Neculae Ene-relatiile Sociale.docx

Nume student: Neculae ENE

Nivel modul:2

Disciplina:Psihopedagogia adolescentilor, tinerilor si adultilor

Titlul

lucrarii:

Relatiile

Dragoste, casatorie, divort.

sociale.

1. Relatiile sociale Exista mai multe definitii ale relatiilor sociale, totodata mai multe unghiuri de vedere prin care este analizat, insa toate conduc la aceeasi idee principal aceea ca fiecare individ are aceasta particularitate de a face parte sau de a apartine unor mai mai multe grupuri sociale, astfel participand la ceea ce se numeste,,relatiile sociale”, care constituie si obiectul de studiu per ansamblu al acestei lucrari. Alain Touraine defineste o societate in general prin intermediul existentei relatiilor sociale ca un ansambu unitar ce o alcatuieste. Mai mult, Touraine considera a obiectul sociologiei il formeaza "relatiile sociale, toate relatiile sociale, oricat de deosebite ar fi unele de altele, caci obiectul sociologiei nu este un lucru, ci o operatie (activitate): a face sa apara relatiile in spatele situatiilor. Putin conteaza ca este vorba aici de reporturi de clasa, de relatii de influenta, de diferentiere functionala, de relatii ierarhice sau de relatii razboinice. Fiecare mare categorie de relatii sociale defineste un domeniu al analizei sociologice. Potrivit cercetatorului Piotr Sztompka, relatiile sociale sunt precum o patura de interactiune intre doi sau mai multi oameni, grupuri sau organizatii. Relatiile sociale la nivel individual sunt compuse dintr-un imens numar de interactiuni sociale, fizice si verbale, creand astfel un climat prin intermediul caruia se realizeaza un schimb de sentimente si idei. Un alt remarcabil teoretician al acestui concept de relatii sociale este R. Linton care il defineste drept un ansamblu de coportamente intre diferiti indivizi si pe care in mod legitim il asteapta unul de la cealalt. Exista mai multe criteria pe baza carora relatiile sociale se pot clasifica.

Dupa natura lor relatiile sociale sunt: economice, politice, educationale, juridice etc. Dupa tipul partenerilor relatiile sociale sunt: - relatii interindividuale - reprezinta relatiile stabilite intre doi indivizi. In acest caz relatiile pot fi: de prietenie, de colaborare, de dusmanie, de conflict, de intrajutorare, de indiferenta; - relatii intre individ si grup - in acest tip de relatii individul reprezinta o entitate si grupul cealalta entitate in care sunt incluse valorile, interesele si normele grupului; de regula in cadrul grupurilor mici relatiile sociale sunt relatii de cunoastere, afective, de comunicare, de mobilitate; o alta clasificare a relatiilor sociale la nivelul grupului mic este data de Jean Piaget, conform caruia relatiilor sociale se impart in relatii intelectuale, afective si morale; - relatii intergrupale sunt acele relatii care au ca parteneri grupurile luate ca totalitati. Criteriul ce aprofundeaza in continuare lucrarea de fata este cel al tipului partenerilor in cadrul relatiilor sociale. Astfel, vom dezbate mai departe trei tipuri: dragostea, casatoria si, in cele din urma, divortul.

2. Dragostea Conform psihologului Zick Rubin dragostea dintre doi parteneri este constituita dintr-un numar de trei elemente: -atasament -atentie

