Parintele Cleopa - Despre Ecumenism

Părintele Cleopa Ilie – Sihăstria • •

Acasă Predici

DIALOG CU SECTANŢII DESPRE MISIONARISMUL LAIC

DESPRE ECUMENISM Din “Călăuză în credinţa ortodoxă” Editura Episcopiei Romanului 2003 Capitolul 39

DESPRE ECUMENISM Într-o zi din vara anului 1978 a venit la chilia Pr. Cleopa o delegaţie de la Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Geneva, condusă de directorul acestei mişcării. Redăm aici o parte din dialogul care a durat peste două ore. Preotul: La ce aţi venit voi la un cioban? Delegaţia: Noi n-am venit să vedem un om învăţat aici. Am venit să vedem un om sfânt. Preotul: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru! N-auzi ce spune în biserică? Acela-i sfânt. Noi suntem praf şi cenuşă. Delegaţia: Noi credem că aveţi o inspiraţie de sus să vedeţi în problema ecumenică, dacă noi cheltuim degeaba sau umblăm degeaba. Preotul: Iniţiativa este bună în fond. Dar ia gândiţi-vă! Ca să vă apropiaţi de noi, mai cu seamă de o Biserică tradiţională, ca Ortodoxia, câte vă trebuie! Căci Biserica dumneavoastră, protestantismul, este suspendată în aer şi nu are temelie! Delegaţia: Dar de ce? Preotul: Unde vă este Sfânta Tradiţie? Unde vă este cultul sfintelor moaşte? Unde vă este cultul sfintelor icoane? Unde este cultul sfinţilor şi al îngerilor? Unde este venerarea Sfintei Cruci? Unde este supravenerarea Maicii Domnului? Unde sunt cele şapte Sfinte Taine, mijloace sfinţitoare? Unde este ierarhia bisericească? Unde sunt sfintele canoane? Unde este practica Bisericii de 2000 de ani? Aţi desfiinţat totul şi acum vreţi să vă apropiaţi de noi? Este imposibil! Noi avem puncte comune mult mai multe cu catolicii, decât cu protestanţii, dacă ar fi să se ajungă odată la o unire. Voi, protestanţii, sunteţi la foarte mare distanţă de noi. Aveţi numai două Taine, şi acelea nu ca Taine, ci numai ca simboluri: Botezul şi Cina Domnului. La Cina Domnului faceţi o masă comemorativă cu pâine şi cu vin în cinstea lui Hristos, dar nu mai credeţi că se preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului. Deşi protestanţii sunt mulţi – sunt vreo 400 de milioane –, iar catolicii sunt şi ei vreo 750 milioane, noi ortodocşii suntem puţini, însă suntem Biserică întreagă. Nouă nu ne lipseşte nimic. Noi n-avem ce împrumuta de la protestanţi sau de la catolici. Nimic, absolut nimic! Biserica noastră o credem şi o înţelegem întreagă. Are toate dogmele drepte, toată tradiţia veche apostolică şi sobornicească a Sfinţilor Părinţi. Şi are toate canoanele, are toată tradiţia liturgică, canonică, dogmatică şi istorică. Tot ce ne trebuie avem în Biserica Ortodoxă! Este Biserica cea adevărată, care a mers pas cu pas după tradiţia evanghelică, apostolică şi sobornicească până în ziua de

