Oglinda Stateam. Ea era in fata mea, iar eu eram in fata ei. Spatiul dintre noi era plin de liniste. Pur si simplu ne priveam in ochi. Uram linistea. Am vazut ca ea parea mai muta ca mine, si m-am gandit daca nu cumva privitul avea sa dureze pana la apocalipsa, asa ca am spart tacerea: - Hey! Aaaaa……deci….cat stam asa? -
Ahh…..cat am asteptat sa spui ceva. Pot sa te imbratisez?
- Aaaa………..sssigur. am spus eu usor retinuta. De ce eram atat de retinuta? Doar i-am visat pe Edward si Bells toata vara. Acum aflu ca Bells e sora mea. Ce-mi puteam dori mai mult? In mintea mea, mi-am dat 2 perechi de palme, iar apoi iam raspuns surorii mele la imbratisarea ei calda. - Bella, stii e cam socant sa aflu ca esti sora mea. - Si pentru mine e la fel. A spus ea relaxata totusi. - Deci, sa inteleg ca inca nu esti doamna Cullen? - Nu, urmeaza, cat de curand. Alice o tot tine cu pregateala ei. Cred ca in 2 saptamani e gata. - Aha. Deci, tot la 18 ani esti. Eu am doar 14 ani amarati. Am spus de parca nu conta. Si intr-adevar, nu prea avea importanta. Eu eram un nimeni pe langa fiintele pe care le cunoscusem azi. - De ce o spui asa? A zis pe un ton mirat. Partea asta a vietii e cea mai frumoasa. - Daca intr-adevar e cea mai frumoasa, ti-ai dori sa poti da timpul inapoi, sa retraiesti? Sa schimbi cate ceva? Am intrebat, desi stiam raspunsul.
- Pai……..hmm…..nu prea. - Nici nu ma mir. - Elena, nu incetezi sa ma uimesti. E ceva ce nu stiu? - Pai, sunt multe chestii! - Cum se termina? Bine, rau? - Se termina bine….chiar foarte bine. O sa ai si o fetita. Reenesme. Superba. - Uau. Serios? Peste cati ani? - Peste mai putin de 1 an…dar stay! In ce luna suntem? - Aprilie. - Deci, cu 3 zile inainte de ziua ta, vei naste. - Esti cam ciudata…serios acuma, fara suparare. Parca perioada de sarcina era de 9 luni. In plus eu si cu … - Stiu, stiu…am spus eu. Dar trust me sister. Vei vedea. - Ahh….Elena…ce ma bucur ca esti aici si ca esti sora mea. - Si eu…am raspuns scurt. Am realizat ca stateam incolacite in imbratisari abia cand Edward a intrat brusc in camera, cu o fata de parca ar fi vazut un vampir. - Stai! Am zis eu. Stiu !!! E Victoria nu? Edward a dat incet din cap, iar apoi a zis: - I-am simtit mirosul. Vine incoace. Cu nou-nascuti dupa ea. -
Oh…MY GOD!!! A spus Bella panicata.
- Calmeaza-te honey! Esti in siguranta. Cea care nu e in siguranta e Elena.
- Din nou! Oare de ce nu ma mir? Am spus eu prea tare. - Nu prea avem timp. - Cat mai exact? Am intrebat. - In jur de o ora! - Edward, si tu vrei ca eu sa-mi iau talpasita intr-o ora? Jumatate de ora fac numa pana la autogara. Nu am timp de microbuz. Totusi m-as incumeta sa zbor de aici cu o masina. Numai sa fie turbo. - Nu semeni deloc cu sora ta, sa stii. - Ba seman. In viitor, si ei ii va placea viteza. Dar chestia asta o stiu dintr-un fanfic. Detalii….. - Incep sa ma tem de viitor Elena, spuse Bella. - Hai, vino! Sopti Edward. Trebuie sa plecam de aici. - Care din noi? Am spus eu si Bella in acelasi timp. Se auzi un ras puternic. Ahh…Emmet asta. Si totusi, ma bufnea si pe mine rasul. - Deci…se pare ca a sosit musafira noastra. Se auzi o voce blanda. Cand m-am intors, Esme si Carlisle stateau si ne priveau din usa. Se cam aglomerase pe aici. Camera asta mica parea si mai mica cu 5 persoane in ea. Ma simteam coplesita. Oare de cand ma asteptau? Nu cumva eu deveneam central de interes? Sa recapitulam: 1.Victoria ma vana 2. Eram sufletul pereche al Bellei 3. Toti ma asteptau si se comportau frumos cu mine.
- Elena , vii odata?
Descoperire Aproape am fugit dupa el. Dar asta numai dup ace mi-am pupat sora. Cand am iesit din curte, Edward ma lua in brate si o lua la goana. - Unde mergem?am intrebat - Departe! - Imi dau si eu seama de asta sa stii. Am intrebat unde. Si sa nu ma iei cu jmecherii. Ti-am spus. Cu mine nu te tine. - Incercam sa traversam Marea Neagra. -
Ce???? Am inceput sa rad si nu m-am oprit decat dupa 3 minute. Nu pot sa inot, sa stii.
- Te tin eu in brate! Va fi usor. O spuse de parca ar spune, “mare lucru”. Vaaaii Doamne!!!! Dar ce frumos era. Nu-mi luam ochii de la el. De data asta cautam sa imi tin ochii deschisi, cat mai deschisi, ca sa ii vad trasaturile perfecte. Nu voiam nici sa clipesc, dar mi-era imposibil. Viteza cu care alerga era prea mare, iar praful ma avea drept tinta. Ma aflam in bratele lui. Aveam tot ce visasem 3-4 luni de zile. Si totusi, nu eram multumita! Daca eram in bratele lui, era normal sa tind spre mai mult. Voiam sa il sarut….trebuisa sa imi pun neuronii malefici in functiune. - Luam o pauza? Ma intreba Edward in timp ce ma puse jos, pe ceva fin si moale.