-intimitate. Psihologul Rubin considera ca oamenii cateodata experimenteaza un mare grad de apreciere si admiratie din partea celorlalti. Acestia petrec timp impreuna, cauta sa fie mereu unul in preajma celuilalt, insa asta nu se numeste neaparat dragoste. Dragostea, pe de alta parte, este mult mai intens, incluzand apreciere si dorinta puternica de contact fizic intim. Oamenii care se afla doar in stadiul de a se placea, se bucura de compania celuilalt, in timp ce oamenii care se incadreaza in conceptual de ,,dragoste” are capacitatea de a-i pasa de nevoile si dorintele celeilalte personae. Atasamentul este nevoia de a primi iubire si contact fizic cu persoana de langa. Acesta implica sentimentul de fericire si de importanta sau valorificare a celor doi parteneri. Intimitatea se refera la faptul ca partenerii isi impart gandurile, dorintele si sentimentele. Bazandu-ne pe definitia lui Rubin, dragostea semnifica contopirea simtamintelor, gandurilor si dorintelor celor doi indivizi, astfel incat nu mai exista doua vointe , ci una singura. Psihologul John Lee, in anul 1973 in cartea ,,Culorile dragostei”, compara mai multe stiluri de dragoste asociindu-le cu anumite culori. Astfel, exista trei culori primare pe care Lee le sugereaza, corespunzandu-le trei tipuri de dragoste:

1. Eros. Termen din greaca ce semnifica pasiunea sau erotismul, caruia ii este propriu atat dragoste fizica cat si pasiune emotionala. 2. Ludos. Acest termen vine tot din limba greaca si semnifica jocul. Aceasta forma de dragoste este conceputa ca fiind distractiva, dar nu neaparat serioasa. 3. Storge. Acesta provine din greaca, asemenea, si semnifica afectiune naturala. Aceasta forma de dragoste este adesea reprezentata de dragostea familiala dintre parinti si copii. Un al treilea teoretician al dragostei este Robert Sternberg. Aceste propune teoria triunghiulara, conform careia exista trei component in cadrul ei: intimitatea, pasiunea si devotamentul. Potrivit lui Sternberg, relatiile construite pe doua sau mai multe elemente sunt cele care indura mai multe decat cele bazate doar pe o singura component. Sternberg foloseste termenul de ,,dragoste consumata” pentru a descrie combinatia dintre intimidate, pasiune si devotement, model care, dupa parerea acestuia, este cel mai greu de realizat, este rar.

3.Casatoria Conform dictionarului psihologic, casatoria este un construct social care imbraca forma unei uniuni dintre un barbat si o femeie, paradigmatic recunoscta de lege, prin intermediul in urma careia acestia devin sot si sotie. Aceasta reprezinta o conventie intre doi oameni care isi doresc sa intre in sfera atat religioasa cat si civila a celuilalt sub forma unui contract in urma caruia ei devin sot si sotie.

In conformitate cu normele clasice ale unei culture date, in mod general principalul motiv al unei casatorii este stabilirea unei familii. Chiar daca aceasta difera de la o cultura la alta, casatoria traditionala este urmata de o perioada in care viitorul sot ii face curte sotiei, se stabilesc planurile de nunta si in final are loc ceremonia de casatorie. Tipul de casatorie traditionala dintre un barbat si o femeie, presupune idea ca barbatul este principalul singurul sustinator din punct de vedere financiar, iar sotia este cea care are grija de casa si ingrijeste de copii. Fincham sustine ideea ca mariajul sau casatoria este precum o institutie. Acesta relateaza ca prima istorie a casatoriei precum o institutie a fost insemnata inca din timpul civilizatiei antice. In societatile asa zis ,,civilizate”, femeile erau considerate proprietati mai intai de tatii lor, iar mai apoi de sotii lor. Misionarii crestini definesc casatoria drept o uniune dintre un barbat si o femeie (monogamie), schimband astfel natura casatoriilor Polinesiene ce promovau ideea ca barbatii si femeile trebuiau sa aiba mai multi parteneri. Bradbury relateaza ca in SUA definitia casatoriei a ajuns sa cuprinda mai multe forme diferite. Spre exemplu s-a instituit si casatoria dintre cuplurile formate din acelasi gen, fiind legalizate in unele jurisdictii. Aceasta legalizare a insemna o controversa in jurul barbatilor gay si femeilor lesbiene, cerand aceleasi drepturi ca si celelalte cupluri. Primul studiu asupra casatoriei a fost de natura sociologica, studiind indivizii pentru a putea prezice satisfactia maritala. Psihologii clinici au deveit interesati de cercetarile maritale in scoul dezvoltarii unei tehnici terapeutice prin care sa resolve problemele dintre cuplurile casatorite. Astfel cercetatorii au inceput sa realizeze nevoa studierii comportamentului sotilor. Mai mult, observatiile comportamentale ale casatoritilor a devenit o metoda

foarte populara si des folosita pentru a se putea rezolva problem ce intervin intr-o casatorie.

