Ionel Teodoreanu - Craciunul De La Silivestri.pdf

savssîRi

Ionel Teodoreanu CRĂCIUNUL DE LA SILIVESTRI

ISBN 973— 9119— 25—^5

IONEL TEODOREANU

CRĂCIUNUL DE LA S IL I V E ST R I ROMAN

DE D R A G O S T E

E D IŢIA

III

în g r ij i r e a e d iţie i:

V A L E R I U C A M P EA N U

E D I T U R A T R I B U N A C RA IO V A

PARTEA întâia

ANIŞOARA

VI NE

CAP. I. N elu A ntohi n u ieşi, ci izbucni din P alatu l de J u s ti­ ţie, cu m ia de lei m ototolită în m âna lui de tâ n ă r atlet d eb utant în avocatură. V ântul vast al lui D ecem brie îl învălui din prag ca de pe cheiul unei m ări nordice, opunându-i o m asivitate elastică şi glacială. — M ână b iria r, d a ’ m ână . . . G lasul avea în el o sută de draci zburliţi. B irjaru l ri­ dică biciul îm pingând calul ca pe un beţiv îndărătnic, şi oftă; parcă in trase un tig ru în tră su ra şubredă care basculase ca o barcă sub saltul clientului în alt şi spătos. — D om nu’ Nelu, hei dom ’ Nelu, v -aţi u ita t pălăria, — vocifera de pe scara P alatu lu i fem eia dela v estiarul baroului, în frig u rată în şalul îm brăcat peste cap, făcând sem ne disperate cu pălăria în vân tu l care-o zăpăcea pulverizându-i colb su r în ochii toropiţi de căldura ca­ loriferului. Cum era aşezat strâm b pe m arginea trăsurii, c-u n pi­ cior pe scară, cu m âna stângă crispată pe capră, caşicum ar fi v r u t să com unice b irja ru lu i coşcovit şi calului ex­ plozia vitezei, — Nelu îşi răsuci capul, şi cu m âna în care era m ia de lei dădu un pum n în v ân t spre fem eia din urm ă; adică ,,Taci odată şi dă-o dracului de pălărie “. Se uită nelin iştit la ceasul Palatului, apoi crunt, la al M itropoliei. Ceasul G ării m ergea înainte, m ăgarul. — N u-dor-m i-pe-ca-pră — scandă scrâşnit şi apăsat glasul lui bărbătesc, cu o bătae de picior în podeaua tră ­ surii, dând o tre să rire defensivă spinării b irja ru lu i evreu

care sim ţind pum nii din vorbe, se tem u şi de năpustirea celorlalţi. Şi însfârşit, im perativa prezenţă a unei astfel de client — tigru, haduc, huligan — în spinarea b irjaru lu i ieşan, dădu naştere unei parodii de viteză cvadrupedă: penibi­ lul galop al gloabelor, m ai încet decât tra p u l m ânzului crud, d ar sfrijit, holbat şi sleit ca u n final de cursă. Cu to ată p reajm a C răciunului, străzile erau aproa­ pe pustii: m at cenuşii, cum e asfaltul oraşelor în zilele prem ergătoare îngheţului, când cerul e scund şi vânăt. V ântul, v â n tu l şi num ai vân tu l peste toate cele. Tropăia ca un galop m asiv pe tablele acoperişelor, făcându-le să hurue şi să pocnească; strâm bând firm ele, cu­ tre m u râ n d ferestrele, zgâlţâind firele electrice, oprind ca în tr-o m ână cenuşie zborul cârdurilor de ciori şi îm proşcându-1 în funingini croncăni tor negre; apoi răsucind în uriaşe spirale, cu u rle t ascuţit, to t colbul strâns de pe câm pii şi uliţi. U n v â n t care venea din R usia stepelor, a m ărilor îngheţate şi a cazacilor beţi, acoperind nu n u ­ m ai oraşul, dar şi to t nordul Moldovei, ca un enorm şi dem ent fluviu al spaţiilor gonit din urm ă de iarna care-i acoperea văzduhul cu nourii răsufletului ei. E ra un fel de spaim ă în m ersul rarilo r trecători oblo­ n iţi în paltoane de iarnă, cu capul în fu n d at în tre um eri, cu m ânile îm p lântate în buzunare. Şi oraşul părea m ai mic, m ai ghem uit, m ai zgribulit, ca şi vrăbiile. D ar capul descoperit al lui N elu A ntohi, superb de tin ereţă şi vigoare, era subt urgie ca subt şoimi de vâ­ nătoare. Nici n u-şi încheiase gulerul pardesiului: ochii lui albaştri cu gene castanii nu clipeau în vânt. P rivea d rep t — drăcuind spinarea b irjaru lu i şi culegând în tre a ­ căt ora ceasornicelor publice, ale căror m inutare in tra u ca ghim pii în nerăbdarea lui. — S tââânngaaa . .. Se înălţase în scară şi ca la un viraj de săniuţă spi­ n area se arcuise, rotindu-se încordat. Ii clocotea în m âni o poftă nebună de-a-i zm ulge pe b irja r de pe capră spulberându-1 în v â n t cu gunoaiele oraşului. O nevoe de v i­ teză care nu se năştea num ai din graba lui cu scop d e - . term inat, d ar şi din vân tu l acesta lib e r şi b eat de el în ­ suşi, încălecat peste m ări, m unţi, h o tare şi anotim puri.

care stârn ea o aspiraţie de zbor în tin ereţa lui evadată din atm osfera P alatu lu i de Ju stiţie, — cu u n onorar de o m ie de lei în m âna închisă. Ochi albaştri, dinţi albi, ta ri şi parcă mai m ulţi în de­ sim ea lor strălucitoare decât la ceilalţi oameni; fru n teă lată şi scundă, uşor şi parcă în cru n tat bulbucată la r ă ­ dăcina nasului im perios drept; sprincene zburlite la îm ­ binarea lor, şi larg pornite în lătu ri, până la tâm ple; un ten lum inos în care p ăru l neras de-o zi-două punea o aurie de pâne coaptă; şi u n p ăr castaniu, robust, îndă­ rătnic, pe care v â n tu l îl făcea să clocotească m ocnit, fără să-l destram e în şuviţe. Şi capul acesta aşezat pe u n gât puternic ro tu n jit, izbucnit cu o involuntară tru fie leonină d intre um erii laţi. Nu se îm perechea deloc cu b irja ieşană capul fostu­ lui căpitan al echipei univ ersitare de foot-ball. Cu tr ă ­ săturile lui voluntare şi nete, cu ochii lui albaştri şi drept privitori, şi cu p ărul lui care p ărea răsucit de vânt, ar fi îm podobit perfect, pe-o m are clătinată de valuri verzi, sfârşitul unei curse de bărci cu m otor, aducându-şi pro­ filul în faţa aplauzelor odată cu spum ele curbe ale ul­ tim ului viraj victorios. — Stop. Venea din urm ă un tram vai de tinichea hodorogită, zăngănindu-şi clopotul din răsputeri. Nelu sări din tră ­ sură, trecu razant pe lângă botul tram vaiului şi in tră la „P aradisul C opiilor“, târînd parcă tot vântul după el în dugheana adorm ită. Cu un orgoliu juvenil de băiat să­ rac, desfăcu m ia m ototolită, aruncând-o îm părăteşte ca­ sieriţei. C um părăturile, după cum convenise, îl aşteptau gata îm pachetate. — R estul mi-1 dai când m ă întorc dela gară. T rântită, uşa zăngăni din toate geam urile ca un fro n t din pinteni. C asieriţa controlă m ia cu m are viteză, subt ochii alarm at în treb ăto ri ai patronului. — E bună. N egustorul oftă uşurat. T răsura se oprise m ai încolo, la o parte de linia tra m ­ vaiului. B irjarul aştepta cu m âna pe h ăţu ri şi biciul ri­ dicat. -

•— M ână. — Nelu! B irja pornise. D ar Nelu era a tâ t de profesional de­ prins să răspundă la chem ările acestui glas, încât, cu o strâm b ătu ră, sări din nou jos. — Cum? N’ai plecat! . . . Phuu! Elegantă m ai eşti, dom nişoară! exclam ă el cu candidă spontaneitate, respi­ rân d cu n ă ri puternice parfum ul de verveină am ărue al fetei care se apropia în blană nouă, scoţându-şi m ănuşa. — Com plim ent p e n tru com plim ent, Nelule, şi ţie îţi sade bine cu capul gol. îi vorbea în obraz, trecându-şi suflarea buzelor pe faţa lui, cum se alintă pisicele de tot ce întâlnesc pasiv în calea lor. în m âna lui m are, rece şi nervos aspră, m â­ na ei caldă şi dulce dădea sensaţia unei n udităţi intim e. A nişoara N em ţanu n ’avea m âni caste. D ealtfel, fiinţa ei în toate am ănuntele era femee, cum flacăra e flacără. B lana neagră sporea încă albeaţa de miez de pară bergam otă a obrajilor ei nefardaţi. Cu toată asprim ea v re ­ m ii şi p u terea vântului, blana ei era larg deschisă pe pieptul decoltat, lăsând albeaţa sânilor să respire rotund şi m oale în bluza uşoară, sfidând frigul şi privirile. C hiar în plin v ân t de iarnă, o tăcere alătu ri de A ni­ şoara, după câteva clipe devenea impudică. — Te rog iartă-m ă, dom nişoară, su n t îngrozitor de grăbit. Mă duc la gară să-l conduc pe patron. — A ha . . . O dată cu exclam aţia m ediativ prelungită, expresia A nişoarei N em ţanu se schim bă complect. Redeveni dom ­ nişoara avocat N em ţanu, prim ă secretară a celebrului E rnest A rişteanu, şefă erarhică a lui Nelu. Şi faţa ei şi glasul ei căpătară un accent serios, a u to rita r şi circum ­ spect. — Ascultă, Nelule, nu cum va să-i spui lui A rişteanu că m ’ai văzut. P e n tru el am plecat de eri . . . Făcu o pauză, şi întinzând uşor băi'bia, adăugă: — Num ai p e n tru tine scmt prezentă . . . Şi im ediat, com plectă hotărît, răspicat: — N e-am înţeles: nu-i aşa? — Bun. Sărbătorile cu bine. Când pleci? adăugă Ne-

Iu, parcă în silă, retrâgându-ee deandăratelea spre tră ­ sură. A nişoara îşi învălui şoldurile în blană ca în tr ’u n şal, înălţându-şi pieptul. — Poate că ne m ai vedem la biurou . . . O răsucire de vân t o cuprinse tu rb at, răstu rn â n d u -i pălăria în m âna instinctiv întinsă, ridicându-i blana şi rochia, desgolindu-î picioarele până peste genunchi. Şi fulgerul fem inin al păru lu i ruginiu, tum ultuos ca flacă­ ra unei torţe, şi al picioarelor cam brate, zvelte şi înnalte, m uşcă a tâ t de viu din tin ereţa lui Nelu, încât ră ­ m ase c’un genunchi pe perna tră su rii şi faţa întoarsă îndărăt, cu sângele ro tin d în ju ru l A nişoarei ca u n fru n ­ ziş de toam nă, drăceşte roşu. — M ână b irja r ce stai! răsună cu vehem enţă glasul lui. T răsura coti la vale, spre gară, b ă tu tă de valurile vântului. Nelu îşi trecu m âna pe fru n te şi pe ochi, cu violenţă, caşicum ar fi v ru t să zm ulgă o b u ru ian ă veninoasă. D ar gestul pe care îl dorea liberator, îi îm brăcă toată faţa în parfum am ărui de verveină, parcă desbrăcând-o pe A nişoara alături de obrajii lui. R espiră adânc, privi cu părere de rău pachetele din m ână ■ —■ le uitase -— şi lovind cu toată pu terea picio­ ru lu i în scândura trăsu rii, vorbi în gura m are, parcă să-l audă m ânia nordului care um plea cele p a tru zări: — Măi b irja r, lu a-le-a r dracul pe toate femeile. M â­ nă. — Să le iee, boerule, — oftă b irja ru l cu ochii la coada iepii jigărite.

CAP. II. A junse la gară cu u n sfert de oră înainte de porni­ rea trenului. Plecarea era la p a tru şi cincisprezece, nu la patru, cum credea Nelu. T renul era g a ra t pe linia doua, dincolo de peron. Tocm ai sosise un accelerat. Dom nea

îm bulzirea din preajm a vacanţelor: soldaţi în concediu, elevi, fete cu pelerinele um flate de vânt. O foială ca de raci atunci vărsaţi din paner. Fiecare pasager devenea o piedică p e n tru ceilalţi. De unde, u n fel de duşm ănie colectivă, cu exclam aţiile de rigoare, dom inată în ră s­ tim p u ri de ţip ă tu l de fem ee trasă de păr, al unei loco­ m otive în m anevră. N elu atacă m ulţim ea ca la o şarjă de football, aple­ cat, cu paşi largi, săltând peste obstacole — bagaje, pioioare neîndem ănatece sau răuvoitoare — în lă tu râ n d dur cu um erii, n u cu m anile, tot ce i se punea în cale la înăl­ ţim ea pieptului. Şi de departe zări şi fu zărit de fereastra cu două năsucuri tu rtite pe ab urul ei. De când se instalaseră în com partim ent, copiii A riştea n u îl aşteptau la fereastra îm părţită în două p r in tr ’o dungă perpendiculară, trasă •— după grele deliberări contradictorii — de degetul lui Roro. G rigri avea cana­ peaua din stânga şi fracţiune de fereastră respectivă; Roro, canapeaua din dreapta cu sem i-fereastra ei. Pe fe­ rea stra lui G rigri, înscrise cu degetul, apăreau iniţialele G. A.: un g. cu buclă orgolioasă de prem iant în clasa p a­ tra prim ară. Pe fereastra lui Roro, zgâriate delicat cu vârful unghiei, iniţialele R. A. den u n ţau scrisul pe pla­ că al elevei din clasa întâia prim ară. Iniţialele C. F. R. pu teau să dispară. O dată cu in tra re a copiilor, com partip ien tu l nu m ai aparţinea căii ferate. -— Mamă, cât îi ceasul? Mamă, când pleacă trenul? M amă, cât m ai este? — Mamă, de ce n u vine Nelu? — Mamă, tre n u l îl aşteaptă pe Nelu? E rnest A rişteanu îşi fum a pipa pe coridor, inspec^ tând com partim entele în speranţa unei apariţii picante, culegând în treacăt aperitivul optic al picioarelor de fe­ mei care se urcau în tren cu rochia b ă tu tă de vânt. De­ altfel, E rnest A rişteanu nu putea sta locului decât la biuroul său şi la volanul autom obilului, dar şi acolo cu ■vibraţii de :Calul-D racului. Aşa că Mimi A rişteanu era singura victim ă a în tre :bărilor ;Copiilpr. Nu răspundea. Le alunga cu m âna ca pe

m uşte. D ar tot ca m uştele reveneau, dând uneori dege­ telor fine ale doam nei A rişteanu, cufundată în lectură, nervozităţi de coadă de pisică. — Tăceţi. Vă rog, tăceţi odată. Şi în treb ările continuau, în tre ru p te de dialoguri agre­ sive. — Uite-1, anunţase G rigri. Am câştigat pariul. — L-ai pierdut, — răspunsese Roro, după o pauză an­ xioasă, m ătu rân d fin brum a geam ului cu genele prea lungi. — Cum l-am pierdut? — se încruntase el, — aplecându-şi fru n te a berbeceşte. F ăcuseră în tr ’adevăr solem nă prinsoare; cine-1 ve­ de dintâi pe N elu câştigă ju m ă ta te a de fereastră, a ce­ luilalt, devenind stăpânul întregei ferestre în tot tim pul drum ului. — L-ai pierdut, — proclam ase Roro, fără să găsească încă form ula. Sigur, — continuase ea, acoperind pauza cu o afirm aţie prem ergătoare argum entului; l-ai p ierd u t fiindcă nu l-ai câştigat. In faţa sofism ului fem inin, G rigri deveni violent şi vulgar. — A sta-i porcărie. Nu m ă m ai joc cu eleve d in tr’a întâia. — Nu te m ai joci? Perfect. Pleacă dela fereastră, individule! Vorba „individ", auzită dela ta tă l ei, cu u n accent pejorativ, devenise cea m ai drastică insultă a lui Roro. D ar apariţia lui N elu curm ă războiul înainte de-a fi început concret. —• M amă, vine Nelu, — strigă Roro, uitându-1 pe Grigri. Şi fără să m ai aştepte încuviinţarea m am ei ei, cufun­ dată în lectură, sări de pe canapea, fugind afară să-l întâm pine pe scara vagonului. G rigri însă, nu se îndura să părăsească fereastra dela care adm ira cu aplauze goa­ na lui Nelu p rin m ulţim e. O pedepsi însă concom itent şi pe Roro, ştergând cu m âna lui lată de pui de S aintB ernard, iniţialele de pe fereastra ei, şi înscriind auto­ m at iniţialele lui, de-asupra, pe aburul disponibil. Nelu îi făcu un sem n prietenos, în treacăt, fără să^ aştepte

efectul eforturilor lui de-a trage fereastra în jos, — căci dincolo, pe ultim a treap tă a scării vagonului, delicioasă în v ântul care-i ondula cozile negre legate cu câte-o fu n ­ dă galbenă, cu capul ră stu rn a t pe spate, şi braţele în­ tinse a zbor, îl aştepta Roro. O culese, şi cu ea de gât sui scara vagonului. — M ickey-M ouse! M ickey-Mouse! Na! Ce-am păţit? O lovise cu capul de susul uşei. Figura fetiţei se crispă a plâns în ju ru l buzelor; dar faţă în faţă cu ochii lui Nelu care o privea cu o vădită îngrijorare, avu o m işcare de în d ârjită negaţiune cu ochii închişi; pieptul şi nasul îi clocotiră de un suspin învins, şi după o crâncenă luptă d in tre u n soare m ic şi u n nour mic, bucuria reizbucni în ochii şi m ai strălucitori. In tre tim p şi G rigri eşise în coridor, dem n, cu m ânile în buzunar, dar cu o bucurie în ochi, care-i desm inţea atitu d in ea voit flegm atică. A runcă o privire reprobativă spre Roro şi cu pieptul bom bat atletic, întinse m âna. — Bate palm a, G rigri, — îl invită Nelu întinzându-i m âna stângă. Cea dreaptă cuprindea ca pe-un paneraş de m erişoare frăgezim ea lui Roro, alături de pachetul cu surprize. G rigri b ătu cu toată puterea palm a întinsă, subt ochii lui Roro. — N um ai atâta poţi? se m iră com pătim itor Roro, de sus, cu un aer de pasăre care vorbeşte în tr ’o fabulă, cu Lupul, din vârfu l unui copac. G rigri, lupul, se înroşi, şi făcându-şi vânt, lovi n ăpraznic, caşicum ar fi pălm uit obrazul lui Roro. D ar p a l­ m a lui Nelu era m ult m ai dură decât obrazul unei fe­ tiţe, aşa că m âna vindicativă tresaltă în d u rerată, căzând moale, iar buzele lui G rigri scăpără un „A i!“ revelator. — Plângi, cocuţă! De ce nu plângi dacă-ţi vine? ră ­ sună tot de sus glasul lui Roro. Sim ţind im inenţa conflictului, N elu interveni. O aşe­ ză jos pe Roro, interpunându-se în tre ea şi G rigri, desfă­ cu pachetul şi întinse m ingea lui Roro, şi lan te rn a elec­ trică lui Grigri.

— Dela Moş C răciun p e n tru M ickey-M ouse şi pen­ tru G rigri-inim ă-de-leu. — Bine, dom nule A ntohi, iar îi răsfeţi! — îl dojeni doam na A rişteanu din pragul com partim entului, a ru n ­ când o privire cercetătoare după E rnest A rişteanu. — S ă ru t m âna, doam nă. Moş C ră c iu n . . se scuză Nelu. Vă salut. M aestre, se adresă el lui E rnest A rişteanu, înclinându-se deferent. — Faceţi loc, vă rog, interveni un treg h er care în ain ta târîn d un geam andan greu. Nelu apucă m ânerul geam andanului, îl ridică în tr ’o m ână şi îl trecu peste capete, aşezându-1 dincolo la uşa com partim entului de alături. Copiii se u itau la el cu o adm iraţie cucernică. Lui G rigri n u-i venea să creadă că un „năzdrăvan“ ca Nelu, căpitan al faim oasei echipe de foot-ball universitare, poa­ te să fie atât de respectuos, întocm ai ca u n şcolar che­ m at la cancelarie, faţă de tată l său. — Mamă, interveni Roro, apucând-o galeş de m ână pe doam na A rişteanu; de ce n u vine şi Nelu cu noi la Silivestri? Ca toţi copiii, vorbise tare, crezând că vorbeşte n u ­ m ai p e n tru urechea m am ei ei. G rigri, m ai p u ţin subtil, se adresă direct lui Nelu: — Sigur, de ce nu vii cu noi? Un m om ent de jenă, din acelea care fac pe p ărinţi duşm anii de-o secundă ai copiilor. — Lăsaţi, copii, interveni E rnest A rişteanu,' scuturân d u -şi pipa. A ntohi ţine locul tatei la biurou. A propos, m aică dragă, să treci în fiezi pe la biurou. Dom ni­ şoara N em ţanu ţi-a lăsat cheile dela dulapurile cu do­ sare; nu? D eprins să i se execute dispoziţiile, nici nu aştepta răspunsul la în trebări; erau afirm ative. Ş ’apoi evita să insiste asupra A nişoarei în faţa doam nei A rişteanu. — Vei studia în lipsa m ea dosarul succesiunii W eintraub şi fraudele dela R. M. S. Fugi, pleacă trenul. Pleca. D a r Nelu îşi luă un am ă n u n ţit răm as bun dela m ari şi mici, lăsând-o Ia urm ă pe p referata lui, M ickeyMouse, — întovărăşit de un contradictor îndem n al co­ piilor;

— Pleacă, Nelule, — îl ruga Roro, cu ochii la fe­ reastra p rin care se vedea lunecarea crescândă a gării. — „Taci, n u spune prostii, — se stropşi G rigri, Nelu sare şi cu şaizeci pe oră. Mai stai, Nelule. N elu sări tocm ai la cealaltă m argine a peronului. O clipă, capetele copiilor se tu rtiră alături, pe fereastră, cercând să-l m ai vadă. Apoi, G rigri, m irat, răm ase stă­ pânul întregii ferestre, în tim p ce Roro, ghem uită în colţul dinspre coridor al canapelei, cu picioarele spân­ zurând alătu rate, p rea scurte ca să se poată rezem a de podele, ca ale păpuşilor aşezate pe-o m obilă de-a oame­ nilor m ari, cu cozile atârn ân d cum inţi, cu genele lăsate pe obraji şi cu m âna delicat b oltită peste luciul m ingii galbene şi roşii, personifica şi bucuria vacanţei şi m e­ lancolia despărţirilor. N elu Antohi, răm as o clipă la m arginea peronului, întovărăşi cu p rivirea dispariţia tre p ta tă a trenului. M ickey-M ouse, vacanţa. C răciunul la ţară. Steaua, om ătul, copilăria . . . Abea le m ai în trezărea p rin tre m u ­ r a i de fum al am intirii. D ar ochii lui, m ari deschişi în vân tu l iernii, erau ilum inat albaştri ca zările cerului nor­ dic de care se apropie cocorii scurtelor prim ăveri. Porni îndărăt. T răsura, restul dela mie, pălăria . . . ş i . . . ş i . . . „lua-le-ar dracul pe toate fem eile". — M ână b irjar.

