Liniuţa.docx

“Liniuţa” M-am dus la pietrar şi l-am întrebat, poţi tu „pietrarule” să-mi faci o cruce mare frumoasă din cea mai frumoasă marmură neagră, şi pe ea să mi-l dăltuieşti pe Iisus cel ce pe pământ, mi-a făcut dintr-o mică potecă, un drum de piatră pe care am reuşit în această scurtă existenţă să urc muntele vieţii şi să mă bucur de aici de „sus” de unde am ajuns, uitându-mă „jos” la tot ce am creat frumos, de tot ce am plantat ca „sămânţă” în lumea aceasta, de tot cea răsărit ca şi creaţie materială, nematerială sau spirituală! -Pot, mi-a răspuns cu voioşia unei buni afaceri, pietrarul! -Dar aş mai vrea să te întreb dacă acea „liniuţă” pe care o s-o dăltuieşti în piatră, acea „liniuţă mică de despărţire”... care se trece între „ziua naşterii şi ziua morţii” mele aici pe pământ dar acolo pe cruce, unde o dăltuieşti tu cu mâinile-ţi pricepute, poţi s-o execuţi întrun mod special? Omule... eu pot să sculptez ” liniuţa” cum o vrei tu, tu plăteşti preţul iar eu cu „ciocanul şi dalta” îţi fac cum vrei „liniuţa”, subţire, groasă, arcuită, adâncă ori la suprafaţă, colorată sau necolorată, albă ori neagră, după cum ţi-e voia.... banii sunt ai mei „apoi” ...liniuţa este a ta, deci o voi face cum îţi doreşte inima..! -Uite pietrare eu îţi dau câţi bani vrei tu, dar singura mea rugăminte asta este , cel ce se va uita la crucea mea să citească ca un film viaţa mea, pentru că ea va fi doar acea linuţă, acea liniuţă ce l-a şcoală am învăţat să o buchisim şi reprezintă timpul dintre viaţă şi moarte, timpul trăirlor frumoase, al suferinţelor, al plângerilor din iubire, al bucuriei venirii copiilor, al tuturor evenimentelor ce ne-au marcat viaţa şi graniţa de despărţire de viaţa materială şi intrarea în viaţa infinită, viaţa de apoi, în „Rai ” sau în „Iad” după cum sufletul meu va fi judecat de Creatorul Divin!, de Dumnezeul tuturor lucrurilor materiale, nemateriale, palpabile şi nepalpabile pe care mintea omului nu le poate cuprinde..pentru că infinitul, începutul şi sfârşitul sunt ale Creatorului nu ale „Omului”! Şi îţi mai spun ceva ce nimeni nu ţi-a spus până acuma pentru că nu avea cum să ştie dar vei şti şi tu acuma ..după ce o viaţă de „pietrar” ai dăltuit „liniuţele” vieţii în piatră...acea „liniuţă” neînsemnată pentru noi „oamenii” aflată ea la orizontală pe crucea de lemn sau de piatră reprezintă jumătatea orizontală a „crucii lui Hristos” ..cea pe care i-au fost bătute în cuie, mâinile..de către mine, de către tine şi de toţi oamenii ce s-au născut, căci nu s-a născut altul mai vrednic decât „Iisus” Fiul Lui..al lui Dumnezeu pe care noi oamenii l-am răstignit pentru că aşa suntem noi oamenii, „răstignim” pe aproapele nostru şi îl judecăm..fără însă a avea acest drept..acest drept este al „Judecătorului „ din ceruri, nu al "omului mic" ce sunt „Eu”! Şi încă ceva, anul ce se scrie sus pe cruce..anul naşterii este „Creaţia Divină”..în închinare noi credincioşii zicem..”în numele Tatălui” asta este şi partea de sus unde se scrie anul naşterii adică „Naşterea ” ta ca om îi aparţine „Lui” ce ţi-a dăruit viaţa ta de copil şi om, şi cu ascultare să ai grijă măcar de poruncile „Lui”! Partea de jos a crucii unde se scrie anul plecării din lumea fizică îi spunem noi „Anul morţii” şi pe care noi o închinăm în coborârea mâinii către piept, către pântece este partea „Hristosului” , noi spunem „în numele Fiului”..Fiul fiind Dumnezeu Omul..adică Iisus Hristos sau Cristos cum îi zicem noi românii în popor! Dar nu am terminat..am spus că liniuţa de la cap la coadă reprezintă latura orizontală a crucii, adică în dreapta este închinat „Duhul

