Manastirele Sfantului Munte Athos

ISTORICUL SFANTULUI MUNTE ATHOS Sfantul Munte este o peninsula cu lungimea de 60 km o latime ce variaza intre 8-12 km ,aria totala fiind de 360 Km patrati. Muntele Athos, sau Athon, după niste vechi traditiuni întunecate ar veni de la Athos, un supranume ce da zeului Joe (Jupiter) care avea un templu pe unul din vârfurile Muntelui. Printre celelalte temple de pe Athos, pe unul din vârfurile cele mai înalte, era zidit templul zeului Apolon, care întrecea pe toate ca mărime, înăltime si artă. In zilele senine, Idolul se vedea dela Constantinopol si era adorat cu însufletire. In timpurile vechi Athosul era tot atât de renumit ca si Olimpul, faimosul munte, pe înăltimea căruia sălăsluiau zeii mitologiei antice. De la poalele Athosului si până la cele ale Olimpului se întinde ca o pânză albastră, frumoasa mare Egee, semănată ca o multime de insule, a căror legende sunt cunoscute de toate popoarele. Athonul însusi, nu de putine ori a slujit de sălas zeilor din Olimp. O legendă spune, că vreme îndelungată a petrecut aici si Junona. Muntele Athos, pe atunci era locuit de păgâni. Deasupra lui se aflau 5 cetăti: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus si Cleone. Locuitorii acestor cetăti ca si cei de prin insulele din apropiere, au adus multe jertfe sângeroase zeitătilor de pe munte, si în special lui Apolon cel de pe vârful Athonului. Lumea dornică să cunoască viitorul venea de prin toate părtile, spre a-l consulta si toti primeau de la dânsul răspunsuri potrivite, dar fireste mincinoase, ca toate răspunsurile oracolelor păgâne. După poemele lui Homer, pe lângă Atbon, ar fi trecut flota viteazului între viteji, Achile, fiul lui Pele, regele Tesaliei, când împreună cu Agamenon, si înteleptul Ulise, au pornit război împotriva Troiei,— faimoasa cetate ale cărei ruine se văd si astăzi, pe coastele Asiei Mici. Crestinarea Athosului. Păgânii care locuiau Sf. Munte, după o veche traditiune bisericească au

primit crestinismul din vremile cele dintâi ale erei crestine, în niste conditiuni cu totul exceptionale. Se stie că, după înăltarea Mântuitorului la cer si pogorârea Sf. Duh asupra celor 12 Apostoli, printre care erau si sfintele femei mironosite, în frunte cu Sf. Fecioară Maria, urmând poruncii Mântuitorului: —Mergând învătati toate neamurile... si propovăduiti evanghelia la toată zidirea", Sf. apostoli au tras la sorti, care încotro să meargă la propovăduire. In chipul acesta, s-au orânduit toti, fiecare în câte o parte a lumii. Cât despre Maica Domnului, singur Dumnezeu, după a Sa pronie, i-a rânduit mai înainte soarta, trimitând pe arhanghelul Gavriil, care i-a vestit, ca să meargă la muntele Athos, unde sunt cele mai multe Temple păgâne. Aceasta s-a îndeplinit întocmai, în următoarele împrejurări: In insula Cipru, fusese rânduit episcop, Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morti; hirotonit de către apostolul Varnava, ucenicul Sf. Ap. Pavel. După un timp, oarecare, Lazăr a fost cuprins de un dor nespus, de a mai vedea, odată înainte de a-si da obstescul sfârsit pe prea Sf. Fecioară; dar stiind bine, că el nu se mai putea duce la Ierusalim, din cauza jidovilor, carel urmăreau, ca să-l ucidă, a scris o epistolă Maicii Domnului, prin care o ruga, cu multă stăruintă si cu adâncă smerenie, ca să vină ea la Cipru, spre a-I împărtăsi blagoslovirea Fiului si Dumnezeului. Maica Domnului, primind scrisoarea aceasta duioasă, a răspuns Sf. Lazăr, că-i va îndeplini dorinta, numai să-i trimită o corabie în portul Iaffa, ca să o ia. Primind acest răspuns, Sf. Lazăr s-a umplut de o bucurie nespusă si a trimis îndată corabia la port. Maica Domnului o astepta. Sa suit în corabie, însotită fiind de apostolul Ioan feciorelnicul -în grija căruia o lăsase Mântuitorul - si de alti doi apostoli si s-au îndreptat cu corabia, spre insula Cipru. Vântul însă fiind împotrivă, - după dnmnezeiasca rânduială de sus - se pomeneste după câtăva vreme de călătorie, la limanul lui Climent, din muntele Athos, în dreptul Mânăstirii Ivirilor de azi. Când s-a apropiat corabia de tărm, s-a întâmplat o minune! Toti idolii din munte au căzut cu fetele la pământ, sfărâmându-se în mii de bucăti; iar idolul Apolon, cel din vârful Athonului răcnind groaznic, fără orânduială, ca niciodată, a strigat; Iesiti noroadelor bărbati si femei, tineri si bătrâni si alergati în grabă, la limanul lui Climent, ca să întâmpinati pe Maica Marelui Impărat si adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos! Si zicând aceste cuvinte, îndată idolul a căzut de pe vârful muntelui, împreună cu diavolul care locuia într-nsul, sfărâmând coama întreagă a muntelui si prăbusindu-se în adâncurile mării. Norodul, auzind aceasta, s-a înspăimântat foarte si adunându-se la un loc cu mic cu mare s-au pogorât în grabă la limanul lui Climent, unde au întâmpinat pe prea Sf. Născătoare de Dumnezeu si Sf. apostoli care era cu dânsa. Fiind ea pe bordul corabiei, i-au adus cuviincioasa cinstire si căzând i s-au închinat, zicând; —O prea sfântă stăpână, Maică pururea fecioară! Spune-ne luminat cum ai născut pe cel neîncăput?

