Patru Anotimpuri

Patru anotimpuri Peter Cosmin Era o zi ca oricare alta, doar in aparenta, pentru ca defapt in aceasta zi eu am descoperit cu stupoare ca venise peste noi ca in fiecare an toamna. In acest an parca totul era diferit era o zi catre mijlocul luni, o zi de sambata. Cand am iesit din casa am realizat ca afara era o atmosfera trista si inchisa tocmai ca in poezia mea preferata, Plumb de G. Bacovia, cerul era de o culoare cenusie prin care cu greu mai razbateau cateva raze de soare sfioase ca si cum verii i-ar parea rau ca a plecat de la noi. Apoi mai zarisem ceva copaci si iarba fiecare parea ca e cu un picior in groapa, iarba avea o culoare galbena foarte palida si era ploeostita, din cand in cand mai zareai cate un smoc semet, viu colorat si parca vesel printre cei tristi. Nici copacii nu aratau mai bine, unii erau cu crengile pe jumatate parasite de copii lor, frunzele, in timp ce alti copaci se mai straduiau sa castige lupta cu cumplita toamna care-si cerea drepturile. Pe langa toate acestea parca pana si vantul avea aceiasi agenda cu ceea a toamnei si anume de a te trimite in casa sau undeva departe de acest peisaj dezolant. Eu ca si altii am ascultat soaptele taioase ale vantului din aceea zi si m-am dus la adapost. In casa bunicilor mi-am facut popasul, unde spre uimirea mea am constatat ca aceiasi atmosfera grea, trista si apasatoare era in ambele locuri ca la ea acasa. Fiind sambata parca toata lume era un robot si toti aveau acelasi program si anume a face curatenie, printre zgomotul infernal facut de aspirator se mai aude din cand in cand cate o intrebare plictisitoare la care se auzea cu greu un raspuns previzibil si la fel de trist ca intrebarea adresata. Printre intrebari si pauzele de racire a aspiratorului eu aveam ocazia perfecta de a privi si de a reflecta asupra celor ce se petrec afara in natura ce zace aproape moarta, printre randurile scrise mai faceam cate o pauza ca sa degust licoarea lui Bachus, dar mai potrivita pentru sufletul meu era cate o gura de cafea neagra ca iadul si dulce ca iuvirea pe care o traiam. Partea cu iubirea mea este potrivita poate pentru alta poveste nu pentru aceasta. Apoi latura mea creativa a fost intrerupta de o sarcina primita ce nu putea suferii amanare si atunci am constatat ca pe un geam al casei soarele se straduia sa-si incoarde muschii in fata oribilei toamne pe cand pe celalat geam toamna isi scotea coltii printr-un vant teribil si un peisaj care l-ar transforma chiar si pe cel mai optimist dintre pamanteni intr-un pesimist si in acelasi timp ar face orice pictor sau orice poet invidios ca nu a fost in stare sa redea un asemenea paralelism pana acum. La a doua privire am vazut ca vara a pierdut lupta in fata puternicei toamne si ca pe ambele geamuri se contopise

peisajele si totul era un mare cenusiu trist care imi acaparase mai nou viata. Atunci am realizat ca tot ce iubeam eu si tot ce imi placea mie sa fac s-a sfarsit, petrecerile, gratarele, plaja, fetele totul este gata. Pentru mine asta inseamna venirea toamnei. O data cu trecerea zilei, sau mai bine zis a zilelor, si venirea noptii, sau a noptiilor, toamna a inceput sa mai piarda si ea la randu-i teren in fata altui anotimp mai ravasitor si mai diabolic decat toamna si anume in fata iernii. Iarna ce se apropia cu pasi repezi de oraselul nostru micut, cu oameni putin si cu vieti monotone, incepea sa fure din terenul castigat de toamna si sa isi puna si ea amprenta asupra vietii cotidiene din provincie. Iarna acest anotimp urat venea miseleste fara ca lumea sa o remarce, dar zi de zi observam diferite schimbari in ceea ce priveste natura din jurul meu si cerul care devenea pe zi ce trecea tot mai cenusiu si mai apasator, ca si cum te sufoca. Iarna chnuia si mai tare iarba si copacii, si asa chinuiti de naravasa toamna, pe care ii tavalea de tot la pamant si copaciilor ii izgonea copii de pe crengi si ii lasa goi si pusti. Iarba capata pe zi ce trecea un aspect tot mai urat se transforma parca intr-un monstru pe care toata lumea incerca sa nu-l observe, nici copacii nu erau prea frumosi in comparatie cu iarba dar spre deosebire de aceasta copacii erau prea mari ca sa poata trece neobservati. Copacii devenisera niste fiare salbatice care in umbra lor pareau a-si indrepta crengile catre tine, ori ca si cum ti-ar cere ajutor ori in capul meu umbra lor parea mai mult cu niste ghiare care vroiau sa te inhate si sa-ti fure veselia si optimismul ca sa-si poata revenii din conditia actuala. O data cu venirea zapezii iarba a inceput sa dispara din peisaj, si sa apara un covor alb, iar copacii stateau zgribuliti cu zapada grea pe umeri si acum umbra lor era trista ca si cum te-ar ruga sa le dai zapada la o parte pentru ca numai puteau tine aceasta povara pe umeri. Iarna o data cu aparitia zapezii nu-mi mai parea o forta asa diabolica si pusa numai pe rele ci din contra mi se parea ca o prezenta ce te incarca cu energie si care te indemna sa iesi din casa. Asa am si facut, dar doar cand am iesit afara mi-am dat seama de agenda ascunsa a iernii si anume de a te face sa iesi afara dandu-ti falsa impresie de veselie cand ea isi dorea un singur lucru si acesta era ca sa-i faca pe oameni sa iasa afara sa-si consume energia pentru ca ea sa poata sa-si tot incarce bateria si sa poata sa mai trimita cate un vant taios si rece sau sa mai poata creea cate o cadere de zapada si tot o data ca ea sa poata sa ramana cat mai mult pe aceste meleaguri. De indata ce mi-am dat seama de acest lucru eu am incercat sa evadez si sa ma reintorc la adapost dar fusesem atat de captivat de marea alba ce dainuia afara de jur in prejur incat nu am putut scapa decat cand noaptea a inceput sa fur din lumina. Atunci am decis sa raman in casa si sa privesc micile sau marile schimbari pe zi ce trecea si tot o data pe zi ce

