Nika Dora 1

Un dor de nespus (vol. 1, 1996) [1]

* pe omul care piere să nu îl opreşti din destin curg chimvale răsunătoare în ape de un roşu senin pacea domneşte peste singurătate în grădină cireşii plutesc ia aminte aroma de Paşte pe care o iubesc tremur la gândul plecării inima mi-e un pescăruş de candoare e un soare de iubire în care tu străluceşti jar de jale lângă stele te ţin aproape să nu le izgoneşti din seninătate

1

cerul tău rupt din străini pentru mine e vin numai tu ştii parabolele cuvintelor scrise în lut pentru ele nu există decât frumuseţea din care te-ai născut * rămân să mă nasc din urechea ta fină ţintesc în auz o plăcere senină mă robesc curcubeului din care gândesc ploaia de inimă s-o risipesc zarea e aurie din care îmi iau disperarea tu ai frumuseţea ta în straie ruginie comori de blândeţe auz semănat în ninsoare te cuprinde un dor de roşie floare-n ospeţe mărgăritar anonim un înger ascultând din focul divin pădurea-n gând fremătând armata de plângeri nu te poate urma tu sângeri din răpirea ta secretul iubirii e ascuns de orgii focul izbăvirii emanat din chilii

2

albul roşului tău hialin te priveşte-n ospeţe rugăciunea e vis de pură frumuseţe raiul tăcerii adormite-n mireasa de-acum ţine-l aproape de sân aproape de ochiul de satin şi parfum Publicat în: 

Am fost Nika Dora

on 28/04/2009 at 4:31 PM Comentarii (0) Tags: Am fost Nika Dora, psa. gianina picioruş, sinaxis, teologie pentru azi, un tag pentru poeziile mele

3

Cei care împlinesc cu scrisul sunt la fel de mari ca cei care împlinesc cu fapta

Istoricul adevărat – adică [cel] care istoria adevărat precum s-a avut istoriseşte – lauda împreună cu făcătorul [istoriei] împărţeşte, căci acela ce a ostenit lucrul a săvârşi, iar acesta a nevoit în veci a se pomeni. Şi încă mai mult pe scriitori decât pe făcătorii minunilor fericiţi şi lăudaţi a numi voi îndrăzni. Căci după armele şi faptele eroilor, condeiele istoricilor, de nu s-ar fi pe alb clătit, încă de demult şi lauda numelui lor deodată cu oasele ţărna o ar fi acoperit.

4

Şi aşa, aceia au fost a lucrurilor făcători, împreună şi muritori, iar aceştia numelui au fost înnoitori şi în veci stăruitori. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică Publicat în: 

Literatura română din perspectivă ortodoxă  Literatură română veche

on at 2:34 PM Comentarii (0) Tags: Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, Literatura română din perspectivă ortodoxă, Literatură română veche, Poezia prozei medievale, psa. gianina picioruş, sinaxis, teologie pentru azi

Începuturi poetice

5

Reproduc mai jos doar câteva din poeziile pe care le scriam pe la 1718 ani, înainte de întâlnirea cu părintele Dorin, şi care nu sunt cuprinse în volume: Poetului la început te-ai retras în tine te-ai recules în umbra coacerii încet ai învăţat să te opreşti la hotarul albastrului tot mai aproape şi mai departe de nemurire fără a avea înţelegerea sălăşluirii acelui suflet ales în cuibul ochilor acum iubeşti totul ca un poet care vede * muzica sferelor ascultă! începuturile sunt atât de pline de suflet o mirare aleasă te-ntâmpină-n cale şi-un parfum de culoarea smereniilor gustă din tine nepârguit imaculate lumini ale infinitului amintesc de viaţa care va veni în amurg ca niciodată intrarea nu-i va fi mai deschisă şi veşniciei mai bine venită o nouă iubire ascultă! îţi trece prin gând: înainte de a fi creată lumea a existat în stare sonoră. *

6

logos cuvântul e un ochi pe care-l deschid până când începe să picure gândul * fiinţa oraculară m-am uitat la el şi era viu şi neîntrebat ca orice lucru fiinţat fiinţa lui în ochii mei se privea pe sine întrebătoare şi îmi spunea: o singurătate nevăzută îmi sunt ochii tăi mari atât de mari o urmă de durere bătând graţios din aripi îmi curge din pleoape o singurătate nevăzută îmi sunt ochii tăi mari atât de deşi şi atât de aproape întors spre fiinţă ia-mă cu o lacrimă împietreşte-mă în culoarea lor de ape moarte atunci l-am cules din priviri întreg ca o sferă de cântec cu amintirile îndepărtate hoinărind alte lumi căci orice merge ajunge la odihnă şi un pom şi o piatră şi un om şi rotitoarea nemişcare cosmică şi ploaia care-a stat în anotimpul paşilor

7

umblători prin grădini de măslini în nelinişte * căutare de regăsire nu l-am văzut decât cu umbra cu tăcerea l-am atins pe neatingere cu necunoscutul l-am pipăit pe necăutare pe mirosul sângelui său mi-am culcat ca un lup auzul privirile ude de asfinţit mi le-am întors pe palmele sale în căutare de perechea ninsorii în aflare de nepereche umbra milei a căzut din taine * inima lucrurilor am căutat cu ochii în inima lucrurilor am deschis ochii în inima lucrurilor şi lucrurile au început să vadă să mă simtă şi lucrurile au început să respire şi să trăiască înţepându-mi retina cu oxigenul lor tare răsuflându-mi în faţă ca şi cum ar fi trăit din privirea mea cu inimă ca şi cum ochiul meu ar avea aer am căutat cu ochiul în inima lucrurilor şi ochiul meu a început să bată şi inima lor a început să clipească * Dumnezeu este patria mea m-am rătăcit şi până să aflu intrasem în codrii ascunşi şi până să aflu

8

intrasem în valea plângerii şi până să aflu pământul părinţilor mei era departe sufletul meu zbura greu cu vântul şi cu gândul împărăţia Tatălui meu nu mai era aproape sufletul meu e departe de-acasă pribeag beţia durerii îl soarbe şi-l aruncă tot mai departe unde stelele nu se mai deşartă pribegesc cu zile şi nu-mi aflu ţarinile sfinte calc pe orbita lumii dogorâte cu ochii desculţi cu mintea de foame caut Pământul Făgăduinţei cu limbă de jale cu sufletul de izvor rupt de la gură caut Ţara Promisă rătăcind în valea pământului sunt ca o fântână care-şi arde ochiul gol pe cerul dezvelit în ape Dumnezeul meu Dumnezeul meu sufletul greu merge cu Tine pe ape * haiku ochiul - întruparea lacrimei Publicat în: 

Am fost Nika Dora

on at 1:42 PM Comentarii (0) Tags: Am fost Nika Dora, psa. gianina picioruş, sinaxis, teologie pentru azi, un tag pentru poeziile mele

9