CAP. III. D esm eticit de o drastică bae de abur, încheiată cu un prelungit duş glacial, Nelu la ora opt sună la uşa biuroLilui. Chefuise toată noaptea; vin, lău ta ri şi cam arazi de sport. In avocatură era încă nou venit şi necunoscut ce­ lor de gazdă, Chefuise fiindcă avea ceva bani — restu l dela mie, —• fiindcă se întâlnise la berărie, unde-şi lua m asa, cu „ b ă e ţi b u n i“, şi fiindcă pe o astfel de vrem e, vorba h alf-centrului C hibrit, devenea jurisprudenţă. „Când plouă la Iaşi", spunea C hibrit, „dacă eşti om sen­

sibil te sinucizi, dacă eşti om însurat, dormi, şi dacă eşti om sadea, petreci“ . A stfel trecuse şi sinistra noapte în care ploaia am es­ tecată cu ninsoarea părea balele tu rb ă rii vântului. lancu, feciorul biuroului, îl luă în prim ire din prag, ca şi pe clienţi, uitându-se cu o strâ m b ă tu ră desaprobativă la ghe­ tele lui pline de glod. E rnest A rişteanu, avocat num ai al m arilor onorarii, avea clienţi cu b lăn u ri şi autom obile: m ari proprietari, m ari faliţi, m ari delicvenţi şi elegante divorţuri. Clien­ tela cu sum an sau cea cu glod pe ghete şi m irosuri r u ­ rale ori periferice, n u-i frecventa biuroul. Ia r dacă din întâm plare se abătea pe la el, o trecea secretarilor. Aşa că lancu era u n fecior privilegiat, deprins să ceruiască parchetele blonde, să pieptene cu aspiratorul electric co­ voarele de moschee, să şteargă cu piele de căprioară p ra­ ful cărţilor şi cel m ult, să m ătu re scrum ul b ritanic al pipei m aestrului. Lector în pauzele serviciului, al litera tu rii poliţiste, lancu avea m ici am biţii devinatorii pe care şi le exer­ cita îndeobşte asupra noilor clienţi; de data aceasta şi le în d rep tă asupra lui Nelu. —- Mi se pare că dom nul avocat are nevoie de o ca­ fea neagră. — De două, lancule. Am b ă u t toată noaptea, — se •spovedi Nelu cu glasul în octavă joasă, epilogând cu o lungă pufăire de năduf şi saţ, şi cu m ânile pe tâm ple, libaţiunile nocturne. — U na am ară la ceaşcă m are, — hotărî lancu. N elu in tră pe uşa din stânga, autom at, uitân d deo­ cam dată că M aestrul plecase şi că biuroul era în v a­ canţă. B iuroul ocupa aripa din spre stradă a vastei case, com punându-se d in tr’un a n tre t al cuerelor şi oglinzilor; un vestibul cu lum inător, care era şi sală de biliard; biuroul propriu zis al lui E rnest A rişteanu la dreapta, având alături cam era prim ei secretare, dom nişoara Nemţanu; iar Ia stânga vestibulului, cam era secretarului se­ cund- Acolo lucra Nelu, avându-1 în faţă pe A xinte, dac­ tilograful. De ju r îm prejur, păreţii acestei odăi erau aco­ periţi de ra ftu ri pe care se adunau în ordine, toate re­ vistele de d rept franceze, italiene şi rpm âne. In cam era

M aestrului n u erau p rim ite decât volum ele de doctrină, legate în piele, după ce căpătaseră astfel şi un placaj de­ corativ în arm onie cu încăperea. N elu se aşeză la biurou cu bărbia în palm e. Venise, lăsându-şi prietenii porniţi pe un chef de cel puţin două zile, şi acum n u ştia ce să facă. îşi începea dim ineaţa cu un căscat prem ergător al unei m ahm ureli în m arş înoLirat. lancu sosi cu cafeaua. — Dacă m ai aveţi nevoe de m ine, m ă sunaţi. Ştiţi, C ră c iu p u l. . . S unaţi de două ori, — reveni el plastici­ zând n u m ăru l cu două degete ridicate, ca p e n tru surdo-m uţi. P ot să m ă retrag? — Bine. Pleacă, lancule, — oftă N elu sorbindu-şi cafeaua. Ploaia îngroşată lovea în geam uri lipicios. Şi vântul devenea şi m ai lu g ubru din pricina m ulţim ii brazilor din faţa casei. F useseră aduşi dela m unte şi p lan taţi acolo, de lenache A rişteanu, bunicul lui E rnest şi întem eetorul faim ei juridice a fam iliei care nu m ăra tre i generaţii de avocaţi. Acel lenache A rişteanu dăduse u n sum bru as­ pect faţadei, alegând deliberat severitatea braziior, fiin d ­ că era m eşter iscusit n u num ai în pledoarii, d ar şi în fi­ xarea onorariilor. N u-şi clădise casa în preajm a trib u ­ nalului, ci la o parte, dincolo de cartierele com erciale ale laşului, în aristocratica regiune a grădinilor Copoului, desprinzându-se v o lu n ta r din prom iscuitatea centrului. ,,Conu Ienache“ , poreclit „Procurorul“, era îm brăcat sta­ tornic în redingotă neagră. Nu zâm bea niciodată. P ri­ vea, asculta, se în cru n ţa şi când deschidea gura dădea sentinţe şi clienţilor şi m agistraţilor. Nici casa lui n u zâmbea. O păzeau brazii din faţă ca nişte m agistraţi în robe verzi rostind osândă de m oarte. C lientul care in ­ tra la Conu lenache, negru şi lapidar la m.asa lui de lucru aşezată la m are depărtare de scaunele destinate audienţei vizitatorilor, după ce în prealabil trecuse p rin atm osfera în ru d ită cu insula m orţii lui Bocklin, a b ra ­ zilor din faţă, sim ţea că o consultaţie avocăţească e un oficiu solem n şi fatal ca o slujbă de m oarte. In această am bianţă, onorariile lui Conu lenache deveneau sen tin ­ ţe fără apel. A stfel că brazii lui Conu lenache erau m ai m ult u n procedeu u tilitar, decât o predilecţie clecora-

tivă. Şi deşi E rnest A rişteanu n u avea m ajestatea fi­ zică a bunicului său, nici stilul sum bru al acestuia, păstrase brazii care, în fond, cooperau întrucâtva şi la onorariile lui. Fâşâiau ş.erpeşte în spinarea lui Nelu, posom orind încă încăperea cu um brele clătinării lor com pacte de vâsle ale lui Charon. C afeaua neagră trezeşte, i-adevărat, dar când eşti m ahm ur, stim ulează m arasm ul, scoţându-1 din pasivi­ tate. A stfel că după ce-şi bău g răb it cafeaua, Nelu sim ­ ţi că activitatea căscatului îndesit nu-i mai um plea su­ ficient tim pul p oticnit în tre m în u tarele pendulei din faţă. A m intindu-şi de ultim a recom andaţie a M aestru­ lui, se hotărî să studieze dosarul fraudelor dela R. M. S. Trecu p rin vestibul şi p rin cam era lui E rnest A riş­ tean u în biuroul A nişoareî N em ţanu, unde erau dula­ purile cu saltarele alfabetice ale dosarelor. D ar erau încuiate; A nişoara n u -i dăduse cheile. Căută pe m asa ei de lucru: n u lăsase nici-un dosar. Telefonul, călim a­ ra, condeile, m apa, agenda de m asă, calendarul şi co­ durile H am angiu. Şi corespondenţa profesională era în­ chisă. T otul subt chee. C iudat exem plar şi Anişoara! In trâ n d în tâia oară în biuroul ei, fără ca ea să fie acolo, îşi dădu seam ă că deşi A nişoara lucra de vre-o doi ani în această încăpere, nicî-un am ănunt n u de­ n u n ţa atm osfera unei fem ei a tâ t de arzător fem inină cum era, sau cum părea cel puţin. Num ai focul din sobă în crepusculul jaru lu i, proectând dâre roşietice pe m o­ bilele sum bre, am intea de p ăru l fierbinte colorat al Anişoarei. încolo, te m i era ordonat, rece, de parcă ar fi lucrat un contabil dela Banca N aţională în odaia cu biblioteci, dulapuri, casă de fier, biurou masiv, tre i fo­ tolii de piele cafenie, u n u l la biurou, celelalte pe de m ărgini, întoarse spre biurou, în atitudini fixe şi ri­ gide de consultaţii cu actele pe m argina biuroului, şi canapeaua de lângă păretele din faţă, care întregea g ar­ n itu ra, fără lascivitate, noţional confortabilă. Era a tâ t de revoltătoare p e n tru N elu ordinea aceasta im personală în odaia unei fem ei frum oase, încât se ră s ­ tu rn ă de sus în canapeaua cu telu ri onctuoase, lăsând

picioarele să-i spânzure dezordonat, — aşa cum ai zburli un p ăr prea lins, sau cum ai tăvăli o m inge de football prea nouă. A bea când se sim ţi m ai m ult sau m ai p uţin orizon­ tal instalat, după o noapte de vin, glum e şi cântece, îşi dădu seam ă că singura soluţie a acestei dim ineţi vacan­ te era somnul. U n som n ca în tr ’un com partim ent de tre n care n u m ai pleacă. O im obilitate supărătoare. Nu­ m ai ritm u l roţilor l-a r fi liniştit. Căci după cafeaua nea­ gră, som nul era m ai m ult o dorinţă, decât o stare. Aşa că deşi aspira să doarm ă cu toată in ten sitatea plictise­ lii şi a sleirii nocturne, trepidaţia nervoasă îl silea să gândească. Şi bine înţeles, gândurile gravitau to t în ju ­ ru l Anişoareî. Avocaţii m urm u rau că e m etresa lui E rnest A rişteanu. Poate, p ro b a b il. . . Cu toate că func­ ţiunea ei de prim ă secretară nu era decorativă, ci efec­ tivă, fără de echivoc. E ra deşteaptă, ştia carte, vorbea corect şi echilibrat, fără de exclam aţii şi interjecţii, bărbăteşte în tr ’un cuvânt; şi avea o viziune practică a D reptului, u n d ar de-a pune ju stu l diagnostic celor mai încâlcite afaceri, care-i dădea d rep tu l să discute cu M aestrul despre orice proces. De fapt, ea adm inistra biuroul. E rnest A rişteanu avea u n tale n t excepţional p e n tru avocatură, dar era capricios, neglijent şi dezor­ donat. P rezenţa A nişoarei era corectivul acestor lacune. C’o m ai fi fost şi altceva .. . să-i fie, adică să le fie de bine. Deschizând u n singur ochi, N elu m ăsură canapeau cu ironie. In tot cazul pu teau să-şi aleagă un culcuş m ai potriv it decât o canapea de bancher cu telu ri pen­ tru oam eni graşi. C am era A nişoarei avea şi o uşă separată, capitonată erm etic, care dădea deadreptul afară, pe o terasă late ­ rală. Pe-acolo p u tea să in tre şi să plece, fără s’o ştie nim eni. — Uşă discretă! ricană Nelu. Şi îl cuprinse scârba. Parcă vorbeau în el slugile la bucătărie, punând la cale in tim ităţile stăpânilor. De fapt, o dorea pe A nişoara cu toată vigoarea tinereţii, de când o văzuse, d ^ a începutul anului judiciar. Fusese ' num it din oficiu în tr ’u n proces la ju raţi. D eprins să vorbească

dela în tru n irile u n iversitare, rostise o pledoarie care depăşea d ebuturile obişnuite, obţinând o achitare ne­ prevăzută. In tim pul dezbaterii, singur în boxa avoca­ ţilor, aruncase câteva priv iri p rin sală descoperind ,,o fată superbă“ . Şi cum n ’avea nim ic de ascuns, nici de pierdut, o privise lung, cu ochii şi cu nările, ca u n cerb al prim ăverii. A nişoara zâmbise, fără să roşească, şi fă ­ ră să-şi întoarcă privirea. Şi se m utase calm de pe ban­ ca din fund, pe banca rezervată avocaţilor spectatori la desbateri. „Aha! C olegă!“ gândise el. Şi în răstim puri o p ri­ vise cald şi aderent, suflându-i cu privirile p ăru l tu ­ m ultuos, înodat la ceafă, de culoarea frunzei de castan toam na, spre am urg; desm ierdându-i obrajii albi şi goi ca um erii decoltaţi ai fem eilor de pe vrem ea valsului şi-a rochiilor de catifea; şi stăru in d asupra sânilor pe care-i sim ţea de departe în bluza lor, dulce elastici ca stru g u ru l care pocneşte în dinţi. „F ata su perbâ“ se lă ­ sase desm ierdată cu ochii, fără sfială şi fără ascunziş. Băuse din ea cu ochii aprinşi şi lacomi, ca d in tr’o cană cu m ust roş la vrem ea culesului. Pledase p e n tru ea, convins că-şi vor petrece noaptea îm preună. După proces, coborîndu-se la Barou, fusese în tâ m ­ pinat de „fata su perbă“ însoţită de E rnest A rişteanu. -— Cum te cheam ă, m aică dragă? îl întrebase M aes­ tru l, adresându-i-se fam iliar cu expresiatic care-i deve­ nise şi poreclă la Barou. — Neculai A ntohi, M aestre. =— D ebutant? — D ebutant, — convenise el cu un zâm bet m odest în care vibra orgoliul prim ului succes. — Uite, tinere, colaboratoarea m ea A nişoara afirrnă că ai ştofă de avocat. Te iau secretar. P rim eşti? Con­ diţiile ţi le fixează Anişoara. A stfel devenise la sfârşitul lui Septem brie, abea în ­ scris în Barou, secretarul celui m ai re p u ta t avocat m ol­ dovean. D ar cu A nişoara nu petrecuse nici-o n'oapte. Era efectiv, su b alternul ei. Im placabil, îl ţinea din scurt ca o guvernantă nem ţoaică. Nu tolera nici-o neglijen­ ţă, nici-o întârziere, nici-o iniţiativă. Se afla subt tu ­

tela ei profesională. Ea îl „form a“. Căci pe E rnest A riştean u nu-1 auzea decât pledând, devenind un sim plu adm irator al lui, în rân d u rile celorlalţi, fiind exterior activităţii lui p reparatorii. N u num ai a tâ t; discuţia re ­ trib u ţiei cu A nişoara, avusese u n caracter penibil. Se inform ase p rin tre colegi cât sâ ceară dela A rişteanu. „Cel p u ţin p a tru m ii pe lu n ă“ i se spusese. „A riş­ teanu nu se u ită la ban şi la el m unceşti din g reu “. Ce­ ruse deci p a tru mii. — D upă ce criteriu? îl întrebase Anişoara. Se înroşise şi tăcuse. E greu să te tocm eşti cu o „fată superbă". ■ —■ Să ne înţelegem lăm urit, dom nule Antohi. De­ butezi în avocatură în tr ’o vrem e de şom aj. De m eserie n ’ai habar. Acum a începi* să înveţi alfabetul ei. Ai cins­ tea şi folosul să lucrezi alături de un M aestru au te n ­ tic. La d rept vorbind, dum neata ai tre b u i să plăteşti M aestrului. D ar fiindcă M aestrul e dispus să plătească pe toţi cei care-şi fac stagiul la el, îţi fixez o m ie de lei. Ai vrasăzică, din prim ul an, un v e n it de douăspre­ zece mii. Cred că te declari m ulţum it. N atural, acceptase, d ar o în ju rase în gând după ce închisese uşa. — Ei, cât îţi dă? îl cercetaseră la Barou sfetnicii darnici din punga altuia. ■— P a tru mii. — Vezi! Văzuse! Avea im presia că plătea u n im pozit de trei mii de lei lu n ar Anişoarei. După acest botez, începuse m unca, d ar o m uncă m eschină, fără de nici-o perspectivă şi nici-o frum useţă: aşa hotărîse Anişoara. Nu-1 lăsa să deschidă gura decât p en tru am ântări. încolo îl însărcina num ai cu efec­ tu area procedurilor. Şi totuşi m ai era ceva în tre eî; uneori, nişte în tâ l­ niri de p riviri lungi, dense, apăsate, stăruitoare, care înodau m ai departe p u rp u ra bahică a prim ei p riviri din sala C urţii cu Ju ri. Se întâm plau acestea la capătul unor zile de mun^ că, seara, când răm âneau singuri.

P riv irile acestea însă, m ergeau pe drum ul lor, p a ­ ralel cu al vorbelor şi com portărilor reciproce, fără să se fi în tâ ln it p ân ă eri, când şi buzele şi unele vorbe şi strângerea de m ână, şi vocativul „Nelule", nu „dom ­ nule A ntohi“, a n u n ţau p arcă o schim bare în atitudinea Anişoarei. — Poate că ne m ai vedem la biurou . . . Şi izbucnirea tru p u lu i ei în vânt, cu pulpele desco­ perite ca ale unei p atinatoare în piruetă, p ăru l roş, deasupra, dogoritor roş. Se răsuci pe canapea. N u cunoscuse încă poftă a tâ t de violentă p e n tru o altă femee. T ru p u l lui parcă o dorea din in te rn atu l unui liceu cu elevii consem naţi în tim pul unei epide­ mii. P ână atunci îşi culesese aventurile de pe m argi­ nea şi din tribunele arenelor sportive. Seria fetelor cu tru p darnic, ca lim onăzile gazoase pe care le bei pe ne­ răsuflate din sticlele lor, ştergându-ţi apoi buzele cu dosul palm ei. A tât. Nici dragoste. Nici patim ă. Munca, sănătatea şi sporturile îl cruţaseră şi de visătorie şi de patim ă. în viaţa lui n u scrisese nici-o scrisoare de d ra ­ goste. Bileţele da, gen; „D iseară la şapte ne întâlnim ia Copou. N elu“. Şi som nul nu venea. Cu astfel de gânduri era şi greu să vie. Cu astfel de gânduri, cu astfel de vrem e. Infect C ră­ ciun! Glod, ploae, vânt, şi răstu rn a tă peste el, tăcerea unei enorm e case goale, fără de G rigri şi Roro. în ce ­ pea şi un fel de tristeţă. Acesta era întâiul C răciun pe care avea să şi-l petreacă departe de casa părintească dela P iatra-N eam ţ. Răm ăsese orfan de tată la şapte ani. II crescuse m am a lui, Catinca A ntohi, în aşa m ăsură îm b ătrân ită de griji şi am ărăciuni, în cât parcă-1 crescu­ se bunica lui. Albă, cu p ăru l p ieptănat pe tâm ple, şi ro­ chii negre: aşa o ştiuse totdeauna. îl aştepta m ereu la fereastra dinspre stradă: să vie dela şcoală, dela arm a­ tă, dela universitate. Acum a ştia că nu poate veni — îi scrisese — d ar desigur că îl aştepta tot acolo. Cine-i

frăm ârltase alu atu l de cozonaci? î n toţi anii, el i-1 frăn ân ta, cu m ânicele suflecate, încins cu pestelcă prea scurtă, legat la cap cu tulpan, cântând refren u ri vesele care-o făceau să râdă. A ju n u l C răciunului îl petreceau îm preu­ nă la m asa ro tu n d ă de lem n negru pe care ardea ace­ iaşi lam pă cu glob verde. V eneau la geam copii cu Steaua, p e n tru care pregătea colac, nuci, alune, stafide, sm ochine în şirate pe sfoară. Ce ierni erau la Piatra! M unţii şi pădurile alături, să-i atingi cu m âna din cer­ dac. E rau şi u rşi pe-acolo, ca urşii de pâslă căzuţi din m âna copiilor adorm iţi. Brajii albi, mii. Şi gerul avea m iros de brad. Apoi clopoţeii săniilor. Suna tot oraşul ca un m are cristal m uzical. B istriţa. D uduitul cuptoru­ lui. M irosul cozonacilor f ie r b in ţi. . . Deschise ochii cu m irare, treaz de-abinelea. Nii-i venea să creadă căTÎ aju n u l Crăciunului. C răciunul acesta părea o m inciună a calendarului. In definitiv de ce n u pleca? De dorm it n u putea dormi. T reabă n ’avea. Şedea ca o babă la gura unei ve­ tre stinse, ascultând cum îi in tra u în gânduri ploaia şi ciorile. Sări d rep t în sus, ca deşteptat de-o goarnă. Şi în aceiaşi clipă, auzi ţăcăn itu l cheiţei Yale în broasca uşei. Nelu avu o resp iraţie largă şi sălbatecă. îşi scutură capul pe spate. Clipa aceasta îl răsbuna de toată pasi­ v itatea dim ineţii, de toate răbdările şi um ilinţele de până atunci. Venea A nişoara. Ca u n stup ră stu rn a t inim a îi tri­ m ise o deasă roire p rin tot tru p u l până în tim pan: cân­ tecul de vară al sângelui. Aşa cum se înălţase, cu pieptul larg, cu picioarele şi braţele întinse în lătu ri, m are ca d esfăşurarea unui v ultur, v ru s’o întâm pine rapace şi s’o acopere din prag. Nu. ' Se răstu rn ă pe canapea, cu genele lăsate pe lucirea ochilor, gata din nou să sară.

CAP. IV. P e n tru Nelu, în plină pândă, secundele erau enor­ me şi intense ca la n u m ărătoarea unui knock-out. Uşa se deschise. V ântul in tră. A nişoara îl văzu pe Nelu, dar în loc să exclam e, se ocupă de galoşi şi de um brelă. O prită dincolo de prag, pe terasa laterală aco­ perită cu sticlă, îşi scoase galoşii — fără grabă, n u lepădându-i cu v ârfu l picioarelor, ci îm pingându-i cu m â­ n a din călcâi, — îşi scutură um brela, o închise, aşeză pe parchet u n ziar, desfăcându-1 în punte peste covor, îşi aşeză galoşii şi um brela. Apoi îşi scutură blana cu deam ănuntul, ca toaleta unei pisici, şi cu blana pe b raţ in tră însfârşit în odae, închizând uşa la loc. — Infectă e, ■ — gândi Nelu, sim ţind în treacăt des­ prins din m işcările A nişoarei m irosul acela de harbuz tăiat, adus de cei care vin din frig, îm binat cu p arfu ­ m ul de verveină am ărue. Apoi A nişoara trecu la biuroul profesional care o în d ep ărtă de N elu n u num ai spaţial, dar şi psihologic, evocând rap o rtu ri erarhice. îşi scoase m ănuşile, le p ă tu ­ ri, rânduindu-le ordonat în paneraşul h ârtiilor curente; îşi aran jă părul în oglingioara poşetei, îşi frecă m ânile, rupse foaia perim ată a calendarului, controlă călim ara, rectificându-i locul, verifică însem nările agendei, — reluându-şi ritu a lu l biurocratic şi ignorându-1 cu atâta sinceritate şi calm, încât N elu se întrebă o clipă dacă există acolo sau nu. dacă nu cum va e beat şi din patul lui de acasă visează că-i întins pe canapeaua din b iu ­ roul Anişoarei. Mai răm ânea să deschidă dulapul dosarelor, convocându-i pe N elu şi A xinte la raport, distribuindu-le apoi lucrările zilei. N elu se sim ţi ridicol în stângăcia som nului sim ulat care-i dădea conştiinţa unui tru p crescut ca subt lupă. Nu m ai ştia cum să iasă din im pas. V itejiile poftei se calm aseră penibil ca nişte câni cu spinarea tu rtită şi coada în tre picioare. îşi pregătea o teatrală d eşteptare din somn cu pum nii pe ochi şi un: „Mă iartă, dom ni­

şoară. Nu ştiu cum m ’a fu ra t som nul!“ Am âna m ereu această scenă, socotind-o totuşi irevocabilă. D ar iată că se întâm pla altăceva. A nişoara punea lem ne în sobă, înteţin d focul pe sfârşite. Se aşeză cu picioarele subt ea, la gura sobei, ca p e n tru o veghe lungă. M urm urul focului porni iute. Şi cu el odată, ca d in tr’u n fuior tors, o lene începu să se aşternă ritm ic peste tăcerea odăii. O lene albă de lână şi hulubi. V ântul, ploaia oblică, şuerul brazilor, — afară; iar în casă m ilenara cantilenă a focului de iarnă. Pe urm ă, după ce focul se încinse, A nişoara deschise gura sobei. Roşu ca vinul d in tr’o vrană, focul o în ­ vălui. Cânta? Nelu se ridică în tr ’un cot cu ochii deschişi deabinelea şi cu sprincenile m irate. A nişoara cânta în tr ’adevăr, dar surd, cu buzele în ­ chise. M urm ur subţire, tărăgănat şi aiurit, ca refren u rile fetelor de ţa ră la coasă, sau când ghilesc pânza la pârâu, sau când stau pe prispa casei p rivind la lună şi la stele, c’un fir de busuioc în m ână şi altul sc u tu ra t în păr. N’avea nim ic orăşenesc m u rm u ru l Anişoarei: era din iarba câm pului, ca greerii. îşi desfăcuse părul. C ânta astfel, revărsându-şi-1 în ­ cet pe um eri în b ătaia flăcărilor, dând parcă o ned u ­ m erire ochilor că n u-i răstoarnă m ânile şi că n u -i frâ n ­ ge degetele subt povara lui de aram ă dulce răsucită. Era ceva b a rb a r în revărsarea acestei străluciri elibe­ rate. Parcă scotea din hrubele unui păm ânt săpat adânc, podoabe de aram ă şi de au r de pe vrem ea idolilor. Apoi cuprinsă în păr ca în tr’un Septem brie al ei ri­ dică m ânile spre foc, lăsându-şi obrazul şi palm ele în plinul căldurii. Tot gest de rit păgân. Toate se înscriau cu roş de flăcări şi cu roş de p ăr ca în tr ’o altă vrem e, când flu eru l lui Pan nu amuţise. Clipele nu m ai cădeau ca scrum ul din ceasornice; veneau din păduri, bătând potecile sângelui cu copite de faun. P lu tea parfum şi dulce şi am ar, ca din căpiţe şi din faguri.

