Kinetoterapia In Boli Pediatrice

Curs 1 pacientii studiati: copii intre 0 si 7 ani

02.10.2009

LEZIUNI FRACTURARE ALE OASELOR MEMBRELOR LA COPII FRACTURA reprezinta o solutie de incontinuitate la nivelul unui element al scheletului sau ruptura unui os sau cartilagiu tare (pierderea continuitatii unui os reprezinta fractura). Fractura poate fi: TRAUMATICA: este produsa de o forta exterioara(lovitura, accident) sau PE FOND PATOLOGIC: aceasta este produsa de stari patologice ale sistemului osos (tumori, osteoporoza, rahitism...). Dupa forma fracturile pot fi: -transversale -oblice -spiroide - marginale In functie de parasirea osului, de catre segmentele osoase cuprinse in fractura ele mai pot fi: − fractura inchisa: fara deplasare – se rezolva de obicei ortopedic; − fractura deschisa: se rezolva numai prin interventie chirurgicala; La copil, dupa tipul anatomo-patologic se intalnesc urmatoarele tipuri de fracturi: -complete -incomplete -subperiostale Dupa nivelul la care s-au produs fracturile pot fi: -epifizare -diafizare Consideratii clinice si radiologice: Din punct de vedere clinic la copil diagnosticul se pune mai greu decat la un adult deoarece copilul nu colaboreaza. In general diagnosticul clinic se pune urmarind simptomele urmatoare: durere, impotenta functionala, tumefiere, uneori edem local, etc. Tratamentul fracturilor: la copil cauzarea se realizeaza mult mai repede. Ex:fractura 1/3 inferioara a femurului se realizeaza in 25-35 de zile la copil,45 de zile la adult. Tratamentul poate fi: -conservator (cand se efectueaza imobilizarea in aparat ghipsat); -operator (cand se efectueaza rzducerea fracturii si fixarea ei atunci cand este nevoie de osteosinteza); Complicatiile fracturii: Principalele complicatii ale fracturilor sunt: complicatii vasculare (sindromul acut de ischemie arterialaperiferica) si redoare articulara. Redoare articulara: este determinata de organizarea fibroasa a colagenului prin polimerizarea fibrelor acestui proces ce fixeaza planurile de alunecare articulara si periarticulara. Redoarea poate fi data si de retracturi musculare sau cicatrici vicioase ale tegumentului. Daca redoarea articulara este data de lezarea partilor moi ea se recupereaza 100%. Daca redoarea articulara este data de cauze intraarticulare ea va fi mult mai greu de tratat. Rezistenta la recuperare a unei redori articulare va tine de leziunea articulara care a determinat-o dar si de articulatie. Astfel articulatiile cu spatii articulare mici dezvolta redori stranse, greu de recuperat. De aceea, articulatia a carei imobilizare nu e necesara nu va fi mobilizata cat mai repede dupa traumatism. Imobilizarea cu ghips determina un proces inflamator signovial insotit de hipertrofie sinoviala si aderenta a sinovialei la cartilajul articular ducand la o redoare articulara. Studiile fiziologice au demonstrat ca imobilizarile prelungite in ghipsat duce la o invadare a articulatiilor cu tesut fibros care treptat se transforma in tesut osos. Redoarea articulara netratata

corect poate duce la o anchiloza.(anchiloza este ireversibila). Cu cat o fractura este mai apropiata de o articulatie cu atat articulatia va suferi functional mai mult. Cu cat durata de imobilizare va fi mai mare cu atat redobandirea functionala este mai dificila. Sindromul acut de ischemie arteriala periferic: *Leziunile vasculare care se pot asocia cu fracturile se intalnesc rar in traumatologia infantila. Atunci cand sunt inseamna ca avem leziuni foarte severe. *Complicatiile vasculare pun in joc vitalitatea membrului fracturat Etiologie: se pot intalni toate leziunile posibile de la simplu hematom care poate determina o compresie asupra cailor vasculare si nervoase pana la compresie majora pe o artera. In cazul in care exista astfel de compresiuni tesutul se ischeimizeaza, pulsul vascular se diminueaza sau dispare. Tratament: -in cazul compresiilor date de hematom se va evacua hematomul. -in cazul compresiilor date de gips se va despica gipsul - in cazul sectionarilor vasculare de catre segmentele osoase se va coase vasul afectat.

acestuia.

