Parintele Iustin&ips Teofan.doc

             Site actualizat zilnic…  par KSLCatalin publié dans : Articole autori diversi 

Sfanta Manastire Petru­Voda: Parintele Iustin Parvu ­ "Sa fim buni  si cuminti..."     Despre acest eveniment nu s-a scris nimic. Frumuseti si bucurii ale Ortodoxiei, raman astfel, ascunse...  (KSLCatalin)

  Duminic?, 13 iulie 2008, ora 8.30, la M?n?stirea Petru Vod?  din Jude?ul Neam?, o mare de oameni se întinde pe tot platoul din   jurul   m?n?stirii.    Agen?ii   de   circula?ie   se   str?duiesc   s?   ordoneze   şirul   de   maşini care   sosesc   în   continuu.    Domni cu jeep­uri parcheaz? lâng? c?ru?ele şi caii împodobi?i cu zurg?l?i   şi   ciucuri   roşii   ai   ??ranilor   îmbr?ca?i   în   costume tradi?ionale,   care   au   venit   mult   mai   de   diminea??.    Autocare aduc oameni din toate col?urile ??rii, ca la o adev?rat? s?rb?toare   a   Ortodoxiei.

    Crucile   aurite   de   pe   turlele   m?n?stirii   salut?   pe credincioşi, str?lucind în b?taia soarelui lui Cuptor, ca s?biile de foc   ale   ocrotitorilor   ei,  Sfin?ii   Arhangheli   Mihail   şi   Gavriil. Forfot?   şi   bucurie.      Jandarmii   îngr?desc   parcursul   pe   care   trebuie   s?­l   str?bat? pelerinii. Oamenii se aşaz? în dou? coloane de­a lungul intr?rii în noul paraclis unde se afl? soborul condus de ÎPS Teofan, care tocmai îl sfin?eşte împreun? cu noile chilii. Când ies, mul?imea prinde s? forfoteasc?,   ner?bd?toare   s?­l   ating?   pe   noul   mitropolit.   „Întinde,

mamă, mânuţa ta bolnavă şi te atinge de hainele mitropolitului, să te faci bine!", îi spune copilului de vreo 10 ani, o femeie din spatele meu.

   Mitropolitul are o barb? alb?, dar sub   ea   se   z?resc   tr?s?turi   tinere,   ferme.   Întreaga   înf??işare inspir?   vigoare.   Binecuvânteaz?   şi   s?rut?   pe   cap   copiii   afla?i   în bra?ele p?rin?ilor lor. În spatele lui,  P?rintele Iustin Pârvu  vine sprijinit de doi c?lug?ri, care încearc? din greu s?­l protejeze de mul?imea care vrea cu orice pre? s?­l ating?. Întreg soborul merge în cortul împodobit cu cetin? de brad, iasomie şi scoar?e ??r?neşti, pentru   oficierea   Sfintei   Liturghii.     Dup?   o   slujb?   ?inut?   cu   tot   tipicul,   care   a   durat   pân?   la   ora 14.00, ierarhul şi p?rintele Iustin au rostit câte o cuvântare. ÎPS Teofan  omagiindu­l   pe   p?rintele   stare?,   şi   tâlcuind   Evanghelia duminicii   respective,   P?rintele   Stare?   mul?umindu­i   c?lduros ierarhului   şi   invitându­l   s?   slujeasc?   şi   alt?dat?   împreun?.   De asemenea,  P?rintele Iustin  a l?sat ca porunc? testamentar?, ca dup? trecerea   sfin?iei   sale   la   cele   veşnice,   slujbele   de   la   M?n?stirea Petru Vod? s? se ?in? tot dup? tipicul celor de la Muntele Athos.

  Apoi a început osp?tarea credincioşilor. Fiecare a primit sarmale, peşte   fript,   cozonac   şi   câte   o   celebr?   pl?cint?   „poale   în   brâu". M?icu?ele de la schitul din vale, unde se afl? un orfelinat  şi un azil   de   b?trâni,   ridicate   tot   de  p?rintele   Iustin,   harnicele buc?t?rese venite de la Piatra Neam? şi din împrejurimile m?n?stirii au f?cut 10.000 de sarmale şi 2000 de pl?cinte, pentru c? p?rintele a   instituit   o   regul?   la   Petru   Vod?:   nici   un   pelerin   s?   nu   plece nemâncat. Cine a mâncat la m?n?stire ştie c? nici un fel sofisticat de   mâncare   nu   are   gustul   bucatelor   m?n?stireşti.

