Meridian 27 - Ianuarie 2007

Nr. 12 - ianuarie 2007

Redactor-ºef: Gheorghe IORGA

Un adio.

RECUPERÃRI PROVIZORII

7

6

Ion Tudor IOVIAN

Bogdan CREÞU

La moartea lui Ion Rotaru

Emil Brumaru sau evlavia erotic\ (1)

8

Gheorghe IOVA & Sorin PREDA

Dragoº COJOCARU

9

Zece `ntreb\ri la care nu vrea s\ r\spund\ nimeni

Despre Ghi]\ – antic [i medieval Ediþie ilustratã de Ion MIHALACHE, membru al U.A.P. - Filiala Bacãu Michel Houellebecq este, ne`ndoielnic, cel mai controversat scriitor contemporan, poate cel mai mare romancier francez `n via]\. El `nsu[i visa, la `nceputul carierei, s\ devin\ un nou Georges Perec! ~ntre timp, a ajuns cap de serie al genera]iei sale, iar cultul de care se bucur\ `n lume e f\r\ precedent `n ultimele decenii pentru un prozator francez. ~njurat\ [i adulat\, `nso]it\ de tot felul de scandaluri, opera lui Houellebecq e mai ales o reflec]ie cinic\, devastatoare prin luciditate amar\, despre destinul umanit\]ii, despre ce se `nt=mpl\ cu omul c=nd ideologiile mor, iar provoc\rile [tiin]ei contemporane, din ce `n ce mai `ndr\zne]e, scap\ de sub control. ~n plus, dac\-i cite[ti cele patru romane ap\rute `n rom=ne[te, la prestigioasa „Polirom“, `n excelenta traducere a lui Emanoil Marcu, Extinderea domeniului luptei, Particulele elementare, Platforma, Posibilitatea unei insule, ai sentimentul, nou, c\ `n romanul de azi se `nt=mpl\ un lucru nemaipomenit, echivalent cu un soi de „trezire“ a scrisului, cu o alt\ „gnoz\“ literar\, `n care sociologia [i romanescul poart\ un dialog biciuitor despre de[ert\ciune. Dar dincolo de valoarea estetic\ a acestor c\r]i, certificat\ de critica literar\ [i legitimat\ de statutul de bestselleruri [i de traducerea lor `n peste 30 de ]\ri, e „construc]ia“ mitului scriitorului Houellebecq. Povestea ascensiunii sale fulminante [i a succesului de public, rar atins de scriitori, e revelatoare at=t pentru fund\tura `n care se afl\ societatea francez\, c=t [i pentru tacticile [i strategiile pe care mediul literar a [tiut s\ le amplaseze pentru a-i `ncorona prin]ul, cum remarca un comentator. ~n cazul lui Houellebecq, totul, de la accidentul biografic la oper\, de la afirma]ii scandaloase, unele aduc=ndu-l `n fa]a justi]iei, friz=nd sindromul Rushdie, la mass-media [i edituri, totul a contribuit la construirea unui destin fabulos. S-ar zice c\ binele [i r\ul au uitat de ceea ce reprezint\ [i au lucrat `mpreun\, cu s=rg [i preme-

(în loc de)

EDITORIAL

Paradigma unui destin literar Gheorghe IORGA

ditare, la punerea pe picioare a unui veritabil sistem de consacrare, de `ntre]inere savant\ a operei [i personajului. Determinant\, `n aceast\ construc]ie, ni se pare problema identit\]ii. C=nd anonimul Michel Thomas `[i ia, ca nume de scriitor, patronimul bunicii sale paterne, Houellebecq, el opereaz\, de fapt, o dedublare. Daniel Martin, `n Houellebecq malgré lui, surprinde ingenios acest transfer virtual de personalitate. „Ca [i cum l-ar `ns\rcina pe autor s\-l r\zbune pe copilul p\r\sit, pe adolescentul singuratic, pe fostul func]ionar, `mplinind ambi]ii nem\surate, pe care o audien]\ planetar\ le-a legitimat `n cele din urm\“. ~ntr-adev\r, Houellebecq a fost definitiv marcat de divor]ul p\rin]ilor: „Aveam clara con[tiin]\ c\ o grav\ nedreptate se comisese `n privin]a mea“. ~n ciuda convingerii lui c\ psihanali[tii procedeaz\ `n realitate la o scandaloas\ distrugere a fiin]ei umane, `ndr\znim s\ spunem c\ tocmai aceast\ clar\ con[tiin]\ a `nsemnat brandul scriitorului [i prima cheie a succesului s\u planetar, a unui fenomen nu numai literar, ci [i social, politic, epistemic, ideologic. Dedublarea [i talentul nu sunt suficiente `ns\ pentru a-]i croi un imperiu literar. Nici ambi]ia. Houellebecq `n]elege repede c\ epoca trebuie lovit\, zguduit\ din temelii, violentat\. Cum s\ faci asta `n surzenia general\ a unei lumi s\tule de literatur\ [i obosite de standarde, reguli [i prejudec\]i? Evident, prin zgomotul pe care `l face fiecare lucrare publicat\, c=nd ajunge mai ales sub ochii criticilor literari. Trei fenomene aveau s\-l ridice pe Houellebecq la rangul

de vedet\ a literelor franceze: interesul publicului pentru polemici, curiozitatea cititorilor pentru sexualitatea celorlal]i [i identificarea fiec\ruia, `ntr-un moment sau altul al vie]ii, cu personajele romane[ti. Povestea succesului literar al lui Houellebecq trece [i prin edituri. Dup\ ce public\ un eseu despre Lovecraft [i un volum de versuri, pu]in remarcate, debuteaz\ ca romancier, dar nu la o mare editur\! Prefer\ s\ fie vedeta unui editor cu tiraje confiden]iale, dar a c\rui reputa]ie `n mediile intelectuale e indubitabil\: Maurice Nadeau. A[a apare Extinderea domeniului luptei, `n 1994. Critica r\m=ne indiferent\. E o mu]enie `nc\p\]=nat\ ce face din acest roman, `ncet [i sigur, un obiect mesianic, carte a[teptat\ de o `ntreag\ genera]ie, genera]ia ’68, dar [i de clasa de mijloc, oropsit\ oarecum literar. „Personajele mele nu sunt nici bogate, nici celebre, nu sunt nici marginali, delincven]i, nici exclu[i. Po]i g\si secretare, tehnicieni, func]ionari de birou, cadre... Deci oameni cu totul mijlocii, a priori pu]in atr\g\tori din punct de vedere romanesc“. Adic\ un segment de pia]\ cu concuren]\ redus\. Houellebecq devine indispensabil `n cercurile underground, anticamera mediilor literare la mod\ `n capitala Fran]ei. C\r]ile urm\toare se vor articula `n jurul acestui nucleu central: investigarea f\r\ mil\ a angoaselor omului modern, teama de cotidian, singur\tatea, frustrarea sexual\, c\utarea excesiv\ – [i h\r\zit\ e[ecului - a pl\cerilor sexului, neputin]a de a iubi, repulsia fa]\ de orice ini]iativ\, supus\ unei viziuni clare, dar sumbre, asupra societ\]ii.

Totu[i marea lansare a lui Houellebecq avea s\ se produc\ dup\ desp\r]irea de Maurice Nadeau (`n urma unor ne`n]elegeri) [i plecarea la „Flammarion“, ce coincide cu terminarea Particulelor elementare. Directorul literar al celebrei edituri `[i d\ seama c\ se afl\ `n fa]a unei bombe care trebuie doar asamblat\: un text ambiguu, teribil, scandalos, cu un mesaj clar – o carte pe care toat\ lumea ar fi vrut s-o scrie! Era necesar\ o strategie de... aprindere a fitilului! Lucru complicat. „Flammarion“ alege maniera cea mai riscant\, sfid=ndu-i pe experimenta]ii manageri hollywoodieni. Lansarea Particulelor... s-a produs `n plin nou sezon literar 1998, odat\ cu alte 295 de romane franceze! Editorul a mizat pe vanitatea criticilor literari: „~n perioada noului sezon literar, fiecare jurnalist `ncearc\ s\ descopere necunoscutul.“ „Flammarion“ [i-a continuat jocul. {i-a fixat dou\ ]inte, pentru dou\ segmente de public diferite: modernii - „Les Inrockuptibles“ - [i clasicii - revista „Lire“. Primii [i-au impus punctul de vedere. Pe coperta revistei lor, consacrat\ lui Houellebecq, au inserat sloganul „Danger: explosif!“ Nici „Lire“ n-a vrut s\ rateze momentul. Momentul declan[\rii unei sumedenii de articole `n pres\, urmat de emisiuni TV care atrag serios aten]ia asupra fenomenului Houellebecq. Lumea descoper\ un om timid, exprim=ndu-se mai mult prin onomatopei, are aerul c\ se plictise[te pu]in. Scriitorul seam\n\ uluitor de bine cu personajele sale: e un oarecare. Asta prinde la public, e o nou\ telegenie! Efectul e cel scontat, tirajele cresc spectaculos,

Houellebecq e pe val. Treptat, personajul, Michel H. concentreaz\ interesul publicului [i al mass-mediei. Cartea r\m=ne oarecum `n umbr\. Scriitorul ia morga unui adev\rat provocator. Diabolizat de c\tre vechii prieteni, adulat de extrema st=ng\, dar [i de extrema dreapt\, el accede la statutul, demn de invidiat, de scriitor nefrecventabil, aproape de mitul artistului damnat. Invitat la emisiunea celebrului Pivot, Houellebecq pare altul: `nf\]i[area lui proasp\t\ [i ingenu\ trebuie s\ plac\ nu unui public la mod\, ci faimoasei menajere de aproape 50 de ani. Noul obiectiv, a]i ghicit, e premiul Goncourt. Mai mult dec=t efectul Pivot, efectul Goncourt s-a transformat `n handicap, iar acesta, paradoxal, `n avantaj: pentru c\ n-a ob]inut r=vnitul trofeu (lucr=nd pentru „Flammarion“, nici n-avea vreo [ans\), v=nz\rile au crescut vertiginos, iar traducerile au ajuns la 25! Mai e necesar s\ spunem c\ binele [i r\ul au lucrat [i `n alt mod pentru Houellebecq, definitiv. El a beneficiat de o ambiguitate generalizat\, mai ales de teama de political correctness: oamenii sunt preg\ti]i de orice, chiar s\ cau]ioneze abjectul, doar ca s\ nu treac\ drept adep]ii acestei controversate concep]ii. Adoratorii v\d `n Houellebecq un romancier tezist. Tezele sale sunt enervante. Este sau nu este el eroul din Platforma? Eugenism, clonare, turism sexual, ce g=nde[te cu adev\rat? E important\ strategia de a nu se pozi]iona ca un intelectual de serviciu. Judec=nd dup\ cartea ambiguit\]ii, prozatorul `l trimite pe fiecare cititor la propriile `ntreb\ri. ~n Platforma [i Posibilitatea unei insule, strategia neclarit\]ii e la apogeu. De fapt, strategiile lui Michel H. sunt departe de a se fi epuizat, iar biografia sa ne va rezerva [i alte surprize. Ce se va `nt=mpla `ns\ dac\ o figur\ de prim rang a noii avangarde franceze se va trezi c\ a devenit ini]iatorul unui bulversant academism?

2 Cel de-al 25-lea Cr\ciun din via]a mea, de[i s\rb\torit `n Ora[ul Luminilor, este un eveniment umbrit de o mare triste]e, deoarece este primul Cr\ciun petrecut `n absen]a lui Eugen Bud\u. Din aceste motive, am considerat c\ este mai potrivit ca acest articol, de `nceput de an, s\ ia forma unei scrisori deschise, care reprezint\, de fapt, primii pa[i `n ducerea la bun sf=r[it a ultimei dorin]e a tat\lui meu: realizarea celei de-a doua edi]ii a „Bac\ului literar ([i publicistic)“ Cadoul meu de Cr\ciun pentru Eugen Bud\u este promisiunea c\, `n 2010, CARTEA la care a visat [i pentru care a sacrificat at=t de mult, s\ devin\ realitate. Dumnezeu s\ te odihneasc\ `n pace!

PORTULAN

Coresponden]\ din Paris

SCRISOARE DESCHIS|

Ozana BUDÃU

M\ numesc Ozana Bud\u (psiholog [i critic de teatru, membr\ `n Asocia]ia Interna]ional\ a Criticilor de Teatru, poet\ [i publicist\) [i sunt fiica criticului [i istoricului literar Eugen Bud\u. V\ rog s\ m\ scuza]i pentru stilul general, impersonal utilizat `n aceast\ scrisoare, dar am optat pentru acesta deoarece r=ndurile de fa]\ sunt adresate tuturor coresponden]ilor tat\lui meu din ace[ti ultimi ani, coresponden]i care au fost inclu[i `n BAC|UL LITERAR. V\ scriu pentru a v\ aminti de moartea tat\lui meu `n martie 2006, dup\ o lung\ [i grea suferin]\, [i, totodat\, pentru a v\ aduce la cuno[tin]\ faptul c\ doresc, `n memoria lui, s\ continui proiectul edi]iei a doua [i ad\ugite a Bac\ului literar, `n echip\ cu al]i oameni de litere din ora[ul Bac\u (`n principal, domnul profesor Ioan D\nil\). M\ aflu deja `n posesia manuscriselor [i fi[elor tat\lui meu lucrate pentru urm\toarea carte, al\turi de c\r]ile [i revistele pe care dumneavoastr\ a]i avut bun\voin]a s\ le trimite]i. Rug\mintea mea arz\toare este s\ continua]i s\ ne trimite]i noile apari]ii beletristice [i publicistice pe aceea[i adres\, materiale pe care eu le voi citi [i fi[a `mpreun\ cu colaboratorii mei viitori. De[i sunt `nc\ la o v=rst\ fraged\, 24 de ani, [i, de[i sunt con[tient\ de faptul c\ cea de-a doua editare a Bac\ului literar va presupune o munc\ foarte intens\ [i de lunga durat\, am speran]a c\, `mpreun\ cu sprijinul dumneavoastr\, visul tat\lui meu se va concretiza p=n\ `n 2010 (a[a cum spunea el `n lunile dinaintea dispari]iei dintre noi). V\ mul]umesc foarte mult pentru `n]elegere [i a[tept cu ner\bdare publica]iile dumneavoastr\.

Scriitori pe care lumea....

Viziteu la mâr]oagele versifica]iei

Agripina CUÞITARU

Dintru `nceput a[ vrea s\ m\ opresc asupra ecourilor pe care anterioara mea a[ternere `n tipar le-a avut. Am auzit prin ora[ c\ nu doar subiectul rândurilor mele din edi]ia anterioar\, domnul Vasile George Puiu, s-a aprins de o mânioas\ curiozitate, ci [i al]i tr\itori ai locului, f\r\ leg\tur\ cu sus-numitul subiect. Vreau s\ fie limpede un lucru: nu am nimic personal cu cei care fac obiectul cercet\rii mele, pe unii nici nu-i cunosc. Ceea ce `mi propun este doar exprimarea unor opinii pur personale, asumat subiective, despre c\r]ile domniilor lor. {i ca s\ `nchei acest subiect, `l aten]ionez pe domnul Puiu, precum [i pe cei ce folosesc ori vor folosi un limbaj necuviincios, c\ `mi voi c\lca pe inim\, bun\-cre[tere [i pe statutul de femeie [i le voi r\spunde cu aceea[i m\sur\. S\ revenim la concret! De aceast\ dat\ m\ voi ocupa de domnul Ioan-Petru Viziteu, autorul volumului „{oapte la u[a templului“, ap\rut la Editura Funda]iei Culturale Cancicov. Autorul face parte din aceea[i specie ca predecesorul s\u `ntru consemnare, adic\ este un versificator `nr\it care [i-a insinuat produc]iile `ntr-un volum, ca semn al `ncunun\rii efortului poetic orientat mai ales `nspre c\utarea sacrului, a lui Dumnezeu. Dar, vai!, nici de aceast\ dat\ Poezia nu iese `nving\toare. Ca de obicei, voi veni cu exemple. „M\ doare timpul care ne desparte/ [i golul mut din spa]iu-n care nu exi[ti/ [i simt prin dep\rtarea dintre astre/ Dorin]a nesfâr[it\ a ochilor t\i tri[ti“, spune Ioan-Petru Viziteu `n „C\utare“ Pornit `ntr-o `ntreprindere atât de primejdioas\ cum este punerea `n cuvânt a apropierii de Dumnezeu, autorul (se) r\t\ce[te `n nonsens [i umple golul inspira]iei cu verbiaj nici m\car interesant. Poate mai elocvent\ `n aceast\ privin]\ este urm\toare `n[iruire, intitulat\ „Echinoc]iu“: „Cântece se aprind din strun\/ Bucuria leag\n\ misterul/ Soarele se zbate s\ n-apun\/ Coborând `n curcubeie cerul/ Chiote rostogolite peste [esuri/ Inimile-s puse-n t\vi la poart\/ Gâzele-[i fac din zumzet versuri/ Toat\ zarea cânt\ fermecat\“ Sincer\ s\ fiu, mie-mi sun\ a Co[buc `n pas\ idilic\, dar f\r\ talentul clasicului. Când vrea s\ fie de-a dreptul adânc, domnul Viziteu atinge un prag superior al platitudinii preten]ioase, ca `n „Festin“: „Masa `ntreb\rilor/ Full de-ndoieli ]i-e menit\/ Amarul cel dulce-al cunoa[terii/ Setea s\-]i ]in\? Ia loc, Cina luminii,/ ~n vasul t\cerii `]i este servit\“. Este de-a dreptul halucinant\ folosirea unui neologism inoportun ca „full“ `ntr-o construc]ie `n versuri ce se vrea ating\toare de sensuri profunde. Mai lipsea, domnule Viziteu, s\ scrie]i cam a[a: „~n chinta regal\ a credin]ei/ eu sunt un biet nouar/ Ce se viseaz\ As de trefl\/ Ori poate-un Rig\ mai de soi“. ~ncerc s\ redevin serioas\, cu greu, [i aduc `n fa]a cititorilor un m\nunchi de vorbe de-a dreptul conving\toare `n ceea ce prive[te valoarea autorului despre care facem vorbire: „Ar trebui un bocet s\ fiu/ Un fluviu de lacrimi/ R\t\cind f\r\ sens prin pustiu/ Condamnat s\-mi pl\tesc/ P\catele... De-a te fi sup\rat/ Dar, Doamne, dup\ ce voi vindeca la nesfâr[it acest canon,/ Mai las\-m\ o clip\,/ Doar o clip\,/ ~n poala ta cea sfânt\.“ Sunt convins\ c\ Dumnezeu este bun [i iert\tor [i nu-{i va pogor` mânia asupra gre[itului s\u Ioan-Petru, `ns\, poate, canonul de a nu mai scrie sau m\car de a nu mai publica, poate s\-L dea. Nu de alta, dar a scrie f\r\ har tot blasfemie se nume[te. ~nchei prin a-mi exprima `ntristata uimire la vederea numelui celui care a prefa]at volumul. Nu-i voi da numele acestui onorabil profesor de limba [i literatura român\ care a girat acest volum cu, s\-mi fie permis, o incon[tien]\ naiv\. Cât despre editorul c\r]ii, ce s\ mai vorbim, atâta vreme cât l-a mai [i premiat pe Ioan-Petru Viziteu, ca, de altfel, [i pe Vasile George Puiu. Dar poate suntem noi orbi [i al]ii sunt `n avangarda `n]elegerii poeziei din secolul XXII!

ATENEU Eugen URICARU

Dup\ ce noua or=nduire s-a instalat temeinic, `n plin\ for]\ de control a vie]ii economice, dar mai cu seam\ a celei culturale, institu]iile care asigurau „f\urirea omului nou“ erau acelea[i `n orice capital\ de regiune, iar, mai t=rziu, jude]. Diferen]ierea nu o f\ceau realit\]ile, specificul local, ci personalitatea [i rela]iile cu oamenii puternici ai zilei, ale [efilor acestor institu]ii. Oriunde te-ai fi dus, g\seai un comitet pentru cultur\ [i art\, o cas\ a crea]iei populare, o universitate popular\, o cas\ a pionierilor, o cas\ a armatei, un club al sindicatelor [i o cas\ de cultur\ a acestora. ~n ora[ele mai r\s\rite func]iona un teatru de stat, rar o filarmonic\ [i, la concuren]\, `n ceea ce prive[te fondurile [i popularitatea, un club sportiv cu pilonul s\u, echipa de fotbal. Dinamo Bac\u era capabil s\ adune laolalt\ oameni care nu se v\zuser\ `n via]a lor [i care s\ se bucure sau s\ sufere, `mpreun\. Bac\ul era printre ora[ele norocoase din punct de vedre cultural pentru c\ avea teatru [i filarmonic\. V\ `nchipui]i ce `nsemna `n acea vreme c=nd singura [ans\ s\ te [tie lumea la fa]\ era fie s\ ai fotografia pe panoul frunta[ilor `n `ntrecerea socialist\ de la intrarea

din parc, fie s\ ai fotografia expus\ ca o reu[it\ artistic\ `n vitrin\ la fotograful Marcel, l=ng\ gr\dina public\, ce `nsemna `n acea vreme s\ fii actor [i s\ te recunoasc\ lumea pe strad\? Asta `nsemna c\ necunoscu]ii care te salutau sau `]i z=mbeau, chiar re]inut, fuseser\ la teatru. Dar norocul Bac\ului `n ceea ce prive[te cultura era altul. Dumnezeu [i tumultul vremurilor a f\cut ca prin anii ’58-’60 s\ se `nt=lneasc\ ni[te tineri care credeau `n utilitatea [i for]a a ceva ce, `n acel moment, nu exista dec=t `n str\in\tate sau `n trecut literatura. M\ refer la literatura adev\rat\ [i nu la ceea ce se credea a fi ea, privind prin ochelarii de cal ai utilit\]ii ca for]\ de convingere `n a crede `n ceva, un ceva de care mai toat\ lumea se `ndoia. Oamenii la care m\ refer credeau `n utilitatea literaturii [i culturii `n aceast\ parte a provinciei rom=ne[ti, reu[ind ca p=n\ la urm\ s\ inventeze, s\ dea la iveal\ un proiect cultural unic, dup\ p\rerea mea. Aceast\ revist\ ATENEU, care prelua un nume [i o tradi]ie de la publica]ia lui Grigore T\b\caru [i G. Bacovia, nu a fost [i, cred, nu va fi doar o simpl\ tip\ritur\ cu texte predominant literare, sau culturale, dac\ vre]i, ci doar un vector de

REDAC}IA Director: Vasile DUMITRA{ Redactor - [ef: Gheorghe IORGA Redactor - [ef adjunct (Bucure[ti): Iacob FLOREA Redactor - [ef adjunct (Ia[i): Constantin DRAM Tehnoredactare: Petru CORDUNEANU Edi]ie ilustratã de Ion MIHALACHE Acest num\r apare sub mecenatul domnului Adrianus MUIT, pre[edintele Asocia]iei Româno-Olandeze „BETANIA“. Meridian 27 este un supliment lunar al „Ziarului de Bac\u“, editat de S.C. MEDIABAC S.R.L. Bacãu. Apare în prima sâmb\t\ a lunii. Tiparul executat la S.C. LETEA S.A. Telefoanele redac]iei: 0234/525.325, 524.447

DE S+MBÃTÃ, 13 IANUARIE 2007, MERIDIAN 27 POATE FI CITIT {I ON-LLINE, LA ADRESA: www.ziaruldebacau.ro TOT AICI, V| PUTE}I EXPRIMA OPINIILE, ACCES+ND FORUMUL.

spiritualitate care a schimbat mult, enorm de mult, `n mentalitatea local\ [i nu numai, care a intervenit `ntr-un mod uimitor `n peisajul urbei [i `n mediul spiritual, at=t c=t era. Grupul, de fapt un grup de prietenie literar\, s-a consolidat `n jurul cenaclului, care func]iona chiar `ntr-o camer\ a Comitetului pentru Cultur\, una dintre cl\dirile fanteziste ale ora[ului, cu turnuri, ogive, cu un aer de castel p\r\sit, `n care se discuta aprins, pasional despre literatur\. Umorul [i ironia bl=nd\ erau dominante iar un schimb de idei era binevenit . Veneau oameni care scriau literatur\ din toat\ zona, de la Piatra-Neam] [i Buhu[i, de la Roman, Adjud, veneau persoane importante de la Ia[i [i Bucure[ti, One[ti etc. Revista a ap\rut, dup\ lungi pertract\ri, dar a ap\rut, apoi a ap\rut [i Festivalul BACOVIA, a fost amplasat\ capodopera lui Constantin Popovici `n centrul ora[ului, s-au mi[cat ghe]urile obi[nuin]ei [i comodit\]ii `n g=ndire. Este meritul revistei, al colaboratorilor din epoca ei de pionierat, oameni ai locului ca profesorul Constantin C\lin, Iulian Antonescu, Vasile Sporici, Cicerone Cernegura, Horia Gane, Viorel Savin, Constantin Pu[cu]\, Calistrat Costin, George Genoiu, Constantin Done, Ghelu Destelnica, Ernest Gavrilovici [i mai sunt at=]ia care, din motive lesne de `n]eles, nu am cum s\ `i aduc `n pagin\ pentru c\ pagina e mic\, l=ng\ ei au stat cele mai mari nume ale culturii contemporane rom=ne[ti, de la Ion Frunzetti la Constantin Ciopraga, de la Al. Piru la N. Manolescu. Sunt multe de spus despre ATENEU, dar un singur am\nunt nu trebuie uitat – nimic nu s-ar fi putut face dac\ locul ar fi fost gol, dac\ b\c\uanii, cu mic, cu mare, [efi sau oameni de r=nd, n-ar fi fost oameni preg\ti]i s\ primeasc\ ceea ce li se d\ruia. Preg\tirea aceasta ]ine de c=teva secole, pentru c\ Bac\ul a fost nu doar un t=rg, ci [i o vatr\ de cultur\.

