Istoria-tiparului.docx
This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA
Overview
Download & View Istoria-tiparului.docx as PDF for free.
More details
- Words: 584
- Pages: 5
Istoria tiparului
Oamenii au simțit mereu nevoia de a comunica și de a avea informațiile stocate astfel încât să le poată folosi și transmite generațiilor viitoare. Dezvoltarea limbajului şi evoluția materiilor prime pe care oamenii le foloseau au dus la apariția tiparului. Prima revoluție a spiritului uman s-a produs în Antichitate când s-a trecut de la comunicarea exclusiv orală la aceea scrisă. O a doua revoluție a comunicării interumane se datorează lui Gutenberg, după a cărui invenție s-a dinamizat circulația ideilor pe Terra. China antică 594 – Chinezii încep să practice tiparul pe un relief în negativ. Imprimarea se făcea cu o presă fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn pe care erau gravate textul și ilustrațiile. 700 – Primul ziar tipărit în Beijing 868 – În China se tipăreşte prima carte. ,,Diamond Sutra” era tipărită pe matriţe de lemn care conţineau atât text cât şi ilustraţii. Procedeul poartă numele de xilografie. 1041 – Bi Sheng, un tipograf chinez, inventează litera mobilă.
Evul mediu – Epoca Gutenberg 1450 – Johannes Gutenberg a adaptat presa se pe metoda presării de la teascurile de vinificație. El a utilizat o cerneală pe bază de ulei şi o bucată de metal împărţită ca matrice prismatică. A inventat un aliaj metalic turnabil în formă (matriţă). Prima carte tipărită în masă este Biblia cu 42 de rânduri, ea însumând 2.500.000 de semne tipografice, având un total de 1.282 de pagini, în două volume. Tipărirea sa a început în februarie 1455. Marile invenţii ale lui Gutenberg au fost:
• • •
multiplicarea literelor prin turnarea într-un aliaj de plumb, bismut şi antimoniu, adaptarea cernelii pentru literele metalice, construirea presei tipografice.
În secolul al XV-lea meşteşugul tipăririi cuprindea 3 etape, adică: turnarea literelor, culegerea lor, imprimarea. Fiecare dintre operaţiunile acestor secţii erau de mult cunoscute. Gutenberg le-a perfecţionat şi le-a unit într-un sistem de imprimare, acest sistem a marcat naşterea tiparului
Varietatea literelor era foarte mare, pentru că fiecare tipograf era în același timp şi gravor de poansoane (poanson - piesă de oțel, de formă paralelipipedică, care se subțiază la unul din capete în formă de trunchi de piramidă, purtând pe suprafața acestuia, gravat în relief, desenul unei litere sau a unui semn tipografic.
• •
Pentru secolul al XV-lea vor fi inventariate peste 2.000 de caractere gotice. Această diversitate a începutului se va atenua în măsura în care cartea va deveni o marfă cu o difuzare din ce în ce mai largă, făcând loc unei oarecare normalizări.
•
La începuturi tipograful era și propriul său editor şi librar; în funcție de cerințele pieței el alegea tipul de carte care urma să fie tipărit.
•
La începuturile sale imprimeria era considerată o meserie liberă, singurele reglementări erau legate numai de legile stricte ale pieţei.
•
•
Fiecare lucra aşa cum credea de cuviinţă.
Mai târziu apare delimitarea tipograf-editor-librar; acesta din urmă din punct de vedere organizatoric şi financiar îşi va asuma riscurile principale ale meseriei.
Presa tipografică
• • •
Mecanismul de presare era fixat de o grindă. Cu ajutorul unui mâner se acţiona un ax vertical, terminat cu o suprafaţă plană, numită platină sau tighel , sub care se afla forma pusă pe un cărucior. După ungerea formei cu cerneală şi acoperirea ei cu o coală de hârtie, se manevra mânerul până ce tighelul presa hârtia pe formă pentru a se imprima. Pentru că presiunea exercitată era uneori prea slabă, tipograful trăgea foaia de hârtie "în doi timpi", avansând succesiv câte o jumătate de hârtie
.
