Miezonoptica Veche



R U G Ă C I U N E A

DE MIEZUL NOPŢII PENTRU TOATE ZILELE Preotul zice: Bine iaste cuvântat Dumnezeul nostru... Ceteţul: Amin. Slavă ţie Dumnezeul nostru, Slavă ţie. Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule... Metanii 3 (de iaste Alliluia). Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime... Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum... Tatăl nostru... Că a ta iaste Împărăţiia..., Doamne miluieşte, de 12 ori. Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Şi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... Fila 2. Apoi Cáthisma 17, Psalmul 118. STAREA ÎNTÂIA.

F

ericiţi cei fără prihană în cale, carii umblă în legea Domnului. Fericiţi cei ce cearcă mărturiile lui, cu toată inima vor căuta pre dânsul, că nu cei ce lucrează fărădelegea în căile lui au umblat. Tu ai poruncit Poruncile tale, ca să le păzească foarte. Doară de s’ar îndrepta căile mele, ca să se păzească îndreptările tale. Atuncea nu mă voiu ruşina când voiu căuta spre toate Poruncile tale. Mărturisi-mă voiu ţie întru dreptatea inimii, când mă voiu învăţa eu judecăţile dreptăţii tale. Îndreptările tale voiu păzi, nu mă părăsi până în sfârşit. Întru ce va îndrepta tânărul calea sa? Întru păzirea cuvintelor tale. Cu toată inima mea am căutat pre tine, să nu mă lepezi dela Poruncile tale. Întru inima mea am ascuns cuvintele tale, ca să nu greşesc ţie. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale. Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurii tale. În calea mărturiilor tale m’am desfătat, ca întru toată bogăţiia. Întru Poruncile tale voiu cugeta şi voiu cunoaşte căile tale. Întru îndreptările tale voiu cugeta, nu voiu uita cuvintele tale. Răsplăteşte robului tău: viiază-mă, şi voiu păzi cuvintele tale. Descoperă ochii mei, şi voiu cunoaşte minunile din legea ta. Nemernic sânt eu pre pământ: să nu ascunzi dela mine poruncile tale. Iubit-a sufletul mieu ca să dorească de judecăţile tale în toată vremea. Certat-ai pre cei mândri; blestemaţi cei ce se abat dela Poruncile tale. Ia dela mine ocara şi defăimarea, că mărturiile tale am căutat. Pentru că au şezut boiarii şi asupra mea cleveteau, iar robul tău cugeta întru îndreptările tale. Că mărturiile tale cugetarea mea iaste, şi sfaturile mele îndreptările tale. Lipitu-s’a de pământ sufletul mieu, viiază-mă dupre Cuvântul tău. Căile mele am mărturisit, şi m’ai auzit: învaţă-mă îndreptările tale. Calea îndreptărilor tale fă să o înţeleg, şi voiu cugeta întru minunile tale. Dormitat-a sufletul mieu de negrijanie: întăreşte-mă întru cuvintele tale. Calea nedreptăţii depărtează

