Partea Ii

Partea II. Cu totii fusesera foarte primitori. Billy era foarte fericit vazandu-ne impreuna. Sam si Emily ne asteptau cu un ospat pe cinste. Nu stiau daca eu mananc si mancare umana, lucru pe care il faceam cand aveam pofta. Emily gatea excelent. Chiar si cu cicatricile acelea, arata extraordinar in nou rol de mamica. Ingerasul ei , Allan de 2 anisori, chiar era un ingeras. Parul ondulat , micut, negru cadea incet pe buzele pline. Ochisorii lui mari erau inchisi, lasandu-si genele intoarse sa se odihneasca pe obrajorii trandafirii. Ma imprietenisem cu Emily. Era suflteista, un suflet bun, deloc egoista, cu simtul umorului cat sa supravietuiasca cu o haita de "catelusi" plini de bancuri. Seth era foarte fericit ca am venit in sfarsit, mai bine zis ca Jake a venit in sfarsit. Aproape uitam de povara ce ma apasa din nou, si mult mai tare. Quil si Claire, ce implinise 12 ani, se intelegeau perfect. Ca doi frati si buni prieteni. Imi aduceau aminte de niste vremuri,cand aveam tot binele in fata, cand puteam zambi fara sa ma prefac, imi amintea de iubitul meu Jake, care atunci era fericit si nu suparat ca acum. Probabil vedea si el ca nu eram in apele mele. Se parea ca Paul si sora lui Jake erau plecati in luna de miere ce se repeta foarte des in ultimul timp.Ce as fi vrut si eu o viata asa! Baietii, povesteau ce au mai facut, isi explicau unele lucruri, in timp ce eu si Emily radeam de avantajele de a fi impreuna cu un varcolac. Ma simteam asa de bine cu ea. Stia sa imi deschida carapacea care se stransese in jurul meu intr-un scurt timp. Aro prinsese de seama si ma atentiona , dar eu , raspunzandu-i politicos cu un " Taci javra, tu ai nevoie de mine , nu eu de tine! " l-am facut sa ma lase in pace ,sa ma bucur de scurta mea normalitate care devenise arolmaliate. Vedeam ca Emily are sa imi spuna ceva, asa ca am decis sa ii arat in stilul meu, ce vad. - Nessie, pot sa iti zic asa ,nu? - Desigur, Em, ii zambesc eu. - Vrei sa mergem pana acasa la mine ? Cred ca lui Allan ii este foame. - Normal. Baietii ne urara drum bun , chiar daca nu era prea mare drumul. Puteam merge spre casa ei doar urmand mirosul puternic de varcolac de acolo. - Stii Nessie, trebuie sa iti multumesc. - In legatura cu ce? spun uimita. Chiar nu imi dadeam seama ce putea sa imi multumeasca.

- Pentru ca existi... pentru ca l-ai facut fericit pe Jake in felul asta. - E cam trist acum, sincer. - Da stiu, zice razand. Nu glumeam, numai eu stiam de ce era asa. Oh, viata asta... - Si mai am sa imi cer iertare. - Emily, pentru ce sa iti ceri iertare? ma uit mai atenta la ea, avea parul negru, negru albastrui. Em? - Stii... acum sapte ani, cand te-ai nascut.... stii ca trebuia sa fie un "razboi" foarte stupid intre varcolaci si familia ta.. - Da, stiu. - Apoi, s-a rezolvat totul si... au aparut voltruii.. - Da Em, imi aduc aminte.Crede-ma ca stiu cum te-ai simtit.... chiar stiam ce simtise, si imi parea rau, nu trebuia sa fi suferit atat. Fusese si atunci numai vina mea, la fel ca acum. Daca nu ii voi putea opri... oh, de ce se intampla asta?? - Trebuie sa imi cer iertare caci, atunci, recunosc ca te-am urat pentru un moment. Si acum sufar ca am facuto. Sper sa ma poti ierta vreodata. - Nu trebuie sa te iert. Si eu ma uram pentru asta, am linistito razand. Nu trebuie sa iti para rau de asta, nu ai de ce. Chiar este vina mea. - Vrei sa spui a fost vina ta, nu ne mai ataca nimeni , nu? intreba ea mai in gluma. Cat vroiam sa iti pot da dreptate, daca Aro nu m-ar fi oprit, cat as fi anuntat-o sa fuga de langa mine, sa ii anunte pe toti ca din vina mea