Cum ai hrănit cu lapte din sânul Tău pe cel ca hrăneste toată făptuirea si cum ai tinut în Sf. Tale brate pe cel ce tine în brate toată zidirea? " Atunci Maica Domnului, cea cu dar dăruită, deschizând gura a dezvăluit norodului aceluia înselat de idoli toate tainele Fiului Său, învătându-i să creadă si să se boteze în numele Lui. Si asa a crezut tot norodul si s-a botezat de la mic la mare, aducând multumire Maicii Prea Curate. Maica Domnului le-a mai spus următoarele cuvinte: —O fii luminati, ascultati. Acest loc a fost sortit mie de către Fiul si Dumnezeul meu. Voi însă, nu veti mai rămâne mult aici, pentru că pe muntele acesta voi trimite bărbati din toată lumea, ca să vietuiască în curătie, după chipul îngerilor. După aceasta, maica cea prea curată s-a suit în corabie, împreună cu cei doi ucenici care o însoteau, si dând ultimele povete norodului, binecuvântându-l, a plecat spre insula Cipru. Sf. Lazăr, după multă asteptare, zărind corabia apropiindu-se, mult s-a înveselit, vărsând lacrimi de bucurie. Si sosind corabia, Maica Domnului a povestit Sf. Lazăr cum a fost rânduită să meargă la muntele Athos, unde a adus pe tot norodul la credinta cea adevărată. Sf. Lazăr s-a bucurat mult, si luând blagostovenia cea mult dorită, corabia cu Maica Domnului s-a îndepărtat de la tărm, pornind spre Iaffa si apoi spre Ierusalim. Nu se stie sigur când au venit primii monahi pe muntele Athos. Se bănuieste însă că ar fi venit chiar din timpul Sf. Apostol si Evanghelist Ioan (101 după Hr.), care însotise pe Sf. Fecioară în călătoria Sa spre Athos. Această versiune voieste să ne spună că, chiar din timpurile vechi ale erei crestine, au debarcat aici sihastri din Asia mică, poate si din Efes, patria Sf. Evanghelist Ioan, unde viata singuratică, contemplativă, începuse a se manifesta de timpuriu. Desigur însă, că viata călugărească de aici a luat fiintă mai întâi sub forma de sihăstrii si de schituri. Pe vremea împăratului Teodosie I (+395) si a sotiei sale Pulheria, existau câteva Mânăstiri, care însă au fost pustiite de barbarii năvălitori. Către sfârsitul secolului al VIII-lea, venind de la Roma, Petru Athonitul, din porunca Maicii Domnului, care i s-a aratat în vis, a găsit muntele pustiu. De aceea a trebuit să-si caute adăpost într-o pesteră întunecoasă, plină de târâtoare otrăvitoare, pe care numai cu rugăciunea le-a alungat. Hrana sa, la început, a fost din ierburi care cresteau în preajma pesterii, iar mai în urmă s-a învrednicit de hrană cerească pe care i-o aducea îngerul Slavei, o dată la patruzeci de zile. In a doua jumătate a sec. IX (867) vine si se asează la Athos, pustnicul Ioan Colibasul vestit prin sfintenia vietii sale. Pilda lui fu urmată de altii, asa că în scurt timp înăltimile muntelui au

fost populate cu sihastrii si monahii, râvnitori după viata îngerească, post si rugăciune de zi si de noapte, în linistea profundă a muntelui. Vasile Macedon, împăratul bizantului (867-886) ascultând rugămintea sihastrului Ioan Colibasul, îi dărui lui si urmasilor săi acest munte, care de acum înainte începe a se numi Sf. MUNTE. Privilegiul acesta al lui Vasile Macedon, îl întări si împăratul Leon Inteleptul. Pe lângă sihastrii, mai veniră apoi si chinovitii, care începură să zidească mânăstiri. Ca organizator al Sf. munte este considerat Atanasie din Trapezunda, care împreună cu alti râvnitori de viată monahicească, întemeie marea mânăstire Lavra, pe la anul 963. Pentru viata sa, plină de evlavie si cuviosie, Atanasie, ca si Petru Athonitul, este trecut în rândul Sfintilor. Prin secolul. al X-lea, viata monahală ajunge la mare cinste. Patriarhi, arhierei, preoti, diaconi se retrag la mânăstirile Aghiorite si intră în rândurile monahilor. Lor le urmează împărati, printi si boieri, care, convinsi de nimicnicia vietii acesteia, se retrag din lumea desfătărilor, trăind în singurătatea muntelui sfânt, si ducând cu dânsii averi si odoare scumpe. Faima despre sfintenia vietii în Sf. Munte, s-a răspândit în toată lumea. Principii tutoror popoarelor ortodoxe: Iberi, Rusi, Sârbi, Bulgari si mai ales Românii, dăruiesc averi considerabile pentru zidirea si împodobirea mânăstirilor din Sf. Munte. 0 chestie care merită să fie cercetată este si interzicerea intrării femeilor, sau femelelor în genere, în Sf. Munte. După o veche traditie, păstrată prin viu grai, se povesteste că, Plagudia, sotia împâratului Teodosie cel mare trecând cu corabia de la Roma spre Constantinopol, s-a abătut si pe la muntele Athos spre a vedea mânăstirea Vatoped zidită de către sotul său. Primită în port de către monahii a mers până în tinda Bisericii, unde este până astăzi Icoana Maicii Domnului numită vie. Aici auzi o voce tunătoare: —Opreste-te si întoarce-te înapoi căci eu sunt împărăteasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit să tulburi linistea supusilor mei ? Să stiti că de azi înainte, nici o femeie nu va mai călca pământul sfânt al acestui munte". Auzind aceste cuvinte, împărăteasa Plagudia căzută cu fata la pământ, pocăindu-se de îndrăzneala ce a avut, dărui mânăstirii odoare scumpe după care a plecat la Constantinopol. De atunci si până azi, nici o femeie n-a mai intrat în republica monahilor a Sf. munte Athos.

Prin sec, XI-lea, Athosul îsi pierde caracterul de asezământ împărătesc, curat Bizantin. Atunci Rusii întemeiază aici mânănstirea lor Sf. Pantelimon, numită Rusicu, cu slujbă rusească de pe cărti Slavonesti, pomenite încă pe la 1143. In curând se înfiintează si mânăstirea Sârbească Chilandarul, o frumoasă mânăstire bulgărească si un frumos schit românesc: Prodromul. In timpul imperiului Latin, întemeiat de cruciati în anul 1204, monahii Sf. munte Athos au înscris cea mai glorioasă pagină a istoriei lor, luptând si mărturisind, în ciuda tuturor prigoanelor catolice, credinta drept măritoare de răsărit. Martiriul, mucenicia si moartea, nu i-au putut clinti de pe temeliile credintei ortodoxe. De atunci si până azi, Sf. munte Athos a fost cheagul ortodoxiei de pretutindeni si centrul prin excelentă al monahismului ortodox. CAREIA Careia M-re grecească numită Protatul, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Ctitorul ei dintru început, a fost împăratul Constantin cel Mare (324-337). In 361 , pe vremea patriarhului ariean Eudoxiu a fost arsa. A fost zidită însă de către împărati Bizantini. La început a fost un schit, mai târziu avându-se în vedere locul unde se afla, cu sfatul întregului Sf. Munte s-a hotărât a se socoti catedrala orasului Careia. Chiliile sunt locuintele ieromonahilor slujitori ai administratiei centrale a Sf. Munte. In tinda bisericii se văd mormintele călugărilor martiri, care au mărturisit credinta dreaptă, contra unirii cu Roma. Deasupra mormântului ard necontenit 4 candele mari. Biserica a fost pictată de maestrul Emanuel Panselin si se întretine de către celelalte M-tiri mari ale Athosului, ca, catedrală centrală. In vechime i-a fost închinată M-rea Cotroceni din Bucuresti si Sfintii 3 Ierarhi din Iasi. Biblioteca Careei este veche si foarte bogată. Aici se află arhiva antichitătii si actele secrete ale M-rei pe care călugării le păstrează cu mare grije nearătându-le la nimeni. In timpul războiului mondial (1914-918), englezii au silit pe călugări să le arate aceste acte, pe care le-au fotografiat si apoi le-au înapoiat. Aici se găseste si primul tipic al Sf. Munte (targos). Are si 42 manuscrise grecesti pe pergament din sec. XII-XlVlea si multe altele. Aici se afla mormintele sfintilor martiri ucisi de Ioan Vecos in 1204 caci s-au opus latinizarii Sfantului Munte.