3

CULTURA STRÃZII Bogdan RADOVICI „România face parte din marea familie european\ [i va aduce, nu am nicio `ndoial\ `n aceast\ privin]\, un plus Uniunii Europene.“ Traian B\sescu, pre[edintele României, despre rolul [i locul ]\rii noastre `n Europa „B\, \[tia, europenii democra]i, l-au t\iat pe Mihai Viteazul, c\ prea era [mecher, nu mai spun cum l-au l\sat pe {tefan cel Mare cu curu’ gol `n fa]a turcilor. Pe urm\, Vladimirescu, omorât de greci. Da’ câ]i nu mai sunt! Ca s\ nu mai vorbim de suprema vânzare de dup\ r\zboi, când i-a durut `n cot de noi [i ne-au pus pe tav\ lui Stalin. {i ei zic c\-s democra]i [i ap\r\ libertatea. Aiurea, `[i ap\r\ doar interesele lor.“ - Petric\ Gavrilescu, inginer, 46 de ani, `ntr-o precizare istoric\ „Europo, venim!“ inspirat titlu de rubric\ al poetului [i publicistului Val M\nescu „Nu suntem chiar cea mai cea cultur\, dar s\ ]inem cont c\, m\car `n secolul XX, i-am dat pe Tzara [i pe Ionescu,

care au revolu]ionat pur [i simplu cultura occidental\. Dac\ ne gândim m\car la ei, trebuie s\ avem pu]in\ mândrie.“ - Sorana Tecu, 22 de ani, student\ la Teologie Un prieten care are ceva afaceri de succes m-a surprins cu senin\tatea privirii sale `nspre integrarea noastr\. B\iat citit [i cinefil de ras\, amicul s-a declarat total optimist, folosind chiar un exemplu de-a dreptul conving\tor: „Domnule, dac\ ]\ranii \ia de greci, care nu v\zuser\ pân\ la integrarea lor decât c\c\reze de capre [i temple `n ruine, au reu[it, `nseamn\ c\ noi n-o s\ avem nicio problem\.“ Mda, ce s\ zic, omul are dreptatea lui, la fel cum are [i un venerabil profesor de limba [i literatura român\, activ pensionar. Acesta se alarmeaz\ din cauza potopului de subcultur\ care se va pr\bu[i peste noi: „O s\ ne transform\m `n ni[te filfizoni cretinoizi, pentru care stilul de via]\ al fotbalistului Beckham sau al nu [tiu c\rei cânt\re]e din topuri vor fi modele supreme. Consumismul ne va mânca [i ultima f\râm\ de origi-

nalitate, de creativitate, se va ajunge la sp\larea creierelor visat\ de comunism pe alte c\i. De fapt, va fi o chestiune diabolic\, noi vom pl\ti ca s\ devenim idio]i.“ Brrr, sinistr\ viziune, domn’ profesor! {i ca s\ `nchei cu exemplele, aduc la lumin\ o m\rturisire a unei cuno[tin]e feminine, care a fost c\s\torit\, prin ’91- ’92, cu un onorabil, chelios, burtos [i bogat belgian: „Drag\, sunt de o naivitate de-]i vine s\ mori de râs. Po]i s\-i faci cum vrei tu, nu se prind de niciun fel. Eu m-am descurcat de minune `n Belgia, mai ales dup\ divor], aveam cas\ [i ma[in\, mi-am deschis [i o mic\ afacere, [i totul pe banii fostului meu so]!“. Dincolo de complexele noastre, trecând peste ignoran]\ [i suficien]\, r\mânem fa]\ `n fa]\ cu cea mai mare provocare din istoria contemporan\ a României. O Românie care se mi[c\, lucreaz\, se distreaz\, dar mai ales vorbe[te. Vorbe[te peste tot [i zumzetul se aude `n strad\, acolo unde se `ntrupeaz\ [i se desface cea mai adev\rat\ cultur\: cultura str\zii. De-acum, o strad\ european\.

La Histria,

Marius Chelaru

pe aripile dragonului de jad peste paginile C\r]ii Splendorii

Marius CHELARU Seara. Ajunsesem la Histria cu c=teva ore `n urm\. ~mi fixasem locul de dormit `n ruinele amfiteatrului antic unde, poate, vechii coloni[ti jucaser\ pe Eschil, `ntrupaser\ pe Prometeu, Oedip sau Ulise. Valurile lacului [opteau, de mii de ani, pove[ti pe care doar el le mai [tia. C=nd s\ plec c\tre „tab\ra“ mea, ceva m-a ]intuit: o lumin\ p\rea c\ iese din ap\, izvor=t\ din lacrimile soarelui la apus. - Ia te uit\... M-am `ntors iute. L=ng\ mine, un b\rbat privea cum animalul mergea agale pe mal, parc\ duc=nd lumina pe frunte. - S\ ne prefacem c\ nu [tim ce animal este. Am putea s\ credem c\ exist\ cu adev\rat. Am venit aici c=nd eram cam de v=rsta ta. Poate c\ tot el, ca acum, purta lumina parc\ smuls\ din soare. Mergea ca acum, pe mal, apoi disp\rea `n ape lu=nd miracolul cu el, dar l\s=ndu-mi visul. La `nceputul Evului Mediu se vorbea despre animalele purt\toare de geme. Tertulian scrie despre pietrele pre]ioase de pe fruntea dragonilor. Unii le-au v=nat, g=ndind c\ ar putea face miracole cu ele, sau c\ sunt pic\turi c\zute de pe buza Graalului. Chinezii vorbesc de o cup\ de jad (smuls de pe fruntea unui animal str\vechi) ce lumineaz\ noaptea. Sau despre perla luminoas\ a

dragonului negru, de prin secolul IV d.H., dinastia Jin oriental\. Dar nimeni nu a `n]eles cum pogoar\ lumina pe trupul animalelor... Priveam am=ndoi animalul care parc\ purta lumina pe frunte. - Pliniu numea aceste pietre draconites. Ca s\ `n]eleg, am ajuns la c\r]ile Kabalei, la Zohar... Animalul `mp\r]ea lumina cu valurile care [opteau despre vechea colonie, iubirile, dramele ei. {tiam c\, din ebraicul qabbalah/ tradi]ie primit\ [i transmis\, kabala e o doctrin\ ezoteric\ (dup\ unii eretic\) [i adun\ comentarii mistice evreie[ti, apoi cre[tine, despre Vechiul Testament, mai ales Facerea, C=ntarea C=nt\rilor [i Profe]ia lui Ezechiel. A ap\rut dup\ na[terea cre[tinismului. Kabala, ca mi[care, s-a n\scut `n Languedoc, secolul al XII-lea. Sunt celebre Sepher Yetzirah/ Cartea Crea]iei sau Sepher ha-Zohar/ Cartea splendorii, publicat\ `n 1290 de Moise ben {emtov de Leon – descifreaz\ caracterele ebraice biblice, consider=nd c\ fiece semn alfabetic e [i un num\r [i are un sens divin, ascuns. B\rbatul vorbea, `n timp ce priveam cum lumina soarelui se `ngem\na cu cea de pe fruntea animalului nostru:

- I-am citit pe Abulafia, Isaac Luria, Robert Fludd, Isaac cel Orb sau De arte cabalistica, a lui Johann Reuchlin. Am citit tratatul talmudic Maasse Merkabah, despre viziunea lui Ezechiel. Acesta credea c\ lumina trupului divin eman\ din o substan]\, hachmal, descris\ `n Merkabah: „hachmal-ul... e o lumin\ vie care adun\ `n ea 378 de feluri de lumini, [i fiecare are o str\lucire de mare splendoare; cea mai mic\ are str\lucirea soarelui“. ~n Zohar, hachmal-ul este splendoare str\lucitoare. Dar nimic nu m-a l\murit ce e splendoarea pe care o vedem acum... Apusul mi-a umplut inima cu frumuse]ea lui. P\rea c\ firmamentul [i muntele apelor se unesc `n ultima nunt\ a zilei care-[i stingea candela. ~nainte ca soarele s\ `nro[easc\ totul, cerul e transparent, pur, de o ging\[ie indescriptibil\. Soarele, color=nd totul cu s=ngele rena[terii, se cufund\ `n apa care se lini[te[te brusc. Animalul s-a stins, aidoma luminii de pe fruntea lui, `n ape, ca [i cum n-ar fi fost. Poate e un animal oarecare [i doar noi l-am v\zut astfel. Poate... Nimeni nu mai era l=ng\ mine. Doar [oaptele v=ntului printre coloanele pov=rnite de timpuri, `n vechiul amfiteatru de la Histria.

morarul & hangiul

Pând\ George BÃLÃIÞÃ

S\ m\ vindec de moarte ~ndelung am ascultat urletul Lupului, ghemuit `n Z\pad\, a[tept=nd, ]evile pu[tii Reci, taina `n alicele de plumb Mult mai mici dec=t bobul de maz\re Vine frigul, noaptea nu e Departe. Leacuri nu sunt. Trunchiuri Tinere roase de iepuri [i eu Viu [i cald `n z\pad\. S\ te Vindeci de moarte Speran]\ `n surghiun La m=n\stirea alb\ din cer. P\dure Mare p=n\ acolo. Ochiul nu o Poate z\ri. Unde e gura de rai? Pierdut\ [i ea `n cuv=nt? Un G=ndac auriu coboar\ `ncet ~n valea limbii S\ m\ vindec de moarte. Ninge Nu g=ndeam via]a a `n]elege Privind doar c\derea z\pezii [i Amurgul prin care vulpea Trece ca un sol viclean [i smerit S\ te vindeci de moarte. Mai Bine g=nde[te-te la ienup\rul Care de o mie de ani ~nverze[te `n c\tunul Tim. La R\d\cina lui `n]eleptul {i-a f\cut cas\ pe m\sur\ Dac\ ar ie[i luna. Atunci O f\ptur\ ne[tiutoare se va Ar\ta `n sf=r[it `n B\taia pu[tii. F\r\ `ndoial\ V\ratec, 1972

4 HOMO EROTICUS

CUMIN}ENIA MATROANELOR Constantin DRAM

Una dintre multele vorbe de duh, cu care Arlechino `[i fericea spectatorii din vremurile renascentiste, spunea c\ lacrimile de v\duv\ (vadan\, ar spune un prieten al meu, tr\itor la Bac\u [i autor al unora dintre cele mai frumoase poezii de dragoste pe care le lecturai `n ultima vreme - numele s\u Dan Petru[c\ fiind -) se usuc\ tare repede, uneori chiar nici nu se mai usuc\, deoarece nu ar fi cazul! Acum, dup\ cum se [tie, nimic nou sub soare [i toate ni se trag, dac\ e s\ se trag\ de undeva, de la greci, de la romani, de la frumoasa antichitate, `n fine. O frumoas\ poveste, reluat\ apoi [i de mai pu]in motiva]ii medievali, spune de acea femeie deosebit\ din Efes, matroan\, vezi bine, pild\ de moralitate [i de dragoste excesiv\ care, la moartea intempestiv\ a bunului so], avea s\ ia o hot\r=re brutal\ cu ea, dur\ cu cei din jur, aceea de a-[i `nso]i iubitul defunct `n cavou, a[tept=nd acolo p=n\ i se va `mplini [i ei sorocul. Acum toate sunt cum sunt [i dragostea unei femei poate fi a[ezat\ ca atare, trec=nd peste orice fel de prezum]ie posibil\, dar tot ar fi necesare oarece `ntreb\ri. Prima, de ce a sim]it ea nevoia s\ o ia cu sine [i pe biata slujnicu]\, fat\ nurlie, cu chef de via]\ [i, oricum, f\r\ a[a mari obliga]ii fa]\ de r\posat? Apoi, de ce s\ hot\rasc\ s\ a[tepte moartea `n cavou, prin foame, nesomn [i pl=ns, c=nd la `ndem=n\ se g\seau [i alte mijloace? De ce nu a g=ndit c\ ar fi mai bine s\ slujeasc\ memoriei so]ului ei tr\ind [i

Caleidoscop

Din nou despre Jurnalul lui Sebastian (1) Constantin PRICOP

consacr=ndu-i faptele? ~n fine, ce e sau ce nu e `n mintea unei femei nu e a[a simplu de cercetat; ce s-a `nt=mplat apoi e demn de spus oricui nu [tie, spre vrednic\ pomenire. Deoarece slujnicu]a mai ie[ea s\ se plimbe pe aleile institu]iei cu pricina, `nt=mplarea vru ca ea s\ poat\ convinge s\ `l aduc\ `nspre cavou pe un soldat ce p\zea corpurile celor executa]i (exista o alee a pedepsi]ilor). Acesta credea c\ e vorba de un interes de moment al nurliei codane, dar se v\di c\ aceasta o dorea `n via]\ [i pe st\p=na ei, f\r\ de care nici ea nu putea vie]ui, a[a `n scurt timp soldatul se apropie cum trebuie de matroana `ndurerat\. De notat `ns\: ea nu `[i p\r\sea cavoul!, [i at=t de mult se apropiar\, `nc=t, atunci c=nd dup\ mai multe nop]i soldatul descoperi c\ `i lipse[te un mort de pe lista de inventar, femeia s\ poat\ g=ndi dup\ cum urmeaz\. Am pierdut un b\rbat, care st\ aici, nefolositor, `n sicriu. Este potrivit s\ `l mai pierd [i pe al doilea? Apoi, foarte hot\r=t\, `i spuse cum trebuie s\ `l at=rne pe so]ul pl=ns, iubit, adorat, `n locul necunoscutului furat `ntr-o noapte de dragoste, ca nu cumva soldatul cel viu [i proasp\t iubitor, s\ fie el `nsu[i at`rnat acolo... {i atunci, doamne fere[te, ce s-ar face v\duva noastr\? Oare ar mai avea puterea s\ pl=ng\ ca la `nceput? Nicic=nd nu vom putea a [tire p=n\ la cap\t ce e cu ele...

A trecut, iat\, un deceniu de la publicarea Jurnalului lui Mihail Sebastian. Un deceniu `n care pasiunile declan[ate de modelul de lectur\ „ata[at“, parc\, primei apari]ii s-au stins `n bun\ parte. C=nd a fost publicat, dup\ o lung\ perioad\ `n care fusese precedat de rumori, de insinu\ri, de incrimin\ri voalate, „jurnalul“ lui Mihail Sebastian a fost citit `nainte de toate ca „dovad\“ de prezentat `ntr-un proces, ca material de... „flagrant delict“. Prea pu]ine interpret\ri au mers `n direc]ia descifr\rii unui personaj cu o structur\ spiritual\ complex\, uneori contradictorie, cu o con[tiin]\ fragilizat\ de condi]ia sa, dramatic\ `n multe privin]e. ~n acele prime lecturi polivalen]a a fost sacrificat\ pentru a fi subliniate tensiunile ideologice. S-a `njghebat chiar o antologie de cronici care a adunat `ntr-un volum `n primul r=nd comentariile la jurnal `n care atitudinea militant\ era predominant\. ~nsemn\rile autorului Jocului de-a vacan]a au p\rut, `n consecin]\, a fi fost scrise doar pentru a furniza materia prim\ a unui dosar de justi]ie... ~ntre timp procesul s-a consumat. Inflam\rile s-au mai potolit. A venit timpul s\ mai privim o dat\, de data aceasta cu aten]ia `ndreptat\ c\tre toate aspectele ei, scrierea care a st=rnit asemenea patimi. *** Scriam `n 1997, la apari]ia c\r]ii, c\ o dat\ cu tip\rirea jurnalului se produce

o muta]ie `n ierarhia intern\ a scrisului lui Sebastian. Contemporanii l-au socotit `nainte de toate autor de fic]iune - dramaturg [i romancier. La mai multe decenii de la dispari]ia sa, str=ngerea `n volum a numeroaselor articole, cronici, eseurilor risipite prin ziare [i reviste a condus, `n mod justificat, la `ntrebarea dac\ nu cumva adev\rata sa voca]ie ar fi fost eseul, comentariul critic. Dup\ publicarea Jurnalului se va vorbi `ns\ numai despre aceast\ scriere - de parc\ tot ce a scris mai temeinic Mihail Sebastian ar fi aceste nota]ii cotidiene. Constat c\ previziunea din urm\ cu un deceniu e ast\zi confirmat\. Numele lui Mihail Sebastian este acum pronun]at aproape `n exclusivitate `n leg\tur\ cu `nsemn\rile declan[atoare de dramatice revizuiri morale. *** Cum au fost v\zute la o prim\ lectur\ aceste consemn\ri zilnice? Aproape `n exclusivitate `n linia denun]\rii politice [i ideologice. Jurnalul a devenit o surs\ de acuza]ii `ndreptate `mpotriva unuia sau altuia dintre fo[tii lui apropia]i. O surs\ de informa]ii... secrete p=n\ atunci, care au obturat celelalte aspecte ale `nsemn\rilor. Atitudinea negativ\ nu trebuie totu[i absolutizat\. Sebastian a fost, `ntr-un moment sau altul al vie]ii sale, al\turi de personalit\]i marcante ale culturii rom=ne: Camil Petrescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade [.a. Jurnalul dezv\luie latura meschin\ a acestora, ceea ce nu

intra, cel pu]in p=n\ la lectura jurnalului, `n imaginea lor public\. Aici avem doar apari]ii caricaturale. Iat\-l pe Camil Petrescu megaloman, dezorientat, oportunist; pe Nae Ionescu fanfaron, histrion, naiv, atins de aceea[i boal\ a megalomaniei; pe Mircea Eliade supus cu totul, s-ar zice, „cauzei“, lipsit, oric=t ar p\rea de paradoxal, tocmai de orgoliul g=ndirii independente. Consemn\rile consternante nu se opresc aici. Iat\-l pe Felix Aderca admirator al c\pitanului [i pre]uitor al lui Hitler! ~n general, de altfel, spa]iul culturii rom=ne[ti din perioada acoperit\ de `nsemn\rile lui Mihail Sebastian apare, dincolo de at=tea superlative pronun]ate de obicei `n leg\tur\ cu perioada noastr\ interbelic\, ca o lume meschin\, pr\fuit\, conform`ndu-se f\r\ nicio tres\rire ideologiei care ap\sa mare parte din Europa. O lume strivit\ de un provincialism de neclintit. Ea e reconstituit\ din constat\ri disparate, nota]ii fugitive, f\cute din dorin]a „de a nu uita“, din observa]iile unui om dezam\git, resemnat, definitiv legat suflete[te de cei pe care-i examineaz\ cu rece luciditate. Nu o dat\ `ns\ aceste imagini contrasteaz\ cu altele, propuse tot de Mihail Sebastian. Cine `i cunoa[te publicistica [tie c\ numele `nfierate `n paginile jurnalului i-au fost mereu aproape, c\ i-au determinat, `ntr-un fel sau altul, via]a, c\ le-a pre]uit operele, c\ aprecierea pozitiv\ [i chiar prietenia a basculat `n caricatur\ doar la un moment dat. Chiar `n De dou\ mii de ani imaginea prietenilor [i tovar\[ilor este alta.

5 SCENA CA LUME

Harap – Alb [i unele griuri... Bogdan ULMU

Montez, pentru (cel pu]in) a dou\zecea oar\, un spectacol dup\ marele Ion Creang\. V\ jur, niciodat\ nu mi-am propus asta: nu l-am c\utat pe Nelu (a[a-l alint eu pe humule[tean, derut=nd ardelenii); pesemne, el m-o fi c\utat pe mine... Dintre cele [ase scenarii personale ivite pe lumea parafrazelor [i-a intertextelor, cel de fa]\ mi se pare, de departe, cel mai dificil: dar cum colega mea Mona Chiril\ (directoarea teatrului Puck, din Cluj) mi-a aruncat m\nu[a, am ridicat-o. R\u am f\cut!... Dac\ p=n\ acum scriam scenariile dup\ Creang\ u[or, aproape `n glum\ – m\ refer la Ursul p\c\lit..., Povestea prostiei, Ivan Turbinc\, Stan P\]itu’, Fata mo[ului... – de data aceasta nu mi s-a p\rut deloc simplu: textul e stufos; colc\ie de conota]ii; a predispus la multe compara]ii; are exagerat de multe personaje; `n fine, cere o scen\ (la propriu!) mai mare dec=t cea pe care urmeaz\ s\ lucrez... Dar scenograful meu – profesionist, serios, citit – mi-a zis c\ nu e de acord cu umorul pe care am pedalat `n dramatizare; Creang\, dup\ el, n-are umor, ci filosofie! Nu e un pehlivan, ci un mistic! Harap nu e un tercheaberchea, ci... Sf=ntul Gheorghe!

Chiar a[a? Brrr!!! Ce m\ fac, deci? De unde s\-l apuc? Merg la Valeriu Cristea (autorul unui excelent dic]ionar Creang\): cic\ eroul nostru ar fi „cea mai elegant\ siluet\“ din cele proiectate de Nelu; cic\ nu e bine ce gl\suit-a Piru (c-ar fi un... Don Quijote!), ci... doar un Hamlet (ptiu!). Dar ce bine observ\ disp\rutul critic, nu e de `n]eles de ce `n finalul pove[tii lipse[te nu numai Craiul – tat\l eroului titular –, ci [i ga[ca sa de sus]in\tori importan]i (Geril\, Fl\m=nzil\, Setil\, Ochil\, P\s\riL\]i-Lungil\...). „Milos fa]\ de furnici [i albine, Harap-Alb se arat\ destul de rece `n momentul desp\r]irii de marii lui prieteni“. Corect! Scenograful meu din Cluj `ns\ mi-a zis c\ e normal s\ nu r\m`n\ `n echip\: to]i erau ni[te singuratici de voca]ie... mda!). Pe de alt\ parte, un alt regret al cititorului basmului ar putea ]ine de faptul c\ eroul nostru nu-nva]\ nimic din tot ce i se `nt=mpl\! Itinerarul e repetitiv `n bl\st\m\]ii [i, f\r\ ajutoare naturale & supranaturale, povestea s-ar `ncheia rapid (recidivele Sp=nului `ntru malefic, spre exemplu, nu-l `nva]\ nimic). Of! Eroul, observ\ to]i comentatorii importan]i, nu e doar victi-

ma Sp=nului, ci a unei eredit\]i `nc\rcate. Bine zice inteligentul V. Cristea: „Basmul pare a-[i aminti, o clip\, de tragedia Atrizilor, dar p=n\ la urm\, o cotige[te spre finalul fericit“. Ce-i de f\cut? Cum redai o poveste pentru maturi (ce-i drept, cu aparen]\ de basm), `ntr-un spectacol destinat copiilor?! Am mai zis, vreau un director de teatru care s\ m\ cheme s\ montez un text dup\ Ion Creang\ pentru maturi. Nu, Doamne fere[te, Povestea... pove[tilor ori Ionic\ cel prost! Ci, spre exemplu, Ivan Turbinc\ (teribil\ satir\ antisovietic\), Stan P\]itu’ (anti - Faust rural), Fata mo[ului & fata moa[ei (genial\ parodie de... telenovel\), Povestea prostiei (pretext de sarcasm treimiist la adresa oligoizilor care ne `mpiedic\ s\ supravie]uim). Rela]ia mea cu Nelu nu e `ncheiat\: `n februarie `ncep, la Ia[i, Soacra cu trei nurori; text la fel de greu. Text care m\ duce cu g=ndul la... Bernarda Alba [i Ana Pauker; dar copiii?... Pentru ei trebuie s\ g\sesc alt cod! Dar cum de 15 ani montez cu succes scenarii dup\ Creang\, care au succes [i la copii, poate nu e cazul s\ m\ panichez taman acum... Om muri & om vedea...

