Obiectivele Mileniuluipdf

Raport asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului Elaborat de Guvernul României cu sprijinul sistemului ONU în România

Bucureºti, 2003

Prefaþã de Primul-Ministru al României

R

aportul privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului fixeazã o serie de þinte precise pentru orizontul de timp 2009-2015, în domenii critice ale dezvoltãrii. Procesul de stabilire a unor obiective ºi þinte în aceste zone sensibile are calitatea importantã de a da substanþã unui orizont larg de timp, asupra cãruia decidenþii politici au zãbovit mai puþin pânã în prezent, poate în primul rând datoritã presiunii exercitate de termene mai presante. Obiectivul nostru esenþial de dezvoltare a unei societãþi moderne, incluzive, de tip european, nu este însã un proiect de politicã în care sã putem avansa pornind de la reacþii punctuale la probleme apãrute pe parcurs. Existã o serie de fenomene de dezagregare socialã, majoritatea înrãdãcinate în sãrãcie, în cazul cãrora o transformare decisivã nu poate surveni într-un termen foarte scurt. Apropierea de momentul final al unei reforme economice ºi sociale îndelungate ºi oscilante asigurã însã o relativã stabilitate, necesarã pentru a ne putea concentra asupra strategiei pe care sã o urmãm pe termen lung. Societatea româneascã are nevoie de un efort fãrã precedent pentru absorbþia multiplelor deteriorãri induse de o lungã istorie adversã, lucru care se poate realiza doar printr-o voinþã calificatã de construcþie. Raportul privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului se doreºte unul dintre instrumentele de solidarizare a societãþii ºi a guvernãrilor succesive în vederea construcþiei societãþii prospere pe care ne-o dorim.

Adrian Nãstase Prim-Ministrul României

Prefaþã de Coordonatorul Rezident ONU în România

Î

n luna septembrie a anului 2000, 191 de þãri, printre care ºi România, au adoptat “Declaraþia Mileniului”, în cadrul Summit-ului Mileniului, “Rolul Organizaþiei Naþiunilor Unite în Secolul XXI”. Acest document cadru defineºte agenda Organizaþiei Naþiunilor Unite pentru secolul XXI în ce priveºte pacea, securitatea ºi dezvoltarea. Obiectivele ºi þintele Declaraþiei Mileniului dau guvernelor posibilitatea de a monitoriza mai bine dezvoltarea umanã, de a intensifica mobilizarea resurselor naþionale ºi de a întãri parteneriatele pentru dezvoltare. Astãzi, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului constituie cadrul stabilit la nivel internaþional pentru monitorizarea progresului în dezvoltare.

Primul Raport asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului privind România are calitatea de a contura mai clar ºi totodatã de a contribui la accelerarea progresului cãtre un set de obiective de dezvoltare naþionalã stabilite în domenii esenþiale, cum sunt reducerea sãrãciei, sãnãtatea, educaþia, mediul ºi comunicaþiile ºi tehnologia informaþiilor. Þintele stabilite în fiecare dintre aceste domenii vor asigura focalizarea atenþiei factorilor de decizie asupra unor direcþii de dezvoltare precise ºi vor contribui la o coordonare mai eficientã a politicilor. Odatã cu finalizarea acestui Raport, începe o nouã etapã în implementarea Declaraþiei Mileniului în România. Amplul proces consultativ prin care a fost elaborat acest document, angajând opt ministere, agenþiile Organizaþiei Naþiunilor Unite, peste 20 de organizaþii neguvernamentale, precum ºi organizaþii donatoare, constituie o premizã extrem de favorabilã pentru asigurarea pãtrunderii sale în conºtiinþa publicã. Este acum esenþial ca obiectivele ºi prognozele incluse în Raport sã fie aduse la cunoºtinþã cetãþenilor. Aceºtia trebuie sã fie informaþi despre modul în care vieþile li se vor schimba în bine ºi în ce ritm se vor produce schimbãrile aºteptate. Trebuie sã înþeleagã problemele cu care se confruntã comunitãþile în care trãiesc ºi cum pot contribui la soluþionarea lor. De asemenea, conþinutul Raportului asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului trebuie fãcut cunoscut tuturor celor interesaþi de îmbunãtãþirea condiþiilor de trai din România, o þarã care încã nu ºi-a atins potenþialul sãu remarcabil, ºi anume membrii ai parlamentului, organizaþii ale societãþii civile, organizaþii profesionale, organizaþii internaþionale ºi comunitatea de afaceri. În paralel, cu siguranþã, este esenþial ca acest raport sã fie urmat de mãsuri practice, care sã ducã la schimbãri reale în vieþile oamenilor. Sistemul ONU în România va continua sã sprijine Guvernul României în transpunerea acestui obiectiv în realitate.

Soknan Han Jung Coordonator Rezident ONU Reprezentant Rezident PNUD

Cuprins Listã de acronime

Obiectivul 1:

Reducerea sãraciei severe

Þinta 1:

Înjumãtãþirea ratei sãraciei severe pânã în anul 2009, în comparaþie cu anul 2002

9

Indicatorul 1: Rata sãraciei severe

9

Înjumãtãþirea deficitului de consum al populaþiei sãrace sever pânã în anul 2009, în comparaþie cu anul 2002, ºi reducerea polarizãrii sociale

16

Indicatorul 2: Deficitul de consum al populaþiei sãrace sever

16

Creºterea gradului de ocupare a tinerilor cu vârsta cuprinsã între 15 ºi 24 de ani

21

Indicatorul 3: Rata ºomajului la categoria de vârstã cuprinsã între 15 ºi 24 de ani

21

Þinta 2:

Þinta 3:

Þinta 4:

9

Susþinerea producãtorilor ºi procesatorilor agricoli

28

Indicatorul 4: Subvenþii acordate agriculturii la producþia internã ºi exporturi

28

Reducerea semnificativã a incidenþei taliei mici pentru vârstã la copii, între anii 2001 ºi 2015, mai ales în mediul rural

35

Indicatorul 5: Prevalenþa taliei mici pentru vârstã

35

Obiectivul 2:

Creºterea ratei de absolvire în învãþãmântul obligatoriu

40

Þinta 6:

Asigurarea ca, pânã în anul 2012, copiii din mediul rural sã finalizeze ciclul complet de învãþãmânt primar ºi gimnazial, în proporþie de cel putin 95%

40

Indicatorul 6: Rata brutã/netã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu Indicatorul 7: Rata abandonului ºcolar

40 44

Creºterea ratei alfabetizãrii populaþiei rome

50

Indicatorul 8: Rata alfabetizãrii populaþiei rome

50

Obiectivul 3:

Promovarea egalitãþii între sexe ºi afirmarea femeilor

53

Þinta 8:

Creºterea gradului de ocupare a populaþiei de sex feminin

53

Indicatorul 9: Rata de ocupare a populaþiei de sex feminin

53

Obiectivul 4:

Reducerea mortalitãþii infantile

58

Þinta 9:

Înjumãtãþirea, între anii 2002 ºi 2015, a ratei mortalitãþii copiilor cu vârsta între 1 ºi 4 ani

58

Indicatorul 10: Rata mortalitãþii copiilor cu vârsta între 1 ºi 4 ani

58

Reducerea cu 40%, între anii 2002 ºi 2015, a mortalitãþii infantile

63

Indicatorul 11: Mortalitatea infantilã

63

Þinta 5:

Þinta 7:

Þinta 10: Þinta 11:

Eliminarea rujeolei pânã în anul 2007

66

Indicatorul 12: Proporþia copiilor de un an vaccinaþi împotriva rujeolei

66

Obiectivul 5:

Îmbunãtãþirea sãnãtãþii materne

67

Þinta 12:

Reducerea la jumãtate, între anii 2001 ºi 2009, a ratei mortalitãþii materne

67

Indicatorul 13: Rata mortalitãþii materne Indicatorul 14: Proporþia naºterilor asistate de personal calificat

67 70

Obiectivul 6:

Combaterea HIV/SIDA ºi a tuberculozei

71

Þinta 13:

Menþinerea incidenþei HIV/SIDA în anul 2007 la nivelul celei din anul 2002

71

Indicatorul 15: Incidenþa HIV/SIDA Indicatorul 16: Rata prevalenþei contracepþiei

71 75

Þinta 14:

Stoparea creºterii, în anul 2005, ºi începutul regresiei incidenþei tuberculozei

81

Indicatorul 17: Prevalenþa ºi rata deceselor asociate cu tuberculoza Indicatorul 18: Procentul cazurilor de TBC detectate ºi tratate prin tratamente de scurtã duratã observate direct

81

Þinta 15:

Asigurarea accesului la medicamente esenþiale, la preþuri accesibile

87

Obiectivul 7:

Asigurarea durabilitãþii mediului

90

Þinta 16:

Creºterea gradului de împãdurire, de la 27% la 35% din suprafaþa þãrii, pânã în anul 2040

90

Indicatorul 19: Proporþia terenurilor acoperite de pãduri

90

Creºterea proporþiei ariilor protejate, de la 2,56% din suprafaþa þãrii în anul 1990, la 10% în anul 2015

95

Indicatorul 20: Suprafaþa ariilor protejate pentru asigurarea biodiversitãþii

95

Þinta 17:

Þinta 18:

82

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã

98

Indicatorul 21: Emisiile de bioxid de carbon pe cap de locuitor

98

Dublarea, pânã în anul 2015, a procentului persoanelor care au acces la apã potabilã

100

Indicatorul 22: Procentul populaþiei cu acces la surse de apã potabilã

100

Obiectivul 8:

Dezvoltarea comunicaþiilor ºi a societãþii informaþionale

103

Þinta 20:

Dublarea numãrului de abonaþi la telefonia fixã între anii 2001 si 2015

103

Indicatorul 23: Linii telefonice la 1000 de locuitori

103

Creºterea numãrului de calculatoare cu o ratã de cel puþin 20% anual

109

Indicatorul 24: Numãrul de calculatoare la 1000 de locuitori

109

Anexa 1.

Principalele caracteristici demografice

117

Anexa 2.

Gradul de cuprindere în învãþãmânt, pe sexe

119

Anexa 3.

Raportul dintre salariul mediu brut realizat de femei ºi salariul mediu brut realizat de barbaþi, pe categorii de activitãþi, în perioada 1994-2001 (%)

121

Anexa 4.

Reforma sistemului de sãnãtate

123

Anexa 5.

Finanþarea sistemului de sãnãtate

125

Anexa 6.

Acte legislative ºi reglementãri cu privire la supravegherea epidemiologicã ºi controlul infecþiei HIV/SIDA elaborate în România începând cu anul 1990

127

Convenþii internaþionale din domeniul conservãrii naturii semnate ºi ratificate de România

129

Definiþii ale indicatorilor

131

Þinta 19

Þinta 21:

Anexa 7. Anexa 8.

Listã de acronime AMIGO ANISP ANOFM ANRC ARPIM ARV BEI BIM BM BNR CASPIS CCSSDM CE/EC CEE/ECC CEPT CNAS CNLAS CNS DIU DOTS ETSI FMI GEF GSM HG ICCV IGCTI IMM INS IOMC IPCC ISE ISPA IST IT JI LEONARDO MAPAM MCTI METC MMSSF MS NATO OCDE ODM OG OMC

Ancheta asupra forþei de muncã în gospodãrii Asociaþia Naþionalã a Internet Service Providerilor din România Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã Autoritatea Naþionalã de Reglementare în Comunicaþii Asociaþia Românã a Producãtorilor ºi Importatorilor de Medicamente Antiretroviral Banca Europeanã de Investiþii Biroul Internaþional al Muncii Banca Mondialã Banca Naþionalã a României Comisia Anti-Sãrãcie ºi Promovare a Incluziunii Sociale Centrul de Calcul, Statisticã Sanitarã ºi Documentare Medicalã Comunitatea Europeanã (englezã: European Community) Comunitatea Economicã Europeanã (englezã: Economic European Community - din 1993 denumirea se schimbã, devenind Comunitatea Europeanã) Conferinþa Europeanã a Administraþiilor Poºtei ºi Telecomunicaþiilor Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate Comisia Naþionalã de Luptã Anti-SIDA Consiliul Naþional de Statisticã Dispozitive intrauterine Tratamente de scurtã duratã observate direct (englezã: Directly Observed Treatment Short Course) Institutul European de Standarde în Telecomunicaþii (englezã: European Telecommunications Standards Institute) Fondul Monetar Internaþional Fondul Global pentru Mediu (englezã: Global Environment Facility) Sistemul Global pentru Comunicaþii Mobile (englezã: Global System for Mobile Communications) Hotãrâre de Guvern Institutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii Inspectoratul General pentru Comunicaþii si Tehnologia Informaþiei Întreprinderi mici ºi mijlocii Institutul Naþional de Statisticã Institutul pentru Ocrotirea Mamei ºi Copilului “Alfred Rusescu” Comisia Interguvernamentalã pentru Schimbãri Climatice (englezã: IPCC Intergovernmental Panel on Climate Change) Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei Instrument pentru Politici Structurale de Preaderare Tehnologii pentru Societatea Informaþionalã (englezã: Information Society Technologies) Tehnologia Informaþiei (englezã: Information Technology) Joint Implementation Programul UE pentru Pregãtire Profesionalã Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei Ministerul Educaþiei, Tineretului ºi Cercetãrii Ministerul Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei Ministerul Sãnãtãþii Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord (englezã: North Atlantic Treaty Organization) Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Ordonanþã de Guvern Organizaþia Mondialã a Comerþului

OMS ONU OUG PAEM PC PECA PHARE PIB PNAinc PNAO PNUD PPC RICOP SAPARD SEMM SI SSRH TIC/ITC TVET UE UIT UNAIDS UNFCCC UNFPA UNICEF USAID WAP

Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (englezã: World Health Organization) Organizaþia Naþiunilor Unite Ordonanþã de Urgenþã a Guvernului Programul de mãsuri active pentru combaterea ºomajului (englezã: Programme of Active Employment Measures) Calculator personal (englezã: Personal Computer) Protocolul European pentru Evaluarea Conformitãþii (englezã: Protocol on European Conformity Assessment) Asistenþã pentru Restructurarea Economicã a þãrilor din Europa Centralã ºi de Est Produsul intern brut Planul Naþional Anti-Sãrãcie ºi Promovare a Incluziunii Sociale Planul Naþional de Acþiune pentru Ocuparea Forþei de Muncã Programul Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare (englezã: United Nations Development Programme) Paritatea puterii de cumpãrare Programul de Restructurare Industrialã ºi Reconversie Profesionalã Programul Special de Preaderare pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã (englezã: Special Program of Pre-Accession for Agriculture and Rural Development) Sistemul Electronic de Mediere a Muncii Societate Informaþionalã Studiul Sãnãtãþii Reproducerii (englezã: Study on Sexual and Reproduction Health) Tehnologia Informaþiei ºi Comunicaþiilor (englezã: Information Technology and Communications) Învãþãmânt ºi Formare Profesionalã ºi Tehnicã (englezã: Technical and Vocational Education and Training) Uniunea Europeanã Uniunea Internaþionalã de Telecomunicaþii Programul Naþiunilor Unite pentru HIV/SIDA (englezã: Joint United Nations Programme on HIV/AIDS) Convenþia-cadru a Naþiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice (englezã: United Nations Framework Convention on Climate Change) Fondul Naþiunilor Unite pentru Populaþie (englezã: United Nations Population Fund) Fondul Naþiunilor Unite pentru Copii (englezã: United Nations Children’s Fund) Agenþia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaþionalã (englezã: United States Agency for International Development) englezã: Wireless Application Protocol

Obiectivul 1: Reducerea sãrãciei severe

Þinta 1:

Înjumãtãþirea ratei sãrãciei severe pânã în anul 2009, în comparaþie cu anul 2002

Indicatorul 1:

Rata sãrãciei severe

Dimensiunile sãrãciei extreme în România Obiectivul stabilit la nivel global în domeniul sãrãciei este Eradicarea sãrãciei extreme ºi a foametei. Indicatorul recomandat în documentul cadru privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, ºi anume pragul de sãrãcie de 1 dolar la paritatea puterii de cumpãrare pe persoanã, pe zi, se utilizeazã pentru comparaþii internaþionale cu cele mai sãrace dintre þãri. Prin paritatea puterii de cumpãrare (PPC) este determinat echivalentul monetar necesar pentru cumpãrarea într-o þarã a aceluiaºi volum de bunuri ºi servicii care se pot obþine cu o unitate monetarã a þãrii consideratã bazã de comparare (respectiv dolari SUA). 1 dolar USD la PPC reprezenta aproximativ 521 lei pe zi în anul 1995, iar în anul 2001, 8.831 de lei. Calculatã în acest mod, rata sãrãciei în România este una scãzutã (Tabelul 1).

9

Tabelul 1. Rata sãrãciei extreme, pe sexe, grupuri etnice ºi în profil teritorial (%)

Sursa: CASPIS/BM metodologie 2002 *Notã: rata sãrãciei reprezintã procentul din populaþie al persoanelor care se situeazã sub pragul de 1 dolar SUA la PPC (în funcþie de cheltuielile de consum).

Scãderea nivelului de trai în perioada tranziþiei nu a fost atât de dramaticã încât sã împingã o proporþie mare a populaþiei într-o stare în care sã nu îºi poatã asigura nici un minim de subzistenþã. Ponderea redusã în populaþie a celor care se aflã sub acest prag face ca estimãrile sã nu fie semnificative din punct de vedere statistic. Datoritã dimensiunilor reduse ale fenomenului, trebuie concepute programe speciale, înalt focalizate, pentru identificarea ºi sprijinirea celor afectaþi. În consecinþã, s-a convenit înlocuirea obiectivului stabilit la nivel global în domeniul sãrãciei cu Reducerea sãrãciei severe, ale cãrei proporþii sunt mult mai mari ºi care fac obiectul unei strategii pe termen lung a Guvernului României. Ca þintã a fost stabilitã Înjumãtãþirea ratei sãrãciei severe pânã în anul 2009, în comparaþie cu anul 2002.

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã În ultimii ani este evidentã o tendinþã a Guvernului României de a dezvolta o politicã socialã comprehensivã ºi integratã în domeniul combaterii sãrãciei ºi excluziunii sociale. Aceastã orientare s-a materializat prin elaborarea unor legi fundamentale, completarea sistemului de protecþie socialã cu unele componente ºi crearea unui organism specializat al Guvernului României, Comisia Anti-Sãrãcie ºi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS). Comisia coordoneazã în prezent implementarea politicii sociale în domeniu ºi dezbaterea privind aspectele metodologice ale cercetãrii sãrãciei ºi fenomenelor de excluziune socialã. Metodologia elaboratã de experþii CASPIS, INS, Universitatea Bucureºti ºi Banca Mondialã utilizeazã un prag absolut, mai relevant pentru o þarã care trece prin schimbãri structurale ºi în care se constatã o prezenþã masivã a sãrãciei. Conform acestei metodologii, rata sãrãciei severe1 este de aproape 11 % în anul 2002 ºi se aflã în scãdere în ultimii doi ani dupã anul 20002. Redresarea nu a permis însã diminuarea sãrãciei sub nivelul anilor 1995-1996 (Figura 1).

Procentul din populaþie al celor aflaþi sub pragul sãrãciei severe, calculat în funcþie de cheltuielile de consum din datele AIG ºi ABF. 2 Diferenþa de valoare este semnificativã statistic doar în cazul anului 2001 faþã de anul 2000. 1

10

Figura 1. Evoluþia ratei sãrãciei severe

Sursa: CASPIS/BM, metodologie 2003

Rata sãrãciei severe este de douã sau chiar de trei ori mai mare în mediul rural în fiecare an analizat, distanþa între valorile înregistrate pentru cele douã medii de rezidenþã conservându-se în timp. Deºi doar 47 % din populaþie locuieºte în mediul rural, 73% din totalul persoanelor afectate de sãrãcia severã provin de aici (Figura 2). Figura 2. Evoluþia ratei sãrãciei severe pe medii de rezidenþã

Sursa: CASPIS/BM, metodologie 2003

În privinþa distribuþiei sãrãciei pe regiuni, cea mai sãracã regiune a þãrii este de departe cea de NordEst (cu 77% mai sãracã decât media naþionalã în anul 2002), iar cea mai puþin sãracã este reprezentatã de Bucureºti, atât ponderea în totalul persoanelor sãrace, cât ºi rata sãrãciei severe fiind de doar 2%. Acestea reprezintã extremele, în timp ce grupul celorlalte regiuni se aglomereazã relativ în jurul mediei. Totuºi se constatã o sãrãcie mai accentuatã a regiunii Sud ºi Sud-Est în timp ce regiunile vestice ºi centrul se menþin mai puþin sãrace. Între aceste grupe, disparitãþile se conservã în timp, iar paternul evoluþiei ratei sãrãciei este aproape identic pentru diferitele regiuni (Figura 3).

11

Figura 3. Dinamica sãrãciei severe pe regiuni

Sursa: CASPIS/BM, metodologie 2003

În anul 2002, romii sunt de aproape 5 ori mai expuºi la fenomenul sãrãciei severe ºi reprezintã 12,5% din totalul populaþiei sãrace sever, mai mult de 50% din indivizii de etnie romã aflându-se în situaþie de sãrãcie severã. Majoritatea sãracilor se aflã în gospodãrii în care capul gospodãriei a absolvit cel mult ºcoala secundarã sau vocaþionalã, cea mai mare ratã înregistrându-se în cazul în care acesta nu a absolvit nici o formã de învãþãmânt (40%). În ultimii ani, riscul sãrãciei a scãzut pentru cei fãrã nici o formã de ºcolarizare ºi a crescut pentru absolvenþii ºcolilor vocaþionale, pentru care sunt tot mai puþine locuri de muncã disponibile. Gospodãriile cu risc ridicat de sãrãcie au fost de-a lungul întregii perioade cele conduse de o persoanã care lucreazã în economia informalã sau nu lucreazã. În funcþie de statutul ocupaþional al capului gospodãriei, riscul cel mai mare de sãrãcie severã îl au gospodãriile lucrãtorilor pe cont propriu din agriculturã (32%), ºomerilor (24%) ºi în special cele aparþinând femeilor casnice cu copii (43%). În toatã perioada analizatã, familiile cu 5 sau mai mulþi copii s-au confruntat cu un risc de a se afla în sãrãcie severã în mod constant mai ridicat, cu 110% mai mare decât media. Riscul sãrãciei este asociat în continuare ºi cu familiile monoparentale. Deºi reprezintã doar 11% din totalul familiilor, riscul de a se afla în sãrãcie este cu pânã la 2/3 mai mare decât per total. Mãrimea gospodãriei, rata sãrãciei în funcþie de vârstã ºi numãrul de copii din gospodãrie sunt variabile care indicã în mare mãsurã acelaºi grup de gospodãrii ca fiind expuse sãrãciei severe. În timp ce alte categorii de vârstã au rate ale sãrãciei severe sub 10 %, populaþia pânã în 14 ani ajunge la aproximativ 15 %, la fel ºi cea pânã în 24 de ani.

2. Perspective de atingere a þintei Dezvoltarea unei societãþi moderne, cu un grad ridicat de coeziune socialã ºi a unei economii competitive va duce la scãderea ratei sãrãciei extreme la 6% în anul 2009 (Figura 4).

12

Figura 4. Dinamica în perspectivã a ratei sãrãciei severe

Sursa: CASPIS/BM, metodologie 2003

Proiecþiile specialiºtilor Bãncii Mondiale aratã cã în condiþiile unei creºteri economice constante a PIB estimate de Fondul Monetar Internaþional (în jur de 4% anual) distribuite uniform în consum, sãrãcia severã ar ajunge la valoarea de 5,42 % în anul 20073.

3. Obstacole 1. Factorul de risc al strategiei economice ºi deficitul de politici sociale. - Perpetuarea unora dintre disfuncþionalitãþile unei economii dezvoltate iraþional în perioada comunistã ºi apariþia altor distorsiuni structurale majore care nu sunt încã remediate: infrastructurã subdezvoltatã, indisciplinã financiarã, fãrâmiþarea proprietãþii agrare, instabilitate legislativã, mediu de afaceri neatractiv; - În tot acest timp s-a înregistrat un deficit permanent de politicã socialã în raport cu nevoile ºi chiar cu posibilitãþile: efort financiar insuficient pentru susþinerea politicilor sociale, finanþare inegalã, lipsa programelor orientate spre soluþionarea unor probleme sociale, orientarea pasivã a politicii sociale, lipsa programelor active de creare de locuri de muncã. Sistemul de protecþie socialã este în acest moment configurat comprehensiv, însã o parte dintre componentele sale se aflã în stadiul incipient al implementãrii; 2. Posibila declanºare a unor crize sociale datoritã creºterii preþurilor unor bunuri ºi servicii de bazã, evoluþii economice care îi afecteazã grav pe cei al cãror standard de viaþã se aflã deja la un nivel scãzut, aflaþi sub pragul sãrãciei sau în preajma acestuia. Pierderea locuinþei datoritã imposibilitãþii achitãrii datoriilor, de exemplu, duce la excluderea socialã pe termen lung a segmentului de populaþie respectiv; 3. Tendinþa de consolidare a sãrãciei pentru cea mai vulnerabilã parte a populaþiei ºi de creare a unei capcane a sãrãciei. Deficitul de consum ºi de venituri se transformã în timp într-un deficit de capacitãþi, duce la pierderea contactului cu piaþa muncii ºi cu o viaþã socialã normalã. În aceste condiþii direcþionarea unor transferuri cãtre aceastã populaþie sãracã, aflatã adesea într-un proces de dezintegrare a vieþii personale ºi de familie este insuficientã - nu previne riscul de cronicizare ºi de perpetuare a sãrãciei; 4. Reducerea numãrului de locuri salariale de muncã ºi scãderea în ansamblu a ratei de ocupare, datoritã pensionãrilor timpurii, ºomajului ºi trecerii în economia informalã; 3

Poverty Assessment, Banca Mondialã, 2003

13

5. Deteriorarea sistemului românesc de pensii prin diminuarea substanþialã a numãrului de contribuabili la sistemul public ºi creºterea numãrului de pensionari astfel încât rata de dependenþã este de 1:1; 6. Subocuparea cronicã, dotarea tehnologicã precarã ºi subcapitalizarea severã din agriculturã, domeniu în care sunt cuprinºi marea majoritate a întreprinzãtorilor pe cont propriu. Majoritatea agricultorilor practicã o agriculturã de supravieþuire, fãrã ºanse de a intra într-un ciclu de prosperitate; 7. O parte importantã a populaþiei rome este prinsã în capcana unui deficit multiplu de resurse personale ºi familiale: lipsa severã de venituri, lipsa unei locuinþe sau condiþii de locuire adesea mizere, lipsa de educaþie, de calificare, lipsa de pãmânt în proprietate pentru locuitorii de la þarã, angajare predominantã în activitãþi economice din zona gri / subteranã, lipsa actelor de identitate.

4. Factori favorizanþi • Creºterea economicã va duce inevitabil la creºterea standardului de viaþã chiar dacã beneficiile creºterii economice nu apar imediat ºi evident: de regulã, primul an de creºtere economicã (anul 2000) este complementar cu o scãdere a veniturilor. Totuºi, pe ansamblu, în anul 2001 s-a produs o schimbare a trendului standardului de viaþã în România: veniturile reale au crescut, iar sãrãcia a scãzut; • Rezistenþa faþã de procesele dezagregative în ciuda scãderii constante a ritmului de creºtere a economiei ºi a ignorãrii pentru mult timp a celor mai sãraci. Sãrãcia este o stare tranzitorie pentru cea mai importantã parte a populaþiei sãrace, care se plaseazã, conform analizelor, în jurul pragului, revigorarea economiei putând sã le reabiliteze rapid nivelul veniturilor / consumului; • Crearea unui cadru legislativ adecvat pentru mobilizarea resurselor societãþii în direcþia luptei împotriva sãrãciei ºi excluziunii sociale prin adoptarea în ultimul timp a unei serii de acte normative fundamentale de cãtre Guvern: i. Legea privind Sistemul Naþional de Asistenþã Socialã, lege-cadru pentru funcþionarea unitarã a sistemului naþional de asistenþã socialã ce urmeazã a fi implementat; ii. Legea Venitului Minim Garantat; iii. Legea privind Prevenirea ºi Combaterea Marginalizãrii Sociale, prin care se garanteazã accesul la drepturi ºi bunuri fundamentale. • Mobilizarea actualei guvernãri în direcþia combaterii sãrãciei, constituirea Comisiei AntiSãrãcie ºi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) ºi adoptarea prin Hotãrâre de Guvern a Planului Anti-Sãrãcie ºi Promovare a Incluziunii Sociale (PNAinc); • Înscrierea pe liniamentele Uniunii Europene ºi a cadrului global al Naþiunilor Unite a politicii naþionale în domeniul luptei împotriva sãrãciei, prin integrarea în PNAinc a obiectivelor Declaraþiei Mileniului ºi ale Programului de Acþiune a Comunitãþii; • Creºterea în timp a finanþãrii sectorului social pe fondul creºterii globale a cheltuielilor sociale publice. 14

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse 1. Susþinerea financiarã a sistemului Venitului Minim Garantat ºi fixarea unei valori a ajutorului social astfel încât sã se reducã numãrul familiilor ºi persoanelor aflate sub pragul sãrãciei severe; 2. Creºterea ponderii programelor active de promovare a ocupãrii, crearea de locuri de muncã stabile; 3. Lichidarea formelor celor mai dure ale sãrãciei extreme, precum lipsa unui venit minim ºi a unei locuinþe; eradicarea unor situaþii sociale intolerabile cum ar fi cea a copiilor ºi tinerilor ajunºi în stradã; eradicarea sãrãciei copiilor; 4. Creºterea finanþãrii sectorului social pânã la 25% din PIB pânã în anul 2010; PNAinc susþine în acest sens scenariul unui angajament social ferm, cu o creºtere în douã trepte a efortului: între anii 2003-2005 o creºtere anualã cu 0,5% din PIB, iar între anii 20062010 o creºtere anualã cu 1,5%; 5. Dezvoltarea unor sisteme de tratare a problemelor grave: copiii abandonaþi în instituþii, traficul cu fiinþe umane, victimele violenþei domestice, copiii neglijaþi sau abuzaþi în familie, delincvenþa juvenilã; 6. Crearea unei reþele naþionale de locuinþe de necesitate pentru persoanele fãrã adãpost; 7. Dezvoltarea capitalului uman al populaþiei sãrace, prin promovarea de mãsuri în domeniul dezvoltãrii copilului în primii ani de viaþã, creºterea gradului de acoperire a învãþãmântului primar ºi gimnazial ºi a randamentelor acestora, creºterea gradului de acoperire cu servicii de sãnãtate primare / secundare pentru cei sãraci; 8. Implementarea sistemului naþional de asistenþã socialã; 9. Sprijinirea autoritãþilor locale în implementarea Planurilor Judeþene Anti-Sãrãcie ºi Promovare a Incluziunii Sociale; 10. Punerea la punct a unui sistem naþional de monitorizare a situaþiei sãrãciei.

15

Þinta 2:

Înjumãtãþirea deficitului de consum al populaþiei sãrace sever pânã în anul 2009, în comparaþie cu anul 2002, ºi reducerea polarizãrii sociale

Indicatorul 2:

Deficitul de consum al populaþiei sãrace sever

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Alãturi de creºterea economicã, un determinant esenþial pentru fenomenul sãrãciei este inegalitatea distribuirii resurselor, pe ansamblul populaþiei ºi în interiorul categoriei celor sãraci. Inegalitatea nivelului de consum pe ansamblul populaþiei a scãzut între anii 1995 si 2000 (indicele Gini al consumului pe adult echivalent a scãzut de la aproximativ 32 la 28%) ºi a crescut uºor între anii 2000 ºi 2002, ajungând la 29%. Recesiunea prelungitã pânã în anul 2000 nu a condus la o sãrãcire accentuatã ºi datoritã distribuirii resurselor într-un mod mai favorabil pentru sãraci, în comparaþie cu straturile cu un nivel superior de bunãstare. În schimb, de creºterea înregistratã ulterior sãracii au beneficiat în mai micã mãsurã. Influenþa mai scãzutã a evoluþiei economice globale asupra celor cu un nivel de consum scãzut poate fi explicatã prin provenienþa veniturilor acestora predominant din transferuri, al cãror nivel se modificã mai lent în acord cu evoluþia macroeconomicã. Doar 20% dintre cei care se aflã în chintila cea mai sãracã au salariul ca sursã pentru mai mult de jumãtate din venituri. Cel mai puþin concordantã cu dinamica generalã a fost evoluþia sãrãciei în zona ruralã, unde creºterea a fost mult mai modestã ºi s-a distribuit predilect cãtre cei cu un consum mai mare decât media. Consumul primei chintile (cei mai sãraci 20%) oscileazã în toatã perioada în jurul a 9% din consumul total, în timp ce consumul chintilei a cincea (cei mai bogaþi 20%) reprezintã în general mai mult de douã treimi din consumul total. Ponderea medie a cheltuielilor alimentare în consumul total este cu mult mai importantã pentru cei sãraci ºi a crescut pe ansamblul populaþiei în perioada recesiunii economice. Pentru chintila 1 ponderea consumului alimentar în cadrul celui total este de douã ori mai mare decât pentru chintila 5. Pentru satisfacerea nevoilor alimentare, chintila 1 se bazeazã în mare mãsurã pe consumul din resurse proprii (mai mult de 30% din consumul total al chintilei). Simpla înregistrare a ratei sãrãciei nu evidenþiazã cât de sãraci sunt cei aflaþi sub pragul sãrãciei, astfel încât pentru a surprinde acest lucru sunt necesare analize suplimentare. Un indicator important pentru analiza configuraþiei sãrãciei este deficitul de consum al populaþiei sau distanþa medie care separã populaþia de prag, pentru cei care nu sunt sãraci considerându-se distanþa 0, în acest fel mãsurându-se adâncimea sãrãciei (Figura 1).

16

Figura 1. Evoluþia deficitului mediu de consum

Sursa: Banca Mondiala, metodologie 2002

Scãderea spectaculoasã în anul 1996 a deficitului de consum a fost urmatã de o creºtere la fel de abruptã în urmãtorul an ºi de un interval de creºtere mai lentã. Vârful a fost atins în anul 2000, ultimii doi ani reprezentând o diminuare a deficitului spre valoarea anului iniþial pentru intervalul de referinþã. Categoriile ºi grupurile sociale care înregistreazã un deficit de consum mai important în anul 2002 sunt: - romii, care au cel mai mare deficit de consum dintre toate categoriile analizate, de aproape 10 ori mai mare decât pe ansamblul populaþiei (18% faþã de 2%, cât înregistreazã categoria imediat urmãtoare, românii); - micii întreprinzãtori în activitãþi agricole; - gospodãriile în care capul gospodãriei nu a absolvit nici o formã de educaþie. Cel mai mare deficit de consum îl înregistreazã regiunea care are ºi cei mai mulþi sãraci sever, cea de Nord-Est, de cel puþin douã ori mai mare decât pentru oricare altã regiune (Figura 2). Figura 2. Dinamica severitãþii sãrãciei severe

Sursa: Banca Mondiala, metodologie 2002

Severitatea4 sãrãciei este mãsuratã prin atribuirea unei ponderi mai mari acelora care se aflã mai departe sub pragul sãrãciei severe, în acest fel fiind evidenþiatã profunzimea sãrãciei ºi inegalitatea dintre sãraci. Tiparul este acelaºi ca pentru deficitul de consum: o diminuare semnificativã în anii 1996 ºi 2001, intervalul dintre aceºti ani marcând o creºtere. 4

Severitatea sãrãciei se mãsoarã prin ridicarea la pãtrat a ratei deficitului de consum.