Icoana "Axion Estin" – este legata de minunea icoana se afla la Chilia Adormirii Maicii Domnului langa schitul Sf. Andrei, in anul 980. Un ucenic se ruga in fata icoanei cu rugaciunea "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim." Atunci apare Arhanghelul Gavriil in chipul unui calugar si ii spune sa se roage asa "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu , cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru" la care sa adauge "Ceea ce esti mai cinstita...", dar ucenicul nu a retinut exact cantarea , atunci ingerul a scris cu degetul pe o lespede de piatra aceasta cantare . Aceasta piatra se pastreaza si in zilele noastre. In Lunea luminata se face litanie in Careia cu aceasta icoana, iar pe 24 oct. la Tesalonic. Schitul Sfantului Andrei In 1830 doi sihastri rusi Visarion si Varsanufie au construit o chilie; in 1874 s-a ridicat o biserica mare cu 3 altare , 19 paraclise si 30 de clopote. Sfinte moaste: aici se gaseste capul Sfantului Apostol Andrei , particele de la sf. Alex Nevski , Sf. Maria Magdalena.

MÂNĂSTIREA MAREA LAVRA Mănăstirea Marea Lavră este considerată prima mare mănăstire de obşte din Muntele Athos, şi a fost întemeiată pe la anul 963 prin osârdia pustnicului Atanasie din Trapezunda, şi cu ajutoare băneşti date de către împăraţii Bizantini, Nichifor Focas (963-959) şi Ioan Tzimisca (Ioannis Tzimikes : 969-973). În această mănăstire a trăit cel mai cunoscut imnograf şi compozitor bizantin, Ioan Cucuzel. Această Mănăstire avea pe vremuri ca la 200 de călugări greci. Ctitori din Ţările Române Ruinându-se cu vremea, a fost înfrumuseţată de către domnitorii Ţării Româneşti: Alexandru Basarab (13101352) şi Vladislav Basarab (13641374). Ei au dăruit şi o icoană a sfântului Atanasie Athonitul de mare artă, lucrată în argint şi aur. Într-o parte şi alta a icoanei se văd chipurile gravate ale lui VladislavBasarab şi al soţiei sale, doamna Ana Vintilă-Vodă. Voievodul Ungro-Vlahiei (1532-1535) cu fiul lor Drăghici au dăruit o icoană numita. "Egumeniţa". Mai târziu Neagoe Basarab a reînnoit-o acoperind-o cu plumb şi înfrumuseţândo. Matei Basarab a zidit biserica Sf. Mihail (1691) pe ai cărei pereţi este zugrăvit ca şi ctitor Gavril-Movilă. Domnul Moldovei trimitea câte 15 mii taleri annual

La 1713 Constantin Brâncoveanu construieşte un paraclis în cinstea icoanei "Cucuzeliţa". Biblioteca În această Mănăstire se află către 2050 de manuscrise, dintre care 650 pergamente, mai multe din ele sunt în legătură cu Ţara românească. Biblioteca mănăstirii mai deţine 165 de codici vechi şi mai mult de 30.000 de cărţi tipărite, fiind cea mai importantă bibliotecă atonită. Moaşte şi odoare În interiorul bisericii principale (catolicon - katholikon) se află mormântul Sfântului Atanasie Atonitul, iar lângă el se află bastonul de fier de doi coţi, în 4 muchii, al sfântului Atanasie şi o cruce de lemn ferecată în fier pe care o purta la piept sfântul. Se mai află o bucată din Sf. Lemn al Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, Capul Sfântului Vasile cel Mare, o mână a sfântului Ioan Gură de Aur, o mână a Sf. Apostol Andrei cel dintâi chemat, capul Sf. Ioan Cucuzel şi multe alte sfinte moaşte. Poseda mitra şi cârja lui Nechifor Focas (963-969). În curtea mănăstirii se află cel mai vechi chiparos din lume plantat de însuşi sf. Atanasie Athonitul.

Icoane "Cucuzeliţa" - Cuviosul Ioan Cucuzel a adormit la o priveghere iar Maica Domnului i-a spus din icoana: "Cântă-mi, Ioane, şi mă laudă, că şi eu nu te voi lăsa!" "Econoama" - Sf. Athanasie fiind îngrijorat din pricina banilor care nu ajungeau, Maica Domnului i-a grăit : "Nu te întrista, Athanasie, de acum eu voi fi economul acestei mănăstiri " - şi de atunci până în zilele noastre mănăstirea nu are econom. "Portăriţa" - Un turc a tras în icoana cu pistolul şi al treilea glonte s-a întors şi l-a lovit pe el. MÂNĂSTIREA VATOPED Ctitorul ei fondator dintru inceput a fost marele Constantin (ca multumire ca Maica Domnului l-a scapat pe fiul ascadie de la inec) Pe la 361-363 tot Sf. Munte a fost pustiit de păgâni, în (379-395) a fost re facută de împăratul Teodosie-cel-mare - Iar pe la anul 860 iară a fost pradată de către Beduinii Siriaci. Ctitorie veche a lui Alexandru-Lă pusneanu (D-l Moldovei), care în a doua domnie (1563-1568), dărueste pe langă o cupă mare de argint si bătută cu solzi de aur. ce a băut insa si d-na sa dintr'însa, si merticul anual de 300 galbeni rosii. In acea vreme se aflau ca la 300 călugări în M-tire- In această M-tire se gasesc multe icoane făcătoare de minuni; Odoare si sf. moaste. Brâul Maicii Domnului negru se păstrează într-o raclă de argint. Două cruci de la împăratul Constantin făcute dupe modelul care i s-a aratat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe Sf. Masă. Capul Sf. Andreiu. Paharul (Jaspis) oferit de Manuel ComneanuPaleologul apoi un deget al Sf Ioan Botezătorul, mâna Sf. Grigore-Decapolitul dăruită de d-na Maria-lui Serban Cantacuzino si multe alte sf. moaste. Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cărti Teologice sunt si multe manuscrise de mare valoare istorică si arheologică. 634 manuscrise grecesti dintre care ca jumătate pe pergament, 150 cu cântări bisericesti si o serie de manuscrise Slavonesti. Are 10 paraclise in interior si 3 in exterior.