Comedia sentimentelor (2) Antonio PATRAª

Ca La Rochefoucauld, Ibr\ileanu subliniaz\ ap\sat, `n reflec]iile sale adunate `n volumul Privind via]a, c\ suferin]ele cele mai cumplite se datoreaz\ orgoliului, m=ndriei lezate. ~ns\ o cauz\ at=t de insignifiant\ nu poate s\ nu st=rneasc\ r=sul. Dac\ e adev\rat c\ `n orice comedie se ascunde o tragedie, cum observa c=ndva Maiorescu, nu v\d ce ne-ar `mpiedica s\ sus]inem contrariul. Contrastul dintre cauz\ [i efect ilustreaz\ f\r\ echivoc caracterul comic: „R\nile amorului propriu sunt din cele mai dureroase, dar de cele mai multe ori provoac\ r=sul“, accentu=nd `nc\ o dat\ inconsisten]a [i minciuna a[a-numitelor sentimente [i tr\iri interioare. Bine, dar iubirea? O fi [i ea o p\c\leal\, o glum\ pe gustul copiilor f\r\ minte? Cel pu]in `n Privind via]a, Ibr\ileanu a[a `nclin\ s\ vad\ lucrurile. ~ntre b\rbat [i femeie, fiin]e tr\ind pe planete diferite, nu pot exista dec=t raporturi... „naturale“, recte amoroase. Dar amorul exclude „`ndatoririle morale“. Criticul de la „Via]a Rom=neasc\“ identific\ f\r\ ezit\ri femeia cu natura, iar b\rbatul, cu spiritul. Femeia ar avea mai dezvoltate

sim]urile, pe c=nd b\rbatul, inteligen]a. Ei `i revine afectul [i senzorialitatea, lui – imagina]ia. Ea tr\ie[te, din aceast\ cauz\, numai `n prezent, `n vreme ce el are mai dezvoltat sentimentul trecutului. Inteligen]a [i imagina]ia retrospectiv\ ascut b\rbatului percep]ia timpului [i frica de moarte. Legat\ doar de afect [i sim]uri, femeia nu tr\ie[te, `n schimb, dec=t `n prezent. ~n raporturile dintre b\rbat [i femeie, ca `n natur\, disimularea e arma sexului slab. B\rbatul nu are cum s\ se ascund\ fa]\ de femeie nu-[i poate camufla inten]iile, adic\. Pentru c\ apropierea dintre ei nu are dec=t un singur resort (instinctul sexual) [i un singur scop (perpetuarea speciei): „Disimularea femeii fa]\ cu b\rbatul e `n ordinea lucrurilor, pe c=nd a b\rbatului fa]\ cu femeia e contra naturii, e o la[itate, e antipatic\“. Cochet\ria devine, din pricina aceasta, o strategie ridicol\, adoptat\ ca un fel de succedaneu al tr\irilor autentice, pe fondul decadent al pervertirii sim]urilor. Sub straturile groase [i ]ip\toare de fard se ghice[te paloarea trupului desangvinizat [i inert: „A flirta, adic\, `n ultim\ analiz\, a face [i a

asculta propuneri `nv\luite, pe departe, lipsite de seriozitate, este, din partea b\rbatului, un semn de grosol\nie sufleteasc\ [i de lips\ de patos al virilit\]ii; este, din partea femeii care prime[te manejul, dovada unui suflet de cocot\ ori de servitoare. Numai iubirea, r\m=n=nd `n marginile decen]ei [i ale respectului, poate forma subiectul unor anumite convorbiri `ntre un b\rbat [i o femeie cu instinctele s\n\toase [i sim]ul estetic nepervertit“. De aceea, prietenia (virtutea `n care eticul `[i g\se[te una dintre cele mai sublime `mpliniri ale sale), presupusa comuniune spiritual\ dintre b\rbat [i femeie, nu e posibil\ `ntr-o lume diferen]iat\ pe sexe: „~n amorul pasionat nu e, nu poate fi prietenie. ~ntr-o femeie pe care o iube[ti pasionat, totu-i femeie, [i prietenia nu-[i g\se[te niciun loc unde s\ se plaseze“. Pasiunea erotic\, prin caracterul ei obsesiv [i acaparator, exclude judecata moral\ [i imperativele categorice. A[a s\ fie, oare? Cine cum `i va fi voia a[a va crede. Ibr\ileanu nu ]inea `ns\ s\ aib\ totdeauna dreptate. Dar despre asta, mai multe, alt\ dat\.

6 RECUPERÃRI PROVIZORII

Emil Brumaru sau evlavia erotic\ (1) Bogdan CREÞU

Dac\, dintr-un feciorelnic exces de, chipurile, decen]\, unii au scris despre c\r]ulia lui Emil Brumaru, Infernala comedie, ap\rut\, `n 2005, la editura timi[orean\ „Brumar“, ferindu-se s\ citeze din ea, alte reac]ii de `nt=mpinare mi s-au p\rut de-a dreptul obtuze. Spre mirarea mea, chiar unii tineri [i pretins virili critici au reac]ionat ca ni[te subrete crescute la m=n\stire. E adev\rat, nu toate sonetele din carte sunt reu[ite, unele mai mult [ocheaz\ prin imagisitica dezinhibat\ dec=t s\ conving\ estetic, dar nu e vorba despre altceva dec=t despre un joc stilistic. Anumite scene XXX mi-au provocat [i mie grimase dezaprobatoare (m\ rog, op]iune personal\, nu a[ `ncerca chiar totul acas\), dar asta nu `nseamn\ c\ nu exist\ [i poezie adev\rat\, de mare rafinament `n rozalia plachet\, care avertizeaz\, st=rnind, de fapt, interesul, c\ este interzis\ minorilor. A[a cum reiese dintr-o succint\ epistol\ `nchin\toare, adresat\ lui {erban Foar]\, lupta poetului se poart\ `ntru „demitizarea cuvintelor tabu“. Dar s\ trec la poemele propriuzise. Pentru Emil Brumaru, femeia, iubita nu este simpl\ muz\, c\ci evlavia sa atinge cote alarmante, mistice aproape. Adora]ia adopt\, de aceea, formule ne`ngr\dite de morala comun\. Femeia se cere

admirat\ nu doar suflete[te, a[a cum o fac, `n stihuri conven]ionale, fade mul]i versificatori, ci [i trupe[te, c\ci ea este [i carne sau, ar spune unii, mai ales carne. A ignora sexualitatea femeii `nseamn\ a o nega ca fiin]\, c\ci b\rbatul se raporteaz\ mereu la ea pentru a deveni om `ntreg. Magnetismul acesta este `n primul r=nd erotic. Iat\ un sonet care se vrea o od\ adus\ iubitei, surpins\ `n dulcile sale esen]e: „Iubito, raiul t\u cel str=mt/ {i-ad=nc [i laic dintre fese,/ ~mi ceri, mi[c=nd genele-]i dese,/ ~n versuri proaspete s\-]i c=nt./ Ci eu, nemernicul ce sunt,/ Storc din c\p[uni ulei sub prese,/ F\]arnic ceru-ntind pe mese/ {i din aluatul cel mai bl=nd/ ~]i fac p=ini]e lungi [i drese/ Cu c=nep\ [i-apoi, ro[ind,/ ~n timp ce-n flori umed\ iese/ Pe lume roua din p\m=nt,/ Pun `ngerii s\ ]i le-ndese,/ Plini de evlavie [i-av=nt,/ ~n curul rozbombat [i sf=nt!“. (s.m.) Carnalul nu este aici simpl\ ebo[\ de concupiscen]\ animalic\ (chiar dac\ e, de bun\ seam\, ca la orice om normal, [i asta), ci un soi de credin]\ care impune o adev\rat\ religie a sim]urilor. Lexicul semnaleaz\ c\ avem de a face cu un psalm laicizat, `n care iubita este zeificat\, iar amorezul oficiaz\, sp\[it, `n acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent `ntru totul, la misticism. Iubirea carnal\

nu mai ]ine de sucuri [i secre]ii, de glande, frecu[uri [i zone erogene, ci devine un gest pios de adora]ie. Nu altul este sensul unui sonet `n care tandre]ea, vertijul senzualit\]ii cresc tocmai dintr-un romantism bine mascat, al celui care face din farmecele iubitei motorul ce pune `n mi[care universul: „}i-s bucile frumoase ca dou\ fenomene/ Cere[ti ce se `nt=mpl\ o dat\-ntr-un mileniu,/ Pe h\r]ile stelare ]i le-a-nsemnat alene/ Cu m=na lui buimac\ de pofte dulci un geniu./ {i s=nii ]i-s cu piscul `n nori c=nd stai pe spate/ ~ntins\ `n gr\dina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, `n carne de trandafir lucrate,/ Cr\ce[ti, semea]\ nimf\, p=n\ la [apte leghi!/ {i-n pizda ta se-adun\ to]i fluturii din lume,/ Bolnavi s\-]i soarb\-n trompe nectarul ce-l secre]i,/ }i-ompotmole[te roua, ]i-o bate-n groase brume/ O toamn\-mboln\vit\ de-albea]\ pe pere]i./ Ci eu, s\ te cutremur, `]i picur din ibricul/ Cel falnic de alam\, cu ceai rusesc, lindicul!“. Dac\ v\ deranjeaz\, `nlocui]i termenul ce vi se pare mai strident cu un sinonim academic [i ve]i lua `ntregul polen al acestei poezii. Cuprins de evlavie, poetul nu se mai `mpiedic\ de cuvinte, nu mai simte nevoia s\ fie „decent“, c\ci, la urma urmelor, misticismul s\u porne[te [i dintr-o und\ de delir erotic. N-ar fi nimic mai fals `ntr-o astfel de situa]ie dec=t autocenzura.

TRECUTUL DE LÂNGÃ NOI

Impresiile lui Charles Diehl Liviu PAPUC

Cunoscutul savant bizanti nolog francez Charles Diehl, `n urma unei vizite extinse prin Rom=nia, public\ `n prestigi oasa „Revue de deux Mondes“, din 1924, un amplu reportaj, care are marele merit de a face cunoscut\ ]ara noastr\ `n toat\ lumea. Fragmente din acesta, sub titlul I m p r e s i i d i n R o m = n i a , apar la Cern\u]i, `n gazeta „Glasul Bucovinei“, `n traduce rea universitarului (viitor aca demician) Vasile Grecu, din care spicuim la r=ndul nostru: Sunt `n Moldova de miaz\noapte, `n acea Bucovin\, anexat\ `n 1775 de austrieci, [i pe care r\zboiul, dup\ o robie de un veac [i jum\tate, a dat-o `napoi Rom=niei, monumente de art\ care sunt din cele mai pre]ioase odoare ale patrimoniului na]ional. Acestea-s bisericile [i m\n\stirile ridicate la mijloc de codri mari, `n v\ile solitare ale Carpa]ilor, de c\tre domnii Moldovei din veacul al XV-lea [i al XVI-lea, `ndeosebi de acel {tefan cel Mare care, `n cei 47 de

ani ai domniei lui, a fost, precum spunea un pap\, „osta[ul lui Hristos“ `mpotriva turcilor. La Bucure[ti se p\streaz\ steagul pe care acest domn l-a plimbat plin de biruin]\ pe at=tea c=mpuri de b\t\lie [i pe care e brodat `n fir de aur [i argint pe un fond de catifea vi[inie sf=ntul Gheorghe zdrobind balaurul: osta[ii no[tri, `n cursul r\zboiului, printr-un noroc nea[teptat au descoperit `n una din m\n\stirile muntelui Athos acest trofeu glorios, [i Fran]ei i-a fost dat\ cinstea s\-l restituie Rom=niei. Dar amintirea marelui voievod tr\ie[te mai puternic\ `nc\ `n monumentul ce l-a ridicat la Suceava, care i-a fost capitala, la Putna, unde biserica ad\poste[te morm=ntul lui, la Vorone], unde o pre]ioas\ fresc\ ne p\streaz\ chipul s\u. Dup\ {tefan, urma[ii s\i, p\[ind pe c\ile aceleia[i cucernicii m\re]e, au acoperit ]ara Moldovei cu o minunat\ `nflorire de biserici, tot at=t de interesante. P=n\ acum aceste monumente sunt pu]in cunoscute. Totu[i ele formeaz\ unul din capitolele

cele mai remarcabile nu numai din istoria artei rom=ne, ci [i din istoria picturii bizantine. ~n frescele ce le `mpodobesc apare atotputernica influen]\ a acelui Bizan] care a fost `n veacul de mijloc educatorul Europei r\s\ritene [i a c\rui influen]\, chiar atunci c=nd imperiul Paleologilor s-a sf\r=mat, n-a `ncetat de a fi activ\ veacuri `ntregi de-a r=ndul `n ]\rile rom=ne[ti. Membrilor unui congres de studii bizantine, Rom=nia trebuia neap\rat s\ le arate astfel de monumente: [i pu]ine vizite sunt `n definitiv mai interesante [i mai instructive. ~n adev\r, parc\ faci o c\l\torie `n trecut - c\ci at=t de tare istoria moart\ pare s\ re`nvie brusc, dup\ cum spunea odinioar\ Eugène-Melchior de Vogüé, vorbind despre m\n\stirile sf=ntului munte Athos. Sunt fermec\toare aceste mici biserici ale Bucovinei `n regiunile lor de coline `nverzite [i de p\duri sumbre de brazi ce le `nconjoar\. Deasupra zidurilor cu turnurile lor puternice din col]uri, care dau m\n\stirilor ro-

m=ne[ti, ca acelora din muntele Athos, `nf\]i[area unor cet\]i, bisericile `[i ridic\ `nspre cer silueta elegant\ a acoperi[urilor lor ascu]ite [i a turnurilor lor `nalte. De aproape ele apar [i mai pitore[ti `nc\. E de datoria arhitec]ilor s\ l\mureasc\ tr\s\turile caracteristice ale construc]iei lor, unica lor nav\ lung\ pe care ziduri de-a curmezi[ul o despart `n mai multe desp\r]ituri succesive, [i `ncheierea savant\ a arcurilor suprapuse pe care se sprijin\ cupolele turnurilor. E de datoria arheologilor s\ descrie bog\]ia lor de odoare, de manuscrise cu miniaturi str\lucitoare [i leg\turi somptuoase `n argint, stofe bogat brodate din veacul al XIV-lea [i al XV-lea - tezaurul de la Putna p\streaz\ adev\rate minuni de acest fel - admirabile [i pre]ioase odoare de aur. Dar altceva este ce surprinde din capul locului pe vizitatorul mai pu]in preg\tit: e magnifica podoab\ de picturi care acoper\ pere]ii pe din afar\ ai acestei biserici. ~n toat\ lumea bizantin\ nu se `nt=lne[te ceva asem\n\tor. De jos [i p=n\ sus

sub acoperi[ e numai o str\lucire de culori sclipitoare, o armonioas\ `nflorire de fresce pe fond albastru, azuriu sau verde, desf\[ur=ndu-se lungi cicluri de scene cucernice [i r=nduri de sfin]i. Toat\ iconografia, toat\ arta bizantin\ re`nvie `n aceste picturi: cu toate influen]ele apusene ce se `nt=lnesc uneori, partea cov=r[itoare a acestor fresce este executat\ p=n\ departe `n veacul al XVIII-lea, dup\ principiile [i `n stilul mae[trilor bizantini. {i negre[it c\ valoarea artistic\ e destul de inegal\, mai pu]in perfect\ [i mai pu]in sigur\ `n veacul al XVI-lea dec=t `n frumoasele opere ale celui de al XV-lea. Efectul coloritului e neasem\nat: la Vorone], la Moldovi]a, la Sucevi]a [i aiurea `nc\, zidurile parc\ sunt acoperite de covoare orientale `n culori str\lucitoare [i cu drept cuv=nt aceast\ policromie somptuoas\ poate fi asem\nat\ cu podoaba de mozaicuri ce acoper\ fa]adele Sf=ntului Marcu din Vene]ia sau ale domului din Orvieto.

7 Un adio.

La moartea lui Ion Rotaru Ion Tudor IOVIAN

Ar fi trebuit s\ prinzi, b\die Ioane [i domnule profesor, vremea colindelor cu clinchete de zurg\l\i [i pocnituri de bici `mpletit `n [ase, cu brad `mpodobit s\rb\tore[te, cu miros de cozonac, cu nuci dulci din toamna asta, cu colaci un[i cu miere, cu arsur\ tare de ]uic\ `n cerul gurii. Ar fi trebuit s\-]i auzim acum, c=nd se schimb\ anul, r=sul s\n\tos, vorba ad=nc\ [i cump\nit\ spus\ din capul mesei unde ai avut [i ar fi trebuit s\ mai ai loc de cinste. Ar fi trebuit, b\die Ioane, s\ te colind\m `n ajun de Cr\ciun, nu s\ te pl=ngem b\rb\te[te, pe t\cute: „Mare iarn\ a picat,/ Florile sunt dalbe,/ Oile toate-au zbierat,/ Florile sunt dalbe,/ Dumnezeu le-a auzit,/ Florile sunt dalbe,/ Jos la ele-a cobor=t,/ Florile sunt dalbe,/ Pe-o scar\ m=ndr\ de flori,/ Florile sunt dalbe,/ S\ ne-aduc\ pace-n zori,/ Florile sunt dalbe...“ Ar fi trebuit s\ nu te la[i am\git, ci s\ mai p\c\le[ti, o dat\, moartea, cum ai f\cut-o, ]\r\ne[te, de-at=tea ori pe la [coli `nalte, prin ora[e dep\rtate, pe la universit\]i vestite, cu nume greu de pronun]at, din „]ara asta trist\, plin\ de humor“, ori de peste m\ri [i ]\ri. Dar ne-a luat-o `nainte Ceacu-din]ii-lungi, arz\-o-ar focu’, cum ar zice, c\tr\nit tare, Arghezi, [i te-a colindat ea `nt=i, la vreme nepotrivit\, c=nd nu te mai puteai bucura. {i te-a g\sit bolnav [i tare obosit, dar cumva `mp\cat, [i te-a am\git nu [tiu cu ce [i te-ai dus cu ea pe pustii. Dar noi tot

`]i spunem ce-am `nv\]at din b\tr=ni, de la Na[terea Domnului nostru Isus Hristos: «Scula]i, scula]i, boieri mari,/ Scula]i gazde [i plugari/ C\ v\ vin colind\tori/ Noaptea pe la c=nt\tori!» Poate te-ai dus, b\die Ioane [i domnule profesor, s\-l colinzi pe Domnul nostru Isus Hristos acolo, sus, «unde nu-i nici durere, nici suspin». Poate te-ai dus mai devreme s\-]i `nt=lne[ti [i s\-]i colinzi p\rin]ii, mo[ii, str\mo[ii, prietenii [i c\rturarii [i domnii din vechime, s\ preg\te[ti cu ei Cr\ciunul, [i Anul Nou, [i Boboteaza, [i s\rb\toarea Sf=ntului Ioan Botez\torul, s\ pune]i [i acolo, sus, ]ara la cale, «s\ ara]i, s\ sem\na]i» cu peni]\ nou\ [i stropi de lumin\ `ntru Adev\r, Bine [i Frumos. Dar eu te v\d retras `ntr-o uria[\ Bibliotec\ inundat\ de lumin\, r\sfoind, din zori [i c=tu-i ziulica de lung\, c\r]i [i documente vechi ca lumea, urice [i hrisoave, tomuri groase [i grele c=t c\r\mida, dar [i opuri sub]iri ca frunza m=ncat\ de omid\. Dar eu te v\d scriind `nc\, harnic, la O istorie a literaturii rom=ne de la Ovidiu la postmodernii zilelelor noastre. Te v\d, domnule profesor [i b\die Ioane [i Zodierule – a[a te strigau, b\die, b\ie]ii [i fetele pe uli]ele Rot\renilor, pe Dealul Viei, pe Nima[, `n Fundul P=r\ului, la F=nt=na lui Ni]\, la Groapa lui Mihai, pe Punga, la Groapa Nechitei, la R\z\[i, la Arini – te v\d t\lm\cind pe `n]elesul tuturor «pove[ti [i doine, ghicitori,

LUCIANOGRAME

eresuri» [i cuv=ntul din c\r]i [i cuv=ntul din inimi. «Cred, ziceai dumneata, cu toat\ t\ria `n istoria literar\ ca disciplin\ formativ\ [i instructiv\, a[a cum cred `n cunoa[tere [i `n inteligen]\, ur=nd de moarte ignoran]a [i prostia. De cele dou\ dint=i avem din ce `n ce mai mult\ nevoie. De cele dou\ ultime nu ducem c=tu[i de pu]in lips\. Arta cuv=ntului ascute mintea [i rafineaz\ spiritul. Fenomenul se cere analizat, sistematizat, observat `n evolu]ia lui istoric\, odat\ cu evolu]ia limbii prin secole.» Cu `nv\]\turile acestea testamentare ai crescut, domnule profesor, genera]ii de c\rturari de limba [i literatur\ rom=n\. Cu ele vor cre[te [i altele. Dou\ lucruri rezult\ din ceea ce ziceai dumneata: `n primul r=nd, c\ avem de-a face cu profesiunea de credin]\ a unui c\rturar de structur\ clasic-umanist\, edificat pe principii estetice [i morale ferme, verificate `n timp; cu un kantian care a `nfruntat vremurile cu b\rb\]ie, dorind s\ aib\ «cerul `nstelat deasupra mea [i legea moral\ `n mine», ca filosoful din Konigsberg, din c\r]ile c\ruia adesea cita, `n german\, fire[te; cu un erudit care nu-i dispus s\ renun]e la sensul `nalt al muncii sale de istoric literar, nici m\car de dragul schimb\rii canonului valoric, necum al modelor [i modelelor clipei. ~n al doilea r=nd, c\ totu[i acest erudit poate unul dintre ultimii mohicani ai unei discipline care cere rigoare, respectul adev\rului,

cultul frumosului peren, r\bdare, talent, memorie colosal\, spirit analitic [i de sintez\, inteligen]\, intelect fin [i rezisten]\, e, totu[i un superb Don Quijote moldav, un poet `n felul s\u, h=tru - `ntristat al unui proiect faraonic, considerat de unii fantezist, inactual [i inutil, ne`ndr\znit nici de G. C\linescu: scrierea istoriei literaturii rom=ne de la anul 43 `nainte de Hristos, adic\ de la Ovidiu tomitanul, [i p=n\ la anul 2006 dup\ Hristos! Dumneata, b\die Ioane [i domnule profesor, te-ai `nc\p\]=nat, eroic, s\ crezi `n necesitatea construc]iei durabile, `n ciuda schimb\rii orizontului de a[teptare, pr\bu[irii ierarhiilor de valori, revizuirilor str=mbe

[i r\fuielilor prezente, contest\rilor indistincte [i nedrepte. Ai rugat pe Domnul s\-]i am=ne ziua plec\rii spre z\ri mai lini[tite, ca s\-]i scrii Istoria. {i Domnul te-a `ng\duit, iar Istoria ]i-a ap\rut! S\ fie c\l\toria dumitale, b\die Ioane [i domnule profesor, `nso]it\ de colinde [i de g=ndul hora]ian `n care ai crezut: Nec omnis moriar! C\r]ile scrise, dasc\lii forma]i, chipul frumos, f\ptura tare [i sfatul `n]elept stau m\rturie c\, totu[i, ai `nfr=nt moartea.:«Ia te scoal\ tu, Domn bun,/ Florile dalbe de m\r,/ {i-mi f\ focul mare, mare,// {i-mi aprinde-o lum=nare/ Forile dalbe de m\r,/ C\ nu-]i vine cine-]i pare.// {i-]i vin juni colind\tori,/ Florile dalbe de m\r,/ Printre ei [i Dumnezeu...»

