! -Spume-i partea din

Codul Numeric

Personal ! -Numerele sunt:1561127. -Deci hoțul este un bărbat, de vreo 30 de ani. Domnule Smith făți bagajele mergem spre Liverpool! S-au gândit că s-ar putea să se întâlnească pe hoț așa că și-au luat arme cu ei .

CAPITOLUL lll

COINCIDENȚĂ

Era un drum lung până acolo, nu existau pe atuncia mijloace de transport ca în ziua de azi. Cei doi își ocupară locurile în tren lângă un domn de vărstă mijlocie. Stară foarte mult de vorba,domnul de alături află că cel de lăngă el era detectivul Jack Quest care caută

diamantul

dispărut de 700 de

milioane de euro, și că acuma ei se duceau la Liverpool să caute făptașul, apoi domnul se duse la baie. Uite ce se întâmplară de fapt. Bărbatul de lângă ei era defapt făptașul, iar acesta doar se prefăcu, se duse să încetinească pe dedectiv. 6

Ajunsese la capătul vagonelor și a decuplat acestea de locomotivă. Trenul mergea din ce în ce mai încet, iar la un moment dat s-a oprit și fix atunci a ajuns și tâlharul: -Ce s-a întâmplat?! spuse el cu înșelăciune. -S-a oprit trenul!exclamă domnul Smith. Toată lumea a ieșit afară și a văzut

că

locomotiva era decuplată de la vagoane. Detectivul și asistentul său erau blocați în pustietate și până la Liverpool era drum lung, dacă mergeau pe jos probabil hoțul ar fi scos deja la licitație diamantul și de aceea ei nici nu sau mai găndit că hoțul ar fi putut fi cu ei în tren. Hoțul fusese șmecher și se duse la un țăran care avea o mică fermă în aproprie și plăti ca să cumpere o căruță și un cal. La început fermierul nu fu de acuord dar după ce hoțul ia arătat o sumă mai mare de bani fu de acord.

Dar ce vroia să facă acesta cu căruța și caii? Voia să câștige încrederea detectivului ca el să treacă dupa aceea granița cu diamantul și poate chiar dacă găsea oportunitatea ,să îl omoare. -Domnule Quest, știu cât de important este să prinzi hoțul și eu țin întodeauna de partea justiției și mi-am luat libertatea de a-ți lua o trăsură și un cal ca să vă duc până la Liverpool, ori cum am drum pe acolo. -Foarte generos din partea dumneavoastră ,domnule Jonas! -Atunci ce mai așteptăm?zise domnule Smith. -Mă duc să pregătesc calul!zise domnul Jonas. După ce a înhămat calul și-a ascuns sabia și pistolul. Au urcat în trăsură și au pornit la drum. 8

Capitolul IV

La un pas de moarte Trecură ceva vreme, iar așezământurile nu îi priau hoțului, deoarece nu era destul de nepopulat și nu putea să îl omoare pe detectiv și pe asistentul lui. Mergeau și tot mergeau dintr-o dată în depărtare se văzu o prăpastie. Era și un pod ceva mai încolo, dar ei mergeau tot înainte, hoțul zicând că mai încolo o să facă curba. Dar el nu mergea înspre stânga,parte în care era podul.

Dintr-o dată, când se apropie mai tare de prăpastie lovi calul cu biciul, apoi sări din trăsură, care căzuse în prăpastie. Quest și Smith săriră și se prinse de o bucată de stăncă. -Nu o să mai rezistați mult așa și o să muriți

ca

și

calul

acela!

Ha!Ha!

Ha!...

-Lungul braț al justiției o să te prindă! N-o să scapi nepedepsit! Dar hoțul nu îl ascultase, și plecase să caute un alt mijloc de transport. Detectivul văzu o gaură destul de mare încât să poată intra amândoi. Calculară traseul și pe-a colo luă. Dar cănd ajunsese mai aproape domnl Smith căzu. Noroc că Jack l-a prins la timp altfel se zicea cu el. Îl aroncase în peșteră, iar apoi a intrat și el. -Mulțumesc că mai salvat! Îți sunt dator pe viață!