Icoane: "Pantanassa" – icoana vindecatoare de cancer si boli incurabile "Izbavitoarea celor deznadajduiti" – Theotokos "Elaiovritissa" – "Izvoratoarea de mir" a izvorat ulei pe timpul foametei "Vimatarissa"

"Ctitorita" - aceasta icoana a fost ascunsa de navalirea paganilor de un calugar intr-o groapa sub Sf. Masa cu o lumanare aprinsa in fata ei, iar dupa 72 de ani a fost gasita iconana in cel loc cu lumanarea inca arzand. (calugarul respectiv a fost luat prizonoer de pagani si cand a ajuns la manastire dupa 72 de ani le-a spus calugarilor sa sape in acel loc si au gasit icoana) "Junghiata" - a fost lovita de un diacon (era suparat pe bucatar fiindca nu a vrut sa-i mai dea mancare cand a intarziat la masa - intarzia des) cu un cutit , si imediat a curs sange din icoana. Diaconul si-a venit in fire si si-a dat seama de greseala si s-a rugat Maicii Domnului sa-l ierte neclintit in fata icoanei iar dupa cativa ani Maica Domnului i-a spus ca l-a iertat dar mana care a lovit icoana va da socoteala la judecata lui Dumnezeu. Iar dupa moartea lui mana respectiva i-a ramas uscata ca marturie.

"Izvabitoarea de barbari" - aceasta icoana arata inainte de aceasta minune ca o icoana clasica. Portile manastirii se tineau inchise in timpul noptii de navalirea paganilor (piratii) iar dimineata se deschideau. Un calugar s-a inchinat acestei icoane dimineata iar Maica Domnului i-a vorbit din icoana si i-a spus sa nu deschida portile manastirii fiindca sunt piratii la porti si vor prada manastirea si o vor incendia , atunci Mantuitorul ridica manuta si ii acopera gura Maicii Domnului si ii spune sa-i lase in pace pe calugarii acestia fiindca nu fac voia lui , atunci Maica Domnului ii apuca mana Mantuitorului si o lasa in jos si spune din nou acelasi lucru. Iar icoana ramane asa. Intr-adevar piratii erau la portile manastirii si astfel s-a izbavit manastirea si calugarii de distrugere. "Antifomitria"- la anul 382 - fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatalui sau (sa vada cum decurg lucrarile de reparatie) si se inchina la icoana atunci Maica Domnului striga din icoana "Ce cauti aici? De acum incolo sa nu mai calce picior de femeie pe aici..." si de atunci s-a interzis accesul femeilor in muntele Athos. Sf. moaste : Capul Sf. Ioan Gura de Aur cu urechea stanga intreaga - La urechea stanga i-a talcuit ingerul sfintele evanghelii si a ramas neputreda spre marturie ca a fost adevarata talcuirea ingerului. De asemenea aici se gaseste si Braul Maicii Domnului (facut chiar de mainile Maicii Domnului). Pe mosia acestei M-tiri se afla trei schituri Românesti; Schitul Sf Ipatie, Sf. Ioan Botezătorul si Sf. Gheorghe. MÂNĂSTIREA IVIRON

Ctitorul acestei M-tiri a fost Ioan Iviritul prieten al Sf. Atanasie cel Mare venit din provincia Caucazului, care se numea Ivirica, pe la anul 980. Multe odoare scumpe are această biserică: vase, vesminte, salbe de galbeni de aur, una dăruită de Petru cel Mare, tarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoană. Pe unul din pereti este zugrăvit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601) ctitor domnitor. Pe timpuri avea 200 călugări.

In paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită ,,Portărita" care a venit pe mare de la Bizant. O femeie credincioasa pe timpul prigoanei icoanelor a ascuns aceasta icoana in casa, dar soldatii au aflat , atunci aceasta le- dat bani multi sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Atunci noaptea pe ascuns femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus "Maica Domnului eu nu mai pot sa te apar.." si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana la muntele Athos. Calugarii de la Iviron au vazut-o si au incercat sa o scoata din apa dar nu au reusit . Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil care era de fapt fiul femeii din Constantinopol. Apoi nu puteau introduce icoana in biserica , nu au putut-o urni de la poarta manastirii si le era frica sa nu vina sa o ia cineva , atunci s-a auzit glas din icoana "Nu voi ma aparati pe mine, eu va apar pe voi!" apoi au putut-o muta. S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit. O alta minune la aceasta icoana : un tanar n-a primit paine de la bucatar , atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului - bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait. Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii Arabilor în Sf. M-te un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricosat si căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte. Pe lângă alte obiecte de valoare are: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX-lea, 45 manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii

pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea. Se mai află multe Sfinte Moaste: 150 de cutii de argint (au atat de multe particele de moaste incat in fiecare zi la sf. Liturghie scot moastele unui sfant din ziua respectiva), sânge de la Sf. apostol Petru, o părticică din fasa Domnului, o părticică din moastele Sf. Ioan Botezătorul, mâna Sf. Ioan Gură de Aur, capul Sf. Nichita Romanul, al lui Teodor Stratilat si altii. O alta minune : cand manastirea nu a dat masa la hram de frica foametei ,fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare. MÂNĂSTIREA HILANDAR

Această sf. M-re a fost zidită de Vlădica sârbesc, Stefan Nemanici la 1151-1195, care în călugărie luă numele de Simeon, împreună cu fiul său Sava. La această M-re se află două icoane făcătoare de minuni. Una numit㠗Trirucita" (cu trei mâini) fiindcă sub mâinele Maicii Domnului este zugrăvită si mâna Sf. Ioan Damaschin. Se stie că acesta, a fost secretarul, Voievodului Damascului si scriind el o scrisoare împăratului Bizantin, Leon Iconoclastul, a fost socotit de voievod ca trădător al intereselor Damascului si deci a poruncit să i se taie mâna. A stat mâna spânzurată în ulita Damascului, de dimineată si până seara. Către seară Sf. Ioan a cerut mâna de la voievod si i s-a permis s-o ia. Ioan o aseză la locul de unde fusese tăiată si prin rugăciune fierbinte, cu lacrimi făcute în fata acestei sfinte icoane s-a prins la loc lecuinduse.

Se mai găsesc sfinte moaste ale diferitilor sfinti, o părticică din Sf. lemn, Capul Sf. Eftimie cel mare si piciorul Sf. Simeon ctitorul M-rei. In interior are 16 paraclise cu odoare scumpe, o evanghelie scrisă pe pergament de mare valoare, cârti si manuscrise Slavone, 6 din pergament din sec. XII-XVII-lea cuprinzând chestiuni bisericesti, 68 manuscrise cuprinzând materii Eclesiastice din sec. XVII-XVIII-lea.