Dic]ie [i dic]ionare Lucian VASILIU

O literatur\ ajuns\ la maturitate propune mereu instrumente de lucru. ~n acest sens, culturile francez\, german\, englez\, italian\, spaniol\ ne-au fost pild\ nou\, esticilor culturali. Dic]ia [i distinc]ia unei literaturi sunt date [i de sintezele de amploare asupra literaturii, esteticii, criticii [i istoriei literare. ~n cazul nostru ar fi suficient s\ reamintim rodul interbelicilor, de la Iorga, N. Cartojan [i p=n\ la G. C\linescu. Dup\ al doilea r\zboi, eforturile de verticalizare nu au lipsit. ~ntre ele, DIC}IONARUL LITERATURII ROM+NE DE LA ORIGINI P+N| ~N 1900, `ntreprindere monumental\, pornit\ `n anul 1968 de Institutul de lingvistic\, istorie literar\ [i folclor din Ia[i, coordonat\ de c\rturarii N. A. Ursu [i N. I. Popa, redactare `ncheiat\ `n anul 1975, oferit\ tiparului `n 1978 [i ap\rut\ pe pia]a c\r]ii `n 1979 (sub egida Academiei).

~ntre timp, multe alte lucr\ri de referin]\ au ap\rut, de-ar fi s\ men]ion\m doar c=teva, de la „Dic]ionarul scriitorilor rom=ni“ (4 volume, coordonate de Mircea Zaciu, Marian Papahagi [i Aurel Sasu) la „Scriitori [i publici[ti ie[eni contemporani“ (dic]ionar datorat lui Nicolae Busuioc), de la „Istoria literaturii rom=ne (2 volume, de Marian Popa) la cea propus\ de Alex {tef\nescu (perioada 1941-2000), de la „Dic]ionarul enciclopedic“ (ap\rut la editura „Cartier“ din Chi[in\u) la „Pagini de literatur\ rom=n\“ (Bucovina, regiunea Cern\u]i, 17752000, excurs foarte bine documentat, purt=nd semn\tura Lorei [i a lui Grigore C. Bostan), de la „Dic]ionar de personaje biblice“ (autor Viorica S. Constantinescu) la „Antologia poe]ilor tineri, 1978-1982“, de Lauren]iu Ulici. AUREL SASU, infatigabil cercet\tor, a continuat travaliul {colii Ardelene contemporane, finaliz=nd proiectul `nceput cu

Mircea Zaciu [i Marian Papahagi („Dic]ionarul biografic al literaturii rom=ne“, dar [i „Dic]ionarul esen]ial“ - editat `n formula solitar\ Aurel Sasu). Editura „Paralela 45“ din Pite[ti (animat\ exemplar de poetul C\lin Vlasie, sus]inut\ de dinamicul Lucian Pricop) a lansat, `n mai multe importante localit\]i culturale (inclusiv `n Ia[i), DIC}IONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROM+NE. Un op critic, exigent („f\r\ patosul grafomaniei, v=nzarea la pachet a onorurilor publice [i a certificatelor de excelen]\“), cum spune `n prefa]\ rigurosul autor, un instrument de lucru care `nsum\ 2301 nume! F\r\ a-[i propune s\ fie un inventar exhaustiv nici al scriitorilor, nici al operelor lor, aceast\ lucrare de lexicografie literar\ este una dintre cele mai consistente [i bine formulate tomuri de acest tip, beneficiind [i de o echip\ indiscutabil\ de profesioni[ti, de la Nicolae Manolescu la Eugen Simion, de la regreta]ii

Ioana M. Petrescu, Liviu Petrescu, Alexandru Piru, Radu G. }eposu la mai tinerii Daniel Cristea-Enache [i Corina Braga. Deschiz=nd dic]ionarul, citim la `nceputul literei A: „AARON, Vasile, n. 1770, com. Glogove], jud. Alba - m. 1882, Sibiu. Traduc\tor [i poet. Fiu de preot. ~nva]\ la Seminarul Teologic de la Blaj, form=ndu-[i o cultur\ clasic\, apoi la Cluj, unde face studii juridice. Func]ioneaz\ ca jurat-procurator (avocat) pe l=ng\ Consistoriul Ortodox din Sibiu, alc\tuind, la 1805, un «Praxis al forumurilor biserice[ti», prima lucrare legislativ\ `n limba rom=n\ (`n ms.)“... Textul continu\, dic]ionarul continu\, p=n\ la pagina 884 (primul volum) [i pag. 894 (al doilea volum). Clujeanul Aurel Sasu [i editura pite[tean\ ne-au oferit, cu adev\rat, un instrument de lucru de ]inut\ european\, sub semnul identit\]ii culturale, al exemplarit\]ii spirituale.

8

EUROPO, VENIM! - TOAMNA Val MÃNESCU

Lingu[itorul tr\ie[te pe socoteala celui care-l ascult\ (La Fontaine). Cel ce laud\ este un sclav care nu este bun pentru niciun st\p=n (Montesquieu). Mult r\u pricinuiesc celor f\r\ minte cei care-i laud\ (Democrit). Am tastat „delete“ pe pagina pe care scrisesem acum vreo dou\ luni `nceputul unei cronici la premiera spectacolului „Pro[tii sub clar de lun\“, de Th. Mazilu, pus\ `n scen\ la Teatrul Bacovia. Era un text scris la cald [i rezultase un soi de comentariu eminamente laudativ, pe alocuri obsecvios, cu prea multe elemente subiective, care `ncepea cu: „Am s-o spun cu m=na pe inim\: Bravo, \sta da spectacol!“ Am rev\zut de cur=nd cunoscuta `nt=mplare teatral\ `n regia lui Ion Sapdaru, cu ocazia decern\rii „diplomelor de excelen]\“ ale institu]iei. A fost o ceremonie sui–generis, inclus\ chiar `n spectacolul propriu-zis, `n care cei care s-au eviden]iat `ntr-un fel sau altul `n sprijinirea colectivului de actori au devenit ei `n[i[i eroi de o clip\, urc=nd pe scen\ al\turi de protagoni[tii distribui]i `n spectacol. Nu vreau s\ analizez acum acest moment festiv, [i asta nu doar pentru c\ e discutabil\ „excelen]a“ unora dintre posesorii diplomelor [i `ns\[i ideea de sponsor, a[a cum este ea `n]eleas\ `n zilele noastre de c\tre potenta]ii urbei. Am asimilat, to]i cei prezen]i `n sal\, imixtiunea evenimentului `n trama spectacolului ca pe un firesc gest de mul]umire fa]\ de b\c\uanii care se simt mai mult dec=t ni[te simpli iubitori ai teatrului [i am `n]eles c\, dincolo de sfaturi [i atitudini – fie ele critice ori joviale –,

Teatrul Bacovia are nevoie de bani. ~n a doua zi de s\rb\toare din 2007, pe un post local de televiziune, am r\mas stupefiat s\ aud un fost actor pe care-l frigea grija pentru soarta teatrului din Bac\u, lament=ndu-se cum c\, vai, ce nasol st\ cultur\ b\c\uan\. ~i invoca pe Ilie Boca [i pe Ion M\ric, chipurile ostraciza]i [i marginaliza]i de c\tre organismele culturale actuale. Dup\ aia, a mai f\cut c=teva giumbu[lucuri cu p\l\ria [i paharul, apoi a purces la analiza situa]iei `n care se afl\ Teatrul Bacovia. El se `ntreba retoric de ce trupa b\c\uan\ nu se mai deplaseaz\, a[a cum se `nt=mpla `n epoca de aur, `n satele din jude], unde e at=ta nevoie de lumina culturii. Adic\, trist\, (trist\ [i c=t de `ntunecat\!), dar [i societatea comunist\ avea ceva care-ar fi trebuit p\strat. C\minele culturale [i casele de cultur\ `nghe]ate, autobuzul putred al teatrului [i, mai ales actorii, talenta]ii actori obliga]i s\ confec]ioneze cofraje de ou\ [i cutii de carton pentru pantofii de export, `n ideea „autofinan]\rii“. ~ntr-adev\r, arta era mult mai aproape de cet\]ean. At=t de aproape, `nc=t rom=nul putea chiar s\ ating\ arta, s-o miroase `ndeaproape. Cei tineri nu [tiu, iar cei mai trecu]i au uitat c\ poporul `l putea vedea pe viu de la trei diminea]a pe {tefan cel Mare la coad\ la lapte [i pe Ofelia `n `ngr\m\deala de la tac=muri. Iar seara, dac\ nu se lua curentul, acoperi]i de farduri, `nghi]indu-[i `njur\turile, `[i puneau rochiile de gal\ sau fracurile [i f\ceau educa]ie eroilor muncii mobiliza]i de sindicat, pentru c\, se [tia `nc\ de pe atunci: clasa muncitoare merge `n paradis! Domnul `n cauz\, despre care v-am spus c\ s-a dat la

televizor, a mai lansat, f\r\ s\ dea semne c\ l-ar fi obosit concentrarea, [i alte `ntreb\ri: de ce s\ se cheme teatrul nostru „Bacovia“ - care, ce, c=nd, cum a avut vreo leg\tur\ poetul plumbului [i al triste]ii cu arta dramatic\? C\ de ce {coala Popular\ de Art\ nu mai are aproape (a[a a zis!) deloc activitate? Da’ n-ar fi bine ca, `n locul semnelor care anun]\ intrarea `n municipiu, s\ pun\ prim\ria o carte mare, uria[\, deschis\, cu un text care s\ demonstreze c=t de mult iubesc b\c\uanii cultura? Dom’ primar, v\ urez toate cele bune pentru noul an, dar vreau s\ v\ spun c\ [i fostul primar, domnul Dumitru Sechelariu, `n fa]a c\ruia m\ `nclin, s\ tr\ie[ti, nea Doru, a f\cut foarte multe pentru cultur\. A `n\l]at statui, a dat bani pentru art\! Moderatoarea nu i-a putut ostoi cascada verbiajului, pentru c\ personajul televizat avea o vorb\ care-o tempera [i o inhiba [i o amu]ea (pardon de rim\): „dou\ secunde, do’n’[oar\, l\sa-]i-m\ s\-mi termin ideea, doar de asta m-a]i invitat!“ ...Dar, ia uite unde-am ajuns, pornind de la „Pro[tii sub clar de lun\“, care se joac\ la Teatrul Bacovia din Bac\u! Despre asta n-am s\ spun vorbe mari. E un spectacol modern, debord=nd de imagina]ie [i umor, `n care situa]iile comice se succed rapid, cu m\sur\, umor [i infinit\ ironie. Scenografia reproduce inspirat atmosfera unui studio de televiziune `n care se desf\[oar\ la vedere reconstituirea faptelor unui escroc sentimental. Din textul scris de Th. Mazilu acum aproape patruzeci de ani, regizorul a p\strat cele mai suculente replici, transform=nd linia dramatic\

`ntr-un scenariu de emisiune soap, un soi de „Tr\da]i `n dragoste“, perfect ca demonstra]ie c\ via]a de zi cu zi e, deseori, o telenovel\ c\reia noi, actorii, `i [tim finalul. Spectatorii uit\ s\ mai respire, urm\rind episod dup\ episod, replic\ dup\ replic\, cu ochii `nl\crima]i de `nduio[a]i p=n\ duio[ia constat\rii c\ eroii ne seam\n\ `n egal\ m\sur\ `n speran]e, ca `n durere [i `n ridicol. De fapt, spectacolul a fost re-creat pe scheletul dramatic ini]ial. A rezultat un recital teatral modern, un fel de „cronica c=rcota[ilor“, cu pasaje savuroase, de r=s-pl=ns, care reproduce in vitro via]a noastr\ de zi cu zi, vai de mama ei. De la prima reprezenta]ie, spectacolul s-a rotunjit, a

c\p\tat, prin rodaj, un ritm exact, pigmentat cu inten]ii subtile care contureaz\ nu doar personalit\]ile artistice ale actorilor din rolurile principale, dar definesc [i talentul incontestabil al echipei auxiliare de, s\ le zicem, „tehnicieni“ de televiziune, apendice creat de imagina]ia debordant\ a regizorului. Nici n-am s\ povestesc ac]iunea. Prefer s\ nominalizez actorii, diploma]i de excelen]\ `n meseria lor: Adriana P=rvu, Valentin Brani[te, Adrian G\zdaru, Eliza Judeu, Daniela Vr=nceanu, Ana Buc[\, Florina G\zdaru, Firu]a Apetrei, Nicolae Ro[ioru. La fel de buni `n roluri de coloratur\, {tefan Alexiu, Cristian Todic\, Sebastian B\lan, Ciprian C=rstiuc, Mirel Vr=nceanu [i

Mioara Ciucur. To]i, sub directorul de scen\ Ion Sapdaru. Un regizor talentat, care cost\ bani. Crea]ia se pl\te[te. {i aia de valoare e scump\. De aia e nevoie de bani, domnu’! Ca s\ aduci `n Bac\u personalit\]i capabile s\ pun\ `n valoare talentul alor no[tri. E cam ca-n fotbal, o art\ mai apropiat\ de inima dumneavoastr\, unde antrenorii pricepu]i iau milioane de euro ca s\ dea str\lucire unei echipe. Cu siguran]\, personajul chemat la televiziune ca s\-[i dea cu p\rerea despre situa]ia culturii b\c\uane n-a v\zut spectacolul „Pro[tii sub clar de lun\“. Altminteri, ar fi aplaudat f\r\ s\-l road\ pizma [i ar fi exclamat: „Am s-o spun cu m=na pe inim\: Bravo, \sta da spectacol!“

BLOCNOTES MEDIEVAL

Despre Ghi]\ – antic [i medieval Dragoº COJOCARU

Nu e necesar s\ ne afund\m prea ad=nc `n desi[uri naturale ori narative spre a `nt=lni, prin Infernul lui Dante, magnifice scene de gen av=nd sub luminile rampei ilustrative creaturi. Ograda domestic\, st=na [i gr\dina de zarzavaturi ofer\ reprezenta]ii deopotriv\ de elocvente, pe nedrept suspectata banalitate a unor astfel de particip\ri (decurg=nd mai cur=nd dintr-un exces de convie]uire) pomenindu-se drastic `nl\turat\ spre c=[tigul unor secven]e imagistice caracterizate printr-o putere de evocare [i de sugestie pe care ar fi nedrept s\ o denumim altfel dec=t „dantesc\“. Astfel, falsificatorii propriei persoane alearg\ `mbulzindu-se reciproc, la fel cum se `nt=mpl\

`ntr-o gospod\rie c=t de c=t avut\, unde putem asista la n\v\liri precum urm\toarea: „mu[c=nd alergau `n felul acela/ al porcului atunci c=nd din cocin\ i se d\ drumul“ (Inf. XXX, 26-27). R=m\torul suin, singularizat doar de dragul sinecdocei `n exemplul precedent, face obiectul [i al altor imagini poetice din Divina Comedie, mai toate ilustr=nd asocierea indisolubil\ a acestei specii cu noroiul [i mizeria. Ne afl\m, cu aceste prilejuri, departe de valorizarea pozitiv\ a unui Horatius. Poetul satirelor se comparase pe sine `nsu[i cu un „porc din turma lui Epicur“ (Epistulae I, 4, v. 15), av=nd `n vedere aspectul (`n parte personalizat) gras [i lucios, `ns\ [i o anumit\ alunecare a epicureis-

mului hora]ian spre hedonism. Ca s\ nu mai pomenim de importan]a capital\ a acestei specii `n Eneida. ~n poemul vergilian, semnul augural dup\ care protagonistul trebuia s\ se c\l\uzeasc\ pentru g\sirea locului de `ntemeiere a viitoarei Rome `l constituie scroafa enorm\, `ntins\ pe sol `mpreun\ cu cei treizeci de purcelu[i nou-n\scu]i: „C=nd `ngrijorat, l=ng\ apa r\zle]ului fluviu,/ Pe sub stejarii din ]\rmuri uria[\ g\si-vei o scroaf\/ Cu-n jur treizeci de purcei, ce f\tat\, va sta tol\nit\,/ Alb\, `ntins\ pe jos, [i tot albi l=ng\ ]=]ele-i puii,/ Locul cet\]ii va fi [i al muncilor sigur\odihn\“ (Aen. III, 389-393, trad. Nicolae Ionel). Pentru Dante, violen]ii m=ni-

o[i, regi c=ndva, `n via]a p\m=nteasc\, merit\ s\ fie amplasa]i infernal „ca porcii `n mocirl\“ (Inf. VIII, 50). Dar celebritatea medieval\ a expresivului omnivor se leag\, printre altele, de numele sf=ntului Anton, de unde o `ntreag\ serie iconografic\, perpetuat\ p=n\ `n zilele noastre. Poetul vituperant se raporteaz\, cu pasiune realist\, inclusiv la cutuma antonian\ de cre[tere, cu ]eluri desigur umanitare, a gr\sunului vie]uitor, dimpreun\ cu restul animalelor, sub egida sf=ntului abate: „Cu aceasta `[i `ngra[\ porcul sf=ntul Anton/ [i al]ii care sunt `nc\ [i mai porci,/ pl\tind cu moned\ calp\“ (Par. XXIX, 124-126). Materia de `mbuibare din metafora dantesc\ o constituie, `n crudul plan al

realit\]ilor istorice[ti, falsele indulgen]e, prin a c\ror v=nzare moralmente ilicit\ c\lug\rii `mpricina]i (reprezenta]i metonimic `n text, prin `nsu[i patronul lor), aidoma altora `nc\ [i mai tic\lo[i]i dec=t d=n[ii („mai porci“ - se `ncrunt\ incoruptibilul vizionar), `[i sporesc averile pe seama credulit\]ii (aici, nepertinent\) a vulgului, insuficient de instruit `n materie de just\ chivernisire a celor duhovnice[ti. Precum se [tie [i se deslu[e[te [i din asprimea invectivei dante[ti, trecerea de la senin\tatea clasicilor la sensibilitatea medieval\ nu a priit porcului, care, `n mintea poe]ilor, ca a vulgului profan, a suferit un aspru deficit de „imagine“.

9

Zece `ntreb\ri la care nu vrea s\ r\spund\ nimeni - propuse lui `nsu[i de Gheorghe IOVA [i vag regizate de Sorin PREDA -

„~ndep\rtez scrisul lumii [i astfel `mi procur albul de care am nevoie s\ scriu“ ~n buzunarul casnic al garsonierei sale, Gheorghe Iova st\ pe marginea patului [i mediteaz\ cu voce tare. Vorbe[te precum scrie, umpl=nd spa]iile albe [i preg\tite s\ g\zduiasc\ g=nduri [i reveniri, invazie de semne ortografice, de t\ieturi [i adaosuri esen]iale. Mald\rul de c\r]i [i manuscrise par s\ insemineze dezordonat `ntreaga suprafa]\ a camerei, covorul, pere]ii de sprijin, sc\unelul ]\r\nesc cu trei picioare, sertarele scobite `n osatura firav\ a bibliotecii ridicate p=n\ `n tavan. Al\turi, suger=nd o prezen]\ voalat\ discret, Doina (so]ia lui) imortalizeaz\ clipa [i `nt=lnirea noastr\ cu un aparat de fotografiat. Ca de obicei, fotografia nu face dec=t s\ separe aten]ia de percep]ie. Ca de obicei, discu]ia cu Gheorghe Iova `ncepe cu o propunere (zece convorbiri) [i cu o prim\ `ntrebare. E un joc [i o conven]ie. Am=ndoi [tim c\ `ntreb\rile sunt bune doar s\ ridice alte [i alte semne de interogare. R\spunz=nd, interlocutorul nu face dec=t s\ se mire, contabiliz=nd `ntreb\ri `nc\ nepuse de nimeni. - Scrisul - spui tu, [i nu obose[ti s\ o repe]i - este un act de putere. ~n]elegem prin putere „probabilitatea ca unul dintre actorii unei rela]ii sociale s\ se g\seasc\ `n postura de a-[i impune propria voin]\ `n ciuda unei presupuse rezisten]e `nt=mpinate“. Accept=nd aceast\ defini]ie, mai putem vorbi oare despre puterea scrisului? Nu cumva aceast\ putere st\ doar `n simpla [i ofilita sa afirmare? Unde ai plasa scrisul `n ac]iunea [i puterea uman\? - Ce aud nu-mi pace. Eu stau `n aversiune cu no]iunea de „voin]\“. Vreme de o mie de ani, c\lug\rii cre[tini au avut timp s\ precizeze c\ voin]a este un alt nume pentru inteligen]\. Inteligen]a ajunsese s\ aib\ o disociere doar prin uzajul diferit al unor cuvinte. Degradarea no]iunii de inteligen]\ prin dubletul s\u voluntar a dus, printre altele, [i la acea filosofie clasic\ german\, care, la vremea ei (1830, s\ zicem) era perceput\ ca fiind un efort supradimensionat de imaginare a unui stat, a unui imperiu. Aici g\sim aceast\ preeminen]\ a voin]ei `n fa]a inteligen]ei, care explic\ `n parte marile mitologii germane, medievalismul [i antieuropenismul lor endemic. La nem]i exist\ o filozofie a voin]ei, pe care nu am niciun chef s\ o omologhez... - Simt c\ ne `ndep\rt\m de scrisul [i puterea lumii... - ~n timp ce amendam cuv=ntul „voin]\“ din defini]ia ta, m\ g=ndeam la extraordinarele performan]e ale unor propozi]ii. M\ g=ndeam de pild\ la propozi]ia din Consti-

tu]ia american\: „Noi, poporul“. Logic [i juridic, acest lucru nu se poate fundamenta `n niciun fel, dec=t cutumiar. Aceast\ abera]ie, „Noi poporul“, con]ine `ns\ un mare adev\r: exist\ foarte mul]i oameni care sunt uni]i de o propozi]ie... Mergem mai departe [i ne `ntreb\m: Care dintre lucrurile umane au dus la aceast\ mare putere a lumii? Dup\ p\rerea mea, puterea lumii este cuv=ntul nu buldozerul, nu cu]itul sau b=ta. Ac]iunea specific uman\ este „ac]iunea textual\“. - Exist\ o diferen]\ `ntre for]\ [i putere? - No]iunile de for]\ sunt: m\rime, impact, eficien]\ imediat\. For]a zdrobe[te -

reaz\ ceea ce se `nt=mpl\ ast\zi cu scrisul lumii [i sper s\ fie vorba numai de trec\toare n\p=rliri sociale [i politice - schimb\ri de antete, de legi, de orient\ri [i `nsemne statale. Orice lucru uman `[i produce propriul gunoi, propriul za]. Problema este s\-l `nl\turi la timp. Literatura rom=n\ de azi mi se pare absolut sufocat\ de faptul c\ nu a luat decizii la timp, de faptul c\ ea este cu fundul `n c=te luntrii vrei, fiind bun\ [i `n comunism, bun\ [i acum. Vrea s\ demonstreze c\ e transsocial\, transuman\, [i a ajuns, datorit\ unei proaste mitologii, la conceptul g\unos al rezisten]ei prin cultur\. ~n tot acest timp, literatura rom=n\ este de un cenu[iu `nsp\im=nt\tor. Triada Co[buc-

or=nduiri, oameni [i tot ce vrei. For]a vine [i din apropierea presta]iilor literare de cele gazet\re[ti [i chiar politice. La r=ndul ei, puterea este `n primul r=nd str\baterea timpului - una dintre revela]iile lui Bachelard, care [i-a dat seama c\ `ntr-o sut\ de ani marile descoperiri [tiin]ifice devin maculatur\, dar un poem de Pindar sau Dante st\ `n timp [i rezist\... Dac\ ar fi onest\ p=n\ la cap\t [i ar recunoa[te c\ lucreaz\ cu efemerul, presa ar trebui s\ arate cu totul altfel. Presa, ca orice `nlocuitor, d\ tot mai multe semne c\ ar fi eternoid\... M\ `ngrijo-