Nelu se ridică. Acum nu se m ai îndoia. O şi sim ţea în braţele lui. O aştepta. Parcă venea spre el pe u n drum de aur, ca v â n tu l p rin lanuri de g râu copt. Şi încet, solemn, ca pe pragul unui anotim p, cu o m işcare poruncită de adâncul păm ântului, tru p u l de lângă sobă se răsuci în spre odae. Şi în m etalica splen­ doare a p ărului învâlvorat, obrazul fetei apăru de p u r­ pură ca o solitară rodie crăpată în ru binul gurii, coaptă în fastul unui întreg frunziş de aur. F ructe erau şi sânii, copţi şi ei cu o m ânie de albină în vârfu rile rotunzim ii lor. Se priv iră ochi în ochi şi nări în nări, goi u n u l pen­ tru altul înainte de-a se fi apucat, sim ţindu-şi de de­ parte pulsul sângelui spre celălalt. Venea spre el în genunchi, ca spre un a lt foc, fierbinte de flăcările ce­ luilalt. O culese c’un gem ăt de pădure, o ridică înalt în braţe pe pieptul lui, m uşcând din p ărul ei ca din fa­ guri sălbateci. Şi ea îi prinse gâtul cu braţele, ca în tr ’un înnec. Se să ru ta ră hain, ciocnindu-şi dinţii şi însângerându-şi gurile; sorbind ca d in tr’o singură ran ă din să ru ­ ta re a lor cu suc de fru ct în arşiţă. E rau ca în tr ’u n vânt. Se pipăiau cu m ânile pe obraji şi pe tru p u ri, orbi şi aiuriţi, având în gesturi m işcarea frunzelor care cad desbrăcându-şi crengile. C’o m ână îi găsi sânul; îl regăsi, aşa cum îl sim ­ ţise de departe: ca stru g u ru l descoperit de dibuirea pal­ mei în desişul viei. Ea i-1 lăsa în m âna dură, dându-i-1 şi m ai adânc. Apoi se zm ulse de lângă el. Cu m işcări iuţi de flacără îşi desfăcu bluza, îşi alungă de pe um eri căm aşa subţire şi parcă săltându-se din spum ele unei ape repezi, apă­ ru goală până la m ijloc. O brajii îi ardeau în p ă ru l roş, fă'cându-i şi m ai cărnos goală lum ina sânilor rotunzi şi plini spre care, c’o m işcare lacom ă, îi aduse capul cu am ândouă braţele, târîn d u -i tru p u l n u pe canapea, ci jos, cât m ai aproape de păm ânt, unde-i poruncea să iu ­

bească tru p u l ei tru fa ş de-a fi iarba galopului b ă rb ă ­ tesc. Şi două tru p u ri vâsliră chinuit p rin apele cu cer şi iad ale înnecului adânc.

Fuseseră a tâ t de aprig unul, încât redeveneau în ­ cet şi cu m irare doi, încă înlănţuiţi, im pudici şi orgo­ lioşi de frum useţea tru p u rilo r lor. R espirau adânc şi iu­ te, cu broboane pe tâm ple, cearcăne pe ochi şi acel în­ ceput de paloare în ju ru l n ărilo r care face sfârşitul d ragostii to t a tâ t de patetic ca şi începutul m orţii. P lu teau tot îm binaţi în ju ru l lor şi’n n ările lor, cum se’nfăşoară lunca după coasă în ab u ru l um ed al pro ­ priei ei seve liberate. Pe covor, deavalm a, hainele zm ulse şi aruncate. Se desbrăcaseră unul pe altul, ju puindu-se parcă, răm â ­ nând goi pe covor ca pe-o plajă cu m'area alături. F o­ cul din sobă, odată cu ei, îşi pierduse flăcările, deve­ nind ja r de un roş în tu n ecat de vin B urgund.' Nu schim baseră nici-o vorbă. Foşniseră ciocnindu-se cu gem ete, ca o pădure. F u rtu n ile n u vorbesc. Abea acum tăceau. T rebuiau să apară gândurile. N elu se ridică în tr ’o m ână, trăg ân d u -şi piciorul d ul­ ce îm pletit în tr ’ale ei. Vroia s’o vadă. Căci până atunci fuseseră ca în tr ’un în tu n eric cu fulgere. în tin să pe spate, cu p ărul ro ată ruginie pe covor în ju ru l capului — tipsie a unei palori lunare — îşi ascun­ dea ochii cu braţul, ca de-o lum ină tare. Abea acum picioarele erau strânse dela coapse, unul peste altul, cu o m işcare care făcea şi m ai cărnos bom bată linia pântecelui. A vea un tru p cu rotunzim i de fildeş, — um eri, coapse, pulpe — şi alb, proaspăt şi luciu alb ca lurţiina lunii în tr ’o fân tân ă de m unte, din care şi-au adăpat h ai­ ducii caii. Nici după dragoste, rotunzim ea sânilor hu ostenise. E rau şi m ai învoiţi, ca după ploaie, îm bobo­ ciţi parcă d in tr’un păm ânt tropic. N u-i vedea decât tru p u l din care muşcase. Nici ochii n u i-i vedea, nici sufletul. E ra deasupra acestui

iru p al cărui stăpân fusese. Şi totuşi parcă se tem ea de arzătoarea lui albeaţă, ca de lum ina soarelui de Iu ­ lie pe stânci de calcar. A lb dela um eri până în v ârfu l degetelor, cu o singură zvâcnire de negru la m ijloc, ca um bra unui u liu din înălţim ea unei am ieze de vară. Şi deodată, poate fiindcă ochii osteniţi de albeaţa tru pului se alDătuseră d in tr’acolo, p rin odae, în tâln in d biuroul, — îşi am inti că tru p u l de pe covor era al dom ­ nişoarei N em ţanu. A vu dintâi u n zâm bet de orgoliu şi de ironie, care com enta rap o rtu rile lor de până atunci, răstu rn ân d u -le. D ar a lt gând, izbucnit din cel dintâi, îl desm etici b ru tal. C rezuse că n u-i fată. Era. Fusese. A şa dar . . . făcuse o prostie. în cepură preocupările. T reptat, faţa i se posomori, fru n tea i se îngreune. Se ridică de jos şi începu să se îm brace cu grabă, depărtându-se de ea în hainele lui. Din când în când arunca spre ea câte-o privire. N eclintită, A nişoara păstra aceiaşi poziţie, cu b ra ţu l peste ochi şi tru p u l încolăcit în nu d itatea lui, ca o nim fă de m arm ură a unui havuz secat. N elu îşi înodă cravata, îşi îm brăcă surtucul, îşi piep­ tăn ă p ăru l cu m ânile. E ra gata. Şi a c u m ? . . . Gralaa de-a se îm brăca nu soluţionase nimic. în tre b ă rile abea acu­ m a începeau. E ra ca în tr ’o cam eră de aşteptare, la doc­ tor, când nu ştii dacă după consultaţie te internezi la spital, sau te duci acasă. D ar A nişoara n u p ărea deloc grăbită nici de-a vorbi, nici de-a se îm brăca. Nici-o m işcare, nici-un gest, nici-o expresie. O pată albă în um bră, calm ă ca fru n te a unui om care m editează. N elu o privea nedum erit, cu u n început de indig­ nare. Niciodată nu văzuse o fem ee a tâ t de im pudică, după dragoste, m ai ales faţă de un b ă rb a t cunoscut în ­ tâia oară. T oate se îm brăcau în goană, sau m ăcar se acopereau cu ceva. N eclintirea ei îl paraliza din ce în ce. Gol, ar fi stat şi el alătu ri de ea, în tin s pe covor, cu m ânile subt cap, picior peste picior, în acea som nolenţă posacă de d u ­ pă chef, şi de după dragoste. D ar îm brăcat şi în picioare, era ca un om călare în tr ’o bibliotecă. Ce putea să facă? Să plece p u r şi sim plu? A r fi plecat, d ar trebuie să spue

ceva A nişoarei, şi se sim ţea incapabil. Ce să-i spue? Iţi m ulţum esc? La revedere? Ai fost delicioasă? Când ne m ai vedem ? . . . Ii năvălea sângele în obraji, num ai gândindu-se la astfel de form ule. Sau să-i ceară cheile dulapului alfabetic, să scoată dosarul fraudelor dela R. M. S.? Cui? T rupului gol de pe covor? Ii venea s’o lovească. îşi bătea joc de el? Ce însem na tăcerea asta? D or­ m ea? Te pom eneşti că plângea! B raţu l gol îi acoperea com plect ochii. Mai cunoscuse în alte îm p reju rări teatralism ul fetelor m ari după fap ta şarpelui. Lacrimi, r e ­ proşuri, „lasă-m ă în pace, urâciosule“, „eşti un m o n stru “, „nu te m ai apropia de m ine“, ,,m’ai dezonorat, te urăsc“, totul agrem entat cu hohote de plâns, cu unghii care sgârie la loc ostensibil, cu picioare care trepidează, şi cu o finală săru tară acceptată şi p relungită până la saţ, urm ată de un; „Să ştii că dacă m ă sinucid, tu ai să mă ai pe conştiinţă“. A nişoara îşi ridică încet b raţu l cu u n gest de tre ­ zire din somn greu. Apoi deschise ochii care veneau de departe, negri, solem ni ca o m ijire de viaţă nouă după potop. Il privi pe Nelu, parcă fără să-l recunoască deo­ dată. Apoi îl revăzu. Il privi lung şi-i făcu sem n cu m â­ na să vie lângă ea. Parcă-1 chem a de pe u n m al al altei lumi. Il apucă de m âna, trăgându-1 jos. Apoi încet, ca a arborilor, m âna ei se ridică pe faţa lui, pipăindu-i-o a te n t dela bărbie până la frunte, se opri în păr, şi apucându-i-1, îi răsuci capul, culcându-1 pe canapea, cu faţa spre uşă. Şi în loc s’o vadă ca până atunci, o auzi. Pornise ia r spre sobă, punând lem ne pe foc. C ântecul flăcărilor începu. Şi al buzelor Anişoarei. Aceiaşi m elopee ţă ră ­ nească, m ai lentă şi m ai toropită decât înainte. Parcă adorm ea un copil în leagăn. C ântecul n u era p e n tru el, ci p e n tru ea, num ai p en tru ea. Cu acelaşi cântec v e­ nise pe drum ul de a u r al flăcărilor din sobă, cu acelaşi cântec pleca spre lum inişul de a u r al focului din nou

aprins de m ânile ei. O auzi deschizând gura sobei. Avea nevoe de foc, cum alte fem ei au nevoe de apă. F ără s ’o vadă, ştia că-şi piaptănă părul, tot încet, tot ritm ic, în căldura şi lum ina focului. Apoi se îm brăcă. Auzi acele fâşâiri şi foşnete m ătăsoase care asem uesc îm brăcarea şi desbrăcarea fem eilor cu zvonul apelor uşoare şi al frunzişurilor tinere. T ot cântând. Pe urm ă se opri cu fru n te a la fereastră, privind ploaia. Tot cântând. îşi ducea cântecul pretu tin d en i, caşicum ar fi cădel­ niţat. In tr-u n târziu tocmai, veni lângă Nelu, aşezându-se alătu ri de el, jos pe covor, cu spinarea rezem ată de canapea. Şi iarăşi, fără nici-o vorbă, îl apucă de păr, blând, răsucindu-i capul înspre ea. îl privi lung,în ochi, cu un zâm bet m ândru. P ărea că-1 respiră ca p e-un ţărm de m are. Apoi, apăsându-i p ărul cu palm a deschisă, spu­ se în şoaptă joasă ca a ţigăncilor, cu ochii strălucitori şi obrajii dogoriţi; — Leu frum os . . . Şi lăsându-şi ceafa pe canapea, îşi acoperi gura arsă şi spuzită de săru tă ri cu palm a lui puternică.

CAP. V. — N e iu le .. . Tăceau de atâta vrem e alătu ri, încât num ele lui îl nelinişti ca sem nul unei prim ejdii. întoarse capul spre Anişoara, cu o expresie caracteristică rap o rtu rilo r lu i cu dom nişoara Neam ţanu. î n tr ’adevăr, ea îi vorbise. Şi dacă nu i-a r fi văzut obrajii, încă pătaţi de p u rp u ra care-i ardea pe gură, şi dacă n ’ar fi stat alătu ri de ea pe covor, ar fi fost convins că va auzi in strucţiuni profesionale. — V reau să vorbim serios, Neiule. Aha! Nelu îşi stăpâni u n oftat, şi involuntar îşi drese glasul. A nişoara zâmbi. — Nu despre ce s’a întâm plat, Neiule. V reau să-ţi propun o afacere; să ne căsătorim.

Capul lui N elu se ridică brusc spre ea, cu o vădită m i­ rare alarm ată. — A sta-i prem iza, Nelule, n u concluzia. îţi propun o afacere, n u fac un şantaj. Eşti liber să accepţi sau să re ­ fuzi, Spun în tr ’adins afacere, ca să exclud dela început orişice legătură cu ceiace s’a întâm plat, şi doream de m ult să se întâm ple. Pişti am antul m eu. întâiul, O spun cu m ândrie, fiindcă am avut tăria să aştept u n b ărb at ca tine, deşi tru p u l m eu dorea de m ult să cunoască dragos­ tea. N’am cedat nim ănui, nu fiindcă su n t virtuoasă, nici din prudenţă. S unt perfect conştientă de frum useţea tr u ­ pului m eu. M i-a afirm at-o oglinda de când eram mică, iar dela treisprezece ani, toţi ochii b ărbaţilor întâlniţi. . . E ra curios m odul ei de-a vorbi despre frum useţea ei, ca despre altcineva, cu u n ton constatativ, contabil. — . . . U n astfel de tru p n u treb u ia -să apar ţie decât unui bărb at ca tine T rupurile noastre sunt egale în faţa frum useţii. Suntem fiii ei gemeni, deci suntem fraţi. N elu zâm bi; şi m ăgulit şi jen at şi ironic. — De ce zâm beşti? Nu ne-aude şi nu ne vede nim eni. IiT clipa asta vreau să fiu străvezie p e n tru tine. îţi spun exact ce gândesc. Suntem o pereche superbă. Pe-o plajă, ;n costum de bae, sau la un bal, sau în tr ’o sală de teatru , sau pe stradă, noi doi alături eclipsăm pe ceilalţi, oricine-ar fi. De asta te-am aşteptat încă în ain te de-a te cu­ noaşte. N u de geaba sunt fată de ţăran, Nelule. Ş tiu să rabd, ştiu să aştept. Am fost castă — tru p e şte până astăzi, u ite tocm ai în ajunul C răciunului, — adăugă ea Cu preciziune, după ce aruncă o privire pe calendar. . . Şi lui N elu îi veni să adauge: ,,Ora zece fără douăzeci şi cinci‘'h — . . .deşi îm plinesc douăzeci şi cinci de ani, c’un an m ai m ult decât tine, — fiindcă p ân ă la tine n ’am găsit nici-un bărb at căruia deschizându-i tru p u l m eu, să nu fi avut im presia ori că i-1 vând, ori că i-1 dau bacşiş. Şi am avut perfectă d rep tate aşteptând. Ce m agnifică e dragostea cu tine! O ricât de m ăgulit ar fi, u n b ă rb a t sup o rtă cu greu astfel de elogii, — îh vorbă. Nelu reacţionă, în trerupând-o.

— Ullysse a câştigat Troia, d ăruind troenilor calul de lem n plin cu soldaţi. — A nişoara v rea să-l capteze pe N elu făcându-i com ­ plim ente, u rm ă ea pe acelaş ton. Se scutură cu o bruscă mânie. —• Prostule! De ce nu vrei să piâcepi? De, ce vrei să te socot p rin tre b ărbaţii de duzină care cred că le spui adevărul, num ai când îi m inţi? T u nu vezi, de treizeci de ori prost şi îngânfat ce eşti, că-ţi spun lucruri pe care o fem ee le gânde.te num ai, când e singură cu ea? T u nu v e z i.. . D ar îşi învinse şi m ânia şi spovedaniile ei. Făcu o pauză. îşi aplecă bărbia pe m âinile îm binate, şi începu calm ; — V rasăzică iată ce-ţi propun: să ne căsătorim . Căsă­ toria în prim u l rân d e un pat comun. Acolo se nasc su r­ prizele şi dram ele. Pe-acest p a t care e tem elia ijitim ă a căsătoriei, tu şi cu m ine, ai văzut. .. A vu iar u n gest orgolios cu tot tru p u l. — .. .suntem egali. Suntem predestinaţi acestui pat anic. Dar, ai putea să-m i obiectezi tu, putem avea acest pat unic şi fără să ne căsătorim . R ăspund: nu. Să conti­ nuăm deci, după această precizare utilă. Ce eşti tu? Un băiat frum os — lasă, se încruntă ea, răspunzând gestului lui de apărare glum eaţă, — un băiat frum os, reluă ea voluntar, — şi voinic, care a făcut sporturi şi ceva u n i­ versitate. Nu m ultă, Nelule. Suficientă ca să treci prin ea, n u ca să in tri la p alatu l de Ju stiţie. H abar n ’ai de D rept. Eşti un diletant, desgheţat la m inte şi cu oarecare talen t oratoric. Lăsat de capul tău vei face chefuri, —• cum a i făcut astă noapte; — n u te m ira, şi clopotul M itro­ poliei ştie că te-a u condus prietenii cu lău tari până la Bae. Vei face chefuri vrasăzică ca să-ţi treci noaptea în ­ cepută în fiecare seară la restau ran t, cu prietini, cu lă u ­ tari şi cu fem ei. Ia r ziua te vei duce la Tribunal, cu geanta subţioară, um blând mai m u lt după noile secretare decât după clienţi, fiindcă e m ai distractiv, şi tu vrei să te distrezi. Din când în când vei avea câteun mic succes la C urtea cu Ju ri, de pe urm a căruia te vei m ai alege cu vre-o două-trei adm iratoare. La tribu nal, aşa cum eşti pregătit, e greu să ai succese. S pirit practic n ’ai.

Econom nu eşti. Am biţios nu eşti. Studios nici atât. Dacă n ’ai lucra în acest birou, habar n ’ai avea care sunt revis­ tele de D rept del.i noi. D iletant, în tr-u n cuvânt, adică am ator de succese facile în profesie, m u lţu m in d u -te cu câştigurile strictului necesar, — n u profesionist, pasionat de m eserie, capabil de eforturi susţinute, cu sacrificiul com odităţilor im ediate şi al agrem entului zilnic. Cu ast­ fel de înzestrare, Nelule, vei fi băiat până când chefurile .si m âncarea te vor face gras şi puhav, iar până atunci şi de atunci încolo, vei fi u n m odest avocat de judecă­ torie şi poate u n avocăţel provincial de C urte cu Ju ri, cu succese înregistrate de u n ziar lo c a l.. . Şi poate, cine ştie, dacă ai in tra în politică ai ajunge în categoria dep u taţi­ lor care latră fiindcă nu pot să m uşte. Şi uitasem :, mai este clubul. Eşti predestinat jocului de c ă r ţi.. . — Un rechizitor, Anişoarâ! — O oglindă, Nelule, niciodată n u face u n rechizitor decât acelor care au nevoe de apărare. D ar săi lăsăm vorbele. Ce-ai putea să-m i obiectezi tu m ie la cele spuse? Că te-ai distins In profesie dela prim a pledoarie, câşti­ gând un proces la Juraţi., Şi că efectul im ediat a fost an­ gajarea ta ca secretar de către un avocat ilustru. Mai dintâi: succesul tău dela J u ra ţi n u înseam nă nim ic în sine. Ju ra ţii, oam eni de treabă, cu copii care se zbat şi ei în g reutăţile începutului, au văzut u n b ă ia t tâ n ă r şi sim patic, d eb utant necunoscut. Ş i-au spus: „Hai să-i fa­ cem băiatului o plăcere, mai ales că nu dăm nim ic din pungă'b Şi ţi-au dat ţie o achitare, — dar de casă nouă —■ nu clientului tău a cărui vinovăţie n ’ai izbutit s’o înlă­ turi. Dealtfel, pledoaria ta a fost o coadă de păun pentru cucerirea mea. A ltăceva nu te preocupa. Aşa-i? N elu zâmbi. — Am câştigat. —- Eşti tare naiv dacă iţi închipui că un b ă rb a t ca tine are nevoe de elocvenţă p en tru a cuceri o fem ec ca mine! Dar asta n u interesează. N um ărul doi: angajarea ta. . . A nişoara îl privi lung, îi dezm ierdă p ărul şi zâmbi. — N e-am înţeles. Prostule, te-aşi fi angajat şi cu şase

mii de lei, dacă ai fi rezistat. D ar profesional vorbind, nu faci m ai m ult de-o m ie de lei pe lună. Eşti u n debutant. A tât. Ce-ai m ai putea să-m i spui? Că te poţi căsători cu o fem ee bogată. Da, D ar cu una singură. Căci după ce-i vei bea, m ânca şi chefui averea, calităţile care ţi-au adus acea avere s’au dus cu ea, aşa că altă dotă nu m ai poţi căpăta. Vrasăzică, Nelule, asta-i valoarea ta, să spunem , acesta-i aportul tău în afacerea pe care ţi-o propun. Acuma vine rân d u l m eu. Ce sunt. eu? o fată frum oasă, dar cu un an m ai m are decât line, având desigur o rep u taţie dubi­ oasă, tocm ai din cauza genului m eu de frum useţă. Nu am nim ic pur, inocent, virginal în fiinţa mea. Nu inspir nim ărui sentim ente de m adonă. B ărbaţii m ă doresc tr u ­ peşte, şi judecându-m ă subiectiv, după dorinţa pe care le-o inspir, îmi fac o rep u taţie care-i defineşte pe ei, dar care în„ ochii lum ii pare că m ă defineşte pe mine. P e n tru colegii m ei su n t m etresa lui A rişteanu. Num ai aşa îşi explică ei auto ritatea de care m ă bucur în acest biurou. N ici-unul însă, nu bine-voeşte să vadă că sunt deşteaptă şi m uncitoare ca o fem ee urîtă. Şi că prezenţa m ea în acest biurou, înseam nă o înzecire a câştigurilor. D ar cum am ajuns aici? F oarte sim plu, şi foarte norm al. Când m ’a în tâln it acum trei ani în P alatul Justiţiei, cu servieta sub braţ, A rişteanu a văzut în m ine o m etresă ideală. M ’a ang ajat im ediat crezând că face o adm irabilă afacere erotică. Şi spre m area lui surpriză, şi-a dat seam a im ediat că angajându-m ă, făcuse o adm irabilă afacere financiară şi j"uridicâ. Că n ’a ren u n ţa t la m ine e 'sigur. D ar l-am deprins să se m ulţum ească cu isprăvile optice. A rişteanu nu e un porc m istreţ; e p u r şi sim plu. A şadar sunt vulne­ rabilă, subt rap o rtu l reputaţiei. D ar şi Achille, ca să vorbesc ca fine, avea u n călcăi vulnerabil. Lăsând deci la o p a rte reputaţia, ce sunt? A nişoara Neam ţu. Nume n ’am. T ata e crâşm ar la T ârgul-N eam ţ. ,, La N em ţanu“. Are zece copii. Şi m am a şi tata sunt oam eni frum oşi şi roDuşti. Eu sunt m ult m ai fină decât ei, dar le seam ăn. Iţi spun asta, fiindcă vreau să ştii că frum useţea m ea e du­ rabilă: e corolarul ered itar al sănătăţii şi frum useţii unor oam eni dela m unte, n u u n accident m aladiv. La douăzeci şi cinci de ani eu n u pot soutiengorge. A rată-m i m ulte fete de optsprezece ani care să vie a lă tu ri de m ine în