primavera se apropia. La inceput primavara ne dadea ca niste indici si acestea erau fie un pic de soare fie un pic mai multa lumina si asa incetu cu incetu a inceput primavara sa castige lupta cu cumplita iarna. Acesta lupta nu a mai fost ca ceea dintre vara si toamna sau ca ceea dintre toamna si iarna ci a fost un subtila si castigata repede de primavara pentru ca aceasta avea o strategie buna si nu venea sa atace in rafale. Primavara venea discret si ataca numai cand iarna nu era atenta pana cand a triumfat. Acest triumf nu a intarziat mult pentru ca primavara venea cu un aliat puternic si anume soarele. A fost mai dificila lupta pentru terenul castigat de iarna pentru ca la inceput toamna nu avea atata putere cum a avut iarna, dar cu ajutorul soarelui a reusit usor usor sa topeasca zapada si de pe geam zaream petece de iarba de o culoare ne mai intalnita de mult, era un verde frumos si ce era si mai frumos era o floricica micuta ce-si facea loc printre firele de iarba aceasta era ghiocelul. Alt lucru ce-mi captase atentia erau copacii care parca primisera mana de ajutor de care aveau asa mare nevoie si incepeau sa se scuture de zapada ceea grea si din cand in cand mai se petrecea si ceva amuzant, zapada de pe copaci cadea peste firavii ghiocei si acestia se chinuiau sa se scuture si ei de ea si acestia se uitau catre copaci ca si cum iar fi luat la rost. Primavara venise, se instalase, si incepuse sa-si mai etaleze din puteri pe zi ce trecea, azi mai inflorea un copac, maine altul si tot asa pana cand intrgul oras capatase o alta fata, una mai vesela si viu colorata. Dar nu numai natura simtea aceasta veselie ce plutea in aer ci si intreaga populatia a acestui oras mic de provincie. Si o data cu natura se trezisera la viata si oamenii care au inceput sa misune, ca niste furnici, in cautare de locuri cat mai colorat si peisaje tot mai vesele. Aceasta perioada nu m-a lasat pe mine indiferent ci m-a propulsat si pe mine in aceasta cautare continua de frumusete dar fara ca sa-mi pot da seama primavara isi chemase in vizita un prieten vechi, foarte bun, si chiar mai vesel si mai calduros decat ea. Trecerea de la calma si frumoasa primava la vara s-a facut fara mare tam tam si fara ca mult lume sa observe. Aceasta trecere a fost un lina ca o preluare de stafeta mai mult, singurele schimbari produse erau ca florile copaciilor devenisera fructe si ca soarele bland de primava se transformase intr-un soare torid si foarte calduros demn pentru o vara. Vara incepuse oficial si toti, dar in mod special pustii, au remarcat acest lucru. Aceasta se vedea prin faptul ca fetele renuntasera la hainele groase ce nu aratau nimic si trecusera la cele de dezveleau tot mai mult din trupurile lor, pe cand baietii se aranjau care mai de care si se frezau si se parfumau in speranta ca o domnisoara le-ar putea pica in plasa. Acestia parca erau niste pescari ce stateau pe marginea baltii cu undita-n mana si asteptau sa traga la mal cate un peste, dar acestia erau pescari mofturosi nu vroiau un

peste mai mititel vroiau un peste maricel si frumusel si de multe ori ramaneau si fara momeala si fara peste, dar lucrul acesta oricine-l putea observa oricine ce acorda putin atentie la ceea ce se intampla in jur. Vara sosise, caldura era la ea acasa, si atunci au inceput sa se incinga gratarele si sa petrecem tot mai mult timp in locuri cu soare si apa si parea ca si natura era vesela ca este exploatata la maxim. Pe masura ce zilele treceau am observat ca ziua incepea sa se miceasca, ca frunzele copacilor incepeau sa cada, ca soarele nu mai avea aceiasi tarie…ce mai observasem ca vara incepuse sa-si stranga din catrafuse si sa-si ia zborul spre alte zari ca sa-i lase loc toamnei, de data asta fara o lupta ci ca o preluare de stafeta, ca si cum aceasta succesiune nu ar fi tinut cont de dorintele noastre si era un lucru firesc ce decurgea de la sine si care se repeta an dupa an. Atunci am inteles si eu ca defapt in natura nu exista nici o lupta intre anotimpuri ci exista doar o succesiune de anotimpuri si ca fiecare sta exact atat ca ii este stabilit si nici o zi in plus.