Vlahu]\-Panait Cerna ne marcheaz\ `n continuare, instituind `n literatura rom=n\ o politic\ de mediocrizare for]at\ a culturii, politic\ preluat\ [i de Carol al II-lea [i de comuni[ti. Una dintre marile tradi]ii la noi este alternativa: ori putere, ori crea]ie. Nenorocirea e c\ toat\ lumea vrea putere. Nu `nt=mpl\tor, literatura rom=n\ se laud\ c\ are un nivel european, dar nu se afl\ `n dialog cu nimeni - nici m\car cu sine `ns\[i. E trist s\ vezi c\ Uniunea Scriitorilor nu a avut vreun program din 1990 `ncoace, iar „Rom=nia literar\“ a devenit citadela

limbajului de lemn. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor [i al ASPRO, sunt de mult `n literatur\ [i am luat op]iunea s\ nu fac altceva dec=t ce fac, dar constat c\ nimeni nu m\ reprezint\. M\ simt izolat [i m\ oblig s\ g=ndesc singur. Ce argument are scriitorul rom=n s\ se considere „spiritualitatea neamului“ [i s\ cear\ protec]ia statului? Cam astea ar fi `ntreb\rile la care nu vrea s\ r\spund\ nimeni - `ntreb\rile la care nici m\car `n singur\tate nu sunt abordate de ai no[tri prieteni [i colegi. Ce este scrisul? Securitatea a terorizat neamul rom=n, spun=ndu-i: „Ia pune m=na [i scrie!“. Securitatea i-a f\cut scriitori pe to]i. Pe toate planurile, dosarul era precursorul c\r]ii de munc\ [i al tuturor c\r]ilor. Este limpede c\ marii romancieri, Buzura [i al]ii, au f\cut cititori av=nd acces la aceste dosare. Le-au mutat de acolo-acolo, de pe un suport pe altul... Lucrurile acestea trebuiau s\ `nceteze la un moment dat. Ca literatura, presa rom=neasc\ de ast\zi confund\ dreptul constitu]ional al cet\]eanului la informa]ie cu dreptul ei de a se informa. Ea `ns\ nu are niciun drept s\ se informeze. Ea este obligat\ prin Constitu]ie s\ ating\ direct lumea [i s\ fie putere `n stat. Cum se face c\ aceast\ pres\ este parazit pe cet\]ean (uzurpator al cet\]eanului, de fapt)? Avem prea multe institu]ii ale cuv=ntului - literatur\, ziare, Parlament. Avem ofi]eri sub acoperire `n pres\ (alt\ institu]ie a cuv=ntului). A r\mas la urm\ misterioasa [i nemaipomenita, dacica [i ve[nica (mai mare dec=t poporul rom=n [i istoria lui) Uniune a Scriitorilor. Sacrosanct\, f\r\ nicio performan]\, av=nd `n frunte critici, ce au scris despre sute sau mii de nume care acum nu mai sunt - decenii `ntregi despre nimeni, contra nimeni, l=ng\ nimeni, supra nimeni. Ce institu]ie a cuv=ntului sau a autorit\]ii cuv=ntului mai este Uniunea Scriitorilor? ...Se scrie [i se vorbe[te imens. Ei bine, posibilit\]ile ca aceast\ vorb\rie local\ sau mondial\ s\ fie lizibil\ [i s\ poarte mesaj st\ `n picurii, `n polenul unui vers de Eminescu, `ntr-o vorb\ a lui Wittgenstein sau a lui Spinoza. C=teva pagini sau corpusuri textuale autentice sunt `n mare minoritate fa]\ de c=t consum textual are lumea, dar ele fac lizibilitatea acestor mari nori textuali. Este [i o problem\ de ecologie, dac\ vrei. Canalele se `nfund\ cu vorbe [i cineva trebuie s\ le desfunde. Cum scriam `n 3 martie ’77, cu o zi `nainte de cutremur: „S\ tot `nl\tur, m\ doare m=na“. ~ndep\rtez scrisul lumii [i astfel (a[a cum olandezii `ndep\rteaz\ Atlanticul mai `ncolo), `mi procur albul pe care s\ scriu eu... Doar scrisul de scriitor ecologizeaz\ [i cur\]\ periodic locul pentru un nou scris. Doar scriitorul face o bun\ repartizare `ntre scris [i omul viu. Acesta este [i adev\rul lui Isus - oric=t de mult scris ar fi `n lume, el devine activ [i autentic numai dac\ se sacrific\ un om.

10 DOCUMENTE LITERARE

Agita]ie, calm, resemnare Constantin CÃLIN

Acestea sunt notele caracteristice ale celor trei scrisori pe care le public ast\zi. Doi dintre autorii lor – Gheorghe P\trar (1939-2004) [i Dan Lauren]iu (1937-1999) – mi-au fost colegi de an la Facultate, iar al treilea, Stelian Baboi (1938-2003), cu un an mai mare. To]i au avut leg\turi cu literatura. Gheorghe P\trar (pentru prieteni, {lic\), de pild\, pe lâng\ o activitate de publicist, a realizat o „bibliografie monografic\“, Publica]ii periodice b\c\uane/ 1867-1967, cu o „Precuvântare“ de Corneliu-Dima Dr\gan (1969), o Introducere `n biblioteconomie, `n colaborare cu bibliologul amintit (1973) [i un studiu despre Bacovia [i Bac\ul, cu un „Cuvânt `nainte“ de George B\l\i]\ (1977), toate lucrate cu seriozitate. Citat\ de mul]i dintre cei care au scris despre Bacovia, ultima din aceste c\r]i circumscrie atent subiectul [i ofer\ date corecte `n cea mai mare parte a lor. I s-ar putea repro[a doar câteva deduc]ii exagerate [i unele lec]iuni gre[ite de documente. P\trar era un tip tenace [i exclusivist, lucru care se observ\ [i `n articolele [i recenziile

sale. Nu ezita `n fa]a formul\rilor categorice, chiar brutale, [i nu jongla cu nuna]ele. Judeca f\r\ concesii [i f\r\ rest. Era un om dificil, greu de `ntors, dar `n acela[i timp simpatic prin fervoare. „Ciocnirile“ cu ceilal]i, `n care punea patim\, l-au uzat prematur. ~n manuscrisele r\mase de la el trebuie s\ se reg\sesc\ [i pagini de proz\ (povestiri [i nuvele din lumea satelor), din care mi-a citit nu o dat\ `n casa sa. Nara cursiv, cu duritate, realist. O cercetare minu]ioas\ a „mo[tenirii“ sale ar putea sugera ideea unor recuper\ri. Ca mod de a fi, Dan Lauren]iu era opusul lui P\trar: un „fantezist“. Pe când acesta din urm\ p\rea presat de actualitate, el ignora provoc\rile ei. Nu l-am v\zut niciodat\ `ncordat, agitat, nervos. Indiferent de adres\ - spre Universitate, cantin\, c\min, restaurant, plimbare – mergea cu acela[i pas: lent, strâns `n sine, rumegându-[i dilemele [i reveriile. El venea `n literatur\ dinspre filozifie, `nc\rcat de gânduri [i inten]ii impenetrabile pentru ceilal]i. Poetul, produc\tor de „fl\c\ri grele“, era dublat de

eseist, care, ocupându-se cu comentarea c\r]ilor `n revista „Cronica“, `ncerca s\ detecteze - cum am remarcat la timpul respectiv -, `n fiecare dintre ele, „«starea de gra]ie» a spiritului creator“. Textele sale critice erau, `n fapt, ni[te exerci]ii impresioniste de calitate, f\r\ conexiuni istoricoliterare [i f\r\ preten]ii de ierarhizare axiologice. ~n 1976, când le-a adunat `n volum (Eseuri asupra st\rii de gra]ie, Ed. Cartea Românesc\), `[i va argumenta astfel pozi]ia: „Implicat el `nsu[i `n via]a poeziei române de azi, autorul Eseurilor de fa]\ nu se vrea `n primul rând un critic sau un istoric literar, adic\ un judec\tor dintre aceia care au aerul c\ nu gre[esc niciodat\“. Efortul s\u ]inea c\tre altceva: „a pune ordine `n lumea lui «nu [tiu cum», a `n\l]a o construc]ie omogen\, suficient\ sie[i `n plan logic“. Cert, nu prea ne potrivim, `ntrucât `n cronicile mele, eu m\ str\duiam s\ relev „ce zice“ un autor [i, mai ales, „cum zice“, opera]iuni pe care el le credea „comode“, de[i, când vrei s\ le execu]i bine, nu sunt. Absolvent de filozofie, Stelian Baboi nu

Prietene,

Iubite Costeo,

Am ajuns la un impas peste care nu pot s\ trec [i vin cu rug\mintea pioas\ s\-mi dai un sfat. Mintea mea e o `nv\lm\[eal\ de contrarii care nu ajung la nici un fel de echilibru. Tu, [tiind situa]ia mea, vezi lucrurile dintr-o perspectiv\ mai larg\ [i mai clar. Aici mi-a venit numirea de director la Cucor\ni1 [i ieri diminea]\ m-a luat de acas\ vicele sfatului raion[al] cu ma[ina [i m-a dus la Cucor\ni s\ m\ ung\ `n noua func]ie, M-am certat cu el [i i-am spus c\ nu primesc direc]ia. Mai a[tept o s\pt\m`n\ r\spunsul t\u. Am temerea c\ de data asta are s\ ias\ cu bucluc [i n-a[ vrea s\ le las alor mei o mo[tenire proast\. Te rog s\ vezi dac\ acolo mi se ofer\ post sigur2 [i oamenii nu umbl\ cu promisiuni [i nu t\r\g\neaz\ ca s\ fie politico[i. Nu am posibilitatea s\ mai umblu mult pe drumuri. Dr\m\luie[te situa]ia `n care m\ aflu [i spune-mi ce s\ fac. }in la sfatul t\u [i am mare nevoie de el, mai ales acum c`nd risc s\ devin ridicol prin revenirile mele. L\s`nd astea, vreau s\-]i mul]umesc ]ie [i Anei pentru calda voastr\ ospitalitate. P\strez pentru voi cele mai bune g`nduri. V\ trimit cele mai calde salut\ri de bine [i frumos.

~]i mul]umesc din toat\ inima, `nc\ o dat\, pentru fericita cronic\, [i foarte inspirat\, din „Ateneu“1. Mi-a pl\cut foarte mult, pentru aburul s\u vital, pentru sintagmele teoretice de `nlt\ clas\. Nu cred `ns\ c\-mi `ncifrez `n mod deliberat unele poezii, sau versuri, care ar putea justifica o judecat\ viz`nd ermetismul absolut2. Poate acele pie-

P.S. Cronica la Pozi]ia a[trilor (ca la Exod) e minunat\. To]i au citit-o cu mare pl\cere (Andriescu, {tefanache, Iacob, Sturzu etc.)7. S\ [tii c\ barba tot mai cre[te, dar m\ `mbrac foarte elegant (sau `ngrijit). Acum merg `ntr-un costum negru, corbul lui Edgar Poe, bat cu aripa mea `n geamurile c\tre transcendent. Al t\u, Lauren]iu Genaru [i Sabin vor ap\rea `n noiembrie- decembrie.8 Salut\ri lui L.10 Ioanid.9

se la care te-ai g`ndit c`nd ai scris asta, s`nt numai tainice, nu `ncifrate, [i ar trebui s\ fie dest\inuite, nu descifrate. C. Cri[an a scris `n ziarul „Munca“ de acum vreo trei s\pt\m`ni c`teva r`nduri despre Pozi]ia a[trilor tocmai `n sensul ermetismului absolut („nu `n]elege nimeni nimic, [i `n primul r`nd tipograful care culege“ astfel de compuneri la dicteul automat)3, mai mare hazul! Desigur c\ m\ doare atunci c`nd nu pot intra `n rezonan]\ cu aproapele meu, c\ci poezia se scrie `n solitudine, [i `mpotriva solitudinii, nu? Sper ca recenzia s\ apar\ la noi (e bun\), iar versurile Elisabetei Isanos4 s`nt date, cu altele, tov. Ciopraga5. A[tept rezultatul. Dar nu uita de articolul pe care l-ai promis!6 Te s\rut, Lauren]iu

_____________ 1. Dan Lauren]iu, Pozi]ia a[trilor, `n „Ateneu“, 4, nr.10, octombrie 1967, p.8. 2. Replic\ la urm\toarea observa]ie a mea: „Formul\rile sale eliptice trec `ns\ [i dincolo de obscuritatea necesar\ poeziei, `n obscuritatea absolut\“. 3. Constantin Cri[an (19371996), critic [i sociolog literar. „Munca“, organ al Uniunii Generale a Sindicatelor. Lipsa unei colec]ii a acestui ziar `n bibliotecile din Bac\u nu mi-a permis s\ localizez citatul. 4. Fiica lui Eusebiu Camilar [i Magdei Isanos, poet\, prozatoare [i traduc\toare, atunci ca acum reticent\ `n rela]iile cu redac]iile revistelor, de aici demersul meu de mijlocitor al public\rii versurilor sale. 5. Prof. univ. dr. Constantin Ciopraga, directorul revistei „Cronica“.

Boto[ani, 5 septembrie 1965

Cu ad`nc respect, Gic\ P.S. Iart\-m\ c\ am `ns\ilat numai c`teva g`nduri, dar mintea mea se opre[te numai la aceste probleme acum. _____________ 1. Sat din jude]ul Boto[ani. 2. I s-a oferit un post la Chetri[, comuna Geoseni. Peste o lun\ se va c\s\tori cu Marlena Andriescu, absolvent\ a Institutului Pedagogic din Bac\u. Ulterior, va lucra la Biblioteca Jude]ean\, ziarul „Steagul ro[u“, Direc]ia Presei, {coala Popular\ de Art\ [i Centrul Jude]ean de ~ndrumare a Crea]iei Populare, Liceul „Letea“.

Ia[i, 24 oct. 1967

se omora prea tare cu firea, ca Dan Lauren]iu, `n nicio `mprejurare. Alternând surâsul cu `ncrunatarea, face figur\ de flegmatic mali]ios. Tân\r, la `nceputul anilor ’60, reprezenta o promisiune a poeziei ie[ene, `ns\, sastisit `nainte de vreme, n-a „tras“ ca al]ii [i a pierdut „caden]a“ cu plutonul celor din ]ar\. Volumele sale `n acest gen au ap\rut la intevale mari unul de cel\lalt: ~n b\taia soarelui (1967), Prima iubire (1977), Convorbire târzie (1991), Priveghiul profe]ilor (2001). Doar ultimul, Iubirea pe p\mânt, cu aspira]ii de sum\ epic\, a fost publicat dup\ un timp mai scurt: doi ani. Din aceast\ cauz\, Stelian Baboi a avut numai dezavantaje. Am fost surprins, de exmplu, s\ nu-l g\sesc `n Dic]ionarul general al literaturii române, unde sunt prezenta]i destui autori sub valoarea lui. O relectur\ integral\ a operei lui ar ar\ta c\ e unul dintre prozatorii substan]iali, profunzi [i un eseist [i un dramaturg onorabil. Sper c\ `ntr-o zi, când vor plesni cl\bucii literaturii aflate acum la mod\, va fi descoperit [i numele i se va impune.

6. Articol pe o „tem\ de actualitate“, desigur, pe care `ns\ nu-mi amintesc s\-l fi trimis. 7. Al. Andriescu, Corneliu {tefanache, Mircea Radu Iacoban, Corneliu Sturzu. Primul, colaborator, ceilal]i, membri `n comitetul de conducere al „Cronicii“. Ceea ce, probabil, le pl\cuse acestora e portretul pe care i-l f\ceam poetului. ~l reproduc, pentru o mai bun\ `n]elegere a urm\toarelor preciz\ri din postscriptumul s\u: „Macedonskian, cu alur\ superb\, Dan Lauren]iu e `n via]a obi[nuit\ o f\ptur\ dintre acelea ce trezesc b\nuiala portarilor [i mobilizeaz\ aten]ia sergen]ilor de strad\. Umerii s\i co[covi]i de oboseal\ poart\ `n trufie lin\ un cap himeric, cu ochi insinua]i [i gur\ rea, t\iat\ sub]ire. O anumit\ neglijen]\ a b\rbii [i a ve[mintelor, prea evident\ ca s\ nu fie dorit\, sugereaz\ noctambulismul poetului iubitor de symposioane cu beletri[ti [i filozofi - oameni, unul din trei, gata s\ supun\ lecturii un proasp\t manuscris - de care Ia[ul boemelor romantice [i neromantice nu duce nici ast\zi lips\. Cu toat\ rigiditatea trunchiului, p\[e[te cu pa[i moi, alicnind pu]in, iar uneori, pe loc ori `n mers fiind, `[i v`ntur\ coatele `ntr-o zbatere ritmic\ parc\ st\p`nit de chemarea neauzit\ a unui zbor. Vorbe[te repede, combin`nd `ntr-un mozaic buim\citor versuri proprii cu alte versuri sau senten]ii rare, [i face asta a[a fel `nc`t po]i crede c\ la mijloc e [i pl\cere [i orgoliu [i grija de a nu fi luat drept fiin]\ terre-à-terre. ~ncheindu-[i scandarea, r`de melancolic [i intr\ `n t\cere“. 8. Ovidiu Genaru a ap\rut, cu o singur\ poezie („V\paie“), abia `n „Cronica“, 3, nr.11, 16 martie 1968, p.6, iar Mihail Sabian (1935-1975), cu trei („Dans total“, „Septembrie...“ [i „Printre noi“), `n „Cronica“, 3, nr.4, 27 ianuarie 1968, p.6. 9. Ioanid Romanescu (19371996), poet cu alur\ dramatic\ [i dic]ie ferm\, autorul volumelor Singur\tatea `n doi, Abera]ii cromatice, Favoare, Magie etc., atunci corector la revista „Ateneu“. 10. Numele de botez al poetului era Lauren]iu (Lauren]iu Ciobanu), nu Dan (Dan Ciobanu), cum crede Nicolae Busuioc `n dic]ionarul Scrii-

tori [i publici[ti ie[eni contemporani, Ed. Vasiliana - 98, Ia[i, 2002, p.248.

[Ia[i], 26 februarie 2003 Distinse prietene Constantin C\lin, Cu mare `nt`rziere `]i mul]umesc pentru Bacovia1. Fiind grav bolnav de cancer de prostat\, cu greu am putut s\ mai public ni[te c\r]i. ~]i trimit romanul Iubirea pe p\m`nt, ap\rut `n regie proprie la Ed. „Junimea“. Cel\lalt roman, Priveghiul profe]ilor, ap\rut `n 20012, nu pot s\ ]i-l trimit fiindc\ nu mai am nici un exemplar, `ns\ i-am dat lui Pocovnicu3 un exemplar. Sigur este c\ va ap\rea `n acest an un nou tiraj [i atunci, dac\ `mi mai d\ Dumnezeu zile, voi avea grij\ s\-l ai. }i-am citit cu mult\ aten]ie cartea [i m-a `ntristat afl`nd c`t de mult a suferit marele poet. Cartea este scris\ cu nerv, cu mult\ incitare la lectur\: la `nceput o cite[ti ca pe un roman poli]ist sau ca pe o monografie provocatoare, `ns\ dup\ ce o recite[ti descoperi [i noi `n]elesuri. Este o carte de referin]\, f\r\ de ea nu se mai poate scrie ceva despre via]a lui Bacovia. Dac\ vei avea timp [i dac\ vrei putea citi romanul meu, m-a[ bucura s\-]i aflu p\rerea `ntr-o cronic\ din revista „Ateneu“ sau din orice revist\ `n care o vei publica.4 }i-a[ mai scrie, dar starea mea de s\n\tate nu-mi `ng\duie s\ stau pre mult la masa de scris. M\ ier]i de toate t\cerile mele. Dumnezeu s\-]i ajute `n Logos [i `n Via]\! Stelian Baboi _____________ 1. Dosarul Bacovia, I, Eseu despre om [i epoc\, Ed. Agora, Bac\u, 1999. 2. La aceea[i editur\. 3. Daniel-{tefan Pocovnicu, poet [i critic, atunci cronicar al revistelor „Ateneu“ [i „Convorbiri literare“. 4. Figureaz\ `nc\ pe lista restan]elor mele. Romanul a fost `nt`mpinat cu elogii maxime, `ntr-un comentariu flamboiant din „Cronica“, de Tudor Ghideanu, colegul s\u `ntr-ale filozofiei.

11 OGLINDA

Gura lumii Ovidiu GENARU P\rinte, dac\ se poate, a[ vrea s\-mi sfin]i]i ma[ina `mpotriva vitezei… *** Dac\ nu se montez\ gratiile ast\zi, nu evoluez, spune leul la circ, mi se pare c\ publicul e foarte nervos... *** Vinurile superioare sunt vinurile din rafturile de sus... *** }a]a Anica [i-a montat `n vie o sperietoare haut couture, ca s\ alunge graurii... *** Pentru conduc\torii auto, restaurantul nostru v\ pune la dispozi]ie, odat\ cu nota de plat\, [i o adeverin]\ c\ n-a]i b\ut. *** Dac\ aduna]i banii boga]ilor cu banii s\racilor [i face]i media, ob]ine]i banii clasei de mijloc. Asta teoretic, c\ practic nu se poate. *** Ca s\ dea un semn pozitiv, odat\ cu integrarea `n UE, prim\ri]a noastr\ comunal\ [i-a siliconat buzele. ***

Trenul a sosit `n gar\ mai precoce dec=t de obicei... *** Pe u[a sediului PNL scrie: nu primim st=ngaci... *** Ce prefera]i? Pasta de din]i sau borma[ina? Au fost v=nz\ri g=rl\... *** Dup\ masterat, ho]ul de cai a devenit geamba[ de ma[ini... *** Unii sus]in c\ partidul conservator nu poate evolua din pricina titulaturii... *** Prim\vara, pe acoperi[ul caselor noastre, se pun bazele viitoarelor pisici. *** O lume pentru to]i, o poveste SF. *** Copiii no[tri sunt frumo[i, de[tep]i [i cumin]i; copiii altora sunt ur=]i, pro[ti [i obraznici. *** Regret\m, ave]i un cancer, dar nu putem preciza diagnosticul dec=t

dup\ autopsie... *** Doamnele cu strasurile, domnii cu stresurile... *** Vivi din Corbasca a ajuns bine, e la Torino, constructor, face trotuare... A[a ne-a scris... *** Ast\zi, `n hipermarket, g\se[ti tot ce-]i dore[te inima, numai c\ nu-]i dau voie s\ le iei acas\... *** Noi miz\m pe inunda]ii, domni[orule, c\ vine Gigi [i ne bag\ `n traist\... *** La judecata final\ inculpatul a fost dezvinov\]it pe nedrept. *** Societatea noastr\ are un singur salariat: directorul general... *** Animalu’, m-a prins cu minciuna c\-s virgin\ [i m-a reclamat la tribunal! *** Dup\ alegeri tot satul s-a dus la biseric\ s\ se spovedeasc\...

