Metode Active Rodica Lungu

Miercurea-Ciuc, 8-10 noiembrie, 2007

Repere teoretice Activităţile didactice concrete au finalităţi multiple: • dimensiunea cognitivă, instructiv-educativă şi culturală (îndeplinind funcţia teleologică a învăţământului); • componenta formativă – vizând dezvoltarea personalităţii libere şi autonome, a aptitudinilor antreprenoriale, creative, a competenţelor de socializare – (funcţia praxiologică); • componenta evaluativă, evaluativă de estimare şi valorizare (aprecierea valorilor societăţii, din domenii diferite: ştiinţe, arte, tehnică, politică, economie, morală, religie etc.), prin care se realizează funcţia axiologică a învăţământului.

Abordare modernă

Abordare tradiţională Componenta cognitivă supradimen-sionată (informaţii teoretice în exces lexic specializat, noţiuni de grama-tică •analitică Componentă formativă şi descriptivă periferică (vizează etc.) memorarea, reproducerea informaţiei, aplicarea • stereotipă Componenta evaluativă a modelului focalizată asupra etc.) oferit de profesor cantităţii de cunoştinţe, finalizată cu • ierarhizarea Strategii didactice elevilor centrate asupra predării (prelegerea, expunerea,

•

Predomină componenta formativă (formarea

competenţelor lingvistice, a abilităţilor de comprehensiune şi de / gândire critică, • lectură Componenta cognitivă dezvoltarea aptitudinilor echilibrată (informaţii de exprimare scrisă etc.) fundamentale,deduse logic de elevi, lexic accesibil, cu funcţionalitate în comunicare noţiuni de •uzuală, Componenta gramatică aplicată etc.) evaluativă orientată

spre calitatea învăţării, vizând competenţele şi • progresul Strategii didactice şcolar centrate pe învăţare activă şi interactivă

Managementul grupului de elevi

Învăţarea prin cooperare

facilitează experienţe de învăţare formativă, stimulând:

• dialogul reflexiv şi euristic; • moduri alternative de gândire; • colaborarea şi negocierea interpersonală: - soluţionarea problemelor - găsirea variantei optime - medierea conflictelor cognitive / atitudinale etc.

Modele di da cti ce ale în văţăr ii prin coop er are În literatura de specialitate (Johnson, D. W, Johnson, R. T. şi Smith, 1991) sunt identificate trei modele didactice de configurare a grupurilor de lucru: • • •

grupuri pentru învăţarea de bază; grupuri de învăţare formale; grupuri de învăţare informale.

Grupurile pentru învăţarea de bază - Grupuri relativ stabile formate la începutul anului în vederea desfăşurării majorităţii activităţilor proiectate ca ateliere de lucru şi a creării / dezvoltării competenţelor de învăţare prin cooperare; - criteriul de constituire a grupurilor poate fi rezultatul la testul pentru identificarea tipului de inteligenţă (teoria lui Gardner), fiecare grup fiind alcătuit ca structură eterogenă în care să fie reprezentate toate tipurile de inteligenţă; - în interiorul grupului, sarcinile de lucru se pot distribui în funcţie de personalitatea şi de aptitudinile fiecărui membru, iar spiritul concurenţial va fi convertit în spirit de echipă; - colaborarea de durată a membrilor echipei (un semestru / un an şcolar) facilitează dezvoltarea competenţelor interlocutive şi a unui stil de lucru prin cooperare; - evaluarea produsului final poate fi dublată, în acest caz de evaluarea individuală pe baza fişei de sarcini stabilite în cadrul echipei (evaluare complexă stimulând conlucrarea şi ajutorul reciproc, precum şi implicarea fiecărui membru

Grupurile formale de învăţare - Sunt stabilite pe un criteriu adecvat sarcinii de lucru propuse şi pot fi: • omogene – pe criteriul nivelului de performanţă, al tipului de inteligenţă etc. – pentru sarcini de lucru diferenţiate (de exemplu, explorarea diferitelor niveluri de constituire a textului literar, elaborarea unor chestionare, rezolvarea unor probleme diferite ca grad de dificultate, echipe pentru excursia de studiu etc.) • eterogene (proiecte de grup, studii de caz, echipe pentru dezbatere, pentru cercetare / experiment etc.). - Elevii lucrează în mai multe etape, conform unui plan de lucru stabilit iniţial; - Acest model este optim pentru studiile de caz, pentru activităţi de cercetare ştiinţifică, pentru activităţi alternative de tipul lecţiei-spectacol / al lecţiei cu suport electronic etc.