17

2. Perspective de atingere a þintei Ameliorarea nivelului de trai pe ansamblul populaþiei se va reflecta într-o ameliorare a consumului, mai puþin pregnantã pentru populaþia sãracã. Politicile sociale focalizate vor contribui la îmbunãtãþirea consumului ºi, în general, a calitãþii vieþii acestei categorii defavorizate, reducând riscul excluderii sociale (Figura 3). Figura 3. Dinamica în perspectivã a deficitului de consum al populaþiei afectate de sãrãcie severã

Sursa: CASPIS/BM, metodologie 2003

3. Obstacole 1. Existenþa unei puternice polarizãri a populaþiei: accesul rapid al unui segment restrâns la o masã mare de resurse financiare, un proces difuz de sãrãcire a majoritãþii populaþiei ºi adâncirea unui segment restrâns de populaþie într-o sãrãcie severã dublatã adesea de degradare umanã ºi socialã, pierderea definitivã a unor resurse elementare pentru o viaþã decentã: pierderea locuinþei sau lipsa de acces la o locuinþã; 2. Diminuarea constantã a veniturilor în primii 10 ani de dupã Revoluþie, degradarea acumulãrilor, a stocului de bunuri durabile ºi mai ales a condiþiilor de locuit, fãrã posibilitatea de reabilitare sau înlocuire a acestora; 3. Distribuirea neomogenã a beneficiilor creºterii economice, în unele cazuri beneficiile crescând vizibil (patronat, salariaþi, mici întreprinzãtori), în alte cazuri mai puþin sau chiar înregistrând regrese în continuare: familii cu mulþi copii, pensionari, o mare parte a agricultorilor/ populaþiei rurale, ºomeri cronici; 4. Erodarea mai rapidã a beneficiilor sociale în raport cu alte tipuri de venituri în timp ce numãrul celor dependenþi de acestea a crescut; 5. Accentuarea polarizãrii salariale, care, de cele mai multe ori, nu exprimã diferenþe de eficienþã economicã propriu-zisã, reprezintã o sursã importantã a sãrãcirii unui larg segment al salariaþilor, deteriorarea raportului salariului minim faþã de cel mediu, cu rezultatul apariþiei sãrãciei salariale; 6. Participarea ºcolarã tinde sã separe populaþia în douã categorii ale cãror ºanse ulterioare 18

de integrare pe piaþa muncii ºi de dezvoltare personalã sunt inegale: neînscrierea în sistemul ºcolar, abandonul înainte de finalizarea studiilor primare ºi gimnaziale se întâlnesc cu preponderenþã în rândul celor sãraci ºi accentuat în cazul celor care locuiesc în mediul rural, fãcând improbabilã ieºirea acestora din sãrãcie, în timp ce participarea la formele superioare de educaþie a crescut considerabil; 7. Preexistenþa unor disparitãþi regionale de dezvoltare accentuate, odatã cu iniþierea unei descentralizãri nesusþinute suficient financiar ºi tehnic; 8. Un segment al populaþiei beneficiazã de servicii medicale de calitate tot mai ridicatã, în timp ce alte segmente nu au adesea acces nici la pachetul minim de servicii medicale: sãracii neasiguraþi medical, cei din zone geografice izolate.

4. Factori favorizanþi • Conºtientizarea necesitãþii asigurãrii pentru întreaga populaþie a unui minim decent de trai – asumarea de cãtre actuala guvernare a principiului conform cãruia reforma trebuie completatã concomitent cu acordarea unei protecþii sociale extraordinare ºi fixarea ca þintã a construirii unei societãþi incluzive, cu un grad înalt de coeziune socialã; • Adresarea diferenþiatã a problemelor unor categorii cu risc ridicat de excludere: stoparea evacuãrii cetãþenilor datoritã neachitãrii întreþinerii, elaborarea unor soluþii la problema tinerilor care nu mai sunt cuprinºi în instituþiile rezidenþiale, elaborarea unor programe de construire a locuinþelor sociale destinate unor categorii de persoane care nu au suficiente resurse pentru accesul la o locuinþã în proprietate sau închirierea unei locuinþe în condiþiile pieþei; • Declanºarea unui proces ferm de descentralizare ºi de constituire a capacitãþilor locale de a prelua o mare parte a problemelor de protecþie socialã, configurarea unui sistem naþional de asistenþã socialã; • Acoperirea parþialã a costurilor unora dintre cele mai importante componente ale consumului: dezvoltarea unei reþele de magazine de tip economat ºi contribuþia la costul creºterii copilului prin programe de tipul „lapte ºi corn”, compensarea unei pãrþi a costurilor încãlzirii ºi acordarea ajutoarelor de încãlzire pentru familiile cu venituri scãzute, compensarea preþului unor medicamente; • Corecþia dezechilibrelor din sistemul de pensii prin indexarea lor diferenþiatã, lansarea procesului de reabilitare a pensiilor în scopul absorbþiei treptate a sãrãciei pensionarilor; • Implementarea unor programe de încurajare a creãrii unor locuri de muncã, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în programe de ocupare temporarã a forþei de muncã prin acordarea de credite cu dobândã redusã, diferenþiatã în funcþie de rata ºomajului în judeþ.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse 1. Investiþii în infrastructurã, reabilitarea reþelelor de producþie a utilitãþilor publice ºi a fondului de locuinþe; 19

2. Diminuarea impactului social al restructurãrii economice, în primul rând creºterea cantitativã ºi calitativã a oportunitãþilor de ocupare; 3. Definitivarea reformei instituþionale a sistemului de protecþie socialã; 4. Descentralizarea suportului social, mobilizarea resurselor comunitare complementar cu sprijinirea de la bugetul central a regiunilor mai puþin dezvoltate, diminuarea dezechilibrelor teritoriale existente ºi revitalizarea zonelor defavorizate; 5. Activizarea forþelor comunitare, a iniþiativelor colective ºi dezvoltarea unei culturi a parteneriatului social; dezvoltarea capacitãþii autoritãþilor locale de identificare a problemelor sociale, de dezvoltare ºi implementare de politici ºi programe sociale, de evaluare ºi monitorizare a lor; 6. Implementarea susþinutã a strategiei naþionale de îmbunãtãþire a condiþiilor socialeconomice de viaþã a populaþiei rome; 7. Creºterea finanþãrii pentru sãnãtate ºi învãþãmânt ºi asigurarea accesului universal la o serie de servicii fundamentale: un pachet minimal de servicii medicale, educaþie primarã ºi gimnazialã; 8. Indexarea periodicã ºi, în timp, creºterea valorii beneficiilor salariale ºi îmbunãtãþirea raportului salariului minim faþã de cel mediu.

20

Þinta 3:

Creºterea gradului de ocupare a tinerilor cu vârsta cuprinsã între 15 ºi 24 de ani

Indicatorul 3:

Rata ºomajului la categoria de vârstã cuprinsã între 15 ºi 24 de ani

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã În conjunctura schimbãrilor socio-economice ºi politice care au avut loc în Europa ºi implicit ºi în România, s-au fãcut paºi importanþi în fundamentarea unei noi concepþii în domeniul politicilor de tineret. Astfel, pentru prima oarã dupã 1989, politica în domeniul tineretului în România a devenit o componentã substanþial reprezentatã în Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004, care se înscrie în contextul mai larg al procesului de aderare la structurile europene. Tranziþia de la ºcoalã la integrarea tineretului pe piaþa forþei de muncã constituie una dintre cele mai critice ºi presante probleme a funcþionãrii pieþei muncii, cu impact economic ºi social deosebit de puternic. Tinerii suferã cel mai mult în contactul cu piaþa muncii, fiind dezavantajaþi faþã de categoriile de vârstã adultã, atât prin faptul cã ani de-a rândul aceste din urmã segmente de populaþie au fost þinute în supraocupare, chiar dacã economia a fost ºi este în recesiune, cât ºi ca lipsã a experienþei în muncã, privitã ca o cerinþã uneori obligatorie la angajarea într-un loc de muncã. Fenomenul este evident dacã se comparã structura pe grupe de vârstã a populaþiei active cu cea a ºomerilor ºi este chiar mai grav la nivelul forþei de muncã feminine, pentru care se înregistreazã constant valori mai mari decât pentru întreaga categorie a populaþiei ºomere. Dacã urmãrim modul în care ºomajul afecteazã diferitele grupe de vârstã, constatãm cã tinerii cu vârste între 15 ºi 24 ani rãmân categoria cea mai afectatã de ºomaj (pentru date statistice referitoare la rata ºomajului pe sexe pentru grupa de vârstã 15-24 ani vezi Tabelul 1). Conform criteriilor BIM (Biroul Internaþional al Muncii), rata somajului la tineri este de 3 ori mai mare decât rata totalã a ºomajului BIM. Una din cele mai afectate grupe rãmâne, în continuare, pe lângã grupa tinerilor sub 25 de ani, cea a persoanelor peste 40 de ani, aceste douã grupe deþinând ponderi mari, de 27% ºi respectiv 36,6% (în luna martie 2002) în numãrul total al ºomerilor ce beneficiazã de drepturi conform prevederilor Legii nr.1/1991, Legii nr.76/2002 ºi art. 45 din OUG Nr. 98/1999. Prin urmare, intervalul de vârstã cel mai solicitat (ºi avantajos) pe piaþa muncii din România se dovedeºte a fi, la ora actualã, acela al persoanelor între 25-39 ani. Tabelul 1. Evoluþia ratei ºomajului BIM a tinerilor, pe sexe, în perioada 1994–2001 (%)

*Pentru 1994 ºi 1995 vârsta minimã a fost de 14 ani Sursa: Ancheta asupra forþei de muncã în gospodãrii (AMIGO), INS, 1994–2001

Situaþia privind numãrul tinerilor ºomeri BIM, dupã durata ºomajului, în anul 2001, este prezentatã în Tabelul 2, iar în Tabelul 3 este prezentatã rata ºomajului BIM pe grupe de vârstã, sexe ºi rezidenþã:

21

Tabelul 2. Distribuþia ºomerilor BIM tineri, dupã durata ºomajului, în anul 2001

Sursa: AMIGO, INS 2001

Tabelul 3. Rata ºomajului BIM pe grupe de vârstã, sexe ºi medii de rezidenþã (%)

* Pentru 1995 vârsta minimã din interval a fost 14 ani Sursa: AMIGO, INS 1995, 2001

Figura 1 prezintã numãrul tinerilor ºomeri indemnizaþi în perioada 1995-2001. Figura 1. Evoluþia tinerilor ºomeri indemnizaþi în perioada 1995-2001

Sursa: CASPIS, metodologie 2003

2. Perspective de atingere a þintei Prognozele cu privire la rata ºomajului în rândul tinerilor, într-un orizont de timp mai îndepãrtat, scapã unei estimãri foarte exacte ca urmare a acþiunii mai multor factori. România se numãrã printre þãrile care se pregãtesc pentru aderarea la Uniunea Europeanã, acest moment având numeroase implicaþii în domeniile economic ºi social. Continuarea procesului de restructurare economicã împreunã cu efectele liberei circulaþii a forþei de muncã, atunci când aceasta se va produce, vor avea ca rezultat noi influenþe asupra pieþei forþei de muncã ºi a ratei de ocupare.

22

Cu certitudine, însã, putem aprecia cã obiectivul reducerii ratei ºomajului, inclusiv în rândul tinerilor, se va afla în continuare în atenþia tuturor guvernelor care vor fi învestite în viitor, indiferent de orientarea lor politicã. Prin Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004, Guvernul României urmãreºte creºterea mobilitãþii, flexibilitãþii ºi adaptabilitãþii forþei de muncã prin promovarea conceptului de formare profesionalã continuã, precum ºi dezvoltarea serviciilor pentru realizarea mãsurilor active, toate aceste demersuri fiind întreprinse în vederea creºterii într-o cât mai mare mãsurã a gradului de ocupare.

3. Obstacole O categorie de probleme cu care se confruntã tinerii în momentul în care încearcã sã pãtrundã pe piaþa forþei de muncã este legatã de faptul cã mulþi dintre ei nu deþin o calificare la terminarea ºcolii, sau, dacã o deþin, aceasta nu mai este cãutatã pe piaþa muncii; sau nu au suficientã experienþã în exercitarea meseriei respective. Un alt aspect pe care îl remarcãm este acela cã, în timp ce tot mai mulþi tineri dobândesc calificãrile necesare pentru diverse meserii, numãrul locurilor de muncã nu creºte corespunzãtor. Tinerii care au terminat recent o anumitã treaptã de ºcolarizare sunt concuraþi pe piaþa muncii de alþii, care au o calificare mai înaltã ºi astfel sunt nevoiþi sã accepte slujbe de rang mai scãzut, mai slab plãtite. Ca urmare, unii tineri îºi încep uneori activitatea în sectoare marginalizate, inferioare calificãrii lor ºi uneori chiar intrã în circuitul muncii neprotejate (munca la negru), fapt care îi izoleazã de societate, înainte ca ei sã facã primii paºi în viaþa profesionalã ºi familialã.

4. Factori favorizanþi Obiective ale politicii de prevenire ºi combatere a ºomajului în rândul tinerilor Obiective generale

1. Obiectivul fundamental al politicii de tineret vizeazã corelarea politicilor Guvernului cu nevoile/ problemele majore specifice tinerei generaþii, în scopul atingerii unei dezvoltãri social-economice durabile. Acþiunile în domeniu au în vedere mai buna valorificare a uneia din cele mai importante resurse, ºi anume tineretul. Din Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004 se contureazã urmãtoarele direcþii ºi obiective strategice privind politica în domeniul tineretului cu impact asupra ocupãrii locurilor de muncã: • Sporirea participãrii tinerilor la viaþa economicã prin demararea Programului pentru iniþierea unor incubatoare de afaceri (proiecte pilot), vizând acordarea de sprijin sub diverse forme (consiliere, informare) pentru tinerii întreprinzãtori; • Acordarea de ºanse egale tuturor tinerilor pe parcursul procesului educaþional ºi restructurarea sistemelor de educaþie ºi instruire pentru tineret; dezvoltarea ºi diversificarea ofertei educaþionale nonformale pentru tineret, obiectiv care se va realiza cu ajutorul Ministerului Educaþiei, Tineretului ºi Cercetãrii (METC); • Facilitarea accesului tinerilor la informaþie; • Prevenirea ºi combaterea riscului marginalizãrii ºi excluderii sociale a tinerilor prin urmãtoarele acþiuni: iniþierea de programe (în parteneriat cu alte instituþii publice) pentru stimularea de comportamente pro-sociale ºi reducerea delincvenþei în rândul tinerilor, 23

dezvoltarea de programe (în parteneriat cu alte instituþii cu responsabilitãþi în domeniu) pentru protecþia tinerilor împotriva factorilor de risc specifici, programe speciale pentru tinerii din mediul rural. 2. Întreprinderea unor mãsuri speciale de formare care sã cuprindã diferite niveluri ºi profiluri, corespunzãtor cerinþelor pieþei muncii, pentru anumite categorii de tineri: • Facilitarea, prin programe corespunzãtoare de ºcolarizare, a trecerii tinerilor absolvenþi din sistemul de învãþãmânt pe piaþa muncii, orientarea mai largã a învãþãmântului cãtre activitatea practicã; dezvoltarea învãþãmântului profesional ca alternativã la cel liceal, cu profil general; întãrirea legãturii dintre sistemul educaþional ºi cel ocupaþional în vederea încadrãrii “fãrã ºocuri” a tinerilor în viaþa activã; • Investiþia în formare, în educaþie, pentru formarea de competenþe ºi calificãri, la toate nivelurile, vitalã în condiþiile actuale, deosebit de dinamice, ale pieþei muncii; • Implicarea mai activã a sectorului privat în organizarea, conducerea ºi finanþarea sistemelor de învãþãmânt, de formare profesionalã ºi în formularea politicilor în domeniul formãrii; • Organizarea unei monitorizãri aparte, la nivel naþional ºi teritorial, în special a tinerilor cu vârsta de pânã la 25 ani care nu au nici o calificare ºi se aflã în cãutarea primului loc de muncã (crearea de baze de date care sã faciliteze accesul rapid ºi eficient); • În perspectiva unei mai largi liberalizãri a circulaþiei internaþionale a forþei de muncã ºi în vederea evitãrii discriminãrii tinerilor lucrãtori români pe piaþa externã a muncii, este necesarã încetãþenirea în practicã a concepþiei de eurocalificare, editarea unui nomenclator explicativ în limbi strãine a calificãrilor, intensificarea studierii unor limbi strãine etc; • Acordarea unei atenþii deosebite unor categorii marginalizate de tineri care au acces mai greu pe piaþa muncii (de exemplu: tinerii cu handicap); • Accelerarea reformei ºi înfãptuirea restructurãrii economice, atât sectoriale, cât ºi tehnologice, sunt principalele pârghii economice ºi financiare pentru stimularea integrãrii tineretului în activitatea economico-socialã. Acest obiectiv urmãreºte ajustarea structuralã care presupune corectarea dezechilibrelor din sectoarele economiei naþionale ºi relansarea activitãþii în sectoarele productive. În vederea realizãrii acestui deziderat o deosebitã importanþã trebuie acordatã redimensionãrii ºi retehnologizãrii ramurilor care constituie un obiectiv strategic de mare importanþã, precum ºi promovãrii unei strategii de retehnologizare în concordanþã cu schimbãrile structurale intervenite pe piaþa internã ºi internaþionalã; • Stimularea dezvoltãrii întreprinderilor mici ºi mijlocii private, în paralel cu restructurarea marilor întreprinderi existente, prin procesul de restructurare sectorialã, prin care se urmãreºte crearea unui numãr important de locuri de muncã; • Modernizarea tuturor domeniilor vieþii economico-sociale presupune crearea de locuri de muncã. Fie cã este vorba de modernizarea infrastructurii, fie de construirea de locuinþe sau spaþii utilitare, fie de lãrgirea sectorului terþiar (sector ce mobilizeazã astãzi mai puþin de 30% din totalul forþei de muncã ocupate), efectele în lanþ, antrenate de aceste activitãþi, creeazã premisele creºterii nivelului de ocupare a forþei de muncã; • Îmbunãtãþirea cadrului legislativ ºi de coordonare a reconversiei sistemului productiv care urmeazã sã asigure determinarea cererii de forþã de muncã ºi a structurii acesteia ºi care vor trebui sã se afle la baza reconversiei profesionale a forþei de muncã ºi îndeosebi a ºomerilor, mai ales în ceea ce priveºte segmentul de populaþie tânãrã. Obiective specifice pentru prevenirea ºi combaterea ºomajului în rândul tinerilor se implementeazã de cãtre Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã (ANOFM), prin Planul Naþional de Acþiune 24

pentru Ocuparea Forþei de Muncã, Linia Directoare 1 - Abordarea ºomajului tinerilor ºi prevenirea ºomajului de lungã duratã, plan pe care România (Ministerul Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei) l-a elaborat pentru perioada 2002–2003, în conformitate cu strategia europeanã de ocupare (Capitolul 13 de negociere cu UE). In acest context, se poate considera cã mãsurile de integrare a tinerilor în activitãþile economico-sociale vizeazã atât prevenirea ºi reducerea ºomajului în rândul tinerilor, cât ºi reducerea sãrãciei. Dupã cum s-a arãtat mai sus, o categorie de probleme cu care se confruntã tinerii în momentul în care încearcã sã pãtrundã pe piaþa forþei de muncã este lipsa calificãrilor ºi a experienþei. Pentru înlãturarea acestor cauze, Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã a iniþiat ºi încheiat, în anul 2001, un protocol cu Ministerul Educaþiei, Tineretului ºi Cercetãrii (în 2001, “Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii”), care are ca scop adaptarea planului de ºcolarizare la cerinþele de perspectivã ale pieþei locale a forþei de muncã. Acþiunile de colaborare instituþionalã prevãzute de acest protocol au loc înainte de începerea fiecãrui an de ºcolarizare ºi au ca scop adaptarea ofertei educaþionale la cerinþele de perspectivã impuse de piaþa localã a forþei de muncã, pe baza rezultatelor studiilor ºi prognozelor privind dinamica pieþei muncii, realizate de agenþiile judeþene pentru ocuparea forþei de muncã. În urma evaluãrii situaþiei din România de cãtre experþii Bãncii Mondiale, în anii 1992-1993, s-a constatat necesitatea creãrii la nivel naþional a unui sistem coerent de informare ºi consiliere profesionalã. Ca urmare a acestei evaluãri s-a materializat proiectul “Informare ºi consiliere privind cariera”, subcomponentã a proiectului Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei “Ocuparea forþei de muncã ºi protecþia socialã”, co-finanþat de Banca Mondialã. Proiectul, cu o duratã iniþialã de 5 ani, a demarat la mijlocul anului 1995, a fost prelungit în anul 2001 ºi s-a finalizat în martie 2003. O etapã importantã în derularea proiectului a constituit-o aprobarea, printr-un ordin comun al celor douã ministere implicate în realizarea obiectivelor proiectului, respectiv MMSSF, METC, a reþelei naþionale de centre de informare ºi consiliere profesionalã: 227 de centre la nivelul agenþiilor judeþene ºi locale pentru ocuparea forþei de muncã, 500 de centre la nivelul unitãþilor ºcolare ºi centrelor judeþene de asistenþã psihopedagogicã ºi 47 de centre în cadrul Direcþiilor pentru Tineret ºi Sport Judeþene, respectiv a municipiului Bucureºti. Prin monitorizarea semestrialã de cãtre Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã a acestei activitãþi, se poate constata cã la sfârºitul anului 2001, în cadrul proiectului “Informare ºi consiliere privind cariera” s-a realizat efectiv înfiinþarea a 136 de centre de informare ºi consiliere privind cariera, la nivelul reþelei ANOFM. Începând cu anul 2001, se deruleazã la nivel naþional Bursa locurilor de muncã destinatã absolvenþilor de învãþãmânt, organizatã de Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã. Prin Bursa locurilor de muncã organizatã în anul 2001 (atât prin bursa generalã, cât ºi prin bursa pentru absolvenþi) au fost încadraþi în muncã 14.761 de tineri. Din anul 2001, Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã îºi deruleazã activitãþile în conformitate cu Planul Naþional de Acþiune pentru Ocuparea Forþei de Muncã, plan defalcat atât pe acþiuni, cât ºi pe grupuri þintã, în acestea din urmã regãsindu-se ºi tinerii. În cadrul acestui plan, accentul cade pe creºterea ponderii mãsurilor active, în detrimentul celor pasive. Astfel, dacã în anul 2000, ponderea cheltuielilor cu mãsurile active a fost de numai 2,16% în totalul cheltuielilor din fondul pentru plata ajutorului de ºomaj, în anul 2001 aceastã pondere a fost de 12,02%, iar în anul 2002 de 22,5%. În anul 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 76 privind asigurãrile pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei 25

de muncã care prevede, pe lângã mãsurile active utilizate ºi în anii trecuþi, introducerea unei noi serii de mãsuri active destinate atât persoanelor aflate în cãutarea unui loc de muncã, cât ºi agenþilor economici, mãsuri menite sã ducã la creºterea gradului de ocupare a forþei de muncã. Prezentãm paleta de mãsuri active cuprinse în noua lege, care au influenþã directã asupra ocupãrii tinerilor: A. Mãsuri de prevenire a ºomajului • Servicii de informare ºi consiliere privind cariera oferite viitorilor absolvenþi de învãþãmânt liceal, în cadrul unor acþiuni desfãºurate în ºcoli de cãtre consilierii de orientare profesionalã din reþeaua centrelor de consiliere aparþinând ANOFM; • Servicii de preconcediere, care cuprind în principal urmãtoarele activitãþi: - Informarea privind prevederile legale referitoare la protecþia ºomerilor ºi serviciile de care aceºtia pot beneficia conform legii; - Consiliere profesionalã: modalitãþi de cãutare a unui loc de muncã, prezentarea Sistemului Electronic de Mediere a Muncii (SEMM) ºi iniþiere în accesarea acestuia etc.; - Servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de agenþie ºi condiþii de acces; - Prezentarea posibilitãþilor de reorientare profesionalã în cadrul unitãþii sau de participare la cursuri de formare de scurtã duratã; - Plasarea pe locurile de muncã vacante existente pe plan local. B. Mãsuri de combatere a ºomajului • Stimularea creãrii de noi locuri de muncã prin acordarea de credite din bugetul asigurãrilor pentru ºomaj, în condiþii avantajoase; • Stimularea persoanelor aflate în ºomaj sã se angajeze înaintea expirãrii perioadei de indemnizaþie de ºomaj; • Furnizarea de cursuri de calificare/recalificare; • Stimularea mobilitãþii forþei de muncã; • Întreprinderea unor mãsuri speciale de formare care sã cuprindã diferite niveluri ºi profiluri, corespunzãtor cerinþelor pieþei muncii, pentru anumite categorii de tineri; • Monitorizarea la nivel naþional ºi teritorial, în special a tinerilor cu vârsta de pânã în 25 ani care nu au nici o calificare ºi se aflã în cãutarea primului loc de muncã (crearea de baze de date care sã faciliteze accesul rapid ºi eficient); • Acordarea unei atenþii deosebite unor categorii marginalizate de tineri care au acces mai greu pe piaþa muncii, ca de exemplu tinerii cu handicap (organizarea de burse de muncã specializate pentru acest grup þintã); • „Garantarea accesului tinerilor la drepturi elementare ºi fundamentale: dreptul la un loc de muncã (…)”, conform prevederilor Legii 116/2002 etc. De asemenea, absolvenþii pot beneficia, în mod gratuit, de programe de instruire, precum ºi de alte mãsuri din programe de asistenþã internaþionalã adresate cu precãdere tineretului sau care vizeazã prevenirea ºi combaterea ºomajului: Leonardo (Programul Comunitãþii Europene pentru Pregãtire Profesionalã), PAEM (Programul de mãsuri active pentru combaterea ºomajului), RICOP (Programul de Restructurare Industrialã ºi Reconversie Profesionalã), PHARE 2000 (Programul de Asistenþã pentru Restructurarea Economicã a þãrilor din Europa Centralã ºi de Est) - Coeziune economicã ºi socialã etc. Totuºi, inserþia tineretului pe piaþa forþei de muncã se menþine destul de modestã ºi inegalã. De aceea, 26

se impune în continuare concentrarea asupra mãsurilor intensive de prevenire ºi combatere a ºomajului în rândul tinerilor.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Mãsurile pentru îndeplinirea obiectivelor se concretizeazã în acþiuni ºi programe susþinute prin resurse naþionale (bugetul asigurãrilor pentru ºomaj, bugetul alocat sistemului educaþional etc.), precum ºi prin resurse externe: programele Bãncii Mondiale, programe cu finanþare de la Uniunea Europeanã – PHARE, SAPARD etc. Toate programele de realizare a obiectivelor sunt monitorizate atât printr-un sistem de indicatori statistici specifici, cât ºi prin intermediul mãsurilor politice (dimensiune legislativã ºi instituþionalã) luate în sprijinul îndeplinirii obiectivelor. Pentru caracterizarea fenomenelor de pe piaþa forþei de muncã se folosesc douã categorii de indicatori statistici: absoluþi (numãr) ºi relativi (procent). Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã realizeazã, în funcþie de necesitãþi, analize, studii ºi cercetãri statistice speciale privind nivelul ºi evoluþia ºomajului ºi a ocupãrii în rândul tinerilor la nivel naþional ºi teritorial, pe domenii de activitate. Sistemul de indicatori utilizaþi ºi metodologia de calcul se aprobã odatã cu tematica acestor cercetãri, prin ordin al Ministrului Muncii, Solidaritãþii Sociale si Familiei, cu avizul Institutului Naþional de Statisticã. Sistemul de indicatori statistici utilizat de ANOFM permite doar monitorizarea tinerilor aflaþi în cãutarea unui loc de muncã înregistraþi în baza de date a agenþiei.

27

Þinta 4:

Susþinerea producãtorilor ºi procesatorilor agricoli

Indicatorul 4:

Subvenþii acordate agriculturii la producþia internã ºi exporturi

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã Acþiuni de susþinere financiarã a agriculturii de la bugetul de stat ºi din alte resurse În statele Uniunii Europene politicile de ajutorare din partea statului aplicate producãtorilor agricoli sunt mecanisme cheie prin care se intervine în agriculturã pentru a se sprijini ºi proteja producãtorii, pe de o parte, ºi pe de altã parte, plãþile care se fac reprezintã un mod de recunoaºtere de cãtre întreaga societate a locului ºi rolului ramurii în economie. În prezentarea politicilor privind ajutoarele de stat din anul 1991 ºi pânã în anul 2002, se disting 4 etape care vor fi prezentate în continuare: 1991-1992 În aceastã perioadã, la început de tranziþie, caracterizatã prin neîncrederea în forþele pieþei ºi în care majoritatea producãtorilor ºi intermediarilor agricoli erau întreprinderi de stat, au fost introduse ºi aplicate primele forme de ajutoare de stat sub forma diferenþelor de preþ acordate procesatorilor din industria alimentarã. Marea lacunã a acestor politici a constituit-o neimplicarea directã a producãtorilor agricoli, fenomen ce a produs îndepãrtarea lor de aceste ajutoare. Aceste prime au fost reglementate de Legea 75/1990, HG Nr. 1109/1990 ºi HG Nr. 464/1991, iar valoarea lor totalã a fost de 230.205 mii $ în anul 1991 ºi, respectiv, de 533.764 mii $ în anul 1992. 1993-1996 Aceastã perioadã se caracterizeazã printr-o diversificare a formelor ºi tipurilor de ajutoare de stat acordate producãtorilor agricoli ºi crescãtorilor de animale. Începând cu anul 1993, statul a introdus o formulã mai “liberalã” de sprijin financiar, creând un adevãrat labirint de subvenþii aplicate la preþurile inputurilor ºi ale produselor agricole. Cadrul legislativ de sprijin al producãtorilor agricoli a fost conferit de Legea 83/1993, ce reglementa alocaþiile, subvenþiile la dobânzile pentru creditele de producþie ºi investiþii, primele de producþie ºi compensaþiile, avantajele fiscale, garanþiile pentru obþinerea de credite, garantarea de preþuri de achiziþie remuneratorii pentru produsele agricole de importanþã naþionalã ºi acordarea de asistenþã tehnicã de specialitate. Intrarea în sistem era condiþionatã însã de respectarea preþurilor fixate în mod administrativ pentru producãtor, urmatã de respectarea adaosurilor ºi preþurilor cu amãnuntul, controlate de cãtre prelucrãtorii ºi detailiºtii care cumpãrau produse subvenþionate. Principalele forme de ajutoare acordate în aceastã perioadã au fost: • Prime acordate producãtorilor agricoli, care erau cuprinse în preþurile de achiziþie pentru lapte de vacã, animale ºi pãsãri vii; • Prime incluse în preþul de achiziþie, care erau primite de producãtorii agricoli pentru grâu, porumb ºi orz; • Subvenþii pentru furaje din import ºi pentru acoperirea diferenþelor de curs ºi a dobânzilor aferente creditelor externe pentru importurile de furaje (reglementate prin HG Nr. 72/1992), subvenþii care în anul 1992 au însumat 48.765 mii dolari SUA; • Alocaþii pentru ameliorarea fertilitãþii terenurilor agricole prin acordarea gratuitã de îngrãºãminte chimice pe baza programelor de ameliorare ºi fertilizare (Tabelul 1): 28

Tabelul 1 (Mii dolari SUA)

Sursa: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului

• Subvenþii pentru procurarea ºi menþinerea în exploatare a efectivelor de matcã, acordate producãtorilor agricoli (Tabelul 2). Tabelul 2 (Mii dolari SUA) Sursa: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului

• Subvenþii în proporþii de 70% sau 60% la creditele acordate pentru achiziþionarea de echipamente agricole ºi maºini, pentru aprovizionare materialã, extinderea exploataþiilor agricole ºi constituirea de stocuri de produse agroalimentare; • Subvenþii acordate pentru constituirea de stocuri de produse agroalimentare, reglementate prin HG Nr. 426/1995, OUG Nr. 7/1996 ºi OUG Nr. 11/1996 (Tabelul 3). Tabelul 3 (Mii dolari SUA) Sursa: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului

• Subvenþii acordate la creditele pe termen scurt pentru aprovizionarea materialã ºi realizarea producþiei agricole (Tabelul 4). Tabelul 4 (Mii dolari SUA)

Sursa: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului

O altã direcþie de susþinere directã din partea statului se regãseºte în prevederile Legii 50/1994 privind unele mãsuri de organizare a activitãþii de îmbunãtãþiri funciare, precum ºi cheltuielile cu energia electricã ºi cele de întreþinere ºi reparaþii ale lucrãrilor de îmbunãtãþiri funciare. Acestea au fost suportate integral de la bugetul de stat, dupã cum se poate observa în Tabelul 5. Tabelul 5 (Mii dolari SUA)

Sursa: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului

Caracteristica principalã a ajutoarelor de stat acordate în aceastã perioadã rãmâne sprijinirea producãtorilor agricoli prin intermediul procesatorilor ºi cu condiþionarea vânzãrii produselor la preþuri fixate în mod administrativ. De fapt, sistemul urmãrea ca produsele desfãcute prin sistemul controlat de stat sã ajungã la consumator prin preþuri mici. Acest mecanism a eliminat însã concurenþa privatã aflatã în formare. În timp ce în cadrul agriculturii se consolidau sistemele de subvenþii, ramura se izola tot mai mult de restul economiei, care fãcea eforturi uriaºe de ajustare la cerinþele pieþei interne ºi internaþionale. Astfel, datoritã liberalizãrii preþului creditului, costul ratei dobânzilor a influenþat ºi mãrimea profitului 29

financiar al întreprinderilor agricole. În aceste condiþii, furnizarea creditului rural subvenþionat s-a dovedit a fi o problemã dificilã, deoarece suma necesarã subvenþionãrii dobânzii reprezenta o grea povarã pentru buget. Pentru susþinerea acestei politici, începând cu anul 1999 Guvernul a hotãrât finanþarea acestor transferuri prin instrumentele planificãrii centralizate. Mecanismul standard a fost ca Banca Centralã, respectiv Banca Naþionalã a României (BNR), sã elibereze linii de credite cãtre Banca Agricolã, care apoi sa fie direcþionate pentru agriculturã, cu rate ale dobânzii real negative. 1997-2000 Dupã anul 1997, s-a modificat orientarea modului de subvenþionare a agriculturii, punându-se accentul pe susþinerea directã a producãtorilor agricoli (în mare parte persoane fizice). Din anul 1997, împrumuturile cu dobândã subvenþionatã nu au mai folosit surse BNR, ci subvenþiile prevãzute au fost incluse în bugetul Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului (MAPAM), punându-se accent pe creºterea capacitãþii de investiþii. S-a pus in practicã, totodatã, un sistem de platã pe baza cupoanelor valorice, cu finanþare transparentã de la bugetul de stat. În acest sens, a fost aprobatã Legea 193/1997, ce abroga Legea 83/1993. Cupoanele reprezentau bonuri valorice care se acordau cu titlu gratuit agricultorilor persoane fizice, titulari cu drept de proprietate pentru suprafeþele agricole de cel puþin 0,5 ha. Valoarea fiecãrui cupon era de 10 EURO/0,5 ha ºi oferea beneficiarului, respectiv proprietarului de teren, posibilitatea plãþii unei pãrþi a lucrãrilor agricole, furajelor, medicamentelor, îngrãºãmintelor chimice, motorinei. Pentru anul 2000, MAPAM a propus un sistem de cupoane modificat, în sensul cã beneficiarii cupoanelor au fost persoanele fizice proprietari de terenuri agricole care exploatau direct terenuri arabile, plantaþii de vii nobile sau livezi ºi / sau vaci ºi bivoliþe de lapte, societãþile agricole constituite conform Legii 36/1991, precum ºi cele constituite conform Legii 31/1990. De asemenea, beneficiari au putut fi ºi arendaºii, persoane fizice sau juridice, institutele de cult care exploateazã terenuri agricole. Sumele alocate din buget pentru sistemul de cupoane sunt prezentate în Tabelul 6. Tabelul 6 (Mii dolari SUA) Sursa: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului

În anii 1998 ºi 1999, prin OG Nr. 49/1998 ºi, respectiv, OG Nr. 32/1999, s-a acordat producãtorilor agricoli gratuitatea depozitãrii grâului în spaþii special amenajate, bugetul de stat suportând cheltuielile aferente depozitãrii. Din anul 1998, prin Legea 165/1998 ce stabilea înfiinþarea unui fond special al MAPAM pentru sprijinirea producþiei agricole, s-a creat posibilitatea ajutorãrii micilor producãtori agricoli privaþi, atât prin acordarea de credite, cât ºi prin facilitãþile de acordare a acestora (rata dobânzii este suportatã de stat în proporþie de 70% dacã creditul este rambursat conform graficelor stabilite). În anul urmãtor, prin HG Nr. 36/1999, s-au acordat credite cu dobândã subvenþionatã pentru achiziþionarea de tractoare, combine, instalaþii de irigaþii ºi pentru construcþia de sere. De asemenea, s-a continuat politica de acordare de prime producãtorilor agricoli pentru urmãtoarele produse: grâu, carne de porc sau pasãre.