10

-Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine! Acum trebuie să gasim o cale de a ieșii de aici. -Am văzut un pod dărâmat la vreo 100 de metri de aici! Ne-am putea cățăra pe acesta, iar apoi să trecem pe podul folosibil! -Bună idee! dar cum vom ajunge de-aici până acolo? O frânghie apăru de nicăieri. Cei doi nici nu s-au mai gândit la planul anterior și s-au cățărat pe frânghie. Când au ajuns sus l-au găsit pe agentul Harking Wilson. -Domnule Harking, vă mulțumim pentru că ne-ați ajutat! Dar cum ați știut? -Eram și eu în tren și v-am văzut cu un om care mi se părea suspect în trăsură, v-am urmărit până aici și am văzut cum domnul acela a sărit din trăsură, iar voi a-ți căzut. V-am auzit vorbind

și după aceea am aruncat frânghia și v-am salvat.Cine era domnul? -Era

domnul

Joans!Cel

ce

a

furat

diamantul de 70.000 de lire!exclamă d-l Smith. -Știi cumva pe unde a luat-o banditul? -Da!zise el arătând spre Nord-Est .Cred că se îndreaptă spre Liverpool. -Așa este. Noi vrem să-l prinde înainte de a ajunge la port pentru a lua vaporul, zise domnul Quest. -Păi atunci să mergem!

zise domnul

Smith. -Vă rog, mă puteți lua și pe mine. Vă pot fi de ajutor! -Desigur! De ce nu? -Dar cu ce vom merge?întrebă Smith -Nu știu!zise domnul Quest.Dacă nu găsim un mijloc de transport hoțul v-a scăpa.

12

Din câte probabil a-ți observat acesta nu a spus nici o dată că v-a fi primul lui hoț care a scăpat, deoarece nu era de loc lăudăros. -M-am ocupat și de asta! Cum credeți că v-am urmărit?zise Wilson. Cu toții urcară în trăsura domnului Harking și plecară la drum.

Capitolul V

Vești noi Merseră o zi, până când au ajuns în Liverpool. Au avut noroc că nici un vapor n-a plecat de o săptamână, dar următorul vas pleca în douăzeci de minute spre america.

-Care este primul vas care pleacă?întrebă Jack pe căpitan. -În douăzeci de minute. -A trecut pe aici un domn ce părea suspect, ca un hoț? -Acum că întrebați, da, a trecut cineva care mi-a dat mulți bani ca să fac ca trenul să plece mai repede! Parcă îl chema...ăăă...domnul Joans . -Știți cumva unde este? -Pe vas, așteaptă plecarea! -Sunt detectivul Quest Jack. Domnul cu care ați interacționat dumneavoastră este hoțul unui diamant de șapte zeci de mii de lire. V-ă ordon, în numele justiției

14

să opriți acest vapor, ca să putem prinde hoțul, fără să spuneți cuiva! -Îmi pare rău, dar eu nu mai pot face nimica! -Atunci domnilor avem șaisprezece minute să arestăm hoțul!În ce cameră este cazat? -Camera numărul o sută cincisprezece. Aveți în acest caz permisiunea mea de a intra pe vas gratis. Au plecat cei trei pe vas, îndreptânduse spre camera 105.Când au ajun, au spart ușa, dar nimeni nu era în cameră. Cei trei detectivi s-au despărțit, ca să acopere mai mult teren, prin vapor ca să îl

găsească pe hoț, dar s-au întâlnit pe punte fără nici un rezultat. Dintr-o dată, totul a luat o întorsătură neașteptată, domnul Harking i-a lovit pe cei doi agenți, iar aceștia au leșiat. În comă nu au stat prea mult, dar suficient cât vaporul să plece, iar detectivii să fie duși într-o cameră secretă unde au fost legați de două scaune, cu lanțuri zdravene. -Domnule Harking, de ce?întrebă domnul Quest. -Deoarece mi-a promis faimă și avere. A zis că dacă scap de voi a să-mi dea douăzeci și cinci la sută din avere.

16

Așa că luațivă la revedere de la această lume! Mu, ha, ha, ha, ha! Hoțul se gîndise la toate. părea că nu mai este cale de scăpare, dar Jack avea mereu un as în mânecă. Noul inculpat se întoarse ca să pregătească un pistol pentru ai împușca pe cei doi, dar Jack s-a pregătit ipmp de zece ani pentru astfel de situații, acesta imediat se deslegă pe el, apoi pe asitentul său, la imobilizat pe inamic, iar apoi la legat la mâini și picioare cu lanțurile cu care a fost legat și într-un final l-au dus la închisoare.

Dar în acest timp adevaratul hoț era în libertate și se indrepta către America. Mulți s-au fi lăsat bătut în aceste

18