Am realizat ca stateam pe nisip. Deja eram pe plaja. Era apusul. Soarele parca intra in apa. Era un moment de vis. Atunci s-a aprins beculetul. - Edward, nu stay langa mine? Stiu ca poti sta nemiscat si 100 de ani, dar imi place sa am companie, pe nisip. - Sigur…se aseza langa mine. Atunci, am avut un moment de adrenalina. M-am repezit la gura lui, si l-am sarutat, foarte pasional. Nu ma gandeam la ce va urma, voiam sa traiesc momentul. Totusi, intr-o fractiune de secunda, el mi-a raspuns la sarut. In secundele urmatoare, stateam amandoi imbratisati pe nisip, sarutandu-ne fara rasuflare. Cred ca a durat cateva minute….dupa care am zis: - Uaau…!!! - Esti fericita acum? O spuse cu un zambet cam jmecher . - Dar tu esti? Am raspuns plina de entuziasm. - Cred ca……..DA. Ceeeeeeeee??????? I-a placut? Dar, de ce? Parca iubirea lui era Bella. Ce se intampla? Visez? Sau, poate e altineva langa mine, iar eu am halucinatii. - Deci, cine esti? Si ce-ai facut cu vampirul indragostit? - Hahaha……incepu sa rada. Sunt eu, Edward. Nu asta iti doreai? Ce nu-ti convine? - Nu inteleg. …cum? - Elena, esti sufletul pereche al Bellei. - Stiam si eu asta….i-am taiat-o. - Lasa-ma sa termin. Elena, (ce-mi placea cum suna numele meu) theoretic, esti una si aceeasi cu Bella.
- Dar nu ma iubesti…e doar o frenezie…ceva de genul. E doar…pana am sa mor. Adica, in curand. - Nu o sa las pe nimeni sa iti faca rau. Esti… - Chiar, spune-mi ce sunt …chiar vreau sa aflu, ce sunt si ce insemn pentru tine, de fapt. - Esti…unica. Sentimentele mele pentru tine sunt unice. - La fel sunt si pentru Bella. - Nu! Adica, nu e ca si cum as tine la tine ca la o sora, dar nici nu e ca iubirea pentru Bella. E ceva de mijloc. Si, crede-ma , descopar asta in momentul de fata. -
Uau!!! Am ramas socata. Edward ma iubea. Era firesc ca sentmentele lui sa nu fie la fel de puternice ca cele pentru Bella, dare ram de mijloc, iar asta ma multumea. Dar, Edward, stii ca nu e bine. Vei avea de ales, iar eu, nu vreau asta.
- Nici eu. Dar voi gasi o cale. Trebuie sa avem grija… - Ce??? Te rog, n-ai fi in stare, nici macar sa stai departe de mine jumatate de ora, daramite sa ma omori, sau sa ma musti. - Ooo, da! Uitasem…ca tu esti cea care citeste gandurile aici. - Stii bine ca nu o fac. Am spus asta si m-am strambat la el, dar intr-o secunda, el era peste mine, in nisip, si ma acoperea cu saruturi. M-a trezit sunetul valurilor care se spargeau in mii de stropi la mal. Edward nu era. Asta m-a pus pe ganduri. Poate am visat. De altfel, mereu mi-am dorit sa adorm pe plaja. Am asteptat vreo 15 minute si in final m-am decis ca visasem.
M-am ridicat, si am inceput sa ma plimb pe malul marii. Batea oleaca vantul, dar nu ma deranja prea tare. Era chiar placut. Ma gandeam la amanuntele din visul meu. Ma gandeam, cum ar fi fost, daca era realitate si Bella chiar era sora mea. Ma gandeam la surorile mele adevarate, dar si fratele si la surorile de cruce. Ma gandeam la prietena mea cea mai buna. Ma gandeam la parintii mei, pierduti intr-un accident stupid. Oare ce s-ar fi intamplat daca era real totul? Raspunsul a venit de la sine, cand am simtit o mana rece care-mi mangaia spatele. - Tremuri. Pune asta pe tine. - Mersi. - Cred ca ti-e foame. - Cam da, am recunoscut eu. - Ce ai vrea? - O masa la Mc’ suna bine. - La care din ele? - Tomis Mall? - Suna bine, da. E cel mai aproape, oricum. Hai! Ma lua de mana. Spre surprinderea mea, nu am goit cu 80 la ora, ci ne-am plimbat in liniste pe plaja, pana am iesit in strada care dadea in Tomis. - Si…cand plecam? Am spus intrebat. - Dupa Mc’. - Aha. Si…aaaaa…ce se va intampla? - Nu ai teorie pentru asta? Chicoti el.
-
Evident ca am. Doar ca, fiind eu in joc , mi se pare ca lucrurile se schimba.
- E posibil. In momentul acela suna telefonul lui. Alice sau Rosalie, puteam sa jur. - Alo? Da Alice. OK. E pentru tine. Am luat telefonul nedumerita. - Elena la telefon. Da Alice. Ceee??? Pe bune? Nu nu nu…nu cred asta. Ok, vin imediat. Pa. - Ce s-a intamplat? - Edward, sora mea, s-a intors. Adica se intoarce. - Ok, si? - Edward…nu stii nimic. E sora cu care nu am vorbit de 8 ani. - Presupun ca va trebui sa ne intoarcem… - Da!!! Normal. Lool! Doar n-a sunat Alice sa ma intrebe daca mai vreau poale-n brau.