30

Principalele acþiuni întreprinse în ultimii ani (din ianuarie 1998), cu finanþare de la bugetul statului ºi de la alte surse locale, au constat în ajutoare directe pentru culturile agricole (sistemul de cupoane agricole) sau în prime, ºi au acoperit parþial nevoile agriculturii (Tabelul 7). Tabelul 7. Bugetul MAPAM pe categorii principale de cheltuieli

1998 - Cursul mediu ECU - 9.989,90 lei 1999 - Cursul mediu EURO - 16.295 lei Sursa: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului

În anul 2000, au fost acordate prime de export pentru grâu, porumb, carne de pasãre ºi porc, în valoare de 262.571.315 mii lei. De asemenea, o serie de subvenþii au fost acordate în special pentru lapte ºi achiziþionarea de seminþe. 2001-2002 Sumele acordate în cadrul acestor forme de sprijin în perioada 2001-2002 au fost dupã cum urmeazã: • Alocarea directã cãtre producãtorii agricoli a unui sprijin financiar de 1 milion de lei pentru fiecare hectar de teren arabil cultivat ºi pentru plantaþiile de pomi ºi vii, precum ºi acordarea sumei de 20 milioane lei pentru hectarul de sere, cu condiþia folosirii de cãtre producãtorii agricoli a seminþelor ºi a materialului de plantat certificat ºi a respectãrii tehnologiilor de culturã. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2001 - 5599.4 miliarde lei - 2002 - 134.5 miliarde lei • Sprijinirea înfiinþãrii de exploatãþi viabile din punct de vedere economic prin acordarea de plãþi directe pe unitatea de produs marfã începând cu anul 2002. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2002 - 565,9 miliarde lei • Acordarea de avansuri pentru înfiinþarea de culturi. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2002 - 161,2 miliarde lei • Acoperirea unor cheltuieli pentru depozitarea grâului. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2002 - 15,4 miliarde lei • Acordarea de reduceri la preþul de cumpãrare a seminþelor ºi materialului de plantat certificate, folosite la însãmânþãri, variind între 31 ºi 50% din preþul de cumpãrare, pentru producãtorii agricoli afectaþi de secetã, reducerea fiind între 60-100%. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2001 - 738.9 miliarde lei - 2002 - 970.3 miliarde lei • Redresarea sectorului zootehnic prin: - Acordarea de stimulente producãtorilor de lapte care livreazã laptele la procesare în unitãþi autorizate de procesare, al cãror cuantum a crescut de la 500 lei/litru la 1400 lei/litru; prin diferenþierea cuantumului acestuia pe zone, pentru producãtorii din zona de munte valoarea stimulentului crescând de la 500 lei/litru la 1800 31

-

-

-

-

lei/litru, prin diferenþierea cuantumului pe perioade ale anului, în perioada de iarnã fiind cu 20% mai mare. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2001 - 231,5 miliarde lei - 2002 - 943,7 miliarde lei Acordarea de alocaþii producãtorilor agricoli care livreazã bovine, porcine, pãsãri la abatorizare, pentru apicultorii care livreazã miere, precum ºi pentru obþinerea materialului biologic de reproducþie valoros. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2002 - 760,1 miliarde lei Acordarea de alocaþii pentru cumpãrarea de utilaje agricole, echipamente ºi instalaþii de irigat, cumpãrãri de animale ºi modernizãri în secþiile de procesare a produselor agricole. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2001 - 526,1miliarde lei - 2002 - 1700,0 miliarde lei Acoperirea unor cheltuieli cu întreþinerea patrimoniului genetic la speciile bovine, porcine, pãsãri, peºti, cabaline. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2001 - 119,4 miliarde lei - 2002 - 107,9 miliarde lei Reabilitarea sistemului de irigatii, restructurarea acestuia prin crearea asociaþiilor utilizatorilor de apã, prin suportarea unei pãrþi din costul energiei electrice ºi cheltuielilor de întreþinere ºi reparaþii. Astfel, plãþile efectuate sunt de: - 2001 - 1090,0 miliarde lei - 2002 - 2150,5 miliarde lei

Referitor la cuantumul primelor de export acestea au fost dupã cum urmeazã: în anul 2000, 102.057.968 mii lei, în anul 1999, 108.371.064 mii lei ºi în anul 1998, 22.496.231 mii lei, ceea ce reprezintã un total de 232.925.263 mii lei faþã de suma de 262.571.315 mii lei prezentã în material.

2. Perspectivele politicii de subvenþionare a agriculturii Politica guvernamentalã de suport pentru producãtorii agricoli va avea ca principale direcþii în viitor: • Dezvoltarea unor ferme de tip european viabile ºi eficiente; • Sprijinirea producãtorilor agricoli din regiuni defavorizate din punct de vedere economic, social, climatic sau din punctul de vedere al mediului; • Dezvoltarea unui mediu agricol care sã previnã epuizarea resurselor solului ºi sã îmbunãtãþeascã fertilitatea acestuia; • Îmbunãtãþirea infrastructurii rurale de producþie agricolã care sã ofere agricultorilor premisele necesare generãrii unor venituri mai mari ºi gãsirea unor modalitãþi de folosire a resurselor locale, umane ºi materiale, pentru obþinerea unor venituri suplimentare din producþia neagricolã; • Iniþierea unor acþiuni pentru stabilirea - la început în zone pilot - a producþiei agricole ecologice; • Dezvoltarea agriculturii în concordanþã cu protejarea mediului înconjurãtor; • Redresarea ºi dezvoltarea zootehniei, dezvoltarea durabilã a zonei montane; • Atingerea parametrilor minimali de performanþã în vederea integrãrii în Uniunea Europeanã; • Stabilirea sistemelor de susþinere în concordanþã cu cele practicate în UE, începând cu anul 2007.

32

3. Obstacole Analizând politica de susþinere a agriculturii în România în perioada de tranziþie, putem concluziona cã pe tot parcursul tranziþiei volumul subvenþiilor de care a beneficiat sectorul agricol a fost mare, cu variaþii serioase în funcþie de mecanismele practicate ºi care nu au avut efectul scontat datoritã fãrâmiþãrii proprietãþii. Cu toate acestea, agricultura româneascã a rãmas încã într-o stare pauperã din cel puþin urmãtoarele motive: • Cea mai mare parte a acestui sprijin a fost orientatã spre segmentele din avalul agriculturii; • Au fost deseori subvenþionate ferme de stat care erau ineficiente, în multe cazuri mãrimea subvenþiilor acordate fiind mai mare decât valoarea pe care acestea o puteau adãuga; • În general, pentru importuri rareori s-au aplicat consecvent politici protecþioniste; • Politica cursului de schimb a fost de supraevaluare a monedei naþionale. Modul de finanþare a sectorului agricol pânã în anul 1996 a presupus în mod constant injectarea unor fonduri însemnate din banii publici, de la bugetul statului dar ºi din afara acestuia, cu scopul declarat de a pune la dispoziþia producãtorilor credite ieftine. Transferurile de la buget au fost completate de fonduri mai puþin transparente (cvasi-fiscale), sub formã de credite direcþionate, refinanþate de Banca Naþionalã, la o ratã negativã a dobânzii în termeni reali. Astfel de practici au contribuit substanþial la deteriorarea ºi tensionarea situaþiei la nivel macroeconomic, culminând în anul 1996, an în care sprijinul total acordat agriculturii din surse bugetare ºi sub forma transferurilor din afara bugetului a atins 3,85% din PIB. Volumul acestor transferuri a fost foarte ridicat faþã de posibilitãþile reale ale economiei româneºti ºi, ca urmare, din anul 1997, pentru finanþarea agriculturii s-a apelat la emisiune de monedã fãrã acoperire, generatoare de inflaþie. Deºi asigurã 80% din producþia ramurii, sectorul privat agricol a primit doar circa 20% din transferurile bugetare ºi cvasi-bugetare acordate sub forma subvenþiilor la dobânzi, în toatã perioada în care acest mecanism a funcþionat. Sistemele de sprijin folosite au fost proiectate atât pentru sectorul de stat cât ºi pentru cel privat, dar nu au fost urmãriþi acei indicatori care sã permitã sã se facã o evaluare a impactului acestor eforturi financiare asupra spaþiului rural.

4. Factori favorizanþi Începând din anul 1997, politica agricolã a Guvernului a urmãrit douã obiective: • Susþinerea financiarã a producãtorilor sã fie fãcutã transparent ºi pe o cale neinflaþionistã, din resurse reale, prin eliminarea creditului direcþionat inflaþionist, refinanþat de BNR ºi includerea în buget a sumelor aferente întregului sprijin financiar; • Subvenþiile acordate de puterea publicã sã ajungã nemijlocit la producãtorul agricol sub forma unor plãþi directe. Cheltuielile bugetare s-au cifrat în anul 1997 la 4.760 miliarde lei (aproape 1,8% din PIB), ponderea subvenþiilor, primelor ºi transferurilor reprezentând peste 65%. Astfel, subvenþiile au fost reorientate cãtre piaþa inputurilor agricole, a stocãrii ºi a creditului pentru agriculturã, dar într-o formã diferitã, cu 33

scopul de a încerca evitarea efectelor negative de tipul celor care s-au produs în anii anteriori. Pentru realizarea lucrãrilor agricole din primãvara anului 2001 în condiþii agrotehnice corespunzãtoare, Guvernul a luat urmãtoarele mãsuri: • Acordarea directã cãtre producãtorii agricoli a unui sprijin financiar de 1 milion de lei, din bugetul de stat, pentru fiecare hectar de teren arabil cultivat, precum ºi pentru plantaþiile de vii ºi pomi ºi pentru serele de legume. Aceastã sumã era acordatã producãtorilor agricoli numai pentru achiziþii de motorinã, îngrãºãminte chimice, pesticide ºi pentru achitarea prestãrii unor lucrãri agricole; • Suportarea de la bugetul de stat a 50% din contravaloarea seminþelor cu valoare biologicã ridicatã, în vederea asigurãrii unui fond biologic superior; • Sprijinirea crescãtorilor de animale prin suportarea de la bugetul de stat a unei pãrþi din costul animalelor de producþie ºi reproducþie, prime la lapte etc., în vederea urgentãrii redresãrii situaþiei grele din sectorul zootehnic.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Considerând agricultura o ramurã prioritarã a economiei naþionale, programul guvernamental are în vedere, începând cu anul 2001, în principal, urmãtoarele: • Accelerarea reformei funciare; • Creºterea cantitativã ºi calitativã a producþiei agricole vegetale ºi animale, prin valorificarea potenþialului productiv naþional ºi promovarea unor sisteme de agriculturã ecologicã, stimulându-se creºterea performanþelor producãtorilor agricoli ºi a competitivitãþii produselor agroalimentare româneºti pe piaþa internã ºi internaþionalã; • Dotarea tehnicã a agriculturii, în primul rând prin sprijinirea producãtorilor agricoli în cumpãrarea de tractoare, maºini agricole, utilaje, echipamente, instalaþii, îngrãºãminte chimice, pesticide ºi produse petroliere, inclusiv cu plata acestora în produse agricole destinate industrializãrii ºi exportului; • Sprijinirea producãtorilor agricoli, cu prioritate a celor ce realizeazã producþie destinatã pieþei, prin: - Susþinerea de cãtre stat a campaniei de primãvarã; - Susþinerea tuturor formelor de exploataþie agricolã, indiferent de forma de proprietate agricolã; - Sprijinirea organizãrii de exploataþii agricole performante, inclusiv prin creºterea dimensiunii acestora, prin: asociere, arendare, concesiuni, vânzare-cumpãrare; - Acordarea a câte 0,5 ha teren arabil pentru familiile, cu precãdere cele tinere, care nu deþin teren agricol ºi locuiesc în mediul rural.

34

Þinta 5:

Reducerea semnificativã a incidenþei taliei mici pentru vârstã la copii, între anii 2001 ºi 2015, mai ales în mediul rural

Indicatorul 5:

Prevalenþa taliei mici pentru vârstã

Malnutriþia ºi incidenþa greutãþii mici pentru vârstã la copiii mai mici de 5 ani Indicatorul referitor la starea de nutriþie a copiilor, stabilit la nivel global, este Prevalenþa copiilor subponderali mai mici de 5 ani. Pentru monitorizarea incidenþei greutãþii mici pentru vârstã la copii, Institutul pentru Ocrotirea Mamei ºi Copilului (IOMC) „Alfred Rusescu” realizeazã, începând cu anul 1993, un program de monitorizare a stãrii de nutriþie a copilului sub 5 ani. Programul se realizeazã cu sprijinul financiar ºi tehnic al Reprezentanþei UNICEF la Bucureºti, pe un eºantion reprezentativ pentru populaþia ºi structura populaþiei sub 5 ani. Din datele acestui program rezultã cã prevalenþa greutãþii mici pentru vârstã este sub 4-5%, indiferent de vârsta copilului ºi de mediul de rezidenþã (Figurile 1 ºi 2), ceea ce ne permite sã putem afirma cã în România malnutriþia acutã nu reprezintã o problemã majorã de sãnãtate publicã. De aceea s-a stabilit ca indicator la nivel naþional Prevalenþa taliei mici pentru vârstã, de o mai mare relevanþã pentru România, care înlocuieºte indicatorul stabilit la nivel global, respectiv Prevalenþa copiilor sub-ponderali mai mici de 5 ani. Figura 1. Prevalenþa înãlþimii mici la vârsta de 12 luni, pe ani de naºtere ºi sex (%)

Sursa: IOMC, Programul Naþional de Supraveghere Nutriþionalã, 1993-2000

35

Figura 2. Prevalenþa înãlþimii mici la vârsta de 12 luni, pe ani de naºtere ºi mediu (%)

Sursa: IOMC, Programul Naþional de Supraveghere Nutriþionalã, 1993-2000

Prevalenþa greutãþii mici pentru vârstã este mai mare la: • Copiii de rang ≥ 4; • Copiii mamelor cu nivel educativ scãzut. Prevalenþa medie a greutãþii mici pentru talie este foarte asemãnãtoare cu cea a populaþiei de referinþã (sub 2,3%). Dimpotrivã, se semnaleazã o prevalenþã ridicatã ºi în creºtere a greutãþii mari pentru vârstã. Excesul ponderal este predominant la copiii mamelor cu maximum 4 clase ºi în mediul rural ºi poate fi legat de alimentaþie dezechilibratã, dominatã de fãinoase din grâu, de zahãr ºi cartofi. În concluzie: • Malnutriþia acutã ºi gravã nu reprezintã un fenomen de luat în discuþie; • Malnutriþia cronicã (exprimatã prin încetinirea ritmului de creºtere) este prezentã ºi s-a agravat în perioada 1992-2000.

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã În perioada 1992-2001, o prevalenþã mare se înregistreazã pentru talia micã la vârsta de 12 luni (Figurile 3 ºi 4).

36

Figura 3. Prevalenþa înãlþimii mici la vârsta de 12 luni, pe ani de naºtere ºi regiuni (%)

Sursa: IOMC, Programul Naþional de Supraveghere Nutriþionalã, 1993-2000

Figura 4. Prevalenþa înãlþimii mici la vârsta de 12 luni, pe ani de naºtere ºi instruirea mamei

Sursa: IOMC, Programul Naþional de Supraveghere Nutriþionalã, 1993-2000

Starea de nutriþie a copiilor instituþionalizaþi, mai mici de 5 ani, oferã un tablou mult diferit: • Talia micã pentru vârstã se constatã la 30% dintre sugari ºi la peste 50% dintre copiii de 2-5 ani; • Greutatea micã pentru talie se situeazã în zona de alarmã (16% la copiii sub 2 ani, 13% la cei de 2-5 ani); • Greutate micã pentru vârstã au 33-34% dintre sugari, 40-41% dintre copiii de 2-5 ani; • Anemia este prezentã la 50% dintre copii. Înãlþimea micã pentru vârstã exprimã o prevalenþã crescutã a condiþiilor socio-economice precare ºi expunerea frecventã, ºi mai ales precoce, la factori periclitanþi din mediu. Una din cauzele prevalenþei mari a taliei mici, deci a deficienþei nutriþionale, este dezechilibrul raþiei alimentare.

2. Perspective de atingere a þintei Ameliorarea indicatorului talie micã pentru vârstã, care înregistreazã în România o prevalenþa crescutã ºi care este determinat de o raþie alimentarã dezechilibratã calitativ, se poate obþine pe termen mediu 37

ºi lung odatã cu creºterea veniturilor populaþiei. În acelaºi timp, programele de sãnãtate, în special de consiliere, trebuie sã aibã ca obiectiv ameliorarea practicilor tradiþionale în domeniul nutriþiei ºi utilizarea resurselor existente într-un mod sanogen5. Un accent deosebit, în special la grupa de vârstã 0-2 ani, se pune pe creºterea frecvenþei ºi duratei alãptãrii, ca o condiþie esenþialã a ameliorãrii stãrii de nutriþie. Este foarte importantã promovarea alimentaþiei naturale corecte (numai sân, fãrã alt lichid sau semisolid) pânã la vârsta de 6 luni. Excluderea din alimentaþia sugarului a laptelui de vacã ºi începerea diversificãrii alimentaþiei la 6 luni cu alimente favorabile bunei dezvoltãri a copilului sunt de asemenea mãsuri în sprijinul atingerii þintei. Prin programul de suplimentare cu fier se estimeazã reducerea anemiei carenþiale, în zonele de suplimentare, cu circa 50% în urmãtorii 5 ani. Alãturi de programele de suplimentare cu fier, este foarte importantã promovarea producþiei indigene de alimente de diversificare îmbogãþite cu fier ºi fãrã zahãr rafinat. Prin programele de educaþie pentru sãnãtate ºi introducerea unui stil de viaþã sãnãtos ºi a unor practici alimentare sanogene se efectueazã reducerea, cu circa 20-30%, a numãrului de copii cu talie micã pentru vârstã.

3. Obstacole • Înþãrcarea precoce a copilului, mai ales în mediile defavorizate, este un risc major de instalare a malnutriþiei; • Anemia carenþialã perturbã suplimentar creºterea ºi dezvoltarea copilului, îngreunând recuperarea în termen; • Bolile infecþioase mai frecvente la copii care duc la spitalizãri repetate ºi la accentuarea malnutriþiei; • Existenþa, în continuare, a unui procent semnificativ de copii nedoriþi; • Existenþa unor copii fãrã familie: orfani, abandonaþi, neglijaþi sau în pericol în propria familie; • România se aflã într-un continuu proces de reformã socialã ºi economicã de 13 ani; • Existenþa unor dificultãþi în schimbarea mentalitãþii oamenilor privind educaþia, munca ºi concepþia asupra noii realitãþi; • Accentuarea sãrãciei: din raportul Bãncii Mondiale din anul 1994, proporþia sãracilor se situeazã la 22%, iar în anul 2002 aceastã proporþie creºte la 30%. În aceastã catogorie intrã ºi unele familii cu mulþi copii.

4. Factori favorizanþi • Statul este preocupat de îmbunãtãþirea continuã a legislaþiei privind protecþia socialã; • Crearea Agenþiei Naþionale pentru Protecþia Copilului ºi Adopþii care are ca scop principal protecþia copiilor defavorizaþi. În subordinea acesteia se aflã Centrele de plasament (pentru copiii proveniþi din familii defavorizate ºi abandonaþi) ºi Centrele de recuperare pediatricã (pentru copiii malnutriþi); 5

Care produce ºi menþine sãnãtatea.

38

• Înfiinþarea ocupaþiei de asistent maternal cu scopul creºterii copiilor defavorizaþi sau abandonaþi, într-un mediu familial; • Crearea asistentului medical comunitar care se va ocupa de familiile dezorganizate; • Crearea mediatorului rom comunitar pentru comunitãþile de romi; • Alocaþia pentru copii primitã pentru fiecare copil; • Acordarea gratuitã de lapte praf numai sugarilor care nu pot beneficia de alimentaþie naturalã ºi numai în baza criteriilor OMS, pentru ca aceastã mãsurã sã nu favorizeze ablactarea6.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Prioritãþile pentru alocarea de resurse naþionale ºi pentru asistenþa externã sunt reprezentate de: • Asigurarea unui buget corespunzãtor pentru atingerea acestui obiectiv; elaborarea ºi aplicarea unor programe speciale, eficiente, destinate cu precãdere populaþiei cu risc crescut; • Crearea unor condiþii socio-economice mai bune – creºterea nivelului de trai; • Creºterea nivelului educativ general, mai ales al educaþiei pentru o nutriþie adecvatã ºi pentru apãrarea propriei sãnãtãþi; • Urmãrire medicalã atentã, bazatã pe standarde de bunã practicã.

6

Actul de a substitui în dieta unui copil sau a unui mamifer tânãr laptele matern cu alte alimente.

39

Obiectivul 2: Creºterea ratei de absolvire în învãþãmântul obligatoriu

Þinta 6:

Asigurarea ca, pânã în anul 2012, copiii din mediul rural sã finalizeze ciclul complet de învãþãmânt primar ºi gimnazial, în proporþie de cel puþin 95%

Indicatorul 6:

Rata brutã/netã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Rata brutã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu reflectã modul în care populaþia de vârstã ºcolarã beneficiazã de accesul la educaþie, sub aspectul dimensiunii sale formale (dreptul la educaþie garantat prin legile þãrii), precum ºi capacitatea sistemului de învãþãmânt de a permite accesul la educaþie, respectiv nivelul condiþiilor asigurate în acest scop (resursele materiale ºi umane). Din aceastã perspectivã, câteva date statistice sunt edificatoare pentru evidenþierea accesului la educaþie a copiilor din cele douã medii de rezidenþã (Tabelul 1).

40

Tabelul 1. Elevi, unitãþi de învãþãmânt ºi personal didactic, pe medii de rezidenþã, în învãþãmântul obligatoriu, în anul ºcolar 2001/2002

Sursa: Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 2001/2002, INS, 2002

O primã constatare pe care datele prezentate o permit se referã la faptul cã numãrul unitãþilor de învãþãmânt obligatoriu din mediul rural, la care se adaugã ºi secþii care funcþioneazã în cadrul unor licee ºi grupuri ºcolare, este mult superior faþã de mediul urban, deºi efectivele de elevi sunt mai reduse. Aceastã situaþie este justificatã, însã, având în vedere densitatea mai micã a populaþiei din ariile rurale ºi necesitatea menþinerii ºcolilor cu numãr redus de elevi ca mãsurã de asigurare ºi stimulare a participãrii la educaþie a copiilor din localitãþile rurale cu numãr mic de locuitori. În privinþa resurselor umane, sub aspect numeric, se poate afirma, de asemenea, cã elevii din mediul rural se aflã într-o situaþie avantajatã. Aceastã afirmaþie este susþinutã de raportul elevi/profesor care, în anul ºcolar 2002/2003, a fost de 13.3 în mediul rural ºi 16.3 în urban, în scãdere uºoarã, atât în mediul urban, cât ºi rural, faþã de anul ºcolar anterior. În ceea ce priveºte gradul de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu, tendinþa generalã, deºi cu unele oscilaþii, este de creºtere a acesteia, aºa cum se poate constata din datele prezentate mai jos. Tendinþa începe sã devinã vizibilã începând cu anul 1995 (dupã declinul înregistrat în perioada anterioarã), iar pentru învãþãmântul primar chiar din anii 1993-1994, dupã adoptarea reglementãrilor menite sã stimuleze participarea la educaþie (acordarea alocaþiei pentru copii în funcþie de frecventarea ºcolii). Trendul ascendent continuã ºi în ultimii doi ani ºcolari ai perioadei de referinþã la ciclul primar ºi la nivelul întregului învãþãmânt obligatoriu, mai puþin în mediul rural (Tabelul 2). Tabelul 2. Rata brutã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu*, pe medii de rezidenþã, în perioada 1990-2001

*Inclusiv învãþãmântul special Sursa: Raportul Naþional al Dezvoltãrii Umane, România 2000, Programul Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) ºi date calculate pe baza informaþiilor furnizate de INS, 2002

În anul ºcolar 2001/2002, rata brutã de ºcolarizare în ciclul primar depãºeºte 100%, ceea ce reflectã cuprinderea în acest nivel de educaþie a unei proporþii ridicate de elevi (mai mare decât în gimnaziu) sub ºi peste vârsta oficialã corespunzãtoare acestui nivel. Comparând rata brutã cu rata netã de cuprindere în învãþãmântul primar, în anul ºcolar menþionat, constatãm cã aceastã proporþie reprezintã 9,7% (8,8% în mediul urban ºi 10,5% în mediul rural). În cele douã cicluri ale învãþãmântului obligatoriu, atât în mediul urban, cât ºi în cel rural, în categoria elevilor care nu se încadreazã în limitele vârstei oficiale corespunzãtoare predominã cei care depãºesc vârsta respectivã, consecinþã a pierderilor prin repetenþie (Tabelul 3).

41

Tabelul 3. Rata brutã ºi netã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu7 pe medii de rezidenþã, în anul ºcolar 2001/2002

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor furnizate de INS, 2002

În acelaºi an ºcolar, rata brutã de cuprindere înregistreazã un regres semnificativ la nivelul gimnaziului, atât în mediul urban, dar în special în mediul rural (cu peste 3 puncte procentuale). Ultimul an al perioadei de referinþã pare sã marcheze, în acest caz, întreruperea sensului ascendent, aducând valorile ratei brute de cuprindere la nivelul anului ºcolar 1997/1998 (Figurile 1, 2 ºi 3). Figura 1. Rata brutã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu, pe medii de rezidenþã, în perioada 1990-2001

Sursa: Raportul naþional al dezvoltãrii umane, România 2001-2002, PNUD 2002 ºi date calculate pe baza informaþiilor furnizate de INS 2002

Figura 2. Rata brutã de cuprindere în învãþãmântul primar, pe medii de rezidenþã, în perioada 1990-2001

Sursa: Raportul naþional al dezvoltãrii umane, România 2001-2002, PNUD 2002 ºi date calculate pe baza informaþiilor furnizate de INS 2002 7

În acest caz, la calcularea ratei brute ºi nete au fost excluºi elevii din învãþãmântul special.

42

Figura 3. Rata brutã de cuprindere în învãþãmântul gimnazial, pe medii de rezidenþã, în perioada 1990-2001

Sursa: Raportul naþional al dezvoltãrii umane, România 2001-2002, PNUD 2002 ºi date calculate pe baza informaþiilor furnizate de INS 2002

Analiza pe sexe a participãrii la educaþie în învãþãmântul obligatoriu, pe baza indicatorului rata brutã de înrolare, reflectã un anumit ascendent al bãieþilor, diferenþa fiind însã nesemnificativã – 0,9% la nivelul anului ºcolar 2002/2003. Este, de altfel, singurul nivel de învãþãmânt la care diferenþele existente se manifestã în favoarea bãieþilor, pentru toate celelalte niveluri de educaþie ascendentul deþinându-l fetele. Pe ansamblu, se poate considera cã în România nu se manifestã o discriminare, pe criteriul gen, în ceea ce priveºte accesul ºi participarea la educaþie (Tabelul 4, Anexa 2). Tabelul 4. Rata brutã de cuprindere, pe niveluri de educaþie ºi pe sexe, în anul ºcolar 2000/2001

Sursa: Raportul naþional al dezvoltãrii umane, România 2001-2002, PNUD 2002 ºi date calculate pe baza informaþiilor furnizate de INS 2002 *Postliceal

2. Perspective de atingere a þintei Datã fiind tendinþa de creºtere a ratei de cuprindere în învãþãmântul gimnazial, în mediul rural, de la 78,4% la aproximativ 88% între anii ºcolari 1990/1991 ºi 2001/2002, ºi ca urmare a mãsurilor ce s-au luat ºi se preconizeazã cã se vor lua pentru creºterea în continuare a acestei rate, atingerea þintei este posibilã pentru orizontul de timp preconizat, respectiv pânã în anul 2012.

3. Obstacole Faptul cã o proporþie importantã dintre copiii din mediul rural nu sunt cuprinºi în învãþãmântul gimnazial ºi nu finalizeazã educaþia de bazã, nu numai cã afecteazã dezvoltarea lor ulterioarã, dar pune în discuþie egalitatea ºanselor de acces la educaþie, fie din perspectiva calitãþii resurselor (materiale ºi umane) oferite, fie a unor caracteristici individuale, socio-familiale sau de context socio-economic mai larg.

43

4. Factori favorizanþi În România, educaþia reprezintã un drept garantat de Constituþie pentru toþi copiii ºi tinerii, indiferent de origine socialã sau etnicã, de sex sau apartenenþã religioasã. În ultimii ani au fost elaborate ºi implementate o serie de programe de ameliorare a fenomenului de abandon ºcolar ºi analfabetism, precum ºi a efectelor lor. În acest sens pot fi menþionate urmãtoarele reglementãri: • Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004; • Strategia dezvoltãrii învãþãmântului preuniversitar în perioada 2001-2004, revizuitã cu un orizont de timp pânã în 2010; • Strategia de stimulare a participãrii la educaþie a copiilor ºi tinerilor romi; • Programul PHARE RO 0104.02 “Access to education for disadvantaged groups, with special focus on Roma” (“Accesul la educaþie al grupurilor dezavantajate, cu accent pe populaþia romã”); • Parteneriatul strategic MECT-UNICEF privind educaþia copiilor romi; • Programul de Relansare a Învãþãmântului Rural; • Programul de reabilitare a unitãþilor ºcolare; • Legea Învãþãmântului 84/1995; • Ordinul ministrului educaþiei nr. 3510/2000 privind noi acþiuni de eradicare a analfabetismului, prin care fiecare inspectorat ºcolar primeºte sarcini de dezvoltare a unui sistem de monitorizarea a fenomenului de analfabetism ºi de elaborare a unor mãsuri adecvate de combatere a acestuia; • Ordinul ministrului educaþiei nr. 3907/2000 referitor la prevenirea abandonului ºcolar ºi asigurarea continuãrii ºcolarizãrii copiilor ºi tinerilor de vârstã ºcolarã în învãþãmântul preuniversitar. Totodatã, menþionãm cã au fost aduse modificãri Legii învãþãmântului, acestea referindu-se la debutul învãþãmãntului obligatoriu la vârsta de 6 ani ºi prelungirea duratei lui la 10 clase. Schimbãrile au fost incluse în Legea 268/iunie 2003 pentru modificarea Legii Învãþãmântului.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • Asigurarea calitãþii învãþãmântului rural; • Reabilitarea ºcolilor din învãþãmântul rural.

Indicatorul 7:

Rata abandonului ºcolar

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã O analizã a învãþãmântului sub aspectul gradului de absolvire a ciclurilor de învãþãmânt (metoda cohortelor de elevi) în perioada 1990 - 2001, duce la concluzia cã rata de absolvire are valori ridicate (peste 80%) ºi o tendinþã de creºtere (cu unele excepþii), atât la nivelul ciclului primar, cât ºi la nivelul celui gimnazial (Tabelul 1). În aceeaºi perioadã, rata abandonului ºcolar în învãþãmântul primar ºi secundar în mediul rural a scãzut de la 2,5% la 0,6%, iar în mediul urban de la 2,3% la 0,7%. 44

Tabelul 1. Ponderea absolvenþilor învãþãmântului primar/gimnazial în cohorta elevilor intraþi în clasa I, respectiv a V-a, în perioada 1990-2001

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: „Învãþãmântul în România; date statistice, Consiliul Naþional de Statisticã (CNS), 1994, 1996”; „Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, INS/CNS”;” Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”

O importanþã deosebitã o are reducerea semnificativã a ratei abandonului ºcolar, începând cu anul ºcolar 1993/1994, ca urmare a schimbãrilor legislative care au reglementat acordarea alocaþiei pentru copii în funcþie de prezenþa la ºcoalã, mãsura atingându-ºi scopul ºi dovedindu-se astfel eficientã. Tendinþa pozitivã înregistratã de-a lungul întregii perioade de referinþã culmineazã la nivelul anului ºcolar 2000/2001. Analizând evoluþia ratei abandonului ºcolar pe medii de rezidenþã, se observã modificãri ale valorii ratei abandonului: dupã o perioadã în care abandonul ºcolar a fost, în general, mai ridicat în mediul rural faþã de mediul urban, începând cu anul ºcolar 1991/1992 tendinþa se inverseazã, în mediul rural rata abandonului devenind mai redusã decât în mediul urban (excepþie fãcând anul ºcolar 1994/1995). Aceastã modificare de comportament a populaþiei ºcolare, implicit a familiilor din mediul rural, poate fi consecinþa unui impact mai mare al mãsurilor de stimulare a participãrii la educaþie menþionate mai sus (gradul de sãrãcie fiind mai accentuat în mediul rural, cuantumul alocaþiei pentru copii capãtã o valoare relativã mai ridicatã în aceste arii). Pe de altã parte, deºi pe ansamblu s-au înregistrat evoluþii pozitive în ceea ce priveºte fenomenul analizat, este posibil ca rata abandonului în mediul rural sã fie numai aparent mai redusã, aceasta fiind influenþatã, ca urmare a modalitãþii de calcul utilizate, de unul dintre fenomenele care se manifestã în ultimii ani în România, ºi anume migraþia populaþiei, inclusiv a celei ºcolare, dinspre oraºe spre zonele rurale (Tabelul 2, Figura 1). Tabelul 2. Evoluþia ratei abandonului ºcolar pe parcursul anului, pe medii de rezidenþã, în perioada 1990-2001

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: “Învãþãmântul în România; date statistice, CNS, 1994, 1996”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; ” Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; T-total; U-urban; R-rural 45

Figura 1. Evoluþia ratei abandonului ºcolar pe parcursul anului, pe medii de rezidenþã, în perioada 1990-2001

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: " Învãþãmântul în România; date statistice, CNS, 1994, 1996”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; ” Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”

Totodatã, perioada analizatã se caracterizeazã ºi prin diferenþe între rata abandonului în învãþãmântul primar ºi cea de la nivelul învãþãmântului gimnazial, valoarea ratei abandonului fiind în mod constant superioarã în gimnaziu faþã de ciclul primar. Spre finalul intervalului se manifestã, însã, o tendinþã de apropiere, iar în anul ºcolar 2000/2001 ratele de abandon corespunzãtoare nivelului primar ºi gimnazial devin egale (Tabelul 3, Figura 2). Aºa cum menþionam mai sus, metoda de calcul utilizatã poate induce anumite distorsiuni. Tabelul 3. Evoluþia ratei abandonului ºcolar pe parcursul anului, în învãþãmântul obligatoriu, în perioada 1990-2001

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: “Învãþãmântul în România; date statistice, CNS, 1994, 1996”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”. P-învãþãmânt primar; G-învãþãmânt gimnazial

46

Figura 2. Evoluþia abandonului ºcolar pe parcursul anului, în învãþãmântul obligatoriu, în perioada 1990-2001

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: “Învãþãmântul în România; date statistice, CNS, 1994, 1996”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”.

