Noam Chomsky.docx

Andrei Olteanu, FIF,UBB, Specializarea Istorie, Anul II.

Noam Chomsky„” -viziunea de stânga asupra limbii, minții și politicii(caracteristici principale)

Vă voi prezenta (în cele ce urmează) princilalele idei extrase din munca lui Noam Chomsky, idei pe care le prezintă James Mcgilvray în cartea care mi-a fost suport în prezentare și anume „Chomsky: Leanguage, Mind and Poltics”. [Foarte încurajant a fost la începtul cărții precizarea că s-a încercat crearea acestui material accesibil pentru toată lumea dar totuși este nevoie să fie citit cu mare atenție și foarte bine gândit(foarte încurajator)]. Pentru a vă face o idee despre „Cine este Chomsky?” vă voi prezenta un mic istoric al vieții sale până în prezent , spun prezent pntru că s-a născut în 7 decembrie 1928, în Philadelphia, Pennsylvania, având în acest moment 90 de ani, este un lingvist american, filozof, istoric, activist politic și critic social, actualmentente profesor la MIT. Cronologic vorbind, prima contribuție a fost în analiza politică și socială realizând un eseu la 10 ani despre războiul civil din Spania și răspândirea fascismului. Chomsky recunoaște că este un socialist anarcho-sindicalist sau libertarian și că a adăugat un conținut și o putere intelectuală considerabilă acestei viziuni progresive. El ne reamintește că deciziile politice se iau în contextul ipotezelor privind natura umană și se opun concepției "omului economic", al naturii umane cu privire la părerea pe care o susține. El susține că politica sa, presupus radicală este, de fapt, mult mai receptivă la natura umană și la nevoile sale distinctive decât la "populația" populară a democrațiilor conduse de corporații - de exemplu, neoliberalismul. El apără opinia că cetățenii democrațiilor în care marile corporații controlează economia - în special Statele Unite - sunt supuse unei forme de control al minții sau propagandei prin industria media, publicitate și relații publice. Chomsky a fost întotdeauna interesat de politică, nefiind implicat public până în 1964, când sa simțit obligat să ia parte la protestele împotriva rolului SUA în războiul din Vietnam (sau, cum preferă să spună invazia SUA din Vietnam ), fără a ține cont de vreun risc față de cariera și siguranța sa personală. El a susținut că războiul din Vietnam a fost doar unul dintr-o serie de cazuri în care Statele Unite și-au folosit puterea militară pentru a câștiga sau consolida controlul economic asupra zonelor tot mai mari din lumea în curs de dezvoltare. În același sens, el consideră scena politică internă a Statelor Unite și a altor țări majore capitaliste ca teatre în 1

Andrei Olteanu, FIF,UBB, Specializarea Istorie, Anul II.