aceiaşi oglindă. . . La părinţii mei am învăţat de m ică să preţuiesc banu şi m unca, şi să mă bucur de ceiace am, nu să m ă întristeze de ceiace n ’am. în vacanţă, când mă întorceam dela liceu, şedeam la casă, prim ind banii, .'i’am fugit cu nici-un ofiţer şi cu n ici-un boer, deşi clientela •de vară a m ănăstirilor cunoştea faim a fetei lui N em ţanu şi deşi prim eam de pe atunci bileţele şi propuneri ca o vedetă de cinem atograf. Şedeam la casă, fiindcă ştiam şi eu şi tata, că o fată frum oasă atrage clientela, dar nu ac­ ceptam allăceva decât privirile şi banii consum aţiilor, care in tra u to t m ai m ulţi în. crâşm a noastră. In liceu, A nişoara N em ţanu n u visa: învăţa. în v ăţa lacom, zi şi noapte, bucherea. învăţam ca o fată cocoşată, pistruiată şi cu ochelari, deşi am fost m ereu frum oasă la toate vrâstele. Aşa am învăţat, chinuindu-m i lim ba ru rală, să pronujiţ corect franţuzeşte, să cetesc nem ţeşte şi englezeşte, scriind fără greşeli de ortografie, şi să m ănânc altfel decât învăţasem dela părinţi. Am eşit întâia la bacalaureat, fără ca nici-o fată şi nici-un băiat să poată spune că din cauza frum useţii. D esigur c’am tu lb u ra t pe m ulţi profesori exam inatori, dar tot a tâ t de sigur e că am .acrit şi pe m ulte profesoare din comisie. Şi totuşi, com pensând una cu alta, m edia m ea a fost cea m ai m are. Apoi la u niversi­ tate am in tra t la D rept, fiind în acelaşi tim p im piegată la o grefă. Am cunoscut astfel atm osfera şi dedesubtu­ rile P alatului, înainte de-a fi avocată. în U niversitate am m.uncit şi m ai dur. I n tr ’un Căm in în care m ajoritatea co­ legilor învăţau fredonând canţonete şi făcându-şi unghiile, în tre o prelegere şi un cinema, eu toceam sculându-m ă la cinci şi cirlcându-m ă la douăsprezece. Am lu a t bile albe cu distincţie la Roman. Şi în avocatură, după cum ţi-am spus, am călcat cu d reptul dela început. Acuma, Nelule, am o situaţie. Sunt conducătoare efectivă a ace­ stui biurou. Câştig m ult: peste douăzeci de m ii pe lună. . , II privi d rep t în ochi, zâmbind, în tro , pauză festivă. E ra tot atât de m ândră de cifra câştigului, ca şi de sânii ei. — . . .Clientela bogată mă cunoaşte. M arii faliţi mă consultă ca şi pe M aestru, cu o încredere egală. Recunosc, N elule: n ’am talentul si strălucirea intelectuală a M aes­

trului. A spectul estetic al avovcaturei, care abundă la el, mie îmi lipseşte. A m ' în profesie, viziunea practică a evreilor. S unt u tilă clientului, poate m ai utilă decât Arişteanu care e lăsător, neglijent şi capricios. El e o casă de lux, la modă. Eu sunt o casă de încredere. . . Iată, Nelule, care-i aportul m eu în afacerea pe care ţi-am propus-o. Tot ceiace n ’ai tu, deocam dată cel puţin, am eu. Bani, energie, com petenţă, seriozitate, clientelă. A lături de m ine vei deveni u n om m ândru de tine. D ezordinea ta dile­ tantă, va deveni elan u til alături de m ine. Olandezii au făcut d in t-’o m laştină o ţară. Eu pot face din tine un om. Condiţia ta su n t eu . . . A sta din punct de vedere exclusiv practic. Presupune, Nelule, că o fem ee lipsită de fru m u seţă, dar vrednică, sănătoasă şi nerespingătoare, ţi-a r face o astfel de propunere. Ar fi greu s’o respingi. Ai prim it-o, te-ai căsători, dar ţi-ai înşela nevasta. C ăsătorindu-te însă cu m ine, îţi aduci în pat şi o am antă pe care cu greu ai putea s’o m ai găseşti. N u ţi-am - ascuns nimica, Nelule. Îmi cunoşti tru p u l, m intea şi viaţa în liniile esenţiale. Nu cred că există căsătorii în care târgul să fie m ai cin­ stit decât acesta. Iţi propun o afacere solidă şi durabilă. Spuneam : căsătoria e dintâi un pat comun. Optzeci la sută d in tre oam eni află aceasta, tocm ai după cununie. Se iau fiindcă ,,se iubesc^b D ar iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocm ai o re n u n ţa re la luciditate, u n in te ri­ m at al inim ii. Când spui că ţi-ai cum părat o casă fiindcă ţi-a plăcut, asta înseam nă că ai verificat în prealabil dacă ţi-e utilă, dacă nu-i um edă, dacă nu-i prea scumpă, aşa că satisfacţia suplim entară a plăcerii e corolarul unui concurs de folosuri constatate. Căsătoriile din dragoste răstoarnă tocm ai în tr ’o afacere m ai im portantă şi mai gravă, acest procedeu elem entar. E caşicum ai cum păra o casă după ce ai resp ira t liliacul înflorit la gardul ei, stând pe banca dela poartă. Ţ ăranul m ăcar e mai practic. El ia o fată fiindcă e gospodină şi are zestre. . . R ezum ând, Nelule, constat că aportul m eu în această afacere e m ult superior aportului tău. Egali trupeşte, pentru rest tu îmi aduci o virtu alitate, pe câtă vrem e eu îţi aduc un viitor. . . F ăcu o pauză. Cu toate că faţa ei era foarte concen­ tra tă — ca a unui avocat în clipa suprem ă când îşi în-

chee pledoaria, cercetându-şi m intea dacă n ’a omis ceva, — ochii ei avură o privire vagă. Se scutură, alungând parcă o preocupare străină, şi vorbi cu-acelaşi ton calm : — Ai putea, Nelule, să-rai pui o în treb are: Bine, Anişoarâ, tu care vorbeşti ca un adevărat m isit, dacă pentru tine nu sunt o afacere atât de strălucită, atunci de ce-o faci?. . . Acesta, Nelule, e secretul m eu. .. Şi ridicăndu-se de lângă el se duse Iar la gura sobei.

CAP. VI. Da? Nu? H abar n'avea. U n lucru ştia sigur: că n ’o iubea, şi că p e n tru el căsătoria însem na o generoasă ne­ bunie, n u o afacere. Era delaolaltă m ăgulit şi um ilit. Vedea de acolo părul, ceafa şi spinarea A nişoarei; iar alături, pe covor, vedea tru p u l gol al A nişoarei caşi cum acel tru p ar fi fost altăceva decât fata dela g u ra sobei. Şi în tr ’adevăr avea o im presie rezum ativă: că în aceiaşi dim ineaţă şi în aceiaşi încăpere, stătu se cu două fem ei. Pe u n a o strânse goală în braţe. Şi dorea s’o m ai strângă. M agnifică fusese dragostea cu ea. în tre g u l lui tru p de­ venea basorelieful acestei am intiri. D ar trebuia să dea un răspuns dom nişoarei N em ţanu; celeilalte. A nişoara se ridică dela gura sobei, venind înspre el. — Nelule, eu am pledat ca în faţa u n u i trib u n al ordinar, dar tu eşti ca juraţii: iraţional şi im pulsiv. Cu toate că su n t convinsă că nu ştii să m editezi şi că delibe­ rarea pe care ţi-o acord e inutilă, voi aştepta răspunsul tău fără grabă, până după vacanţă. F a ţa lui N elu se lum ină. Ochii A nişoarei se m icşorară. — D ar până după vacanţă nu ne m ai vedem. — Cum? Pleci? — Sigur. Astăzi. Fac C răciunul cu părinţii, în N eam ­ ţul meu. — Cu tine la m ănăsliri, — gândi Nelu cu glas tare.

rostogolind tru p u l A nişoarei, în galop, prin toatea arhon­ daricele N eam ţului nins, cu foc haiducesc în sobele de var. — D upă ce ne căsătorim , Nelule, d a c ă .. . începu să-şi pue galoşii, pe ziarul de lângă uşă. In aceiaşi clipă telefonul zbârnâi. — Nu răspunzi? o în treb ă Nelu. — Eu?! Zăpăcit ce eşti! Eu sunt plecată. Tu răspunzi. — Allo, da, casa A rişteanu. Nu, e plecat la ţară. R ăspundea aton, fără chef, dând im presia că vrea să isprăvească m ai repede. C’un galoş în picior, şi altu l în m ână, A nişoara se apropie de el. — Ce este? — Un m om ent, \^ă rog. . . Acoperi pâlnia cu m âna. —■ B ijutierul Nissim G ornic din Chişinău. . . ' — Gorîşnic, rectifică Anişoara. — ... .vrea să vorbească urgent cu M aestrul. — De unde vorbeşte: de la Chişinău? — Nu, de la hotel. îl am ân pe după sărbători. — Bravo. Şi arunci o sută-două de m ii de lei în punga altui avocat. Bravo! Spune-i cine eşti şi că-1 aş­ tep ţi la birou im ediat. — Alo, da. Aici s e c re ta ru l. .. — C olaboratorul, — suflă Anişoara. — Da, aici colaboratorul dom nului A rişteanu. Vă aştept la birou. Da, im ediat. — Sună din nou. Cere comanda. Vorbea scurt şi im perativ. — Allo, da. Casa A rieşteanu. Comanda, vă rog. Da. Acolo comanda? N elu se u ită în tre b ăto r la Anişoara. — Cere cu urgenţă moşia Silivestri. Interurban. Avem depozit. — D aţi-m i, vă rog, dom nişoară, moşia S iliv e s tri. . . Al ştiţi. Da, m oşia m aestrului A rişteanu. Închise, aşteptând să-l chem e centrala. A nişoara se plim ba p rin odae, cu fru n tea concentrată. Apoi se aşeză în fotoliul biuroului, ca un căpitan de va­ por care şi-ar lua locul de com andă în tim pul unui bal, din cauza unei prim ejdii im inente.

— Nissim Gorîşnic, nu Gornic, ţine m inte, e cele­ b ru l b iju tie r din C hişinău im plicat de Haim Ţ iller în fu rtu rile de la b iju te rii ieşeni. E b ăn u it de m ultă vrem e că a r fi principalul tăin u ito r al fu rtu rilo r de b iju terii din ţară. P ână acum a n ’a dovedit, nici arestat. A laltăeri, Ţiller, interogat la C abinetul III, l-a acuzat pe Gorîşnic, p ropunând m arto ri din Chişinău, care a r fi asistat când G orişnic i-a r fi v â n d u t biju teriile dovedite de fu rat. J u ­ decătorul subordonează arestarea lui Gorîşnic, rez u lta ­ tului audierii m arto rilo r propuşi de Ţ iller. P robabil că G orîşnic a fost inform at de ce-1 aşteaptă şi a v e n it la Iaşi să se consulte din vrem e cu A rişteanu. G orîşnic e avar şi evreu. E bolnav de frică. D eocam dată v rea un doctor să-l vindece de frică. A sta înseam nă u n onorar m are, u rm a t de u n venit, îndată ce frîca de arestare va deveni groază de p relungirea arestării. A sta-i situaţia. G orîşnic in tră în cura noastră. Ai înţeles? M aestrul poate t;âştiga o avere, iar tu .. . A vu un zâm bet glum eţ. — . . . poţi să-ţi complectezi garderoba pe socoteala lui, p e n tru căsătoria noastră. P e G orîşnic ţi-1 cedez.’ Telefonul sună. —■ Allo, allo . .. Allo, S iliv e s tri.. . ' P âlnia telefonului vuia ca o gură haotică de Radio. G lasul din celălalt capăt u rla desigur, dar se auzea ca u n pitpalac în tr-u n enorm văzduh tum ultos, in term itent, acoperit de stridenţe şi pâcâituri. —■Allo, da. Vă salut. M aestre. Allo, da, eu, A ntohi . .. N u în treru p eţi, vă rog. Da, eu, Allo . . . îşi um flă şi dezum flă obrajii cu vehem enţă, având u n larg gest de leham ete p e n tru in stitu ţia telefoanelor. — Te rog, continuă calm, — in terv en i A nişoara. N elu reluă efortul convorbirii, ca pe-o ran iţă la co­ m andă. — Allo, da. Vă salut, m aestre. Allo, da, eu Antohi. A nişoara zâmbea. ■ — Allo, allo, n u întrerupe. Ce? Vaslui? . .. Allo, da, m aestre, eu A ntohi. U n caz urgent. Se făcuse deodată ca u n lum iniş intim în telefon,

apropiind şi um anizând glasurile. N elu vorbi cu o viteză de m otocicletă. — . . . U n b iju tie r de la C hişinău vrea să vă con­ sulte im ediat. A facere foarte im portantă, după inform a­ ţiile m ele . . . A runcă o p riv ire im p ertin en tă Anişoarei. — . . . Poftim ? Allo, cum aţi spus? Iar d u ru iau toboşarii haosului în tim pan. — Allo. Cine? Da, m ulţum esc. Vă rog tran sm iteţi dum neavoastră. Şi glasul telefonistei interm ediare, interveni servia­ bil, făcând punte peste neant. — Dom nul A rişteanu vă roagă să veniţi la Silivestri chiai azi cu cdenlui şi să nu u itaţi să aduceţi două kilo­ gram e de fistici. Un m om ent, u n m om ent, vă rog . . . ■ — Ce spune? în treb ă A nişoara, văzând u luirea de pe faţa lui Nelu. — Să plec im ediat cu clientul la Silivestri, şi să aduc două kilogram e de fistici. Ce-i asta? — Ce-i asta? zâm bi A nişoara. A sta-i A rişteanu. I-a venit poftă de tu rte cu fistici. Ia r dacă n u -i venea, pro­ babil că-1 am âna pe G orîşnic pe după vacanţă. La fel sun teţi amândoi. El cu fisticele lui, tu cu fisticile tale. — Allo, da, aici l a ş u l . .. G lasul telefonistei anonim e, apăru din nou aducând vorbele de la Silivestri, estropiate, ca după u n accident de avion. — Nu înţeleg bine. Cineva, R oiu parcă, sau R adu . . . — Roro, — in terv en i Nelu; dom nişoara Roro. — Poate, aha! . . . — Ei, ce? se im pacientă Nelu. — Vă sărută, — răspunse în ţep ată telefonista, închi­ zând aparatul. In tre tim p, A nişoara se îm brăcase. — Ai şi plecat? o în treb ă Nelu. — Sigur. V rei să m ă găsească Gorîşnic aici? P rime.şte-1 în biuroul m aestrului: e m ai im punător. Spune că eşti la curent cu tot. F ii grav ca la diagnosticul unui cancer, dar m anifestă o încredere absolută în soluţiile M a e s tru lu i. . . ca în razele iX. P rezintă-i călătoria la Si-

liv estri ca pe-o favoare excepţională, fiindcă M aestrul, in tim pul vacanţei, nu prim eşte pe nim eni. Descue uşa. — încă ceva, — vorbi ea din prag. Ştii ce ai de fă ­ cut? — Evident, iau sacul cu bani în spate şi plec la Si­ li vestri. . — A tât? — N ’ajunge? — D ar fisticele? ■ — Ai-ia-ia! U itasem 1 — Vezi, Nelule, ai u ita t esenţialul. Căci dacă soseşti fără fistici, A rişteanu e în stare să n u vă prim ească. N u-şi încheiase blana. Se învăluise în ea, pulpană peste pulpană, ca în tr ’un şal strâns pe şolduri, p ăstrân du-şi astfel o zvelteţă de prim ăvară în v ân tu l iernii. —■ La revedere, Nelule. Sărbătorile cu bine. — Lasă-m i cheile, te rog. M aestrul m ’a însărcinat să studiez nişte dosare. ■ — Şi n ’ai să le pierzi? ■— Şi n ’am să le pierd — Poftim . Te rog, nu lăsa deschis dulapul. Calm, corect, distant, caşicum nim ic nu s’ar fi în ­ tâm p lat în tre ei. Redevenise în to te. cele, dom nişoara Nem ţanu, cu tru p u l gol al A nişoarei în blana ei strânsă pe şolduri, din care sânii îşi destăinuiau nuditatea. — Şi dacă spun nu? o întrebă N elu agresiv în vân tu l m are care-1 înviora. — Cum vrei. Eşti liber. R edevenim străini. C’o m ână îi desfăcu blana, c’un b ra ţ îi încolăci m ij­ locul şi cu tot tru p u l o acoperi în blana ei, ca u n alt vânt, m ai aprig decât cel al N ordului care-i îm prejm uia. Si răstu rn â n d u -i capul o săru tă aşa cum bei rachiul tare când ţi-e frig. Şi in tră în casă, trâ n tin d uşa.

CAP. V II. — Ci vânt! Ci vânt! loi, dum nuli avucat! .. . Aşa se jelu ia Nissim G orîşnic dealungul drum ului, fără să-şi găsească loc şi astâm păr, îm piedicându-1 pe Nelu să doarm ă. Mai m u lt decât gol, vagonul era pustiu ca o casă p ărăsită de un câmp. N u te-ai fi m ira t dacă ai fi găsit p rin com partim ente ciuperci, ciori, vre-o b u f­ niţă şi u n câne râios. Ş uerul v â n tu lu i trecea p rin crăpă­ tu rile ferestrelor şi pe su b t uşi, adunându-se ca in tr ’un horn în lam entaţiile lui Gorîşnic. C aloriferul era stricat. Fiecare vorbă apărea c’u n abur des, ca în tr'u n azil de iioapte. Cu toate că era întins pe o canapea întreagă, Nelu nu p u tea să doarm ă. I se închideau ochii de somn, şi necontenit, c’o tresărire scurtă, i se deschideau. T re ­ nul hurduca a tâ t de dur, că parcă n u m ergea pe şine, ci pe bolovani, aruncându-1 în răstim puri pe Gorîşnic peste el, ca pe-o sperietoare de păsări căzută din crăci putrede. A nişoara nu greşise spunându-i lui Nelu că G orîşnic e bolnav de frică. Aşa era. Parcă n u era în fă şu ra t în tr'o enorm ă şubă m uscălească, ci în viespi, furnici şi ţânţari. T rnpul lui n u crescuse m u lt peste înălţim ea copilăriei, dar Îiî schimb, capul se dilatase dincolo de circonferinţa craniului norm al, dând şi p rin urechile ample, şi p rin ochii bulbucaţi ca de Bazedow, şi p rin buza de jos ră s­ frân tă, şi p rin p ăru l ţepos zburlit, im presia aceia de ră ­ tăcire a apelor care se revarsă tu lb u ri din m alurile fi­ reşti. îşi prindea m ânile, frângându-şi-le, dădea din cap ca o bocitoare, făcea paşi clătinaţi de om beat pe podeaua îngustă, şi se văita. Nu p u tea să tacă, nici să stea locului. G ândurile în capul lui erau ca nişte pietre aruncate de duşm ani, la u n pogrom : îl dureau şi-l spăim ântau. Fugea de ele, şi to t în tre ele era, ca în fundul unei gropi încon­ ju ra t de fiare. N elu n u izbutise să afle nim ic edificator din gura lui. A tât: că duşm anii vroiau să-l distrugă, să-l arunce îil tem niţă să-l îngroape de v iu p rin tre şoareci şi guzgani.

