Liviu Rebreanu

LIVIU REBREANU – ION Romanul Ion a fost publicat in 1920 si reprezinta primul roman romanesc modern. Tema romanului este viata satului romanesc de la inceputul secolului al XX- lea. Personajul principal al romanului este Ion, un tanar taran sarac, care nu avea pamant, desi muncea mult. Geneza romanului se gaseste in cateva aspecte de viata relatate de scriitor: in copilaria lui, aude despre o fata care a fost alungata de parinti, fiindca ramasese insarcinata; intruna din calatoriile sale, scriitorul vede un taran imbracat in straie de sarbatoare sarutand pamantul. Afla ca pe taran il chema Ion al Glanetasului, cum se va numi apoi eroul romanului. Compozitia: Romanul cuprinde doua parti, intitulate sugestiv Glasul pamantului si Glasul iubirii. Prima parte contine sase capitole, a doua, sapte. Este urmarita in paralele viata taranilor si a intelectualilor din micul sat Pripas, pitit “intr-o scrantitura de coline”. Structura romanului este sferica, romanul incepand cu descrierea drumului care duce in satul Pripas, linistea unei zile de vara, drumul duce pana in centrul satului , in fata carciumii lui Avrum, unde se joaca hora. Romanul se termina cu descrierea iesirii din Pripas si linistea care-I inconjoara pe oameni dupa desfasurarea evenimentelor, lumea fictiunii ramanand intre paginile cartii. Subiectul romanului este simplu: Ion este foarte sarac si iubeste o fata saraca la fel ca el, Florica. El isi doreste sa aiba mult pamant, de aceea o seduce pe Ana, o fata bogata, fata lui Vasile Baciu. Ana este logodita cu George, fiul lui Toma Bulbuc, tot un om bogat. La hora, Ion joaca tot cu Ana, starnind gelozia si mania lui George. O seduce pe aceasta, apoi o lasa insarcinata. Dupa cununie, Ion ii propune lui Vasile Baciu sa treaca averea pe numele lui, reuseste si asta, are pamant, tot ce si-a dorit, Ana ii daruieste un fiu. Ion este nepasator fata de familie, o necinsteste pe Ana, o bate. Continua, in schimb, relatia cu Florica. Aceasta se maritase intre timp cu George Bulbuc, dar tot il mai iubea pe Ion. Cu Ana nu se poarta urat doar Ion, si soacra ei vorbeste urat cu ea. Savista, oloaga satului, o atentioneaza ca Ion se duce la Florica in timp ce George nu este acasa. Trista si fara speranta, Ana se sinucide. Ion continua sa mearga la Florica pana cand George, anuntat tot de oloaga satului, ramane acasa intr-o seara, il gaseste pe Ion acolo si il ucide. In plan parallel, este prezentata viata familiei invatatorului Herdelea, o familie cu trei copii, cu geutati. Transilvania se afla sub ocupatie austro-ungara, iar invatatorul si preotul trebuiau sa lupte pt mentinerea finite nationale. Herdelea se amesteca si in politica, unde face pasi gresiti, votand un candidat care nu merita increderea oamenilor. Elementul material apare si aici, fata cea mare a familiei Herdelea, Laura, se marita cu un teolog care o lua fara zestre. Preotul Belciug e necasatorit si mereu se amesteca in problemele oamenilor. Herdelea face tot posibilul sa ajute oamenii, iar Belciug, sa-i intarate. Dar elementul central ramane pamantul, dorinta cea mare a taranului. Caracterizarea personajului : Ion este personajul principal al romanului cu acelasi titlu de Liviu Rebreanu. Este un tanar ambitios, care vrea sa isi depaseasca conditia. De mic copil, I-au placut mai mult coarnele plugului decat cartea, asa ca a renuntat la scoala. Stia