Oamenii au simțit mereu nevoia de a comunica și de a avea informațiile stocate astfel încât să le poată folosi și transmite generațiilor viitoare. Dezvoltarea limbajului şi evoluția materiilor prime pe care oamenii le foloseau au dus la apariția tiparului. Prima revoluție a spiritului uman s-a produs în Antichitate când s-a trecut de la comunicarea exclusiv orală la aceea scrisă. O a doua revoluție a comunicării interumane se datorează lui Gutenberg, după a cărui invenție s-a dinamizat circulația ideilor pe Terra. China antică 594 – Chinezii încep să practice tiparul pe un relief în negativ. Imprimarea se făcea cu o presă fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn pe care erau gravate textul și ilustrațiile. 700 – Primul ziar tipărit în Beijing 868 – În China se tipăreşte prima carte. ,,Diamond Sutra” era tipărită pe matriţe de lemn care conţineau atât text cât şi ilustraţii. Procedeul poartă numele de xilografie. 1041 – Bi Sheng, un tipograf chinez, inventează litera mobilă.
Evul mediu – Epoca Gutenberg 1450 – Johannes Gutenberg a adaptat presa se pe metoda presării de la teascurile de vinificație. El a utilizat o cerneală pe bază de ulei şi o bucată de metal împărţită ca matrice prismatică. A inventat un aliaj metalic turnabil în formă (matriţă). Prima carte tipărită în masă este Biblia cu 42 de rânduri, ea însumând 2.500.000 de semne tipografice, având un total de 1.282 de pagini, în două volume. Tipărirea sa a început în februarie 1455. Marile invenţii ale lui Gutenberg au fost:
• • •
multiplicarea literelor prin turnarea într-un aliaj de plumb, bismut şi antimoniu, adaptarea cernelii pentru literele metalice, construirea presei tipografice.
În secolul al XV-lea meşteşugul tipăririi cuprindea 3 etape, adică: turnarea literelor, culegerea lor, imprimarea. Fiecare dintre operaţiunile acestor secţii erau de mult cunoscute. Gutenberg le-a perfecţionat şi le-a unit într-un sistem de imprimare, acest sistem a marcat naşterea tiparului
Varietatea literelor era foarte mare, pentru că fiecare tipograf era în același timp şi gravor de poansoane (poanson - piesă de oțel, de formă paralelipipedică, care se subțiază la unul din capete în formă de trunchi de piramidă, purtând pe suprafața acestuia, gravat în relief, desenul unei litere sau a unui semn tipografic.
• •
Pentru secolul al XV-lea vor fi inventariate peste 2.000 de caractere gotice. Această diversitate a începutului se va atenua în măsura în care cartea va deveni o marfă cu o difuzare din ce în ce mai largă, făcând loc unei oarecare normalizări.
•
La începuturi tipograful era și propriul său editor şi librar; în funcție de cerințele pieței el alegea tipul de carte care urma să fie tipărit.
•
La începuturile sale imprimeria era considerată o meserie liberă, singurele reglementări erau legate numai de legile stricte ale pieţei.
•
•
Fiecare lucra aşa cum credea de cuviinţă.
Mai târziu apare delimitarea tipograf-editor-librar; acesta din urmă din punct de vedere organizatoric şi financiar îşi va asuma riscurile principale ale meseriei.
Presa tipografică
• • •
Mecanismul de presare era fixat de o grindă. Cu ajutorul unui mâner se acţiona un ax vertical, terminat cu o suprafaţă plană, numită platină sau tighel , sub care se afla forma pusă pe un cărucior. După ungerea formei cu cerneală şi acoperirea ei cu o coală de hârtie, se manevra mânerul până ce tighelul presa hârtia pe formă pentru a se imprima. Pentru că presiunea exercitată era uneori prea slabă, tipograful trăgea foaia de hârtie "în doi timpi", avansând succesiv câte o jumătate de hârtie
.