Când spunea: „Ei vrai să pui pe m ini la puşcrie cu şoaricili şi guzganili'^', îl scuturau fiorii, apărându-se de po­ dele cu m âni halucinate. Şi dacă el m oare „şepti cupii urfani, Eizic, G hitla, R uhăla, Şaia, Şoil, Iza şi Rebeca, care se roagă p rin tru tata dila ii cu lum inărili a p rin ş i.. . E ra şi respingător şi sfâşietor. N econtenita evocare a celor şapte num e evreeşti ale copiilor necuno.scuţi, în u rle tu l şi gem etele vântului, le dădea o viaţă ca de pui de pisică, lepădaţi. îi auzeai parcă orbi, slabi, h âiţi şi orfani, m ieuând deavalm a. — Ci vânt! Ci vânt! l o i ,. . Se văita de v â n t ca de-o boală care-1 rodea pe dină­ u n tru . Şi uneori se oprea ca la răspântia blestem urilor lum ii, b ătân d u -se cu pum nii în cap şi în piept. Astfel, drum ul devenea to t m ai lung, pe m ăsură ce se scurta. N elu se lungise pe canapea, din gara Iaşi, hotă rît să doarm ă. Cheful, nesom nul şi A nişoara îl arseseră pe dinăuntru, decolorându-1 ca pe o iarbă de secetă. A ţipise câteva clipe şi se deşteptase apărându-se cu m ânile instinctiv, caşi cum ar fi căzut u n geam andan peste el; era Gorîşnic, D e-atunci, secundele de somn erau a tâ t de străvezii, încât Gorîşnic şi fere a stra cu vânt, copaci neliniştiţi ca flăcările lăm pilor care filează, sârm e de telegraf şerpuitoare şi m oină sură, nu dispăreau din ochii săi închişi, devenind un cuprins plastic sufletesc, n u o privelişte exterioară. Şi în ă u n tru şi în afară, acelaşi lucru. întâm p larea de dim ineaţă îşi pierduse actualita­ tea şi fabulaţiunea, dar stăruia în el, fără ispită, ca fer­ m entaţia unor fructe scuturate pe care piciorul le tu rte şte cu desgust. Dacă s’a r m ai fi putut, a r fi re tra c ta t tot ce se în ­ tâm plase. Tardiv. A vea m ereu im presia că faptele se înoadă dincolo de el şi de voinţa lui. Orgoliul ttu p esc al învingerii unui tru p nou de fată, dispăruse. O rgoliul sufletesc de-a fi fost câteva clipe stă­ pânul dom nişoarei N em ţanu, dispăruse şi el. Ii devenise a tâ t de fepulsiv antipatică în tim pul discursului, când îi propunea şi dem onstra „afacerea“ , făcându-i u n fel de prospect verbal al „părţilor“ , contabilizând cursurile şi

calităţile, caşicum lib ertatea lui a r fi fo st u n teren care trebuia ex propriat p e n tru interes obştesc, —■ încât dela 0 vrem e o ascultase cu satisfacţia ironică a celui care con­ tem plă efortul de-a-1- convinge al unui abject m isit, fără să-i spue că propriul exces de lim buţie îi com prom ite cauza pledată, subliniind dedesubturile îndoelnice. Su­ fle t de m isit: în tr ’adevăr. VoTba era a ei. O m erita: firm ă. S uflet de bancher, de arivist, de D inu P ăturică îm brăcat în fuste şi în frum useţă m uerească. N u-şi putuse închipui atâ ta răceală şi calcul în sufletul unei fete tinere. G ându­ rile ei aveau ochelari şi nas semit. Nici-o frăgezim e, nici-un m ister, nici-un parfum . Sufletul ei era ca o cafenea din preajm a unei Burse. F ată de crâşm ar . . . Scârbă lucidă . . . E curios cum de câteori se gândea la ea, începea p rin a constata cu satisfacţie m ulţim ea cusururilor ei, şi trepta t-tre p ta t, cuprins de revoltă, era stăpânit de nevoia de-a o insulta, de-a o lovi, care-1 apropia iarăşi de fiinţa ei exterioară, de tru p u l ei, de p ăru l ei roş. In acele clipe finale, tot sufletul avea u n gest de nedum erire. Ş ’atunci 1 se p ărea că oferta A nişoarei e o poruncă perfidă. Se scutura răsv rătit. D ar nu-i poruncise nim eni nimic. Aşa că revolta se întorcea îm potriva lui, regăsindu-l între lam entaţiile lui Gorîşnic, m oina de D ecem brie şi vâjâirea . şuerătoare a vântului. . . —• Ci vânt! Ci vânt! loi-ioi, şepti cupii urfani, Eizic, G hidla, R uhăla, Şaia, Şoil, Rebeca şi Iza. .. Şi după înşiruirea sinistră a celor şapte num e care se zbucium au parcă în şapte sicrie duse de un puhoi, — deodată, vie, proaspătă, zâm bitoare, im agina lui M ickeyMouse îi apăru, ducându-i sufletul pe-o cale nouă. O cunoscuse pe fetiţa lui E rnest A rişteanu, înainte de-a fi in tra t secretar la tată l ei, fără să ştie cine-i, pe-o u liţă m ică şi intim ă au rită de castanii lui Septem brie. Ea venea dela şcoală, el se ducea la un cam arad. E xclam aţia ,,delicioasă“ pe care oamenii o au când m uşcă d in tr’o piersică sau d in tr’o pară, cu gura încă plină de sucul arom at, — îşi recăpăta spontaneitatea şi sensul în faţa lui Roro. Obrazul ei era atât de zâm bitor ro tu n d că parcă îşi mai aducea am inte că fusese înainte de-a veni în tre crengile cozilor de fată, m ăr dom nesc

In tr’o dim ineaţă de A ugust. Avea o'^hi negri ca rândunelele su b t streşina genelor, şi cozi grele legate cu câte-o fu n d ă galbenă, care zburau m ereu fiindcă m işcările co­ pilăriei su n t ca o goană după pisici şi vrăbii. N elu o văzuse oprită în d rep tu l unui castan. P rivea în sus, cu ochii strânşi, din pricina soarelui care punea cupole d e ’ au r în văzduhul ultim elor rândunele. Ceilalţi castani îşi trim eteau de bună voe copiilor de jos, fru c ­ tele cu gene ţepoase din care priveşte ochiul roşcat de Iudă. D ar castanul fetiţei parcă-i făcea în tr ’adins. în a lt şi ursuz, ca un procuror bolnav de gălbenare, alătu ri de fe tiţa care-1 im plora, nu vroia să-i dea nimic. N elu se oprise, văzând în atitu d in ea fetiţei în cântă­ toarea dezolare ’a copiilor, nu că nu-s m ari, d ar că n ’au aripi, atunci când n ’ajung cu m âna un lucru dorit: fie din ra ftu l de sus al şifoniere! sau bufetului, fie de pe acope­ rişul casei, fie din cerul lui Dum nezeu. StaU aşa, înălţaţi în vârfu l picioarelor, şi aripele care nu-s pe um eri, apar în ochii lor. D ar Horo se descurcase. Cu aerul acela de cerem oni­ oasă cucoană de m oda veche, al fetiţelo r bine crescute, când cer un serviciu u nui străin, se apropiase de el, gă­ sind m ijlocul de-a strecura un fel de com plim ent în form ula introductivă: — D om nule m are, vrei să m ă iei în braţe? Şi cu m âna, îi arătase spre castan, ce dorea. O rid i­ case sus de tot, ca p e-un acoperiş de casă, alătu ri de cer, lăsând-o în voe să-şi culeagă u n a câte u n a castanele ne­ crăpate. Din când în când întorcea capul spre el: —• N u te-am obosit? O scoborîse din cer, cu o frunză ru g in ită pe bonetă, a u rită de soare şi bucurie. îşi vârîse apoi toate castanele în geanta cu placă, burete, plum ieră şl abecedar. Şi la plecare, îl întrebase foarte serios: — Cum te num eşti m ata? — Nelu. — Nelu? Eu, Roro. Iţi m ulţum esc foarte-foarte-foarte m ult. Vii şi m âne? — N egreşit, — zâmbise el.

— Şi poim âne? — revenise ea cu însufleţire, evaluând din ochi castanul încărcat de fructe. —• Şi poim âne. F etiţa' îl privise cu sim patie, şi oftase, cu genele plecate. —■A re să-m i pară_ ră u când n ’or să m ai fie castane de cules. . . Aşa se îm prietenise cu Roro. Ea în ălţată în braţele lui spre castanul acelei zile de Septem brie, făcea un ochi de soare în înălţim ea intim ă a sufletului lui, lăsând restu l în moină, v â n t şi um bră. Şi deodată m anile lui Flickey-M ouse în loc să des­ prin dă castane, începură să scuture fulgi. D ar fulgi albi şi veseli ca dinţii unui copil care-şi râde sieşi în oglindă, în tâlnindu-şi faţa clăbucită de săpun. La început rari, apoi şiraguri, apoi roiuri; ca în tr ’o scam atorie, m anile fetiţei scuturau d in tr’un castan, un anotim p de lână albă. Fulgii cădeau pe toate cele, nebu­ natici şi uşori ca bulinele de pe lavalierele copiilor. Scli­ pea de râs cu ei to t văzduhul. îţi venea să râzi privindu-i cu faţa întoarsă în sus, ca din scrânciob. Şi în aceiaşi clipă, N elu ştiu că frunzişul castanului arzător de rugini şi ochi de Iudă, era capul Anişoarei, — şi se trezi, în h u rd u că tu ră opririi trenului. G ară mică. O prire de un m inut. Se dădură jos în goană, cu bagajele. încă buim ăcit de somn, Nelu clipi nedum erit în buna lum ină albă. Şi tre n u l era alb pe spinare şi zburlit pe ferestre, parcă abea despachetat din vata unei cutii cu jucării, cu şeful gării scămos şi el, dar fără îndoială cu o frum oasă şapcă roşie cu cozoroc de lac. A junseseră la gara C răciunului copilăriei. Ningea.

CAP. VIII. V izitiul cu sum an şi căciulă ţuguiată, auzise atâtea despre N elu încât îl cunaştea ca pe u n Făt-Frum os. Bă­ tân d călcâiele ostăşeşte, îl salută cu u n inexplicabil:

— Să trăiţi, dom nule Căpitan. Apoi îşi respectă m isteriosul angajam ent lu a t faţă de fiecare copil în parte, prezentându-i în m âna dreaptă scrisoarea lui Roro, şi în m âna stângă scrisoarea lui G rigri. Pe fiecare era scris f.f.f. urgent. A lui Roro era mică şi roză cu u n trifoi în colţul de sus; a lui G rigri era fu ra tă p u r şi sim plu din biuroul dom nului A fişteanu. N elu o deschise dintâi, cu m âni stângace de uriaş, pe-a lui Roro, cetind-o subt fulgi: ,,D ragă Nelule, „Ce bine îm i pare. Bravo lui M oş Crăciun. A m .mţ spun m i mare secret. Dar să nu ştie individa, fiindcă m i-a m dat cuvăntu, da n u ştiam că vii. C um v ii îţi spune M oş N iţă . .." . F ă ră să vrea, Nelu, cu genele zim ţate de argint, aruncă o priv ire spre vizitiu. U n flăcău fălcos şi zdravăn, de vreo-o douăzeci şi opt de ani. Nici nins o noapte întreagă n ’ar fi p u tu t să fie ,,Moş“ , cu to ată m usteaţa lui. „ . .. îţi spune Moş N iţă unde-i Jiambaru. M anuela cu m ine şi cu individu, facem o Stea. Boerel ne-a făcuta, da noi o gătim . Da te rog să nu spui. E u mare secret. N u ştie nim ene. Tc aştept cu m are nerăbdare şi îţi tri­ m e t ceva ca să te încălzeşti. M anuela şi cu m ine . . . “ C uvintele acestea erau şterse, dar se vedeau. „ . .. Eu te sărut. Roro". Văzând scrisoarea lui Roro, Niţă îşi am inti că m ai avea ceva. V ârî m âna în fu ndurile lui ţărăneşti şi scoase un m ic pacheţel legat cu fundă roză, întinzându-i-1 lui Nelu. Ca să-l încălzească încă dela gară, Roro îi trim e ­ sese un flaconaş de ciocolată cu „cointreau“, convinsă că num ele sticlei din care bea tată l ei cam m ulte păhărele, supărând-o pe m am a ei, chiar în tr ’o bom boană de cio­ colată înseam nă ceva m ai tare decât rachiul. N um ai că, în buzunarul lui N iţă, sticluţa de ciocolată devenise o pastă cleioasă.

Scrisoarea lui G rigri p u rta urm ătoarea adresă; „Dom­ niei Sale D om nului C ăpitan N elu“, fără să m ai specifice; „al echipei de football“, — ceiace explica atitudinea şi form ula salutului lui Niţă. Scrisoarea spunea; „Dragă Nelule, „Cu toate că am prom is elevei din clasa întâia secre­ tul pe cuvânt, ţie îţi spun fiindcă între bărbaţi e altce­ va. Eu fac o Stea în Hambar, fără să ştie nim eni. Stau şi fetele. C um vii îţi o arat-ă Niţă. Eu. te aştept cu f. m a ­ re nerăbdare. Dacă te întreabă eleva cine ţi-a spus, spunei că tu ştii ori-ce. Ea e fată, te crede. A tău adm irator Grigri“. — Foţi câ n u vrai dom ni Doctor sâ prim eşti la m ini? se vaită Gorîşnic, convins că scrisoarea îl privea pe el. loi, ioi, ioi! — Şăzi ghinişor, m ăi rom âne, şâ nu ti m ai zghihui; m i-o spus boeru sâ ti-aduc cu sania, vorbi Niţă, cu ochi vicleni, aruncându-i o cău tătu ră de dulău rural, fost jan dar în B asarabia.

Un ţăra n păzea în dosul gării clocotul cu v ib raţii de a rg in t al cailor; u n u l negru, altul alb, comaţi şi cu cozi, lungi toarse din ei, cu aburi lum inoşi, în ju ru l nărilor, cocheţi în zurgălăi ca o fem ee în zulufi şi în cercei, c’un n eastâm păr dăn ţu ito r în copite, de parcă ascultau cu urechile stârn ite m uzici zvonind şi ţiuind cu fulgii din cerul iernii. în urm a lor, pe om ătul spum os de prospeţim ea lui uşoară, sania plutea, zveltă şi în curbe iDombat m ândre, ca o m are lebădă neagră cu încondeeri roşii. — Sanie de m ireasă, Niţă! răsuna glasul lui Nelu, M ână, băete, că-i bine. P orniră, aclam aţi de tân ă ru l tu m u lt al zurgălăilor

deslănţuiţi dela’nceput de trap u l m are şi vioi, cu neche­ zatul în fanfară. — lu -iu -iu u u u u , — se răsucea în spirale nebune gla­ sul lui Niţă, cu lupi în el, cu hore şi cu sârbe. T răia şi N iţă pe capră, în tre fulgi ca în tre scripci, ca în tre fete, ca în tre salbe, cu sânge iute ca opincile cu zurgălăi. La fel curgea şi’n el şi’n cai sângele’n trap de ger, cu fulgi în nări, fulger în ochi şi’n dinţi, —- ş i’n b raţu ’ntins de h ă ţu ri v ibra parcă o coardă de buhai ca’n noaptea anului nou. — lu -iu -iu u u u u . .. Şi parcă izbucnise în tăcerea iernii, din nou vrem ea haiducilor, cu chiot lung peste p ăduri d e-un alb m ărgă­ rita r. Copitele zburau în fulgi ca ciocâriile în cer. Coamele ’n vânt, cozile’n vânt. Ş i’n urm ă, spulbe­ rate curcubee albe, ca subt roata m orii. D rum delirant. U n ger fierbinte în sclipirea fulgilor, ca o beţie de şam panie din cupe pline şi ciocnite şi golite şi iar pline p â n ă ’n buză. — lu -iu -iu u u u , chiui Niţă de pe capră. — lu -iu -iu u u u , răspunse din sanie glasul lui Nelu, b eat de iarnă ca u n m ânz de prim ăvară. ■ — lu -iu -iu , — oftă a m a r Nissim Gorîşnic, din vi­ zuina şubei unde in trase până peste cap cu to ate ne­ cazurile lui.

CAP. IX . Alb, tarcat cu pete roşii, ca u n fiu al nobilei vaci elveţiene, d ar fără m uguri cornuţi, cu piept m ândru de zim bru şi îm brăcat în zeghe niţoasă p e n tru ierni eterne, — Jo era în ţelep tu l cu p a tru picioare de lângă cele două ale lui Roro, şi bine-înţeles S aint-B ernard de rasă pură. Şi capul lui m asiv de leu cu ochi buni, şi coada lui m ăreaţă pe care D um nezeu i-o pieptănase odată

p e n tru totdeauna, — n u se m işcau p en tru oricine şi p e n tru orice. D upă cum şi glasul lui m are ca u n clopot de m itropolie rusească, ra r lătra. D ar ca toţi uriaşii, şi patru p ed u l A lpilor avea slăbiciuni p e n tru vietăţile mici. N u p e n tru toate: pisicile de pildă, deşi le îngăduia cu o placiditate de m u n te pe la poalele căruia zlourdă u n şipot, — îl îngreţoşau. V ăzându-le, închidea ochii, nefăcându-le cinstea să le oglindească în ochii lui curaţi ca tă u l înălţim ilor. Ia r m uştele, m iniaturi isterice ale fem inităţii pisicilor, îl fă c e a u . să-şi zburlească firele din colţul buzei, dându-i o expresie ibseniană. M icul sceptru al m arelui Jo avea două picioare, două cozi lungi, doi ochi negri şi două m ânuţe care zburdau pe capul lui Jo ca doi flu tu ri pe o şea. A tunci, coada lui Jo zâm bea. A sta se întâm pla dim ineaţa, când Roro se scobora din pat, găsind cu picioarele goale spinarea lui Jo care în tim pul nopţii devenea covorul cu somn de lângă p a tu l lui Roro. N um ai după ce m ânile lui Ro­ ro îşi începeau dim ineaţa în capul lui, Jo, vesel, dar tot solemn, ca o corabie cu pitici, îşi relu a navigaţia pa­ tru p ed ă după sprinteneala bipedă a stăpânei lui. Aşa că Roro n ’avea nevoe să-l chem e niciodată. Jo era ca subiec­ tu l lângă predicat, — în tim pul vacanţelor num ai, căci la oraş n u era adus, doam na A rişteanu netolerând în casă decât pisicile de Angora, iar Roro p referând să nu-1 aibă pe Jo în tim pul şcolii, decât să-l ştie la b u ­ cătărie. Aşa că Jo era subiectul cu blană al vacanţelor dela Silivestri, predicatul lui fiind Roro. Iată dece Roro plecase din ham bar fără să-l p ri­ vească sau să-l chem e pe Jo, cu toate că fără de el ex­ pediţia pe care-o proectase ar fi tre b u it să se oprească la poartă, şi poate că n ’a r fi ajuns nici până acolo. Şi tot îi b ătuse inim a când se scoborîse cu pr'ecauţiuni de P rinchindel evadat din casa Zmeilor, din oda­ ia ei, pe scara m are, ieşind pe cerdacul din faţa casei. D ar Jo o aştepta. Aşa că Roro pornise fără frică a lă tu ri de îm p ă ratu l iernii. V ântul vroia s’o răstoarne. O m ătul îi in tra în şoşoni. U n gheţuş perfid îi puse o piedică, rostogolind-o cu fa ţa în omăt. Se ridică m âniată ca o viespe căzută în

frişcă, se scutură şi porni. Adică fugi, fiindcă se tem ea îngrozitor să n ’o descopere din urm ă şi s’o strige. In acele clipe, toate ferestrele din spatele ei puteau să aibă ochi, urechi şi glas de m am ă, ceiace n u-i deloc agreabil când pleci de acasă fără voe, cu urechile încercate de ger: pişcături tare evocatoare! D ar dela poartă, păm ântul îşi pierduse drum urile ca fetiţa din poveste. Totul era alb, şi parcă se învârtea. Roro se uită în urm ă regretând că ferestrele casei n ’aveau nici ochi, nici urechi, nici glas. — Jo? îl consultă ea. în ţe le p tu l tăcu, privind-o; apoi dădu din coadă „da“, o singură dată. D orinţa lui Roro, in te rp re tă astfel atitudinea lui Jo: ,,Dacă n ’a întors capul spre casă şi a dat din coadă, asta înseam nă că-i b in e “. Şi porni, cu o m ână înfiptă în coama lui Jo care-i ţinea loc şi de băţ, şi de manşon,, şi de conştiinţă îm ­ păcată. De obicei, după ce eşeai pe po arta casei, în d rep tân d u -te spre vale, satul apărea n u tare departe, ceva mai încolo de fântână, ca u n paner cu căsuţe aşezat în sco­ b itu ra câmpiei de b raţu l cumpenei. D ar acum satu l n u m ai era nimic. Locul satului era plin cu omăt. Roro oftă, aruncând o privire spre capul lui Jo. — Hai să ne întoarcem , Jo. N u-i bine. D ar Jo vroia să plece înainte. Ce păţise? Trăgea ca un arm ăsar! Abea îl m ai putea ţine. G răbi pasul după el, în pas m are, î n , tra p m ărunt, în galop, ajungând la fântână fără de suflare. Şi acolo, înfricoşată ca rostogolită d in tr’un cuib subt cum păna care scârţia, Roro văzu ceva îngrozitor: pe dom nul Jo care lă tra ca u n dulău de stână, v ârîndu-şi botul în om ăt, rostogolindu-se cu picioarele în sus. Inebunise! Turbase! — Jo. Joo. Jooo! D ar Jo n ’o m ai auzea. Devenise o dihanie albă, beat ca ţăranii Dum ineca, nedem n, caraghios, ridicol, v red ­ nic să-l scuipe toate pisicile dela bucătărie.

— Jo, Jojulică drăguţule, Jojoiule, Jojulache, Jojonule . .. Jo, ba. Era în stare şi s’o înghită. In fân tân ă n u se p u tea vârî. S at nu era. Casa n u se m ai vedea, — adică n u se m ai văzu fiin d ­ că Roro începu să plângă, acoperindu-şi ochii cu m ă­ nuşile pline de omăt. Aşa o. găsi sania vestită de departe de cling-cling-ul ei şi nechezatul cailor. — M ickey-M ouse, ce cauţi aici, M ickey-M ouse? S in­ gură la fântână? o săru tă şi m u stră Nelu, luând-o în b ra ţe şi aducând-o în sanie. D ar dum nealui cine-i? o în treb ă el uitân d u -se la Jo care trezit din orgia alpină de apropierea străinilor, îi m ăsura dom inator şi grav ca de subt o vizieră războinică. — U n individ! ţipă Roro, fără să-l privească. N u­ m ai pe tine te iubesc, Nelule. Hai, Moş Niţă, iute. .Sania porni la deal cu to t elanul. Roro era fericită cu m ânie. Pum nii ei erau în m â­ inile lui Nelu, d ar nu şi’n blana lui Jo. — N elule . . . Şovăi. — Ce-i, Roro, spune. — Vezi, te rog, vine şi individul? vorbi ea cu b ă r­ bia în piept şi cu sufletul la spatele săniei, în tre Nelu si Jo.

CAP. X. In fiecare an, de Crăciun, la Silivestri se întâm pla acelaşi lucru: zăpăceală din cauza num ărului m usafi­ rilor; faim oasa m igrenă a lu i M imi A rişteanu; şi scan­ dalul lui Budulă Şpanchiul, b u cătaru l ţigan. Cu m usafirii era aşa: ostenit de avocatură, club şi femei, în preajm a vacanţei E rnest A rişteanu era cu­ prins de nostalgia unui C răciun de altădată, la Silivestri.

