Istoria Limbii

FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE LIMBA = fundament al unei naţiuni cu cultura proprie;  DEFINIŢIE: fenomen în mişcare, de aceea îşi modifică structura de-a lungul timpului;  TENDINŢE: a) modoficarea permanentă datorată  evoluţiei fireşti în interiorul sistemului limbii;  contactului cu alte limbi; b) rezistenţa la modificări (conservarea fondului);  LIMBA ROMÂNĂ  DEFINIŢIE: „limba vorbită neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate [...] din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii şi până în zilele noastre” (Alexandru Rosetti, Istoria limbii române, 1968).  Limba română = LIMBA ROMANICĂ, deoarece are la bază limba latină populară (vulgară);  FAMILIA LIMBILOR ROMANICE = totalitatea limbilor care s-au format din limba latină populară (considerată element de strat – bază de formare pentru aceste limbi); limba română este înrudită cu toate aceste limbi care au evoluat din latina populară (vorbită în întreg Imperiul până prin sec IV – VI d.Hr.);  Limbi NAŢIONALE: italiana, franceza, spaniola, portugheza, româna,  Limbi LOCALE: sarda, catalana, occitana, provensala, romanşa, retoromana.  FONDUL LEXICAL LATIN AL LIMBII ROMÂNE conţine:  cuvinte COMUNE tuturor limbilor romanice: ex. apă, bun, foc.  cuvinte CONSERVATE doar în lb. Română ex. oaie, cântec, farmec.

FORMAREA LIMBII ROMÂNE -

este un proces îndelungat, fără graniţe precise în timp; este un proces determinat de cauze istorice: extinderea Imperiului Roman în sudul Dunării, înfruntările frecvente şi foarte agresive dintre daci şi romani:  86 d.Hr., Tapae – Domitian învins, încheie nemulţumit pace cu dacii;  98 d.Hr. – Traian, devenit împărat, ia hotărârea cuceririi Daciei, ca urmare a înfruntărilor tot mai violente;  101 – 102 d.Hr. – Traian câştigă războiul cu dacii (fapt consemnat prin monumentul de la Adamclisi, Tropaeum Traiani) şi totuşi este nevoit să părăsească Dacia (Decebal, înţeles cu barbarii, blocase avansarea armatelor romane);  105 – 106 d.Hr. – stăpânirea romană se instalează definitiv, iar Dacia va deveni Dacia Felix; ⇒ începutul procesului de romanizare: • Dacia a fost colonizată cu o populaţie adusă din toate colţurile Imperiului (Toto orbe romano), vorbitoare de limbă latină. Limba dacă este, deci, tot mai puţin vorbită, latina populară fiind limba pe care o cunosc toţi coloniştii, reprezentanţii administraţiei romane etc. • Superioritatea civilizaţiei romane a condus la impunerea limbii romane (s-au construit drumuri, oraşe, castre, apeducte); • 212 d.Hr., Caracala a dat aşa-numita Constitutio Antoniniana prin care acorda cetăţenie romană tuturor cetăţenilor Daciei; • 271 d.Hr., Aurelian a ordonat retragerea armatei din Dacia, din cauza atacurilor repetate ale popoarelor migratoare, dar procesul de romanizare a continuat, fapt atest de mărturiile arheologice, ba mai mult, s-a extins până în zona Crişurilor, a Tisei şi a Prutului. În Dobrogea (Scythia Minor) existau de ja oarşe care erau adevărate centre de cultură. • Sec. VI – procesul de asimilare a limbii latine a fost încheiat, fapt dovedit de evoluţia cuvintelor; arare → a ara granum → grâu secale → secară linum → in fossatum → sat • 587 d.Hr. Theophanes (cronicar bizantin) consemnează dezordinea provocată de strigătul unui soldat: Torna, torna fratre, ceea ce constituie prima atestare a unor cuvinte supuse procesului de devenire în ceea ce va fi limba română.

Axa timpului Limba română

Sec.XI-XIII Româna comună

Sec. VI-VIII

Dacoromana

105-106

PROCESUL DE FORMARE A LIMBII ROMÂNE SUPERSTRATUL: fondul influenţelor → limbile: maghiară, germană, turcă, greacă, franceză, italiană, rusă, engleză; - a păstrat: - elemente de vocabular (maghiară: făgădui, sămădău, hotar, belşug, ferăstrău etc. germană: şmirghel, şperaclu, burg, cartof, baiţ etc. turcă: iaurt, sarmale, baclava, halva, ciorbă, iahnie etc. greacă: a se dichisi, icoană, episcop, patriarh, arhimandrit etc. franceză: naţiune, emulaţie, emoţie, abajur, abndona etc. italiană: canţonetă, adagio, temperat, tempo etc. rusă: colhoz, tovarăş, caras, ceai, izbândi etc. engleză: fotbal, rugby, spray, week-end, sandviş etc.).

SUPRASTRATUL: fondul slav →limba slavă veche ( şi slavonă – limba de cultură) - a păstrat: - elemente de vocabular (ex: boier, muncă, da, bogat, gospodar etc.); - elemente din sistemul fonetic (ă, î); - elemente din sistemul morfo-sintactic (ex: sistemul de numeraţie).

STRATUL: fondul latin → limba latină vulgară - a păstrat: - elemente de vocabular (ex: grâu, apă, foc, secară, sat, şcoală, biserică etc.); - elemente din sistemul fonetic (č, ğ, c', g') ; - elemente din sistemul morfo-sintactic (ex: declinarea, conjugarea, topica).

SUBSTRATUL: fondul autohton → limba geto-dacă - a păstrat: - elemente de vocabular (ex: barză, varză, viezure, mazăre etc.); - elemente din sistemul fonetic .