Grupurile informale de învăţare • Sunt structuri spontane de lucru, create prin formularea solicitării de a forma o echipă prin simpla grupare determinată de aşezarea în bănci (întoarcere către colegul de bancă / colegii din banca vecină); • Grupul astfel format va discuta o problemă, va formula ipoteze, va identifica soluţii posibile sau va rezolva o altă sarcină de lucru punctuală în câteva minute; • Scopul acestui tip de activitate este dinamizarea scenariului didactic prin implicarea tuturor elevilor în actul învăţării şi monitorizarea gradului de înţelegere sau a capacităţii de aplicare a unor concepte operaţionale / noţiuni, formule etc.

Etapele activităţilor în grupuri de lucru Prima etapă, cea a constituirii grupului de lucru, presupune: • explicaţiile profesorului privind sarcinile de lucru, produsul final şi modul de evaluare; • cooperarea membrilor echipei în procesul de analizare a temei de studiu (identificarea principalelor aspecte, stabilirea elementelor-cheie / subtemele şi formularea ipotezelor de lucru); • elaborarea planului de lucru care va cuprinde, în prima fază, elementele-cheie de studiat, ipotezele de lucru / aplicaţiile, sarcinile de lucru; • negocierea rolurilor şi distribuirea sarcinilor de lucru; • completarea planului de lucru cu responsabilităţile fiecărui membru, termenele estimate şi datele şedinţele de studiu.

Etapele activităţilor în grupuri de lucru • Cea de-a doua etapă se concretizează prin analiza sarcinilor asumate, prin reflecţia şi decizia asupra modului optim de rezolvare a sarcinilor de lucru, urmate de documentarea individuală. Cercetarea surselor documentare, aplicarea unor scheme cognitive în observarea, analiza, compararea unor fenomene, informaţii, elemente ale studiului de caz etc. poate dura o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. După caz, această etapă poate fi urmată de o întâlnire de lucru a grupului în care se comunică rezultatul documentării, se confruntă ideile şi se pot reformula ipotezele de lucru. • În etapa a treia, fiecare elev/ pereche/ microgrup de lucru redactează prima versiune a răspunsului care poate fi urmată de identificarea/ formularea punctelor vulnerabile care trebuie discutate în grup.

Etapele activităţilor în grupuri de lucru • A patra etapă se desfăşoară în grupul reunit de lucru, în care sunt expuse şi dezbătute versiunile prime ale răspunsurilor. Dezbaterea colectivă insistă asupra punctelor vulnerabile sau a celor neconcordante în ansamblul problemei. Se negociază ideile divergente ori soluţiile multiple, se pot reformula ipotezele de lucru şi se iau decizii colective privind modificări necesare. • În cea de-a cincea se aplică efectul de feedback, fiecare elev sau microgrup de lucru operând modificările stabilite de grup în răspunsul redactat. • Etapa a şasea presupune reunirea răspunsurilor individuale în varianta finală, prin care se rezolvă sarcina de lucru, se formulează concluziile / punctul de vedere al grupului, iar în etapa a șaptea se iau decizii privind strategiile optime pentru prezentarea

Etapele activităţilor în grupuri de lucru • Cea de-a opta etapă este rezervată elaborării suportului material al prezentării – suport audio-vizual / prezentare PowerPoint, panouri, reprezentări iconice, hărţi conceptuale, scheme, referat-sinteză oferit auditoriului etc. • Etapa a noua este destinată autoevaluării; autoevaluarea se poate realiza prin aprecierea achiziţiilor nou dobândite, a progresului înregistrat de membrii grupului, a punctelor tari şi punctelor slabe în activitatea de cooperare, în parcurgerea etapelor anterioare, în negocierea conflictelor • Prin decizie colectivă se pot acordă punctaje fiecărui membru al echipei sau calificative, în raport cu gradul de îndeplinire a sarcinilor de lucru şi cu gradul de implicare • Etapa finală constă în susţinerea proiectului (precedată, eventual, de prezentarea schemelor cognitive activate prin demersul de cercetare, sau prezentarea problemelor cu