— Mimi, anul acesta nu invităm pe nim eni. D eclar solem n că n u invităm pe nim eni. Noi şi copii. V reau să respir, în papuci, la g u ra sobei, cu pipa. ' Şi era de bu n ă credinţă. M uncea şi petrecea a tâ t de intens, din toam nă până în iarnă, încât sim ţea n e­ voia u n u i C răciun b lajin şi odihnitor, ca de pe vrem ea copilăriei, când la S ilivestri şi iarn a şi vara, ta tă l lui, M anole A rişteanu ducea o viaţă p a triarh a lă im pusă şi ce­ lorlalţi. D ar E rnest A rişteanu m oştenise dela bunicul său lenache şi dela tată l său M anole, num ai talen tu l evoluat al avocaturii. Nici m ajestatea tea tra lă — şi la trib u n a l şi în viaţă, a bunicului, — nici înţeleaptă blândeţă şi lum inosul calm, ale tată lu i său. El trepida. A vea o agerim e n elin iştită d e . ţân ţar. Mic trupeşte, cu m âni şi picioare prea fine p e n tru u n bărbat, dom ina şi la trib u n al şi în lum e, p rin v ib ran ţa lui vitalitate. A lătu ri de el, ceilalţi dădeau im presia că dorm sau că trăesc cu în cetinitorul ca oamenii greoi ai N ordului lân ­ gă u n M eridional. A vea m are succes la femei, ca şi în avocatură. Invidioşii, adică prietenii intim i, spuneau în ­ tre ei: „Dacă n ’a r fi A rişteanu, nim eni n u l-a r lua în seam ă“, — căutând astfel să-i explice p ejorativ succe­ sele p rin prestigiul num elui m oştenit. Sim plă ră u ta te de duzină. M oştenise în tr ’adevăr un num e şi o avere, dar succesele îi ap arţin eau integral. In avocatură ştia să reediteze ju ridic gestul lui Columb: şi câştiga, cu ple­ doarii scurte, procese m ari. Pe fem ei le cucerea în p ri­ m ul rân d p rin inten sitatea pasiunii lui p e n tru u n iv er­ salitatea fem eilor. T oate îi plăceau: blonde, brune, roş­ cate, grase, slabe, de bună condiţie socială sau fără de nici-una. Lângă o fem ee, celebritatea lui îl sem naliza num ai, dar n u era prezentă: dispărea îndată. V râsta lui reală, şi prestigiul de care se bucura, erau parcă ale tată lu i lui. D orea pe orice fem ee, ca un licean. Se am ­ bala im ediat. Şi era a tâ t de m ăgulitoare, p e n tru m a­ jo rita tea fem eilor, galanteria uşurel dem odată, cu m andrigaluri strecu rate pe subt masă, cu com plim ente ro ­ m antice şi cu ochi erotici, a acestui avocat re p u ta t pen­ tru aciditatea epigram atică a inteligenţii, — încât mai toate aveau im presia că su n t şi frum oase şi ispititoare, dar şi foarte inteligente alături de om agiul acestui paj

în târziat. Şi-l acceptau. In tra u în sufletul lor nu pe uşa celorlalţi bărbaţi, ci pe fereastra nebunaticelor capricii. Iată de ce, tru p u l şi creerul lui E rnest A rişteanu sim ţeau nevoia repausului m onacal cu m u lt în ain te de sfârşitu l anului. V acanţa C răciunului ar fi fost în tâia m ănăstire. Aşa că acel; „Declar solem n că nu invităm pe nim eni" e ra sincer. A vocat însă, şi fa ţă de el însuşi, E rnest A riştean u avea m ai m ulte sincerităţi suc­ cesive. Câteva zile, iar uneori a doua zi chiar, după o astfel de declaraţie, începeau dificultăţile de-a o respecta. — Mimi dragă, are să fie imposibil. S unt dezolat, d a r aşa-i. M imi ştia m ai dinainte. Scena aceasta era u n refren anual. — Cum să n ’o invităm , de pildă, pe b iata Isabela? Isabela C ălugăru era soră cu M imi A rişteanu. R ă­ m asă văduvă cu o fetiţă, M anuela, ducea o viaţă m o­ destă la R om an unde era profesoară de franceză la li­ ceul de fete. Mai dădea pe de-asupra şi lecţii de pian. îşi petrecea vacanţele la Silivestri unde conducea în ­ treaga gospodărie, căci Mimi A rişteanu, încă de pe când era fată la p ărinţi, sim ţise o categorică aversiune pen­ tr u activităţile practice în genere, şi culinare îndeosebi. M im i era sora decorativă, pisica de salon; Isabela, en er­ gia m asculină, dulăul ciobănesc. Şi soarta pecetluise vocaţiunile, lăsând-o pe Isabela, văduvă, să se descurce, ia r lui Mimi dându-i u n b ă rb a t care s’o ocupe fem inin, şi o avere care s’o cruţe de griji m ateriale, lăsându-i răgaz p en tru zbucium ul superior şi elegant al dram e­ lo r sufleteşti. „B iata Isabela“ venea în fiecare an: era o necesitate a Silivestrilor. P rezenţa ei era im plicită în noţiunile „vacanţă“ şi ,,Silivestri“. F orm ula „cum să n ’o invităm pe biata Isabela?“ nu era decât pălăria unei scam atorii verbale, din care E rnest A rişteanu scotea cu o candidă neru şin are pe cele m ai recente fem ei apetisante, toate hine-înţeles, soţii de-ale prietenilor. începea în d ată o înşirare de prieteni cu soţiile lor. Cum să n u-i invite? A tâta bucurie aveau bieţii oameni; să scape p uţin de viaţa şi grijile oraşului. Să n u -i in ­

vite? A r fi însem nat o nepoliteţă. S ’ar fi spus că E rnest A rişteanu a fu g it la ţară de obligaţiile dela oraş . .. Pe toate aceste soţii, prietene de-ale ei, M imi A rişteanu le socotea m u lt inferioare ei ca frum useţă şi seducţiune; dar cu E r n e s t. .. — D ragă E rnest, — spunea ea cu o suavitate de M adonă antropofagă; de ce inviţi num ai fem ei frum oase? — M aică dragă, dar ce vină am eu dacă am icii mei s’au căsătorit cu fete sim patice! Lasă, m aică dragă, treacă de la tine. Om ul e făcut să trăiască în societate . . . Şi astfel, în fiecare an, de Crăciun, Silivestrii se transform au în „H otel“ : expresia sarcastică a lui Mimi. ,,S ervitorii nu m ai dovedesc"; to t Mimi. „Copiii îşi fac de cap; cine se m ai poate ocupa de ei?“ : tot Mimi. ,,Nu m ai pot răsufla, n u m ai pot sta, n u m ai pot ceti, nu m ai pot dorm i; de dim ineaţă până seara, fă, drege, vezi, organizează"; iarăşi Mimi. „Trebuie să m ă îm part In zece"; ea, Mimi. Aşa că m igrena începea în a ju n u l C răciunului. Toa­ tă dim ineaţa M imi nu eşea din etac. „Tăceţi, n u faceţi zgomot; o doare capul pe Mimi", se spunea pretutindeni. Şi fireşte, o astfel de m igrenă o exonera pe M imi de orişice obligaţie de gospodină şi am fitrioană. Ceva m ai p uţin fardată,^ paloarea îi accentua frum useţă de b ru n ă cu oval fin şi siluetă languros zveltă, — se plim ba p rin odăi, în căutarea ascunzişurilor cu şoapte de boschet, ale soţului ei ilu stru ; paj al tu tu ro r fem eilor frum oase. însfârşit, scandalul bucătarului ţigan B udulă Şpanchiul care slujea cu m usteţi albe pe E rnest A rişteanu, după ce slujise cu m usteţi panacorbului pe M anole A riş­ teanu, adevărat edec al Silivestrilor, — se desprindea anual cu aceiaşi foae festivă a calendarului. D upă ce m uncea savant la răcituri, patiserii şi tot felul de b u n ă ­ tăţi în care orientul culinar se încrucişa cu occidentul, — în ajunul ajunului, când se apropia ceasul blond al cozonacilor, jignit, fără să m ărturisească, de prezenţa Isabelei C ălugăru care se instala a u to rita r la bucătărie, fugea la crâşm a din sat, şi tocm ai în dim ineaţa A ju n u ­ lui apărea beat, cu un ceatlău. Frăsina, nevastă-sa, cu toate că ştia ce-o aşteaptă, an din an, nici nu fugea.

nici nu se ascundea. R esem nată în faţa destinului, ca acele fete de Crai je rtfite b alau ru lu i dela fân tân a îm ­ părăţiei, dar slută ca u n bulibaşă — şi ea baragladină, — buzată, şolduroasă, pântecoasă şi cu sâni cât cuibul cocostârcului ,îl aştepta pe B udulă în pragul uşei. B udulă încuia uşa, ridica ceatlâul şi o toca pe F răsina ca pe o carne de pârjoale, suduind-o. — M uerea dracului, afurisito şi buzato, na. Iţi dă Budulă. Zî: să ru ’ m âna bucatare. F răşin a zicea. Şi B udulă o b ătea înainte. E ra o bătaie simbolică, adm inistrată tu tu ro r m uerilor care se am estecau în treab a bucătarilor. D ar F răsin a — fem ee — n u isbutea să suporte regim ul sim bolului. Aşa că delaovrem e în ­ cepea să' ţipe: ,,Săriţi, oam eni buni, că m ă ucide“. A tunci abea, toată suflarea bucătăriei şi grajdului, adunată la uşa casei lui B udulă, intervenea. E rnest A rişteanu era a n u n ţa t şi sosea cu o cravaşă. Oam enii spărgeau uşa — o, uşă pe an, — E rnest A rişteanu intra, iar B udulă se pro stern a cu fru n te a la păm ânt ca în faţa lui D um nezeu, spunând cu buzele pe podea: — Dă, M ăria Ta, că’mi eşti stăpân. D upă ce M ăria Sa dădea, B udulă dorm ea: somn de prunc, veghiat de F răsina care-i făcea descântece pen­ tru la anul. Iar în dim ineaţa Crăciunului, îm brăcat în redingotă d ăru ită pe vrem uri de M anole A rişteanu, cu cizme nalte ungureşti, cu m ănuşi albe şi ţilindru, venea, an u n ţat, la E rnest A rişteanu, prezentânclu-şi ,,dimision u l“ cu „onor“ şi cu bătae de călcâe. — Ai să te m ai îm beţi, ţigane? —- U n D um nezeu am, — rostea el solemn, făcându-şi cruce, şi ridicând apoi m âna spre cer, aşa cum văzuse el făcând pe boeri în tabloul Unirii. In fiecare an avea câte un Dum nezeu p ân ă la anul. E rnest A rişteanu îi dădea două palme, un bacşiş, şi un p a h a r cu rachiu. — Ei, moş B udulă? îl cercetau servitorii dându-şi coate în faţa bucătăriei. — M ăria-Sa, D um nezău să-l ţie, m i-o răspins dim i•sionul.

C ât despre Frăsina, ea nu dădea „dim isionul" în nici-un an. Aşa d ar acestea erau întâm plările cardinale ale Silivestrilor, de C răciun. M usafiri prea m ulţi şi anul acesta, în tre care câteva cucoane „sim patice“, m igrena strategică cu palori este­ tice, a lui M imi A rişteanu, şi scandalul lui B udulă, u r ­ m at de b ătaia ritu a lă şi de som nul prem ergător resp in ­ gerii ,,dim isionului“.

CAP. XI. Servitoarele, toate tinere, frum uşele şi curate, se ocupau de sobe şi de m usafiri, alergând m ereu din casă la bucătărie şi dela bucătărie în casă, cu încrucişări re ­ pezi de lăstuni. Casa zvonea ca u n a n tra ct la teatru . D uduiau vastele sobe de var în toate odăile, cu gura plină de acel ja r fastuos care scântee um ed în harbuzoaicele desfăcute pe-o tavă de argint înconjurată de copii, şi fierbinte, în casele boereşti, iarna, când gerul arde şi m ai alb decât v aru l odăilor, la ferestrele duble, cu p e r­ vaz adânc. Lăm pile cu gaz erau aprinse, dând o lum ină galbenă ca păpuşoiul fiert. Şi lum ânările ardeau în tricheluri şi policandre, aşezate departe de perdele, dând o atm os­ feră de bal de pe vrem ea polcei şi a m azurcei. D ar m a­ rile oglinzi veneţiene, de pe vrem ea lui lenache A riş­ teanu, cu ovalul încă lim pede în m alul lui de curcubee, nu m ai oglindeau zulufi, nici um eri goi, nici rochii ca un clopot de m atase foşnitoare al fem inităţii de atunci; cucoanele veniseră la ţară în costum de sky, şi n u atât p en tru zăpadă, cât m aicuseam ă p e n tru oglinzi. Aşa cum şi bărbaţii lor veniseră cu puştile de vânătoare, d ar işi treceau tim pul m ai ales la m esele de pocker şi de b rid ­ ge, acoperiţi de norul de fum al clubului, adus cu ei dela oraş. E m est A rişteanu era în fierb ân tat ca u n licean la care au venit verişoarele şi colegele surorilor lui. Toţi

bărbaţii, fără excepţie, după som nul adânc şi lung al după-am iezii de vacanţă la ţară, se adunaseră .în salonul m are, la m esele de cărţi, înconiuraţi de dulceţi deco­ rative, b ă u tu ri verzi, galbene şi opaline în păhărele mici, şi m ereu înoite cafele negre, cu pauzele de p riviri şi glum e aduse de trecerea sluinicuţelor cu form e şi obraji de balet rustic. Acolo aveau tot ce le trebue; distrac­ ţia- tic a după-am iezelor urbane, în lib e rta te a şi deco­ ru l vacanţei, fără de preocuparea scenelor de acasă şi a g rijilor de a doua zi. Se distrau perfect. Nu le m ai treb u ia nimic. Aşa că E rnst A rişteanu ieşise din salonul-club, frecându-şi m anile satisfăcut, având im presia că e singu­ ru l b ă rb a t supravieţuitor dispariţiei celorlalţi, în tre toa­ te fem eile păm ântului. R ăm ânea num ai problem a m i­ grenei vigilente cu ochi de Argus, a propriei sale fe­ mei. —• Mimicei dragă, n ’ar fi bine să te odihneşti puţin, să te întinzi la tin e în odae? Eşti ta re palidă, şi fetele astea fum ează . . . I n tr ’adevăr fum eau şi S caferlatti şi M aryland şi chiar ţigarete ,,P lugar“ — ţin u te în costisitoare tabachere de argint, au r şi zm alţ — fiindcă după război, odată cu sărăcia se răspândise şi snobism ul lucrului eftin, cum ar fi ţigaretele P lugar de cea m ai ru rală m ahorcă, dar fum ate în ţigarete de chilim bar; sau pânza de petici, tran sfo rm ată în rochii la cele m ai scumpe croitorese. D ar m igrena lui Mimicei, num ai dim ineaţa era sih astră; după am iază devenea sociabilă. Aşa că E rnest A rişteanu dându-şi seam ă că ochiul farului conjugal nu se va stinge, se resem nă să navigheze în lum ina lui, dar cu tendinţe subm arine. Astfel, după ce jucă o lungă partid ă de „lotto“ înconjurat de nim fele albastre ale sky-ului, şi după ce le pipăi ostensibil şi licit la „babaoarb a“, — propuse o şedinţă de lanternă-m agică, ac­ ceptată p rin m ajo ritate bătăi de palm e, cu opinia sepa­ rată, d ar neexprim ată decât optic, a doam nei A riştea­ nu. Cearşaful fu instalat, întins şi prins pe u n părete golit de tablouri. Lum inile fu ră stinse, obloanele închi­

se. Ia r ochii lu i M imi A rişteanu fu ră astupaţi de gene­ roasele pleoape ale întunericului. — F u m atu l e interzis, — an u n ţă E rnest A rişteanu, adversar al scrisorilor anonim e şi al lum inilor în în tu ­ neric. Ş edinţa în tu n ericu lu i m agic începu, am intind tu tu ­ ro ra nevinovatele frivolităţi ale copilăriei în u m bra acestei lan tern e dispărute, pe care num ai podurile ca­ selor de ţa ră o m ai păstrează, şi to t ce era desuet în g alan teria lui E rnest A rişteanu. In tim p ce proecta tablourile naiv colorate, care am intesc abţibildurile, E rnest A rişteanu im proviza ex ­ plicaţii glum eţe, adresândp-se parcă u n o r bănci şco­ lare. T otul era nevinovat şi in fantil: m irosul de gaz în încăperea cu păreţi albi şi căldură de sobă încinsă, care are parcă şi u n vag m iros de zah ar ars; fabulaţiunea sim plistă de abecedar colorat, cu epuraşi, m otani, şoa­ reci eşind d in tr’o gheată ca d in tr’un horn, păuni, girafe, elefanţi, a tablourilor proectate; râsetele care în cu rajau generos adnotările verbale ale lui E rnest A rişteanu; şi m area prezenţă nevăzută a iernii d in d ără tu l ferestrelo r oblonitp, cu fulgii, gerul şi v â n tu l ei, care dădea o şi m ai dulce in tim ita te încăperii cu râsete. Ca o joacă de copii su b t o m asă de-a părinţilor, sau o captivitate vo­ lu n ta ră în tr ’u n cufăr m are cu capacul lăsat peste şoapte. I n tr ’o astfel de atm osferă însă, u n şold descifrat in treacăt, u n sân cuprins cu m âna şi dezm ierdat cu dosul palm ei până când su b t sportiva căm aşă de lână bâeţească apărea v ârfu l de săgeată al fem eii, — căpătau o savoare unică, în care copilărescul am bianţei îm binat cu adolescenţa poftei şi anonim atul fem eii complice, cooperau, dând lui E rnest A rişteanu plăcerile altor v râste în anii şi experienţa celei reale. E xcelent tată, după cum se vede, care răsfă ţa pe copilul din el, lâsându-i pe ceilalţi în voia lor. Ia r M im i A rişteanu îşi proecta solicitudinea de m am ă asupra acestui „copil te rib il“, socotindu-i pe ceilalţi m u lt m ai cum inţi decât pe ta tă l lor.

G raţie acestor îm p reju rări, nicăeri aiurea m ai m ult decât la Silivestri, G rigri şi Roro n ’aveau sensaţia li­ bertăţii şi copilărescul ei abuz.

Cu om ăt pe căciuliţă, palton şi şoşoni, Roro in tră în salonul m eselor de joc. — Nu l-aţi văzut pe tata? — Pa, Roro. Paa, dom nişoară. Paa, păpuşică. Ce fa ­ ce cocuţa? P u p u ia m ai suntem ! . . . Aşa o în tâm pinară cei dela m esele de joc, tratân d -o ca pe o păpuşă de câlţ drăgălaş cu m inte peltică, în loc să-i răspundă la întrebare, — ceiace o indispuse im e­ diat, dându-i un a er dem n de pisică p rin tre câini de care nu se tem e. Eşi, fără să răspundă, dar şi fără să trântească uşa. N -avea nim ic de-aface cu m usafirii casei. Nici jucăriile pe care i le aduceau, n u in tra u în inim a ei. Le clădea cu oarecare curiozitate ştiinţifică în odaia ei, ş’apoi acolo răm âneau, luând drum ul podului. In schimb, m ingea lui Nelu devenise soarele odăii, aşezată pe m ăsuţa de noapte, la căpătâiul patului, a lă tu ri de p o rtre tu l M anuelei Călugăru, verişoara ei. Din ce în ce, Roro devenea m ai dem nă şi m ai gravă. Nim eni n u-i descoperise isprava. Nu m ai avea nici-o grijă. Satisfacţia acestui noroc, îi dădu libertatea să fie adânc jignită de lip sa de solicitudine a părinţilor ei faţă de Nelu care aştepta desbrăcat în an tretu l din faţă, ală­ tu ri de „broscoi"; Gorîşnic. D upă am ănunţită şi indignată căutare, nim eri în sfâr­ şit în odaia lanternei magice. — Papa, a v e n it Nelu! ţip ă ea ca o goarnă, aducând celor din um bra caldă prospeţim ea gerului de-afară. — Maică dragă, lasă-1 pe tata. Nu vezi că-i ocupat. — Sigur, nu vezi cât e de ocupat, — interveni glasul lui M imi A rişteanu. — Bine, foarte bine. Pardon. M ulţum esc, — se zburli

Roro în în tu n ericu l sp art de lum ina uşei deschise. Mă ocup eu de Nelu. Şi cu dom nu client ce fac? — P h u -h u -h u , fetiţo, nu m ă amărî! se im pacientă E rnest A rişteanu. Dă-1 pe seam a Isabelei. Pa. Fugi. Roro închise uşa apăsat. M edită o clipă, eu fru n tea încreţită. Apoi, cu gravitatea copiilor răm aşi oarecum singuri în casele în care părinţii au in tra t în m intea co­ piilor, fie îm bătându-se, fie luându-le jucăriile lor, — porni spre an tret, cu paşi de stăpână. P e N elu îl luă de m ână, aducându-1 cu ea. —• Poftim , dom nule client, ■ — îl in v ită ea pe G orîşnic, cu perfectă curtenie în gest şi zâm bet. T ata te roagă să-l ierţi. N u te poate prim i acum a, fiindcă e foarte ocu­ p at . . . Il trase pe Nelu m ai repede, şi ridicând ochii spre el, vorbi în şoaptă strict confidenţială: — Se joacă cu L anterna Magică. Ştii, Nelule, vacan­ ţa, — îl scuză ea, dând din cap cu scepticism.

CAP. XII. C uptorul era a lta ru l unei biserici în noaptea învierii. A laiul cozonacilor se pregătea în taină învestm ântându-se tre p ta t în au rire ca în odăjdi, p e n tru splendoarea revărsării blonde ca în lum ini de lum ânări aprinse. A şteptarea era gravă în bucătărie. Nim eni n u vo r­ bea. N um ai priv iri întrebătoare spre cuptor, în tr ’o căl­ d u ră arom ată de vară opulentă. Isabela Călugăru, în tr ’o am plă pestelcă albă, cu oche­ larii pe nas şi broboane de sudoare pe faţa stacojie de căldură, cetea ,,U niversul“, num ai ca să dea celorlalţi o im presie de siguranţă dom inatoare. Ea era generalul şef, al râsboiului cozonacilor. Ca în toţi anii, îşi asum ase în ­ treaga răspundere. Faim a cozonacilor dela Silivestri p lu ­ tea ca un ră să rit de soare culinar peste toate gospodă­ riile M oldovei de sus. Victoria nomunală era a doam nei A rişteanu. în frân g ere ar fi a p a riţn u t exclusiv Isabelei Călugăru. Pe toţi îi im presiona calm ul şi siguranţa ei:

„Cozonacii cresc num ai cu foc bun şi cu optim ism “, spu­ nea ea. D ar nim eni n u bănuia că în pieptul voinic al acestei fem ei robuste, cu glas gros, b ătea o inim ă de fetiţă invi­ tată la catedră de profesorul de m atem atică. Num ai M anuela cunoştea dram a intim ă a cozonacilor. M anuela se îm părţise în tre ham bar şi bucătărie. De aceia, peste pestelca albă' la fel cu a m am ei ei, dar prea m are p e n tru graţia celor şaisprezece ani care o făceau să apară subţi­ rică în pestelca largă, cu m ânicele suflecate şi poalele răsfrân te şi prinse cu un ac de siguranţă, — când eşeq pe uşă cu precauţiuni de soră de caritate, din pricina cozonacilor, îşi punea pe um eri paltonul, răm ânând cu picioarele în şoşonii descheiaţi. — Vezi să nu răceşti, fetiţo, — o u rm ărea foarte bla­ jin glasul Isabelei, care arunca spre ea o priv ire m ult mai duios m ândră decât spre cuptorul viitoarei victorii. Şi la îndem nul ei, M anuela îşi încheia m ai strâns p u l­ panele paltonului. F rig şi căldură, alternate; em oţii de un fel în ham bar, şi de altfel în bucătărie. Astfel, obrajii ei lin rotunzi căpătaseră ca doi m ari aşi de cupă. Avea un p ăr castaniu-auriu ca apele adâncului blănii de lu tră al cărei catifelat în tu n eric se adunase în ochii şi în ge­ nele ei. Toată fiin ţa ei în pestelcă prea largă, acoperită cu paltonul de câteori eşea şi venea îndărăt, fulguită pe păr, gene şi um eri, spunea că are num ai şaisprezece ani, cum inte şi m ătăsos îm pletiţi caşi cozile ei de fată din M oldova cozonacilor. Le plăcea a tâ t de m ult fem eilor cu­ fundate la bucătărie în m editaţia cozonacilor, încât de câteori pleca, ochii lor se întâlneau cu o evlavie zâm bi­ toare cu ochii Isabelei Călugăru. Şi auzeai un glas şop­ tind în lătu ri: „P tiu, să n u -i fie dedeochi“ . M anuela se ocupa şi de Steaua copiilor, şi de pregă. tirile din ham bar p e n tru prim irea lui Nelu. Căci sosirea lui Nelu, sim plu şi incidental fap t divers p en tru ,,dom nii de sus“ , la Im cătărie şi în ham bar era u n evenim ent care eclipsa zorii cozonacilor şi chiar Steaua.» — N elu-i aşa, N elu-i pe dincolo; N elu face-aşa, Nelu a spus aşa . . . G lasurile lui Roro şi G rigri erau două arcuri de

triu m f p en tru sosirea lui Nelu —• un Nelu unic, dar pen­ tru ei ca două arm ate duşm ane, — a lui Nelu care era cel m ai frum os din lum e — versiunea Roro — şi cel mai viteaz din lum e, versiunea G rigri. Şi M anuela trebuia să concilieze am bele versiuni, ratificîn d u -le p rin tr’un n e ­ contenit: ,,sigur, Roro, sigur, G rigri, am ândoi aveţi d rep ­ tate". Copiii erau dezolaţi că aveau am ândoi dreptate, dar incapabil fiecare s’o tăgăduiască pe-a celuilalt, acceptau şi înfrângerea victoriei comune. Sosirea trium fală a săniei dădu sem nalul m u lt aştep­ ta t de cei din ham bar. M anuela fugi la bucătărie. Iar G rigri aruncă p rin ham bar o privire de com andant al viitoarei defilări, în trebându-se p e n tru a zecea oară: ,,Unde dracu o fi eleva?" Eleva dispăruse fără urm e. de vre-o douăzeci de m i­ nute. Şi G rigri era îngrijorat. El vroia să-l prim ească dintâi şi chiar exclusiv pe N elu căruia îi dăduse în tâ l­ nire epistolară în ham bar, călcându-şi cuvântul d at ele­ vei. Şi acuma, pe deoparte se tem ea că eleva l-a tră d a t — şi el o trădase, d ar asta era altăceva, — iar pe de altă p arte nu se în d u ra să părăsească ham barul unde el era m ai m are. Din tăi apăru în ham bar, Jo, dând laoparte cu m a­ iestuoasă in diferenţă pe am iralul ham barului, eşit la postul de com andă: pe pragul uşei. Apoi, cu fanfare în inim a lui G rigri, dar şi cu spini, apăru Nelu dus de m ână de eleva care abea- se putea ţin e să n u zâm bească dia­ bolic. — Vrasăzică m ’ai trăd at. — izbucni G rigri, după ce scutură voiniceşte m âna lui Nelu, — adresându-se lui Roro. — Cum te-am trăd at? întrebă cu cea m ai p u ră ino­ cenţă Roro, m ătu rân d cu genele ploiţa de zâm bete din ochii ei. — Hai n u te m ai face! Secretul nostru! Ţ i-ai dat cuvântul! — Eu? Mi-am’ călcat cuvântul?! N elula,' ţi-am spus eu ceva? •— Nu. Nu m i-ai spus nimic, — răspunse el avocăteste fiicei de avocat.