care corporații majore și manageri de elită se străduiesc să-și protejeze și să-și consolideze privilegiile economice și puterea politică. În privința problemei puterii, natura, rolurile și justificările au reapărut în majoritatea temelor politice și în scrierile lui Chomsky. O modalitate de a înțelege opiniile sale politice și motivațiile lor este de a vedea ce are de spus despre putere și justificarea ei. Democrațiile occidentale cu control economic capitalist nu sunt adevărate democrații în care indivizii au capacitatea de a lua decizii în toate aspectele vieții lor personale și sociale. Atitudinea față de "omul obișnuit", găsită în democrațiile guvernate de capitalism este cea expusă în ceea ce Chomsky (1996) descrie ca democrația implementată de Medison(Madison a definit o "democrație pură" drept "o societate alcătuită dintr-un număr mic de cetățeni, care adună și administrează guvernul în persoană" și o republică ca fiind "un guvern în care are loc schema de reprezentare".), spre deosebire de cea a lui Jefferson. (Diferența nu se datorează diferențelor în statutul lor social: ambii au fost membri ai elitei agricole și comerciale în primele zile ale SUA) O democrație Madisoniană este una în care bogăția controlează politica economică și socială iar cea Jeffersoniană a subliniat nevoia de conducere de către cei cu cea mai mare capacitate, care ar fi aleși de popor. În discuțiile sale despre putere și despre exercitarea s-a, Chomsky ridică întotdeauna problema justificării. Și presupune că, în cele din urmă, răspunsurile la întrebarea: „Dacă cineva, o corporație sau un guvern este justificată să aleagă să-și exercite autoritatea sau puterea depinde de o concepție despre natura umană și despre nevoile ei fundamentale?”. El remarcă că va fi justificat să folosească puterea pentru a-și ține nepotul să nu sară în trafic. Aici, supraviețuirea în mod clar tamponează autonomia și nu există niciun motiv pentru a critica, spre deosebire de eforturile de îngrijorare a unui guvern al lui Ronald Reagan, care le spune cetățenilor SUA că ar trebui să se teamă de o invazie din Nicaragua. Pentru a-și elabora conceptul de socialism libertarian, Chomsky selectează din anarhism ceea ce se numește anarhism social. Anarhismul social este tendința anarhistă care se ocupă de problemele sociale. Tendința socialistă, care este chiar un tip special, liberalist, acesta fiind anarhismul. Aceasta exclude, deci, individualiștii care se ocupă numai de libertatea individuală. Acest anarhism social critică proprietatea privată a mijloacelor de producție, oprimarea de către stat și capital, multiplele opresiuni care sunt dincolo de politică și economie, cum ar fi opresiunea de gen, opresiunea rasială, discriminarea sexuală. Acest anarhism are o serie de preocupări și un angajament de a realiza o confruntare socială cu ordinea existentă. 2

Andrei Olteanu, FIF,UBB, Specializarea Istorie, Anul II.

Individualismul, din acest context, ar fi mult mai mult cautarea unei autonomii individuale decât a unui angajament colectiv pentru libertatea socială și colectivă.1 Este important să constatăm că, pentru Chomsky, anarho-sindicalismul/ socialismul liberal , este atât o ieșire a iluminismului, cât și un răspuns la o problemă specifică care nu a fost anticipată atunci când gânditorii iluminismului au început să delibereze despre implementarea idealului umanist al persoanei autonome și responsabile, care angajează puterea de rezolvare a problemelor cu care a fost înzestrat, pentru a crea o formă de organizare socială care să ofere nevoile unei astfel de persoane. Evaluarea modelului de propagandă a anumitor intelectuali - reporteri de presă, corespondenți și editori - este un caz special al evaluării mai generale a lui Chomsky a intelectualilor în comunitățile "ghidate" de vorbire liberă oferite de economiile capitaliste. Este o aplicație a predicției scriitorului anarhist rus din secolul al XIX-lea, Bakunin, cu privire la orice formă de societate în care autoritatea se află în câteva. Viziunea lui Chomsky asupra mass-mediei americane este un exemplu de viziune mai generală asupra " Intelligentsia " (academicieni&mass-media), poate în special în SUA, dar cu siguranță în toate democrațiile conduse de corporații. El crede că oricine, ce folosește nimic mai mult decât bunul simț cartezian, un pic de spirit deschis și un scepticism sănătos poate vedea că intelectualitatea poate servi drept furnizor ai ideologiei statului (1979). Acest lucru nu se datorează faptului că diferitele forme ale inteligenței sunt implicate într-o conspirație. Explicația este mult mai simplă: intelectualitatea merge acolo unde se găsesc recompensele profesiilor lor și, într-un sistem de conducere corporativă, acestea sunt obținute prin a nu pune la îndoială presupozițiile sistemului. În timp ce acțiunile principalelor mijloace de informare în cadrul democrațiilor medisoniene diferă de cele ale dictaturilor, ambele forme sunt controlate autocratic. Într-un caz, presa răspunde politicii guvernamentale; în celălalt caz, față de politicile de bază ale statului corporativ. Chomsky subliniază că există o alternativă: o presă cu adevărat democratică. Acest tip de democrație este reprezentată în Iluziile Necesare din 1989 într-o propunere a episcopilor catolici din Brazilia că sistemul existent din Brazilia în anii 1980, observa că televiziunea era deținută de cinci corporații și aproape toată publicitatea era făcută de opt corporații

