Muntii Cindrel

Munţii Cindrel Prezentare geografică: Cunoscuţi şi întâlniţi înainte aproape exclusiv sub denumirea de Munţii Cibinului sau Sibiului, Munţii Cindrel ocupă sectorul din grupa munţilor Parâng delimitat la sudvest de valea Frumoasa, continuă la vest cu valea Sebeşului, iar la sud-est de valea Sadului. În sfârşit, la nord-est ei sunt mărginiţi de Podişul Transilvaniei. Limite: Limita sudică a Munţilor Cindrel este constituită de cele două văi longitudinale Frumoasa şi Sadu, care formează un culoar larg de circa 1-3 km la altitudinea de 16001700 m (altitudinea maximă 1725 m, în şaua Ştefleşti). Adâncimea accentuată a celor două văi opuse, precum şi lăţimea relativ mare a acestora justifică pe deplin fixarea acestei limite faţă de Munţii Lotru (culmea Ştefleşti) din sud. Valea Sebeşului, când foarte largă cum este la Oaşa, la Tău sau la Sugag, când foarte îngustă, sub formă de defileu tăiat adânc în stâncă, între Sugag şi Tău, separă Munţii Cindrel de Munţii Şureanu din vest. Contactul cu Podişul Transilvaniei, respectiv limita nordică şi nord-estică a Munţilor Cindrel, care îi defineşte de dealurile Secaşului şi de depresiunile Apoldului, Săliştei şi Sibiului, este subliniat de înlănţuirea localităţilor Căpâlna - Deal - Cărpiniş -Telişca - Sălişte - Vale - Sibiel – Fântânele – Orlat – Gura Râului – Poplaca – Răşinari – Cisnădioara şi Sadu. Această demarcaţie apare pregnant Intre spaţiul montan, constituit peste tot din roci dure (şisturi cristaline), cu un relief, mai accidentat, străbătut de văi cu versanţi puternic înclinaţi, şi depresiunile şi dealurile dezvoltate de depozite sedimentare mai moi, în care apele şi-au săpat văi largi. Dată fiind individualitatea geografică a acestor munţi, se impune tuturor drumeţilor o cunoaştere cât mai completă a reliefului, climei, apelor, vegetaţiei, faunei precum şi a aspectelor social-istorice. Numai în aceste condiţii un turist poate decide alegerea celor mai adecvate trasee, care să-i ofere totala împlinire a opţiunilor sale. Relieful: Munţii Cindrel cu o suprafaţă de circa 900 de km2 (altitudinea maximă de 2244 m în vârful Cindrel), se caracterizează prin masivitate şi masiv domol, produs al unei structuri geologice uniforme, constituită exclusiv din şisturi cristaline. În ansamblu, ei sunt asimetrici, fiind formaţi dintr-o culme înaltă situată în extremitatea sud-vestică, care se ramifică în trei direcţii principale: spre vest, culmea Şerbota – Gungurezu – Oaşa Mare; spre nord, culmea Găujoara – Foltea – Strâmba Mare si spre est, culmea Niculeşti – Rozdeşti – Bătrâna – Onceşti – Ghihan – Derjani – Măgura Cisnădiei. Din acestea se desprind trepte din ce în ce mai joase, având o mare dezvoltare spre marginea nordică, nord-vestică şi estică (900-1300 m altitudine). În funcţie de situarea faţă de vârful Cindrel, treptele sunt scurte spre valea Sebeşului şi prelungi, de 15-20 km, spre Depresiunea Transilvaniei. Specifică este, de asemenea, succesiunea de la sud spre nord a resturilor celor trei suprafeţe de netezire aparţinând nivelului superior Borăscu (2244-1700m), nivelul mijlociu Râu Şes (1650-1350m) şi celui inferior Gornoviţa (1200–900m), toate intense fragmentate şi separate între văi adânci şi strâmte, cu versanţi puternic înclinaţi, atingând pe alocuri diferenţe de nivel de 400-600 m. Faţă de alte masive, cum ar fi faţada sudică a Munţilor Parâng, în Munţii Cindrel trecerea de la un masiv la altul nu este marcată