— A tunci de unde ştie? în treb ă G rigri cu glas scă­ zut şi m uiat, adresându-se tot elevei, nu lui Nelu. — De unde ştie de ham bar? stărui naiv Roro. Foarte sim plu. M’a în tre b at; Da unde-i G rigri? Şi eu i-am ră s­ puns ca orişice fată bine-crescută: G rigri e în ham bar. — Aha! m arii G rigri, şi m u lţum it şi nem ulţum it. .— Stai, continuă Roro, n ’am isprăvit. I-am spus: G rigri e în ham bar, fiindcă indivizii nu ştiu să-şi p ri­ m ească m usafirii în casă.

CAP. XIII. în zilele obişnuite ale anului, stăpânul ham barului era Bperel. îl porecliseră aşa oam enii din ogradă, fiindcă m am a lui îl lepădase în tr ’o noapte a trecutului la uşa casei boereşti. Crescuse p rin tre slugi în voe şi de capul lui. Şcoală nu făcuse, fiindcă era surdo-m ut din naştre. Sălbatec cu oam enii, se îm prietenise de mic cu pă­ durea, devenind un boer al tăcerii. Astfel se îndepărtase de slugi, trăind şi vară şi iarnă în ham bar cu lem nele de el tăiate şi de el clădite cu m eşteşug în tr ’un fel de faguri enorm i. Avea acolo nişte cojoace a tâ rn ate de pă­ rete, o tărăboanţă, un butoi, un strung, fierăstrăul, topo­ rul, bărdiţa cu celelalte unelte ascuţite şi zim ţate ale fierului şi oţelului, un pat de scânduri, acoperit cu o blană de urs, şi un coş cu alune culese de el din păid-ure p e n tru veveriţa lui. O crescuse de mic, îm blânzind-o, de­ venind şi el la rân d u l lui copacul cu ochi verzi, al unei sălbăticiuni. Nu fum a, n u bea, nu se închina, dar era m uncitor şi blând maicu.seamă cu vitele şi păsările. Pe viţeii bol­ navi îi lua la el în ham bar, îngrijin d u -i în legea lui — făcându-le farm ece, spuneau oamenii —■ până ce-i tăm ăduia. Copiii A rişteanu îl iubeau fiindcă el le făcuse la ţară cele dintăi zmee, cele dintâi săniuţe şi cărucioare, un scrânciob, fluere, praştii, cofiţe, străchini, linguri, sol­ niţe, căsuţe de păpuşi, toate din lem n curat şi parcă

to ate cu m iros de pădure caşi ham barul lui, caşi făp ­ tu ra lui. Căci tră in d num ai p rin tre lem ne, căpătase şi el m irosul lor. Şi el îi iubea pe copii; din întâm plare, fiindcă în ­ deobşte fugea de copiii care pe când fusese şi el copil, îl fugăriseră cu pietre, strâm bându-1 şi schimonosindu-1. I se prăpădise veveriţa: crezuse el. De fapt, i-o furaseră slugile, ducând-o plocon copiilor în speranţa unui bacşiş. Roro însă, care ştia din auzite de veveriţa lui Boerel, i-o dusese în ham bar u rm ată de G rigri, curios şi el să in tre în bârlogul lui Boerel. D e-atunci, surdo-m utul se gân­ dea la copii cu degetele lui m eştere în lem n cum e creanga în rod, dăruindu-le tot ce făcea. Bine înţeles, scheletul Stelei de C răciun era opera lui, cu asistenţa exclam ativă şi aprobativă a copiilor. P rivise fără de m ânie pe copii instalându-se la el. Le făcuse Steaua subt ochii lor. Albă încă, înainte de găteli, o aşezaseră pe blana lui de urs, începând celelalte pre­ gătiri, căci venirea lui Nelu era p en tru ei un fel de C ră­ ciun în Crăciun, pe care vroiau sâ-1 săi'bătorească p rin t r ’u n ,,banchet în h am b ar“. M asa banchetului era o scundă şi ro tu n d ă m asă de m ăm ăligă, acoperită însă cu u n prosop îm p ru m u tat dela bucătărie; părinţii nu p a rti­ cipau p rin nim ic la acest banchet de taină. Un sam ovar fierbea de m ult, în co n ju rat de ceşti dela bucătărie, din acelea în care se dau fragii de ziua Moşi­ lor, lăm âie tăia tă subţire, zahar pisat cu vanilie, fu ra t dela cozonaci, şi u n păhărel de rom , to t dela cozonaci: rom ul exclusiv p e n tru Nelu. — Ai văzut? se'grozăvise Roro, scoţând de subt pal­ ton păhărelul adus de furiş dela bucătărie. — Ce-i asta? Ceai? — Rom, prostule, rom p e n tru Nelu. Tu ştii ce-i ro­ m ul? I n tr ’a p a tra se învaţă asta? — H ă-hă-hăă! Ai să te faci de râs! N elu bea rom cu halba. — Ce-i asta „halbă?“ consultase la ureche Roro pe M anuela, u rgent şi alarm at. —■ U n pahar m are în care nem ţii beau bere, — îi suflase dicţionarul im provizat.

—■ Individule, N elu-i Rom ân, n u-i Neamţ! se răstise Roro trium fătoare şi patriotic afirm ativă. Şi G rigri înghiţise în sec, fiindcă nu pricepuse himic. In ju ru l m esei banchetului, M anuela, Roro şi G rigri tre b u iau să şadă pe scăunele joase de bucătărie. D ar Nelu? D iscutaseră lung şi serios problem a iiîstalării lui Nelu. Un scaun de om m are ar fi fost prea înalt faţă de m ă­ suţă, ş’apoi nu vroiau să adm ită nim ic dela ,,dom nii de sus“ — decât bine înţeles, b u n ătăţile furate, ■ —- iar să ofere lui Nelu u n scaun m are dela bucătărie, n u se p u ­ tea. M anuela găsise soluţia; u n butuc. A cesta era tro n u l lui Nelu. Stai, Nelule, il invită Roro. Se aşeză, spre încercare. — Vai, ce bine-ţi stă, Nelule. Parcă eşti un haiduc. — Hai să-l fotografiem pe tron, — propuse G rigri care prim ise un K odack dela u n m usafir. Roro care n ’avea habar de fotografie, dar care auzise unele reflecţii de-ale fotografilor am atori, — aruncă o privire m editativă p rin ham bar, deliberă grav cu ea în ­ săşi, şi se p ro n u n ţă ' — Imposibil. N’ai lum ină. —■ Cum n ’am? Da asta ce-i? Şi G rigri, triu m făto r aprinse lan tern a dăru ită de Nelu. '— I n tr ’adevăr, conveni Roro cu un oftat ipocrit, ai şi tu câteodată dreptate. ' ■' Şi repede adăugă. — Hai pleacă odată. Nu vezi că Nelu aşteaptă. . . — M ickey-M ouse, îi spuse Nelu confidenţial, d u p ă ' plecarea lui G rigri; să ştii că nu iesă nimic. Trebue lum ină de soare . — F oarte bine. El te fotografiază la um bră, şi eu am să te fotografiez la soare, cu aparatu l meu. Astfel. Nelu debută în ham bar cu o lungă poză .pe liutuc, în tim p ce Roro îl lum ina ironic cu lam pa de b u ­ zunar şi G rigri îl fotografia conştiincios şi sincer. După fotografiere, îi prezentară, ţinîndu-1 unul de-o m ână şi altul de cealaltă, pe Boerel, lemnele, veveriţa, steaua- şi toată m ulţim ea m isterioasă a ham barului. E rau fericiţi. Si ei si Nelu.

în casa m are erau „domnii de sus". In ham bar era copilăria şi începea C răciunul. Sam ov.arul" cânta încet şi cam pe nas, balada apei care fierbe, lăsând din când în când rubine pe tablaua de su b t el, ca d in tr’o rodie fierbinte. în um bra ham barului, lem nele tăiate erau ca o m ulţim e blândă cu m iros de scoarţă de copac. V everiţa stătea ca o m irare pe um ărul lui Boerel. 'îra m ică şi roşie, iar afară, iarna m are şi albă. Când uşa se deschise, ochii celor d inlăuntru se în ­ drep tară spre noul venit. în ram a de argint cu fulgi a iernii, apăruse blândă ca în pozele C răciunului, cu ru m e­ nul obrajilor cuprins în auriul cozilor, ţin ân d pe braţele Întinse o tăviţă de aram ă pe care blonzi ca puii de găină in A pril, abea născuţi, calzi încă, puişorii cozonacilor erau aduşi de M anuela. -— Nelule, asta-i M anuela. —■ M anuela, uile-1 pe Nelu. Exclam aţiile inim ii copiilor, făcură prezentările. Şi banchetul de taină Începu, cu ceai fierbinte şi cu m in iatu ri de cozonaci. — Roro, da tu ce m ănânci? o întrebă M anuela în pauza prim ei tăceri. — Eu, uite. . . Şi Roro întinse un m orcov crud din care ronţăia cu toată pofta dinţilor copilăriei, după ce-şi îm părţise por­ ţia de cozonac individului de Jo. si lui Boerel.

— Ş’acuma la treabă, — dădu Roro sem nalulu, ridicându-se de pe scăunelul ei, şi oferindu-i m âna lui Nelu parcă să-l aju te să se ridice de pe tronul vegetal. Steaua era încă albă ca som nul unui prunc, pe blana de u rs a palului de scânduri. Se adunară toţi în ju ru l ei, începând s’o îm brace. Po­ zele cu îngeri, cu Sfinţi, cu Dum nezeu, Isus copil şi Maica Lui, lucioase şi naive, treceau din m ână în m ână. M anuela

le lipea cu gum ă arabică, alătu ri de N elu care potrivea b eteala m ulticoloră în ju ru l Stelei. Lucrau cu sârguinţă şi cu bucurie, toţi deavalm a, mici şi m ari, în tr ’o intim i­ tate de cuib- Cozile M anuelei răspândea i m iros cald de păr de fată m are. Şi uneori atingeau obrajii lui Nelu. Nim eni nu vorbea. Se înţelegeau prin gesturi şi priviri, fiindcă m unca bucuriei e sim plă şi spontană ca şi surâsul. V râstele nu-i m ai despărţeau. Încetul ci.t încetul veni şi Boerel cu veveriţa pe um ăr. Apoi veni şi Jo: parcă şi el copil. Şi lem nele aduse din pădure, priveau tot în tr’acolo. E ra ca o boltire de m irări în tot ham barul înspre Steaua de pe blana de urs. Afară, vântul se potolise. Tăcerea fulgilor susura lin. Se întunecase deabinelea. Num ai lam pa lui G rigri lum ina c-o făşie de raze Steaua şi m ânile care o înveşm ântară. Era frig. S uflarea buzelor trim etea aburi care clădeau în ­ cete aureole deasupra Stelei. E rau acolo şi copii, şi tin e ri, şi cânele cu blană lungă şi ochi blânzi, venit tocmai din Alpi, şi veveriţa din pădure, pe um ărul lui Boerel. Ş’atâta tain ă s’adunase, ş’a tâta adâncire în vrem e, în ­ cât nim eni nu s’ar fi m irat dacă pe uşa ham barului ar fi in tra t Magii, şi deasupra blănii de u rs a r fi lucit Steaua dela Bethleem. Nici n ’o auziră pe Isabela C ălugăru intrând. Stătuse şi ea la uşă, priVindu-i cu ochi glorioşi de vic­ toria cozonacilor. — Copii, haideţi sus să vă pregătiţi p en tru m asă. Acuşi aduce supa. Se ridicară. — Mamă, vorbi M anuala cu obrajii aprinşi, scu tu rân du-şi cozile, — dom nul N elu n u -i copil. — D um neata eşti, dom nule, vestitul Nelu! zâm bi fa­ m iliar Isabela Călugăru, Intinzându-i m âna. De ce te iu ­ besc aşa de tare copiii? — T ante Isabela, întreab-o pe M anuela? răspunse Roro. — De ce pe m ine? se apără M anuela cu obrajii în flă­ cări. — . Cum? Tu nu-1 iubeşti? se m inună Roro.

CAP. XIV. în tre „dom nii de sus“ şi „Noi" era n u an ţa unei pră­ păstii. „Domnii de sus" erau p ărinţii cu m usafirii lor. Adică prop riu zi, dom nii de sus erau num ai m usafirii, d ar părinţii erau cii ei ceiace însem na u n fel de alianţă a părinţilor cu ne-sinipaliile copiilor, deci o trăd are a pă­ rinţilor. Şi poate că Roro avea dreptate, deşi judecăţile ei pă­ reau glum e, dar glum ele lui Roro aveau un conţinut emo­ tiv mai grav decât al oam enilor m ari. C răciunul e al lui Moş Crăciun. Moş C răciun vine p e n tru copii. Deci C răciu­ nul e al copiilor. Deci părinţii, m ai ales-de Crăciun, tre bue să fie num ai cu copii-i. P ărn ţii care nu-s alături de copii înseam nă că i-au tră d a t şi pe ei şi C răciunul lor. Acestei trădări, Roro opunea alianţa ,,Noi", în care in tra u : Nelu, M anuela, Roro, G rigri şi Jo. D ar Isabela Călugării? Ea era cii „N oi“, n u dintre „Noi". Roro avea specialitatea nuanţelor. De pildă, ,,indi­ vidul" era p rin tre ,,Noi". Cum. asta? E greu de explicat. Totuşi, Roro sim ţea lăm urit că deşi tre b u e să-l com bată m ereu pe individ, nu se poate despărţi de el. Cam aşa: când sunt alături se luptă, dar dacă ar fi departe ar reg ­ reta că nu-s alături. Şi când sunt alături, deşi parcă n ’ar vrea să fie, nici nu le pare rău că sunt. Chestiuni foarte complicate. După ce le desbâtea îndelung, Roro sim ţea nevoia să se uite în oglindă, ca să aibă de cine se m ira şi cui să-i scoată limba. Aşa că la Silivestri, Crăciunul găsise două tabere, încă de cu ziuă. P e n tru casa m are cu m esele verzi şi L anterna Magică, ham barul nici n u exista. D ar ham barul declarase în sinea lui că atitudinea „dom nilor de sus" e un act de ostilitate. în consecinţă, ham barul declarase răsboi „dom ­ nilor de sus". H am barul era Roro. .Decum in tra ră în casă, Roro se ocupă de Nelu.: îl conduşe în cam era lui, verificând dacă arde focul ,,straşnic", după cum poruncise Domnicăi. Dom nica exagerase, ca în toate odăile dealtm interi. D ar pe soba lui N elu s’a r fi p u tu t coace castane şi gutui, ceiace nu prea corespundea

cu scopul sobei din odaia unui om tâ n ă r şi sănătos. Instinc­ tiv, Nelu se u ită la fereastră, bine-cuvântând m intal iarna. Apă era în căni, prosoape curate erau, patul fru ­ mos în fă ţat şi cu două pleduri groase peste oghial; tot solicitudinea lui Roro, in te rp re ta tă de Domnica. P astă de dinţi, p a h a r curat, sticlă cu apă şi oglindă p en tru ras. Roro îşi frecă m anile m ulţum ită. G rigri intră, aruncând o privire inspectorală. — Te rog, părăseşte odaia. V reau să vorbesc perso­ nal cu Nelu, — o anunţă G rigri, m irat de docilitatea lui Roro care fără să răspundă, se în d rep tă spre uşă zâm bind ironic. Ştia ea despre ce e vorba, dar spusese şi asta D om nicăi: „Domnică, vezi să nu uiţi cum arul“. — Nelule, începu G rigri, după ce verifică dacă uşa e închisă sincer, — pot să-ţi vorbesc ca intre bărb aţi; clo­ setul e pe coridor, la dreapta, în fund. . . Roro se coborîse în sufragerie, dându-şi drum ul de sus pe ram pa scării. M irosea a şuncă fiartă şi a cozonaci calzi. Odaia era m are ca o biserică de sat. Masa din m ijloc era lungită din am ândouă capetele, ca atunci când se întinde aluatul pentru strudel. Două lăm pi de gaz îm brobodite în glo­ buri de porţelan alb m at, cu bucheţele de trandafiri, ră s­ pândeau o lum ină curată ca pânza de in, pe albul de olandă şi strălucirea de cristal şi argint a mesei puse. Două sobe de var, lum inoase ca două dulapuri cu soare, una în tr ’un capăt, alta în celălalt, răspândeau o căldură care destăinuia şi m ai ispititor b unul m iros al C răciunului în sufragerie. F arfu riile cu tu rte erau adunate pe bufet; cele cu nucă, robuste şi înfoiate ca nişte ţărăncuţe in vâlnice creţe; cele de m igdală, ca în crinolină de d an ­ telă; şi în sfârşit. Infantele acoperite de sm aragde; tu r­ tele cu fistici. Pe o m asă rotundă M itropoliţii aluatului, cozonacii moldovei, păreau adunaţi la u n sinod istoric. Isabela C ălugăru to t nu-şi scoase pestelca, nici oche­ larii. Făcea o m aioneză inspectând totodată- tăblălile cu aperitive gata să pornească spre salon, zburlite de sco­ bitori, ca nişte năvi răsboinioe. Roro in tră fără grabă, acordând în tăetate nasului. D upă

ce şi-l vâri în cozonaci, in tu rte, în jam bon şi chiar în m aioneză, îl ridică spre Isabela, cu u n benghi galben. — Ş terge-te, Roro. — Pe bot, com plectă Roro încercând să-şi ajungă n a ­ sul cu lim ba, ceiace o determ ină pe Isabela să i-1 şteargă cu b atista ei. — Da voi de ce nu plecaţi odată? se supără Roro, adresându-se im perativ fetelor cu tăblălile de aperitive. D upă ce le expedie, veni clin nou la bufet. — T ante Isabela, unde stă Nelu? Cu ochii m icşoraţi peste ochelarii lăsaţi pe vârfu l n a­ sului, Isabela aruncă o privire dealungiul mesei, făcând un fel de arpegiu recapitulativ. — Acolo în fund, — arătă ea cu lingura de m aioneză. — Lângă cine? —■Lângă tine, M anuela şi Roro. — Mergi, răspunse Roro în doi peri. — N u-ţi convine? — Mie da, da de ce să stea Nelu la coadă cu copiii. .. Isabela ridică din um eri. -— Dă, fetiţo, tu ştii. . . — Ştiu, — oftă Roro, ‘ dând u n . im aginar picior în m asa „dom nilor de sus‘‘. Şi ce înghesuială e la coadă! Ca la galerie. . . Făcu o pauză m editativă, în tim p ce lingura se rotea în m aioneză cu o m işcare de titirez. — Hm! Hm! făcu ea din gât. De m ult n ’am mai fost răcită. H ap-ţiu! — Na! Când ai răcit? —■ N ’am răcit, zâmbi Roro. D ar lângă uşa din fund am să răcesc: acolo trage. — Aha! făcu Isabela cu o mascare a capului ue sus în jos, răm ânând parcă guşată. N u-ţi convine locul. Am înţeles dom nişoară Roro! — Ai înţeles! iziaucni Roro cu ochi strălucitori. — Na, parcă-i greu! Vrei ,,K atzentisch“. — Da, vreau m asa mea, — în tă ri Roro convinsă că aceasta era traducerea cuvântului nemţesc. — Num ai tu? — Ei. .. „Noi*‘, — vorbi galeş Roro. — Care?

— Cei dela coadă: Neiu, M anuela, eu şi Grigri. — Şi pe m ine nu m ă inviţi? Roro culese cu degetul cel m ic un strop de maioneză de pe coada lingurei. II gustă savant. — E bun. G rozave m aioneze faci t u ! ... Pe tine te invit la cafea.

CAP. XV. Masa mică era lângă m asa m are ca o barcă lângă un vapor. — G rigri, îl in terp elă Roro cu glas tare, dându-i un picior pe subt m asă şi făcându-i cu ochiul; — cine e cel mai m are din sufragerie? - - Nelu, — ţipă G rigri num ele, ca pe u n an ştiu t la lecţia de Istorie, m ăgulit că a înţeles. Şi începură să râdă am ândoi cu faţa în şervetele înodate după gât. — Cine-i tânărul? întrebă o doam nă pe E rnest A rişteanu, arătân d spre Nelu. — Secretarul meu. — Interesant profil. — Ia te rog. U ită-te mai bine la vis-â-vis-ul lui. Ce zici? — Da. . . nostim ă fată. Secretară? — Nu, m aică dragă, nepoată. — „Nepoţică?“ — Nepoţică-m i eşti tu, băiat cu sâni dulci. —• Ssst! II y a des ennemis! M anuela se ocupa de m âncarea şi ţin u ta copiilor, supra\'eghindu~i, ajutându-i, retăin d u -le bucăţile prea m ari, având 0 alternativă m işcare de aplecare spre unul şi spre altul. D intre obrajii fem inini ai ei erau singurii nefardaţi şi nepudraţi; apăreau oval şi netezi în dim ineaţa tinereţii. D intre toate m anile fem inine — cu excepţia m ânilor degospodină ale Isabelei, şi a m ânilor cu gropiţe ale lui Roro — num ai ale M anuelei nu aveau unghii roşii. Con­ deiul tezelor, al tem elor şi al extem poralelor, chiar şi absent, le dădea o ascultare şi o m editaţie şcolărească.

Se „gătise'^' p e n tru m asa cu m usafiri îm brăcându-se cu o rochie de catifea neagră cu guleraş alb, abea decoltată în ju ru l gâtului. B raţele goale, m irate. Cozile aurii. Picioa­ rele, în pantofi noi, cum inte ală tu ra te subt m asă. Era lum inoasă, blândă şi râzător tim idă,, ca acei stru ­ g u ri singuratici copţi în viţa din faţa cerdacului unei case bătrâneşti. Involuntar, ca ochii tu tu ro r bărbaţilor, şi ai lui Nelu evaluau şi com parau. E rau m ulte fem ei frum oase la m asa m are. Dar erau astfel îm brăcate, cu tru p u l agresiv fem i­ n in în toate m işcările destinate parcă exclusiv bărb atu lu i, sau unei oglinzi prealabile, încât ochiul era obligat să le desbrace. Le jupuia scurt, ca pe-o banană, şi le arunca. Acest gest II provocau îndată în ochii spectatorului bărbat. Cu toate şovăirile nubilităţii, şi M anuela era frum oasă. Şi totuşi, ochii îi respectau haina, m ulţum indu-se s’o pri­ vească aşa cum le apărea, până când un început de zâm ­ bet le răsplătea castitatea contractului. Şi totuşi, niciuna d in tre acele fem ei frum oase, nu dădea o mai em oţionantă im presie de fem initate, decât cea m ai fetiţă d intre ele, cea m ai crudă, M amlela, care părea sora ceva m ai m are a lui Roro, şi sora m ai mică a tu tu ro r fetelor din m orm in­ tele tre c u tu lu i şi din portretele lui. Avea în ea, fetiţa cu cozi a u rii şi ochi negri lin desvăluiţi de m işcarea genelor parfum ul întâii nopţi cu liliac în florit în tr ’un oraş de provincie. ■ — In ce clasă eşti, dom nişoară? o întrebă Nelu. — In tr’a şasea. — La Roman? — Da, la Roman. Nelu zâmbi. M anuela se înroşi, aplecându-se grăbită spre copii. Ea dela Rom an socotea pe avocaţi a tâ t de deştepţi — fiindcă pot vorbi când vor şi oricât, — încât orice ră s­ puns de-al ei la o în treb are de-a lor, credea că-i o prostie. Şi totuşi nu putea răspunde decât „prostii“, la în tre ­ bările dom nului avocat Antohi. T ot ce n u era „prostie", toate m iile de gânduri şi în treb ări din ea, erau ca o m are tăcere de stele, ascunsă în tu m u ltu l inim ei. N um ai la şcoală răspundea tot ce ştia, căpătând note bune. D ar cu oam enii m ari nu p u tea vorbi. Nici chiar cu m am a ei.