1

.http://www.fondation-besnard.org/spip.php?article581, accesat in data de 17.03.2019 3

Andrei Olteanu, FIF,UBB, Specializarea Istorie, Anul II.

transnaționale, sistem care încurajează participarea la nivel local. Pe acest model democratic jeffersonian, presa ar răspunde adevărului și individului care trebuie să ia decizii cu privire la modul în care el și ceilalți trebuie să acționeze în societate. În mod evident, "jurnalismul" politic al lui Chomsky oferă exemple bune despre cum poate arăta acest tip de presă, reprezentând poziții corecte și exprimă nevoia de informare din partea cetățenilor care trebuie să ia decizii informate cu privire la modul în care să le satisfacă cel mai bine nevoile și speranțele. Modelul de propagandă în sine conține trei ordine de predicție. Primul este că "massmedia servește intereselor puterii de stat și corporațiilor, care sunt strâns legate între ele, încadrându-și raportarea și analiza într-o manieră care susține privilegiul stabilit și limitează dezbaterile și discuțiile în consecință". Al doilea este că "dezbaterea mass-media va fi limitată într-o manieră care să satisfacă aceste nevoi externe [a puterii corporative și a puterii de stat], limitându-se astfel la chestiunea presupusei poziții adversare a mass-mediei". Al treilea este că, dacă există anchete privind presupusa libertate și lipsa de prejudecăți a presei "o astfel de anchetă va fi ignorată sau condamnată amar, pentru că aceasta contravine nevoilor puternice și privilegiil". Într-un discurs adresat Centrului Scriitorilor din Sydney,( Australia, în ianuarie 1995), el spune că "responsabilitatea intelectuală a muncii sale sau a oricărei persoane decente este să spună adevărul". Mai precis, adaugă el, "este imperativ moral să aflăm și să spunem adevărul ca fiind cel mai bun, cu privire la lucrurile care contează, la audiența potrivită". Frecvent, Chomsky definește anarhismul ca fiind căutarea constantă și încercarea de a depăși autoritatea ilegitimă. Pentru el, această autoritate nejustificată trebuie identificată în fiecare sferă a vieții, indiferent dacă este în general în relații economice și politice sau chiar în relațiile de la locul de muncă, familie, etc. .2 Versiunea sa de anarhism presupune posibilitatea unei asociații stabile și libere de indivizi care să răspundă nevoilor umane și să evite recurgerea la "starea naturii" patologice așa cum o înțeleg Hobbes, Buchanan și câțiva psihologi evolutivi actuali, în special sub forma unei lipse legăturilor sociale și a obligațiilor, cu războiul fiecăruia împotriva fiecăruia ca mijloc de soluționare a conflictului.

2

Ibidem.

4

Andrei Olteanu, FIF,UBB, Specializarea Istorie, Anul II.