MÂNĂSTIREA DIONISIU Această M-re a fost zidită de către Sf. Dionisie de Corita prin 1389, de la care s-a si numit M-rea lui Dionisie. Locul unde s-a zidit a fost arătat într-un chip minunat lui Dionisie care se sihăstrea într-o pesteră din apropiere, anume; In toate noptile se pogora din cer o lumină ca o stea în acel loc si sta până în zori de zi. Văzând această arătare minunată, cuviosul Dionisie în mai multe rânduri, s-a dus si a vestit aceasta părintilor din Sf. Munte. Acestia au cunoscut că este voia lui D-zeu să zidească pe locul acela o sf. M-re. Dionisie apoi a strâns bani de la domnii crestini si a zidit această sf. M-re. Printre ctitori se afla si împăratul Alexie de la Trapezunda (1615), iar mai târziu monahul Antonie Moldoveanul, a zidit spitalul cu biserica Sf. doctori fără de arginti, Cosma si Damian. In anii 1512-1521, NeagoeBasarab domnul Tării Românesti a făcut-o din nou, i-a dat avere si schitul din jud. Romanati.

Aici se află mormântul Sf. Nifon mitropolitul Tării Românesti (Târgoviste 1504). Neagoe-Vodă i-a făcut un sicriu de sidef în care s-au pus sfintele moaste, afară de cap, care a fost adus în tară si asezat la M-rea Curtea de Arges. Fiul lui Neagoe, Petru Neagoe a făcut daruri de mare valoare. Domnitorul Tării Românesti Alexandru si sotia sa d-na Ruxandra, i-a făcut daruri scumpe. Se mai află mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, un dinte al Sf. Hristofor si mici părticele de la Sf. evanghelist Luca si arhidiacon Stefan, o bucată din lantul Sf. Petru etc. Cărti alese: o evanghelie pe pergament din sec, VII si 17 manuscrise rulate cu sfinte liturghii pe pergament, 20 evanghelii pe hârtie din sec. XIVXVII-lea si multe altele.

MÂNĂSTIREA CUTLUMUS Ctitorul ei fondator a fost Alexe Comneanu, împăratul Bizantului si călugărul Calist Cotlomuseanu (sec. IX), un arab evlavios de la care îsi trage si numele. Mama acestuia, era crestină si el însusi devine crestin schimbândusi numele său arab, în Constantin iar din călugărie, Calist. Mai târziu, această M-re a fost jefuită, iar Vodă Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân si Vintilă Vodă domnii Tării Românesti au refăcut-o si au împodobit-o din nou. Aici a fost Protas, fostul mitropolit al UngroVlahiei Hariton (1372-1380+), din care pricină se mai numeste si M-rea Sf. Hariton. In 1766, a vietuit aici ca simplu călugăr Matei patriarhul Alexandriei care a înzestrat-o cu avere. Aici se află icoana Mântuitorului si a Maicii Domnului numit㠗Mijlocitoarea", făcătoare de minuni. Are părticele de la diferiti sfinti: capul Sf. Haralambie, piciorul Sf. Ana, capul Sf. Alipie Stâlpnicul precum si mâna stângă a lui Grigore Teologul, Sf. Paraschevi , Sf.Anastasia (izb. de otrava). Pe lângă cărti vechi de ritual si teologie, are si manuscrise, 94 pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XXIV-lea, 300 manuscrise cu materii si muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea. In paraclis se afla icoana Maicii Domnului "Tare Aparatoare" (sec.XIII) - aparatoare de foc si de frica.

MÂNĂSTIREA PANTOCRATOR Primul ctitor al ei a fost împăratul Alexie Comneanul, în a doua jumătate a sec. XIV. Mai târziu din cauza cutremurului a stat multă vreme pustie. Evlavia românească a reînoit-o. Banul-Gavril din România si cu alti boeri crestini au refăcut-o au zugrăvit-o si au împodobit-o frumos. Aci a vietuit călugărul malorus Paisie-Velicicowski (+ 1794), reorganizatorul vietei monahale din Moldova. Tot ei trimeteau bani pentru întretinerea monahilor. Avea închinată M-rea Căscioarele (jud. Vlasca). Odoare: Icoana Maicii Domnului zis㠗Gherondissa" (bătrâna) frumos îmbrăcată în argint de către Filaret mitropolitul Moscovei. In bibliotecă se găsesc cărti de valoare: O evanghelie scrisă pe pergament foarte mărunt cu litere aurite, de către, Ioan-Colibasu sec. XIII, o psalitre cu 12 miniaturi, care se păstrează în sf. Altar. Tot pe perga ment foarte vechi se găsesc 66 manuscrise cuprinzând materii din sec. XI-XIV-lea. Sf. moaste are; Un deget de la piciorul sf. Ioan-Botezătorul, piciorul cu pulpa Sf. Ap. Andrei (cel dintâi chemat) si scutul sf. Mercurie, Capul sf. Ioancel-Milostiv, capul sf. Teodor Stratilat, părticele din moastele sf. arhidiacon Stefan, a sf. Ignatie, a sf. ap. Tit si Constantin-cel-mare. Are 8 paraclise in interior si 7 in exterior. Aici se afla o icoana a Maicii Domnului "Gherontisa" - cu aceasta icoana s-a intamplat urmatoarea minune : staretul care era bolnav la pat a trimis vorba preotului care facea liturghia sa termine slujba mai repede si sa vina sa-l impartaseasca . Preotul insa nu a ascultat gandindu-se ca va mai trai pana cand va termina slujba si nu s-a grabit atunci Maica Domnului a strigat din aceasta icoana spunandu-i sa asculte cuvantul staretului. Atunci acesta infricosat a

terminat slujba cat a putut de repede si s-a dus si l-a impartasit pe staret, dupa care staretul s-a savarsit. MÂNĂSTIREA XIROPOTAMU Ctitor dintru început a fost împărăteasa Pulheria a Bizantului (424) si fratele ei Teodosie cel Mic. Pe la anul 839 a fost jefuită de arabi, iar pe la 870 s-au adunat monahii printre care a fost si fiul împăratului Bizantin Mihail Procopie, care îmbrăcând haina monahală a luat numele de Pavel. El a zidit din temelie toată M-rea. După câtva timp Pavel s-a retras în singurătate unde a pus început altei M-tiri cu numele Sf. Pavel, iar cu timpul s-a ruinat si aceasta, iar cel care a restaurat-o a fost călugărul Chesarie Daponte între 1761-1783, cu ajutoare date de la domnitori si boieri Munteni. In interior are 10 paraclise. Bibliotecă bogată cu cărti si manuscrise grecesti: 19 manuscrise pe pergament cuprinzând diferite materii din sec. X-XIV, 239 manuscrise cuprinzând probleme bisericesti din sec, XVI-XVIII si altele. Sfinte Moaste are: Bucata cea mare din lemnul crucii Domnului îmbrăcată în argint, ca o palmă si ceva lungime si ca două degete lătime — se vede si gaura cuiului ori cine o va săruta, cu evlavie, sloboade o mireasmă nespusă, o cruce din lemn sf. împodobită cu pietre scumpe rosii, dăruită de Constantin Duca domnul Tării Românesti, un deget al Sf. Vasile cel Mare, capul Sf. Axentie, o bucată din moastele Sf. Salomeia, bucăti din fasa si scutecele Domnului, parte din darurile care le-au adus magii la nasterea Domnului, o bucată mare de sânge de la Sf. 40 mucenici si altele.