ca ai lui au avut candva pamant, numai ca tatal sau a baut si a distrus averea familiei. Pentru el, pamantul inseamna intrare in randul lumii, adica respect si demnitate sociala. Cand vede ca Vasile Baciu il face la hora “ hot, talhar si fleandura”, isi doreste tot mai mult sa o seduca pe fiica acestuia si sa-I ia averea. Ambitia lui devine mai mare cand, dupa bataia cu George , popa il cearta in biserica doar pe el, nu si pe celalalt flacau.Cand vede intinderile mari de pamant care au fost candva ale familiei lui, Ion simte dorinta de a fi stapanul lor. Numai cu pamant, putea fi si el in randul lumii. De aceea, intr- scena extraordinara, Ion saruta pamantul, ca pe o iubita. In gestul lui se strange toata dragostea lui de taran care isi doreste pamantul. Din acest motiv, o seduce pe Ana, renuntand la dragostea vietii lui, Florica. Ana cea urata avea “locuri, case si vite multe”, in timp ce Florica avea”ochi albastri ca cerul de primavera si buze pline”, dar era saraca lipita. Ion oscileaza intre femeia urata, dar care I-ar fi adus bogatie si femeia frumoasa, care l-ar fi lasat tot sarac. Nu intamplator el isi pune intrebarea”si sa raman tot calic pt o muiere?”. In scena de la nunta, le vede pe cele doua femei, Ana, stand bortoasa si urata langa el, iar Florica, mereu vesela, undeva aproape. Dupa casatorie, lui nu-I mai pasa de Ana, este violent, nu vrea sa stie de ea. Copilul il intereseaza doar ca garantie a pastrarii pamantului. Luand-o pe Ana de sotie, asculta de glasul pamantului. Acum, asculta de glasul iubirii, mergand la Florica. Este interesanta scena in care Florica vine pe camp si-I spune”ei, Ioane, cand s-a putut nu ai vrut, cand vrei, nu se mai poate”, dupa care femeia se decide sa-I raspunda dragostei. Comportamentul urat fata de Ana are o explicatie: dupa ce a obtinut ce a vrut, nu mai are nevoie de ea, femeia e o garantie a bunurilor, nimic mai mult. Nepasarea lui reiese si din momentul nasterii copilului, cand batranul Glanetasu isi face cruce, iar Ion spune”vine si asta sa fete pe camp”. Dupa ce ramane singur, Ion merge la Florica, chiar si dupa moartea copilului.. Gestul sau poate fi explicat prin faptul ca eroul principal vrea acum sa aiba si iubirea, si pe Florica, desi e imposibil, aceasta fiind maritata chiar cu dusmanul lui. Dar nimic nu pare sa-I stea in cale. Moartea lui Ion survine in momentul in care el credea ca poate avea totul. Este, astfel, lipsit de simtul masurii si cade chiar prin calitatile lui, ambitia si dorinta de a avea totul. Daca ar fi trait, poate nu s-ar fi multumit doar cu pamantul si iubirea, si-ar fi dorit mai multe. Criticii au opinii diferite in privinta lui Ion. Eugen Lovinesc spune ca ion este “expresia instinctului de stapanire a pamantului”, in slujba caruia el pune”o minte ascutita” si “viclenia procedurala”. George Calinescu il considera o bruta, plina de “viclenie instinctuala”, lipsit de inteligenta, pt ca ideea seducerii Anei nu I-a apartinut ci I-a fost insuflata de Titu Herdelea, fiul invatatorului. Ion este, insa, un om intelligent, dar se bazeaza mai mult pe instinct decat pe ratiune. El oscileaza intre glasul pamantului si glasul iubirii, dar nu stie cum sa iasa din acest conflict. Ascultand din instinct, iese infrant. Ion este, de fapt, produsul satului romanesc al secolului al XX – lea, in care barbatul voia sa aiba pamant, iar femeia reprezenta doua brate de lucru , aducea in casa zestrea si se ocupa de copii. Este reprezentativ pt taranimea ardeleana de la inceputul secolului al XX – lea, pt ca el oglindeste o mentalitate. Modalitati de caracterizare; Caracterizarea directa, facuta de autor – Ion era un om inalt si puternic, I-au placut mai mult coarnele plugului decat cartea, saruta pamantul “ca pe o ibovnica”.

Caracterizarea indirecta rezulta din vorbe, gesturi si fapte : cand vorbeste cu Ana si afla ca e insarcinata, el mananca, isi sterge cutitul pe pantaloni si –I zice”Apoi degeaba ai \venit la mine Ano. Cu tata-tau am ce discuta nu cu tine”. Fata de Florica, afiseaza gesturi clare, de dragoste. Ion este, deci, expresia unei mentalitati, un tip de taran bine realizat in cadrul romanului romanesc. Monografia satului ardelean – Ion este o monografie a satului ardelean de la inceputul secolului al douazecilea. Problema centrala o reprezinta pamantul. Casatoriile, relatiile dintre oameni sunt determinate de hectarele de pamant. Stim despre familia lui Ion ca a fost bogata, dar Glanetasul a fost betiv si a pierdut averea. In casaa, zestrea a fost adusa de mama lui Ion, Zenobia. Si Vasile Baciu a fost insurat cu o femeie bogata, numai ca el a respectat-o, nu cum a facut Ion cu Ana. Vasile Baciu este considerat un Ion mai batran, pt ca a procedat la fel. Florica s-a maritat cu un bogatan, ea e un Ion feminin, pt ca nu s-a maritat din iubire cu George, ci tot pt a-si schimba conditia. Chiar la hora se remarca diferentele dintre oameni: dascalul, preotul si notabilitatile satului se afla in fata, li se da cinstea, apoi taranii cu pamant, si la urma Glanetasul, “ca un caine la usa bucatariei”.Pana si invatatorul are probleme si o lasa pe Laura sa se marite cu un baiat care o cere fara zestre. Casatoriile aranjate erau la mare prêt. Lipsa pamantului era privita cu un sentiment de dusmanie. Hora, nunta, mersul la biserica sunt toate obiceiuri descries in roman, sunt caracteristice satului ardelean. Sinuciderea, crima sunt evenimente neobisnuite, care tulbura pt o clipa linistea satului. Nu intamplator romanul se termina cu o senzatie de liniste apasatoare care se lasa peste sat. Din punctul de vedere al creatiei, naratiunea este la persoana a treia, autorul este omnisicient si omnipresent. Intre incipitul si finalul romanului este relatie de simetrie. Romanul are o structura monumentala. Din punctual de vedere al limbajului, exista stilul anticaloilic sau lipsa de stil. Eroii vorbesc dur, bolovanos, ca si viata pe care o au. Romanul Ion este o capodopera a literaturii romane.