El spune că oamenii au nevoie de "inițiativă spontană, muncă creativă, solidaritate, urmărirea justiției sociale." Lista nu este canonică. În alte locuri, el spune că libertatea este nevoia umană fundamentală, de multe ori însă, sub forma unei nevoi de "activitate liberă și creativă". Socialismul se va realiza numai în măsura în care toate instituțiile sociale, în special instituțiile centrale industriale, comerciale și financiare ale unei societăți moderne, sunt plasate sub control democratic într-o republică industrială federală, așa cum a imaginato Russell și alții, "consilii și alte unități autoguvernare în care fiecare cetățean, în cuvintele lui Thomas Jefferson, va fi" un participant direct în guvernul afacerilor. Chomsky a căutat, fără îndoială, satisfacții să decidă o listă de nevoi atunci când, în discutarea "instinctelor morale, politice și estetice", face apel la istorie pentru a demonstra că oamenii asigură satisfacții de-a lungul timpului.( satisfacerea nevoilor specifice ale omului, oferind în mod distinct forme umane de auto-împlinire). Nevoile fundamentale ale omului ar fi acelea în care orice ființă umană găsește o împlinire a tipului relevant de-a lungul istoriei: uniformitatea în formele intelectuale, morale, estetice și / sau sociale și politice ale satisfacției în timp, ar sugera că cineva se află pe poteca unei nevoi umane . Chomsky nu încearcă să ofere o bază non-naturalistă pentru viziunea sa asupra societății bune, ci mai degrabă una bazată pe date empirice și teorii empiric justificate - în prezent, pe date științifice disponibile și date bazate pe „bunul simț” și o viziune plauzibilă asupra minții, dar eventual, cu ajutorul unei teorii bazate pe biologie a naturii umane și a tuturor componentelor sale. Una dintre cele mai interesante întâlniri ale lui Chomsky cu un relativist moral este aceea cu Foucault în 1971, într-o dezbatere pe tema "Natura umană: justiție versus putere". În această dezbatere, Foucault răspunde încercării lui Chomsky de a construi argumente naturaliste în domeniul moral prin faptul că susțin că aceste conceptele morale cum ar fi justiția sunt toate relative. În mod evident, noua știință socială a lui Chomsky și metodele sale reprezintă cea mai bună formă de argumentare rațională pe care se poate spera acum în domeniul socio-economic. Există diferențe importante între noua știință socială a lui Chomsky și înțelegerile actuale ale științei sociale. În primul rând, versiunea sa renunță la ideea că scopul științei sociale este acela de a "explica comportamentul uman" în sensul de a-l prezice (de obicei, însoțit de

5

Andrei Olteanu, FIF,UBB, Specializarea Istorie, Anul II.

sugestia că se poate controla apoi). Pentru altul, este pe deplin compatibil cu o natură umană fixă, spre deosebire de ideea că natura umană ar putea fi plastică. Problema lui Platon este să ne explice cum știm atât de mult, având în vedere că dovezile pe care le avem la dispoziție sunt atât de puține. Problema lui Orwell este să explice de ce știm și înțelegem atât de puțin, chiar dacă dovezile pe care le avem la dispoziție sunt atât de bogate. Ca și alți intelectuali din secolul al XX-lea, Orwell a fost impresionat de capacitatea sistemelor totalitare de a insufla credințe care sunt ferm susținute și acceptate pe scară largă, deși sunt complet lipsite de temelie și deseori în mod clar contrar faptelor evidente despre lumea din jurul nostru. Problema este mult mai largă, așa cum sugerează istoria dogmei religioase.( James Mcgilvray) Studiul problemei lui Orwell, este în primul rând o chestiune de acumulare de dovezi și de exemple pentru a ilustra ceea ce ar trebui să fie destul de evident pentru un observator rațional, chiar și pentru inspecția superficială, pentru a stabili concluzia că puterea și privilegiul funcționează la fel ca orice minte rațională, expune mecanismele care funcționează pentru a da rezultatele pe care le observăm. Lucrări notabile ale lui Chomsky ar fi “The Logical Structure of Linguistic Theory” “Syntactic Structures”, “Necessary Illusions: Thought Control in Democratic Societies”, “Aspects of the Theory of Syntax”. Concluzie – sincer ma bucur ca am a avut ocazia de a afla de acest om , pentru ca mi-a deshis o noua viziune asupra analizei evenimentlelor dintr-un unghi mai distant. Pentru al citi pe Chomsky cred eu, că trebuie să îți lași în primul rând prejudecățile și supărările asupra unei perioade istorice.Noam Chomsky este definiția clară a imparțialității și al tipului de analiză ce se dorește a fi echidistant față de opiniile ce pot schimba păreri.

*(teorii ale lui Chimscky care au avut impact mare) standard theory of Syntactic Structures, X-bar theory, Universal grammar, Transformational generative grammar, Chomsky hierarchy, Minimalist program.(+ de aprofundat interviurile televizate pe care acesta le-a realizat și siteul oficial desigur- https://chomsky.info/)

6