   La   plecare,   un   grup   de   copii   a   cântat   şi   a   oferit   garoafe ierarhului şi P?rintelui Iustin, care aveau ochii umezi?i. Ierarhul tot   îi   îndemna   s?   cânte   întrebându­i   dac?   ştiu   cutare   cântec bisericesc.   La   un   moment   dat,   am   auzit   de   la   cumnata   mea,   care treb?luise câteva zile bune la buc?t?rie ­ şi la buc?t?rie se aude, în general, tot ce se întâmpl? în m?n?stire ­ c? la venire, ierarhul a   oprit   microbuzul   s?u   şi   a   luat   pelerinii   care   urcau   încet   pe drumul pr?fos (vreo 4 km) ce leag? m?n?stirea de drumul principal, pe care i­a debarcat în preajma l?caşului pentru a nu se spune c? a venit   înso?it   de   sus?in?tori.   Acei   oameni   nu   vor   uita   niciodat? gestul   ierarhului   lor.   Am   povestit   acest   lucru,   deşi   s­ar   fi   vrut ascuns, pentru c? orice fapt? bun? trâmbi?at? îşi pierde valoarea în Fa?a   lui   Dumnezeu,   ca   o   înt?rire   sufleteasc?   pentru   cei   ce   şi­au pierdut   încrederea   în   ierarhi.     Este o vreme de mare tulburare printre credincioşi. E un moment de   cump?n?   pentru   ierarhii   noştri.   M?rturisesc   c?   m­am   hot?rât   s? scriu relatarea de la Petru Vod? şi ca un preambul la încercarea de a­mi exprima propria opinie în leg?tur? cu marea tulburare care ne­a

cuprins   de   curând   pe   noi,   ortodocşii   români.     P?rintele meu duhovnic mi­a spus odat? un lucru care mi­a r?mas întip?rit în minte. Şi anume c? în Vechiul Testament este un cuvânt al   lui   Dumnezeu   care   spune   c?   st?pânii   (conduc?tori   lumeşti   sau spirituali) vor fi asemenea poporului din rândurile c?rora ies. Cu alte   cuvinte,   avem   ierarhii   pe   care   îi   merit?m.   De   aceea   când aceştia  greşesc trebuie  s? ne  rug?m cu  to?ii pentru  ei, pentru  c? violen?a   (chiar   şi   cea   verbal?   sau,   poate,   mai   ales   aceasta)   nu poate duce la nimic bun. Cu vorba rea îl faci r?u şi pe cel bun, cu vorba bun? îl faci bun şi pe cel r?u. Acestea au fost cuvintele de înv???tur?,   pentru   mine,   ale   unui   preot   care   suferise   de   pe   urma ierarhului   s?u.     Ar trebui s? nu ne mai punem n?dejdea în oameni şi cuvintele lor c? vor schimba r?ul în bine, c? vor pedepsi vinova?ii şi s? ne rug?m lui Hristos s? îndrepte El inimile şi min?ile ierarhilor noştri, tot nişte   conduc?tori   şi   ei,   precum   cei   politici.      Scriu aceste rânduri cu îngrijorare pentru c? citesc despre tot felul   de   ini?iative   ale   laicilor   şi   preo?ilor   ce   vor   s?   se delimiteze de actualii ierarhi ortodocşi. Singura noastr? şans? este rug?ciunea sincer? şi st?ruitoare care s? ne ?in? uni?i, altfel ne paşte dezbinarea apusean?, sectarismul. S? lu?m aminte c? „diabolon" în   greac?   înseamn?   „cel   ce   desparte".   Nu   iau   partea   ierarhilor noştri   care   greşesc,   care   smintesc   lumea   prin   luxul   pe   care   îl afişeaz?, prin guvernarea eparhiilor lor, uneori cu samavolnicie ca nişte arendaşi de pe timpuri, dar trebuie s? ne rug?m ca Dumnezeu s? le lumineze mintea şi s? le înc?lzeasc? inima c?tre credincioşii lor (preo?i şi mireni), care în cea mai mare parte sunt oameni nec?ji?i. Ştiu   despre   preo?i   de   la   ?ar?   care   merg   la   munca   cu   ziua,   la praşil?, pentru c? nu­şi pot creşte altfel copiii (sunt şi preotese cu   fric?   de   Dumnezeu   care   fac   atâ?ia   copii   câ?i   le   d?   Dumnezeu, uneori   de   la   trei   în   sus).   Ştiu   c?   li   se   cer   biruri   grele   de   la ierarhii   lor,   care   nu­i   cerceteaz?   în   s?r?cia   lor.   C?   ridic? biserici   şi   apoi   sunt   lua?i   de   acolo   pentru   a   veni   în   locul   lor nişte   proteja?i   ai   st?pânirii.   Dar   mai   ştiu   c?   ierarhii   se   ridic? din   mijlocul   nostru,   al   mirenilor.   Noi   suntem   cu   mult   mai   mul?i decât ei şi trebuie s?­i întoarcem cu rug?ciunea noastr?. Dac? avem ierarhi r?i înseamn? c? aceasta este o pedeaps? a lui Dumnezeu şi s? nu sper?m în deşert c? dac? îi schimb?m pe aceştia vor veni al?ii, mai   buni.   Ispitele   lor   sunt   cu   mult   mai   mari   ca   ale   noastre.

  "Să

ne rugăm pentru ei, pentru a ne salva împreună!" Raluca

 conf "Lacasuri Ortodoxe" 2008  ajouter un commentaire  Retour à la page d'accueil 

Publicité