Aceste diferenþe între rata abandonului de la nivelul învãþãmântului primar ºi cea de la nivelul celui gimnazial se manifestã nu doar pe total, ci ºi pe medii de rezidenþã (Tabelul 4). Tabelul 4. Evoluþia abandonului ºcolar pe parcursul anului, pe medii de rezidenþã ºi niveluri de învãþãmânt, în perioada 1995-2000

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1995/1996, 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”.

Dacã la nivelul învãþãmântului primar rata abandonului este constant mai mare în mediul urban faþã de mediul rural pe toatã perioada luatã în calcul, la nivelul învãþãmântului gimnazial aceastã tendinþã se manifestã începând cu anul ºcolar 1997/1998 ºi se menþine pe tot restul perioadei (Figurile 3 ºi 4). Figura 3. Evoluþia abandonului ºcolar în învãþãmântul primar, pe medii

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: “Învãþãmântul în România; date statistice, CNS, 1994, 1996”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”. 47

Figura 4. Evoluþia abandonului ºcolar în învãþãmântul gimnazial, pe medii

Sursa: Date calculate pe baza informaþiilor conþinute în: “Învãþãmântul în România; date statistice, CNS, 1994, 1996”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la începutul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”; “Învãþãmântul primar ºi gimnazial la sfârºitul anului ºcolar 1996/1997, 1997/1998, 1998/1999, 1999/2000, 2000/2001, CNS/INS”.

2. Perspective de atingere a þintei Reducerea ratei abandonului ºcolar în mediul rural, de la 2,5% la 0,6% între anii ºcolari 1989/1990 ºi 2000/2001, în condiþiile unei descreºteri a ratei abandonului ºcolar la nivelul gimnaziului de la 1,1% la 0,6% între anii ºcolari 1995/1996 ºi 2000/2001, va permite atingerea þintei cel mai târziu în anul 2012.

3. Obstacole • Situaþia economicã – creºterea ratei ºomajului în condiþiile dezvoltãrii economiei de piaþã, dificultãþile financiare ale familiilor din zonele aflate în restructurare economicã; • Disparitãþi în dezvoltarea regionalã - precaritatea condiþiilor materiale ale locuitorilor din zonele rurale, posibilitãþile limitate de a desfãºura anumite activitãþi remunerate ºi/sau a-ºi valorifica produsele.

4. Factori favorizanþi În România, educaþia reprezintã un drept garantat de Constituþie pentru toþi copiii ºi tinerii, indiferent de origine socialã sau etnicã, de sex sau apartenenþã religioasã. În ultimii ani au fost elaborate ºi implementate o serie de programe de ameliorare a fenomenului de abandon ºcolar ºi analfabetism, precum ºi a efectelor lor. În acest sens pot fi menþionate urmãtoarele reglementãri: Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004, Strategia Dezvoltãrii Învãþãmântului Preuniversitar în perioada 2001-2004, revizuitã cu un orizont de timp pânã în anul 2010, Strategia de Stimulare a Participãrii la Educaþie a Copiilor ºi Tinerilor Romi, Programul de Relansare a Învãþãmântului Rural, Programul de Reabilitare a ªcolilor, Programul Guvernamental „Cornul ºi Laptele”.

48

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • Relansarea învãþãmântului în zonele rurale; • Consolidarea sistemului de facilitãþi sociale pentru elevi, politici ºi programe socialeducaþionale adecvate grupurilor vulnerabile ; • Asigurarea calitãþii educaþiei.

49

Þinta 7:

Creºterea ratei alfabetizãrii populaþiei rome

Indicatorul 8:

Rata alfabetizãrii populaþiei rome

Rata alfabetizãrii populaþiei cu vârsta de peste 15 ani (inclusiv), la nivelul general al populaþiei Indicatorul recomandat în documentul cadru privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, în domeniul alfabetizãrii, este Rata alfabetizãrii la categoria de vârstã 15-24 de ani. Datele disponibile privind alfabetizarea în România se referã la populaþia cu vârsta de peste 15 ani inclusiv, indicând un procent de 97% în 2000 (rata alfabetizãrii pentru grupa de vârstã 15-24 ani, stabilitã ca indicator la nivel global, nu se calculeazã în mod curent în România). Rata alfabetizãrii pentru populaþia adultã, pentru perioada 1995–2000 ºi proiecþia pentru 2015 sunt prezentate în Tabelele 1 ºi 2. Tabelul 1. Rata alfabetizãrii populaþiei adulte

Sursa: Raportul Naþional asupra Dezvoltãrii Umane, PNUD 2000, Raportul Naþional asupra Dezvoltãrii Umane, PNUD 20012002 ** estimat pentru anul 2015

Tabelul 2. Rata alfabetizãrii la populaþia adultã, pe sexe

Sursa: Raportul Naþional asupra Dezvoltãrii Umane, PNUD 2000; Raportul Naþional asupra Dezvoltãrii Umane, PNUD 20012002 *Raportul Global asupra Dezvoltãrii Umane, PNUD 2001, New York

Rata analfabetismului la populaþia adultã, pentru perioada 1995-2000, se situeazã în jurul valorii de 3%, din care, în medie, 2,50% sunt femei cu vârsta peste 80 de ani. Aºadar, rata analfabetismului la nivelul populaþiei adulte, mai puþin femeile de peste 80 de ani, s-a situat în jurul valorii de 0,50%. În acelaºi timp, adulþii reprezintã 80,5% din totalul populaþiei analfabete. Aceste date indicã faptul cã în ultimii circa 70 de ani, organizarea învãþãmântului în România nu a mai permis apariþia analfabetismului la nivelul populaþiei majoritare ºi al minoritãþilor, cu excepþia minoritãþii rome, pentru care participarea la învãþãmântul ºcolar instituþionalizat a continuat sã aibã o semnificaþie socialã redusã. Datoritã acestui fapt, în locul indicatorului stabilit la nivel global ºi anume Rata alfabetizãrii la categoria de vârstã 1524 de ani, s-a stabilit ca indicator la nivel naþional Rata alfabetizãrii populaþiei rome.

Rata alfabetizãrii populaþiei rome

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Date recente, referitoare la educaþia ºcolarã (inclusiv incidenþa neºcolarizãrii) la populaþia romã oferite de Studiul „Participarea la educaþie a copiilor romi: probleme, soluþii, actori” elaborat în anul 2002, de 50

ISE, ICCV, METC cu sprijinul financiar al reprezentanþei UNICEF-România relevã urmãtoarele aspecte: • Dacã luãm în considerare grupa de vârstã 7-16 ani, se constatã cã la nivelul anului 1998 numai 61,4% dintre copiii ºi tinerii romi erau cuprinºi în sistemul de învãþãmânt, un procent similar fiind alfabetizaþi funcþional (“citesc bine”); • Valori ridicate ale abandonului ºcolar ºi neºcolarizãrii. Astfel, aproape 12% dintre copiii în vârstã de 7-16 ani au întrerupt ºcoala înainte de finalizarea învãþãmântului obligatoriu, iar 18% sunt neºcolarizaþi (nu au fost niciodatã cuprinºi în sistemul de învãþãmânt). La cele de mai sus trebuie adãugat faptul cã peste 80% dintre copiii neºcolarizaþi sunt romi; • Existã unele diferenþe pe sexe în privinþa neºcolarizãrii; astfel, în timp ce procentul celor neºcolarizaþi atinge în cazul bãrbaþilor valoarea de 14,5%, în cazul femeilor acesta este de 23,5%. Cea mai importantã diferenþã între sexe în privinþa neºcolarizãrii apare în cadrul generaþiei vârstnice, în care ponderea femeilor care nu au urmat niciodatã ºcoala este de peste douã ori mai mare decât cea a bãrbaþilor. În cadrul generaþiei tinere, diferenþele între procentele de femei ºi bãrbaþi neºcolarizaþi sunt foarte mici: 16,4% pentru femei ºi 17,5% pentru bãrbaþi; • Analiza analfabetismului pe generaþii aratã cã incidenþa cea mai scãzutã a analfabetismului o regãsim la generaþia adultã, unde aproximativ 31% pot fi consideraþi analfabeþi (citesc cu dificultate sau deloc), în timp ce incidenþa cea mai ridicatã, de 45,3%, se înregistreazã la generaþia vârstnicã (Tabelul 3). Tabelul 3. Incidenþa analfabetismului în rândul populaþiei rome, pe generaþii (%)

Sursa: Studiul “Participarea la educaþie a copiilor romi: probleme, soluþii, actori” elaborat în anul 2002 de ISE, ICCV, MEC cu sprijinul financiar al reprezentanþei UNICEF-România

2. Perspective de atingere a þintei Mãsurile preconizate pentru creºterea ratei de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu, în special cele de tip material (acordarea alocaþiei pentru copii în funcþie de prezenþa la ºcoalã, raþiile de hranã oferite zilnic) vor avea consecinþe pozitive semnificative ºi asupra ratei analfabetismului la populaþia romã.

3. Obstacole • Situaþia economicã precarã a multor gospodãrii de romi generatã de creºterea ratei ºomajului în condiþiile dezvoltãrii economiei de piaþã, dificultãþile financiare ale familiilor de romi din zonele aflate în restructurare economicã; • Izolarea comunitãþilor de romi; • Mentalitatea: un numãr mare de romi considerã cã educaþia ºcolarã nu reprezintã o strategie fundamentalã de viaþã.

51

4. Factori favorizanþi În România, educaþia reprezintã un drept garantat de Constituþie pentru toþi copiii ºi tinerii, indiferent de origine socialã sau etnicã, de sex sau apartenenþã religioasã. În ultimii ani au fost elaborate ºi implementate o serie de programe de ameliorare a fenomenului de abandon ºcolar ºi analfabetism, precum ºi a efectelor lor, cu referire ºi la populaþia de romi. În acest sens pot fi menþionate urmãtoarele reglementãri: • Strategia dezvoltãrii învãþãmântului preuniversitar în perioada 2001-2004; • Strategia de stimulare a participãrii la educaþie a copiilor ºi tinerilor romi; • Programul PHARE RO 0104.02 “Access to education for disadvantaged groups, with special focus on Roma” (“Accesul la educaþie al grupurilor dezavantajate, cu accent pe populaþia romã”); • Programele PHARE de Coeziune Economicã ºi Socialã, Componenta TVET (Învãþãmântul Profesional ºi Tehnic); • Legea Învãþãmântului 84/1995; • Parteneriatul strategic MECT-UNICEF privind educaþia copiilor romi.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • • • •

Asigurarea accesului egal la educaþie; Creºterea calitãþii educaþiei; Dezvoltarea de programe de educaþie a adulþilor; Stimularea accesului pe piaþa muncii al romilor.

52

Obiectivul 3: Promovarea egalitãþii între sexe ºi afirmarea femeilor

Þinta 8:

Creºterea gradului de ocupare a populaþiei de sex feminin

Indicatorul 9:

Rata de ocupare a populaþiei de sex feminin

Deoarece þinta Eliminarea disparitãþilor de gen din învãþãmântul primar ºi gimnazial, de preferat pânã în anul 2005, ºi din toate formele de învãþãmânt, pânã în anul 2015, stabilitã la nivel global, nu prezintã relevanþã pentru România, aceasta a fost înlocuitã cu o þintã corespunzãtoare situaþiei naþionale, ºi anume: Creºterea gradului de ocupare a populaþiei de sex feminin. Similar, a fost adaptat ºi indicatorul, acesta devenind: Rata de ocupare a populaþiei de sex feminin, cu o relevanþã mai mare pentru þara noastrã.

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã În România, în aceastã perioadã s-a înregistrat, din punct de vedere demografic, un spor natural negativ cu efecte nefavorabile asupra resurselor de muncã. Populaþia activã civilã era la sfârºitul anului 1990 de 10.840 mii de persoane, iar la începutul anului 2001 scãzuse cu circa 1.400 mii de persoane. La sfârºitul anului 2001 proporþia populaþiei active civile în populaþia de 15 ani ºi peste era de 51,0% (Balanþa forþei de muncã, 2001, INS) ºi rata de ocupare a populaþiei era de 46,9%. Conform datelor din “Ancheta asupra forþei de muncã în gospodãrii”, în anul 2001 rata de activitate a populaþiei de 15 ani 53

ºi peste a fost de 62,2%, cu diferenþe semnificative pe sexe: 69,2% pentru bãrbaþi ºi 55,7% pentru femei. În anul 2001, populaþia ocupatã totalã s-a redus cu 353 mii de persoane faþã de 1997, iar rata de ocupare a scãzut de la 60,9% la 58,1%, cu evidente disparitãþi pe sexe. Rata de ocupare a bãrbaþilor s-a redus de la 68,3% la 64,3%, iar cea a femeilor, de la 53,2% la 52,4% (Tabelul 1). Tabelul 1. Structura pe sexe a populaþiei ocupate totale (%)

Sursa: Calcule pe baza datelor AMIGO, INS 2001

Având drept cauzã principalã restructurarea sectorului industrial, reducerea populaþiei ocupate a fost un fenomen prezent pe întreg teritoriul þãrii, diferenþiat însã ca amploare ºi profunzime de la o regiune la alta, de la un judeþ la altul. Începând cu anul 2000, România elaboreazã Planul Naþional de Dezvoltare, care conþine strategia, prioritãþile ºi programele de promovare a coeziunii socio-economice pe teritoriul þãrii. Pe baza Planului Naþional de Dezvoltare se deruleazã programe care se adreseazã în principal regiunilor, judeþelor sau zonelor care au probleme de dezvoltare ºi care au ca principale obiective stimularea investiþiilor pentru crearea de noi locuri de muncã prin mãsuri de sprijinire a întreprinderilor mici ºi mijlocii (IMM) ºi finanþarea dezvoltãrii infrastructurii.

2. Perspective de atingere a þintei Deºi proporþia femeilor în totalul populaþiei civile active a crescut între anii 1995 ºi 2000 (Tabelul 2), totuºi, aºa cum relevã Tabelul 3, aceastã creºtere nu a fost însoþitã de o creºtere a ratei de ocupare a populaþiei feminine. Pe parcursul perioadei în cauzã însã, a scãzut ºi rata de ocupare a populaþiei masculine, într-o mãsurã chiar mai accentuatã decât în cazul populaþiei de sex feminin. Tabelul 2. Dimensiunea participãrii femeilor în raport cu bãrbaþii la activitãþile economice ºi sociale

Sursa: Raportul Naþional asupra Dezvoltãrii Umane, PNUD 2000, Raportul Naþional asupra Dezvoltãrii Umane, PNUD 2001-2002

54

Tabelul 3. Rata de ocupare a populaþiei de 15 ani ºi peste, pe sexe ºi grupe de vârstã (%)

Sursa: Institutul Naþional de Statisticã – AMIGO; M-masculin, F-feminin

Pe acest fundal ºi în contextul economic actual, este dificil de anticipat o creºtere durabilã semnificativã a ratei de ocupare a populaþiei feminine pe termen scurt. Apariþia unei creºteri durabile este însã probabilã pe termen mediu. În ceea ce priveºte nivelul salariilor brute realizate de femei în diferite domenii, în comparaþie cu cel realizat de bãrbaþi, existã diferenþe semnificative atât între domenii, cât ºi în ceea ce priveºte evoluþia înregistratã între anii 1994 ºi 2001 (vezi Anexa 3). Astfel, diferenþele s-au micºorat în activitãþile financiare, bancare ºi de asigurãri (ajungând la 11% în anul 2001) ºi transporturi ºi depozitare (doar 1% în anul 2001), însã cea mai spectaculoasã evoluþie sa produs în construcþii ºi tranzacþii imobiliare: în construcþii de la o diferenþã de 13% în favoarea bãrbaþilor în anul 1994, la o diferenþã de 2% în favoarea femeilor în anul 2001, iar în tranzacþii imobiliare de la o diferenþã de 9% în favoarea bãrbaþilor în anul 1994, la o diferenþã de 6% în favoarea femeilor în anul 2001. Din pãcate, în domenii ca silvicultura, comerþ sau administraþie publicã, diferenþele au crescut în aceeaºi perioadã. În ceea ce priveºte implicarea femeilor în afaceri, în perioada decembrie 1990 - decembrie 2000, din totalul firmelor înregistrate, 49,7% sunt firme cu asociaþi sau administratori femei. Pentru anul financiar 1999, de exemplu, Camera de Comerþ ºi Industrie a României ºi a Municipiului Bucureºti a înregistrat faptul cã firmele cu asociaþi sau administratori unici femei au reprezentat: 44,5% din firmele care au realizat o cifrã de afaceri, 23,1% din totalul societãþilor care au realizat export ºi 34,2% din cele care au utilizat credite. Activitatea acestor firme s-a desfãºurat cu preponderenþã în comerþ ºi industrie uºoarã. În anul 2000 s-a constatat cã 10% din societãþile cu participare de capital strãin înregistrate în România sunt societãþi cu asociaþi/acþionari femei de naþionalita te strãinã.

3. Obstacole Pentru România nu sunt obstacole specifice pentru femei în ceea ce priveºte creºterea gradului de ocupare.

4. Factori favorizanþi Guvernul României a adoptat recent Planul Naþional de Acþiune pentru Ocuparea Forþei de Muncã, documentul politic în domeniul ocupãrii, ce stabileºte acþiunile concrete, planificate a se realiza în anii 2002 - 2003. 55

Planul Naþional de Acþiune pentru Ocuparea Forþei de Muncã este structurat în patru secþiuni, ºi anume: I. Îmbunãtãþirea capacitãþii de angajare; II. Dezvoltarea spiritului antreprenorial ºi crearea de locuri de muncã; III. Promovarea capacitãþii de adaptare a întreprinderilor ºi a angajaþilor acestora; IV. Asigurarea egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi. La elaborarea PNAO s-au avut în vedere obiectivele orizontale ale strategiei europene în domeniul ocupãrii forþei de muncã: creºterea ratei ocupãrii, dezvoltarea unor strategii naþionale pentru învãþarea pe tot parcursul vieþii, dezvoltarea parteneriatului social ºi integrarea dimensiunii regionale în procesul de elaborare, implementare ºi monitorizare a PNAO. Dezvoltarea unui sistem de indicatori ai pieþei muncii comparabili cu cei existenþi la nivel european va contribui la evaluarea progreselor înregistrate de România, ca þarã candidatã la Uniunea Europeanã. Cele mai importante prevederi legislative referitoare la ocupare precum ºi la salarizarea angajaþilor sunt cuprinse în urmãtoarele acte normative: Constituþia României Art. 38 - Munca ºi protecþia socialã a muncii (1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei ºi alegerea locului de muncã sunt libere. (2) Salariaþii au dreptul la protecþia socialã a muncii. Mãsurile de protecþie privesc securitatea ºi igiena muncii, regimul de muncã al femeilor ºi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiþii grele, precum ºi alte situaþii specifice. (3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La muncã egalã, femeile au salariu egal cu bãrbaþii. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncã ºi caracterul obligatoriu al convenþiilor colective sunt garantate. Legea nr. 76/16.01.2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã, modificatã ºi completatã Art. 1 - În România fiecãrei persoane îi sunt garantate dreptul de a-ºi alege liber profesia ºi locul de muncã, precum ºi dreptul la asigurãrile pentru ºomaj. Art. 3 - Mãsurile prevãzute de prezenta lege au drept scop realizarea urmãtoarelor obiective pe piaþa muncii: a) prevenirea ºomajului ºi combaterea efectelor sociale ale acestuia; b) încadrarea sau reîncadrarea în muncã a persoanelor în cãutarea unui loc de muncã; c) sprijinirea ocupãrii persoanelor aparþinând unor categorii defavorizate ale populaþiei; d) asigurarea egalitãþii ºanselor pe piaþa muncii; e) stimularea ºomerilor în vederea ocupãrii unui loc de muncã; f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în cãutarea unui loc de muncã; g) îmbunãtãþirea structurii ocupãrii pe ramuri economice ºi zone geografice; h) creºterea mobilitãþii forþei de muncã în condiþiile schimbãrilor structurale care se produc în economia naþionalã; i) protecþia persoanelor în cadrul sistemului asigurãrilor pentru ºomaj. Art. 4 (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminãri pe criterii politice, de 56

rasã, naþionalitate, origine etnicã, limbã, religie, categorie socialã, convingeri, sex ºi vârstã. (2) Mãsurile ºi drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin. (1). Legea nr. 202/19.04.2002 privind egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi Art. 1 (1) Prezenta lege reglementeazã mãsurile pentru promovarea egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi, în vederea eliminãrii discriminãrii directe ºi indirecte dupã criteriul de sex, în toate sferele vieþii publice din România. (2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de ºanse între femei ºi bãrbaþi se înþelege luarea în considerare a capacitãþilor, nevoilor ºi aspiraþiilor diferite ale persoanelor de sex masculin ºi, respectiv, feminin ºi tratamentul egal al acestora. Art. 2 - Mãsurile pentru promovarea egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi ºi pentru eliminarea discriminãrii directe ºi indirecte dupã criteriul de sex se aplicã în domeniul muncii, educaþiei, sãnãtãþii, culturii ºi informãrii, participãrii la decizie, precum ºi în alte domenii, reglementate prin legi specifice. Art. 6 (1) Prin egalitatea de ºanse ºi tratament între femei ºi bãrbaþi în relaþiile de muncã se înþelege accesul nediscriminatoriu la: a) alegerea ori exercitarea liberã a unei profesii sau activitãþi; b) angajare în toate posturile sau locurile de muncã vacante ºi la toate nivelurile ierarhiei profesionale; c) venituri egale pentru muncã de valoare egalã; d) informare ºi consiliere profesionalã, programe de iniþiere, calificare, perfecþionare, specializare ºi recalificare profesionalã; e) promovare la orice nivel ierarhic ºi profesional; f) condiþii de muncã ce respectã normele de sãnãtate ºi securitate în muncã, conform prevederilor legislaþiei în vigoare; g) beneficii, altele decât cele de naturã salarialã ºi mãsuri de protecþie ºi asigurãri sociale. (2) În conformitate cu alin. (1), de egalitatea de ºanse ºi tratament între femei ºi bãrbaþi în relaþiile de muncã beneficiazã toþi lucrãtorii, inclusiv cei care exercitã o activitate independentã, precum ºi lucrãtorii din agriculturã.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse În prezent, eforturile naþionale privind sprijinirea întreprinderilor mici ºi mijlocii, prioritatea acordatã dezvoltãrii economice a regiunilor defavorizate ale þãrii, dezvoltarea sectorului serviciilor conduc în mod direct la creºterea proporþiei de femei ocupate ºi salarizate în sectoarele economice non-agricole.

57

Obiectivul 4: Reducerea mortalitãþii infantile

Þinta 9:

Înjumãtãþirea între anii 2002 ºi 2015, a ratei mortalitãþii copiilor cu vârsta între 1 ºi 4 ani

Indicatorul 10:

Rata mortalitãþii copiilor cu vârsta între 1 ºi 4 ani

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Mortalitatea copiilor mai mici de 5 ani a scãzut de la 6,2 decese la 1.000 de locuitori în anul 1990, la 4,2 în anul 2001 (Figura 1), în cifre absolute diferenþa fiind importantã: 11.227 de decese 0-4 ani în anul 1990 ºi 4.818 de decese în anul 2001.

58

Figura 1. Mortalitatea la copiii sub 5 ani, în perioada 1990-2001 (la 1000 de locuitori)

Sursa: Ministerul Sãnãtãþii, Centrul de Calcul, Statisticã Sanitarã ºi Documentare Medicalã (CCSSDM)

În România acest indicator se calculeazã separat pentru grupele de vârstã 0-1 an ºi 1-4 ani. Caracteristicile mortalitãþii la grupa de vârstã 0-1 an vor fi analizate la indicatorul respectiv (mortalitatea infantilã).

Caracteristicile mortalitãþii la grupa de vârstã 1-4 ani Mortalitatea copiilor de vârstã 1-4 ani a scãzut de asemenea în perioada 1990-2000: de la 1,9‰ în anul 1990 la 0,8‰ în anul 2002 (Figura 2). Figura 2. Mortalitatea la grupa de vârstã 1-4 ani în România, 1990-2002

Sursa: Ministerul Sãnãtãþii, CCSSDM

Cu toate acestea, mortalitatea la grupa de vârstã 1-4 ani în România se situeazã la valori mai mari decât cele din marea majoritate a þãrilor europene avansate, în Austria înregistrându-se – de exemplu – 0,29‰, în Grecia 0,30‰, în Spania 0,31‰ etc.(Figura 3).

59

Figura 3. Mortalitatea la grupa de vârstã 1-4 ani în câteva þãri europene (anul 2000)

Sursa: Ministerul Sãnãtãþii, CCSSDM

Mortalitatea primei copilãrii se menþine la un nivel ridicat faþã de þãrile Comunitãþii Europene, deºi tendinþa de scãdere din ultimii ani continuã. În anul 1998 rata mortalitãþii la grupa de vârstã 1-4 ani era de 1,6 ori mai mare decât media din þãrile central ºi est europene ºi de 3,7 ori mai mare decât în þãrile Comunitãþii Europene (CE). Cea mai ridicatã mortalitate la grupa de vârstã 1-4 ani se înregistreazã la grupa de vârstã de 1 an, singura care depãºeºte 1‰. Mortalitatea masculinã la aceasta este mai mare decât cea femininã la toate grupele de vârstã la copiii de 1-4 ani. Mortalitatea la grupa de vârstã 1-4 ani pe medii atestã o ratã mai mare în mediul rural faþã de mediul urban. Cele mai frecvente cauze de deces la grupa de vârstã 1-4 ani sunt accidentele ºi bolile aparatului respirator. Peste 45% din decesele la grupa de vârstã 1-4 ani se produc în unitãþile sanitare. Decesele prin SIDA au scãzut de la 9,1% din total decese prin boli infecþioase ºi parazitare în anul 1997 la 4,7 % în anul 1999, crescând din nou în anul 2000 la 9,5%. Decesele prin anomalii congenitale se menþin pe locul 3 ºi cresc uºor, de la 11,20/0000 în anul 1999 la 11,50/0000 în anul 2000. Asistenþa medicalã acordatã a fost ºi este fãrã platã. Examinarea periodicã a copilului se face dupã modelul urmãtor: • De cãtre medicul de familie: bilunar în prima lunã de viaþã, lunar de la 1 la 6 luni, semestrial de la 1 la 3 ani; • De cãtre asistenta de cabinet: sãptãmânal în prima lunã de viaþã, lunar pânã la 1 an ºi trimestrial de la 1 la 3 ani. În funcþie de posibilitãþile existente, examenul periodic la vârsta de 6 luni, 1, 2 ºi 3 ani a fost completat cu examene de laborator (determinare de Hb8, examen sumar de urinã etc.). Cazurile care impun explorãri paraclinice ºi examene de specialitate vor fi dirijate cãtre cabinetul de specialitate. La copiii cu risc crescut de îmbolnãvire ºi la cei dispensarizaþi pentru probleme de sãnãtate, ritmul examinãrilor cu caracter profilactic se dubleazã atât pentru medic cât ºi pentru asistent. În cadrul reformei sistemului sanitar, aceste servicii sunt incluse în normele de aplicare a Contractului Cadru al Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate (CNAS).

8

Simbol pentru hemoglobinã.

60

Analiza trimestrialã a indicatorului de mortalitate se face la nivelul Direcþiilor de Sãnãtate Publicã ºi, pe plan naþional, de cãtre o comisie de analizã a indicatorului de mortalitate de pe lângã Institutul de Ocrotire a Mamei ºi Copilului. Aceste comisii au rolul de a indica ºi mãsurile care se impun.

2. Perspective de atingere a þintei Datã fiind scãderea ratei mortalitãþii la copiii cu vârsta între 1 ºi 4 ani a scãzut de la 1,9‰ în anul 1990 la 0,9‰ în anul 2000, se preconizeazã cã þinta va fi atinsã. Simultan, se expecteazã cã se vor obþine urmãtoarele rezultate: • Ameliorarea stãrii de nutriþie a copilului; • Reducerea numãrului de copii cu greutate micã la naºtere; • Diminuarea morbiditãþii ºi mortalitãþii prin afecþiuni respiratorii.

3. Obstacole • Copii proveniþi din familii defavorizate cu nivel scãzut educativ (educaþie în care este inclusã ºi educaþia pentru sãnãtate); • Mame cu nivel de instruire redus; • Copii proveniþi din familii cu venituri mici; • Copii instituþionalizaþi cu risc crescut de îmbolnãvire ºi accidente (risc de infecþii nozocomiale9); • Acoperire inegalã cu medici de specialitate în unele zone; • Infrastructura deficitarã privind transportul (drumuri, cãi de acces, ambulanþe performante) ºi comunicaþii (telefon public, radio); • Existenþa unui procent de copii necuprinºi în sistemul de asigurãri de sãnãtate.

4. Factori favorizanþi • Primul dintre aceºti factori este implementarea reformei sanitare; • Acordarea de servicii medicale conform Contractului Cadru ºi metodologiei de aplicare a acestuia; • Acordarea de servicii medicale fãrã platã copiilor, inclusiv a acelor aflaþi în dificultate; • Efectuarea de examene profilactice periodice; • Înfiinþarea reþelei de asistenþi medicali comunitari; • Înfiinþarea mediatorului sanitar comunitar rom; • Programul Naþional de Sãnãtate nr. 3 de asistenþã a mamei ºi copilului în care sunt finanþate de la bugetul de stat acþiuni profilactice în principalele boli ale copilului care favorizeazã mortalitatea sub 5 ani (malnutriþie, anemie, mucoviscidozã10, fenilcetonurie11, diaree cronicã); • A fost promovatã alãptarea ca politicã la nivel de stat; • Înfiinþarea Comitetului Naþional pentru Promovarea Alãptãrii ºi elaborarea Strategiei Naþionale pentru perioada 2003-2012 ºi Planului naþional de acþiune pentru promovarea alãptãrii pentru perioada 2003-2004. Care îºi are originea sau care are loc în spital. Sinonim al fibrozei chistice, una din cele mai comune ºi grave bolile genetice; se caracterizeazã prin producerea de secreþii anormale care duc la creºterea vâscozitãþii secreþiilor mucoase. 11 Boalã geneticã caracterizatã prin lipsa enzimei necesare pentru metabolizarea fenilalaninei în tirozinã. Netratatã, aceastã boalã poate provoca tulburãri neurologice ºi arieraþie mentalã progresivã ca urmare a acumulãrii de fenilalaninã ºi a derivaþilor acesteia. 9

10

61

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • Asigurarea unui buget corespunzãtor pentru atingerea acestui obiectiv (de la bugetul de stat ºi cel al asigurãrilor sociale de sãnãtate); • Asigurarea fondurilor necesare pentru reabilitarea ºi restructurarea compartimentelor, secþiilor ºi spitalelor, clinice sau neclinice, comunale, orãºeneºti sau judeþene; • Acordarea de stimulente gravidelor, activitate condiþionatã de luarea precoce în evidenþã, efectuarea consultaþiilor prenatale ºi a investigaþiilor recomandate; • Modernizarea infrastructurii de transport ºi comunicaþie; • Mãsuri medico-sanitare (inclusiv de ordin administrativ ºi legislativ) care vor viza reducerea drasticã a numãrului deceselor prin accidente (educaþie, legislaþie, prevenþie, mãsuri tehnice etc.).

62

Þinta 10:

Reducerea cu 40% între anii 2002 ºi 2015, a mortalitãþii infantile

Indicatorul 11:

Mortalitatea infantilã

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã Mortalitatea infantilã în perioada 1990-2001 a evoluat favorabil: de la 26,9 decese la 1.000 de nãscuþi vii în anul 1990 la 17,3‰ în anul 2002 (Figura 1). Se constatã iniþial o scãdere a valorilor ratei mortalitãþii infantile, apoi o stagnare a acestor valori. Figura 1. Mortalitatea infantilã în România, în perioada 1990-2002 (la 1000 nãscuþi vii)

Sursa: Ministerul Sãnãtãþii ºi CCSSDM

În cifre absolute, mortalitatea infantilã a scãzut de la 8.471 de decese în anul 1990 la 4.057 în anul 2001, deci o scãdere de peste 50% (Figura 2). Figura 2. Mortalitatea infantilã în România, în perioada 1990-2002 (cifre absolute)

Sursa: Ministerul Sãnãtãþii ºi CCSSDM

Mortalitatea infantilã a scãzut constant de-a lungul deceniilor, dar în mai micã mãsurã decât în þãrile avansate. Valorile mortalitãþii infantile sunt mai crescute: • În mediul rural, faþã de cel urban; • La sexul masculin; • La cei cu greutate la naºtere mai micã de 2.500 g (prematuri); • La copiii mamelor în vârstã (peste 40 de ani); • La copiii mamelor cu nivel scãzut de instruire (educaþie). Comparativ cu þãrile central ºi est europene candidate la integrarea în UE, România ocupã o poziþie nefavorabilã, fiind alãturi de Republica Moldova þara cu cea mai mare mortalitate infantilã din grupul de þãri amintite mai sus (Figura 3). 63

Figura 3. Mortalitatea infantilã în unele þãri din Europa Centralã ºi de Est, în anul 2001(‰)

Sursa: Ministerul Sãnãtãþii ºi CCSSDM

Mortaliatea post-neonatalã (10,9‰ în 1998, 9,3‰ în anul 2000) este crescutã în România, de 1,9 ori mai mare decât media din þãrile central ºi est europene ºi de 5,8 mai mare decât nivelul din Uniunea Europeanã. În anul 2001, mortalitatea post-neonatalã este de aproximativ douã ori mai mare în mediul rural decât în cel urban (11,2 versus 6,6 decese la 1000 nãscuþi vii). Diferenþa este semnificativã faþã de mortalitatea în prima lunã de viaþã (9,7 vs. 9,1 decese la 1000 nãscuþi vii), fiind o ilustrare a condiþiilor sanitare ºi igienice precare ºi a accesului limitat al copiilor la îngrijiri medicale eficace în regiunile rurale defavorizate.

2. Perspective de atingere a þintei Dat fiind faptul cã mortalitatea infantilã a scãzut de la 26,9‰ în anul 1990 la 18,4‰ în anul 2001 (o reducere cu 32%), se preconizeazã reducerea numãrului de decese la grupa de vârstã 0-1 an cu circa 40% în perioada 2002-2015, estimându-se cã în anul 2015 mortalitatea infantilã va înregistra în România valoarea de 10‰. Se expecteazã totodatã reducerea deceselor la grupa de vârstã 0-1 an la domiciliu.

3. Obstacole Între obstacolele în calea realizãrii dezideratului propus de aceastã þintã (reducerea mortalitãþii infantile cu 40% în perioada 2002-2015) se numãrã faptul – binecunoscut în literatura de specialitate – cã, pe mãsurã ce mortalitatea infantilã scade, scãderea ulterioarã se face tot mai lent ºi mai dificil.