MÂNĂSTIREA ZOGRAFU Ctitorii ei fondatori sunt trei frati; Moise, Aron si Ioan, din neamul împăratului Iustinian, originar din Ohrida (Macedonia). Acesti trei frati au sihăstrit aci într-o desime mare de copaci, căutând si găsind locul au zidit M-rea de o frumusete nespusă pe la începutul sec. X, sub împăratul Leon cel Intelept 886-912. Nestiind ei ce nume să-i dea, au făcut rugi fierbinti si cu post mare, cu lacrimi s-au rugat, să le descopere Dumnezeu ce nume să-i dea. Deci au luat o icoană nezugrăvită si punând-o în fata bisericii sau rugat să le arate lor D-zeu în aceea icoană chipul care să fie. Iar după câtăva vreme uitânduse ei la icoană au văzut strălucind ca un soare luminos chipul marelui mucenic Gheorghe. Bucurie cerească au cuprins sufletele lor, luând-o au pus-o în biserică unde se face minuni. Auzind la Constantinopole, a venit un arhiereu care s-a îndoit si punând degetul sub ochiul drept al chipului Sf. Gheorghe a zis: Aceasta este zugrăveală făcută cu minune? Dar vrând să ia mâna, n-a mai putut căci degetul a rămas lipit asa că a fost nevoie să i-l taie, care se vede si astăzi la icoană. Pe vremuri când au stăpânit Latinii, din ordinul Papei de la Roma s-a făcut prăpăd. Apoi a fost zidită din temelie de Stefan cel Mare domnul Moldovei, 1502. Apoi Alexandru Voievod si Vasile Lupu. Cantemir, i-a dăruit în 1698, M-rea Căpriana (Basarabia) si M-rea Dobrăvătul (Vaslui). Mai are două icoane făcătoare de minuni. Una din ele a fost dăruită de Stefan cel Mare. A mai dăruit un steag care pe o parte are icoana Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă, stema Moldovei. Sfinte moaste: Talpa Sf. Stefan cel Nou, o parte din moastele Sf. Nichita Romanul, Sf. Ignatie si multi altii

MÂNĂSTIREA DOCHIARU Fondatorul acestei mânăstirii a fost cuviosul Eftimie prietenul Sf. Atanasie cel Mare (1070). Arhanghelul Mihail a descoperit unui tânăr o comoară pe metocul acestei mânăstiri. Tânărul acela a spus Egumenului ce i se arătase, iar Egumenul, a trimis împreună cu tânărul încă alti doi ucenici, ca să descopere comoara si s-o aducă la mânăstire. Cei doi însă au socotit că ar fi bine să le rămână lor comoara si asa au legat o piatră mare de grumazul tânărului aceluia si l-au azvârlit în mare. Apoi au luat comoara si, ascunzând-o, au spus către Egumenul mânăstirii că n-au găsit nimic, iar pe tânărul acela nu stie ce s-a făcut, că au fugit fără să-l fi văzut. Pe când însă tânărul era în fundul mării si îsi pierduse simtirea, i s-a arătat aievea doi tineri strălucitori la fată: erau Arhanghelul Mihail, si Ingerul păzitor al tânărului, iar cel din urmă a zis către Arhanghel: Dacă tu binevoiesti, Arhanghele, scapă pe acest tânăr nevinovat. Tânărul ud cum era, si cu piatra de gât s-a pomenit deodată în mijlocul Bisericii Dochiarului unde a povestit Egumenului ce i s-a întâmplat. Astfel ucigasii au fost descoperiti, si siliti au adus comoara, cu care s-a zidit mânăstirea dându-i numele de Sf. Voievozi. Iar piatra care a fost legată de gâtul tânărului se păstrează si astăzi zidită în M-tire. Mânăstirea mai are si o icoană făcătoare de minuni, care se numeste; —Grabnică, Ajutătoare" în fata căreia ard 4 candele mari de aur trimise din Rusia. In interior mai sunt 10 paraclise. Moaste sfinte are: părticele din trupul Sf. Haralambie, ale Sf, Mercurie, capul Sf. Teodor si altii. Printre ctitorii acestei mânăstiri este si Alexandru Lăpusneanul, domnul Moldovei cu sotia sa.

MÂNĂSTIREA CARACALU Ctitorul acestei M-tiri a fost Antoniu Caracal, împărat Roman (211 după Hr.), de la care îsi trage si numele. Prădată în sec. XIII, Andronie al II Paleologul a înzestrat-o asigurându-i existenta, Mai târziu (1530) a fost reînoită, de către Petru-Vodă-Rares (Domnul Moldovei), iar sotia sa D-na Ruxandra i-a răscumpărat metoacele în 1670. Iubitor pentru acest Sf. lăcas, Petru-Rares a trimes pe Proto Spătarul Petru cu multi bani, poruncindu-i ca să zidească o Mănăstire frumoasă la malul mării. Acesta însă fiind lacom de bani ca si Iuda a zidit o bisericută mică si s-a întors în tară spunând domnitorului că a făcut cum i-a poruncit. Domnitorul însă aflând adevărul, s-a supărat foarte si vroia să-i taie capul. Proto spătarul Petru — ca să-si scape viata, a promis că va ridica M-tirea, cu cheltuiala sa, Asa a si făcut (1534). Si întorcându-se în tară, cu bună ispravă, domnitorul l-a iertat, si l-a primit, cu mare cinste. Mai târziu, însusi domnitorul si cu Proto-spătarul său, s-au dus la Sf. M-te, unde sau călugărit, luând el, domnitorul, numele de Pahomie. Aci s-au săvârsit amândoi, în viată sfânta si fapte de milostenie crestinească. Biserica este măreată, zugrăvită artistic, în stil bizantin. — Chmovie, cu peste 109 călugări; azi 64, de neam greci. In interior are si 19 paraclise. Sf, Moaste; O părticică din sfantul lemn. Capul Sf. Apostol Bartolomeu. Degetul cel mic de la mâna dreaptă a sf. Ioan Botezătorul, Capul Sf. Policarp, episcopul Smirnei. Mâna stângă a sf. mucenite Marina, — Apoi părticele mici: De la sf. mucenici arsi în Nicomidia; de la sf. Mercurie; de la sf. Ioan cel Milostiv; sf. Haralambie; sf. Averchie; sf. Orest si sf. mucenic Ghedeon. Arhitectura bisericii are elemente in stil moldovenesc. Aici se afla o icoana facatoare de minuni pictata de un necunoscut la 1540. In 1700 un incendiu a distrus toata manastirea cu exceptia icoanei (la care a ars spatele iar fata a ramas intacta).

