Ludovic al XVI-lea al Franţei Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles - d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris), rege al Franţei şi al Navarei din 1774 şi până în 1789. Din 1789 şi până în 1793 rege al francezilor. Ultimul reprezentant al Absolutismului. Victimă a Revoluţiei Franceze.
Monarh absolut al Franţei, 1774-1789 Când Ludovic al XVI-lea a urcat pe tronul Franţei avea nouăsprezece ani. Avea o enormă responsabilitate devreme ce guvernul avea mari datorii iar resenimentele faţă de monarhia despotică erau în creştere. A căutat să câştige dragostea poporului său reinstalând parlamentul. În timp ce nimeni nu se îndoia de capacitatea intelectuală a lui Ludovic de a guverna Franţa, a fost destul de clar faptul că, deşi crescut ca un Delfin al Franţei, era indecis şi nu suficient de ferm pentru domnie.[2] Ludovic l-a numit consilier pe experimentatul JeanFrédéric Phélypeaux conte de Maurepas, care până la moartea sa în 1781 a fost cel care a luat cele mai importante decizii. Reformele financiare radicale ale lui Turgot şi Malesherbes au înfuriat nobilii care le-au blocat în parlament insistând asupra faptului că regele nu are dreptul să perceapă noile taxe. Turgot a fost eliberat din funcţie în 1776 iar Malesherbes a demisionat în acelaşi an fiind înlocuit de Jacques Necker. Necker a sprijinit Revoluţia americană şi a preferat să facă mari împrumuturi externe decât să crescă taxele interne. Când politica sa a eşuat, Ludovic l-a demis şi l-a înlocuit în 1783 cu Charles Alexandre de Calonne care a crescut cheltuielile publice pentru a scoate ţara din datorii. Şi această metodă a eşuat, aşa încât Ludovic a convocat Assemblée des notables în 1787 pentru a discuta asupra noii reforme fiscale propusă de Calonne. Adunarea a repins planul. Toate aceste eşecuri i-au semnalat lui Ludovic faptul că şi-a pierdut capacitatea de a domni ca un monarh absolut, fapt ce i-a cauzat depresie. Au existat apeluri din ce în ce mai puternice ca regele să convoace Stările Generale lucru pe care l-a făcut în mai 1789. În iunie 1789 a început Revoluţia Franceză. Încercările lui Ludovic de-a o controla au avut ca rezultat Serment du jeu de paume (20 iunie) şi declaraţia Adunarii Constituiente de la 9 iulie. În trei luni, autoritatea executivă a regelui a trecut la reprezentanţii poporului. Căderea Bastiliei de la 14 iulie a servit pentru întărirea acestei schimbări radicale din mintea masselor.
Regim revoluţionar, 1789–1792 Arestarea şi execuţia, 1792-1793