4. Factori favorizanþi Scãderea mortalitãþii infantile implicã mãsuri concertate: • Socio-economice (creºterea nivelului de trai); • Educative (educaþie în general, inclusã educaþia pentru sãnãtate); • Medico-sanitare (eforturi de a reduce mortalitatea infantilã survenitã la domiciliu, de a reduce incidenþa prematuritãþii ºi a distrofiei12 etc.).

12

Stare patologicã constând în alterarea unui þesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, în urma tulburãrilor de nutriþie.

64

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Realizarea obiectivului / þintei (valabil pentru ambii indicatori, 10-11) se poate face prin: • Efectuarea de cursuri de perfecþionare continuã a medicilor de familie (prevãzute în sistemul actual de acreditare al acestora); • Dotarea secþiilor de pediatrie judeþene cu aparaturã modernã de monitorizare ºi resuscitare cardiorespiratorie; • Dotarea laboratoarelor judeþene cu analizoare, deþinerea de micrometode pentru efectuarea analizelor diferitelor constante biologice; • Pentru asistenþa de urgenþã acordatã de ambulanþã - crearea unor drumuri practicabile în orice sezon pânã la nivelul satelor ºi a unei reþele de telefonie publicã la nivelul satelor etc.; • Reorganizarea reþelei de unitãþi paturi pentru pediatrie dupã modelele vest europene; • Introducerea sistemului de finanþare bazatã pe caz (DRG); • Asigurarea necesarului de personal medical de specialitate în toate zonele; • Crearea unui sisem stimulativ de pregãtire continuã a medicilor de familie.

65

Þinta 11:

Eliminarea rujeolei pînã în anul 2007

Indicatorul 12:

Proporþia copiilor de un an vaccinaþi împotriva rujeolei

În România, vaccinarea antirujeolicã presupune administrarea a douã doze de vaccin rujeolic, la vârsta de 12-15 luni ºi la 7 ani. Conform Tabelului 1, cifrele “acoperirii” vaccinale antirujeolice tind sã se apropie de 100% prin responsabilizarea asistenþei medicale primare (controlul ºi cointeresarea acesteia). Tabelul 1. Acoperirea vaccinalã la vârsta de 18-24 luni, în perioada 1997-2001

Sursa: Ministerul Sãnãtãþi ºi CCSSDM

66

Obiectivul 5: Îmbunãtãþirea sãnãtãþii materne

Þinta 12:

Reducerea la jumãtate, între anii 2001 ºi 2009, a ratei mortalitãþii materne

Indicatorul 13:

Rata mortalitãþii materne

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Evoluþia indicatorului este pozitivã, în perioada 1990-2002 înregistrându-se o scãdere a ratei mortalitãþii cu aproape trei pãtrimi. Aceastã schimbare s-a datorat scãderii mortalitãþii atât prin avort, cât ºi prin risc obstetrical, dar în special a mortalitãþii prin avort (Tabelul 1, Figura 1).

67

Tabelul 1. Rata mortalitãþii materne, în perioada 1990-2001

Sursa: Ministerul Sãnãtãþi ºi CCSSDM, 2002

Figura 1. Mortalitatea maternã pe tipuri de cauze (‰)

Sursa: Ministerul Sãnãtãþi ºi CCSSDM, 2002

Liberalizarea întreruperilor de sarcinã, organizarea unei reþele naþionale de planificare familialã ºi a serviciilor de contracepþie la nivelul medicului de familie au condus la o ameliorare evidentã a serviciilor de sãnãtate a reproducerii. Totuºi, România se aflã în continuare pe primele locuri în Europa în ceea ce priveºte rata crescutã a mortalitãþii materne. Principalele cauze ale acestei situaþii sunt: • Menþinerea unei rate crescute a mortalitãþii prin avort provocat, empiric (50% din mortalitatea maternã); • Slaba supraveghere a evoluþiei sarcinii (peste 50% din femeile care mor la naºtere nu sunt luate în evidenþã); • Internarea unor cazuri grave în maternitãþi fãrã posibilitãþi de intervenþie în caz de urgenþã, îndeosebi fãrã posibilitãþi de combatere a hemoragiei la naºtere, care este principala cauzã de deces prin risc obstetrical direct (40-60% din decese); • Deficit al infrastructurii generale (transport, comunicaþii) ºi specifice medicale (dotare, personal, sânge, medicamente, sistem informaþional medical).

68

2. Perspective de atingere a þintei Se expecteazã: • Scãderea numãrului de întreruperi de sarcini la cerere; • Dispariþia sau diminuarea semnificativã a avorturilor criminale, autoprovocate sau provocate de personal necalificat; • Dispariþia sau înregistrarea numai a unor cazuri sporadice de decese materne prin avort provocat; • Creºterea accesibilitãþii ºi adresabilitãþii la servicii prenatale; • Controlul hemoragiei acute intra ºi postpartum13; • Reducerea numãrului de decese materne prin risc hemoragic ºi infecþie; • Reducerea cu circa 70% a deceselor materne prin risc obstetrical determinate de sindrom toxemic.

3. Obstacole • Acoperire inegalã ºi insuficientã cu medici de specialitate în unele zone (în special anesteziºti, obstetricieni ºi neonatologi14); • Marea majoritate a maternitãþilor necesitã renovãri structurale ºi dotãri tehnice moderne; • Dotarea cu tehnicã de vârf este deficitarã ºi neuniformã; • Infrastructura deficitarã privind transportul (drumuri, cãi de acces, ambulanþe performante) ºi comunicaþiile (telefon, radio); • Nu existã un sistem de cointeresare a femeii gravide în ceea ce priveºte participarea la asistenþa prenatalã; • Procentul mare de femei gravide necuprinse în sistemul de asigurãri medicale.

4. Factori favorizanþi Ministerul Sãnãtãþii a elaborat cadrul legislativ pentru analiza mortalitãþii materne, a înfiinþat comisii locale ºi o comisie naþionalã care analizeazã anual fenomenul, a dotat principalele maternitãþi din þarã cu aparaturã modernã acum 9 ani, a înfiinþat centre ºi cabinete de planificare familialã încadrate cu personal calificat, a elaborat ºi difuzat protocoale pentru asistenþa prenatalã ºi intranatalã15. În prezent sunt în curs de derulare programele naþionale de modernizare ºi uniformizare a sistemului informaþional în asistenþa prenatalã, de combatere a anemiei gravidice, precum ºi un vast program naþional de reabilitare ºi reorganizare a sistemului de asistenþã medicalã spitaliceascã de obstetricã ºi ginecologie.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Umane • Asigurarea necesarului de personal medical de specialitate în toate zonele; • Crearea unui sistem stimulativ de pregãtire continuã a medicilor de familie ºi moaºelor din teritoriu. Postnatal Specialist în diagnosticarea ºi tratarea noi nãscuþilor 15 În perioada sarcinii sau în momentul naºterii 13 14

69

Financiare • Motivarea gravidelor, pentru luarea precoce în evidenþã ºi efectuarea tuturor consultaþiilor prenatale ºi a investigaþiilor recomandate; • Acoperirea din fondurile comunitare/bugetare a costurilor asistenþei medicale pentru gravidele neasigurate; • Modernizarea infrastructurii de transport ºi comunicaþie pentru asigurarea transportului de urgenþã; • Asigurarea fondurilor necesare pentru reabilitarea ºi restructurarea maternitãþilor orãºeneºti ºi judeþene; • Asigurarea fondurilor necesare pentru crearea unor centre de excelenþã supraspecializate. Operaþionale • Campanie largã de educaþie sanitarã privind combaterea avortului empiric ºi de popularizare în toate mediile sociale a mijloacelor moderne de contracepþie în vederea reducerii la zero a mortalitãþii prin avort; • Îmbunãtãþirea comunicãrii între medicii de familie ºi specialiºti; • Reducerea naºterilor la domiciliu, nesupravegheate de personal calificat; • Creºterea rezervelor de sânge ºi preparate ale centrelor ºi punctelor de transfuzii, cu asigurarea prioritãþii pentru urgenþele obstetricale; • Întãrirea controlului privind respectarea legislaþiei muncii în cazul femeilor gravide. Legislative • Obligativitatea asigurãrii de spaþiu publicitar gratuit pentru campaniile de promovare a sãnãtãþii de cãtre posturile de radio ºi televiziune; • Creºterea cuantumului indemnizaþiilor pentru concediile de maternitate ºi de îngrijire a copilului.

Indicatorul 14:

Proporþia naºterilor asistate de personal calificat

Peste 92% din naºteri sunt efectuate în unitãþi cu paturi, sub supraveghere medicalã. Deºi acest indicator este unul pozitiv, recent Ministerul Sãnãtãþii a elaborat un program de regionalizare a îngrijirilor perinatale pentru a îmbunãtãþi calitatea asistenþei la naºtere pentru mamã ºi nou-nãscut ºi a ameliora ºi mai mult acest indicator.

70

Obiectivul 6: Combaterea HIV/SIDA ºi a tuberculozei

Þinta 13:

Menþinerea incidenþei HIV/SIDA în anul 2007 la nivelul celei din anul 2002

Indicatorul 15:

Incidenþa HIV/SIDA

Evaluãrile fãcute de Ministerul Sãnãtãþii ºi de cãtre partenerii sãi, fie ei din cadrul Organizaþiei Naþiunilor Unite sau alþi parteneri, au concluzionat ca þinta stabilitã la nivel global, Stoparea ºi începutul regresului rãspândirii HIV/SIDA pânã în anul 2015, sã fie înlocuitã la nivel naþional cu Menþinerea incidenþei HIV în anul 2007 la nivelul celei din anul 2002. Aceasta înseamnã menþinerea numãrului de noi cazuri într-o limitã datã, cu perspectiva ca dupã anul 2007 numãrul de noi cazuri sã scadã. În ceea ce priveºte incidenþa infecþiei HIV la femeile însãrcinate (menþionãm cã nu existã date selective pentru grupa de vârstã 15-24 ani), dintr-un total de 27.367 de testãri în anul 2000, 11 gravide au fost pozitive, din 26.064 de testãri în anul 2001, au fost descoperite 15 gravide pozitive, iar dintr-un total de 35.249 gravide testate în anul 2002, 18 dintre ele au prezentat serologie pozitivã. Facem menþiunea cã accesul universal la testare HIV a gravidelor – cu consiliere pre ºi post testare - a fost stipulatã în cadrul Ordinului Ministrului Sãnãtãþii nr. 889/5.11.1998. Ca urmare, s-a concluzionat cã indicatorul 18 din documentul cadru privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, respectiv Prevalenþa HIV la femeile însãrcinate cu vârsta cuprinsã între 15 ºi 24 de ani, nu este relevant pentru România ºi s-a decis utilizarea unui alt indicator, ºi anume Incidenþa HIV/SIDA. 71

În ceea ce priveºte indicatorul numãrul copiilor orfani din cauza HIV/SIDA, Direcþia Generalã de Sãnãtate Publicã nu deþine informaþii.

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã • Principala caracteristicã a situaþiei epidemiologice a infecþiei HIV/SIDA în România a fost reprezentatã de numãrul mare de copii depistaþi în cursul anilor 1989-1991, situaþie datoratã unor factori de risc prezenþi la sfârºitul anilor 1980 ºi începutul anilor 1990, factori care au fost eliminaþi dupã aceastã perioadã; • În momentul de faþã, se menþine numãrul mare de cazuri pediatrice (mulþi copii fiind supravieþuitori de lungã duratã – în terapie antiretroviralã, depãºind vârsta de 14 ani) cu dispariþia transmiterii nozocomiale ºi creºterea celei verticale dupã anul 1994. Începând cu anul 2000, majoritatea cazurilor sunt adulþi, predominant din grupa de vârstã 14-29 ani. Raportul în funcþie de distribuþia pe sexe (sex masculin/sex feminin) a infecþiei HIV la copii este de 1,34, iar la adulþi este de 0,83. În ceea ce priveºte SIDA, acest raport este de 1,14 pentru persoanele adulte ºi de 1,44 pentru copii; • Progresele recente în tratamentul infecþiei HIV au încetinit progresia bolii la persoanele infectate HIV. România este o þarã cu incidenþã micã a cazurilor de HIV/SIDA, dar deþine numãrul cel mai mare de cazuri pediatrice din Europa. Din totalul cumulat raportat al cazurilor de infecþie HIV/SIDA la data de 31.12.2002 (13.675), un numãr de 10.125 de persoane sunt în viaþã, dintre care 7.279 (71,89%) copii. Numãrul de cazuri de SIDA diagnosticate anual la copiii sub 14 ani este în scãdere, de la 400-500 cazuri noi în perioada 1991-1998 la 65 cazuri noi în anul 2002 (Figurile 1 ºi 2). Figura 1. Distribuþia cazurilor SIDA dupã anul de diagnostic ºi sex, în perioada 1985-2001

Sursa: CNLAS, 2002

72

Figura 2. Evoluþia infecþiei HIV dupã anul de diagnostic ºi sex, în perioada 1987-2001

Sursa: CNLAS, 2002

Situaþia statisticã la 31 decembrie 2002 relevã urmãtoarele: TOTAL CUMULATIV SIDA: 7.999, decedaþi – 3.434 CAZURI CUMULATE SIDA COPII: 6.454, decedaþi – 2.896 CAZURI CUMULATE SIDA ADULÞI: 1.545, decedaþi - 538 TOTAL HIV: 5.676 CAZURI HIV COPII: 4.383 CAZURI HIV ADULÞI: 1.293 NUMÃR PACIENÞI AFLAÞI ÎN TRATAMENT: 4.769 Pentru acestea, statul alocã peste 20 de milioane dolari SUA anual doar pentru tratamentul antiretroviral, la care se adaugã sume importante de la bugetul de stat pentru suplimente de hranã pentru copiii infectaþi ºi ajutoare pentru familiile acestora. MS are prevãzut în buget sume destinate prevenirii, supravegherii ºi controlului infecþiei HIV/SIDA.

2. Perspective de atingere a þintei Atingerea þintei asociate acestui obiectiv depinde în mare mãsurã de aplicarea cu eficacitate a mãsurilor propuse de Strategia Naþionalã HIV/SIDA, atât în domeniul prevenirii cât ºi al tratamentului ºi îngrijirii persoanelor infectate. Finanþarea obþinutã de România din Fondul Global pentru Lupta Împotriva SIDA, Tuberculozei ºi Malariei, pentru mãsuri de restrângere a rãspândirii infecþiei cu HIV, va contribui de asemenea la atingerea þintei propuse. Astfel, România va primi o finanþare nerambursabilã de 49 milioane de dolari SUA, din care 28 milioane de dolari SUA destinate combaterii HIV/SIDA. Fondurile alocate componentei HIV/SIDA vor fi folosite la extinderea ºi asigurarea durabilitãþii intervenþiilor cu caracter preventiv, la îmbunãtãþirea tratamentului, îngrijirii, asistenþei sociale ºi accesului la servicii al populaþiei care trãieºte cu HIV/SIDA.

3. Obstacole • Compararea cifrelor înregistrate la nivel naþional cu cele înregistrate la nivel regional ºi global este îngreunatã de diferenþele între sistemele de raportare aplicate de-a lungul 73

acestei perioade în concordanþã cu dezvoltarea generaþiilor succesive ale sistemelor de supraveghere ºi analizã statisticã internaþionalã; • Situaþia infecþiei HIV/SIDA în România este permanent judecatã prin prisma estimãrilor UNAIDS, care face referire la prevalenþa persoanelor infectate HIV sau bolnave SIDA în populaþia generalã, luând în considerare ºi posibilitatea unor disfuncþionalitãþi de raportare în þãrile în curs de dezvoltare. Aceastã prevalenþã a fost pentru anul 2000 de 0,03% în România, 0,10% în Republica Moldova, 0,47% în Ucraina, 0,09% în Federaþia Rusã, 0,02% în Ungaria, 0,03% în Cehia, 0,01% în Slovacia.

4. Factori favorizanþi • Terapia antiretroviralã în România a început în anul 1995, când a fost înregistrat primul produs antiretroviral, Zidovudina; • România este printre cele mai pregãtite þãri din zona în care este situatã geografic; ea are o Strategie Naþionalã HIV/SIDA (adoptatã în 1999), un program ºi un plan de aplicare foarte clare ºi, ceea ce este fundamental, funcþionale; • În anul 2000, HIV/SIDA a fost declaratã prioritate naþionalã de sãnãtate publicã, mãsura fiind urmatã de lansarea Programului Naþional de Acces Universal la Îngrijiri ºi Tratament HIV/SIDA; • Înfiinþarea, în martie 2002, a Comisiei Naþionale Multisectoriale HIV/SIDA sub autoritatea Primului Ministru, care include 16 ministere, societatea civilã, asociaþii profesionale, sectorul privat, organizaþii internaþionale ºi donatori bilaterali ºi multilaterali; • Adoptarea de cãtre parlament ºi promulgarea Legii privind prevenirea rãspândirii HIV ºi protecþia persoanelor infectate HIV/SIDA (octombrie 2002), precum ºi a altor legi (vezi Anexa 6); • România dispune în prezent de toatã gama de medicamente anti-HIV utilizate în þãrile dezvoltate; • Pentru realizarea accesului rapid la terapie, Ministerul Sãnãtãþii, împreunã cu Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, a realizat licitaþia la nivel naþional pentru produsele anti-HIV ºi medicamentele necesare tratamentului bolilor asociate. România beneficiazã ºi de preþuri reduse la medicamente antiretrovirale prin intermediul Iniþiativei Globale de Acces la Tratament HIV/SIDA; • Toate companiile producãtoare de medicamente ARV sprijinã efortul Ministerului Sãnãtãþii de cuprindere a tuturor pacienþilor eligibili în tratamentul specific, prin donaþii, sponsorizãri; • Ministerul Sãnãtãþii a emis în 1998 primul Ghid de Terapie în infecþia cu HIV, reactualizat în 2001; • Ministerul Sãnãtãþii a impus în acelaºi timp crearea unui sistem de monitorizare imunologicã ºi virusologicã prin dotarea la nivel internaþional a laboratoarelor centrelor regionale universitare; • Ministerul Sãnãtãþii, prin Comisia Naþionalã de Luptã anti-SIDA, a elaborat, de asemenea, un ghid de consiliere în infecþia cu HIV, un ghid de prevenire a transmiterii infecþiei cu HIV în practica medicalã, un manual de îngrijire a copilului cu HIV ºi buletine informative conþinând rapoarte tehnice privind supravegherea epidemiologicã a infecþiei HIV/SIDA în România; • Progresele înregistrate atât în domeniul medical ºi al terapiei specifice antiretrovirale, cât ºi în domeniul reglementãrilor socio-politice; • Adoptarea prevederilor legale în ceea ce priveºte transfuziile (controlul sângelui ºi a derivatelor), introducerea instrumentarului medical de unicã utilizare, asigurarea ºi 74

• • • •

controlul tehnicilor de sterilizare, asigurarea condiþiilor de aplicare a precauþiilor universale; Creºte numãrul personalului medico-sanitar cu bunã pregãtire profesionalã în îngrijirea pacientului seropozitiv; Se cristalizeazã ºi o reþea psiho-socialã pregãtitã sã susþinã în acest sens persoana infectatã; Cadrul legislativ românesc corespunde cerinþelor Comunitãþii Europene; Ministerul Sãnãtãþii a aplicat la Comunitatea Europeanã Program PHARE pentru modernizarea ºi întãrirea sistemului de supraveghere, monitorizare ºi tratament a fenomenului HIV/SIDA. Programul este acceptat ºi se aflã în curs de aprobare la nivelul Delegaþiei Comisiei Europene în România.

O serie de progrese s-au înregistrat ºi în combaterea HIV/SIDA la nivelul populaþiei pediatrice: • Reducerea numãrului de infecþie HIV la copii prin introducerea protocolului de prevenire a transmiterii mamã-copil; • Asigurarea consilierii ºi testãrii HIV prenupþiale; • Educaþie pentru sãnãtate vizând prevenirea transmiterii bolilor sexuale, inclusiv a infecþiei cu HIV; • Programe de educaþie organizate la nivel guvernamental ºi non-guvernamental adresate reducerii consumului de droguri de administrare intra-venoasã.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse România a asigurat din resurse interne fondurile necesare pentru tratamentul ºi protecþia socialã a persoanelor infectate ºi afectate de HIV/SIDA. Resursele interne pentru prevenirea transmiterii HIV/SIDA sunt încã limitate ºi suplimetate în mare mãsurã de fonduri externe, cea mai importantã finanþare fiind aceea de 21,9 milioane dolari SUA oferitã de Fondul Global pentru perioada 2003-2005. Se estimeazã ca prin creºterea economicã preconizatã se va determina creºterea fondurilor in domeniul sãnãtãþii ºi asigurarea aceluiaºi nivel de finanþare ºi dupã anul 2005.

Indicatorul 16:

Rata prevalenþei contracepþiei

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã 1.1 Politici anterioare, efecte, rezultate România este un exemplu de influenþã a legislaþiei asupra domeniului planificãrii familiale frecvent citat în literaturã. Una din mãsurile luate de regimul comunist din România a fost interzicerea avorturilor ºi contracepþiei, împreunã cu oferirea de stimulente pentru a avea copii. O lege restrictivã, promulgatã de guvernul român în octombrie 1966, a modificat statutul legal al avorturilor decretat în 1957 ºi a permis utilizarea contraceptivelor moderne ºi efectuarea avortului la cerere doar pentru un numãr foarte limitat de motive medicale ºi sociale. Accesul la avorturi a fost restricþionat la un numãr limitat de femei. De asemenea, au fost luate mãsuri suplimentare, cum ar fi încetarea importului de contraceptive, accesul la contraceptive doar pe bazã de reþetã ºi limitarea contracepþiei chirurgicale.

75

Aceastã politicã pro-natalistã a avut un impact negativ asupra sãnãtãþii reproducerii femeilor din România, cu creºteri foarte mari ale mortalitãþii ºi morbiditãþii materne, ale patologiei în sfera reproducerii ºi ale costurilor psihologice ºi nu a fãcut decât sã sporeascã utilizarea avortului ilegal pentru a evita naºterile nedorite. Lipsa educaþiei sexuale ºi contraceptive, ºi disponibilitatea ºi utilizarea scãzutã a contraceptivelor care au însoþit aceastã politicã au avut un impact profund, care mai persistã încã ºi acum, la peste 10 ani de la cãderea comunismului la sfârºitul anilor ’80. Dupã schimbarea regimului politic în decembrie 1989, legea anti-avort a fost printre primele legi abrogate ºi accesul la avort este acum liber în România. Ca urmare, existã servicii de planificare familialã ºi femeilor care au sarcini neplanificate, nedorite, le este oferitã acum opþiunea de a-ºi întrerupe sarcina prin avort la cerere.

1.2 Evoluþia indicatorului Cele mai recente date statistice reprezentative naþional privind utilizarea contracepþiei provin din Studiul Sãnãtãþii Reproducerii din anul 1999. Studiul a fost conceput pentru colectarea, analizarea ºi prezentarea datelor despre starea sãnãtãþii reproducerii la acea datã în comparaþie cu cea din anul 1993. La femeile în cuplu, cifrele indicã o ratã globalã a prevalenþei contracepþiei de 63,8%, o ratã a prevalenþei contracepþiei moderne de 29,5% ºi o ratã a contracepþiei tradiþionale de 34,3%. Acestea constituie o îmbunãtãþire spectaculoasã faþã de Studiul Sãnãtãþii Reproducerii din anul 1993, care a evidenþiat o ratã globalã a prevalenþei contracepþiei de 57,3%, o ratã de utilizare a contracepþiei moderne de 13,9% ºi o ratã a contracepþiei tradiþionale de 43,4% (Figura 1). Figura 1. Evoluþia ratelor prevalenþei contraceptivelor

Sursa: Studiul “Sãnãtatea Reproducerii”, România, 1999

Se pot evidenþia anumite tendinþe: a crescut utilizarea contracepþiei în general, a crescut utilizarea contracepþiei moderne ºi a scãzut utilizarea metodelor tradiþionale – toate acestea sugereazã un impact puternic al Programului naþional de planificare familialã. În ce priveºte femeile ºi bãrbaþii în cuplu, studiul din anul 1999 indicã urmãtoarele metode contraceptive utilizate (Figurile 2,3 ºi 4):

76

Figura 2. Utilizarea curentã a metodelor contraceptive specifice - femei în cuplu

Sursa: Studiul “Sãnãtatea Reproducerii”, România, 1999 Notã: Ligaturã tb.= legarea trompelor uterine; DIU = dispozitive intrauterine; spermicide = agent care ucide spermatoizii, în special un agent folosit drept contraceptiv. Sinonim: spermatocid.

Figura 3. Utilizarea curentã a metodelor contraceptive specifice – bãrbaþi în cuplu

Sursa: Studiul “Sãnãtatea Reproducerii”, România, 1999

Figura 4. Utilizarea curentã a metodelor contraceptive specifice în anii 1993 ºi 1999 -femei aflate în cuplu-

Sursa: Studiul “Sãnãtatea Reproducerii”, România, 1999 77

Piaþa produselor de planificare familialã din România are un potenþial de creºtere semnificativ în ce priveºte cererea pentru contracepþia modernã. Dintre femeile în cuplu intervievate în cadrul Studiului Sãnãtãþii Reproducerii din anul 1999, numai 22% au declarat cã intenþionau sã mai aibã copii în viitor, inclusiv cele 8% din femei care doreau sã aibã un copil imediat. Dupã datele din acelaºi studiu, aproximativ una din douã femei (52%) intenþiona sã utilizeze contraceptive, incluzând cele 23% dintre femei care utilizau în prezent metode moderne, 24% dintre femei care utilizau în prezent metode tradiþionale ºi 5% din femei care doreau sã utilizeze orice metodã contraceptivã. Într-o þarã ca România, cu o utilizare crescutã a metodelor tradiþionale, definiþia standard a nevoii neacoperite poate masca nevoia realã de contracepþie, deoarece aceste metode au rate de eºec mult mai ridicate decât metodele moderne. În asemenea cazuri, o abordare mai bunã este de a estima ºi nevoia neacoperitã pentru orice metodã sau pentru metodele mai eficiente de contracepþie. Potrivit acestei definiþii extinse, nevoia neacoperitã creºte la 29%. Potrivit Studiului Sãnãtãþii Reproducerii din 1999, aceastã proporþie (52%) reflectã o estimare de 2,6 milioane de femei cu vârsta între 15–44 de ani care ar putea necesita servicii de planificare familialã. Deoarece mai puþin de jumãtate dintre aceste femei utilizezã o metodã contraceptivã modernã, 1,4 milioane de femei au un risc de sarcinã nedoritã (deoarece nu utilizeazã nici o metodã sau utilizeazã metode tradiþionale). Proporþia bãrbaþilor care necesitã planificare familialã este chiar mai mare decât cea a femeilor (63%), datoratã parþial faptului cã mai puþini bãrbaþi declarã cã ei sau partenerele lor suferã de infertilitate sau subfertilitate (3% faþã de 11%). Dintre metodele moderne, prezervativul este cel mai utilizat (8,5%), urmat de contraceptivele orale (7,9%) ºi de dispozitivele intrauterine (7,3%). Metodele moderne mai puþin utilizate includ spermicidele (2,8%) ºi sterilizarea femininã (2,5%). Metodele tradiþionale se situeazã totuºi pe locuri avansate (28,7% pentru coit întrerupt ºi 5,6% pentru metoda ritmului), dupã cum se poate observa în Figura 5. Figura 5. Metodele contraceptive utilizate

Sursa: Studiul “Sãnãtatea Reproducerii”, România, 1999

78

Studiul Sãnãtãþii Reproducerii la Tineri din anul 1996 oferã de asemenea informaþii importante pentru grupul de vârstã cuprins între 15–24 de ani, despre cunoºtinþele în materie de contracepþie, despre atitudinile ºi utilizarea contraceptivelor. Acest studiu indicã faptul cã aproximativ 35% dintre femeile cu vârsta între 15–24 de ani utilizau contracepþia modernã (deºi alte 32% utilizau unele metode tradiþionale), adicã o ratã considerabil mai mare decât cea a populaþiei generale. Mai recent, studii mai restrânse, ca de exemplu Studiul Sãnãtãþii Reproducerii efectuat la femeile din trei judeþe ºi Studiul Narativ al Sãnãtãþii Tinerilor din România, furnizeazã de asemenea informaþii utile, arãtând cã prevalenþa contracepþiei este în creºtere. Toate datele de mai sus pot fi confirmate indirect ºi de faptul cã atât fertilitatea cât ºi avorturile sunt în scãdere.

2. Perspective de atingere a þintei Strategia în sãnãtatea reproducerii propune o creºtere a prevalenþei contracepþiei moderne la 40% în 2005 ºi 60% în 2007. În condiþiile dezvoltãrii, perfecþionãrii ºi performanþei înregistrate a programului de planificare familialã, acest obiectiv are ºanse reale de a fi realizat.

3. Obstacole Fondurile limitate pentru achiziþia de contraceptive, instruirea personalului ºi activitãþi de schimbare a comportamentului populaþiei pot reprezenta posibile obstacole. Scoaterea contraceptivelor, dupã o perioadã de aproape un an, de pe lista de medicamente compensate prin fondul de asigurãri sociale de sãnãtate, a condus la scãderea accesibilitãþii acestora pentru femeile de vârstã reproductivã asigurate, din mediul urban. Multe din aceste femei asigurate au venituri limitate ºi nu îºi pot permite cumpãrarea unor contraceptive din farmacii la preþ integral. Dificultatea schimbãrii unor comportamente în absenþa unor activitãþi continue de informare ºi educare reprezintã de asemenea un obstacol în calea atingerii þintei.

4. Factori favorizanþi Cadrul legislativ În Programul de Guvernare se prevede “introducerea unui program gratuit, coerent, de contracepþie pentru prevenirea sarcinilor nedorite ºi scãderea numãrului de avorturi”. Ministerul Sãnãtãþii considerã sãnãtatea reproducerii ºi sexualitãþii ca o prioritate. Ministerul a elaborat Strategia Naþionalã pentru sãnãtatea reproducerii ºi sexualitãþii aliniatã principiilor Strategiei OMS. Scopul strategiei este îmbunãtãþirea stãrii sãnãtãþii reproducerii ºi sexualitãþii ºi asigurarea posibilitãþii tuturor cetãþenilor români de a-ºi exercita drepturile sexuale ºi de reproducere pe toatã durata vieþii, pentru: • A obþine o dezvoltare ºi maturizare sexualã sãnãtoasã ºi a dobândi capacitatea de a avea relaþii responsabile ºi de a atinge satisfacþia din punct de vedere sexual; • A avea numãrul dorit de copii, fãrã riscuri ºi sãnãtoºi, dacã ºi când doresc; • A evita bolile cu transmitere sexualã ºi de a beneficia de îngrijiri medicale de calitate, 79

când este nevoie; • A evita a fi supuºi sau afectaþi de violenþã sau alte practici abuzive legate de sexualitate ºi reproducere. În domeniul planificãrii familiale, Ministerul Sãnãtãþii acþioneazã ca toate cuplurile sã aibã posibilitatea de a avea un copil, dacã ºi atunci când doresc acest lucru. Acest deziderat se îndeplineºte prin Programul Naþional de Planificare Familialã, în cadrul cãruia sunt oferite contraceptive de cãtre furnizori de servicii instruiþi ºi sunt desfãºurate campanii de informare, educare ºi comunicare. În contextul demografic al þãrii, caracterizat prin rata de fertilitate scãzutã ºi spor demografic negativ, programul de planificare familialã trebuie considerat ca parte a serviciilor medicale preventive ºi ca un instrument pentru exercitarea drepturilor de bazã ale omului privind reproducerea. Obiectivele Programului Naþional de Planificare Familialã sunt: • Reducerea numãrului ridicat de avorturi ºi a patologiei cauzate de avort; • Reducerea mortalitãþii ºi morbiditãþii materne; • Respectarea drepturilor de bazã ale femeii ºi cuplului ºi îmbunãtãþirea rolului femeii în societate. În cadrul acestui Program existã o reþea naþionalã formatã, cabinete locale de planificare familialã ºi, actualmente, activitatea de contracepþie este treptat extinsã cãtre nivelul asistenþei primare. De asemenea, se deruleazã activitãþi de instruire specificã a personalului medical ºi au fost procurate ºi distribuite contraceptive de bunã calitate gratuit sau la preþuri accesibile. Prioritatea acordatã de Ministerul Sãnãtãþii pentru sãnãtatea reproducerii ºi sexualitãþii ºi existenþa unei strategii clare în domeniu vor conduce la acþiuni concrete în direcþia creºterii utilizãrii contracepþiei. Utilizarea serviciilor de calitate de planificare familialã, ca parte a asistenþei medicale preventive, contribuie la reducerea numãrului de sarcini nedorite ºi a numãrului copiilor abandonaþi, a numãrului de avorturi ºi a patologiei cauzate de acestea, precum ºi la reducerea incidenþei cancerului genitomamar ºi a infecþiilor cu transmitere sexualã. Semnarea de cãtre Ministerul Sãnãtãþii ºi Ministerul Educaþiei, Tineretului ºi Cercetãrii a unui protocol pentru introducerea obligatorie, începând cu anul 2003, a educaþiei pentru sãnãtate în ºcolile din România, inclusiv a educaþiei în domeniul sãnãtãþii reproducerii, va conduce la mai buna informare a tinerilor ºi la creºterea solicitãrii ºi utilizãrii contracepþiei moderne.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Ministerul Sãnãtãþii a alocat fonduri considerabile în cadrul Programului de Sãnãtate a Copilului ºi Familiei pentru achiziþionarea de contraceptive care urmeazã a fi distribuite gratuit femeilor de vârstã reproductivã din categoriile dezavantajate. În paralel funcþioneazã un mecanism de achiziþie ºi distribuire localã cu plata contraceptivelor prin cabinetele de planificare familialã ºi distribuþia tuturor tipurilor de contraceptive prin farmacii. Aceste contraceptive se adaugã celor provenite din donaþii ale instituþiilor internaþionale ca UNFPA ºi USAID. În condiþiile expansiunii rapide a programului de planificare familialã ºi a extinderii categoriilor de femei care beneficiazã de gratuitate, analiza consumurilor contraceptivelor a indicat o tendinþã de creºtere acceleratã, motiv pentru care se impune o alocare crescutã de resurse interne ºi internaþionale pentru procurarea de contraceptive, pentru a menþine în funcþiune sistemul logistic creat ºi a rãspunde solicitãrilor crescute ale femeilor. 80

Þinta 14:

Stoparea creºterii în anul 2005 ºi începutul regresiei incidenþei tuberculozei

Indicatorul 17:

Prevalenþa ºi rata deceselor asociate cu tuberculoza

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã Mortalitatea prin tuberculozã înregistratã în România în 1990 era de 6,90/0000, evoluând în continuare printr-o ratã de creºtere permanentã ºi ajungând în anul 1997 la 11,80/0000. Ca rezultat al influenþei aplicãrii Programului de Control al Tuberculozei, din anul 1997 mortalitatea a început sã scadã, încât în 3 ani a ajuns de la 11,80/0000 în 1997 la 9,50/0000 în anul 2000. Cu toate acestea, în 2001 mortalitatea prin tuberculozã a crescut din nou la 10,70/0000.