MÂNĂSTIREA FILOTEU Este ctitorie veche din vremea crestinării Elinilor, Arabii năvăliră în Sf. M-te o jefuiră si fu multă vreme pustie. A fost zidită din nou prin osteneala călugărului Arsenie, si a staretului Filoteiu de undesi are numele. Pe la 1070-81 a fost reînoită de împăratul Bizantin, Nichifor-Botaniatul. care a împodobit-o cu daruri împărătesti. In 1492 a fost restaurată de către Leontius, regele Serbiei si fiul său Alexandru. Staretul ei cuviosul Dionisie, din Olimp, amenintat cu moartea de către călugări, toti bulgarii a trebuit să se retragă. Pe la 1775 a ars o parte din chilii, care au fost zidite de d-na Maria-Procopoaia, din Bucuresti. Obiecte de valoare are: 0 bucată dintr-un cui de la crucea Domnului, dăruit de împăratul Nichifor-Botaniatul si mana dreaptă a Sf. Ioan Gură-de-Aur. Icoane: O icoană facătoare de minuni, numită Glicofilusa (zugrăvită de Sf. Ap Luca) care pe vreme împăratul iconoclast Teofil, a fost aruncată in mare, unde a stat multă vreme. Apoi a fost aruncată la mal tocmai în locul unde pe vremuri a fost o capiste a idolilor păgânesti. Din locul unde a fost găsită icoana a izvorât aiasmă si este si astazi. Altă icoană făcătoare de minuni care se numeste Gherontissa venită de la Nigrita, prin minune.

Moaste Sfinte are: Piciorul Sf. Pantelimon dăruit de împâratul Constantin Paleologul, o părticică din lemnul Sfintei Cruci si o părticică din mâna Sf. Ioan-Gură-de-Aur si multe altele.Are 6 paraclise in interior si 3 in exterior. Vlad Tepes , Neagoe Basarab , Radu Paisie , Matei Basarab cu sotia (parti pictate in trapeza) au facut donatii importante manastirii.

MÂNĂSTIREA SIMONOS PETRA A fost zidită prin minune pe la mijlocul sec, XIV-lea. Cum ? Stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei; O stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebue să zidească M-rea. De aceea s-a numit noul Bethleem. Un inger s-a coborat din cer cu o sfoara, si apucand sfantul de un capat si ingerul de celalalt capat au inconjurat stanca si au tras retezand varful stancii pentru a se putea construi manastirea. Cuviosul Simeon a venit în Sf. Munte pe la 870, pustaicindu-se într-o pesteră care se vede si astăzL In 1334 regele Sârbilor Ioan Ugles a reînoit-o si înbogătit-o cu daruri scumpe. După un timp M-rea a fost jefuită de Arabi — un alt cuvios tot Simeon a reînoit-o fiind ajutat de împăratul Bizantin — Andronie-cel-mare, al cărui fiu Ioan, a vietuit în M-re necunoscut de nimeni — ca grădinar. La 1581 a fost distrusă de foc. Vre-o 30 călugări se aruncară de pe stâncă pentru a se salva, dar siau găsit moartea. Egumenul M-rei, Eugeniu, cu câtiva călugări, care scăpară, s-au retras în Mrea Xenofonte, de unde mai în urmă au revenit si au refăcut-o cu ajutoare bănesti din tara Românească. La (1593-1601), MihaiViteazul a ajutat-o cu bani (anual) si i-a trimes ca dar o evanghelie îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn Sf. I-a închinat si M-rea sa din Bucuresti, cu Schitul ei: Besteleu din Arges si Isvoranul din jud. Buzău. Sf. moaste

are: Mâna stângă a Mariei Magdalena. capul Sf. Modest, capul Sf. Pavel mărturisitorul, părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Iacob Persul si Sf. Naum. MÂNĂSTIREA SF. PAVEL Intemeietorul ei este Sf. Pavel (fiu de împărat) retras aci cu câtiva călugări în sihăstrie fiind locuri de mare liniste. Pavel a fondat M-rea si a stat ca Egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopole pentru oarecare pricini împărătesti, a murit pe drum, în corabie. Fiind în vârstă de 110 ani. După ce a ajuns corabia la Constantinopole, crestinii Tarigrădeni, i-au luat sf. trup si l-au îngropat cu mare cinste ca unul ce era fiu de împărat. Mai târziu arabii au jefuito însă a fost zidită din temelie din marmură cioplită, de Ioan Constantin Basarab si Constantin Brâncoveanu (domnul Tării Românesti). Stefan Vodă, fiul lui Bogdan la 1501 i-a zidit aghiasmotarul, de la Brâncoveanu avea anual 4000 piastri, iar de la Banul Barbu si Radu câte 2000 anual piastri. Neagoe Vodă i-a zidit turnul, iar Matei Basarab cu sotia sa d-na Elena au dat sume mari de bani, închinându-i si M-rea Jitianu din judetul Dolj. Iar Dabija Vodă, cu sfatul tării i-a închinat la 1664 Februarie 19, M-rea Todireni. Mai are si două icoane făcătoare de minuni si o bucată din trestia pe care i-a dat-o în mână Mântuitorului spre batjocură Irod. Aci se află o cutie de argint cu darurile care le-au adus magii Domnului la Vitleem: aur, smirnă si tămâie, 14 bucăti aur, 62 bucăti smirnă si tămâie însirată pe sârmă. Părticele din sf. moaste de la Constantin cel Mare, Sf. Silvestru, Sf. Haralambie, Sf. Trifon, capul Sf. Teodor Stratilat, piciorul Sf. Grigore Teologul si altii. Pe mosia acestei M-ri se mai află multe schituri printre care: schitul româresc Lacu cu hramul Sf. Dimitrie în care vietuiesc ca la 70 călugări români.

MÂNĂSTIREA STRAVRONIKITA Stavronichita (crucea lui Nichita) numele l-a luat de la un scluptor de cruci, cuviosul Nichita care a fondat-o pe la 1006. Distrusă de foc, a fost reînoită de către patriarhul Constantinopolului Ieremia în 1520. La 1525, Neagoe-Basarab a zidit aghiazmatarul si paraclisul si îi trimetea si bani pentru întretinere. Serban-Cantacuzino i-a făcut deasemenea înbunătătiri. Biserica sf. Gheorghe a fost zidită de către mitropolitul Grigorie II al Ungro-Vlahiei 1765, care s-a săvârsit aci fiind înmormântat la malul mării, unde a fost odată o cruce de piatră. I-a mai fost închinată si biserica sf. Apostoli din Bucuresti 1765. Icoane: O icoană a sf. Nicolae făcătoare de minuni în următoarele împrejurări: Pe la 1545, călugării au iesit la mare să vâneze peste pentru praznic. In loc de peste însă, au scos afară această icoană si au asezato pe mal. Din locul unde a fost icoana, a isvorât aghiasmă, care este si astăzi. Istoricul acestei icoane este următoarul: Această sf. icoană, încă din timpul iconoclastilor care cercând sa o taie cu securea; s-a făcut ca o rană în locul acela si a început a curge sânge. Spăimântându-se păgânii au aruncat-o în mare. Unde stând s-a lipit în locul acela o scoică care se vede si astăzi [icoana săvârsind minuni] Sf. moaste are: Mina sf. Ana, mâna sf. Elefterie si cotul de la mâna sf. Vasile-cel-mare. Ale sf. doctori Cosma si Damian fără de arginti si multe altele. In bibliotecă se găsesc multe manuscrise printre care 57 pe pergament cuprinzând materii bi sericesti din sec. XI-XIX-lea si altele.