Pic\tura de... (9) Select\m alte directive din registrul cenzurii anului 1938, fragmente dintr-o o carte `n curs de apari]ie la Editura Curtea Veche. Dup\ cum s-aa putut constata [i din episoadele anterioare, normativele cenzurii vizau nu numai problemele de politic\ ale statului, ci [i altele, dintr-uun registru mult mai cuprinz\tor (unele ast\zi hilare). Interdic]iile de tot felul nu aveau dec=t un singur scop: promovarea intereselor personale ale regelui Carol II [i crearea unei imagini propagandistice a unei Rom=nii f\r\ fr\m=nt\ri, f\r\ m\cin\ri interne. Altfel spus, falsificarea realit\]ii - obiectiv al cenzurii [i cenzorilor dintotdeauna. 15 iunie. Focul de la Muzeul Militar. Titluri mici, nealarmante. S\ nu se scrie ce a ars. Fotografie una, dar s\ nu se vad\ obiectele ce ard. Ziarul Ordinea a fost confiscat [i suspendat pe timp de 15 zile pentru nerespectarea dispozi]iunilor Cenzurei. Ziarul Lumea Rom=neasc\ a fost suspendat pe timp de 5 zile pentru publicarea unei [tiri tenden]ioase. Nici un cuv=nt de recursul lui Codreanu. La 27 mai 1938, C.Z. Codreanu fusese condamnat la 10 ani munc\ silnic\, 6 ani degradare civic\. 5.000 lei amend\ [i 2.000 cheltuieli de judecat\. A fost depus la Jilava [i, `n cele din urm\, la R=mnicu S\rat. Numero[i legionari au fost interna]i `n lag\re. 16 iunie, ora 11.00. [Dou\ texte dactilo: „Pentru procurarea materialelor necesare caz\rii interna]ilor `n lag\rele de la Tismana, Miercurea Ciuc [i Dragomirna, Ministerul de Finan]e a deschis pe seama Ministerului de Interne un credit suplimentar de lei 2.000.000.“ {i o alt\ normativ\ la ziarul Rom=nia, scos de Cezar Petrescu, publica]ie oficioas\ a guvernului, bine subven]ionat\ pentru propaganda f\cut\ lui Carol II [i regimului s\u: „Pe seama Ministerului de Interne s-a deschis un credit `n sum\ de lei 7.000.000 necesar\ pentru apari]ia `n mod regulat a cotidianului Rom=nia [i a

publica]iei s\pt\m=nale Rom=nia. Foaia satelor, pe lunile iunie [i iulie, `n conformitate cu Jurnalul Consiliului de Mini[tri nr. 933 din 14 mai 1939.“] Aten]iune. Aceste dou\ informa]iuni ce au ap\rut azi `n Monitorul Oficial se vor cenzura. Se va cenzura informa]ia c\ dl. Radu Gyr [Demetrescu, 1905-1975, poet [i cadru universitar, doctor `n litere] care se afla cu domiciliul for]at la Miercurea Ciucului va fi suplinit la catedra d-sale de la Facultatea de Litere de c\tre dl. George Dumitrescu. 17 iunie. Se va cenzura informa]ia c\ de la Casa de Depuneri au disp\rut ni[te bonuri de impozite sau alte valori. ~nceteaz\ definitiv polemica `ntre ziarele Viitorul [i Dreptatea pe chestiunea guvern\rii liberale sau na]ional-]\r\niste. Dispar cuvintele liberal sau na]ional]\r\nist. Ma[ina domnului prefect de Ilfov, general Dembrowski, nr. 85 B, a c\lcat o femeie. S\ nu apar\ `n ziare. Duminic\ 19 iunie, orele 12.00. La Piatra Neam] a fost un asasinat. Nu va apare absolut nici un cuv=nt despre acest lucru. 20 iunie, ora 21.00. Din ordinul domnului ministru de Interne: 1) Nu se mai scrie nimic, absolut nimic, despre legionari. 2) De asemeni, nici un cuv=nt

CENZUR| 1938 Ioan LÃCUSTÃ

relativ la vizita d-sale la Balcic [i Constan]a. 21 iunie, ora 24.00. Ast\zi diminea]\ a avut loc un accident de ma[in\ la [osea. ~ntre victime a fost [i elevul T\nase Aurel, fiul artistului C. T\nase. Numele acestui elev accidentat se cenzureaz\, precum [i faptul c\ este fiul artistului. Va apare `n ziare Expunerea de motive asupra coopera]iei, apoi numirea domnului René P. Romniceanu director general al Institutului Na]ional al Coopera]iei. Domnii cenzori nu vor permite nici o critic\ asupra acestei probleme, nici chiar obiectiv\. Se las\ numai laude, dar din acelea puternice. Nu se las\ „c-ar fi bun\ legea, dar…“ sau s\ se modifice cutare lucru, sau s\ vedem cum va fi aplicat\ etc. Se las\ deci numai imn de elogii. 24 iunie. Ast\zi un avion trec=nd deasupra lacului Her\str\u i-a sc\pat un rezervor `n ap\. S\ nu se dea propor]ii acestei chestiuni. S\ se scoat\ un accident, c\ci avionul n-a avut absolut nimic. Orice exagerare se va cenzura. O aten]iune deosebit\. La Casa de Depuneri se sustr\geau bonuri de impozit [i apoi se vindeau. S\ nu apar\ nici un cuv=nt, sub nici o form\. Nici o aluzie m\car. 25 iunie, ora 0.50. Aten]iune deosebit\. Nici un cuv=nt despre procesul care a `nceput apoi la Tribunalul Militar, Sec]ia I-a, al fo[tilor [efi ai mi[c\rii legionare (Statul Major Legionar). 30 iunie. Pentru ultima dat\ atrag aten]iunea a nu se mai l\sa atacuri `ntre fostele partide. ~n Dreptatea cu data de 29 iunie, d. Nicola a l\sat un atac la adresa guvern\rii de 4 ani liberale. Am fost nevoit s\ las r\spunsul `n ziarul Viitorul. S\ `nceteze orice atacuri [i de o parte [i de alta. 1 iulie. Ministerul de Interne `n urma interven]iei Marelui Stat Major ne aduce la cuno[tin]\ c\ `n ziarul Curentul din 7 mai a.c. a ap\rut o informa]ie relativ\ la sosirea `n ]ar\ a 4 avioane de bombardament comandate pentru armat\ `n Fran]a. Domnii cenzori sunt ruga]i ca pe viitor s\ nu mai lase astfel de informa]iuni referitoare la organizarea, dizlocarea [i

dotarea armatei noastre cu material de r\zboi, `ntruc=t aceste informa]iuni intereseaz\ numai serviciile de spionaj str\ine, c\rora le revine astfel `n mod gratuit materialul necesar. Azi a avut loc o ciocnire `ntre 2 automobile pe Calea Victoriei. Una din ma[ini era a domnului general {tefan Ionescu, [eful Marelui Stat Major. N-a fost nici un accident de persoane. Nu va apare nici un cuv=nt `n ziare din ordinul domnului general comandant al Corpului 2 Armat\. 2 iulie, ora 20.00. Azi am l\sat comanda domnului locotenent-colonel Dan Pascu. 3 iulie, ora 21.00. Din ordinul ministrului de Interne, ziarul Universul se suspend\ pe timp de 3 zile, adic\ luni 4, mar]i 5 [i miercuri 6 iulie 1939, pentru atitudine ireveren]ioas\ fa]\ de autorit\]ile de stat, [i anume pentru scrisoarea trimis\ Direc]iunii Presei [i Propagandei `n leg\tur\ cu legea asupra controlului fondurilor de `ntre]inere. Ziarul fusese sanc]ionat deoarece directorul s\u, Stelian Popescu, `n articolul Cerem dreptate, protestase `mpotriva modului `n care se `mp\r]eau fondurile pentru propagand\. „~n interesul m\ririi fondului propagandei na]ionale - scria el-, guvernul a decis ca o parte din publicitatea ziarelor, adic\ aceea dat\ de stat sau de societ\]ile [i `ntreprinderile `n leg\tur\ cu statul, s\ fie distribuit\ prin Direc]iunea General\ a Propagandei, cu dreptul pentru aceasta de a re]ine 25 la sut\ din pre]. Sistemul, bun sau r\u, a fost acceptat de toate ziarele [i nimeni n-a formulat vreo critic\. Dar aceast\ acceptare, aceast\ contribu]ie ce se cere presei pentru fondul propagandei na]ionale nu `nseamn\ c\ instituie pentru cineva dreptul de a `mp\r]i ziarele, cu de la sine putere [i dup\ bunul plac, `n dou\ categorii: favori]i [i nefavori]i. (...) Distribu]ia publicit\]ii s-a f\cut mai mult dup\ nevoile financiare ale unor anumite ziare sau dup\ sentimente personale fa]\ de alte ziare“. (Universul, 4 iulie 1938) Ziarul a reap\rut cu num\rul datat „vineri 8 iulie 1938“. (Va urma)

12

Basarab Nicolescu despre lumea cuanticã (4) ªtefan MUNTEANU

CÃRÞI GRELE

Meritul lucr\rii „Noi, particula [i lumea“ este crescut [i de felul `n care Basarab Nicolescu abordeaz\ problematica ra]ionalit\]ii lumii, `n `ncercarea de a stopa eforturile pripite ale unor cercet\tori de a vorbi de posibile convergen]e `ntre fizica cuantic\ [i tradi]ia extrem-oriental\. Pentru a se face `n]eles, fizicianul rom=n face distinc]ia dintre accep]iunea familiar\ a cuv=ntului „tradi]ie“, prin care se desemneaz\ un fel de a g=ndi [i de a ac]iona asem\n\tor lui, [i accep]iunea mai pu]in curent\ a acestui termen, prin care se desemneaz\ un ansamblu invariant [i permanent de cuno[tin]e privind evolu]ia spiritual\ a omului. Basarab Nicolescu preia aceast\ ultim\ accep]iune a cuv=ntului „tradi]ie“, care are mare `nc\rc\tur\ metafizic\, pentru a valorifica ceea ce este esen]ial `n om, indiferent de forma de manifestare [i de limbajul folosit, `n `ncercarea de a revolu]iona `n]elegerea privind statutul [tiin]ei contemporane. Str\dania lui Nicolescu este de a `nl\tura prejudecata c\ [tiin]a [i tradi]ia ar fi `n raporturi total contradictorii. ~n acest sens el consider\ c\ o punte posibil\ `ntre cele dou\ domenii ale cunoa[terii este tocmai ra]ionalitatea lumii. „~ncrederea `n ra]ionalitatea structural\ a lumii este leg\tura subtil\ care une[te g=ndirea tradi]ional\ [i g=ndirea [tiin]ific\“ (p.168). Altfel spus, „{tiin]a [i Tradi]ia sunt deosebite prin natura lor, prin mijloacele, prin finalitatea lor. Singurul fel de a `n]elege interac]iunea lor este de a le concepe ca pe doi poli ai uneia [i aceleia[i contradic]ii, ca dou\ spi]e

ale uneia [i aceleia[i ro]i care, r\m=n=nd diferite, converg spre acela[i centru: omul [i evolu]ia lui“ (p.180). Ideea este c\ un fel de complementaritate contradictorie une[te [tiin]a [i tradi]ia, complementaritate `n care tradi]ia descoper\ bog\]ia vie]ii interioare, iar [tiin]a descoper\ corporalitatea sistemelor naturale. Urm\rind pa[ii prin care cunoa[terea a `naintat spre unificarea tuturor interac]iunilor fizice cunoscute, Basarab Nicolescu eviden]iaz\ at=t aspecte de continuitate, dar [i de discontinuitate, `ntre diferitele niveluri de Realitate: „legile care func]ioneaz\ la un anumit nivel nu func]ioneaz\ la altul. Dar, `n acela[i timp, saltul c\tre noile legi nu este total discontinuu. Exist\ o anumit\ continuitate, o anumit\ rela]ie `ntre diferitele niveluri, care nu a fost descoperit\ pe deplin dec=t la scara infinitului mic, la scara particulelor elementare“ (p.168). Convingerea fizicianului rom=n este c\ pornind de la noul concept, acela de niveluri de Realitate, se poate `ntemeia o nou\ viziune asupra lumii. ~[i sprijin\ punctul de vedere pe descoperirile din fizica cuantic\, pe ceea ce au resim]it fizicieni precum Planck, Einstein, Bohr, Heisenberg, Pauli, Schrödinger, Fermi, Dirac, Born, de Broglie, cei care au con[tientizat c\ au descoperit ceva care dep\[ea cu mult cadrul str=mt al fizicii. Ceea ce `l surprinde pe Basarab Nicolescu este constatarea c\ dezbaterile filosofice pe marginea consecin]elor descoperirilor din fizica cuantic\ sunt izolate [i lipsite de vitalitate. A[a explic\ faptul c\ principalele `ncerc\ri `n mi[carea filosofic\ contemporan\, `n dorin]a de a se formula o viziune cuantic\ asupra lumii, au fost provocate de lucr\rile unui fizician, Niels Bohr (care sus]ine c\ principiul complementarit\]ii ar putea s\ constituie punctul de plecare pentru o nou\ epistemologie), de lucr\rile unui inginer, Alfred

Korzybski (care propune un sistem de g=ndire nearistotelic) [i de lucr\rile unui epistemolog de forma]ie [tiin]ific\, {tefan Lupa[cu (care `ntemeiaz\ o logic\ a antagonismului energetic). Dar [i aceste trei direc]ii ale dezbaterilor au [anse inegale. ~n timp ce principiul complementarit\]ii, sus]inut de Bohr, are o baz\ prea restr=ns\, iar abordarea lui Korzybski este prea vag\, „Lupa[cu este singurul care a reu[it s\ identifice o lege a invarian]ei, permi]=nd, `n principiu, unificarea diferitelor domenii ale cunoa[terii“ (p.183). De[i este `nc\ pu]in cunoscut\, filosofia lui {tefan Lupa[cu, angajat\ s\ impun\ ca invarian]\ logica energiei, este plin\ de noutate, „pleac\ de la [tiin]\, `ntorc=ndu-se apoi `nspre ea, pentru a o fertiliza, pentru a o `nnobila cu o viziune unificat\ asupra lumii, care nu poate dec=t s\ accelereze marile descoperiri [tiin]ifice“ (p.188). Prin demersul s\u, Basarab Nicolescu se opune axiomei fundamentale a metafizicii moderne, `n care Subiectul [i Obiectul erau total separate. El porne[te de la adev\rul c\ `n g=ndirea clasic\, unde se are `n vedere un singur nivel de Realitate, spa]iul dintre discipline, precum [i cel de dincolo de orice disciplin\, este vid. ~n perspectiva g=ndirii care accept\ mai multe niveluri de realitate, spa]iul dintre discipline, precum [i cel de dincolo de orice disciplin\, este plin. Arcul cunoa[terii, zice Basarab Nicolescu, este unul singur, `ns\ cu el pot fi trase patru s\ge]i cu dimensiuni diferite. Cele patru s\ge]i sunt: disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea [i transdisciplinaritatea. Chiar dac\ au mijloace diferite, cele patru s\ge]i nu sunt `n rela]ii antagonice, ci complementare Disciplinaritatea are `n vedere un singur [i acela[i nivel de realitate. ~n fapt, ea ]inte[te fragmentele unuia [i aceluia[i nivel de realitate Pluridisciplinaritatea presupune studiul

unui obiect de c\tre mai multe discipline `n acela[i timp. Cunoa[terea obiectului unei discipline de c\tre mai multe discipline aduce un plus disciplinei respective. Aceasta `nseamn\ c\ demersul pluridisciplinar dep\[e[te disciplinele, `ns\ r\m=ne tot `n cadrul cercet\rii disciplinare, `n ce prive[te finalitatea procesului de cunoa[tere. Interdisciplinaritatea prive[te transferul de metode de la o disciplin\ la alta. B. Nicolescu distinge trei grade de interdisciplinaritate, respectiv: a) un grad de aplica]ie; b) un grad epistemologic; c) un grad de generare de noi discipline. Nici interdisciplinaritatea nu trece dincolo de cadrul cercet\rii disciplinare. Mai mult, prin cel de-al treilea grad, ea este principalul izvor al multiplic\rii disciplinare. Transdisciplinaritatea prive[te, `n acela[i timp, ceee ce este `ntre discipline, `n\untrul diferitelor discipline [i dincolo de orice disciplin\. Cunoa[terea transdisciplinar\ se intereseaz\, `n acela[i timp, de mai multe nivele de realitate [i urmare[te, sub aspectul finalit\]ii, unitatea cunoa[terii; este o cunoa[tere a ter]ului inclus care urm\re[te realizarea coresponden]ei `ntre lumea exterioar\ a Obiectului [i lumea interioar\ a Subiectului. Concluzia lui Basarab Nicolescu este c\ desp\r]irea de metafizica modern\, prin transdisciplinaritate, se poate asigura temelie metodologic\ pentru o nou\ educa]ie [i o nou\ cultur\. El ofer\ [i justificarea op]iunii: „Educa]ia actual\ privilegiaz\ inteligen]a omului, fa]\ de sensibilitatea [i corpul s\u, ceea ce a fost cu siguran]\ necesar `ntr-o epoc\ dat\, pentru a permite explozia cunoa[terii. Dar, dac\ va continua, aceast\ preferin]\ ne va duce la logica nebun\ a eficacit\]ii pentru eficacitate, care nu poate sf=r[i dec=t `n autodistrugerea noastr\“ (p.246). Un avertisment la care va trebui s\ medit\m cu mai mult\ aten]ie.

ISTORIA IMAGINARULUI, ISTORIA LUMII Dan PETRUªCÃ

Pentru a ajunge `n zona Imaginarului, imagina]ia are nevoie de ra]ionament, afirm\ Lucian Boia `n cartea sa, Pentru o istorie a imaginarului, Humanitas, Bucure[ti, 2006, lucrare tradus\ din limba francez\ de Tatiana Mochi [i care a ap\rut `n Fran]a, `n 1998. Este, dup\ cum se [tie, autorul celebrei de acum Istorie [i mit `n cultura rom=neasc\ (1997), dar [i al altor c\r]i publicate `n Fran]a, `ncep=nd cu L’Exploration imaginaire de l’espace (1987), La fin du monde. Une histoire sans fin (1989), La Mythologie scientifique du communisme (1993), a[a `nc=t „metoda“ de a te afirma `n alt spa]iu cultural, fiindc\ nu `ncapi, uneori, `n al t\u, e o poveste veche rom=neasc\, `nceput\, ce-i drept, `nainte de 1989. Cartea face apel la unele dintre temele predilecte ale autorului, dup\ cum `nsu[i m\rturise[te: imaginarul [tiin]ific, spa]iul, alte omeniri, viziuni apocaliptice, milenarismele, mituri fondatoare, mitologiile totalitare etc. existente [i `n lucr\rile anterioare. Interesant este `ns\ c\ autorul intervine cu elegan]\ `ntr-o „ceart\“ dintre structurali[ti [i istorici `n ceea ce prive[te imaginarul, obiectul de studiu al c\r]ii de fa]\, consider=nd c\ e bine s\ nu ]in\ partea niciunuia dintre ace[tia. Aparatul informativ este redutabil [i, dincolo de virtu]ile analitice ale lui Lucian Boia, se observ\ voca]ia pentru sintez\. Autorul denun]\ „f\r=mi]area“ domeniului Imaginarului [i identific\, uneori, orgoliul cercet\torilor. De la Platon `ncoace, p=n\ la G. Jung, Claude Lévi–Strauss [i Gilbert Durand, au fost identificate, sub diverse moduri, arhetipurile, privilegiindu-se „formele cristalizate ale imaginarului, produse de constantele spiritului uman“. ~n]elese astfel, arhetipurile sunt `n afara istoriei, care e fenomen, devenire, schimbare. G. Durand scrie `n celebra sa carte, Structurile antropologice ale imaginarului: „Orice explica]ie evolu]ionist\ sau istoric\ a miturilor ni se pare c\ ar trebui respins\ [...]. Istoria nu explic\ con]inutul mental arhetipal, istoria `ns\[i ]in=nd de domeniul imaginarului“. El nu pune la `ndoial\ „universalitatea [...] at=t psihic\, c=t [i social\, a marilor «arhetipuri»“, ad\ug=nd c\ nu poate fi

vorba de „o concep]ie progresist\ a imagina]iei umane“. Contribu]ia excep]ional\ a lui G. Durand nu i-a pus pe istorici `n situa]ia s\ nu reac]ioneze, fiindc\ astfel de afirma]ii las\ istoria s\ se ocupe „de detalii anecdotice“. Istoricul Jacques Le Goff (Imaginarul medieval; Na[terea purgatoriului etc.) atac\ la r=ndul s\u, denun]=nd „ideologia suspect\ a arhetipurilor“, afirm=nd dur c\ „modelele imaginarului ]in de [tiin]\, arhetipurile de elucubra]ia mistificatoare“. Le Goff propune „model“ pentru „arhetip“. Un astfel de model ar fi Purgatoriul... Lucian Boia propune o „`mp\care“ a p\rerilor contradictorii. Dincolo de faptul c\ acestea pot fi sus]inute cu argumente la fel de conving\toare, merg=nd pe o singur\ cale, jalonat\ cu aten]ie [i p\zit\ cu gelozie, „imaginarul are de pierdut“. O teorie general\ a imaginarului presupune o `n]elegere deasupra epocilor [i culturilor, afirm\ L. Boia, ceea ce dep\[e[te de departe forma]ia tradi]ional\ a unui istoric. Cartea con]ine [apte capitole, urmate de o Concluzie: „Imaginarul ca motor al istoriei“, idee care decurge din problematica operei. ~ntr-adev\r, imaginarul a `nso]it mereu istoria „real\“, pe care a `ncercat s-o controleze, `ns\ c\reia n-a `ncercat s\ i se substituie. El este o realitate independent\, dispun=nd de propriile sale structuri [i de propria sa dinamic\. Dihotomia real – imaginar trebuie, uneori, privit\ cu `ndoial\, atotputernicia Ra]iunii trebuie dep\[it\, „fiindc\ [i imaginarul este un produs al spiritului“. Produsele imaginarului „se dovedesc a fi de o mare complexitate [i chiar de o incontestabil\ rigoare teoretic\“. Ce este mai complex, se `ntreab\ L. Boia, dec=t o utopie sau o religie? O istorie a imaginarului e de fapt o istorie a arhetipurilor, care sunt acele permanen]e mentale, ni[te „constante“ cristalizate `n structuri [i care pot fi descoperite, sub diverse v\luri, `n diferite epoci istorice. Arhetipurile trebuie `n]elese nuan]at, ne sf\tuie[te autorul, f\r\ coordonata transcendent\ din teoria ideilor lui Platon [i f\r\ aplicarea lor la un „vag incon[tient colectiv“ justific=ndu-le psihanalitic, cum f\cea Jung. Un „titlu“ precum „Istorie a arhetipurilor,

structural\ [i dinamic\“ nu con]ine o contradic]ie, deoarece „arhetipurile sunt structuri deschise, care evolueaz\, se combin\ `ntre ele [i al c\ror con]inut se adapteaz\ `ncontinuu unui mediu social schimb\tor“. ~ntr-adev\r, scenariul sf=r[itului lumii a fost imaginat ca Potop, Apocalips, `mpreun\ cu acea coordonat\ religioas\. R\zboiul nuclear nu putea fi imaginat `n Evul Mediu, de exemplu, el fiind Potopul imaginar al istoriei recente [i desacralizate. Nu e vorba, la propriu, de o „devenire“ a arhetipului, ci de o adaptare a unei structuri mentale la o epoc\ istoric\, astfel c\ sub v\lul mi[c\tor/ fenomenal al istoriei putem descoperi „acelea[i“ probleme. Nimic nou sub soare, vorba Ecleziastului. ~n primul capitol al c\r]ii, „Structuri [i metode“, subcapitolul „Opt structuri arhetipale“, observ\m pentru prima dat\ aici voca]ia pentru sintez\ a autorului. „~nsp\im=ntat“ de inventarul aproape inepuizabil de arhetipuri pe care structurali[tii le-au identificat, autorul `[i propune s\ studieze arhetipurile `n fuziune cu structurile dinamice (epoci istorice). Cele opt structuri arhetipale sunt: Con[tiin]a unei realit\]i transcendente, Dublul, moartea [i via]a de apoi, Alteritatea, Unitatea, Actualizarea originilor, Descifrarea viitorului, Evadarea, Lupta ([i complementaritatea) contrariilor. Fire[te, nu este aici spa]iu de ajuns descrierii fiec\rei structuri, de care autorul se ocup\ `ntr-o carte. Totu[i, sub v\lul „anecdotic“ al istoriei, Evadarea, ca structur\ arhetipal\, e consecin]a unui refuz al condi]iei umane [i al istoriei. Am ales aproape la `nt=mplare aceast\ structur\. Omul aspir\ la o schimbare, din pricina unei nemul]umiri `n raport cu realitatea istoric\. Inventarea unei noi condi]ii semnific\ abolirea istoriei reale [i urm\rirea unei condi]ii diferite. El va exalta `nceputurile (nostalgia v=rstei de aur) sau `[i va imagina un viitor purificat (milenarismele religioase sau secularizate). Refugiul poate fi `ntr-un spa]iu cunoscut (insule, t\r=muri `ndep\rtate, regresiunea `n natur\) sau `ntr-un spa]iu conven]ional (utopii). Refuzul poate fi pasiv (fuga din fa]a istoriei) sau agresiv (for]area destinului). Visul de evadare [i ac]inea

CÃRÞI GRELE

Imaginarul este „dublul imaterial al lumii concrete“

eroic\ se pot combina (ca `n variantele milenariste). Exist\ un „imaginar totalitar“, n\scut din crizele secolului al XX-lea. Aceste crize s-au sublimat `n idealul unei dep\[iri a istoriei, prin crearea unei lumi noi, a unui „om nou“ (recunoa[te]i sintagma?), prin ideologii precum fascismul, nazismul, comunismul. Acestea [i-au propus nu numai st\p=nirea oamenilor, ca orice tiranie banal\, ci „schimbarea cursului istoriei [i modificarea naturii umane“. Indivizii societ\]ilor „`nchise“, de care vorbea Bergson [i, mai t=rziu, Karl Popper, prin atitudinea lor se integreaz\ mi[c\rilor milenariste (nazismul, comunismul) care s-au constituit de fapt `mpotriva mersului istoriei. ~n fruntea acestor mi[c\ri sunt, de obicei, [efi charismatici, comenteaz\ Lucian Boia, precum Mussolini, Hitler, Lenin, Stalin, Mao... „Imaginarul totalitar“ are nevoie de un astfel de individ, chiar `l creeaz\, fiindc\ el `[i asum\ discret un rol mesianic de „cel mai iubit fiu al poporului“; este Salvatorul, C\l\uzitorul spre ideal, iar idealul este, oricum, o proiec]ie imaginar\. Printr-un astfel de [ef se face, tacit, apropirea de „sacru“ [i se ajunge la cultul personalit\]ii. Am sim]it acestea pe pielea noastr\, fiind vorba de un sacru deformat [i corupt. O astfel de societate `i respinge pe Ceilal]i, pe du[manii de clas\ (`n comunism) sau pe cei impuri biologic (`n ideologia nazist\). Tiraniile mai vechi au fost „banale“ `n raport cu nazismul [i comunismul, fiindc\ nu aveau la `ndem=n\, cum afirm\ autorul, capacitatea material\ de organizare, de propagand\, de supraveghere [i de represiune... NOT|: Autorul acestei rubrici de „C\r]i grele“ nu are orgoliul de a crede c\ cite[te c\r]i `n locul altuia [i nici c\ a reu[it `ntotdeauna pe deplin s\ surprind\ [i s\ transmit\ grava problematic\ a unora dintre ele. E vorba, p=n\ la urm\, de o bucurie a lecturii pe care `ncearc\ s\ o `mp\rt\[easc\. Inclusiv aceea de a scrie pentru a dou\sprezecea oar\ (num\r simbolic, nu-i a[a?) `n „Meridian 27“.