2. Perspective de atingere a þintei În condiþiile respectãrii aplicãrii Programului de Control al Tuberculozei se poate prognoza cã mortalitatea prin tuberculozã va putea sã scadã ºi sã ajungã la sub 50/0000 pânã în 2015 (Figura 1). Aceasta presupune: depistarea precoce a cazurilor, tratament corect, sub directã observaþie medicalã, asigurarea cu medicamente antituberculoase de calitate. Figura 1. Evoluþia mortalitãþii prin tuberculozã în România, în perioada 1990-2015

Sursa: Institutul de Pneumologie M. Nasta, 2002

3. Obstacole • Evoluþia naturalã a endemiei prin tuberculozã ºi posibilitatea apariþiei tuberculozei la bolnavi cu alte probleme organice, hepatice, renale etc., la care decesul survine în urma unor asocieri morbide; • Impactul epidemiei cu HIV/SIDA; • Identificarea tardivã a suspecþilor, depistarea cazurilor în stadii avansate, cu leziuni extinse, care rãspund greu chiar ºi la un tratament corect; • Lipsa resurselor terapeutice pentru bolnavii cu chimiorezistenþã la care se asociazã reacþia scãzutã a acestora la tratament; • Nivelul scãzut al educaþiei generale a populaþiei în domeniul sãnãtãþii, ceea ce se reflectã în reacþia scãzutã la tratament; • Nivelul de trai scãzut pentru o mare parte a populaþiei: cazuri sociale, fãrã domiciliu, cu mijloace de subzistenþã reduse. 81

4. Factori favorizanþi • Creºterea ratei de succes terapeutic duce la o scãdere a ratei mortalitãþii prin tuberculozã; • Aplicarea la scarã naþionalã a tratamentului sub directã observaþie medicalã; • Utilizarea schemelor terapeutice standardizate, recomandate de cãtre OMS, aplicate corect ºi complet; • Aprovizionarea cu medicamente antituberculoase de calitate, pe cât posibil cu efecte adverse minime, care sã îmbunãtãþeascã aderenþa bolnavilor la tratament; • Existenþa unui circuit informaþional de înregistrare ºi raportare a datelor, cu posibilitatea evitãrii falselor raportãri a deceselor prin tuberculozã.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • Susþinerea financiarã a creãrii unor centre speciale pentru îngrijirea bolnavilor cu tuberculozã chimiorezistentã ºi a celor cu probleme sociale importante, pe toatã durata tratamentului; • Gãsirea resurselor financiare pentru asigurarea stimulentelor ce urmeazã a fi acordate bolnavilor ºi, eventual, personalului medical, în funcþie de rezultatele tratamentelor, care sã creascã consecvenþa în urmarea tratamentului ºi rata de succes; • Susþinerea creãrii reþelei de supraveghere epidemiologicã teritorialã pentru depistarea rapidã a suspecþilor în aºa fel încât aceºtia sã nu facã forme severe de boalã; • Controlul serologic al tuturor bolnavilor de tuberculozã pentru depistarea infectaþilor HIV.

Capacitatea de monitorizare ºi raportare a progresului în realizarea ODM Sistemul de înregistrare ºi raportare a datelor privind situaþia epidemiologicã a tuberculozei se face în concordanþã cu standardele Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii ºi Eurosurveillance. Pentru a urmãri progresul în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului se va calcula mortalitatea prin tuberculozã anual.

Indicatorul 18:

Procentul cazurilor de TBC detectate ºi tratate prin tratamente de scurtã duratã observate direct

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã România are un Program Naþional de Control al Tuberculozei, care a fost elaborat pe baza recomandãrilor Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii. DOTS (engl. Directly Observed Treatment Short-course = tratament sub directã observaþie, curãscurtã) reprezintã strategia de bazã a Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, singura care s-a dovedit eficientã în controlul tuberculozei la nivel mondial. În România, primul proiect pilot DOTS a demarat în judeþul Iaºi în anul 1998, unde rezultatele 82

implementãrii strategiei au fost mai mult decât încurajatoare – 85% rata succesului în ceea ce priveºte cazurile noi ºi recidivele. În anul 2000 au început 3 noi proiecte pilot în sectorul 4 din Bucureºti ºi în judeþele Constanþa ºi Braºov. În 2001, numãrul proiectelor pilot a fost extins la alte 10 judeþe, astfel încât procentul populaþiei acoperite de DOTS a ajuns la 34%. În cadrul DOTS sunt utilizate scheme de chimioterapie antituberculoase curã-scurtã, care sunt administrate sub directã observaþie medicalã în proporþie de 85% la pacienþii internaþi în spital. Aplicarea Programului Naþional de Control al Tuberculozei, elaborat cu asistenþã tehnicã din partea Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii începând din anul 1997, a fãcut posibil ca rata de succes terapeutic sã ajungã în anul 2000 la aproape 80% (77,6%), ceea ce reprezintã una dintre ratele de succes cele mai ridicate din Regiunea Europa a OMS. Incidenþa globalã a tuberculozei în România a crescut constant începând din anul 1985, având în anul 1990 un nivel de 700/0000. Din 1990, incidenþa a crescut în permanenþã, ajungând în anul 2001 la 1340/0000. În ceea ce priveºte incidenþa pe grupe de vârstã ºi incidenþa pe sexe (Figura 1), s-a constatat o incidenþã semnificativ mai mare la bãrbaþi (maxim 3470/0000 la grupa de vârstã de 45-49 ani) faþã de incidenþa înregistratã la femei (maxim 1330/0000 la grupa de vârstã de 20-24 ani). Figura 1. Incidenþa tuberculozei pe grupe de vârstã ºi sex, în 2001

Sursa: Institutul de Pneumologie M. Nasta, 2001

Importanþa datelor prezentate constã în faptul cã tuberculoza afecteazã cel mai frecvent grupele de vârstã active din punct de vedere social.

2. Perspective de atingere a þintei Analizând tendinþa de creºtere a incidenþei ºi având în vedere activitãþile întreprinse pentru controlul acestei afecþiuni, apreciem cã rata de creºtere va fi redusã progresiv, în aºa fel încât, pânã în anul 2005, se va putea ajunge la stoparea acesteia. Ulterior, se prevede ca acest indicator sã scadã cu aproximativ 10% din trei în trei ani (Figura 2).

83

Figura 2. Evoluþia incidenþei tuberculozei în România, în perioada 1990-2015

Sursa: Institutul de Pneumologie M. Nasta, 2001

Se preconizeazã cã pânã în anul 2015 incidenþa tuberculozei la copii se va reduce cu 50% (Figura 3). Figura 3. Evoluþia incidenþei tuberculozei la copii în România, în perioada 1990-2015

Sursa: Institutul de Pneumologie M. Nasta, 2001

Având în vedere prognoza creºterii incidenþei HIV/SIDA, se preconizeazã cã pe viitor va fi posibil sã se înregistreze o creºtere a incidenþei tuberculozei la aceastã categorie de bolnavi. De asemenea, se preconizeazã cã implementarea strategiei DOTS la nivel naþional se va realiza în proporþie de 100% pânã în anul 2005. Tratamentul corect ºi complet al tuturor cazurilor contagioase de tuberculozã, prin administrarea sub directã observaþie medicalã a medicamentelor antituberculoase de calitate, reprezintã cea mai bunã metodã profilacticã. În viitor vor trebui fãcute eforturi suplimentare pentru detectarea surselor de infecþie, printr-un examen microscopic corect, aplicat tuturor suspecþilor de tuberculozã. Respectarea condiþiilor necesare pentru dezvoltarea Programului de Control al Tuberculozei va crea posibilitatea ca rata de succes terapeutic sã se amelioreze în continuare, în aºa fel încât, pânã în anul 2015, sã se poatã ajunge la o ratã de succes de peste 85%, valoare propusã ca idealã de cãtre OMS.

3. Obstacole • Lipsa personalului care sã asigure supravegherea epidemiologicã a focarelor de tuberculozã: identificarea tuturor contacþilor, controlul bacteriologic ºi radiologic al 84

• •

•

• •

suspecþilor, administrarea sub directã observaþie a medicamentelor antituberculoase, în special în mediul rural; Neimplicarea totalã a medicilor de familie în activitãþile Programului de Control al Tuberculozei; Lipsa mijloacelor de transport pe care le considerãm absolut necesare desfãºurãrii în bune condiþii a activitãþilor programului: transportul medicamentelor în teritoriu, mai ales în mediul rural, la cabinetele medicale individuale sau la voluntari instruiþi, transportul suspecþilor la cabinetele de pneumoftiziologie16, transportul contacþilor bolnavilor de tuberculozã la control, transportul produselor patologice la laboratorul de bacteriologie; Finanþarea Programului, atât în ceea ce priveºte aprovizionarea ritmicã, neîntreruptã cu medicamente antituberculoase de calitate ºi materiale sanitare, cât ºi în ceea ce priveºte asigurarea bazei materiale la standarde care sã asigure un diagnostic rapid, fiabil, cât ºi mijloacele necesare supravegherii aplicãrii Programului; Nivelul scãzut al educaþiei pentru sãnãtate a populaþiei; Lipsa unor stimulente materiale pentru pacienþi, în vederea creºterii consecvenþei lor în efectuarea tratamentului.

4. Factori favorizanþi • Angajament politic guvernamental; • Continuarea asistenþei tehnice din partea Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii; • Îmbunãtãþirea abilitãþilor manageriale ale persoanelor implicate în Programul de Control al Tuberculozei; • Elaborarea Programului Naþional de Control al Tuberculozei în perioada 2001-2005, aprobat ºi impus cu Ordinul MSF nr. 91 din anul 2002; • Existenþa reþelei de pneumoftiziologie la nivel naþional, cuprinzând aproximativ 250 unitãþi sanitare; • Îmbunãtãþirea activitãþii reþelei de laboratoare de bacteriologie, prin introducerea controlului de calitate intern ºi extern pentru examinarea microscopicã a frotiurilor de sputã; • Rezultatele implementãrii strategiei DOTS în proiectele-pilot; • Asigurarea bazei materiale la standarde care sã asigure un diagnostic fiabil; • Procurarea centralizatã de medicamente antituberculoase de calitate; • Administrarea sub directã observaþie a tratamentului la peste 90% din bolnavii de tuberculozã.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • Instruirea medicilor de familie în ceea ce priveºte activitãþile Programului de Control al Tuberculozei; • Instruirea asistentelor medicale implicate în activitãþile de control al tuberculozei; • Instruirea personalului medical care lucreazã în laboratoarele de bacteriologie pentru bK17 în vederea creºterii calitãþii examinãrilor bacteriologice, precum ºi în vederea utilizãrii de metode standardizate la nivel naþional;

16 17

Subramura (în România) pneumologiei care se ocupã cu studiul bolii TBC Bacilul Koch

85

• Susþinerea creãrii reþelei de supraveghere epidemiologicã teritorialã pentru depistarea rapidã a suspecþilor, administrarea sub directã observaþie a medicamentelor antituberculoase, dezvoltarea reþelei de asistenþi comunitari la nivel naþional, care sã poatã asigura supravegherea epidemiologicã a teritoriului ºi administrarea sub directã observare a medicamentelor în mediul rural; • Asigurarea bazei materiale la standarde care sã asigure un diagnostic fiabil: microscoape, aparatura radiologicã, materiale sanitare, reactivi; • Informatizarea reþelei de pneumoftiziologie, alocarea de mijloace de comunicare rapidã, eficientã; • Asigurarea mijloacelor de transport destinate activitãþilor Programului de Control al Tuberculozei (supraveghere aplicare program, distribuþie de medicamente în mediul rural, transport suspecþi ºi contacþi pentru control etc.); • Stimulente pentru bolnavii de tuberculozã care se prezintã pentru tratamentul sub directã observaþie, în vederea creºterii consecvenþei lor în urmarea tratamentului; • Creºterea nivelului de educaþie pentru sãnãtate al populaþiei prin campanii mass-media; • Creºterea nivelului de trai general al populaþiei.

Capacitatea de monitorizare ºi raportare a progresului în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului Sistemul de înregistrare ºi raportare a datelor privind situaþia epidemiologicã a tuberculozei se face în concordanþã cu standardele Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii ºi Eurosurveillance. Se vor calcula anual: incidenþa globalã, incidenþa la copii, incidenþa pe grupe de vârstã, incidenþa pe sexe, gradul de acoperire cu tratament sub directã observaþie medicalã, rata de succes terapeutic.

86

Þinta 15:

Asigurarea accesului la medicamente esenþiale, la preþuri accesibile

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Farmaciile au fost printre primele servicii de sãnãtate, iar farmaciºtii printre primii profesioniºti în sãnãtate care s-au privatizat ºi care au putut sã-ºi dezvolte propriile afaceri private. Pe lângã schimbãrile majore din perioada de tranziþie, creºterea continuã a preþurilor la medicamente a provocat o îngrijorare crescândã, atât a Ministerului Sãnãtãþii, cât ºi a guvernului în general. Au fost introduse mãsuri de control al preþurilor ºi de reglementare a medicamentelor. Creºterea disponibilitãþii calitative (forme farmaceutice) ºi cantitative ºi a accesibilitãþii medicamentelor, precum ºi încurajarea consumului raþional al acestora, au constituit douã din cele patru mari obiective ale strategiei privind politica medicamentului în România. Producerea medicamentelor, sistemele de distribuþie ºi calitatea acestora sunt controlate de legislaþie. În anul 2001, valoarea pieþei româneºti de medicamente a fost, conform ARPIM (Asociaþia Românã a Producãtorilor ºi Importatorilor de Medicamente), de aproximativ 508,4 milioane dolari SUA în preþuri de producãtor sau 23 dolari SUA per capita. În anul 1997, aceeaºi sursã indicã 322 milioane dolari SUA (preþ CIF) sau 14 dolari SUA per capita. Se observã astfel o creºtere constantã de aproximativ 20% pe an. La ora actualã, o parte din producãtorii interni au fost preluaþi de companii strãine. Majoritatea producãtorilor sunt privaþi sau au fost privatizaþi. Preþurile produselor fabricate în þarã sunt cu mult mai mici decât preþurile produselor de import. Valoarea producþiei autohtone a scãzut, începând cu anul 1990, cu aproape 40% din valoarea totalã de piaþã, dar în unitãþi ea acoperã încã majoritatea necesarului de medicamente. Din datele publicate de ARPIM, ponderea pe piaþã din punct de vedere valoric a produselor importate ar fi de 65%, iar a celor autohtone de 35%, în timp ce, din punct de vedere cantitativ, 70% dintre produse sunt autohtone ºi 30% importate. Accesul pacienþilor la medicamente compensate constituie una dintre prevederile Legii asigurãrilor de sãnãtate. În fiecare an, Ministerul Sãnãtãþii ºi Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate stabilesc o listã pozitivã care este inclusã în Catalogul Produselor Medicamentoase. Aceastã listã prevede care dintre medicamentele prescrise sunt acoperite de fondurile de asigurãri de sãnãtate, indiferent de statutul de contribuabil sau non-contribuabil al pacientului. Lista are la bazã recomandãrile fãcute de Colegiul Medicilor ºi Colegiul Farmaciºtilor. Legea asigurãrilor de sãnãtate nu precizeazã detalii privind criteriile care stau la baza întocmirii acestei liste. În România existã în prezent în jur de 6.500 de medicamente înregistrate ºi aproximativ 100 de noi cereri de înregistrare în fiecare lunã. Farmaciºtii trebuie sã elibereze cel mai ieftin medicament dacã medicul indicã pe reþetã denumirea genericã a medicamentului. Lista medicamentelor compensate se aplicã pacienþilor externaþi. De fapt, existã douã liste: una conþinând 235 de titluri care sunt compensate 100% pentru cei care suferã de una sau mai multe din cele 31 de boli care fac parte din programele naþionale de sãnãtate (cancer, tuberculozã, diabet etc.). Cealaltã listã conþine 253 de titluri, la care se aplicã 50% sau 65% compensare. Procentul de compensare 65% se aplicã medicamentelor generice. Se compenseazã la nivelul unui preþ de referinþã care are la bazã preþul cel mai mic al unui produs dintr-o grupã de medicamente. Pacienþii trebuie sã plãteascã 35% din preþul de referinþã (adicã cel mai scãzut preþ dintr-o grupare); dacã doresc sã 87

cumpere un medicament mai scump, trebuie sã plãteascã diferenþa dintre acesta ºi produsul compensat. Grupele de medicamente se formeazã pe baza substanþei generice, a formei farmaceutice ºi a concentraþiei. Procentul de 50% compensare se referã la medicamentele noi, patentate. Prescrierea ºi utilizarea raþionalã a medicamentelor nu sunt încã fixate legal în mod explicit. Ministerul Sãnãtãþii stabileºte preþurile atât pentru produsele interne, cât ºi pentru cele din import. Înainte ca unui produs de import sã i se permitã sã intre pe piaþa internã, Ministerul Sãnãtãþii trebuie sã aprobe preþul produsului. Exista o formulã unicã de calculare a preþului pentru cele douã tipuri de medicamente. Adaosul comercial este distribuit între farmacie ºi distribuitor ºi depinde de nivelul preþului cu ridicata stabilit gradual, pe tranºe valorice, urmãrindu-se vânzarea celor mai ieftine medicamente. Obiectivul de reabilitare a industriei farmaceutice româneºti a necesitat, printre alte mãsuri, elaborarea Catalogului Naþional al preþurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaþã în România, având astfel, pe o perioadã de cel puþin trei luni, preþuri unitare la produsele medicamentoase, valabile pentru toate farmaciile ºi depozitele de medicamente, preþuri vizualizate pe pagina de web a Ministerului Sãnãtãþii la adresa www.msf-dgf.ro. Agenþia Naþionalã a Medicamentului este o instituþie publicã, în subordinea Ministerului Sãnãtãþii, înfiinþatã prin reorganizarea Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentului ºi Cercetãrii Famaceutice “Petre Ionescu Stoian’’. Agenþia Naþionalã a Medicamentului asigurã, în cadrul Politicii Naþionale a Medicamentului, controlul complex al calitãþii produselor medicamentoase de uz uman. De asemenea, Agenþia Naþionalã a Medicamentului iniþiazã, elaboreazã ºi propune Ministerului Sãnãtãþii spre aprobare norme, instrucþiuni ºi alte reglementãri cu caracter obligatoriu, controleazã ºi autorizeazã studiile clinice în conformitate cu Regulile de bunã practicã în studiul clinic. Agenþia Naþionalã a Medicamentului elaboreazã lista medicamentelor esenþiale utilizând lista medicamentelor esenþiale elaboratã de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii.

2. Perspective de atingere a þintei Deºi Legea asigurãrilor de sãnãtate creeazã cadrul acoperirii universale a populaþiei, datoritã unor segmente mai puþin dezvoltate ale sistemului de protecþie socialã, mai existã încã unele categorii defavorizate ale populaþiei care sunt în afara sistemului de asigurãri de sãnãtate (persoane fãrã locuinþã, persoane fãrã documente de identitate). În consecinþã, accesul acestora la medicamentele esenþiale este limitat. În prezent nu existã date statistice referitoare la segmentele de populaþie care nu sunt cuprinse în sistemul de asigurãri de sãnãtate. Marea majoritate a populaþiei României are acces la un numãr mai mare de medicamente decât cele strict esenþiale, iar acestea din urmã au un preþ accesibil, fiind aproape în totalitate asigurate de industria autohtonã.

3. Obstacole • Accesul limitat al unor categorii defavorizate la medicamentele esenþiale, situaþie ce va fi remediatã prin lãrgirea accesului la aceste medicamente. 88

4. Factori favorizanþi • Producþia, importul, distribuþia ºi utilizarea medicamentelor sunt admise în România numai dupã autorizarea de punere pe piaþã a acestora de cãtre Agenþia Naþionalã a Medicamentului. Strategia Naþionalã privind medicamentele prevede folosirea unor metode adecvate pentru controlul pieþei medicamentelor, fapt ce contribuie la accesul crescut la medicamentele esenþiale.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • Prin punerea în practicã a prevederilor legii asistenþei sociale ºi a extinderii serviciilor comunitare de asistenþã socialã ºi medicalã va creºte numãrul persoanelor care sunt cuprinse în sistemul de asigurãri de sãnãtate (fãrã însã ca procentul de cuprindere sã atingã 100%).

89

Obiectivul 7: Asigurarea durabilitãþii mediului

Þinta 16:

Creºterea gradului de împãdurire, de la 27% la 35% din suprafaþa þãrii, pânã în anul 2040

Indicatorul 19:

Proporþia terenurilor acoperite de pãduri

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã România dispune de un important fond forestier18. Cu o suprafaþã de 6.835 mii ha (2002), pãdurile ocupã 27% din teritoriul þãrii, având o pondere sub media europeanã (33%). Ca structurã de producþie, fondul forestier românesc este format din: 30% rãºinoase, 31% fag, 18% stejar, 21% alte foioase. Distribuþia curentã a fondului forestier pe principalele zone altitudinale este urmãtoarea: • Munte: 58,5% din suprafaþa zonei montane; • Deal: 34,8% din suprafaþa zonei deluroase; • Câmpie: 6,7% din suprafaþa zonei de câmpie. În perioada 1989-2001 nu s-au înregistrat variaþii semnificative ale fondului forestier. Suprafaþa totalã a pãdurilor a rãmas constantã ca valoare, variaþii negative înregistrând pãdurile de rãºinoase (de la 1.929 18 Fondul Forestier Naþional = pãduri, suprafeþe de teren destinate pentru împãdurire, cele servind necesitãþilor de cultivare ºi producere a lemnului, sau administrarea pãdurilor, iazuri, albia pârâurilor, precum ºi suprafeþe de teren neproductiv incluse în planificarea forestierã, indiferent de natura dreptului de proprietate, în condiþiile stabilite prin lege (citat din Legea 26 /24 aprilie 1996 - "Codul Forestier").

90

mii ha în 1989 la 1.853 mii ha în 2001), iar pãdurile de fag au înregistrat variaþii pozitive (de la 1.893 mii ha în 1989 la 1.956 mii ha în 2001). Pe aceeaºi perioadã, pãdurile de stejar ºi-au pãstrat suprafaþa constantã (Tabelul 1). Tabelul 1. Dinamica fondului forestier, 1989-2001 (mii ha)

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1997

Cele 4,6 milioane ha pãdure, aflate în proprietatea statului, sunt administrate de cãtre Regia Naþionalã a Pãdurilor, care are în subordine 37 direcþii silvice, fiecare direcþie, la rândul ei, având în componenþã ocoale silvice, districte ºi cantoane. Comparativ cu anul 1989, starea de sãnãtate a pãdurilor este în declin. Acest lucru este determinat de seceta excesivã din anii 1999, 2000 ºi 2001, cât ºi datoritã imposibilitãþii realizãrii în mod corespunzãtor a activitãþilor de igienizare a pãdurilor, ca urmare a doborâturilor masive de vânt produse în 1995 1996, 1998 ºi 2002. Procentul cel mai mare de afectare a pãdurilor prin atacul de dãunãtori defoliatori se înregistrezã în zona în care se manifestã fenomenul de secetã, cu procent scãzut de împãdurire, ca urmare a debilitãrii, pe acest fond, a arboretelor. Referitor la gradul de afectare al arboretelor, se poate preciza cã, la nivelul anului 1998, un procent de 87,7% se aflau în clasele 0-1 de defoliere (redusã), iar 12,3% în clasele 2-4 (mijlociu-puternic). În prezent, România este consideratã þarã cu pãduri moderat afectate. Cantitatea de masã lemnoasã pusã în circuitul economic, comparativ cu anul 1989, a înregistrat un regres. Acest lucru este determinat de faptul cã, anterior anului 1989, cantitatea de masã lemnoasã care se tãia era mai mare decât posibilitatea pãdurilor. Astfel, masa lemnoasã exploatatã în anul 2000, fundamentatã prin amenajamentele silvice, reprezintã numai 75% din cea a anului 1989. În prezent, volumul total de masã lemnoasã pe picior este de 1.350 milioane m3, iar volumul mediu de masã lemnoasã exploatatã anual este de circa 14 milioane m3. Volumul împãduririlor înregistreazã de asemenea o evoluþie descendentã, situându-se în anul 2000 la nivel de 30% din volumul împãduririlor realizate în anul 1989 (Tabelul 2). Tabelul 2. Dinamica împãduririlor, 1989-2001 (ha)

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1997 91

Aceastã evoluþie este determinatã de faptul cã, anterior anului 1989, realizându-se tãieri peste posibilitatea prevazutã de amenajamentele silvice, se asigurã, în mare parte, reocuparea suprafeþelor cu pãdure prin plantaþii. Dupã anul 1989, reglementându-se tãierile în funcþie de prevederile amenajamentelor silvice, s-a majorat proporþia regenerãrilor naturale, promovându-se tratamentele intensive. În anul 2001 s-au efectuat lucrãri de regenerare a pãdurilor pe o suprafaþã de 24.287 ha, din care 23.604 ha în fondul forestier de stat administrat de Regia Naþionalã a Pãdurilor ºi 683 ha la alþi deþinãtori, o importanþã deosebitã acordându-se lucrãrilor de ajutorare a regenerãrilor naturale, privind lucrãrile de favorizare a seminþiºului instalat. Mai sunt încã de regenerat în urmãtorii 5 ani suprafeþe de pãdure (18.370) proprietate privatã a persoanelor fizice, pentru care s-au constituit drept de proprietate în baza Legii 18/1991, tãiate ras de cãtre proprietari sau alte persoane. Zona de câmpie are un procent de împãdurire de aproximativ 7%, considerat insuficient pentru condiþiile specifice României (proporþia optimã de împãdurire în aceastã zonã fiind estimatã la 15-20%). Reþeaua drumurilor în interiorul pãdurilor este slab dezvoltatã. Indicele de densitate al infrastructurii de transport este în prezent de 6,3 m/ha, existând în fondul forestier mai mult de 2 mil. ha pãduri în care recoltarea masei lemnoase ºi efectuarea lucrãrilor de regenerare a arboretelor nu se pot executa în condiþii de eficienþã economicã.

2. Perspective de atingere a þintei Situarea sub media europeanã (33%) a suprafeþei ocupate de pãduri conduce la fixarea unor obiective strategice pentru împãdurirea pe termen mediu ºi lung a terenurilor agricole slab productive (aproximativ 2 mil. ha). În conformitate cu Strategia de Dezvoltare pe Termen Lung a Silviculturii, elaboratã de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului ºi aprobatã de Guvernul României, obiectivul principal îl reprezintã creºterea gradului de împãdurire, în urmãtorii 40 de ani, de la 27%, cât este în prezent, la 35% din suprafaþa þãrii. În acest scop sunt propuse douã programe: Pepiniere ºi Împãduriri, care au în vedere crearea de facilitãþi ºi stimulente pentru proprietarii de terenuri, în scopul împãduririi acestora. Aproximativ 2,5 mil. ha terenuri agricole sunt puternic degradate ºi necesitã împãduriri. Politica actualã de împãduriri se situeazã la nivelul de 25.000 hectare/an.

3. Obstacole Pãdurile din România, atât cele de foioase cât ºi cele de rãºinoase, sunt supuse anual acþiunii a numeroºi factori biotici ºi abiotici care, prin efectele lor cumulate, produc vãtãmãri importante. Statistica fitosanitarã aratã cã circa 20% din suprafaþa fondului forestier este afectatã anual de diverºi factori de mediu. O altã cauzã a diminuãrii calitãþii fondului forestier este poluarea industrialã, care provoacã ploile acide ºi, implicit, uscarea pãdurii. Astfel, pe 5,5% din suprafaþã, pãdurile sunt afectate de poluare ºi dãunãtori. Suprafeþe forestiere afectate de factorii poluanþi se gãsesc în judeþele: Sibiu, Argeº, Suceava, Neamþ, Braºov, Teleorman, Dâmboviþa, Ialomiþa, Hunedoara, Gorj, Caraº-Severin, Maramureº, Cluj, Sãlaj. 92

De asemenea, tãierile necontrolate ºi ilegale, efectuate imediat dupã anul 1991, de cãtre o parte a proprietarilor de pãduri ºi neurmate de regenerarea suprafeþelor respective, au condus la degradarea fondului forestier naþional.

4. Factori favorizanþi • Implementarea programelor de Împãduriri ºi Pepiniere, care, însã, necesitã o pregãtire logisticã de duratã, producerea puieþilor pentru împãduriri necesitã minim trei ani, iar riscul de inundaþii, alunecãri de teren, eroziune ºi deºertificare este în creºtere în zonele în care vor fi implementate cele douã mãsuri. • În scopul asigurãrii de structuri optime ale arboretelor sub raport ecologic ºi genetic, precum ºi al creºterii eficacitãþii funcþionale a pãdurilor, atât în ceea ce priveºte efectele de protecþie cât ºi producþia de masã lemnoasã, anual se stabileºte un program al lucrãrilor de îngrijire a arboretelor tinere. Prin aceste lucrãri se urmãreºte: - creºterea capacitãþii de protecþie a pãdurilor pentru factorii de mediu; - creºterea producþiei de masã lemnoasã; - pãstrarea ºi ameliorarea stãrii de sãnãtate a arboretelor; - promovarea speciilor valoroase; - sporirea rezistenþei arboretelor la acþiunea factorilor daunãtori. • În perioada 1990-1999, Regia Naþionalã a Pãdurilor a avut un program de împãduriri, plantând în fiecare an suprafeþe importante în aproape toate judeþele þãrii, precum ºi un program de construire a drumurilor forestiere. • Strategia de Dezvoltare a Silviculturii, care urmãreºte ameliorarea în ansamblu a condiþiei fondului forestier, reprezintã un alt factor favorizant.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Alocarea de resurse trebuie sã vizeze în primul rând implementarea Strategiei de Dezvoltare a Silviculturii ºi, ca atare, trebuie orientatã cãtre: • Creºterea gradului de accesibilizare a pãdurilor din cadrul fondului forestier existent, pentru eficientizarea economicã a recoltãrii masei lemnoase, reducerea impactului asupra mediului ºi pentru a se putea efectua lucrãrile de gospodãrire, cât ºi pentru diminuarea cheltuielilor legate de acestea; • Extinderea suprafeþei împãdurite, creºterea valorii adãugate pentru produsele silvice ºi a venitului proprietarilor de pãduri private, crearea de noi locuri de muncã, obþinerea de profit, stabilizarea populaþiei în zonã, dezvoltarea, modernizarea ºi retehnologizarea utilajelor specifice activitãþilor din sub-mãsuri, micºorarea presiunii sociale asupra pãdurilor existente; • Creºterea rolului pãdurilor în redresarea mediului, mãrirea suprafeþei împãdurite a þãrii, împãdurirea terenurilor degradate, diminuarea efectelor secetei ºi limitarea deºertificãrii prin mãsuri specifice, inclusiv prin perdele forestiere de protecþie ºi prin împãduriri; • Valorificarea superioarã a terenurilor agricole improprii altor culturi, protejarea culturilor agricole, a cãilor de comunicaþie ºi a aºezãrilor rurale, a lucrãrilor hidroenergetice ºi a altor obiective sociale ºi economice împotriva vânturilor, zãpezilor, alunecãrilor de teren ºi a inundaþiilor, prin reducerea eroziunii solului ºi a scurgerilor de suprafaþã; • Încurajarea formãrii asociaþiilor profesionale de întreprinzãtori (grupuri de producãtori ºi asociaþii de proprietari), scãderea costurilor de producþie; • Suport financiar pentru deþinãtorii de pãduri ºi terenuri agricole slab productive din 93

• • • • •

sectorul privat ºi public (persoane fizice individuale sau grupate în asociaþii ºi persoane juridice, comunele ºi alte colectivitãþi locale cu personalitate juridicã), precum ºi pentru companiile private de exploatare, de prelucrare primarã a lemnului ºi a deºeurilor rezultate; Sprijinirea investiþiilor în exploataþiile forestiere aflate în proprietate privatã; Îmbunãtãþirea prelucrãrii primare ºi a marketingului produselor forestiere; Subvenþionarea costurilor de plantare ºi de întreþinere a culturilor forestiere, în conformitate cu condiþiile Articolului 7 a Reglementãrii CE Nr. 2759/1999; Sprijinirea asociaþiilor de proprietari privaþi de pãdure; Sprijinirea furnizãrii de materii prime pentru industriile prelucrãtoare ºi a furnizãrii de combustibili pentru locuitorii din zonele rurale.

94

Þinta 17:

Creºterea proporþiei ariilor protejate, de la 2,56% din suprafaþa þãrii în anul 1990, la 10% în anul 2015

Indicatorul 20:

Suprafaþa ariilor protejate pentru asigurarea conservãrii biodiversitãþii

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã România este una dintre þãrile europene cu un capital natural deosebit de divers ºi bine conservat, aceasta datorându-se în mare mãsurã interferenþei pe teritoriul þãrii a cinci regiuni biogeografice, respectiv Alpinã, Continentalã, Panonicã, Stepicã ºi Marea Neagrã. Evoluþia suprafeþei terenurilor protejate pentru asigurarea biodiversitãþii între anii 1990-2001 este surprinsã în tabelul 1: Tabelul 1. Suprafaþa terenurilor protejate pentru asigurarea conservãrii biodiversitãþii

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1997

Dupa cum se observã, creºterea înregistratã în anul 2001 faþã de nivelul anului 1990 este de 683.192 ha, reprezentând o creºtere cu 111,77%. Perioada 1990–1992 a reprezentat pentru România perioada în care s-a constituit cadrul instituþional ºi cel legislativ, înfiinþându-se autoritatea centralã pentru protecþia mediului – Ministerul Apelor ºi Protecþiei Mediului (MAPM). În anul 1992 România a semnat ºi ratificat Convenþia asupra Diversitãþii Biologice. Este anul când s-a înfiinþat prin lege Rezervaþia Biosferei „Delta Dunãrii”, având o suprafaþã de 580.000 ha. În anul 2000, odatã cu apariþia Legii 5/2000 de amenajare a teritoriului – Secþiunea 3: Arii Naturale Protejate, suprafaþa terenurilor protejate pentru conservarea biodiversitãþii a crescut la valoarea de 1.234.710 ha.

2. Perspective de atingere a þintei Estimãrile prevãd pentru anul 2007 o creºtere spre valoarea de 1.668.737 ha, acoperind 7% din suprafaþa României, iar pentru anul 2015 acoperirea va fi de 10 % din suprafaþa þãrii (Figura 1).

95

Figura 1. Evoluþia suprafeþei ariilor protejate

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1997

3. Obstacole De naturã economicã • Supraexploatarea în continuã creºtere a resurselor naturale; • Desconsiderarea efectelor economice pozitive, dar care se manifestã pe termen lung, ale utilizãrii raþionale a biodiversitãþii ºi componentelor sale, în schimbul obþinerii unor avantaje economice imediate, dar dezastruoase pe termen lung. De naturã socialã • Accentuarea pânã în anul 2000 a stãrii de sãrãcie a populaþiei, cu efecte directe ºi vizibile atât asupra nivelului de culturã ºi civilizaþie, cât ºi asupra importanþei care se acordã conservãrii biodiversitãþii, la toate nivelurile. De naturã ecologicã • Odatã cu creºterea suprafeþelor protejate pentru asigurarea biodiversitãþii, prin includerea în Sistemul Naþional de Arii Protejate a zonelor naturale caracterizate de o valoare deosebitã a biodiversitãþii, baza de selecþie a acestor arii va scãdea. De naturã administrativã • Pânã la ora actualã, nu toate rezervaþiile au administraþii proprii. În acest sens, România trebuie sã-ºi dezvolte structuri administrative care sã repare acest neajuns.