Sfânt” al lui Dumnezeu ce este pus în mâna dreaptă a Fiului său iar în Stânga este pusă Biserica Lui..adică „Credinţa” ce ne-a lasat-o la Apostoli ca să o ducă în lume, credinţa este în inima şi în sufletul omului, în inima materială, emoţia trăirii a iubirii, a înălţării şi în suflet credinţa spirituală , trăirea lui Dumnezeu! Ai înţeles „Pietrarule” ce este "liniuţa vieţii şi a morţii"!? Pietrarul se închină, făcu o cruce mare şi făcu şi liniuţa mea în închinăciunea lui, atunci Dumnezeu îl lovi ca un trăsnet în inimă..şi-i spuse în mintea sa....”Făi crucea omului ” aşa cum te pricepi tu că „liniţa” o voi face eu, acest om mâine se va înălţa la mine, tu acuma ştii şi să nu-i spui..apucă-te de treabă...nu mai zăbovi, „Eu vreau ca el să-şi vadă Crucea şi liniuţa vieţii, trece-i pe ea anul naşterii şi lasă pentru mâine anul morţii, anul reînvierii în „Mine” ..Dumnezeul Lui şi al Tău”!! Pietrarul plânse...toată viaţa lui bătuse cu ciocanul vieţile a mii de oameni...mii de liniuţe...la urma urmei..omul este ca o liniuţă pe o piatră...el este însemnat aici prin ce face...apoi pleacă în eternitate lăsând între doi ani pe o cruce..doar o liniuţă, „liniuţa vieţii dar şi a morţii”! -Dar omule, ce-mi ceri tu mie nu mi-a cerut nimeni, eu pot s-o fac, pot eu să-ţi pun într-o liniuţă tot timpul trăirilor, tot timpul amintirilor, îţi scriu de vrei şi pe spatele crucii toată viaţa ta...facem o cruce mare, dintr-o piatră mare neagră , cât să scriem toată viaţa ta , tu vei plăti iar eu îţi voi dăltui în piatră toată viaţa ta... şi liniuţa aşa cum doreşti „Tu”, eu ştiu s-o creez aşa cum mi-ai zis..şi o voi face..mă va ajuta Dumnezeu...şi cine se va uita la „Crucea ” ta va vedea viaţa ta doar în acea liniuţă, eu ştiu...crede-mă că ştiu!! -Pietrare, eu vreau doar să te apleci cu credinţă la liniuţa dintre ani , să o faci într-un fel anume, cine crezi că va sta în drumul său să-mi citească mie viaţa de pe spatele unei cruci, dar uitându-se la liniuţa dintre ani să-i treacă prin minte firul vieţii mele...poţi tu să-mi faci vrerea mea şi eu te voi îngropa în bani!? -Măi omule, eu am făcut mii de liniuţe în această viaţă, dalta mea asta mică a mea a fost una mare, ea s-a tocat în anii vieţii mele tot săpând la „liniuţe”, „câte vieţi nu am săpat eu între doi ani pe o cruce”, de la „liniuţa” de o lună până la liniuţa de 100 de ani, ce-mi ceri tu mie, este tare greu să fac eu....dar o să fac tot ce vrei „pentru că aşa e vrerea de Sus, nu vrerea Ta”, stai jos şi povesteşte-mi toată viaţa ta, iar eu ca Brâncuşi, îndrăgostit de Maria Tănase la Paris...am să-ţi dăltuiesc viaţa ta toată în acea "liniuţă"...dar trebuie s-o ştiu! -Şi am stat jos şi i-am făcut vrerea...uite pietrare viaţa mea ....m-am născut în anul lui Iisus 1969, şi am avut o viaţă nici lungă nici scurtă, m-am jucat în ţărâna timpului copilăriei mele, m-am spălat în toate apele lumii, am urcat toţi munţii, am fost soldat şi am luptat pentru ţara mea, am fost bărbat şi-am pus pâinea caldă pe masa mea unde copii cu bucurie au mâncat-o, am făcut de toate, dar „binele” a fost "perna mea"..şi i-am povestit tot ...ca într-o spovedanie totală!... Gata am terminat! Pietrarul a plâns, pentru că el ştia ce eu nu ştiam, că „Mâine eu voi vedea linuţa pe cruce, voi trăi toată viaţa mea într-o clipă...şi tot mâine mă voi înălţa la Dumnezeu”, eu nu ştiam asta dar pietrarul ştia pentru prima dată în viaţa lui semnificaţia liniuţei vieţii mele...nu a lui! Aştept ziua de mâine! Aceasta este povestea "liniuţei" mici de despărţire...de pe „Cruce”!

Să aveţi o zi minunată!