Complicatiile nervoase: −NEUROPRAXIA reprezinta compresiunea unui nerv sau simpla contuzie sau intinderea

−NEUROPNEZISUL reprezinta sectionarea completa a unui nerv. Clinic se instaleaza o paralizie si anestezie definitiva a segmentului.In aceasta situatie tratamentul va urmari reconstituirea chilurgicala a nervului In ambele complicatii tratamentul kinetic si mijloacele asociate duc la rezultate bune. −AXONOMPNEZISMUL sectiunea incompleta a unui nerv cu pierderea temporara sau relativa a conductibilitatii nervoasa. −ALTE COMPLICATII escare (pierderea substantei moi dintr-o anumita zona dupa compresie). Se previne prin activarea bolnavului pe dyrata imobilizarii. DENUMIRI DE APARATE GHIPSATE: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Imobilizarea unui membru superior si a trunchiului = DESSAULT. Imobilizarea in totalitate a membrului superior = BRAHIIANTEBRAHIAL; Imobilizarea memb. sup. de la treimea medie a bratului = SEMIBRAHIIANTEBRAHIAL; Imobilizarea antebratului = ANTEBRAHIAL; Imobilizarea membrului inferior pana la genunchi = CIZMA (cu toc si fara toc); Imobilizarea membrului inferior pana la 1/3 coapsa = CIZMA INALTA; Imobilizarea membrului inferior in totalitate = PELVIPEDIOS REDOAREA ARTICULARA Tratamentul redorilor articulare:

• • • • •

Principalele obiectivele: tratarea durerii; tratarea inflamatiei; tratarea imobilitatii (pornind de la MS); tratarea imobilitatii (pornind de la MI); tratarea gesticii uzuale in cazul MS si a reeducarii mersului in cadrul MI;

• • •

Mijloace folosite in tratarea durerilor: posturarea; analgezice; masajul dispersat;

• • • • • •

Dupa degipsare se vor face: curenti dinamici; curenti galvanici; curenti de inalte/medie frecvente, unde scurte si microunde; curenti inflamatorii (aparat vibro-masaj); caldura locala (nu se aplica in cazul inflamatiilor); crioterapia (a nu se aplica la plica cotului – se pot forma cheaguri de sange);

TRATAMENTUL INFLAMATIILOR se realizeaza prin: 1. Repaos si postura: • aceste mijloace relaxeaza articulatia • repaosul este relativ deoarece la intervale de 2 – 3 ore se aplica mijloace kinetoterapeutice la pat • posturarea se poate realiza cu ajutorul cu ajutorul pernelor, sulurilor sau diferiti bureti; 2. Aplicatii reci – se realizeaza cu: • comprese reci cu sulfat de magneziu • comprese cu gheata, local (schimbate de 3-5 ori/zi) • masaj local, apare hiperemie locala; 3. Dezvoltarea mobilitatii: • acest obiectiv il indeplinim in momentul in care durerea si inflamatia au disparut sau s-au diminuat Mijloace folosite: • posturarea la marginea patului • mobilizarea pasiva (priza-apuca segmentul si contrapriza-deasupra articulatiei)

• • • • •

tractiuni continue in ax mobilizarea sub anestezie mobilizarea activo-pasiva mobilizarea activa cu aparate si pe aparate

Tractiunile sunt: • tractiuni continue – aplicate de exemplu la redoarea ortopedica in cazul luxatiei congenitale de sold • tractiuni discontinue – folosite in scaderea presiunii intraarticulare, cum ar fi redoarea arrticulara , boala Phertes Mobilizarea sub anestezie: • bolnavul este anesteziat, kinetoterapeutul aplica mobilizari pasive articulatiei; • exista atat avantaje cat si dezavantaje deoarece durerea nu mai poate fi depistata; • avantaje: obtinerea unui unghi mai mare intr-un timp foarte scurt; • dezavantaje: in caz de redoare articulara data de tesutul fibros, in cadrul articulatiei respective tesutul fibros se rupe, iar articulatia se va umple de sange; Mobilizarea activo-pasiva: • cuprinde combinarea exercitiilor pasive cu cele active. Nu se aplica mobilizari pasive la cot decat doar de un specialist bine informat;

Mobilizarea activa: • reprezinta baza kinetoterapiei in recuperare; • pot fi aplicate exercitiile in functie de obiectivul urmarit; • in miscarea activa putem folosi miscarea activa libera si pe cea cu diferite obiecte(bastoane, gantere, scripeti, cercuri, ...); 4. Dezvoltarea stabilitatii se realizeaza prin: • obtinerea unei musculaturi puternice, folosind ca mijloace exercitiile fizice terapeutice cu rezistente. Rezistenta poate fi manuala (mana kinetoterapeutului) si cu diferite obiecte(aparate, saci cu nisip, etc.) !!!Concluzie: In unitatile de profil terapeutic recuperarea post traumaticaincepe inca din perioada imobilizarii cu segmentele libere, continua dupa degipsare, la pat, iar cand valoarea fortei este aproximativ 3, bolnavul poate fi coborat la sala de kinetoterapie si sala de hidroterapie. Exemple de subiecte pentru examen: 1. Intocmiti un program de recuperare pentru redoarea articulara posttraumatica! 2. Intocmiti un program de recuperare pentru redoarea articulara de genunchi!