MÂNĂSTIREA XENOFONT Ctitorul acestei M-tiri a fost cuviosul Xenofonte prin sec. X. Acesta fusese un viteaz grec, care si-a săvârsit viata împreună cu cei doi fii ai săi Ioan si Arcadie, în lavra cea mare. Amiralul Simeon Enuncul a reînoito. El se făcu călugăr cu trei membrii din suita sa: Eusebiu, Candid si Ilarion. In 1285, fu distrusă de către unionistii Latini, dar a fost refăcută de către domnitorii Tării Românesti. Pe la 1545, a fost reînoită de către boierii Craioveni: Barbu Banu, Danciu Vornicu, Pârvu si Radu. Are trei icoane făcătoare de minuni foarte frumoase. Una a Maicii Domnului căreia i se zice si —Povătuitoarea", una a Sf. Gheorghe si alta a Sf. Dimitrie. Sfinte moaste are: o bucată din capul Sf. mucenic Trifon. mâna sf. Marina, a sf, Modest si altele. Biblioteca pe lângă cărti de valoare mai au si câteva manuscrise dintre care 8 pe pergament din sec. XII-XIV-lea cuprinzând chestii bisericesti si 3 manuscrise pe pergament cuprinzând liturghia Sf. Ioan Hrisostom.

MÂNĂSTIREA SF. GRIGORIU S-a fondat prin stăruinta si rugăciunile cuviosului părinte Grigorie Sinaitul, care a vietuit în pestera din apropiere care se vede si astăzi. Cu năvălirea Arabilor în Sf. Munte a fost jefuită si arsă. Un alt cuvios, Ioachim Macri Gheni, mergând la Constantinopole unde a dat de fiii de domnitori si boieri români, cărora le-a cerut ajutoare, ca să refacă M-rea. Au dobândit pe lângă ajutoare si 5000 aspri anual pentru întretinere. Stefan cel Mare o reface din nou în 1500. Odoare scumpe are: Una icoană a MaiciiDomnului făcătoare de minuni a fost dăruită de d-na Maria Asanina Paleoloaga (mama lui Bogdan al Moldovei). In două rânduri a ars M-rea, dar icoana a rămas neatinsă. 0 părticică din Sf. Lemn, părticele din moastele Sf. Pantelimon, ale Sf. Grigore Teologul, ale Sf. Dionisie si ale Sf. mucenite Fotini Samarineanca, Biblioteca are multe cărti vechi. Sunt si 6 manuscrise pe pergament cuprinzând materii bisericesti din sec. IX-XII-lea, 97 pe hârtie si 37 tot pe hârtie referitoare la muzica bisericească din sec. XV-XVIII.

MÂNĂSTIREA ESFIGMENU Istoricul acestei sf. M-tiri este următorul: In mai multe nopti cuviosii călugări au fost desteptati de un zgomot cu lovituri de toacă. Egumenul împreună cu ceilalti cuviosi au ascultat în ce parte toacă până au aflat locul. Din acest semn au înteles că îngerul le-a arătat locul cel mai frumos, unde au zidit M-rea. Strângând ei ajutoare au zidit-o pe locul unde le-a descoperit lor îngerul, numind-o —Simone" (a tocat). Asa s-a numit mai bine da 200 ani, când si-a schimbat numele în Esfigmenul (Strâmtoare) după pozitia locului. Ctitorii ei vechi au fost împăratul Teodosie cel Mic, cu sora sa Pulheria si Marcian (445). Mai pe urmă a fost refăcută cu ajutoare de la domnii Tării Românesti. In fata bisericii se văd zugrăvite chipurile patriarhului Constantinopolului Antim si a mitropolitului Veniamin Costache. In vechime M-rea ducea lipsă de apă. Egumenul Grigorie Palama a făcut rugăciuni si postiri cu lacrimi si i s-a descoperit locul unde săpând, a izvorât apă, care curge si astăzi în fata M-rei. Sunt si 9 paraclise dintre care unul pe seama românilor. Odoare scumpe are: o cruce de aur, cu pietre scumpe, trimisă de împărăteasa Ecaterina II-a a Rusiei si o evanghelie trimisă de printul Mihail Pavlov al Rusiei.

MÂNĂSTIREA SF. PANTELIMON Această Mănăstire a fost întemeiată prin sec. XI sub împărătia lui Alexe I. Comneanu, de către câtiva călugări veniti din Rusia si au avut ca la 3000 călugări. Între 1812-1821, Scarlat Calimah domnul Moldovei a zidit din temelie, biserica si chiliile. Pictura este de o frumusete rară. Aci se află icoana Sf. Pantelimon făcătoare de minuni, având si moaste. Pisania de la intrare arată pe Scarlat Calimah ca ctitor fondator. Capul de Bour al Moldovei a fost sculptat în piatră cu data de 1819, si pe turnul înalt de lângă trapeză. Intre anii 18871888, a fost refăcută de tarul Rusiei Alexandru al III-lea. Sfinte Moaste: Capul Sf. Pantelimon, părticele din moastele Sf. Iosif păzitorul Sf. Fecioare, o părticică din moastele Sf. apostol Toma si o bucată din piatra care a fost pe mormântul Domnului si multe alte. In interior sunt vreo 70 paraclise. Averile din care se întretine se găsesc la Istanbul si în Rusia. Are si o bibliotecă foarte bogată, 24 evanghelii pe pergament din sec. XI-XV-lea, 69 manuscrise pe pergament cuprinzând materii bisericesti din sec. XI-XIV-lea si 126 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIII-lea.

MÂNĂSTIREA CONSTAMONITU

A fost zidită la început de Impăratul Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, care se mai numeste si mânăstirea lui Constantin. Ruinându-se, a fost zidită măreată si frumoasă cu ajutoare date de Impăratii Rusiei. In interior are 8 paraclise. Are 2 icoane, făcătoare de minuni, una a Maicii Domnului, si alta a Sf. Arhidiacon Stefan, 19 cutii cu Sfinte Moaste diferite, o parte din mâna Sf. Arhidiacon Stefan, capul Sf. Vlasie si osul dela umărul drept al Impăratului Constantin cel Mare, o evanghelie îmbrăcată în Aur donată din 1820. In bibliotecă, se mai găsesc pe lângă cărti, si manuscrise vechi de mare valoare, si anume: 14 manuscrise scrise pe pergament din Sec. VIIXIV, 84 pe hârtie, cuprinzând materii religioase din Sec, XIV - XVIII si 12 tot pe hârtie, de muzică Bisericească, din Sec. XVI - XVIII.