13 CRONICA LITERARÃ

Vie]uirea `n doi timpi Gabriel RUSU

De dualitatea esen]ial\ a oric\rei crea]iuni, aceea singura `n m\sur\ s\ asigure func]ionarea `ntregului, este preocupat\ pragmatic OLIVIA SGARBUR| `n cea de a treia sa carte de poezie, Omul cu dou\ memorii, ap\rut\ `n 2006 la Editura Bruma din Timi[oara. ~n fapt, este vorba de a percepe vie]uirea `n doi timpi, de a concepe existen]a ca fiind pus\ `n mi[care de ac]iunile concertate asimetric a dou\ pulsiuni fundamentale, eros [i thanatos, a dou\ st\ri definitorii de agregare emo]ional\ a fiin]ei umane, vitalitatea imperialist\ [i abandonul energetic. Odat\ acceptat\ ca semn emblematic, dinamica firii, a toate cele ce sunt, genereaz\ timp [i spa]iu [i `n fic]iune, identific=ndu-se cu istorisirea fabula]iei, a toate cele imaginate. Calea regal\ dintre cea ce am tr\it [i ceea ce m\rturisesc o constituie amintirea. ~ntotdeauna, amintirea rostit\ tr\deaza pu]in `nt=mpl\rile genuine, pentru c\ le ordoneaz\ sapien]ial, `n `ncercarea de a geometriza amorful, de a da un `n]eles aleatoriului. Deci nu este nimic de mirare c\ rememorarea c\reia `i cade prad\, cu voie, Olivia Sgarbur\ este pus\ `n pagin\ cu oarece fast retoric. Poemele sunt s=mburii `n care se concentreaz\ episoadele unei nara]iuni. Fascina]ia pentru dualitatea esen]ial\ a creatorului duce la ipostazieri ale acesteia `n diverse [i diferite planuri. Spre un exemplu, `ndeob[te memoria, o singur\ memorie deci, reu[e[te s\ defineasc\ cu asupra de m\sur\ o biografie. Olivia Sgarbur\, `ntr-o prim\ faz\, pare s\ se ralieze acestei opinii: „Memoria m\ leag\ cu lan]uri saturniene/ de drumul odat\ b\tut./ Str\zile pe care merg/ poart\ mirosul b\rba]ilor mei./ Ferestrele prin care privesc/ `mi modific\ v\zul/ f\c=ndu-m\ s\ urmez chipurile pe care le-am cunoscut./ Muzica pe care o ascult e compus\/ din tonurile pe care le-am auzit/ la cel\lalt,/ este muzica interioar\ a sufletelor/ pe care le-am b=ntuit./ Lumina la care scriu este/ flac\ra/ sub care `mi fac apari]ia“ (Suntem cumulul amintirilor noastre). Acceptarea acestei st\ri de fapt este `ns\ doar aparent\, deoarece, `ntr-o a doua faz\, poeta ne provoac\ g=ndirea rutinier\ prin lansarea conceptului de om cu dou\ memorii, pled=nd astfel pentru fixarea identit\]ii fiin]ei umane `n urma combin\rii a dou\ fluxuri de amintiri. Respectiva „ipotez\ de lucru“ este sus]inut\ de structura volumului `n cauz\, ordonat\ `n dou\ cicluri de poeme, Prima memorie, alc\tuit\ din trei capitole (A[teptarea, Exilul, ~nt=lnirile), fiecare precedat de c=te un motto din Jiménez, [i A doua memorie, cu un singur capitol (Alegerea) ce are un

motto tot din Jiménez. Folosesc termenul „capitol“ tocmai pentru a sublinia, `nc\ o dat\, puternica senza]ie de narare pe care ]i-o d\ aceast\ carte de versuri. Eul liric `[i alege drept postur\ preferat\ reveria: „Tocmai a nins [i ora[ul/ bate ca un ceasornic de perete/ ora neiert\toare a ceaiului./ O fr=ntur\ din ce `mi doresc este/ s\ pot [i eu contempla o secund\/ cum zboar\ sufletele/ toamna t=rziu, printre salc=mii ple[uvi./ Sunt b\utorul `nr\it de fantasme,/

degust\tor de duhuri,/ `nfometatul palid de livezi.// S\ curg\ `n ceaiuri o lacrim\,/ s\ se scuture sufletele de toate fructele lor?“ (Noiembrie). Metafora, filigranat\ gra]ios [i cultural, nu indic\ un pastel (fie acesta chiar unul de gen peisage-état d’=me), ci, dimpotriv\, poten]eaz\ `nceputul unei rememor\ri cu adiere epic\. ~n flash-back-uri strunite de rigoarea istorisirii cu anumit\ logic\, sunt povestite `nt=mpl\ri [i ni se dezv\luie interiorit\]i ome-

ne[ti tensionate. Poemele din primul ciclu „relateaz\“ pe larg peregrin\ri numeroase `n c\utarea exult\rii sentimentale, a dublului care pecetluie[te `ntregul. ~ncerc\rile e[uate, [i prin aceasta traumatizante, sunt a[ezate parc\ sub lup\: „M\ bate g=ndul/ s\-]i aterizez uneori pe um\r/ [i s\-]i pun tot felul de `ntreb\ri caraghioase/ despre cine e[ti, cum e[ti, cum de e[ti a[a./ M\ bate g=ndul uneori,/ din fericire rar/ ([i oricum mult mai des dec=t/ am curajul s\-l duc

p=n\ la cap\t),/ s\ vin [i s\-]i solicit/ timp din timpul pe care/ ai dori s\-l d\ruie[ti cuiva./ Am putea s\ ne prefacem c\ discut\m/ despre chestii umane,/ despre ma[ini, de exemplu,/ sau sate de vacan]\,/ dar am vorbi de fapt,/ despre viteza cu care demar\m/ `n orice demers care nu ne implic\ sufletul./ Am vorbi, de fapt, despre vacan]a pe care/ n-am reu[it de mult s-o lu\m/ din propria noastr\ minte./ {i m\ bate g=ndul ca, de fiecare dat\/ `nainte s\ ies din spa]iul t\u de primire,/ s\ m\ uit amenin]\tor spre cerberul/ care-]i p\ze[te emo]ia/ [i s\-]i arunc, r=z=nd, [ase cuvinte:/ «{i eu am unul din \sta!»“ ({i eu). Pojghi]a sub]ire de cozerie ascunde zbucium existen]ial, sarcasm, con[tientizarea imposibilit\]ii de a comunica esen]ial. ~n mod aproape geometric, al doilea ciclu con]ine poeme care configureaz\ trecerea dincolo de „puntea suspinelor“, de la abandonul energetic, la vitalitatea inperial\. Eul liric chiar `[i exhib\ dualitatea p=n\ acum mascat\ monocord: „Ast\ sear\ sunt doar un poet gitan,/ poet de cu]ite, jar [i arcade,/ un `ndr\gostit de glezna femeii/ care danseaz\ amar `n tavern\./ M=na mea a rozmarin miroase,/ algele mi s-au `nc=lcit `n degete [i-n p\r,/ mi-e team\ de mor]ile nea[teptate/ culese cu-at=t talent din decor/ de dansatoarea cu glezn\ frumoas\./ At=ta metamorfoz\ nu-mi prinde bine nici mie,/ poetul gitan nu se mai poate niciodat\ `ntoarce/ `n spa]iul s\u glacial, din reverie“ (Roluri). Oarecum `n r\sp\r cu legea firii, „timpul“ thanatos al vie]uirii este urmat de „timpul“ eros, iar interiorizarea ra]ionalizat\ `n exces cedeaz\ `nt=ietatea expansivit\]ii meridionale tumultuoase: „Noi doi am redescoperit/ c\ exist\ o logic\ `n sentimente./ Noi [tim c\ pentru orice nou\ `nt=lnire/ exist\ trecut./ Tu ai o poveste,/ eu spun o alt\ poveste,/ exist\ `ns\ un moment/ c=nd istoriile noastre s-au `nt=lint/ f\r\ s\ b\nuiasc\ nimic/ despre ceea ce vor `nsemna/ una pentru cealalt\./ Atunci, inocente,/ ele [i-au l\sat una alteia `nscrip]ii,/ dedica]ii chiar,/ pe care mul]i ani mai t=rziu/ le-au `n]eles cu adev\rat./ {i-au dat m=inile,/ [i-au format pseudoopinii/ [i au l\sat totul pe seama/ versului [i a ideii./ S\ vezi tu ce chestie mi[to/ poate s\ fie iubirea noastr\!“ (~nt=lnire prevestitoare). ~mplinirea emo]ional\ justific\ pe deplin existen]a memoriei a doua. Cu prezenta carte de poeme, Olivia Sgarbur\ istorise[te mirobolanta, mirifica, magica poveste f\r\ de sf=r[it a turnirului existen]ial `n care se `nfrunt\ memoria singur\t\]ii cu memoria compatibilit\]ii, memoria monologului cu memoria dialogului.

14

Arta cere sacrificii sau cum [i-a adus `mp\ratul ]ara la sap\ de lemn! Calistrat COSTIN

Fiind adormit „`ntru Domnul“ de-aproape dou\ veacuri, `nc=t ar fi nu [tiu cum s\-mi mai fie fric\ de el, plus c\ Fran]a mi-a pl\cut la nebunie din fraged\ pruncie (azi m-am mai vindecat!), voi s\ pun cu tot dragul `n chestiune cazul lui Napoleon Bonaparte, `ntruc=t pe p\m=nt, [i nu `n alt\ parte, trebuie analizate problemele p\m=ntenilor, [i mari [i mici! „Uzurpatorul“ a fost un tip, o figur\: atunci de ce „uzurpator“, cum l-au mai numit total inelegant monarhii ceilal]i?! Asemenea „monstrul“, „golanul“ `l alinau ostilii simandico[i c=nd „`mp\ratul“ era `n agonie... Merçi! „Orice soldat, f\r\ discriminare, poart\ cu sine `n rani]\ un bastona[ de mare[al“ - a fost deviza ilustrului legislator al Fran]ei (de felul lui corsican!), [i-ntru aceasta a c\utat s\ demonstreze c\ numai cet\]enii cu merite excep]ionale pot progresa pe treptele ierarhice ale armatei, politicii, administra]iei (`n parantez\ fie spus, pentru literatur\, pentru art\, majestatea sa imperial\ n-a mai catadicsit s\ se pronun]e, fiind

prea absorbit de arcanele militare, „artist“ [i „golanul“ carevas\zic\!). Toate ca toate: poart\ el soldatul `n rani]\ „bastonul de mare[al“, dar vorba e, i-l d\m au ba, [i c=nd [i cum?

C\ tare a fost avar Napoleon `nt=iul cu bucluca[ele de bastona[e (le-a dat la mul]i – citez din „izvoare“ – dar pe spinare). Istoricii o spun franc [i documentat: prea

pu]ini dintre cei vrednici s-au bucurat de promovarea mare[al\, ba marele pitic, pe c=nd era `n culmea gloriei, pe cei mai lumina]i dintre supu[i i-a gratulat cu minuscule be]iga[e de c\prar, „bastona[ele“ (adic\ tronurile, titlurile, daniile ori alte func]ii grase!) fiind prin excelen]\ rezervate unor „eminente nulit\]i“. Buba e alta: cum-necum Napoleon [i-a `ncropit o trup\, din ea [i-a selectat „echipa“, un soi de „coterie“, deh, comandament suprem, cu care [i prin care a introdus `n po[eta cochetei madam Fran]a iluzia bastonului de f\cut ordine prin Europa, baston ce s-a v\dit a fi o veritabil\ „sap\ de lemn“ (la care al]i neolatini aveau s-ajung\ mai t=rziu pe alte c\i, mai pa[nice; aia e: fiecare ]ar\ pe sapa ei de lemn piere...). ~n marile r\zboaie napoleoniene, considerate de ni[te par[ivi de teoreticieni drept „capodopere de art\ militar\“, au fost m\cel\ri]i tineri ai Fran]ei cu nemiluita! A[adar „capodoperele“ buricu]ului afemeiat [i genial (aprecierile sunt din folclorul francofon al epocii)

au fost din bel[ug stropite cu s=nge, c\ „arta cere sacrificii“! ~mpotrivindu-se la c=ta-mai-tr\sn\ile scornicite de neast=mp\ratul prichindel, compatrio]ii corpului s\u legislativ, cei ce vedeau limpede r=pa `n careavea s\ fie cur=nd bu[it\ prea-frumoasa Fran]\, au fost apostrofa]i de dumnealui cu calificativul de „agen]i ai Angliei“ (boal\ veche „agenturile astea!“) [i pu[i la punct `n mod exemplar! {i uite-a[a, r\zboaiele „artistului“ au continuat p=n\ la... victoria final\ c=nd, era prin martie 1814, Parisul a fost cotropit de for]ele aliate ale marilor puteri de atunci! Toate acestea – se cade-a repeta – „gra]ie capodoperelor de art\ militar\“, art\ a celui mai „poet“ dintre tiranii celei mai civilizate dintre na]iile vremii... ~nfr=nt\, `ngenuncheat\ de-at=ta „art\ militar\“, mama Fran]\ a r\suflat ne`ndoielnic u[urat\ (c\ de prea mult\ art\, vine o vreme c=nd ]i se apleac\...). Peste aproape un an, colac peste pup\z\, Napoleon s-a re`ntors pe tron pentru restul de circa „o sut\ de zile“, s\-[i

des\v=r[easc\ mandatul spre a mai scrie o „capodoper\“ intitulat\ „m\ciuca de gra]ie“! Pe 20 martie 1815, „monstrul“ `[i bea cafeaua `n palatul „]igl\riei“ [i dup\ ce [i-a `njghebat o alt\ „oaste“, a dat celebra b\t\lie de la Waterloo, iar pe 20 iunie, acela[i an binecuv=ntat, abdic\ pentru a doua oar\, satisf\cut de a fi nimerit, `mpov\rat de nepieritoarele sale „capodopere“, din lac `n pu]... Nu c\ m\ bucur de r\ul altuia, dar cel mai din lac `n pu] a nimerit-o nu el, `mp\ratul (c\ ’mnealui [i-a pus palma-n „fund“ [i s-a consolat `n poalele Sfintei Elena), dar Fran]a, c\ ea s-a f\cut de r=sul Europei (ba chiar de pl=nsul aceleia[i) c=nd la c=rma republicii sau imperiului, ce-o mai fi fost, dup\ (dez)astrul bonapartic s-a reinstaurat regalitatea `n contra c\reia, `n tinere]e, revolu]ionarul Napoleon luptase cu invidiabil\ abnega]ie... Dar nici bourbonii n-aveau s-o mai duc\ prea mult\ vreme... ~n fine, „regele-i mort, tr\iasc\ regele!“ - ar fi zbierat `nnebunit deat=tea `ncurc\ri istorice un republican convins (de contrariul).

Gheorghe Zamfir sau imaginea pieritoare a libert\]ii Ozana KALMUSKI - ZAREA Desigur, un astfel de titlu poate p\rea bizar, c\utat, pre]ios, dac\ nu chiar ridicol. M-am decis asupra lui, totu[i, pentru c\ nu am g\sit o formulare, alta, care s\ semnifice mai bine ceea ce doream s\ spun. Jaspers are dreptate atunci c=nd afirm\ c\ sfera libert\]ii este Existenz, adic\ Eul, fiin]a care are de `nfruntat cea mai teribil\ `ncercare a vie]ii: alegerea `ntre libertate [i servitute. Libertatea este un mister pentru c\ se revendic\ dintr-o zon\ a primordialului iluminat de razele sacralit\]ii. Libertatea ar putea fi, a[adar, spiritul sacru care se refuz\ oric\ror servitu]i `n baza harului s\u natural. Harul str\lucitor risipe[te tenebrele `ndoielilor prilejuite de bariera alegerii care se a[az\ de at=tea ori `n calea existen]elor. Harul `nseamn\ acea tres\rire a elementului divin `n `nveli[ul omului pieritor. {i atunci omul acesta este pe deplin [i definitiv eliberat de `mprejur\rile nesemnificative, derizorii [i, de cele mai multe ori, detestabile ale existen]ei. Pentru cel `nzestrat cu har, orice lucru din natur\, plant\, animal, r\s\rit de soare, sunet de ape, cap\t\ un sens ascuns nou\, e o revela]ie de valoarea originarului, o ar\tare ingenu\ de `nsemn\tatea unui act creator, pentru c\ `n toate detaliile, am\nuntele, fragmentele infinitei lumi pe care

el o vede, o aude, o simte [i o admir\ [tie c\ palpit\ voin]a Creatorului, care guverneaz\ ordinea [i armonia. Am avut privilegiul de a fi `n acela[i spa]iu `nnobilat de harul unui asemenea om care, prin `nzestrarea sa, ne-a oferit o sc\p\rare din tulbur\toarea m\re]ie a armoniei numite simplitate, `n Concertul de s\rb\tori din 17 decembrie, la Sala „Ateneu“. Omul acesta este muzicianul Gheorghe Zamfir, o pic\tur\ de lumin\ `ntr-o lume p\g=n\. Adulat pe mai multe continente, `nc\rcat de onoruri p=n\ la nivelul celor unui [ef de stat, sufocat de admiratori, dar [i amenin]at de invizibila m=n\ a Securit\]ii din ]ara sa natal\, care nu a `ncetat niciodat\ [i nic\ieri s-o cheme la sufletul s\u, s\-i `nc\lzeasc\ amintirile `ntre]in=nd vie flac\ra credin]ei `n adev\r, Gheorghe Zamfir ar putea servi ca model universal, fatum al artistului care, `n numele legii sale interioare, c\l\uzit\ de daimonul frumosului, se refuz\ tuturor ur=ciunilor lumii. Pentru c\ arta sa, dincolo de virtuozitatea tehnic\ [i spectacular\ despre care s-a scris [i s-a vorbit enorm pe toate meridianele (mai pu]in `n ]ara sa dec=t `n alte p\r]i!), `ncorporeaz\, `n afara ethosului melodic na]ional care foreaz\ ad=nc `n straturile genezice, `ntreaga metafizic\ cre[tin\ [i

precre[tin\ a rom=nismului [i atunci orice raport `ntre divinitate [i omul simplu, ascult\tor sau spectator, cap\t\ un `n]eles nou, fertil, genuin, transcendental [i, dac\ nu merg prea departe, chiar exorcizant. Fiindc\ tragedia lumii `n care tr\im e o tragedie a destinului lovit de fatalitatea `nmul]irii f\r\ m\sur\ a izvoarelor f\]\rniciei, minciunii [i imposturii, fatalitate care face [i din Divinitate o no]iune apar]in\toare superficialit\]ii. Mesajul lui Zamfir - `nscris deopotriv\ `n compozi]iile [i `n aranjamentele sale orchestrale, dar [i `n maniera de interpretare a trecut deja de limitele recuper\rii laturii matriciale a folclorului - el tinde azi, s\ devin\ mesianic. La 65 de ani, dup\ ce, a[a cum singur afirm\, a „avut planeta la picioare“, imaginea sa `n oglinda viitorului pare atins\ de aripa efemerului, adev\ratul [i eternul rege al acestei lumi. Dac\ Gheorghe Zamfir tresare privindu-[i trecutul, nu acela[i lucru se poate spune [i despre ea, lumea care l-a purtat p=n\ aici, pe care el a hipnotizat-o cu naiul s\u fermecat, care s-a l\sat fermecat\ de el [i acum `[i va c\uta al]i hipnotizatori. Fiindc\, de obicei, lumea nu face diferen]a dintre magi [i iluzioni[ti. Sau, din comoditate [i iner]ie, `i prefer\ pe ace[tia din urm\. Iar preferin]a nu e alegere, adic\ poarta c\tre libertate.