volturii vor veni din nou. Dar , cineva isi dadu seama. Nu era Aro, era acel vampir pe care nu il cunosteam. Ma opri imediat din dorinta de ai spune amenintandu-ma cu o voce groasa sa nu mai fac asta. Avea dreptate, nu acum o fac. Nu acum. - Nessie, de ce nu imi raspunzi? Nu ne ataca nimeni asa este?intreba deodata speriata Emily. - Normal ca nu ! spuse altcineva in locul meu. Eu nu puteam mintii un om asa de bun. Se simtea vinovata pentru ca isi vroia familia in siguranta. Am tras niste sageti in mine, in timp ce conduceam. Daca ma intreba cineva ceva, sa vorbeasca cine vrea, mi-am spus in gand, sperand ca mesajul sa ajunga la destinatar. Pana la urma, eu trebuia sa fac tot greul? Nu ma lasam impinsa in intuneric. Doar ma lasam condusa. Incepuse o discutie de ziua mea, nu ma interesa. Acum, aveam altceva de facut. Imi dadusem seama de ceva. Eu si Emily aveam mai multe lucruri in comun decat imi dadeam eu seama. Amandoua ne iubeam sufletele pereche. Amandoua am fi facut orice pentru familia noastra.. Amandoua am fi facut lucruri pentru care nu eram in stare.

Amandoua am uri chiar si pe cine nu ar trebui , pentru familia noastra. Cat vroiam sa dezleg asta! Stiam ca de aici puteam scoate multe lucruri. Dar nu aveam o minte proprie, ci una din pacate comuna. Oh, nici macar cand nu e tata langa mine nu pot sa am intimitate! Cat ma enerva asta. Simteam cum picioarele ma duc spre micuta casa a lui Emily. Vedeam cum isi aseza baietelul in patut. Cum ma cheama spre bucatarie. Nu puteam sa nu fac comparatia dintre mine si Emily, dintre mine si Aro. Dar nu trebuia sa o fac acum. Acum trebuia sa imi revin la normal. Sa ma gandesc numai la prezent, macar azi, de dragul celor dragi mie. Chiar daca nu puteam reusi decat cu multa suferinta, trebuia sa o fac. Pentru familia mea macar. Pentru familia noastra , am continuat in gand. *** Auzeam pasii labelor grele ale lupilor nostri calcand pe pamantul umed, carand in gura trunchiuri imense de copaci pentru focul de familie in stilul original al lor. Ma bucura cand ii vedeam cum se joaca. Jake nu era ca de obicei.. Stiam ca s-ar fi bucurat mult mai mult la o astlfel de ocazie. Totusi, salvarea a fost Jared, speriandu-ne de moarte cu povestile lui de groaza. In timp ce ne povestea cum un cuplu in luna de miere mureau tragic mancati de varcolacii "traditionali", eu m-a apropriam cat mai tare de Jake spunand ca imi e frig. Incercam sa par naturala, chiar daca nu imi iesea, dar totusi, daca eu nu am simteam bine, de ce ceilalti sa nu o faca? Eram distrasa de lectia pe care mi-o daduse Emily si imi dadusem seama ca si Aro, ca si mine, vroia numai binele familiei sale. Iar noi, eram asa cum spunea si el "revolutionari" impotriva legilor lui si a familiei lui, prin urmare. Ma gandeam acum ca ce nu as face eu pentru binele familiei mele? As omora oameni pentru asta? Nu, a fost primul meu raspuns. Nu oameni nevinovati. Apoi mi-am schimbat raspunsul, vazand totul din alt unghi. Daca eu ii consideram pe nedrept pe acei oameni periculosi, i-as fi omorat? Da as face-o. Ca o lasa, as face-o. As face orice. Prin urmare si eu sunt la fel ca si Aro, mult mai rea decat el. Aro nu traise intr-o familie ca a mea, asa ca el are scuze ca nu l-a invatat nimeni, inafara de purul instinct, ce e bine si ce e rau. EU nu aveam scuze asta. Eu nu aveam nevoie de scuza asta. Mi-am dat seama ca eram in poalele lui Jacob , care radea de Jared ce se transformase pentru o vizioanare mai buna a fimului de groaza. Ar fi trebuit sa rad si eu, dar nu puteam. Singura scuza pe care am avuto a fost ca ma durea capul foarte tare.