dela mine, şi cu Legea ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales, şi judecăţile tale nu am uitat. Lipitu-m’am de mărturiile tale, Doamne, nu mă ruşina. Pre calea Poruncilor tale am alergat, când ai desfătat inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor tale, şi voiu căuta pre dânsa totdeauna. Înţelepţeşte-mă, şi voiu cerceta Legea ta şi voiu păzi pre ea cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă în cărarea Poruncilor tale, că aceea am voit. Pleacă inima mea la mărturiile tale, şi nu la lăcomie. Întoarce ochii mei să nu vază deşertăciune, în calea ta mă viiază. Pune robului tău cuvântul tău întru frica ta. Ia ocara mea, carea am prepus, că judecăţile tale sânt bune. Iată am dorit de Poruncile tale: întru dreptatea ta mă viiază. Şi să vie preste mine Mila ta, Doamne, Mântuirea ta dupre Cuvântul tău. Şi voiu răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit întru cuvintele tale. Şi să nu iei din gura mea cuvântul adevărului până în sfârşit, că întru judecăţile tale am nădăjduit. Şi voiu păzi Legea ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Şi am umblat întru lărgime, că Poruncile tale am căutat. Şi am grăit întru mărturiile tale înnaintea împăraţilor şi nu m’am ruşinat. Şi am cugetat la Poruncile tale, carile am iubit foarte. Şi am ridicat mâinile mele spre Poruncile tale, carile am iubit, şi m’am deprins întru îndreptările tale. Pomeneşte cuvintele tale robului tău, de carile mi-ai dat nădejde. Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul tău m’a viiat. Cei mândri au făcut călcare de lege până în sfârşit, dară dela Legea ta nu m’am abătut. Adusu-mi-am aminte de judecăţile tale cele din veac, Doamne, şi m’am mângâiat. Mâhnire m’a cuprins despre cei păcătoşi carii părăsesc Legea ta. Cântate erau de mine îndreptările tale în locul nemerniciei mele. Adusu-mi-am aminte noaptea de Numele tău, Doamne, şi am păzit Legea ta. Aceasta s’a făcut mie, că îndreptările tale am căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc Legea ta. Rugatu-m’am feţei tale din toată inima mea: miluieşte-mă dupre cuvântul tău. Socotit-am căile tale şi am întors picioarele mele la mărturiile tale. Gătitu-m’am, şi nu m’am turburat a păzi Poruncile tale. Funiile păcătoşilor s’au înfăşurat împrejurul mieu, şi Legea ta nu am uitat. În miezul nopţii m’am sculat să mă mărturisesc ţie despre judecăţile Dreptăţii tale. Părtaş sânt eu tuturor celor ce se tem de tine şi celor ce păzesc Poruncile tale. De mila ta, Doamne, plin iaste pământul: îndreptările tale mă învaţă. Bunătate ai făcut cu robul tău, Doamne, dupre cuvântul tău. Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă, că Poruncile tale am crezut. Mai înnainte de ce m’am smerit eu am greşit, pentru aceasta Cuvântul tău am păzit. Bun eşti tu, Doamne, şi întru bunătatea ta mă învaţă îndreptările tale. Înmulţitu-s’a asupra mea nedreptatea mândrilor, iară eu cu toată inima voiu cerceta Poruncile tale. Închegatu-s’a ca laptele inima lor, iară eu la Legea ta am

cugetat. Bine iaste mie că m’ai smerit, ca să mă învăţ îndreptările tale. Bună iaste mie Legea Gurii tale, mai vârtos decât mii de aur şi de argint. Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Şi metanii 3. STAREA A DOUA

M

âinile tale m’au făcut şi m’au zidit: înţelepţeşte-mă şi mă voiu învăţa Poruncile tale. Cei ce se tem de tine mă vor vedea şi se vor veseli, că întru cuvintele tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sânt judecăţile tale, şi întru adevăr m’ai smerit. Facă-se dar mila ta ca să mă mângâie, dupre cuvântul tău robului tău. Să vie mie îndurările tale, şi voiu fi viu, că Legea ta cugetarea mea iaste. Să se ruşineze cei mândri, căci cu nedreptate au făcut fărădelege asupra mea; iară eu mă voiu învăţa întru Poruncile tale. Să mă întoarcă pre mine cei ce se tem de tine, şi cei ce cunosc mărturiile tale. Fie inima mea fără prihană întru îndreptările tale, ca să nu mă ruşinez. Stinge-se spre mântuirea ta sufletul mieu, întru cuvintele tale am nădăjduit. Stinsu-s’au ochii mei întru cuvântul tău, zicând: Când mă vei mângâia? Că m’am făcut ca un foale în brumă: îndreptările tale nu am uitat. Câte sânt zilele robului tău? Când vei face mie judecată de cătră cei ce mă gonesc? Povestit-au mie călcătorii de lege vorbe întunecoase, ci nu sânt ca Legea ta, Doamne. Toate Poruncile tale sânt adevărul: fără dreptate m’au gonit, ajută-mi. Puţin de nu m’au sfârşit pre mine pre pământ, iară eu nu am părăsit Poruncile tale. Dupre mila ta viiazămă, şi voiu păzi mărturiile gurii tale. În veac, Doamne, cuvântul tău rămâne în Ceriu. În neam şi în neam adevărul tău: întemeiat-ai pământul şi rămâne. Cu rânduiala ta rămâne ziua, că toate sânt slujitoare ţie. Că de nu ar fi fost Legea ta cugetarea mea, atuncea aş fi pierit întru smerenia mea. În veac nu voiu uita îndreptările tale, că într’însele m’ai viiat. MIJLOC.