4.Divortul Conform dictionarului psihologic, divortul reprezinta dizolvarea unei casatorii. Alison Clarke-Stewart catalogheaza divortul ca fiind un proces complex atat din punct de vedere psihologic, cat si social. Divortul poate fi mai bine inteles prin raportarea la relatiile familiale. Astfel, divortul ar putea fi un produs al unei disfunctii in cadrul relatiei de-a lungul intregii familii, si de asemenea poate fi si o cauza a afectarii emotionale ale copiilor de dupa divort. Psihologogul Saposnek puncteaza faptul ca intre 75-90% dintre toate divorturile contemporane prezinta unul dintre soti ca fiind de accord cu aceasta masura, iar celalalt nu. Cei mai multi cercetatori sugereaza ideea ca procesul de divort cuprinde mai multe stadia de dezvoltare. In timp ce aceste stadii sunt general considerate lineare, putem spune ca nu sunt invariabile. Spre exemplu un cuplu poate sa mentina sentimente caracteristice si comportamente din doua stadia deodata. Intensitatea cu care un cuplu dat trece prin aceste stadia poate varia si reprezinta cea dintai functie al gradului de ambivalenta catre divortul dintre cupluri. Psihologul Florence W. K. prezinta modelul in 5 perspective al lui Bohanan. In acest model se evidentiaza complexitatea, tumultumul si revolta ce caracterizeaza divortul. Perspectivele lui Bohanan asupra divortului sunt: 1. Divortul Emotional. Reprezinta cel dintai stadiu si incepe atunci cand cuplurile devin din ce in ce mai constienti de sentimentele de nemultumire si de insatisfactie pe care le au unul fata de celalalt.

2. Divortul Legal. Este cel de-al doilea stadiu si reprezinta perspectiva divortului bazat pe actiunea propriu zisa de separare a celor doi indivizi dintr-un cuplu in fata instantei judecatoresti. 3. Divortul Economic. Acest stadiu este concentrat pe perspectiva financiara a divortului legal. De obicei intr-un process de divort cei doi parteneri vor trebui sa imparta ceea ce detineau impreuna: proprietati, active financiare si custodia copiilor. 4. Divortul Coparental. In cel de-al patrulea stadiu se contureaa problemele ce apar in legatura cu custodia determinantilor. Termenul de coparental se foloseste pentru a evidentia ideea ca chiar daca divortul se consuma, nu se consuma si relatia parinte-copil. 5. Divortul Comunitar. Ultimul stadiu este concentrate pe problema singuratatii. In acest stadiu se evidentiaza problematicile privind schimbarile persoanei divortate in cadrul societatii.

Surse bibliografice: 1. Alain Touraine, Pour la Sociologie, éditions du Seuil, Paris, 1974,

2. Divorce: Causes and consequences, Alison Clarke-Stewart, Cornelia Brentano, Professor Cornelia Brentano, Library of Congress Catalogingin-Publication Data, USA, 1943 3. Florence W. Kaslow -Stages of Divorce: A Psychological Perspective, vol 25,1980 4. Saposnek, D.T. (1983b). Mediating Child Custody Disputes: A Systematic Guide for Family Therapists, Court Counselors, Attorneys, and Judges. San Francisco: Jossey-Bass 5. Fincham, F. , & Bradbury, T. N. (Eds.). (1990). The psychology of 6. 7.

marriage: Basic issues and applications. New York: Guilford. https://psychologydictionary.org/marriage/ Accesat in data de 9 martie http://PsychologyDictionary.org Accesat in data de 9 martie