Lucru care era de asemenea , foarte adevarat. Simteam cum ceva imi iese din cap si mi-l sparge, apoi intra si repara ce a spart pentru a putea repeta la nesfarsit durerea. - Pe mine ma doare foarte tare capul, sper ca nu va suparati ca ma retrag. Nici nu am dormit azi-noapte , merg la ma culc. - Iubire, vin cu tine. se ruga de mine Jake. - Nu , stai si distreaza-te . am spus degeaba, caci odata ce vroia ceva, asa facea. Speram din tot sufletul ca nimeni sa nu se supere pe mine. Atat mai aveam nevoie! Mai ales Jake, daca el s-ar supara pe mine, nu as mai putea lupta cu nimic, pentru el faceam asta! Si speram sa nu o fac in zadar. Ne pregateam de culcare. Eu eram franta si se pare aca si Jake la fel. Ieseam din baie in camasa scurta de noapte. Si Alice asta! Numai haine scurte si sexy imi pusese, de parca mergeam in luna de miere pe o insula pustie si calduroasa. Cum ma vede, Jake ma intreaba daca il mai iubesc. Ii pun mana la gura si ii spun sa nu mai intrebe prostii. Stia, normal ca stia, raspunsul. Oh... dar la felul cum ma port, e si normal sa intrebe asta. Continu-i cu un sarut vorba mea spusa fara voie. Apoi continui sarutul cu altele mult mai lungi. Probabil, daca nu as fi fost urmarita de naiba stie cati vampiri, as fi continuat cu ele. Inainte sa se mearga prea departe il tin strans in brate si ii spun ca imi este somn. El imi raspunde cu un val de mangaieri, punandu-mi capul pe perna, si strangandu-ma tare la pieptul lui imens si fierbine. As fi stat acolo o vesnicie, daca o vesnicie ar insemna fericire, o fericire pe care o imparteam numai eu si Jake, as fi ramas acolo. Dar, se parea ca nu numai eu vroiam niste explicatii... si altcineva vroia. Mi-am imaginat totul ca o guma de mestecat gri, la limita dintre niste dinti albi si un cos de gunoi negru. Acum, probabil , ma simteam ca si acea guma. Mai era atat de mult pana sa fiu folosita pentru ce am fost facuta, si atat de putin pana sa fiu aruncata la gunoi. Pentru mine, gunoiul era infernul ce ma urmarea peste tot, ca la primul pas gresit sa ma inghita in durerea sa nesfarsita. Iar dintii albi, era sentimentul pe care il ai cand ai dus la capat misiunea grea pe care o ai in viata. Acum, ma simteam ca un vas ce isi astepta farul in noapte, farul , ca o raza ,trimitandu-l pe drumul cel bun. De asta aveam eu nevoie, de o raza de bunatate, de iubire, tocmai in mijlocul noptii pline de ura si plina de rautate. Simteam cum rautatea ma cuprinse deja, sa fiu in stare de orice, absolut orice pentru familia mea, nu era tocmai un lucru bun.