4. Factori favorizanþi La nivel naþional • Existenþa într-o stare încã bunã de conservare a numeroase complexe de ecosisteme, habitate naturale ºi specii sãlbatice, ca urmare a dezvoltãrii moderate a sistemului socioeconomic românesc; • Existenþa unui cadru legislativ naþional ºi a unei structuri naþionale instituþionale suficient de bine dezvoltate în domeniul conservãrii naturii, atât din punct de vedere al cerinþelor administrative cât ºi a celor ºtiinþifice; • Posibilitatea extinderii – prin redimensionãri ºi/sau noi declarãri – a reþelei de Parcuri 96

Naturale ºi/sau Rezervaþii Naturale Peisagistice, strategie caracteristicã statelor dezvoltate ºi accesibilã României. La nivel internaþional • România a semnat ºi ratificat cele mai importante Convenþii internaþionale din domeniul conservãrii naturii (Anexa 7); • Odatã cu aderarea la Uniunea Europeanã, capitalul natural al României, aflat încã într-o stare deosebit de bunã, va reprezenta un aport remarcabil la capitalul natural al Europei, cãpãtând asfel un statut ridicat de interes ºi protecþie.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • Dezvoltarea structurilor de administrare a ariilor protejate, în special pentru toate Rezervaþiile Biosferei, Parcurile Naþionale ºi Parcurile Naturale; • Inventarierea ºi caracterizarea habitatelor naturale ºi speciilor sãlbatice de importanþã europeanã din România; • Dezvoltarea procesului de implementare a Directivei pentru protecþia habitatelor naturale ºi a speciilor sãlbatice - 92/43/EEC (Comunitatea Economicã Europeanã) ºi a Directivei pentru protecþia pãsãrilor - 79/409/EEC; • Dezvoltarea unui ghid conþinând liniile directoare pentru managementul reþelei Natura 2000; • Stabilirea reþelei de coridoare ecologice pentru România; • Realizarea infrastructurii pentru Managementul Informaþiilor, ca instrument de sprijin pentru procesul de asistare a deciziilor ºi pentru conºtientizarea publicului; • Înfiinþarea unui Sistem de Management al Informaþiilor asupra Biodiversitãþii în România; • Dezvoltarea ºi implementarea unei strategii pentru conºtientizarea publicului.

97

Þinta 18:

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã

Indicatorul 21:

Emisiile de bioxid de carbon pe cap de locuitor

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Având în vedere prevederile UNFCCC (Convenþia-cadru a Naþiunilor Unite asupra Schimbãrilor Climatice) ºi conform Deciziei luate la cea de-a II-a Conferinþã a Pãrþilor la Convenþia-cadru, anul de referinþã pentru România este 1989. Conform angajamentului luat prin Protocolul de la Kyoto, exprimat în anexa B a acestuia, nivelul de emisii de gaze cu efect de serã în perioada 2008-2012, trebuie redus cu 8% faþã de anul de referinþã. Datoritã scãderii ritmului de dezvoltare economicã, volumul de emisii a înregistrat un proces continuu de reducere. Astfel, de la valoarea de circa 261 milioane tone de CO2 echivalent în 1989, emisiile de gaze cu efect de serã au scãzut la 231 milioane tone de CO2 echivalent în 1990, ºi la circa 140 de milioane de tone de CO2 echivalent în anul 2000. Aceastã cantitate urmeazã a fi confirmatã prin verificarea inventarului naþional al emisiilor de gaze cu efect de serã pentru anul 2001, ce se va realiza de cãtre o echipã de experþi din partea Secretariatului Convenþiei-cadru a Naþiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, în octombrie 2003. Aºadar, evoluþia cantitãþii de emisii de CO2 pe cap de locuitor are o tendinþã descrescãtoare (Figura 1). Figura 1. Evoluþia cantitãþii de CO2 echivalent emise pe cap de locuitor, în perioada 1989-2001

Sursa: Raportul Naþional al Inventarului (NIR), transmis Secretariatului UNFCCC în decembrie 2002, pentru emisiile de CO2, INS pentru datele privind populaþia

În momentul de faþã funcþioneazã Comisia Naþionalã pentru Schimbãri Climatice, creatã prin HG 1275/1996, care are rolul sã analizeze propunerile de colaborare internaþionalã din domeniu ºi sã propunã mãsuri de optimizare a aplicãrii prevederilor Convenþiei-cadru a Naþiunilor Unite asupra Schimbãrilor Climatice. La nivelul Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului existã preocuparea de a se crea o unitate de schimbãri climatice, precum ºi de a actualiza hotãrârea de guvern privind crearea ºi funcþionarea Comisiei Naþionale pentru Schimbãri Climatice. De asemenea, au fost identificate ºi aprobate primele mãsuri de dezvoltare instituþionalã în acest domeniu, prin care activitatea de schimbãri climatice sã se desfãºoare corespunzãtor cu importanþa ºi responsabilitatea acordatã acestui domeniu pe plan internaþional.

2. Perspective de atingere a þintei Conform estimãrilor, obiectivul exprimat prin angajamentul asumat de a reduce emisiile de CO2 echivalent cu 8% în perioada 2008-2012 va fi realizat. 98

3. Obstacole Dificultãþile întâmpinate în aplicarea politicii globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã sunt reprezentate de obstacolele de ordin financiar, tehnic ºi de realizarea unui structuri instituþionale adecvate. Conform Acordului de la Marrakesh, pentru a respecta criteriile de eligibilitate pentru încadrarea în “Track I” privind abordarea problemelor de schimbãri climatice, þara noastrã trebuie sã înfiinþeze sistemul naþional pentru estimarea emisiilor antropice la surse ºi a reþinerilor prin absorbþie a gazelor cu efect de serã, registrul naþional al acestor emisii, precum ºi sã asigure obþinerea acreditãrii pentru entitãþile independente participante în implementarea politicilor de reducere a emisiilor.

4. Factori favorizanþi Nivelul scãzut al ritmului de creºtere economicã va favoriza respectarea angajamentului asumat. Experienþa unor institute de cercetare în redactarea unor documente conform prevederilor Comvenþieicadru a Naþiunilor Unite asupra Schimbãrilor Climatice va constitui o bazã de plecare importantã în construirea unei structuri instituþionale adecvate.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Deºi existã o oarecare experienþã tehnicã în abordarea problematicii de schimbãri climatice, nivelul scãzut al resurselor bugetare naþionale pentru protecþia mediului orienteazã eforturile autoritãþii naþionale pentru protecþia mediului spre dezvoltarea colaborãrii internaþionale în cadrul aplicãrii mecanismelor Protocolului de la Kyoto, cu organizaþii, cum sunt PNUD, OCDE, Banca Mondialã, UE, etc.

6. Capacitatea de monitorizare ºi raportare a progresului în realizarea obiectivelor Declaraþiei Mileniului Unitatea de Schimbãri Climatice din cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului va avea responsabilitatea de a coordona toate activitãþile întreprinse pe plan naþional în acest domeniu ºi de a raporta progresul înregistrat în îndeplinirea obligaþiilor asumate de România.

99

Þinta 19:

Dublarea, pânã în anul 2015, a procentului persoanelor care au acces la apã potabilã

Indicatorul 22:

Procentul populaþiei cu acces la surse de apã potabilã

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã România dispune de toate categoriile de apã dulce, totalizând un volum mediu multianual, teoretic, de 103,6 mld.mc/an (râuri interioare – 39,6 mld. mc/an, lacuri naturale – 1,0 mld. mc/an, ape subterane – 10,1 mld. mc/an ºi fluviul Dunãrea – 53,0 mld. mc/an). Resursele de apã utilizabile, în regimul actual de amenajare, sunt: râuri ºi lacuri interioare - 15,153 mld mc/an, fluviul Dunãrea – 20,00 mld. mc/an ºi ape subterane – 5,78 mld. mc/an. Cea mai importantã resursã de apã, Dunãrea, nu poate fi folositã decât într-o mãsurã redusã datoritã poziþiei sale excentrice ºi debitului minim necesar navigaþiei. Prin amenajãri complexe ºi valorificarea întregului potenþial, aceste resurse pot ajunge la cca. 62 mld. mc/an (râuri ºi lacuri interioare – 25 mld mc/an, resurse subterane 7,0 mld. mc/an ºi Dunãrea 30,0 mld. mc/an). Raportat la populaþia actualã a României, resursa specificã utilizabilã în mod natural este de cca 2.680 mc/loc. ºi an, luând în considerare ºi aportul fluviului Dunãrea, iar resursa specificã teoreticã este de cca 1.700 mc/loc. ºi an faþã de media europeanã de 4.000 mc/loc. ºi an, ceea ce situeazã þara noastrã pe poziþia 20 în Europa. Resursele de apã dulce sunt destinate cu prioritate consumului uman. Pentru acestea existã standarde de calitate a apei ºi funcþioneazã sisteme de monitorizare ºi avertizare. Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului realizeazã politica în domeniul apelor la nivel naþional, elaboreazã strategia ºi reglementãrile specifice de dezvoltare ºi armonizare a acestor activitãþi în cadrul politicii generale guvernamentale. Autoritatea Naþionalã “Apele Române”, instituþie aflatã sub autoritatea ministerului, are rolul de a aplica strategia privind gospodãrirea cantitativã ºi calitativã a apei la nivelul celor 11 bazine hidrografice. Supravegherea calitãþii apei potabile se face de cãtre Ministerul Sãnãtãþii. Asigurarea serviciilor de alimentare cu apã a populaþiei se face de cãtre regiile autonome aflate sub autoritatea consiliilor locale ale oraºelor ºi satelor.

2. Perspective de atingere a þintei Din studiile efectuate rezultã cã cerinþele actuale de apã, situate la un nivel de 20,4 mld. mc/an, vor creºte la cca. 27 mld. mc/an în anii 2005-2010 ºi la 32–35 mld. mc/an în anii 2020–2025 pentru acoperirea tuturor necesitãþilor. La 1 ianuarie 2000, populaþia României era de 22.455.500 locuitori (în mediul urban – 54,8 % ºi în mediul rural – 45,2 %). De apã potabilã în sistem centralizat au beneficiat 11,3 mil. locuitori din mediul urban (91,8%) ºi 3,4 mil. locuitori din mediul rural (33,5%). Toate oraºele ºi municipiile (263) au sisteme centralizate de alimentare cu apã, dar nu toþi locuitorii beneficiazã de acest serviciu. Localitãþile rurale cu sistem de alimentare cu apã sunt în numãr de 2.648 sate ºi comune, ceea ce reprezintã 16,78% din total.

100

Figura 1. Populaþia României racordatã la sistemele centralizate de alimentare cu apã

Sursa: Strategia în domeniul gospodãririi apelor, 1995

Date fiind modificãrile sociale ºi legislative intervenite în ultimii ani, se apreciazã o creºtere a populaþiei din centrele urbane, contrabalansatã într-o mãsura mai micã, în prima etapã, de reîntoarcerea populaþiei în zonele rurale, dupã privatizarea agriculturii. În scopul stabilizãrii sau eventual a creºterii demografice rurale, se preconizeazã asigurarea, pânã în anul 2020, a unui minim de confort casnic prin racordarea la reþelele locale de alimentare cu apã a 99% din populaþia mediului urban ºi a 85% a celei din mediul rural. O deosebitã atenþie este acordatã de cãtre Guvern realizãrii lucrãrilor hidrotehnice ce au ca scop asigurarea resurselor de apã pentru alimentarea cu apã a populaþiei, prin implementarea Planului de investiþii al MAPAM, cât ºi a Planului Naþional al Amenajãrii Teritoriului – secþiunea “Apa”.

3. Obstacole Acestea sunt reprezentate de: • Lipsa resurselor financiare. Imposibilitatea finanþãrii de la bugetul central ºi/sau local a lucrãrilor necesare derulãrii programelor de reabilitare, modernizare ºi extindere a sistemelor de alimentare cu apã ºi canalizare, precum ºi a lucrãrilor de asigurare a apei brute; • Infrastructura sistemelor centralizate de alimentare cu apã, în special în municipii ºi oraºe, necesitã aducerea alimentãrii cu apã la standarde internaþionale (europene) prin reabilitarea reþelelor de distribuþie, îmbunãtãþirea schemelor tehnologice de tratare, introducerea contorizãrii; • Insuficienþa capacitãþii actuale a surselor de apã, fiind necesare noi investiþii pentru asigurarea resursei de apã; • Capacitatea redusã a instalaþiilor de captare a apelor subterane aflate în administrarea gospodãriilor comunale.

4. Factori favorizanþi • Dezvoltarea cadrului juridic ºi consolidarea capacitãþii instituþionale pentru utilizarea durabilã a resurselor naturale. Procesul de transpunere al celor 12 directive ale UE din domeniul “calitãþii apelor” este practic finalizat (privind nitraþii provenind din surse agricole, epurarea apelor uzate municipale, substanþele periculoase, apa potabilã, calitatea apei folositã pentru prelevare în scop potabil etc.); • Programele de investiþii ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor ºi Apelor ºi 101

Mediului. Acestea sunt orientate spre terminarea lucrãrilor pentru reabilitarea surselor de apã ºi realizarea de noi surse în zonele deficitare (Bucureºti, Braºov, judeþele Maramureº, Prahova etc.); • Participarea publicului la activitãþile de gospodãrire a resurselor de apã. Comitetele de bazin, înfiinþate în cursul anului 2001 în baza Legii apelor nr. 107/1996, reprezintã cadrul legal pentru participarea publicului ºi autoritãþilor publice locale în luarea deciziilor privind gospodãrirea integratã a apelor, la analiza ºi recomandarea prioritãþilor de finanþare ale administraþiei publice centrale ºi locale; • Îmbunãtãþirea calitãþii apei la sursã. Lungimea sectoarelor de râu din categoria I-a de calitate, raportatã la lungimea monitorizatã, a crescut de la 35% în 1989 la 60,9% în 2000, ca urmare a scãderii activitãþii industriale ºi agrozootehnice; • Finanþãri externe. Valoarea alocatã României prin instrumentul ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Preaderare) al UE, în perioada 2000-2006, pentru sprijinirea finanþãrii proiectelor de infrastructurã în domeniul serviciilor publice urbane, în scopul îmbunãtãþirii calitãþii factorilor de mediu în arealele dens populate ºi a sprijinirii autoritãþilor publice locale în realizarea acestor proiecte este de 120 mil.Euro/an. Au fost obþinute credite externe de la BEI (Banca Europeanã de Investiþii) pentru finanþarea lucrãrilor privind reabilitarea surselor de apã existente.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Având în vedere obiectivele ºi prioritãþile Programului de Guvernare pentru perioada 2001-2004, precum ºi Planul de Acþiune al Programului de Guvernare pentru perioada 2001-2004, pentru domeniul protecþiei mediului sunt în curs de realizare lucrãri hidrotehnice pentru asigurarea surselor de apã pentru diverse folosinþe, de exemplu: acumulãrile Runcu–Mihãileni, Rãstoliþa, Sãcele, Ogrezeni. Pentru continuarea lucrãrilor de regularizare, acumulare ºi amenajare a bazinelor hidrotehnice sunt în curs de promovare 88 de obiective în cele 11 bazine hidrografice, ºi sunt în curs de realizare Sistemul complex de alimentare cu apã Zetea, Dumbrãveni, Mediaº, Copºa Micã ºi Sistemul complex de alimentare cu apã pe Valea Prahovei (Azuga, Buºteni, Sinaia, Comarnic, Breaza), la care au fost iniþiate proiecte de parteneriat public – privat.

102

Obiectivul 8: Dezvoltarea comunicaþiilor ºi a societãþii informaþionale

Þinta 20:

Dublarea numãrului de abonaþi la telefonia fixã între anii 2001 ºi 2015

Indicatorul 23:

Linii telefonice la 1000 de locuitori

1. Evoluþia în anii ‘90; situaþia actualã Telecomunicaþiile s-au dezvoltat exploziv în ultimii ani. La 31.10.2002, erau 4.167.543 de abonaþi în reþeaua fixã ºi aproximativ 3,87 milioane de utilizatori la telefonie mobilã. La sfârºitul anului 2003 numãrul de abonaþi în telefonia mobilã a fost de 6,9 milioane, aproape dublu faþã de anul precedent. Piaþa serviciilor de telecomunicaþii a fost estimatã în anul 2002 la peste 1,5 miliarde de dolari (1,78 miliarde EUR cf. Raport IBM). Sectorul telecomunicaþiilor a fost în ultimii zece ani printre cele mai dinamice, indicele investiþiilor crescând exponenþial. În comparaþie, în acelaºi interval, pe ansamblul economiei, investiþiile au fost constante.Telecomunicaþiile au atras între o treime ºi jumãtate din totalul investiþiilor strãine directe (Figura 1).

103

Figura 1. Ponderea sectorului privat în telecomunicaþii

Sursa: Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei, 2002

Factorii importanþi pentru trecerea la societatea informaþionalã sunt infrastructura de comunicaþii ºi aplicaþiile informatice. Punctul de plecare • Gradul de telefonizare scãzut (18%); • Telefonia ruralã nedezvoltatã ºi nemodernizatã; • Tarifele telefonice prohibitive pentru o mare parte a populaþiei; • Un mare decalaj tehnologic ºi legislativ faþã de Comunitatea Europeanã ºi mondialã. Stadiul actual Serviciul telefonic de bazã include serviciul telefonic vocal, în timp real, între puncte fixe, pentru public, oferit contra cost. Serviciul telefonic de bazã este oferit de Romtelecom, care deþine o licenþã valabilã pânã la 15 decembrie 2013, cu posibilitatea reînnoirii, ºi a beneficiat de monopol pânã la 31.12.2002. Evoluþia indicatorilor privind telefonia fixã e surprinsã în Tabelul 1. Tabelul 1. Indicatori privind dezvoltarea telefoniei fixe

Sursa: Romtelecom * procent populaþie ce utilizeazã terminale mobile (numarul de linii telefonice la 100 de locuitori) 104

Chiar dacã teledensitatea s-a dublat în ultimii zece ani, lista de aºteptare este în continuare foarte mare. În plus, teledensitatea medie ascunde mari diferenþe între regiuni, sau chiar în interiorul aceleiaºi regiuni. Serviciile de telefonie mobilã au fost lansate în mai, respectiv iunie 1997, ºi s-au dovedit un mare succes comercial. Operatorii GSM (Sistemul Global pentru Comunicaþii Mobile) au acordat o atenþie specialã acoperirii. Mai întâi s-au concentrat pe marile zone urbane, acoperind aproximativ 80% din populaþie dupã primul an ºi 90% dupã al doilea an (Tabelul 2). Tabelul 2. Indicatori privind dezvoltarea telefoniei GSM

Sursa: Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei, 2002 *Utilizatorii de telefonie mobilã pot fi atât abonaþi, cât ºi beneficiari ai altor servicii de telefonie mobilã (servicii PrePay, servicii Roaming, servicii de date: Internet, GPRS (serviciu de transfer pe pachete de date), HSCSD (transfer rapid de date prin modulare de canal), WAP, (Wireless Application Protocol) etc.

Numãrul utilizatorilor de telefonie (fixã sau mobilã) a crescut continuu începând din 1997 (Figura 2). Figura 2. Evoluþia numãrului de utilizatori de telefonie, în perioada 1997-2003

Sursa: Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei, 2002

Potrivit estimãrilor Ministerului Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei (MCTI), numãrul utilizatorilor de telefonie mobilã a continuat sã creascã în prima jumãtate a anului 2003; în momentul actual, acesta îl depãºeste pe cel al utilizatorilor de telefonie fixã. Teledensitate/mobile: 22%

2. Perspective de atingere a þintei Potrivit Strategiei Naþionale de Dezvoltare Economicã a României pe termen mediu, se estimeazã cã sectorul telecomunicaþiilor va avea evoluþia indicatã în Figurile 3 ºi 4. Sursã: Mobifon, data: 19.12.2002 Sursã: Orange România S.A., www.orange.ro, data: 29.11.2002 21 Sursã neoficialã, data: 17.12.2002 22 Sursã: Telemobil, data: 17.12.2002 19 20

105

Figura 3. Dinamica numãrului de abonaþi la reþeaua de telefonie fixã

Sursa: Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei, 2002

Figura 4. Dinamica numãrului de utilizatori ai reþelelor telefonice mobile

Sursa: Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei, 2002

Se poate concluziona cã þinta propusã, respectiv dublarea numãrului de abonaþi la telefonia fixã între anii 2001 ºi 2015, este realistã ºi posibil de atins, în condiþiile în care, dupã cum se poate observa în figura 3, pentru 2015 se preconizeazã pentru telefonia fixã un numãr de peste 300 de abonaþi/1000 de locuitori.

3. Obstacole23 Principalele puncte slabe ale sectorului sunt urmãtoarele: • Serviciile telefonice vocale reprezintã încã de departe principala aplicaþie utilizatã; • Nici unul din marii operatori nu este cotat la bursã; • Întârzieri mari în dezvoltarea ruralã; • Tarifele nu sunt încã bine orientate pe costuri. Principalele ameninþãri sunt urmãtoarele: • Veniturile modeste ale populaþiei limiteazã cererea ºi oportunitãþile investiþionale; • Persistã instabilitatea fiscalã; • Bugetul statului suportã cheltuielile necesare în vederea susþinerii integrãrii în UE ºi aderãrii la NATO. Este deci de aºteptat ca resursele financiare disponibile de la bugetul de stat pentru dezvoltarea sectorului de telecomunicaþii sã fie limitate. 23

Analizã SWOT

106

4. Factori favorizanþi24 Principalele puncte tari ale sectorului sunt urmãtoarele: • Dezvoltarea telecomunicaþiilor a depãºit nivelul prezis pe baza dezvoltãrii economice; • Sectorul este foarte competitiv; • Sectorul privat este preponderent. Principalele oportunitãþi sunt date de urmãtoarele: • Liberalizarea pieþei româneºti de telecomunicaþii care va permite introducerea de noi modele de afacere ºi apariþia unor noi operatori; • Introducerea de noi tehnologii paneuropene va crea cerere pentru acestea ºi în România; • Noua legislaþie din domeniul comunicaþiilor electronice, în concordanþã cu acquis-ul UE; • Prezenþa pe piaþa bancarã româneascã a mai multor bãnci internaþionale interesate sã investeascã în acest domeniu, precum ºi preponderenþa capitalului privat în sectorul bancar.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse • În anii urmãtori finanþãrile din subvenþii, granturi sau alte surse externe vor cunoaºte probabil o tendinþã de diminuare. Ca urmare, va fi necesarã introducerea unor noi surse de finanþare, sub diverse forme de parteneriat public ºi privat; • Dezvoltarea sectorialã în condiþiile dezvoltãrii economiei de piaþã a demonstrat necesitatea adaptãrii învãþãmântului la noile cerinþe ale industriei; • Susþinerea politicii guvernului de integrare euro-atlanticã ºi intensificare a colaborãrii internaþionale prin: - Pregãtirea aderãrii la Uniunea Europeanã - prioritate a politicii sectoriale. Principalele mãsuri în vederea reformei instituþionale ºi transpunerii acquis-ului comunitar sunt urmãtoarele: - Reglementarea imparþialã ºi eficientã a pieþei. Ameliorarea supravegherii pieþei va constitui una din principalele sarcini ale Autoritãþii Naþionale de Reglementare în Comunicaþii; - Adoptarea unor legi ºi reglementãri adecvate, în conformitate cu practica internaþionalã, care sã stimuleze dezvoltarea sectorului de comunicaþii; - Realizarea unor studii statistice amãnunþite privind piaþa. Mai multe studii statistice vor fi realizate în vederea elaborãrii unui set coerent ºi exhaustiv de indicatori care sã fie utilizat pentru fundamentarea deciziilor de politicã sectorialã ºi pentru informarea posibililor investitori; - Acreditarea unor laboratoare competente ºi stabilirea unor organisme “notificate”; - Adoptarea unor standarde a cãror respectare sã constituie o prezumpþie a respectãrii cerinþelor esenþiale prevãzute de directivele 89/367/EEC ºi 99/5/EC, privilegiind standardele europene adoptate de ETSI (Institutul European de Standarde în Telecomunicaþii) ºi declarate reglementãri comune de Uniunea Europeanã; - Negocierea unor acorduri PECA (Protocolul European pentru Evaluarea Conformitãþii) în domeniul compatibilitãþii electromagnetice ºi a echipamentelor terminale. Odatã cu aderarea, prevãzutã pentru 1 ianuarie 2007, România va avea 24

Analizã SWOT

107

•

•

•

• • •

• •

noi drepturi ºi obligaþii, a cãror valorificare optimã necesitã elaborarea unui program de acþiune adecvat. Un astfel de program va fi elaborat pe mãsura progresului negocierilor de aderare; - Creºterea rolului României în organismele internaþionale de profil: UIT (Uniunea Internaþionalã de Telecomunicaþii), UPU (Uniunea Poºtalã Universalã), CEPT (Conferinþa Europeanã a Administraþiilor Poºtei ºi Telecomunicaþiilor), OMC (Organizaþia Mondialã a Comerþului), etc. la care este afiliatã; - Asocierea institutelor de cercetare, a universitãþilor ºi a societãþilor comerciale româneºti la fundamentarea punctelor de vedere ale administraþiei române pentru negocierea unor acorduri, înþelegeri ºi întâlniri internaþionale. Liberalizarea pieþei. Liberalizarea completã a pieþei ºi intensificarea competiþiei va trebui încurajatã prin adoptarea unor mãsuri suplimentare, în concordanþã cu practica internaþionalã, cum ar fi accesul, obligativitatea selecþiei operatorului interurban ºi internaþional; Stimularea investiþiilor. Deºi în sectorul de telecomunicaþii s-a investit foarte mult25 în comparaþie cu ansamblul investiþiilor în România, infrastructura nu este încã suficient de dezvoltatã, majoritatea operatorilor de stat fiind subcapitalizaþi. Este necesarã dirijarea investiþiilor spre zone mai putin favorizate (judeþe cu grad de telefonizare mai scãzut) – care va fi posibilã odatã cu intrarea în vigoare a Legii 304/2003, privind serviciul universal ºi drepturile utilizatorilor cu privire la reþelele ºi serviciile de comunicaþii electronice, precum ºi acordarea unor facilitãþi pentru întreprinderile mici ºi mijlocii, sau pentru introducerea unor tehnologii inovante, prin acordarea unor înlesniri ºi facilitãþi fiscale sau subvenþii. Aceste facilitãþi ar putea include, de exemplu, reducerea taxelor de licenþã, a impozitului pe profitul reinvestit în sector, a impozitului pe salariu, accelerarea amortizãrii mijloacelor fixe; Reducerea decalajelor regionale. Se va urmãri dezvoltarea ofertei de telecomunicaþii în regiunile defavorizate, în vederea realizãrii unei dezvoltãri armonioase pe întreg teritoriul þãrii. Acest obiectiv va viza atât dezvoltarea telefoniei fixe, cât ºi a celei mobile, precum ºi a serviciilor de transmisii de date ºi a altor servicii moderne; Suport pentru alte sectoare. Sectorul telecomunicaþiilor va continua sã contribuie la dezvoltarea economicã, atât direct, cât ºi indirect. Existenþa unei infrastructuri adecvate pentru o comunicare modernã constituie o cerinþã de bazã a dezvoltãrii; Gestionarea eficientã a resurselor limitate; Introducerea de noi servicii ºi tehnologii. Principalele acþiuni pentru stimularea introducerii progresului tehnic vor fi urmãtoarele: - Acordarea unor licenþe de telecomunicaþii de generaþia a 3-a. Telecomunicaþiile de generaþia a treia, promovate de UIT la scarã globalã sub denumirea IMT2000 ºi cunoscute în special prin varianta europeanã UMTS (Sistem Universal de Telecomunicaþii Mobile), vor integra voce, date ºi imagini, la mare vitezã. Aceastã tehnologie va permite roamingul ºi circulaþia terminalelor în întreaga lume, precum ºi introducerea unor servicii noi, cum ar fi cele dependente de localizarea utilizatorului. În scopul creºterii ofertei de servicii de telecomunicaþii performante, MCTI intenþioneazã sã acorde, în cursul anului 2003, 4 licenþe pentru instalarea ºi operarea unor reþele de telefonie mobilã de generaþia a 3-a; - Crearea unei pieþe competitive. Competiþia este cea mai bunã soluþie pentru inovaþie, ameliorarea calitãþii ºi scãderea tarifelor. Finalizarea procesului de dezangajare a statului din activitatea de operare; Finalizarea privatizãrii Romtelecom.

De exemplu, pe perioada 1990-2001, investiþiile strãine directe în comunicaþii au reprezentat între o treime ºi jumãtate din totalul investiþiilor strãine directe în România.

25

108

Þinta 21:

Creºterea numãrului de calculatoare cu o ratã de cel puþin 20% anual

Indicatorul 24:

Numãrul de calculatoare la 1000 de locuitori

1. Evoluþia în anii ’90; situaþia actualã Sectorul tehnologiei informaþiei (IT) reprezintã una din prioritãþile dezvoltãrii economico-sociale a României în urmãtorii 10 ani. Conform studiului “Information Society Indicators in the Countries of Central and Eastern Europe” realizat de Institutul de Microtehnologie în perioada 1998-2000, sub egida DG Information Society ºi finanþat de cãtre Comunitatea Europeanã, numãrul total de calculatoare din România la sfârºitul anului 2000 era de 713.000, reprezentãnd 6,4% din numãrul de calculatoare din Europa Centralã ºi de Est. Comparativ cu celelalte þãri din zonã, potenþialul þãrii noastre este ridicat, doar trei þãri dispunând de un numãr mai mare de PC-uri (calculator personal). Numãrul total de PC-uri în România era la sfârºitul anului 2001 de 880.000 unitãþi ºi de 2.100.000 unitãþi în 2003. Acest indicator va creºte datoritã programelor de informatizare ce se aflã în derulare în România (vezi tabelul 1). În principal acesta va fi influenþat de: • Programul de dotare a tuturor unitãþilor ºcolare din România cu laboratoare informatizate la cheie. Prin aceasta, în perioada 2001-2004, se urmãreºte introducerea a 500.000 de calculatoare conectate la Internet în unitãþile de învãþãmânt din România; • Programe de modernizare a administraþiei publice centrale ºi locale; • Proiectele ce se înscriu în programul de oferire a serviciilor publice prin mijloace electronice: “e-government”. În ipoteza unor ritmuri de 20% ºi incluzând o creºtere anualã de 50% se poate ajunge în anul 2004 la un numãr de 67, respectiv 131 calculatoare la 1000 de locuitori (Tabelul 1). Tabelul 1. Evoluþia numãrului de PC-uri existente în România (nr. /1000 de locuitori)

Surse: IDC (Corporaþia Internaþionalã de Date), Banca Mondialã, ANISP (Asociaþia Naþionalã a Internet Service Providerilor din România), Studiul Roland Berger

Rata anualã de creºtere a numãrului de PC-uri este în medie de 20%, comparativ cu o medie de creºtere de 18% aferentã þãrilor din Europa Centralã ºi de Est (Andersen România, iunie 2001). În urmãtorii ani se preconizeazã o intensificare a creºterii, pe fondul creºterii economice generale înregistrate de România. O analizã a distribuþiei de PC-uri, aratã cã 69% din ele sunt utilizate în administraþie, bãnci, societãþi de asigurare, servicii financiare, marea industrie, acolo unde se înregistreazã ºi cele mai înalte rate de creºtere. Restul sunt proprietate personalã, fiind utilizate pentru educaþia copiilor, gestiunea afacerilor, 109

accesul la Internet. Este de remarcat insuficienþa personalului specializat care utilizeazã PC-urile. Piaþa IT a fost evaluatã la 3500 milioane euro în anul 2001, cu o ratã de creºtere de 17%. Privitã prin prisma datelor statistice referitoare la gradul de penetrare al SI (Societãþii Informaþionale), România ar putea fi caracterizatã în felul urmãtor – densitate calculatã la 1000 de locuitori (estimare 2001): • 33 utilizatori Internet; • 39 utilizatori de calculatoare. În perioada 2001-2003 acþiunile întreprinse în scopul dezvoltãrii ºi modernizãrii sectorului comunicaþii ºi tehnologia informaþiei au fost: • Perfecþionarea cadrului legislativ – instituþional al domeniului: - Legea 455/2001 privind semnãtura electronicã (publicatã în Monitorul Oficial din 13 iulie 2001); - Hotãrârea privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 455/2001 privind semnãtura electronicã; - Adoptarea HG Nr. 94/2001 privind stimularea investiþiilor în domeniile Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei; - Legea 365/2002 privind comerþul electronic (publicatã în Monitorul Oficial din iulie 2002); - HG Nr. 1308-2002 de aplicare a Legii 365 din 7 iunie 2002 privind comerþul electronic; - OG Nr. 20/2002 privind achiziþiile publice prin licitaþii electronice, aprobatã prin Legea 468/2002; - OG Nr. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor ºi taxelor locale (publicatã în Monitorul Oficial din mai 2002); - Elaborarea proiectului de HG cu privire la normele metodologice pentru introducerea cãrþii electronice de identitate; - Legea privind prevenirea ºi combaterea infracþiunilor informatice. • Elaborarea Strategiei naþionale pentru promovarea noii economii ºi implementarea Societãþii Informaþionale aprobatã de Guvernul României prin HG Nr. 1440/2002; • Lansarea unor serii de proiecte cu scopul oferirii serviciilor publice prin intermediul mijloacelor electronice ºi al accelerãrii Reformei Digitale a Guvernului. Acestea se încadreazã în lista serviciilor publice de bazã propuse de Comunitatea Europeanã ºi considerate fundamentale pentru implementarea conceptului de “e-government”. Pe parcursul anului 2001 s-au implementat un numãr de 20 proiecte pilot reprezentând sisteme informatice integrate, fondurile de finanþare fiind asigurate de la bugetul de stat: • Sistem electronic pentru achiziþii de bunuri si servicii - eMarket; • Video conferinþã organizatã pe web; • Servicii de informare electronicã pentru cetãþeni - Infochioºc; • Sistem electronic de sondare a opiniei publice; • Sistem de preluare pe web a facturilor furnizorilor; • Extinderea sistemului informatic pentru urmãrirea bilanþului si a obligaþiilor fiscale ale agenþilor economici cu capabilitãþi de preluare pe web a documentelor; • Sistem electronic de licitaþii pentru achiziþii publice - e-Procurement; • Centre Multimedia; • Managementul cashflow-ului; • Identificarea unicã a funcþionarilor publici prin semnãtura electronicã ºi smart-carduri; • Plata taxelor ºi impozitelor prin mijloace electronice e-Tax-payment; 110

• • • • • •

Managementul documentelor în cadrul MCTI; Sistem integrat ca instrument de management pentru conducerea MCTI; Reþeaua internã de comunicaþii pentru MCTI; Sistem informatic de audit al securitãþii sistemelor ºi al reþelelor de comunicaþii; Sistem informaþional integrat privind comuncaþiile naþionale; Sistem informaþional pentru activitãþi de supraveghere a furnizorilor de semnãturã electronicã; • Sistem informaþional privind stadiul de implementare a planului e-Europe + ºi a dezvoltãrii IT; • Sistem informatic pentru notificarea schimbãrii adresei de domiciliu; • Sistem informatic e-Job pentru cãutarea de locuri de muncã. MCTI a realizat, la 4 martie 2002, punerea în funcþie a Sistemului Electronic pentru Achiziþii Publice, folosit în prezent de peste 1000 de instituþii publice ºi peste 9000 de companii private. În anul 2002 s-au finalizat o serie de alte 8 proiecte, dintre care subliniem: • Implementarea într-o primã fazã a proiectului-portal pentru acces la servicii de egovernment, care permite accesul agenþilor economici ºi al cetãþenilor la serviciile furnizate de administraþia publicã, prin intermediul unui singur punct de acces; • Portalul pentru formulare administrative on-line, care face disponibile 150 de formulare, permiþând accesarea acestor informaþii ºi în afara programului de lucru al personalului din administraþia publicã; • Portalul cu informaþii privind serviciile de sãnãtate, care va contribui la consolidarea unui sistem modern, disponibil pentru toþi cetãþenii þãrii; • Portalul pentru cereri on-line pentru reînnoirea permisului de conducere auto, menit sã faciliteze relaþia dintre autoritãþi ºi cetãþeni; • Extinderea sistemului privind indicatorii eEurope+, care permite colectarea, stocarea, utilizarea ºi prezentarea datelor necesare monitorizãrii evoluþiei domeniului IT, ºi calculul unor indicatori de evoluþie ai mediului.