azi. Delegaţia: Şi noi ştim asta. De aceea vrem să ne apropiem de dumneavoastră. Dar iniţiativa noastră este bună? Preotul: Este bună în principiu. Că vreţi să fie o turmă şi un păstor. Dar câţi munţi sunt de trecut între noi şi dumneavoastră până atunci! Delegaţia: Dar cum putem să ne apropiem de Biserica dumneavoastră Ortodoxă? Preotul: Unde vă sunt faptele? Că la voi este «Sola fide» – mântuirea numai prin credinţă. Se poate una ca asta? Căci credinţa fără fapte-i moartă. Şi «Sola graţia», la calvini, mântuirea numai prin har. Cum poate fi mântuirea numai prin har, dacă acelaşi Apostol spune că toţi vom sta înaintea divanului lui Iisus Hristos, ca fiecare să dea seamă de faptele cele bune şi cele rele ale sale (II Cor. 5, 10), să ia fiecare răsplată după cum a lucrat? Şi-n Sfânta Evanghelie ţi se cer faptele şi poruncile. Ai citit în Evanghelie: Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile (Matei 19, 17). Nu există credinţă fără fapte, aşa cum o credeţi voi. Ziceţi că faptele nu-s nimica… nu-i nimica postul. Unde vi-s posturile? Dumneavoastră puteţi închide ochii şi să treceţi peste istoria de 2000 de ani a Bisericii, care-i necontestată? Eu am fost anul trecut în catacombele Romei şi am văzut începutul picturii bizantine. Sunt picturi şi icoane din secolele I, II şi III în catacombe; că de-acolo a pornit pictura bizantină. Catedralele din Ravena şi din Veneţia, din Constantinopol şi din atâtea alte locuri, făcute de Sfântul Constantin cel Mare, de Justinian şi de toţi împăraţii bizantini, sunt o mărturie peste veacuri. Puteţi să ziceţi că nu le-aţi avut şi dumneavoastră 1517 ani, până când v-aţi despărţit de catolici? Păi atunci cum, dacă v-aţi uitat rădăcina, s-o uităm şi noi? Cine-şi uită rădăcina, se usucă şi piere. Moare. Dumneavoastră trebuie să veniţi înapoi la rădăcină. Va să zică, 1517 ani icoanele au fost bune în Biserică. Puteţi să închideţi ochii şi să ziceţi că Biserica n-a avut icoane de la început, de când era în faşă? Uite, catedrale imense numai în mozaicuri şi aur stau strajă şi arată la toată lumea că Biserica a fost împodobită cu icoane din primele secole [...]. Delegaţia: Discuţie ca asta cu dumneavoastră, n-am mai avut niciodată, nicăieri, aşa de adâncă. Preotul: Noi avem izvoare de la Sfinţii Părinţi. Cu noi nu mai găteşti dacă începi. Avem de unde vă spune. Că voi numai în capul vostru raţional credeţi, că numai atât este teologia, cât o ştiţi voi aici. Dar izvoarele cele curate, grâul cel fără neghină şi vinul cel fără apă, la Sfinţii Părinţi le găsiţi. Citeşte. Teologia noastră cea mai puternică a început din secolul I până în secolul V. Acolo sunt izvoarele cele mai curate, din care se adapă toate cunoştinţele teologice. Delegaţia: Dar atunci cum vedeţi dumneavoastră ecumenismul şi Mişcarea Ecumenică Mondială? Preotul: Este nevoie mai întâi de multă rugăciune. Că fără Dumnezeu nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Întâlnirile între Biserici sunt bune, evanghelice, căci astfel creştinii se cunosc bine unii pe alţii şi încetează ura confesională. Însă, de aici până la unire este departe ca de la pământ la cer, căci nici o Biserică neortodoxă nu va renunţa la credinţa ei ca să vină la Biserica Ortodoxă. Delegaţia: Atunci când credeţi că se va împlini cuvântul Sfintei Evanghelii, ca să fie pe pământ o turmă şi un păstor? Preotul: Când toate popoarele creştine şi necreştine vor veni la adevărata credinţă ortodoxă în Dumnezeu, Cel în Treime lăudat şi preamărit. Aceasta va fi numai la sfârşitul veacurilor, în felul în care numai singur Dumnezeu ştie… Ne vorbeşte Părintele Cleopa Vol. 1, Editura Episcopiei Romanului, 1995 – unde este relatată convorbirea dintre Părintele Cleopa şi directorul C.M.B. de la Geneva, la chilia Părintelui.