pregnant în relief. Acest fapt dă impresia, pe alocuri, existenţei unei singure platforme, care coboară domol de la 2200 m la mai puţin de 900 m. În jurul vârfului Cindrel, la altitudini cuprinse între 2000 şi 2200 m se întâlnesc platouri extrem de plane, care confirmă că nivelul Borăscu, cea mai veche suprafaţă de eroziune din Carpaţii Meridionali, este bine păstrat şi aici. Întreaga creastă a Munţilor Cindrel, cuprinse între vârfurile Oaşa Mare şi Bătrâna, reprezintă un rest din această platformă, care coboară în mod gradat spre Sebeş, cât şi spre Olt, până la 1700 m. În continuarea ei, la circa 300-400 m mai jos faţă de platoul Şerbota – Frumoasa – Cindrel, se desfăşoară mult mai extinse resturile relativ plane sau puţin înclinate ale platformei Râul Şes, ea ocupă cea mai mare parte a Munţilor Cindrel, reprezentând o pantă uşoară şi constantă , ce coboară spre nord, începând de la 1650 m până la 1350 m, fără a fi delimitată de un abrupt pronunţat la marginea ei exterioară, spre platforma exterioară. Coborând de-a lungul crestelor principale, se poate observa detaşarea şi prelungirea spre nord şi est a nivelului inferior Gornoviţa, cuprins între 1200 şi 900 m. Ea are extensiunea cea mai mare în jurul localităţilor Jina, Poiana Sibiului, rod, Tilişca, Sălişte şi Gura Râului, primele trei aşezări fiind situate chiar pe ea. În decursul perioadelor geologice, parcurgând câteva etape de netezire, crestele au devenit din ce în ce mai plane. Sub influenţa mişcărilor pe verticală eroziunea a acţionat puternic ulterior. Natura rocilor a favorizat păstrarea formelor rotunjite sau cupolare, pe alocuri cu largi culoare de comunicaţie. Suprafaţa platformelor este acoperită în mare parte cu pajişti, contrastând cu versanţii împăduriţi. Plaiurile şi culmile oferă condiţii de circulaţie şi aşezare mai favorabile decât pe fundul văilor. S-a ajuns astfel la o inversiune la utilizarea terenurilor, condiţionată înainte de toate de particularităţile reliefului. De asemenea, desfăşurarea mai largă a platformei inferioare (900-1200m), între valea Cibinului şi valea Bistrei, a oferit posibilitatea unei transformări ceva mai pronunţate a peisajului iniţial acoperit cu păduri, decât între valea Cibinului şi valea Sadului. Astfel, în zona marilor sate ale Mărginimii Sibiului (Sălişte, Tilişca, Poiana Sibiului şi Jina), păşunile şi fâneţele, presărate cu o puzderie de case şi stâne, ocupă mari întinderi. Relieful glaciar. Condiţiile locale de relief şi de altitudine au fost mai puţin favorabile apariţiei şi dezvoltării fenomenelor glaciare, de felul celor lăsate de gheţarii cuaternarii din Munţii Făgăraş, Parâng şi Retezat. Numai pe versantul nordic şi estic al culmii Şerbota – Frumoasa –Cindrel, aparţinând platformei superioare , au fost sculptate cinci circuri glaciare: Gropata, Iezerul Mic, Iezerul Mare şi Iujbea Răşinarului, specifice munţilor situaţi între Olt şi Jiu. Cirul glaciar Gropata, orientat spre nord-vest, are un profil asimetric, datorită structurii geologice. Partea inferioară coboară până la 1700 – 1710 m altitudine, unde este barat de o morenă frontală. Iezerul Mic, orientat spre nod faţă de culmea Frumoasa, este un circ mai complex, deoarece pe marginea lui apar câteva clădiri mai mici şi mai puţin evoluate. La altitudinea de 1950 m, un prag glaciar marchează marginea exterioară a circului, în spatele căruia se întinde lacul, care dă numele întregului sistem. Iezerul Mare, orientat spre nord-est de vârful Cindrel, este cel mai profund dintre circurile glaciare ale acestor munţi. El reprezintă două trepte, separate de un prag de 50 m la 1970 m.

Circul Iujbea Răşinarului, situat la est de vârful Cindrel, se întinde pe o distanţă de 1,5 km, coborând până la altitudinea de 1750 m. Şi aici, se întâlnesc resturi din morena de fund şi cea laterală. Priviţi în totalitatea lor, Munţii Cindrel se caracterizează prin culmi domoale şi prelungi, acoperită în cea mai mare parte cu pajişti, cea ce a favorizat păstoritul - ocupaţia principală a mărginenilor. Aerul ozonat, pădurile de conifere, ce încep la peste 1200 metri lacurile glaciare Iezerul Mare şi Iezerul Mic, priveliştile încântătoare, liniştea desăvârşită atrag turişti iubitori de tot cea ce le oferă aceşti munţi.

Biografie: colecţia Munţii Noştri „Cindrel” M. Buza, Simona Fesci