A

l tău sânt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările tale am căutat. Pre mine m’au aşteptat păcătoşii să mă piarză; mărturiile tale am cunoscut. A tot sfârşitul am văzut sfârşit, desfătată iaste Porunca ta foarte. Cât am iubit legea ta, Doamne, toată ziua cugetarea mea iaste. Mai mult decât pre vrăjmaşii mei m’ai înţelepţit cu Porunca ta, că în veac a mea iaste. Mai mult decât toţi cei ce mă învaţă am înţeles, că mărturiile tale cugetarea mea iaste. Mai mult decât cei bătrâni am priceput, că Poruncile tale am căutat. Despre toată calea vicleană am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele tale. Dela judecăţile tale nu m’am abătut, că tu ai pus lege mie. Cât sânt de dulci gâtlejului mieu cuvintele tale, mai mult decât mierea

gurii mele. Dela Poruncile tale am priceput, pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele legea ta, şi lumină cărărilor mele. Juratu-m’am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţii tale. Smeritu-m’am până în sfârşit, Doamne, viiază-mă dupre cuvântul tău. Cele de bună voie ale gurii mele bine voieşte, Doamne, şi judecăţile tale mă învaţă. Sufletul mieu în mâinile tale pururea, şi legea ta nu am uitat. Pus-au păcătoşii cursă mie, şi dela Poruncile tale n’am rătăcit. Moştenit-am mărturiile tale în veac, că bucurie inimii mele sânt. Plecat-am inima mea ca să facă îndreptările tale în veac, spre răsplătire. Pre călcătorii de lege am urât şi legea ta am iubit. Ajutoriul mieu şi sprijinătoriul mieu eşti tu, întru cuvintele tale am nădăjduit. Depărtaţi-vă dela mine cei ce vicleniţi, şi voiu cerceta Poruncile Dumnezeului mieu. Apără-mă dupre cuvântul tău, şi mă viiază, şi nu mă ruşina pre mine dela aşteptarea mea. Ajută-mi, şi mă voiu mântui, şi voiu cugeta întru îndreptările tale pururea. Defăimat-ai pre toţi cei ce se abat dela îndreptările tale, că nedrept iaste gândul lor. Călcători de lege am socotit pre toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile tale. Ţintuieşte cu frica ta cărnurile mele, că de judecăţile tale m’am înfricoşat. Făcut-am judecată şi dreptate: nu da pre mine celor ce-mi fac strâmbătate. Priimeşte pre robul tău întru bunătate: să nu mă clevetească cei mândri. Ochii mei s’au stins întru mântuirea ta şi întru cuvântul dreptăţii tale. Fă cu robul tău dupre Mila ta şi întru îndreptările tale mă învaţă. Robul tău sânt eu: înţelepţeştemă, şi voiu cunoaşte mărturiile tale. Vremea Domnului iaste a face: stricatau legea ta. Pentru aceasta am iubit Poruncile tale mai mult decât aurul şi topaziia. Pentru aceasta spre toate Poruncile tale m’am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate sânt mărturiile tale, pentru aceasta a cercetat pre ele sufletul mieu. Arătarea cuvintelor tale luminează şi înţelepţeşte pre prunci. Gura mea am deşchis şi am tras duh, că de Poruncile tale am dorit. Slavă... Şi acum... Alliluia, de 3 ori. Şi metanii 3. STAREA A TREIA

C

aută spre mine şi mă miluieşte, dupre judecata celor ce iubesc Numele tău. Paşii mei îndreptează dupre Cuvântul tău, şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor, şi voiu păzi Poruncile tale. Faţa ta arată preste robul tău, şi mă învaţă îndreptările tale. Izvoare de ape au izvorât ochii mei, pentru că nu am păzit legea ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sânt judecăţile tale. Poruncit-ai dreptate a fi mărturiile tale, şi adevărul foarte. Topitu-m’a râvnirea ta, că au uitat cuvintele tale vrăjmaşii mei. Cu foc lămurit iaste cuvântul tău foarte, şi robul tău a iubit pre el. Mai tânăr sânt eu şi defăimat, îndreptările tale nu am