15

Deconstructivismul prezenþei corporalitãþii în teatru (3) - continuare a articolului din edi]ia octombrie 2006 -

Ozana BUDÃU Video-art ~n ciuda familiarit\]ii resim]ite (datorit\ utiliz\rii masive a acesteia), `n general, fa]\ de tehnologia video, arti[tii au adoptat la `nceput o atitudine refractar\, de refuz. Arta video a fost la `nceputurile ei o art\ contestatar\, r\zvr\tit\ `mpotriva mijloacelor pe baza c\rora aceast\ art\ este creat\. Mai mult, aceasta apare ca urmare a unei tehnici a c\rei miz\ nu a avut nimic de-a face cu arta. „Televizorul este un instrument de comunicare care, ad\ug=nd sunetului imaginea, spore[te [i prelunge[te un proces de difuzare [i amplificare a informa]iei, practicat deja pe radio“. Premisele televiziunii se contureaz\ de prin anii ’20, dar aplica]iile tehnice ale acesteia se dezvolt\ dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial. Arti[tii apelez\ la aceste mijloace odat\ ce sunt lansate pe pia]\, iar arta video va `ncepe s\ se dezvolte, `mpreun\ cu arta pe computer, f\r\ a se putea spune cu certitudine c\reia dintre ele `i revine prioritatea cronologic\. Motivul principal pentru care arti[tii [i-au `ndreptat aten]ia c\tre televiziune este faptul c\ aceasta reprezenta `n anii ’60 cel mai eficient mijloc de comunicare `n mas\, deci cel mai eficient mijloc de a influen]a [i modifica structuri cognitive, atitudinale [i afective. Primii creatori ai artei video apar `n SUA (ace[tia av=nd la dispozi]ie [i tehnica necesar\: Rauschenberg, Cage, Cunningham), iar produsele acestora sunt difuzate pe posturile americane experimentale `nc\ din anii 1950 (WGBH, Boston, KQED, San Francisco). • Fluxus. Mi[care fondat\ `n Germania de George Maciunas `n 1962, situat\ la punctul de confluen]\ `ntre pictur\, sculptur\, muzic\, dans, performan]\, puternic influen]at\ de M. Duchamp [i Dada. Prima mare serbare Fluxus de la Wiesbaden `n 1962 reune[te arti[ti interna]ionali, europeni, asiatici, americani. Video-ul nu este dec=t unul dintre elementele vizate de Fluxus, care se vrea a fi un c=mp de experimente care reune[te toate artele. • Nam June Paik. N\scut la Seul `n 1932, tr\ie[te la New York. Istoria artei video se confund\ cu cea a lui Paik. Primul demers al s\u const\ din a deforma [i a perturba, cu ajutorul unui magnet pe care `l apropie de tubul catodic, imagini preluate din programele de televiziune. Demonstra]ia sa public\ la galeria Parnass din Wuppertal, `n 1963, reprezint\ actul de na[tere al artei video. Realizeaz\ apoi prima band\ de art\ video film=nd ora[ul din taxiul care `l duce la cafeneaua unde o va expune. Va fi apoi prezent `n toate marile festivaluri Fluxus, unde `mbin\ video cu muzica [i cu happening-ul. Se redirec]ioneaz\, dup\ aceea, spre videosculpturi. ~n lucr\rile sale: „Zen for TV“, 1963, „Bra for Living Sculpture“, 1969, „Video Buddha“, 1974, „Aquarium“, 1977, „Voice“, 1987, Paik extinde [i deformeaz\ imaginile, lucr=nd pe circuitele orizontale [i verticale de apari]ie a imaginii pe ecran.

Imaginea video [i corpul uman Tehnica video reu[e[te s\ aduc\ un s=nge proasp\t artelor ambientale, happening-ului [i ac]iunii, care `[i epuizaser\ posibilit\]ile `n cursul anilor ’60. Aduce, totodat\, mi[carea, fluiditatea, posibilitatea de a intra `n contact direct cu evenimentele cele mai actuale, mai efemere. Video a constituit o unealt\ care s\ permit\ deschiderea lumilor `nchise a artelor tradi]ionale. Imaginea video are un caracter

fragmentat, poate suporta la montaj variate transform\ri: `ntindere, deformare, blurare, depixelare. Se construie[te sau se deconstruie[te punct cu punct, pixel dup\ pixel. Proiectat\ pe ecrane mari sau pe ecrane multiple, dob=nde[te tot mai mult o dimensiune tactil\, de proximitate, haptic\, care poate fi apucat\ ca o piele sau ca un corp. Poate fi prelucrat\, montat\, trucat\, manipulat\ prin tehnici digitale, computerizate, astfel `nc=t s\ par\ din ce `n ce mai pu]in preluat\ din realitate. De fapt, orice realitate material\ poate fi transmutat\ `n alt format material, deoarece totul poate fi tradus `n flux informa]ional. Mai mult, orice realitate poate fi revizuit\ [i corectat\. Chipurile, corpurile pot fi modificate cu ajutorul unor modele digitale `n cadrul unei arte carnale, al c\rui obiectiv este studiul transform\rilor fizice. Un artist care este interesat de poten]ialit\]ile artei video, `n ceea ce prive[te

curentelor avangardiste de la `nceputul sec.XX: dada, constructivismul rus, futurismul, suprarealismul, mi[carea Bauhaus cu proiectul teatrului total al lui Walter Gropius (elaborat `n 1927 la cererea regizorului Erwin Piscator [i care cuprindea 12 ecrane repartizate `n cele 12 coloane ale s\lii [i pe care puteau fi proiectate filme, astfel ca spectatorii s\ tr\iasc\ arta ca pe o singur\ expresie polivalent\) a fost reactivat\ de promotorii artei video, pe computer [i ai happening-ului. ~n secolul XXI, grani]ele dintre discipline au disp\rut. Toate artele `ncearc\ acum s\ se integreze `n miezul unui dispozitiv din ce `n ce mai teatral, mediatic [i animat. Tehnologia video `n teatru nu face dec=t s\ prelungeasc\ tradi]ia tehnicii utilizate de-a lungul timpului pentru a se crea iluzia lumilor dramatice imaginate. Una dintre cele mai cunoscute `ntrebuin-

studiul corpului, este Tony Oursler. Instala]iile [i teatrul acestuia se desf\[oar\ `n jurul unor marionete de dimensiuni `n general umane, cu corpul de p=nz\, lemn sau paie [i al c\ror corp este realizat printr-o proiec]ie video. Distan]a dintre realismul tehnologic al chipurilor [i alura ponosit\ a corpurilor acestor paia]e evoc\, parc\, atmosfera pieselor lui Beckett. Supradimensionate, himerice, gonflabile, `nchise `n cutii, `n acvarii, suspendate `n aer, toate aceste capete r=d, privesc publicul, vorbesc, casc\, plutesc `n spa]iu, explodeaz\ `n fa]ete multiple. Oursler este unul dintre arti[tii care a crescut `mpreun\ cu apari]ia audio-vizualului, experiment=nd `n arta video cu mult\ naturale]e [i curaj. Astfel, ajunge `n cele mai recente instala]ii s\ `[i elibereze personajele de greutate, folosind ca suport de proiec]ii cristale lichide sau plexiglas. Delocalizarea [i eliberarea datelor spa]iale devin tot mai mult o constant\, arti[tii folosind tehnologii ce permit corpului s\ se afle `ntr-o stare de ubicuitate.

]\ri ale aparatului video `n teatru se datoreaz\ trupei Mabou Mines (Haji, 1981). O actri]\ este a[ezat\ `n fa]a unei oglinzi cu trei panouri. Monitoare video retransmit `n direct imaginea actri]ei (imagini reprezent=nd proiec]ii ale vie]ii interioare a personajului) dialog=nd cu ea `ns\[i, privindu-se, machiindu-se. ~n 1990, John Jesurun folose[te `n „Everything that Rises Must Converge“ un circuit video care face ca o parte a publicului s\ vad\ actori reali, `n timp ce partea cealalt\ nu vede dec=t imagini. ~n spectacolul „Blue Heat“, din 1991, monitoarele video transmit live jocul actorilor `n afara scenei. ~n principal, tehnica video permite actorului s\ dob=ndeasc\ o stare de ubicuitate. Prezen]a/ absen]a corpului este exploatat\ `n spectacolul „Slight Return“ din 1994, unde actorul este prezent fizic `n scen\, dar invizibil publicului, fiind `nchis `ntr-o lad\. Jocul s\u este vizibil, `ns\, prin intermediul monitoarelor video. Peter Sellars se joac\ `n produc]iile sale cu multiplicarea gesturilor actorilor (oferind spectacorilor mai multe puncte de vedere). Robert Lepage se axeaz\ pe multiplicarea raporturilor de m\rime, actorul real fiind confruntat cu spectre uria[e sau cu multiplicarea imaginii sale. Arta video devine [i mai interesant\ din momentul `n care intr\ `n contact cu alte arte, utilizarea artei video `n teatru duc=nd c\tre o masiv\ emancipare corporal\, spa]ial\, temporal\ [i mental\.

Video `n teatru Spre sf=r[itul secolului XX, video [i computerul au devenit pentru arti[ti la fel de familiare ca pensula sau marmura. Mai mult, ele au invadat [i au remodelat `n profunzime celelalte arte (dansul, teatrul, fotografia, cinematografia, arhitectura). No]iunea de art\ total\, at=t de drag\

Corpul `n teoriile post-umane Ciberneticianul Gregory Bateson [i-a pus `ntrebarea dac\ bastonul unui orb este parte component\ a acelui orb. Dintr-o perspectiv\ biologic\, r\spunsul este nu. Nu [i acesta este cazul sistemelor cibernetice, unde o protez\ de auz sau un sintetizator de voce, din moment ce reprezint\ o parte integrant\ `ntr-un singur flux informa]ional, devin elemente constitutive ale organismului. Dac\ aceast\ premis\ este acceptat\, atunci tehnologiile utilizate de arti[ti pot fi considerate, de asemenea, p\r]i ale corpurilor performerilor. Pentru a se putea accepta, totu[i, o ipotez\ at=t de radical\, trebuie s\ se accepte, mai `nt=i, teoria c\ tr\im `n era post-oamenilor. Teoria post-umanit\]ii pune accentul pe cogni]ie, nu pe corporalitate, aceasta din urm\ devenind o protez\ evolu]ionar\ manipulabil\, afirm\ Stelarc. Pentru Katherine Hayles, autoarea volumului „How We Became Posthuman. Virtual Bodies in Cybernetics, Literature and Informatics“, condi]ia postumanit\]ii s-ar ob]ine ca urmare a priviligierii tiparului informa]ional `n fa]a celui material. A accept\rii corpului drept protez\ original\ pe care am `nv\]at s\ o manevr\m, protez\ care poate fi oric=nd `nlocuit\ de altele, mai performante. Corpul uman va c\p\ta, astfel, o articulare ma[inic\, diferen]ele dintre biologic [i mecanic topindu-se `ntr-un ansamblu bio-cibernetic. Ion Manolescu descrie, `n „Videologia“, cele trei forme posibile de cyborgi: medicali (existen]i `n realitatea cotidian\), func]ionali (fiin]e cu modific\ri mecanice `n scopul de a realiza mai eficient anumite sarcini) [i adaptativi (a c\ror umanitate este aproape pierdut\). Exemplu cyborg: ~n cazul celebrului fizician Steven Hawking, aflat `n imposibilitatea de a vorbi sau de a-[i mi[ca altceva dec=t degetele de la m=ini, angrenajul protetic care `l „completeaz\“, determin=ndu-i condi]ia cyborgic\ (`n frunte cu generatorul alofon Votrax - un dispozitiv de vorbire artificial\ conectat la un procesor de cuvinte), are mai pu]in calitate unificatoare (prin eventuala corelare a min]ii la un mod „tehno-vocal“ de exteriorizare, altfel irealizabil) [i mai mult func]ie dislocant\ (prin sec]ionarea vocii de minte [i, ca rezultat, a min]ii de corp). Decalajul dintre performarea verbal\ [i realitatea corporal\ e ceea ce atrage de la bun `nceput aten]ia `n timpul conferin]elor lui Hawking, pe durata c\rora ruptura medical\ a ansamblului corp-minte-voce e deseori transformat\ `ntr-o meta-ruptur\ bio-comunica]ional\: datorit\ afluen]ei publicului peste capacitatea s\lilor, conferin]ele sunt „desc\rcate“ [i `n exteriorul cl\dirii, prin mijlocirea difuzoarelor. „Posesor“, „ambalaj“ [i, `n acela[i timp, „telecomandator“ al unei subiectivit\]i decorporalizate, Hawking exist\ [i nu exist\, e [i „aici“, [i „dincolo“, se „afl\“ undeva [i nu se afl\ niciunde; corpul s\u prelungit protetic-locomotor de c\ruciorul care `l transport\ [i protetic-lexical prin joystickul laptop-ului care `i „genereaz\“ [i `i „materializeaz\“ acustic vocea altfel inaudibil\ (cu alte cuvinte, care `i asigur\ baza de date a exprim\rii sale cyborgice) tr\ie[te `ntr-o cronotopie multipl\ ce `l fractureaz\/ fragmenteaz\ identitar. Deconstruit\ uman [i reconstruit\ cyborgic (post-uman), o astfel de existen]\ (pe care am putea-o numi, cu un termen deopotriv\ psihologic [i tehnologic, schizo-protetic\) pune probleme de acomodare spa]ial\ [i cognitiv\ p=n\ [i observatorilor celor mai versa]i.

16 HIC ET NUNC

An nou Iacob FLOREA

~n primele zile ale fiec\rui `nceput de an, zile incerte [i dilatate, mi-am f\cut obiceiul s\ recitesc, `nc\ de pe vremea vechiului regim, dou\ c\r]i: Moartea lui Ivan Ilici a lui Tolstoi [i Str\inul lui Camus. E un fel de obol pe care-l pl\tesc pentru igiena mea interioar\. Nu mi se pare un pre] prea mare; e mai mult un joc nevinovat care, cu timpul, a c\p\tat toate datele unui ritual `n bra]ele c\ruia m\ abandonez cu pl\cere [i team\. M-am hot\r=t cu greu s\ fac public acest obicei. {i n-am f\cut-o din cine [tie ce f\]\rnicie sau din alte pricini mai mult ori mai pu]in psihanalizabile, ci pentru simplul motiv c\ el `mi

vorbea, de fiecare dat\, de o anume continuitate; de un soi de permanen]\ de care fiin]a mea, orice fiin]\, cred, are nevoie. Ca s\ nu mai amintesc faptul c\ mirabilele c\r]i de c\p\t=i (c\r]i care nu suport\ niciun adjectiv prin preajm\, dar eu, fie-mi cu iertare, am riscat unul) aveau darul, pe l=ng\ multe altele, de a te aduce cu picioarele pe p\m=nt. De a te face s\ `n]elegi mai bine c\ „dureros de dulce“ nu sunt ni[te vorbe aruncate-n v=nt. Nu o dat\ m-am `ntrebat `ns\ dac\ `n spatele acestui obicei al meu nu se insinua un subterfugiu. Poate c\ e, `mi spuneam, [i un mod de a m\ `ntoarce `n trecut f\r\ s\ m\

`ntorc, de fapt, acolo. Poate c\, `n ultim\ instan]\, nu e dec=t o stratagem\ de a evita s\ fac un bilan] sau, chiar f\c=ndu-l, s\ am grij\ s\ nu-mi scape propor]iile, s\ dozez c=t mai bine ingredientele. ~n fond, ce `nseamn\ un bilan]? E o privire rapid\, pe c=t cu putin]\ rece, aruncat\ trecutului imediat. E nevoie aici de luciditate, dar `n acela[i timp, [i de onestitate. {i nu numai aici, ci de fiecare dat\ c=nd, dintr-un motiv sau altul, ne `ntoarcem spre trecut [i `ncerc\m s\-l cernem [i s\-l m\sur\m. Pentru o clip\, mi-a trecut prin minte c\ ar trebui s\ fac ceva cu obiceiul meu. De[i felul

cum ne-am zbenguit noi `n anul din urm\ pe paji[tea trecutului nu-mi d\dea deloc ghes s\ iau taurul de coarne. {tiu c\ bunul Dumnezeu a dovedit, cel pu]in p=n\ la sf=r[itul anului trecut, c\ are mult umor, c=teodat\ chiar negru. {i cu toate astea sau tocmai de aceea m\ `ncearc\ g=ndul c\ poate vom `ncepe un an nou-nou]. Eu cel pu]in cred c\ l-am `nceput. Pentru c\ anul \sta, dup\ at=]ia ani, am renun]at s\ mai citesc Moartea lui Ivan Ilici [i Str\inul. Poate c\ seam\n\ a renun]are. Dar poate e [i un fel de a te g=ndi t=n\r c=nd, de fapt, nu mai e[ti de mult.

VIAÞA CA LITERATURÃ

Cine se teme de cultur\? Constantin STAN

Blaga spunea c\ exist\ dou\ lucruri pe care nu le sim]im, dar f\r\ de care nu putem tr\i: aerul [i istoria. A[ ad\uga [i un al treilea – cultura. Fostul meu coleg de la Jurnalism, Arie Matache, Dumnezeu s\-l odihneasc\, nu obosea s\ le repete studen]ilor: „M\i, copii, f\r\ Goethe, am fi numai biologie“. F\r\ cultur\, omul ar fi, `ntr-adev\r, numai biologie. Asemenea aerului [i istoriei, nu sim]im cultura dec=t in absentia. Suntem ceea ce suntem gra]ie model\rii noastre `n formele culturii lumii. Propozi]iile de mai sus sunt ni[te truisme at=ta vreme c=t lumea func]ioneaz\ normal. Le descoperim sensuri ad=nci, existen]iale, devin probleme de supravie]uire, libertate [i umanism atunci c=nd vremurile o iau razna [i omul este redus la func]iile sale vitale, interzic=ndu-i-se dimensiunea spiritual\. Parc\ ideologului lui Stalin – Jdanov – i se atribuia aceast\ monstruozitate: „C=nd aud de cultur\, `mi vine s\ pun m=na pe pistol“. Cu toate c\ [i Stalin, [i Jdanov sunt numai amintiri ur=te, spiritul lor malefic a supravie]uit, ba tinde chiar s\ devin\ o mod\ a timpurilor noastre pentru c\ multe atitudini, comportamente sau judec\]i sunt consecin]\ a acestui tip de g=ndire. ~nlocuirea culturii cu divertismentul, spectacularizarea - [i, deci, superficializarea oric\rui act cultural este partea cea mai vizibil\. A[ezarea culturii pe ultimul loc pe lista preocup\rilor guvernan]ilor, reducerea p=n\ la aproape dispari]ia dimensiunii culturale din actul educa]ional (fie c\ acesta se produce `n familii, fie c\ se exercit\ `n institu]ii) sunt mai pu]in resim]ite acum, dar vor deveni dramatice, `n opinia mea, peste c=]iva ani. Grav este c\ de la catedr\ – de la o catedr\ universitar\ – cineva teoretizeaz\, [i de pe pozi]ia sa impune, un mod de a g=ndi jdanovist, neobosind a repeta studen]ilor: „Nu ave]i nevoie de cultur\, aici trebuie s\ `nv\]a]i s\ v\ face]i bine meseria“. Stau [i m\ `ntreb dac\ o meserie, oricare ar fi ea pe lumea asta, se poate practica bine `n absen]a unui sistem de valori, `n absen]a unui sistem moral sau `n absen]a unui orizont umanist? ~ntrebarea nu este retoric\ pentru c\ exist\ grupuri umane – din p\cate din ce `n ce mai mari – care nu resimt deloc nevoia culturii. Educa]i `n spiritul maximei eficientiz\ri, ei fac din filosofia `ndep\rt\rii de tot ceea ce le poate complica via]a un concept existen]ial. Repet vorbele unui american, Craig Czury, pe care l-am cunoscut la Neptun: „Milioane de americani tr\iesc ferici]i, `mp\ca]i f\r\ s\

fi citit o carte `n via]a lor“. {i chiar f\r\ s\ simt\ nevoia de a citi o carte, a[ ad\uga. C=nd e[ti agent de v=nz\ri, v=nz\tor de pantofi sau nu [tiu ce manager la nu [tiu ce firm\, c=nd nu ai slujb\ sau ai mai multe, pe r=nd sau concomitent, via]a ta se poate duce `ntre plata facturilor, job, via]a de familie [i „gr\tarul“ de week-end ca suprem mod de relaxare. Plus, evident, televizorul pe post de

„{tefan Gheorghiu“ au r\mas impregnate nu numai sentimente, ci [i ideologii. Ce s\ `n]eleag\ un t=n\r al zilelor noastre din insisten]a cu care un profesor `l `ndep\rteaz\ de cultur\? Ceea ce este de `n]eles: cultura este o pierdere de vreme, ceva inutil omului. Dec=t s\ se ocupe de a[a ceva, mai bine s\ lustruiasc\ pe dinafar\ cele b\lm\jite la cursurile adesea f\r\ noim\. Pentru c\ altfel

divertisment, alungarea plictiselii, mijloc de informare, somnifer sau refuzul de a vorbi cu nevasta. C=nd te preg\te[ti s\ descrii lumea pentru ca ceilal]i s\ o `n]eleag\ – adic\ atunci c=nd te preg\te[ti s\ devii jurnalist – cultura este parte a meseriei tale. Sigur c\ domnul de la Jurnalism, cu visuri ratate `n cultur\, poate fi ros de invidia omeneasc\ fa]\ de fo[tii s\i colegi [i de la `n\l]imea func]iei administrative prive[te cultura cu dispre]. ~n calitatea sa de func]ionar public – adic\ de profesor pl\tit din banii contribuabililor rom=ni –, atitudinea poate fi inclus\ la un anume tip de corup]ie practicat de altfel pe scar\ larg\ [i `n licee sau `n [colile generale: corup]ie moral\. Probabil c\ `n zidurile fostei academii

ar deschide ochii [i [i-ar pune `ntreb\ri. Or du[manii culturii tocmai asta nu doresc: ca lumea s\ fie priceput\ `n raport cu valorile, nu cu func]ii administraive sau sloganuri. Pus de `nv\]\toare s\ spun\ o propozi]ie, Bul\ a zis: „Pisica mea a f\tat 6 pisoi comuni[ti“. La inspec]ia [colar\, crez=nd c\ a dat lovitura cu o asemenea propozi]ie partinic\ [i angajat\, tovar\[a l-a pus pe Bul\ s\ o zic\ din nou. Numai c\ Bul\ a avut o alt\ versiune: „Pisica mea a f\tat patru pisoi comuni[ti“. „P\i cum, Bul\, data trecut\ mi-ai spus [ase“. „Da, tovar\[a, da’, `ntre timp, doi au f\cut ochi“. Asta e: cultura `]i deschide ochii [i nu mai po]i fi comunist!

Revolu]ia francez\ din România Doru KALMUSKI Pentru cine nu cunoa[te, Orhan Pamuk e c=[tig\torul Premiului Nobel pentru literatur\, pe 2006. ~nc\ de t=n\r s-a dedicat scrisului, afl\m de la Radio Rom=nia Cultural, refuz=nd cu `nd\r\tnicie s\ se cufunde `n anodinul unei vie]i banale. A[a `ncepe varianta oral\ a legendei la emisiunea din 6 decembrie. A[a [i continu\. Adic\ pendul=nd `ntre o evocare l\crimos - patetic\ [i una ditirambic - isteric\ a „carismaticului scriitor care a fascinat instantaneu `ntreaga asisten]\ de sute de ziari[ti, sosi]i aici, la Oslo, capitala Norvegiei, din toate col]urile lumii. Deosebit, personal [i profund original, el nu a dat interviuri la aeroport, a[a cum e obiceiul. Spre deosebire de majoritatea laurea]ilor, a venit `nso]it de o suit\ extrem de restr=ns\ - doar membri ai familiei, doi, trei prieteni“. ~n afara informa]iei pre]ioase c\ Oslo e capitala Norvegiei, mai afl\m [i date importante despre culorile [i nuan]ele cravatei laureatului, prilej de a ne edifica asupra sexului acestuia, dat fiind c\ patronimicele turce[ti nu ne deconspir\, nou\, celor de dincoace e Bosfor, apartenen]a sexual\. Parc\ injectat\ cu un afrodiziac reportericesc, uitase definitiv [i irevocabil faptul c\ pentru un scriitor important\ e divulgarea, dac\ nu chiar descifrarea enigmei capitale: este poet, prozator, dramaturg, eseist, critic sau ce? ~n aceast\ privin]\, lini[te deplin\. Except=nd, poate, unele remarci privitoare la farmecul personal al alesului Academiei. Ori a unei prospec]iuni `n insondabilul viitor al noului laureat: cum se va descurca el dup\ ce greutatea titlului va `ns\m=n]a C.V.-ul personal? {i cum via]a sa se va schimba sub povara nobil\ a unei distinc]ii la care au visat at=]ia [i at=]ia scriitori! Dar, stupoare! Afl\m, deodat\, c\ apocaliptica reportereas\ de la Radio Rom=nia Cultural nu e deloc specialist\ „pe cultur\“ ci, de fapt, „pe [tiin]\“. Dar cum `mprejur\rile au prins-o pe acolo [i, mai fiind ea [i sensibil\ din fire, cu aplecare spre frumosul romantic, nu i s-a putut refuza dest\inuirea pentru rom=ni a memorabilului eveniment. Chiar a[a, de ce nu? ~n fond, ne intereseaz\ doar fa]adele. Un prieten, profesor de istorie, mi-a ar\tat testul unui elev care, la `ntrebarea: „Ce eveniment a avut loc la 22 decembrie 1989?“, r\spunde: „Revolu]ia francez\ din Rom=nia“. Prin gura neghiobilor [i a copiilor vorbe[te Dumnezeu.