Competențe vizate 1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare 2. Utilizarea adecvată a strategiilor de comprehensiune şi de interpretare, a modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea textelor literare şi nonliterare 3. Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale/ literare 4. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

Structura subiectului pentru proba orală  TEXT NONARTISTIC / NONFICŢIONAL [comunicat elevilor cu 30 de zile înainte de începerea examenului - 23 mai 2008 -, împreună cu o matrice de specificaţie în care sunt formulaţi 25-30 de itemi-model]  5-8 itemi asociaţi punctual fiecărei variante de subiect [comunicaţi elevilor numai în momentul extragerii subiectului].

Structura subiectului pentru proba orală  TIPURI DE TEXTE :

texte nonliterare, memorialistice, epistolare, jurnalistice; mesaje din domeniul audio-vizualului, texte juridic-administrative, ştiinţifice; texte despre limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii, limbajul muzicii; texte de critică / istorie literară, texte de doctrină literară, texte teoretice despre fundamente ale culturii române (originile şi evoluţia limbii române),

Structura subiectului pentru proba scrisă  SUBIECTUL I :

text literar – preponderent liric 10 itemi vizând competenţe lingvistice, înţelegerea şi comentarea textului literar, formularea unor aserţiuni, a unor opinii argumentate etc.

Structura subiectului pentru proba scrisă

 SUBIECTUL al II-lea : redactarea unui text funcţional / a unui text argumentativ, asertiv, explicativ etc., având ca premisă un citat (inclusiv text programatic) un aforism, un proverb etc. / a unui text ficţional (continuarea unui dialog, o descriere ştiinţifică etc.)

Structura subiectului pentru proba scrisă

 SUBIECTUL al III-lea : elaborarea unui eseu structurat / nestructurat de tip argumentativ, demonstrativ, explicativ sau de tipul sintezei, vizând teme • din sfera prozei, • a dramaturgiei • a studiilor de caz.

Metode interactive Competenţe specifice

1.1. Utilizarea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi în dialog, în vederea realizării unei comunicări corecte, personalizate şi eficiente, adaptate unor situaţii de comunicare diverse; 1.4. Receptarea adecvată a sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de mesaje orale; 2.1. Identificarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textele la prima vedere; 2.5. Compararea unor

Metode

Activități în grupuri de lucru finalizate cu furnizarea feedback



-ului asupra calității alocuțiunii / expunerii (tehnici de construire a monologului, competențe de argumentare, elemente verbale, nonverbale și paraverbale ale discursului etc.);

 Metode de organizare a activităților în grup:  investigația comună  metoda cubului  metoda colțurilor  linia valorilor  tabelul predicțiilor organizatori grafici (diagrama Venn, harta conceptuală etc.)  interogarea autorului  atelierul de lectură

Metode interactive Competenţe specifice 3.1. Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre opere literare şi contextul cultural în care au apărut acestea 3.2. Dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural românesc 4.1. Identificarea structurilor argumentative în texte nonliterare studiate sau la prima vedere 4.2. Argumentarea unui punct de vedere privind texte nonliterare studiate sau la prima vedere 4.3. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite, pentru formularea unor judecăţi proprii

SUCCES !

Metode și conținuturi asociate

 Metode de elaborare a eseului de grup:  Atelierul de scriere  Cercul literar cu roluri  scrierea referatelor din mai multe surse  Rol – Audienţă – Format – Temă (RAFT)  Evocare– Realizarea sensului – Reflecţie  Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea a Lecturii şi Gândirii- SINELG

Texte suport: texte nonliterare, memorialistice, epistolare, jurnalistice, mesaje din domeniul audio-vizualului, juridicadministrative, ştiinţifice (texte de critică și istorie literară), texte despre limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii, limbajul muzicii; despre fundamente ale culturii române (originile şi evoluţia limbii române), despre formarea conştiinţei istorice, curente culturale / literare (umanismul,