Asta ,daca ma comparam cu Aro. Si el ar fi facut orice pentru asi atinge scopurile. Indiferent priun ce mijloace ar fi facuto, si-ar fi dus misiunea la sfarsit. Asta faceam si eu. Asta as fi facut si eu. Deodata, mi-am dat seama ca eu si Aro semanam, mai mult decat era normal. Partea III Parca intrasem din nou intr-un cosmar. Vedeam niste lucruri de care habar-n-aveam ca le stiam. Vedeam sange, morti, multi morti, vampiri, varcolaci, prieteni , rude, pe care nu le stiam , omorandu-le. Vedeam viata scurgandu-se prin mine, vedeam cum faceam pe altii sa sufere, cum eu ramaneam neschimbata. Vedeam cum nu aveam mila, cum nu imi pasa de altceva decat de ceea ce am nevoie. Deja nu mai erau amintirile mele, ci a le altcuiva. Vedeam cum imi omoram sora, caci si ea insemna un pericol. Vedeam cum facusem pe cineva bun sa sufere pe vecie. Cum imi obligasem fratele sa ramana in viata caci aveam nevoie de el. Vedeam tot. Simteam fiecare om pe care il ucisesem. Ma vedeam facandu-mi sotia sa sufere. Ma vedeam cum obligam pe altii sa aiba viata asta nenorocita pe care o aveam. Fara nimic. Vedeam cum un sentiment de gelozie crestea in mine si cum ma simteam eu, goala. Deodata, ma vedeam spargand o oglinda si intr-un ciob cazut pe jos, imi vad reflexia fetei mele, schimbate, numai aveam nimic uman , eram un monstru, o statuie cu viata ce nu merita o viata. *** Simteam briza rece, ploioasa ce cadea peste fata mea, tocmai trezita dintr-un cosmar mult prea real. Simteam scartaitul sezlongului pe care tocmai ma pusesem. Priveam picaturile de ploaie ce cadeau incet, pe mine, peste munti, peste tot ce cuprindea pamantul. Nu vroiam sa imi aduc aminte despre cosmar. Era... mult prea real.... mult , mult prea real. Eram eu din nou. NU mai imi pasa de controlul care imi statea pe umeri. Nu mai vroiam sa imi pese. Imi dadeam seama ce insemna tot ce vazusem... nimic in lumea asta nu poate fi oprit. Nimic obisnuit nu puteai opri. Oare oameni de la inceputul lumii au vrut vreodata sa opreasca apusul soarelui?? Oare au vrut sa trimita seceta vreodata altundeva? Oare au vrut sa opreasca picaturile de ploaie sa inunde pamantul? Poate ca au vrut, si nu au reusit. De aceea nimeni nu mai se intreaba asta acum. Cum puteai opri ceva ce cu siguranta avea sa se intample?! Desigur ca oamenii si-au luat masuri de precautie pentru a intalni

ploaia, cutremurele, soarele. Desigur ca au inceput sa invete sa prevesteasca vremea. Toate astea pentru a tine piept ceva ce nimeni nu va intelege vreodata. Daca oameni, au fost mult mai curajosi decat mine. Eu cu ce ma mai pot mandri? De sa sa imi tin de mila singura? De ce sa renunt sa lupt pentru ca am o scuza, aceea de a fi singura? NU aveam sa fac asta. Ca si ploaia, venirea Volturilor era inevitabila. Putea sa vina mai tarziu sau mai devreme, dar avea sa vina. Putea fi prevazuta, sau sa fie o surpriza. Tot ar fi venit. Puteai sa iti iei toate masurile de precautie, ei tot veneau si se luptau cu tine. Cum poti sa opresti inevitabilul? Raspunsul tuturor celor normali ar fi , de ce vrei sa il opresti? Asta ma intrebam si eu. De ce sa opresc inevitabilul? Desigur, nu il opream. Dar puteam face ceva ca cei din partea mea sa fie egali cu cei care ataca. Normal ca puteam face asta. In sinea mea, stiam ca nu vroiam nicio lupta. Stiam a cui viata tocmai o vazusem. Imi era mila de acela. Daca ar exista o sansa cat de mica pentru ca inevitabilul sa se intampla, dar totusi, acel inevitabil sa fie rezolvat intr-un mod amiabil. Ce frumos ar fi atunci!!! NU as mai fi fost o criminala, nici eu nici celalalt. As fi putut trai pana la adanci tinereti cu iubitul meu drag. Daca puteam sa ii spun asta si lui Aro, probabil si el isi va schimba cat de cat opinia sa. Ai fi ca zorii de zi ce cuprind si schimba neagra noapte. Ar fi un perfect perfect. Dar cum puteam face eu asta? Nu trebuia sa ma las descurajata, nici gand asta! Exista o cale, mereu exista una, iar eu cred ca sunt deja pe calea cea buna, imi spun in sinea mea si inchid ochii , exact la momentul cand soarele trece la lupta sa isi reia tinuturile.