În privinþa relaþiilor de colaborare stabilite pe plan internaþional, subliniem doar câteva din evenimentele ºi acþiunile iniþiate cu scopul de a accelera dezvoltarea sectorului de tehnologia informaþiei în România. Cu ocazia Conferinþei ministeriale pentru „e-Government”, care a avut loc la Bruxelles, în perioada 29–30 noiembrie 2001, România a semnat declaraþia politicã de susþinere a modernizãrii procesului de guvernare cu ajutorul mijloacelor electronice. Aceastã declaraþie afirmã angajamentul þãrilor semnatare de a furniza servicii publice prin mijloace electronice în scopul de a asigura includerea tuturor cetãþenilor Europei în Societatea Informaþionalã ºi de a asigura nivelul de securitate necesar creºterii încrederii cetãþenilor cu privire la utilizarea tehnologiei informaþiei. Reprezentanþi ai MCTI au luat parte la discuþii ºi consultãri cu reprezentanþi ai Comisiei Europene, în vederea participãrii României la programele comunitare e-Content, IDA (Schimb de date între administraþii), e-Safe ºi IST (Tehnologii pentru Societatea Informaþionalã) urmând a coordona parcurgerea etapelor necesare pentru implicarea României în aceste programe, dedicate dezvoltãrii de conþinut digital. În vederea intensificãrii cooperãrii cu þãrile din regiunea Balcanilor, MCTI a semnat cadrul de cooperare în domeniul „e-Government”, un memorandum de înþelegere semnat alãturi de Grecia, FYR 111

Macedonia, Albania, Iugoslavia, Cipru. Printre cele mai importante acþiuni interstatale prevãzute în acest memorandum de înþelegere se numãrã: crearea, prin mecanisme sigure, a unei reþele digitale interguvernamentale între pãrþi; crearea unui portal global pentru toate þãrile participante, cu legãturi cãtre site-urile guvernamentale ºi informaþiile de interes comun (agriculturã, sãnãtate, medicinã, afaceri, turism, probleme legislative, cercetare, educaþie); eforturi comune în vederea implementãrii unei abordãri comune a problemei documentelor electronice cu caracter administrativ de interes transnaþional (vamal, comercial etc.); interconectarea administraþiilor publice; crearea de site-uri pentru traduceri; protecþia datelor – securitate. MCTI a încheiat cu USAID un memorandum de înþelegere care se va desfãºura pe un interval de patru ani, în vederea susþinerii programului guvernamental de dezvoltare a sectorului comunicaþiilor ºi tehnologiei informaþiei. Acest memorandum se referã la redactarea legislaþiei primare ºi secundare, inclusiv securitate ºi antifraudã, la liberalizarea pieþei de telecomunicaþii ºi la proiectele guvernamentale. De asemenea, MCTI a iniþiat cooperarea cu PNUD în scopul susþinerii de cãtre Organizaþia Naþiunilor Unite a dezvoltãrii domeniului Tehnologiei Informaþiei. În contextul integrãrii României în Uniunea Europeanã, MCTI a participat la acþiunile desfãºurate în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa Centralã ºi de Sud-Est. Specialiºti ai MCTI fac parte din Grupul de lucru nr. 2, grup ce defineºte politicile de utilizare a Tehnologiei Informaþiei în scopul asigurãrii unui climat de cooperare între þãri care sã contribuie la creºterea stabilitãþii economice ºi politice în regiunea centralã ºi de Sud-Est a Europei.

2. Perspective de atingere a þintei În condiþiile creºterii anuale cu rata de 50%, în 2004 România poate depãºi nivelul mediu pe ansamblul statelor CEE (Tabelul 2). Tabelul 2. Evoluþia numãrului de calculatoare în ipoteza creºterii anuale cu 20, respectiv 50% (mii PC)

Sursã: Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei, 2002

Proiectele guvernamentale anunþate în 2003, inclusiv cu cadrul legal ºi de reglementãri prevãzut cu creºterea economicã în domeniile mari consumatore de TIC – Tehnologia Informaþiei ºi Comunicaþiilor - (industrie, inclusiv IMM-uri, finanþe-bãnci, comerþ etc.) pot asigura ritmuri de recuperare a rãmânerii în urmã a þãrii în acest domeniu la cei mai mulþi indicatori. În condiþiile unei creºteri a numãrului de calculatoare cu o ratã de 20% anual, numãrul de calculatoare pe urmãtorii 12 ani va avea evoluþia din Figura 1.

112

Figura 1. Dinamica ratei de penetrare a PC-urilor în România în perioada 1998-2015, în ipoteza unei creºteri anuale de aproximativ 20%

• date estimative Sursã: MCTI, 2002

3. Obstacole26 Puncte slabe • Nivelul scãzut al accesului la magistralele de comunicaþii ºi Internet, datoritã politicii de preþuri, a monopolului în domeniul telefoniei fixe care a funcþionat pânã la 1 ianuarie 2003 ºi a nivelului relativ scãzut al investiþiilor în infrastructura de acces; • Nivelul scãzut al indicatorului PIB/locuitor, care limiteazã atingerea unor niveluri ridicate de dotare (hardware, software, mijloace de comunicaþii) pentru instituþii ºi cetãþeni, implicit asigurarea eficientã a serviciilor ºi aplicaþiilor specifice societãþii informaþionale; • Mediul de afaceri insuficient de deschis pentru utilizarea noilor tehnologii informaþionale ºi de comunicaþii ºi pentru deschiderea cãtre e-business; • Slaba aplicare a legislaþiei privind respectarea dreptului de autor în domeniul tehnologiei informaþiei, cu urmãri asupra nivelului încã ridicat al pirateriei software; • Numãrul de PC-uri ºi penetrarea Internet-ului în ºcoli generale ºi licee s-a menþinut la un nivel scãzut multã vreme faþã de media din þãrile candidate la aderare în UE. Ameninþãri • Numãrul redus de politici de atragere a partenerilor ºi investitorilor strategici, comparativ cu alte þãri europene (cu capital, tehnologie, piaþã), care sã permiã dezvoltarea în þarã a unor competenþe pentru realizarea de sisteme, produse-program complexe ºi a dezvoltãrii infrastructurii informaþionale, pe baza unor tehnologii avansate; • Decalajul tehnologic existent faþã de þãrile dezvoltate în domeniul cercetãrii ºi inovãrii.

4. Factori favorizanþi27 Puncte tari • Politica actualã favorabilã dezvoltãrii domeniului TIC ºi Societãþii Informaþionale: crearea cadrului instituþional (înfiinþarea Comisiei de Tehnologii Avansate, Comunicaþii ºi 26 27

Analizã SWOT Analizã SWOT

113

• • • •

• • •

Tehnologia Informaþiei la nivelul Parlamentului României, înfiinþarea Grupului pentru Promovarea Tehnologiei Informaþiei), a cadrului de reglementare (adoptarea actelor normative necesare pentru buna funcþionare a Societãþii Informaþionale, în conformitate cu cerinþelor aquis-ului comunitar), prezenþa activã a domeniului TIC în dezvoltarea cooperarii internaþionale, crearea unor facilitãþi pentru dezvoltarea TIC; Resursele ºi potenþialul uman de înaltã calificare recunoscute pe plan internaþional; Consolidarea ºi creºterea personalitãþii comunitãþii IT manifestatã prin creºterea gradului de implicare a companiilor IT, experþilor ºi asociaþiilor profesionale în trecerea la SI; Acþiunile MCTI menite a crea ºi consolida o culturã a domeniului tehnologiei informaþiei, în scopul conºtientizãrii efectelor pozitive pe care utilizarea tehnologiei informaþiei le poate avea la nivelul întregii societãþi; Ritmuri de creºtere, în ultimii 2-3 ani, comparabile sau superioare þãrilor candidate la aderare, privind achiziþia de PC-uri ºi numãrul de utilizatori de telefonie mobilã. Rata medie de dezvoltare a sectorului TIC în România este de 15% faþã de rata mondialã de 8% (conform Bãncii Mondiale, raportul privind Knowledge Based Economy); Posibilitatea extinderii accesului la Internet datoritã ponderii mari a abonaþilor la TV prin cablu ºi a telefoniei mobile; Consolidarea pieþei operatorilor de telecomunicaþii ºi dezvoltarea unei infrastructuri naþionale pe fibrã opticã (16.500 km în 2001 ºi prognozat 19.570 km în 2002); Suportul acordat de cãtre autoritãþi investiþiilor din domeniul TIC, precum ºi programele guvernamentale care vor avea un impact important în pregãtirea tuturor cetãþenilor, ºi mai ales a noilor generaþii, pentru provocãrile societãþii informaþionale.

Oportunitãþi • Existenþa unui cadru internaþional care susþine cultivarea investiþiilor în potenþialul uman, cultural, precum ºi a deciziei politice în scopul valorificãrii oportunitãþilor oferite de trecerea la SI – bazatã pe cunoaºtere – ºi la noua economie; • Posibilitatea asigurãrii unei creºteri economice durabile, bazatã pe noile tehnologii, prin realizarea de produse ºi servicii cu valoare adãugatã mare; • Posibilitatea atragerii unor fonduri externe (cu prioritate UE) pentru proiecte care sã asigure modernizarea administraþiei publice, accesul cetãþenilor la informaþia publicã, dezvoltarea mediului de afaceri ºi creºterea calitãþii vieþii; • Posibilitatea încadrãrii în ritmurile de dezvoltare ale SI necesitate în cadrul procesului de integrare în UE, pe baza politicilor ºi planurilor de acþiune adoptate (eEurope2002, eEurope+, e Europe2005); • Creºterea cererii de produse ºi servicii specifice domeniului TIC, în întreaga lume.

5. Prioritãþi pentru alocarea de resurse Pe termen lung, MCTI va adopta o combinaþie între: • strategia de dezvoltare a pieþii (companii de start-up, lansarea de proiecte mari, integrarea proiectelor existente, încurajarea exportului de produse ºi servicii software); • strategia de penetrare ºi consolidare a pieþii (acoperirea ruralã pentru comunicaþii, introducerea de soluþii informatice în toate domeniile); • dezvoltarea ofertei de servicii ºi produse noi, bazatã pe inovaþie.

114

Pentru fiecare dintre proiectele pilot lansate ºi finalizate pânã la sfârºitul anului 2001 se va defini ºi aproba de cãtre Grupul pentru Promovarea Tehnologiei Informaþiei, pe baza evaluãrii rezultatelor ºi a beneficiilor aduse, o strategie de extindere la nivel regional sau naþional. Pentru a mãri avantajul competitiv al României în acest domeniu, se va alege o combinaþie între urmãtoarele opþiuni, prezentate in Tabelul 3: Tabelul 3. Opþiuni în vederea mãririi avantajului competitiv al României în domeniul IT

Surse: IDC (Corporaþia Internaþionalã de Date), Banca Mondialã, ANISP (Asociaþia Naþionalã a Internet Service Providerilor din România), Studiul Roland Berger

115

116

Anexa 1. Principalele caracteristici demografice

Populaþia României, la recensãmântul din 2002, era de 21,7 milioane de locuitori, din care 47% în mediul rural. În ultimii 10 ani populaþia a scãzut cu peste 1 milion de locuitori. Alte aspecte demografice relevante sunt: • Scãderea populaþiei tinere, ca numãr absolut ºi pondere, în totalul populaþiei; • Scãderea speranþei de viaþã la naºtere faþã de deceniile precedente, ajungând la 65,5 ani pentru bãrbaþi ºi 73,3 ani pentru femei în 1998; • Creºterea populaþiei de 60 de ani ºi peste exercitã o influenþã puternicã asupra serviciilor de sãnãtate, a serviciilor sociale ºi asupra populaþiei active în general; • Anul 2001 înregistreazã cea mai scãzutã ratã a natalitãþii ºi fertilitãþii din ultima jumãtate de secol. Acest fenomen a determinat un spor negativ de populaþie, la care se adaugã ºi un spor migrator negativ. România intrã într-un proces de depopulare; • Rata totalã de fertilitate a scãzut mult, de la o valoare de 2,9 copii la o femeie în 1956 la o valoare de 1,3 copii la o femeie în 1999 ºi 1,2 în 2002. Nivelul sãu se aflã mult sub nivelul de înlocuire simplã a generaþiilor de 2,1 copii/femeie, ceea ce evidenþiazã procesul de depopulare al populaþiei; • Sporul natural al populaþiei este negativ în ultimii 10 ani, cu o valoare de -2,7‰ în anul 2002, cu un deficit de populaþie în 29 judeþe ºi în Bucureºti. Ratele cele mai scãzute sunt în: Teleorman (-7,3‰), Giurgiu (-6,2‰), Arad (-4,7‰), Dolj (-3,9‰), Mehedinþi (-3,8‰), Caraº Severin (-3,8‰). Aceste judeþe sunt printre cele cu o ratã mare a sãrãciei ºi ºomajului; • Diferenþele în nivelul ratelor de fertilitate pe medii se menþin, contribuþia mediului rural la procesul de reproducere fiind mai substanþialã; • Creºte numãrul de copii nãscuþi în afara cãsãtoriei ºi scade numãrul celor care se nasc în cadrul cãsãtoriei; • Avortul rãmâne cea mai frecventã practicã de înlãturare a sarcinilor nedorite. Deºi valoarea indicatorului a scãzut mult, el rãmâne totuºi la o valoare încã mare, de 1.107,8 avorturi la 1000 de nãscuþi vii în anul 2001 (faþã de 3,1 avorturi la 1000 nãscuþi vii în 1992). Ratele mortalitãþii generale au crescut din 1990 pânã în 1996, an dupã care se remarcã o uºoarã tendinþã de scãdere a fenomenului. Tendinþa este inversã pentru evoluþia speranþei de viaþã la naºtere: a scãzut între anii 1990-1996 ºi a crescut dupã aceastã datã. Mortalitatea din þara noastrã s-a datorat în cea mai mare parte deceselor prin bolile aparatului circulator ºi tumori, care au deþinut, începând cu 1993, circa trei pãtrimi din totalul deceselor (în 1999 ponderea fiind de 77,4%; bolile aparatului circulator provoacã 62,4% din totalul deceselor, iar tumorile 15%). La aceastã tendinþã au contribuit atât creºterea îmbolnãvirilor datorate bolilor cronice cât ºi procesul de îmbãtrânire demograficã a populaþiei. Ratele de mortalitate specifice, pe cauze de deces, diferã în funcþie de sex. Bãrbaþii, comparativ cu femeile, au o mortalitate mai mare datoritã tuberculozei, leziunilor traumatice ºi otrãvirilor, tulburãrilor mentale ºi de comportament, bolilor sistemului nervos ºi celui digestiv. Bolile endocrine, de nutriþie ºi metabolism ºi cele cerebro-vasculare au afectat mai mult femeile. Creºterea consumului de alcool, calitatea hranei ºi a apei, deprinderile alimentare, stresul, veniturile reale scãzute, sunt numai unii din factorii care au determinat aceastã situaþie deloc favorabilã. A scãzut semnificativ mortalitatea cauzatã de bolile aparatului respirator ºi, într-o mãsurã mai redusã, cea cauzatã de accidente, otrãviri ºi alte leziuni traumatice.

117

În tot acest context, România a fãcut ºi va continua sã facã eforturi constante pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului din domeniul sãnãtãþii. Reforma sistemului serviciilor de sãnãtate este parte integrantã a reformei generale pe care o parcurge þara noastrã. Starea de sãnãtate a populaþiei este determinatã multifactorial, la îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate contribuind în mod egal serviciile de sãnãtate, factorii de mediu extern, de mediu socio-economic ºi de stil de viaþã al populaþiei.

118

Anexa 2. Gradul de cuprindere în învãþãmânt, pe sexe

Structura de cuprindere în sistemul educaþional din România nu aratã disparitãþi de gen. De exemplu, ratele brute de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu, atât a bãieþilor cât ºi a fetelor, se situeazã între anii ºcolari 1994/1995 ºi 1997/1998, între 80-90%, depãºind chiar valori de 90%, cu diferenþe foarte mici între sexe. Diferenþe mici între sexe se observã ºi pentru ratele brute de cuprindere în învãþãmântul secundar, unde, pentru aceeaºi perioadã, aceste rate variazã de la 60% la peste 70%, în timp ce la nivelul învãþãmântului universitar existã o prevalenþã a studenþilor de sex feminin (Figura 1). Figura 1. Rata brutã de cuprindere pe nivele educaþionale în perioada 1994-1997

Sursa: Institutul Naþional de Statisticã, Statistici educaþionale incluse în Raportul "Women and Men in Romania", PNUD, INS, 2000

În anul ºcolar 1997/1998 numãrul bãieþilor care au abandonat ºcoala a fost mai mare decât cel al fetelor. Procentele care s-au înregistrat au fost urmãtoarele: în învãþãmântul obligatoriu rata abandonului a fost de 0,8% la fete si 1,1% la bãieþi, în învãþãmântul liceal 3,3% la fete ºi 5,2% la bãieþi, în învãþãmântul profesional ºi tehnic 5,9% la fete ºi 6% la bãieþi. Una din explicaþiile ratei mai scãzute a abandonului la fete o constituie faptul cã pãrinþii apeleazã mai frecvent la ajutorul bãieþilor pentru desfãºurarea diverselor activitãþi în gospodãrie sau, în cazuri extreme, chiar pentru întreþinerea familiei prin practicarea sporadicã a unor activitãþi care le permit obþinerea unor surse de venit. Conform datelor furnizate de PNUD în Raportul Naþional al Dezvoltãrii Umane, 2001-2002, în perioada 1995-2000 diferenþele între ratele de cuprindere ºcolarã în toate nivelurile de învãþãmânt pentru bãieþi ºi fete sunt nesemnificative, nedepãºind 1,3%, cu valori subunitare în cei mai mulþi ani. În concluzie, în România nu se manifestã disparitãþi de gen în învãþãmântul primar ºi gimnazial, în timp ce în învãþãmântul universitar proporþia studenþilor de sex feminin o depãºeºte pe cea a studenþilor de sex masculin.

119

120

Anexa 3. Raportul dintre salariul mediu brut realizat de femei ºi salariul mediu brut realizat de bãrbaþi, pe categorii de activitãþi, în perioada 1994-2001 (%)

Sursa: INS, Ancheta privind repartizarea salariaþilor si salariile pe ocupaþii în luna octombrie 2001

121

122

Anexa 4. Reforma sistemului de sãnãtate

Dupã 1989, schimbãrile politice, economice ºi sociale din România au condus la importante modificãri ºi în sfera serviciilor de sãnãtate. Reforma sectorialã în sãnãtate a însemnat trecerea de la un sistem de tip Semaºko, strict centralizat în planificarea, finanþarea, organizarea ºi furnizarea serviciilor de sãnãtate, cãtre un sistem de asigurãri sociale de sãnãtate bazat pe noi principii: accesul echitabil al populaþiei la serviciile de sãnãtate, o mai bunã alocare a resurselor financiare ºi creºterea eficienþei utilizãrii acestora (vezi anexa 1), introducerea competiþiei între furnizorii de servicii de sãnãtate. Cadrul de reglementare a fost asigurat de promulgarea unor legi importante, cum sunt legea asigurãrilor sociale de sãnãtate ºi legea sãnãtãþii publice, iar în 1998 a început implementarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. Într-un nou sistem de sãnãtate au apãrut Casa Naþionalã ºi casele judeþene de asigurãri de sãnãtate, Colegiul Medicilor din România ºi Colegiile judeþene ale medicilor ºi furnizorii privaþi de servicii de sãnãtate. Furnizorii de servicii de sãnãtate au devenit autonomi, contractând serviciile de sãnãtate cu fondurile/casele judeþene de asigurãri de sãnãtate. Noul sistem a introdus conceptul de terþul plãtitor: casele de asigurãri de sãnãtate, responsabile pentru colectarea contribuþiilor ºi pentru remunerarea furnizorilor de servicii de sãnãtate în funcþie de volumul, structura ºi calitatea serviciilor realizate. În procesul de reformare a sistemului de sãnãtate, obiectivul declarat al guvernului este "O Românie mai sãnãtoasã, cu o morbiditate mai scãzutã ºi mai puþine decese premature”, în contextul: • Reformei politice ºi economice; • Tranziþiei demografice cãtre o populaþie mai bãtrânã; • Creºterii ºi schimbãrii tipului de morbiditate (boli mai grave ºi mai numeroase); • Resurselor financiare limitate.

123

124

Anexa 5. Finanþarea sistemului de sãnãtate

Pânã la introducerea asigurãrilor de sãnãtate, bugetul de stat a reprezentat principala sursã de finanþare. Între 1990 ºi 2000, cheltuielile publice pentru sãnãtate, ca procent din PIB, au variat între 2,8 ºi 4,0%, echivalentul a $28–70 pentru un locuitor. În 1999, ultimul an pentru care existã date ºi cu privire la cheltuielile din surse private, cheltuielile totale pentru serviciile de sãnãtate au fost estimate la 4,9% din PIB. Date statistice provenind din mai multe surse (Guvern, Ministerul Sãnãtãþii, INS, BNR) au permis urmãtoarea prezentare statisticã a cheltuielilor pentru sãnãtate din 1989 pânã în 2003 (Tabelul 1). Tabelul 1. Cheltuielile pentru sãnãtate raportate la PIB-ul României

Sursa: Guvern, Ministerul Sãnãtãþii, INS, BNR Notã: Pentru 2002 estimãrile sunt provizorii

În vederea îmbunãtãþirii sãnãtãþii copilului ºi femeii a fost elaborat Programul de Sãnãtate a Copilului ºi Familiei, care se deruleazã din anul 2001 ºi care are ca principal scop reducerea numãrului de sarcini nedorite prin oferirea de servicii de planificare familialã ºi reducerea morbiditãþii ºi mortalitãþii infantile ºi materne. Aceste obiective se realizeazã prin 3 tipuri de subprograme: • Subprograme pentru sãnãtatea copilului; • Subprograme pentru sãnãtatea reproducerii; • Campanii de informare, educare, comunicare. În ce priveºte sãnãtatea reproducerii, numãrul de subprograme ºi sumele alocate pentru acestea au variat în cei 3 ani de derulare a programului, astfel:

125

Tabelul 2. Numãrul ºi costurile subprogramelor în domeniul sãnãtãþii reproducerii

Sursa: Guvern, Ministerul Sãnãtãþii, INS, BNR

Figura 1. Costuri totale ale subprogramelor în domeniul sãnãtãþii reproducerii în anii 2001, 2002, 2003 (mii lei)

Sursa: Guvern, Ministerul Sãnãtãþii, INS, BNR

În urma parteneriatelor cu USAID, John Snow Research & Training, UNFPA, Societatea de Educaþie Contraceptivã, subprogramele de Sãnãtatea Reproducerii au beneficiat în anul 2001 de o sumã de 17.770.000 mii lei, iar în anul 2002 de 33.600.000 mii lei, ca fonduri externe nerambursabile.

126

Anexa 6. Acte legislative ºi reglementãri cu privire la supravegherea epidemiologicã ºi controlul infecþiei HIV/SIDA elaborate în România începând cu anul 1990

• Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 1201/16.10.1990 privind supravegherea epidemiologicã, prevenirea infecþiei ºi asistenþa medicalã acordatã persoanelor infectate cu HIV; • Ordinul Minstrului Sãnãtãþii numãrul 912/11.11.1992 privind instituirea sistemului de declarare a infecþiei cu virusul imunodeficienþei umane ºi metodologia de aplicare a acestuia; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 1243/29.09.1993 pentru stabilirea unor mãsuri de prevenire ºi combatere a tuberculozei; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 493/15.03.1995 privind gratuitatea internãrii ºi tratamentului pentru infecþia HIV/SIDA; • Legea numãrul 145/1997 privind asigurãrile sociale de sãnãtate; • Hotãrârea Guvernului României numãrul 244/1997 privind organizarea ºi funcþionarea Ministerului Sãnãtãþii; • Hotãrârea Guvernului României numãrul 764/1998 privind modificarea ºi completarea HGR numãrul 244/1997; • Legea numãrul 100/1998 privind asistenþa de sãnãtate publicã; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 64/30.01.1998 privind constituirea ºi componenþa comisiilor de specialiºti ale Ministerului Sãnãtãþii, precum ºi aprobarea normelor de funcþionare ale acestor comisii (include normele de funcþionare); • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 889/5.11.1998 pentru reactualizarea Ordinului Ministrului Sãnãtãþii numãrul 912/1992 privind instituirea sistemului de declarare a infecþiei cu HIV ºi aprobarea metodologiei de aplicare a acestuia (include metodologia de aplicare); • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 991/22.12.1998 privind supravegherea epidemiologicã, prevenirea infecþiei ºi asistenþa medicalã acordatã persoanelor infectate cu virusul imunodeficienþei umane; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 161/16.03.1999 privind reorganizarea Institutului de Boli Infecþioase “Profesor Dr. Matei Balº”; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 665/4.10.1999 privind acordarea medicaþiei antiretrovirale pacienþilor infectaþi HIV/SIDA; • Ordonanþa Guvernului României numãrul 53/30.01.2000 privind obligativitatea declarãrii bolilor ºi raportãrii vaccinãrilor; • Ordonanþa de urgenþã numãrul 180/2000 privind modificarea ºi completarea legii asigurãrilor sociale de sãnãtate; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 8/2000 privind modalitãþile de raportare operativã a bolilor; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 588/19.07.2000 privind stabilirea unor categorii de boli pentru care raportarea testãrilor de laborator este obligatorie; · Programul Naþional de luptã anti-SIDA al Comisiei Naþionale a Ministerului Sãnãtãþii de luptã anti-SIDA (include definiþia de caz ºi fiºa de declarare ºi supraveghere pentru infecþia HIV/SIDA); • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 365/2001 privind organizarea ºi finanþarea programelor de sãnãtate în anul 2001, în care sunt implicate Centrele Regionale de Supraveghere ºi Monitorizare a infecþiei HIV/SIDA; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 30/24.04.2002 privind funcþionarea ºi componenþa comisiilor de specialitate ale MSF, precum ºi aprobarea Normelor de funcþionare ale 127

acestor comisii; • Ordinul Ministrului Sãnãtãþii numãrul 176/13.03.2002 privind aprobarea subprogramelor de sãnãtate ºi a Normelor metodologice privind finanþarea, raportarea ºi controlul indicatorilor prevãzuþi în programele, respectiv în subprogramele de sãnãtate finanþate din bugetul MSF ºi din bugetul Fondului de asigurãri sociale de sãnãtate în anul 2002; • HGR numãrul 284/21.03.2002 privind infiinþarea, organizarea ºi funcþionarea Comisiei naþionale pentru supravegherea, controlul ºi prevenirea cazurilor de infecþie HIV/SIDA; • Legea 584/29.10.2002 privind mãsurile de prevenire a rãspândirii maladiei SIDA în România ºi de protecþie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA.

128

Anexa 7. Convenþii internaþionale din domeniul conservãrii naturii semnate ºi ratificate de România

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1997

129

130

Anexa 8. Definiþii ale indicatorilor

Rata sãrãciei extreme (definitã la nivel global) = proporþia populaþiei care trãieºte în gospodãrii ale cãror cheltuieli medii de consum pe persoanã se situeazã sub pragul de 1 dolar SUA la PPC (paritatea puterii de cumpãrare) pe zi. PPC = numãrul de unitãþi monetare necesare pentru cumpãrarea de bunuri, echivalent cu ceea ce poate fi cumpãrat cu o unitate valutarã a þãrii de bazã, sau cu o unitate a unei monede comune unui grup de þãri. PPC poate fi calculatã atât în raport cu PIB-ul, cât ºi la nivelurile de adunare, precum acumularea de capital ºi consumul casnic. Pragul sãrãciei = este dat de cheltuielile totale de consum ale gospodãriilor care alocã pentru alimente o sumã egalã cu costul coºului minim. Se presupune cã aceste gospodãrii îºi limiteazã drastic consumul de bunuri nealimentare ºi servicii, dupã cum cheltuiesc strictul necesar ºi pentru consumul alimentar. Rata sãrãciei severe (calculatã în cazul României dupã metodologia CASPIS) = proporþia populaþiei care trãieºte sub pragul sãrãciei severe în totalul populaþiei. Pragul sãrãciei severe (metodologie CASPIS) = la pragul alimentar se adaugã costul serviciilor ºi bunurilor nealimentare pe care îl suportã gospodãriile ale cãror resurse le-ar permite doar acoperirea coºului minim. În fapt, acestea cheltuiesc strictul necesar pentru acoperirea altor componente ale consumului în detrimentul coºului alimentar. Necesarul caloric (2500 calorii zilnic) este transformat întrun coº minim lunar de produse alimentare, al cãrui cost reprezintã pragul alimentar. Deficitul de consum al populaþiei sãrace sever = raportul dintre consumul mediu al populaþiei sãrace sever ºi valoarea pragului sãrãciei severe, exprimat în procente. Rata ºomajului la categoria de vãrstã cuprinsã între 15-24 ani = raportul dintre numãrul ºomerilor de vârstã cuprinsã între 15-24 ani ºi populaþia activã civilã cuprinsã între 15-24 ani (ºomeri + populaþie ocupatã). ªomerii BIM = persoane cu vârsta de 15 ani ºi peste care, în timpul perioadei de referinþã, îndeplinesc simultan urmãtoarele condiþii: • Nu au loc de muncã ºi nu desfãºoarã o activitate în scopul obþinerii unor venituri; • Sunt în cãutarea unui loc de muncã, utilizând în ultimele 4 sãptãmâni diferite metode pentru a-l gãsi; • Sunt disponibile sã înceapã lucrul în urmãtoarele 15 zile, dacã s-ar gãsi imediat un loc de muncã. Populaþia ocupatã civilã = persoanele care au o ocupaþie aducãtoare de venit pe care o exercitã în mod obiºnuit în una din ramurile economiei naþionale, fiind încadrate într-o activitate economicã sau socialã, în baza unui contract de muncã sau în mod independent (pe cont propriu), în scopul obþinerii unor venituri sub formã de salariu, platã în naturã etc. (exclusiv forþele armate). Subvenþii acordate agriculturii la producþia internã ºi exporturi = sume acordate sub diverse forme persoanelor fizice ºi/sau juridice în cadrul programelor de susþinere financiarã a agriculturii (de la bugetul de stat ºi din alte resurse).

131

Prevalenþa taliei mici pentru vârstã = raportul dintre numãrul copiilor care au înãlþimea mai micã decât cea corespunzãtoare/normalã vârstei ºi numãrul total de copii, exprimat în procente. Rata brutã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu = numãrul total al copiilor cuprinºi în învãþãmântul obligatoriu, indiferent de vârstã, ca expresie procentualã din populaþia totalã de vârstã oficialã corespunzãtoare învãþãmântului obligatoriu, într-un anumit an ºcolar. Rata netã de cuprindere în învãþãmântul obligatoriu = numãrul elevilor de vârstã oficialã corespunzãtoare cuprinºi în învãþãmântul obligatoriu, ca expresie procentualã din totalul populaþiei din grupa oficialã de vârstã corespunzãtoare învãþãmântului obligatoriu. Rata abandonului ºcolar = raportul procentual dintre numãrul de elevi care au abandonat ºcoala în cursul anului ºcolar ºi numãrul elevilor înscriºi la începutul anului ºcolar respectiv; numãrul elevilor care au abandonat ºcoala se determinã ca diferenþã între numãrul de elevi în evidenþã la sfârºitul anului ºcolar ºi cel al elevilor înscriºi la începutul aceluiaºi an. Rata alfabetizãrii (populaþiei roma) = ponderea persoanelor (aparþinând populaþiei roma) care au frecventat sau absolvit o ºcoalã sau care ºtiu sã scrie ºi sã citeascã fãrã a avea ºcoala absolvitã, în totalul populaþiei (roma). Rata de ocupare a populaþiei de sex feminin = raportul procentual dintre populaþia ocupatã de sex feminin ºi numãrul total de femei, în vârstã de 15 ani ºi peste. Rata mortalitãþii copiilor cu vârsta între 1 ºi 4 ani (la 1000 locuitori) = raportul dintre numãrul total de copii decedaþi, cu vârsta între 1 ºi 4 ani, ºi numãrul total de locuitori, înmulþit cu 1000, pentru un an dat. Rata mortalitãþii infantile (la 1000 de nãscuþi-vii) = raportul dintre numãrul total de copii decedaþi, cu vârsta mai micã de 1 an, ºi numãrul total de nãscuþi-vii, înmulþit cu 1000, pentru un an dat. Proporþia copiilor de 1 an vaccinaþi împotriva rujeolei = raportul dintre numãrul de copii de 1 an vaccinaþi împotriva rujeolei ºi numãrul total de copii de 1 an. Rata mortalitãþii materne (la 1000 nãscuþi-vii) = numãrul anual de decese printre femei datorate complicaþiilor sarcinii sau naºterilor, la 1.000 nãscuþi-vii. Proporþia naºterilor asistate de personal calificat (%) = proporþia naºterilor asistate de personal calificat, în totalul naºterilor, exprimatã în procente. Incidenþa HIV/SIDA = totalitatea cazurilor noi dintr-o perioadã raportate la populaþia totalã. Rata prevalenþei contracepþiei = proporþia persoanelor (femei ºi barbati) în cuplu care utilizeazã una dintre formele de contracepþie, fie ea modernã sau traditionalã, din totalul persoanelor în cuplu. Metodele moderne sunt cele care necesitã servicii de aprovizionare sau clinice, inclusiv sterilizarea chirurgicalã, dispozitive intrauterine (DIUs), metode hormonale, prezervative ºi metodele barierelor vaginale. Metodele tradiþionale includ coitus intrerruptus ºi metoda calendarului. Prevalenþa ºi rata deceselor asociate cu tuberculoza (la 100.000 locuitori) = numãrul persoanelor decedate din cauza tuberculozei, la 100.000 locuitori.

132

Procentul cazurilor de TBC detectate ºi tratate prin tratamente de scurtã duratã observate direct = raportul dintre numãrul cazurilor de TBC detectate ºi tratate prin tratamente de scurtã duratã observate direct ºi numãrul total de cazuri de TBC, în procente. Proporþia terenurilor acoperite de pãduri = raportul dintre suprafaþa totalã acoperitã de vegetaþie forestierã ºi suprafaþa þãrii, în procente. Suprafaþa ariilor protejate pentru conservarea biodiversitãþii = suprafaþa totalã acoperitã de ariile naturale protejate din þarã. Emisiile de bioxid de carbon pe cap de locuitor = cantitatea totalã de emisii a tuturor gazelor cu efect de serã prevãzute în Protocolul de la Kyoto (pe baza GWP - Potenþialului Global de Încãlzire – al IPCC) împãrþitã la numãrul total de locuitori. Procentajul populaþiei cu acces durabil la surse de apã = raportul, în procente, dintre populaþia pentru care au fost asigurate sursele de apã pentru alimentarea cu apã potabilã de bunã calitate ºi în cantitate suficientã ºi populaþia totalã. Linii telefonice la 1000 de locuitori = raportul dintre numãrul total de linii telefonice ºi numãrul total de locuitori, înmulþit cu 1000. Linii telefonice = numãrul de linii telefonice care conecteazã echipamentul terminal al abonatului la reþeaua publicã de centrale de comutare ºi care au un port special constituit în centrala telefonicã. Numãrul de calculatoare la 1000 de locuitori = raportul dintre numãrul total de calculatoare ºi numãrul total de locuitori, înmulþit cu 1000.

133