uitat. Dreptatea ta, dreptate în veac, şi legea ta adevărul. Necazuri şi nevoi m’au aflat: Poruncile tale sânt cugetarea mea. Dreptate sânt mărturiile tale în veac: înţelepţeşte-mă şi voiu fi viu. Strigat-am din toată inima mea: auzi-mă, Doamne, îndreptările tale voiu căuta. Strigat-am cătră tine: mântuieşte-mă, şi voiu păzi mărturiile tale. Apucat-am înnainte fără de vreme şi am strigat, întru cuvintele tale am nădăjduit. Apucat-au înnainte ochii mei cătră dimineaţă, ca să cuget la cuvintele tale. Glasul mieu auzi, Doamne, dupre Mila ta, dupre judecata ta mă viiază. Apropiiatu-s’au cei ce mă goneau fără de lege, şi dela legea ta s’au depărtat. Aproape eşti tu, Doamne, şi toate căile tale sânt adevărul. Dintru început am cunoscut din mărturiile tale, că în veac ai întemeiat pre ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea ta nu am uitat. Judecă judecata mea şi mă izbăveşte, pentru Cuvântul tău mă viiază. Departe iaste dela păcătoşi mântuirea, că îndreptările tale nu au căutat. Îndurările tale multe sânt, Doamne: dupre judecata ta mă viiază. Mulţi sânt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc: dela mărturiile tale nu m’am abătut. Văzut-am pre cei neînţelegători şi mă topeam, căci cuvintele tale nu au păzit. Vezi că Poruncile tale am iubit, Doamne, întru mila ta mă viiază. Începătura cuvintelor tale iaste adevărul, şi în veac toate judecăţile dreptăţii tale. Boiarii m’au gonit în zadar, şi de cuvintele tale s’a înfricoşat inima mea. Bucuramă-voiu eu de cuvintele tale, ca acela ce află dobânzi multe. Nedreptatea am urât şi m’am scârbit, iară legea ta am iubit. De şapte ori în zi te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii tale. Pace iaste multă celor ce iubesc legea ta, şi nu iaste lor sminteală. Aşteptat-am mântuirea ta, Doamne, şi Poruncile tale am iubit. Păzit-a sufletul mieu mărturiile tale, şi le-a iubit foarte. Păzit-am Poruncile tale şi mărturiile tale, că toate căile mele înnaintea ta sânt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înnaintea ta, Doamne, dupre cuvântul tău mă înţelepţeşte. Să între cererea mea înnaintea ta, Doamne, dupre cuvântul tău mă izbăveşte. Răspunde-vor buzele mele cântare, când mă vei învăţa îndreptările tale. Spune-va limba mea cuvintele tale, că toate Poruncile tale sânt dreptate. Fie mâna ta să mă mântuiască, fiindcă Poruncile tale am voit. Dorit-am de mântuirea ta, Doamne, şi Legea ta cugetarea mea iaste. Viia-va sufletul mieu şi te va lăuda, şi judecăţile tale vor ajuta mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută: caută pre robul tău, că Poruncile tale nu am uitat. Slavă... Şi acum... Şi îndată:

Crez

întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitoriul, Făcătoriul Ceriului şi al pământului, văzutelor tuturor, şi nevăzutelor. Şi întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu Unul Născut, carele din Tatăl s’au născut mai nainte de toţi vecii.

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, cel deofiinţă cu Tatăl, prin carele toate s’au făcut. Carele pentru noi oamenii, şi pentru a noastră mântuire, s’au pogorît din Ceriuri, şi s’au întrupat dela Duhul Sfânt, şi din Mariia Fecioara, şi s’au făcut om. Şi s’au răstignit pentru noi în zilele lui Pontie Pilat, şi au pătimit, şi s’au îngropat. Şi au înviiat a treia zi, dupre Scripturi. Şi s’au suit la Ceriuri, şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu Slavă să judece viii şi morţii, a căruia Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viiaţă Făcătoriul, carele din Tatăl purcede, cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiiul iaste închinat şi slăvit, carele au grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viiaţa veacului ce va să fie, Amin. Sfinte Dumnezeule. Metanii 3. Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Preotul: Că a ta iaste Împărăţiia... Apoi Troparele acestea, Glas 8. Iată Mirele vine în miezul nopţii, şi fericit iaste robul, pre carele va afla priveghind; dară nevrednic iaste iarăşi, pre carele va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al mieu, cu somnul să nu te îngreuezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de Împărăţie să te încui; ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre noi. Slavă... De ziua cea înfricoşată gândind, suflete al mieu, priveghiiază, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminându-o; că nu ştii când va veni la tine glasul ce va să zică: Iată Mirele. Vezi dar, suflete al mieu, să nu adormitezi, şi vei rămânea afară bătând, ca cele cinci Fecioare; ci cu priveghiiare aşteaptă, ca să întâmpini pre Hristos cu untdelemn de ungere; şi va da ţie Cămara cea Dumnezeiască a Slavei sale. Şi acum... Pre tine Zidul cel nebiruit, Întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: sfaturile celor protivnici risipeşte; întristarea norodului tău întru bucurie o întoarce; cetatea ta o îngrădeşte; împăratului în oaste ajută-i; pentru pacea lumii te roagă; că tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea noastră. Doamne miluieşte, de 40 de ori, şi Rugăciunea aceasta:

C

ela ce în toată vremea, şi în tot ceasul, în Ceriu şi pre pământ eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung Răbdătoriule, Multmilostive, şi Multmilosârde, carele pre cei drepţi iubeşti şi pre cei păcătoşi miluieşti, carele pre toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne, priimeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viiaţa noastră spre Poruncile tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi izbăveşte pre noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Îngrădeşte pre noi cu sfinţii tăi Îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea Credinţei, şi la cunoştinţa Slavei tale ceii neapropiiate; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin. Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, carea fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. Întru numele Domnului blagosloveşte Părinte. Preotul zice: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi, şi ne blagosloveşte, luminează Faţa ta preste noi, şi ne miluieşte. Şi de iaste Alliluia sau Postul cel Mare, zicem Rugăciunea aceasta a Sfântului Efrém, în trei stări, cu 3 metanii mari: Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu îl da mie. Metanie 1. Iară duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruiaşte mie, robului tău. Metanie 1. Aşa Doamne Împărate, dăruiaşte mie, ca să văz păcatele mele, şi să nu osândesc pre fratele mieu, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin. Metanie 1. Şi dupre Rugăciunea aceasta, cetim aceste 4 Stihuri, iară în trei stări, cu 12 închinăciuni. Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Închinăciune 1. Dumnezeule, curăţeşte pre mine, păcătosul. Închinăciune 1. Cel ce m’ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă Închinăciune 1. Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. Închinăciune 1. Şi pre urmă iară Rugăciunea Sfântului Efrém toată, cu o metanie mare: Doamne şi Stăpânul vieţii mele... Apoi Rugăciunea aceasta a Sfântului Mardárie:

Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne Fiiule Unule-născut Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte pre mine, păcătosul; şi cu judecăţile carile ştii, mântuieşte-mă, pre nevrednicul robul tău, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin. Iară de nu iaste Alliluia sau Postul cel Mare, se lasă Doamne şi Stăpânul vieţii mele şi metaniile. Şi zicem numai Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice... Apoi zicem Veniţi să ne închinăm..., de 3 ori. Şi Psalm, 120. Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutoriul mieu. Ajutoriul mieu dela Domnul, cela ce au făcut Ceriul şi pământul. Să nu dai întru clătire piciorul tău, nici va dormita cel ce te păzeşte: Iată nu va dormita, nici va adormi cel ce păzeşte pre Israíl. Domnul va păzi pre tine, Domnul iaste acoperământ ţie preste mâna ta cea dreaptă; ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul va păzi pre tine de tot răul, păzi-va sufletul tău Domnul. Domnul va păzi întrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac. Psalm, 133. Iată acum binecuvântaţi pre Domnul toate slugile Domnului, carii staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. În nopţi ridicaţi mâinile voastre întru cele sfinte şi binecuvântaţi pre Domnul. Blagoslovi-te-va Domnul din Sión, cel ce au făcut Ceriul şi pământul. Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Metanii 3. Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi Troparele acestea, Glas 2. Pomeneşte, Doamne, ca un Bun, pre robii tăi, şi câte în viiaţă au greşit, iartă lor; că nimenea iaste fără de păcat, fără numai tu, cel ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă. Cela ce prin adâncul Înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti, şi ceea ce iaste de folos tuturora dăruieşti, unule Făcătoriule, odihneşte Doamne sufletele robilor tăi; că spre tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătoriul şi Ziditoriul şi Dumnezeul nostru.. Slavă... Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor tăi, unde nu iaste durere, nici întristare, nici suspin, ci viiaţă fără de sfârşit. Şi acum... Bogorodícĭna. Fericimu-te pre tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că întru tine cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine au voit. Fericiţi sântem şi noi, Folositoare pre tine având, că ziua şi noaptea te rogi pentru noi, şi schiptrurile împărăţiei cu rugăciunile tale se întăresc. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul iaste cu tine.

P

Doamne miluieşte, de 12 ori. Şi Rugăciunea aceasta. omeneşte, Doamne, pre cei ce întru nădejdea Învierii şi a vieţii vecinice au adormit, Părinţii şi fraţii noştri, şi pre toţi carii întru buna-cinstire şi în Credinţă s’au săvârşit, şi iartă lor toată greşala, cea de voie şi cea fără de voie, carea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul au greşit ei. Şi aşază pre dânşii în locuri luminoase, în locuri cu răcoreală, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde cercetarea feţii tale veseleşte pre toţi cei din veac Sfinţii tăi. Dăruieşte lor şi nouă Împărăţiia ta, şi Împărtăşirea Bunătăţilor tale negrăite şi vecinice, şi câştigarea vieţii tale ceii nesfârşite şi fericite. Că tu eşti Viiaţa, şi Învierea, şi Odihna robilor tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie slavă înnălţăm, împreună cu cel fără de început al tău Părinte, şi cu Preasfântul, şi Bunul şi de viiaţă făcătoriul Duhul tău, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin. Preaslăvită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiiul tău, şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre. Altă Rugăciune, a Sfântului Ioanníkie cel Mare. Nădejdea mea iaste Tatăl, scăparea mea iaste Fiiul, acoperemântul mieu iaste Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie. Toată nădejdea mea spre tine o puiu, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă supt Acoperemântul tău. Şi îndată Troparele acestea, Glas 6. Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte pre noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii tăi, miluieşte pre noi. Slavă... Doamne, miluieşte pre noi, că întru tine am nădăjduit; nu te mâniia pre noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi izbăveşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că tu eşti Dumnezeul nostru, şi noi sântem norodul tău, toţi lucrul mâinilor tale, şi Numele tău chemăm. Şi acum... Uşa milostivirii deşchide-o nouă, blagoslovită Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu perim cei ce ne nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti Mântuirea neamului Creştinesc. Preotul zice ecteniia: Miluieşte pre noi, Dumnezeule, dupre mare Mila ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm, pentru ca să se păzească sfântul lăcaşul acesta, şi toate cetăţile şi satele, de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea asupră a altor neamuri, şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi bun păciuitoriu să fie Bunul şi Iubitoriul de oameni Dumnezeul nostru, şi să întoarcă toată mâniia carea se porneşte asupra noastră; şi să ne izbăvească de îngrozirea lui carea pre dreptate iaste asupra noastră, şi să miluiască pre noi. Doamne miluieşte, de 40 ori. Şi Vozglasul: Auzi pre noi, Dumnezeule, Mântuitoriul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sânt pre mare departe; şi milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, pentru păcatele noastre, şi miluieşte pre noi. Că milostiv şi Iubitoriu de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înnălţăm, Tatălui, şi Fiiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Noi: Amin. Preotul: Slavă ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Nădejdea noastră, slavă ţie. Noi: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte, de 3 ori. Blagosloveşte. Şi Otpustul cel mic: Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, a preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să mântuiască pre noi, ca un Bun şi Iubitoriu de oameni. Apoi plecându-se Preotul cătră strane, îşi cere obicinuita iertăciune, zicând: Blagosloviţi Părinţi sfinţiţi, şi iertaţi pre mine, păcătosul. Iară fraţii fieştecare răspund: Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască părinte sfinte. Deci se întoarce Preotul cătră răsărit şi zice ecteniile acestea: Să ne rugăm pentru binecredinciosul şi de Hristos iubitoriul Domnul nostru (cutarele). Iară noi la fieştecare zicem Doamne miluieşte, o dată. Pentru bun sporiul şi întărirea Pravoslávnicilor supuşilor lui. Pentru Arhiepiscopul nostru Mitropolitul (N) sau Pentru iubitoriul de Dumnezeu Episcopul nostru (N) Şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii noştri. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce iubesc pre noi. Pentru cei ce ne miluiesc, şi slujesc nouă. Pentru cei ce au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi.

Pentru cei ce s’au dus în laturi, părinţii şi fraţii noştri. Pentru cei ce călătoresc cu corăbiile pre Mare. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm pentru îndestularea roadelor pământului. Şi pentru tot sufletul Creştinilor Pravoslávnici. Să fericim pre Blagocéstivii împăraţi. Pre Pravoslávnicii Arhierei. Pre ctitorii sfântului lăcaşului acestuia. Pre Părinţii noştri şi învăţătorii, şi pre toţi cei mai nainte răposaţi Părinţii şi fraţii noştri. Pre cei ce zac aicea, şi pretutindenea Pravoslávnicii. Doamne miluieşte, de 3 ori. Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte pre noi, Amin.

  Sfârşitul Rugăciunilor miezului nopţii de toate zilele   CADE-SE A ŞTI că aşa se cântă Rugăciunea miezului nopţii de toate zilele preste toată săptămâna, afară de Sâmbătă şi de Duminecă, şi când nu iaste priveghiiare.

           