ş tia că-i condam nată la tăcere. O tăcere pe care-o adora ca pe-o carte de versuri, cetită în tr ’ascuns. Cu toate acestea, p rietenul copiilor n ’o intim ida. Se „iucase“ cu ei în ham bar, cu -atâta sim plicitate şi b u n ă ­ voinţă. . . B ună-voinţă? Adică indulgenţă. Sigur, o tratase şi pe ea ca şi pe verii ei: copii. D ar ea nu mai era copil. Nu: dom nişoară. îndrăzni să-l privească, întâlni privirea ochilor albaştri, şi se înroşi până în vârful urechilor. E ra o proastă! Se făcuse de râs. Ce putea el să gândească despre o fată care tace, tace, tace, — şi se roşeşte. Dacă n ’ar fi fost rudă m ai um ilă a fam iliei A rişteanu ■— nedeprinsă cu răsfăţu l — şi dacă n ’ar fi fost atâta lum e străină la m asă, ar fi fugit la ea în odae, s’ar fi culcat în pat, cu lum ina stinsă şi ar fi plâns o sută de ceasuri într-o singură batistă, — fiindcă era şi m ai proastă tocm ai atunci când ar fi dorit să nu fie. Proastă, rău îm brăcată, dem odat îm brăcată, prea grasă, stângace in m işcări, cu m âni vulgare şi cu cozile acestea de-o sută de ani în urm ă, de pe vrem ea străbunicelor. Şi le scutură ou o m olatecă şi încântător de blândă m ânie, dându-i lui Nelu imipresia c-o vede în tr ’un ham ac de vară apărându-se de-o frunză căzută din creanga de deasupra. — G rigri, ce zi este astăzi? întrebă tare Roro. Zi că-i A junul Crăciunului, îi şopti ea repede ca atunci când ,,sufli“ vecinul h de bancă. — A junul C răciunului, — răspunse dispreţuitor Grigri. ■ — Daaî Eu uitasem ! Ştii, cu-atâta apă. . . se strâm bă ea ca în faţa unei inundaţii, arătân d paharele cu apă, şi stilclele, tot cu apă, de pe m asa lor. E ra şi vin, alături de Nelu. Dar am intirea celui dela Iaşi era prea recentă. Aşa că acceptase de bună-voe regi­ m ul copiilor. Masa m are însă, nu m ai acorda nici-o atenţie celei mici. Era pe sfârşite. Conversaţiile deveniseră gălăgie, zâm be­ tele, râsete. P aharele se um pleau şi goleau repede, cu roş şi galben alte rn a t în cristalul lor sunător. Şi alături de băuturi, fum ul ţigărilor şi pipelor înceţoşând clarita­ tea lum inii, îi îm pletea pe unii ou alţii laolaltă, în tr’o dez­ ordine şi o fratern izare de sfârşit de masă copioasă, lă­ bărţând şi gesturile, şi glasurile, şi privirile. Nu încă beţie.

D ar pragul ei de tobogan. Lipsa lău tarilo r — instinctiv resim iţită de bărbaţi, ca o ţiuire la ureche — era înlocu­ ită prin vociferări. V ăzând că aluziile nu găsesc uşă de intrare, Roro in ­ terp elă direct pe m am a ei care prezida m asa cu o paloare de M adonă ai cărei ochi se oţeleau spre E rnest A rişteanu. — M amă, da noi n ’avem d rep tu l să bem un pic de v in . . . de Crăciun, — com pletă ea. — Copiii nu beau, — răspunse aforistic doam na A riş­ teanu. — Da sunt şi oameni m ari la m asa Mea, — replică Roro, devenind cu dârzenie am fitrioană la m asa mică. Tocmai sosea şam pania. C ăpătară două cupe şi două păhărele de liqueur, trim ise de Isabela Călugăru, căci Mimi A rişteanu îi uitase. Tot Isabela încredinţa lui Nelu o sticlă plină, rupându-1 să o adm inistreze. Ea începuse preparativele cafelei negre în tr ’un uriaş ibric. — E u .. . începu M anuela. Vroise să adaoge; ,,Nu b eau “, — d ar nu îndrăznise. Luă din m âna lui Nelu cupa în care şam pania graseia înt r ’o roire de spum e, o aşeză pe masă în faţa ei, si neştiind ce să mai facă, o ascultă ca pe un in stru m en t de m uzică atins, d e zm * rd ân d u -i cu unghia buza brum ată. — Nel'.ile! îl dojeni Roro cu o vibraţie de râs în n ă ­ rile dilatate. Şi Nelu văzând că n ’o poate păcăli, se supuse, tu rn â n d şam panie peste guieraşul de spum ă al m iniaturei de pahar. Masa m are ciocnea cupele de şam panie, cu închinări curtenitoare. C lin :h etu l m uzical al cristalelor, sopran pre­ lungit, trecea ca un fir de argint num ai p rin tre num e de fem ei — Mimi. Dudu, Margo, Zizi, Elena-, P iţi — făcând un şirag frivol de ju r-în -ju ru l mesei. Roro aruncă o privire dispreţuitoare ,,dom nilor de t u s “: prin domni, înţelegea şi doam nele cu costum de sky — şi ridicândn-şi păhărelul sus de tot ca spre un ră ­ sărit de soare vorbi: — Tu p en tru cine toastezi? — P e n tru Nelu, — răspunse categoric G rigri, dar vă­ dit preocupat de altăceva.

— Eu? se în treb ă ea singură. P e n tru Nelu. Tu, M anuela? Ca arsă de ger, M anuela îşi acoperi obrajii cu palm ele. — Caşi voi, — răspunse ea în şoaptă şi încercând să surâdă fiindcă m ai-m ai îi venea să plângă. în tre tim p G rigri se apropiase de Nelu întrebâncki-1 ceva la ureche. Nelu îi răspunse în şoaptă. — A ha' se dum iri G rigri reluându-şi locul. A scultaţi, noi închinăm aşa, ascultaţi: T răiască Nelu Căpitanu, hiphip, ura. Ţineţi m inte? — Bravo ţie, băete, — aprobă Roro. Ai m em orie bună: n ’ai uitat ce te-a învăţat Nelu la ureche. — Asta-i! Eu ştiu dem ult asta. Dela football. — începem . Una, două trei. Trăiască Nelu Căpiţanu, ţipă Roro c’o m ie de greeri în ascuţim ea glasului. Şi toţi în cor: — H ip-hip, ura. D ădură duşcă pe gât cupele şi păhărelele. vŞi M anuela, cu tem eritatea tim izilor. —• Copii, nu cum va v ’aţi îm bătat? Toate capetele m esei m ari erau întoarse spre masa mică. — Maică dragă, lasă-i în pace: petrec şi ei. Capul M anuelei ardea fra g e d , ca u n coş cu cireşe de Mai. Ochii dela m asa m are o văzură şi se opriră asupra ei. — Delicioasă vrâstă, — vorbi un glas de tem ee. ■ — Delicioasă fată, — rectifică un bărbat. Şi Isabela C ălugăru care acceptase fără nici-o, am ără­ ciune com plim entele adresate surorei ei p en tru şunca, tu r ­ tele şi cozonacii făcuţi de ea, — m urm ură deajuns ele tare: — E fetiţa mea. — Aţi văzut? le şopti Roro. Petreceam mai bine decât „dom nii de sus“. Toţi ,se u ită la noi scrâşnind din dinţi. Nu şcrîşnea nim eni din dinţi, dar Roro agreia în unele ocazii expresiile tari. P rin cupa de şam panie M anuela trecuse d in tr’un ano­ tim p — al obrajilor roşii — în tre itu l: al râsului cu ochi strălu cito ri şi capul uşor ră stu rn a t pe spate, lăsând s’apară palpitaţia dulce a liniei de subt bărbie. Râdea. P retex tu l: vorba fetitei.

—■ Scrâşnind din dinţi, Roro? — Da, aprobă P.oro, zâm bind cu m odestie. N elu îşi tu rn ă din nou şam panie. M anuela, având în braţul, gol alungirea unui gât de lebădă, îi întinse cupa ei goală. . — .Nu vi se pare că m ergem mai iute? întrebă ea pe copii, cu ochii scânteetori şi orbiţi caşicum ar fi privit izbucniri de artificii. Nelu zâmbi, şi întorcând capul, consultă dirf ochi pe Isabela Călugăru. Mama M anuelei ridică din um eri, su ­ râzând indulgent. Era atâ't de frum oasă fetiţa ei, încât n u-i venea să-i refuze vibraţia de diam ante pe care şam ­ pania o aprindea în tin e reţa ei. ■ — P e n tru cine bei, Nelule? îl întrebă Roro. — D intăi, p en tru cea mai frum oasă dom nişoară. . . P ieptul M anuelei se ridică şi se lăsă iute. — . . .apoi, p e n tru cea m ai drăgălaşă fetiţă, şi la urm ă, p e n tru p rieten u l Grigri. — Nelule, care-i diferenţa d intre „frum oasă şi ,,drăgălaşă?^‘ — Tu, M ickey-M ouse eşti drăgălaşă. . . — Merci, Nelule, am înţeles. Şi m ă iubeşti şi pe m ine? Valul copilăresc al sângelui izbucni şi în obra.-jii lui Nelu. — Pe tine te iubesc, — stărui el, desnodându-i şerve­ tul dela gât. — Şi pe m ine, — oftă ea. >

CAP. XV I. B ărbaţii nu vroiau să plece din sufragerie unde p rin ­ seseră rădăcini p rin necontenita succesiune a sticlelor de şam panie. D ar nevoia de lău ta ri devenea to t m ai acută. E rnest A rişteanu, m ereu preocupat de grupul nim felor albastre de care dorea să dispue singur dădu o dispoziţie în şoaptă. Sania porni în galop spre sat. Şi după un sfert de oră, pe pragul uşei apăru o guşă cu ţim bal, u n rîs hlizit cu ochi ca m ăslinele, ducând o

vioară jig ărită ca un câne rîios, şi o vioară secundă, um ilă în redingota verzue. Venise cheful din sat, cu sania boerească, in trân d cu sm erenie pe pragul căldurei, şam paniei şi al cinsti­ telor feţe. — A uuu, — hăuli cu glas enorm de bou, în stare să răsune peste două sate, guşa cu ţim bal. Viorile ţiuiră. Şi în aplauze care aprinseră un- zâm bet viclean pe feţele ţiganilor, parcă m ai pieptoşi, toţi tre i în ain tară spre m asa boerească. — Copii, — îi m ătu ră c’un gest au to ritar al m ânei, doam na A rişteanu. Şi dem nă, ea cea dintâi, se ridică şi plecă. Pe urm a ei, E rnest A rişteanu prinse m âna vecinei, ridicânclu-se cu ea, şi pe rân d culese pe toate fetele al­ b astre din ju ru l mesei. Ţ inându-se de m ână, cu el în fru n te, form ară un fel de serpentin care izbucni din su­ fragerie p rin toate odăile casei, cu chiote şi cântece. A stfel nim eriră şi la uşa odăii de sus în care Nissim G orîşnic îşi aştepta consultaţia. Uşa era închisă. T u ­ m ultul se opri în faţa ei, bătând-o cu pum nii. — D ar ăsta cine-i? în treb ă E rnest A rişteanu dând cu ochii de Gorîşnic care le deschisese uşa palid şi r ă ­ tăcit. — Eu eşti client dela dom ni prufesur, — explică el gângav, dându-le parcă paşaportul prezenţei sale. — A ţi auzit, fetelor? El e clientul lui dom nul pro­ fesor. U nde-i dom nul profesor? Cine-i dom nul profe­ sor? Şi de ce-i profesor dom nul profesor? —■ La m asă, şopti zăpăcit Gorîşnic. — Hai să-l căutăm pe dom nul profesor. Şi călăuzit de E rnest A rişteanu, vicleim ul îşi u r ­ m ă spiralele investigatorii din capătul cărora avea să izbucnească un patefon şi dansul până dim ineaţa. în d ată după „nebuni“, u n ciocănit politicos răsună la' uşa lui Gorîşnic, şi capul lui Roro se ivi prin deschi­ zătu ra uşei, aducând şi tru p u l după el, căci Roro in tra în rate în odăile oam enilor necunoscuţi. — Ai avut to t ce-ţi trebue, dom nule? îl în treb ă ea. Da n ’ai m âncat nimic! se alarm ă ea văzând m âncările de pe tabla intacte.

— M ata eşti fitiţâ dela dom ni prufesur? — Da, dom nule. — Şi m â rog, pâpa n ’ai sâ vii la m ini? Roro aruncă o privire spre uşa pe care abea po r­ nise dansul ,,dom nilor de sus“, şi răspunse: — M ata culcă-te. T ata ai'e m usafiri. M âne am să-l aduc eu la m ata. Noapte bună, dom nule. Ii întinse m âna şi plecă. Şi după ea, în casa care vuia de veselie, Gorîşnic răm ase şi m ai singur cu litania celor şapte num e: Eizic, G hitla, Ruhăla,. Şaia, Şoil, Iza şi Rebeca. — M amă, nu eşti supărată? o în treb ă M anuela pe m am a ei, cu faţa îm păenjenită de rîs. — De ce să fiu, fetiţo! D istrează-te. — Ştii, aşa de iDine petrec! în salon se şi pornise dansul. — D um neata nu te duci să dansezi, dom nule A ntohi? îl în treb ă în treacăt Mimi A rişteanu doritoare să arunce un băiat frum os în drum ul lui E rnest A rişteanu. • M anuela închise ochii, c’vrn frig în spate. — M ulţum esc, doamnă, nu dansez. Am treabă cu copiii. P orniră toţi trei spre odaia lui Roro. M anuela era atât de fericită încât atinse în treacăt m âna lui Nelu, şi roşie, fugi în ain te a lor spre odaia lui Roro, având un cer cu clopote în b ătaia inimii. Roro nu se îm brăcase încă. Gesticula, pai‘că făcând un descântec, în faţa lui Jo. — Ce faci aici, Roro? o în treb ă M anuela. — Da unde-i Nelu? — Vine în urm ă. — Eu . . . vorbeam cu Jo. — Haide odată, — se răsti G rigri din prag. Aa! D um neata eşti grăbit? — Sigur. —■ A tunci du-te singur. Ai lanternă. G rigri se bosum flă. Avea lanternă, dar n ’avea curaj să plece singur spre ham bar. Ca să-l consoleze N elu îl luă de bărbie: — Lasă, G rigri, noi bărbaţii m ergem înainte. Cu un şoşon în m ână, Roro ridică ochii spre el.

— Ba nu. Fiecare dom nişoară m erge cu cavalerul ei. Tu, Nelule, cu M anuela . . . — Şi tu, M ickey? — Eu cu Jo. — Şi eu? sări Grigri. — Tu cu lanterna.

CAP. XVII. Cu toate că-i veneau şi pe gene, fulgii îi păreau de­ parte M anuelei ca nişte sate albe revărsate pe coasta unui m unte de crem ene în tr ’o noapte de prim ăvară când tot păm ântul e în florit de toporaşi. — Ce cald e! şopti ea dând să-şi deschee paltonul.. Dar m âna lui Nelu îi acoperi m âna, oprind-o. Şi alţi toporaşi înfloriră noaptea de prim ăvară din- satele n in ­ sorii. B raţul lui Nelu era subt b raţu l M anuelei; aşa hotărîse Roro care venea în urm ă cu m âna în capul lui Jo. Cel din urm ă venea G rigri cu faru l: dela lan tern ă îl avansase la gradul de far. Lopeţile făcuseră p ârtie prin om ătul înalt. Aşa că toate drum urile din ogradă erau ca nişte tunele de m ar­ m ură. Dela uşa' casei până la ham bar erau vre-o tre i­ zeci de m etri, n u m ai m irlt ca dela uşa unei biserici până la altar, dar p e n tru o m ireasă u n astfel de drum e mu.It mai m are decât cele m ari p u r şi sim plu. P e n ­ tru M anuela, drum ul dela casă până la ham bar, răm.as în urm ă cu două am intiri: b raţu l lui Nelu subt al ei, m âna ei în tr ’a lui Nelu, — fu a tâ t de lung, încât la uşa ham barului oftă în gând: ,,Ce repede-a tre c u t“. Boerel le făcuse o surpriză, ridicând în cinstea lor, la uşa ham barului, statuia om ului de om ăt cu ochi de cărbune. ,,Farul“ lui G rigri scplptă din nou conturul celui gros, fălcos, rotund şi cu capul tuns chilug, ca un Ion recru t al iernii. — Nu-1 fotografiezi şi pe dum nealui? propuse Roro. — Ce spui prostii? Noaptea!

— Sst! Nu ţipa, — se încruntă Roro, I n tr ’adevăr, nu num ai ea, dar toţi sim ţeau nevoia de-a vorbi încet în preajm a Stelei care-i aştepta în în­ tunericul ham barului, pe blana ei de urs, îm podobită şi frum oasă ca o M aica Dom nului cu pruncul ei în b ra ­ ţe, veghiată de ochii lui Boerel şi ai veveriţei de pe um ă­ ru l lui. — Cine-o ia? în treb ă Grigri. — Nelu, — răspunse Roro. — Sigur, — Nelu, aprobă Grigri. —■ Da, Nelu, — se resem nă M anuela privind cum Steaua îl lua locul. P orniră după N elu privind Steaua în ă lţa tă -p rin tre fulgii care s’adunau în ju ru l ei şi-al zvonului încet de zurgălăi, ca m ieii. D rum blând pe su b t ferestre. V ân­ tu l căzuse. E ra ’n tre fulgi o pace albă ca în tre hulubi fără de uliu pe de-asupra lor. Iţi aduceai am inte că au fost odată îngeri în copilărie; fulgii veneau din cerul lor. In fiecare fulg era şi un ,,a fost odată“ ca în odăile bunicilor unde adorm copiii şi pisicile m ai bine. In fiecare fulg era şi am intirea altui fulg, în fiecare clipă şi am intirea altei clipe, totul era şi vechi şi nou, şi parcă iarna se’ntâm pla în ju ru l leagănului lui Isus în anul când era copil, nu în m ileniile începute cu m or­ m ân tu l Lui. — Unde cântăm ? întrebă Grigri. —■Mă sui, Nelule? îl invită Roro, fără să răspundă lui Grigri. O luă în braţe, ridicând-o la fereastra sufrageriei. Se bălăceau în cântecul ţiganilor toţi cei din ju ru l mesei, ca porcii în glod gras după o arşiţă de vară. Din braţele lui Nelu, ochii Stelei, de subt fru n tea lui Roro, p riv iră şi’n salon. D ar înainte de-a zări ochii fetiţei, E rnest A rişteanu în corp la corp ritm ic, văzu S teaua înălţându-se. Şi din p lin dans, c’o m ână îi făcu sem n să plece. — Haidem. Ţ inură sfat lângă cerdac. In m anile lui Nelu, Steaua se în trista subt fulgi. — A tunci ce facem? întrebă G rigri. Parcă nim eriseră la o casă străină. Si se m irau oa-

recuni că n u-i la tră cânii. Roro îşi m uşca buzele, fră ­ m ântând cu degetele capul lui Jo caşicum acolo ar fi fost sediul soluţiei. — G rigri, ia Steaua. — Eu? se m iră el şi surprins şi m ăgulit. — Tu. Poţi să-m i spui merci. — Merci. — Tu, Nelule, d u-te în casă şi invit-o pe tan te Isabela să vie cu tine în cerdac . . . da ştii, eşiţi aşa boereşte, — v orbi ea cu em fază deschizând cu braţele o im aginară uşă de palat îm părătesc. Şi noi vă întrebăm , da ştii, noi ne facem că nu vă cunoaştem : — Boeri dum ­ neavoastră, prim iţi colindători? Şi voi ne răspundeţi: Cu plăcere, oam eni buni . . . Şi noi cântăm num ai pen­ tru voi, — vorbi ea cu m ânie, dând din picior; şi voi . . . Avu u n zâm bet de o încântătoare viclenie, făcând o reverenţă: ■ — . . . ne daţi ce vă lasă inima.

A lta-i ninsoarea, când eşi pe uşa de dinfaţa casei, şi când te întâm pină la scara cerdacului cu trei copii veniţi cu Steaua. C ântecul lău tarilo r din sufragerie ss încrucişa dis­ cordant cu patefonul dansului din salon, peste zarva glasurilor, dând casei de ţa ră un zvon de oraş care p e ­ trece după m iezul nopţii. Nelu închise uşa. Isabela C ălugăru respiră adânc. După căldura şi m irosul de fum , m âncări, şi parfum ul odăilor, aerul iernii in tra în piept, p u r ca arom a u nui m are fru ct al spaţiilor gerului. Cerdacul era în iarnă ca pe pragul lunii. O lum ină albă şi o tăcere albă îl îm prejm uiau în tr-o p lu tire de aureole. In tim p ce N elu o căutase pe Isabela Călugăru, p u ­ nând-o la curent cu dorinţa lui Roro, copii plecaseră până la poartă. In clipa când uşa casei se deschise, por­ n iră şi ei dela poartă înspre cerdac, păşind apăsat p rin

om ătul m ereu nou, afânat de ninsoare. V eneau cu fu l­ gii ca d in tr’o m are depărtare, îm brăcaţi peste paltoane cu blăniţe albe de zăpadă. G rigri în fru n te: cu m ândria de-a fi p u rtă to ru l Stelei, dar şi cu desperatul efort de-a n ’o scăpa din m ânile încleştate. Se opriră la scara cerdacului pe tre a p ta căreia G ri­ gri puse un picior în tr ’o atitudine de soldat care predă steagul unei victorii. — Acasă boerii? în treb ă Roro. — Acasă. — Boeri dum neavoastră, prim iţi colindători? — Prim im , cu m are plăcere. Roro vorbea ca o fetiţă din poveste, cu sm erenie. C redea în te a tru l ei şi’n dialogul m ai dinainte ştiut, ca în tr ’o poveste pe care ea ar fi istorisit-o altora, dar o poveste aevea întâm plată. Pe toate cele p a tru zări ale sufletului ei, copilăria ningea acoperind urm ele paşilor lui Moş C răciun care se apropia de gura sobei. Era în plin m ister de iarnă. Steaua părea că aţipeşte în m ânile lui G rigri. Se trezea, tresărind, c’un zvon tim id de clopoţei sulRiri. Parcă era pe-aproape o stână de prim ăvară— începem , — şopti Roro, dând un ghiont lui G ri­ gri. Acuma. începură num ai ei. M anuela visa cu ochii deschişi în iarnă ca în fundul unei m ări cu m ărgean alb, p rin străveziul căreia, de­ p arte tare, ca un cer albastru cu soare, apărea capul u n u i băiat cu ochi albaştri, cu ochi de prim ăvară. „Sculaţi, sculaţi, boeri m ari. Prostule, taci din gură . . .“ Şi cântecul se opri în tre p a tru ochi zburliţi de m â­ nie şi dispreţ reciproc. Am ândoi cântau falş şi în dez­ acord, dar Roro se grăbise să-şi exprim e indignarea în tim p ce G rigri lupta eroic să închege un început de cântare. G ata să pornească înspre Roro ca o catapultă. Steaua se opri în drum , căci dela spatele copiilor, trezit

d in somn, dar încă în somn, a lt glas se înălţa, p u r şi pu tern ic, v ib ran t în tin ereţa lui de argint ca plopul în lum ina lunii. „Sculaţi, sculaţi, boeri m ari, Florile dalbe. Că vă vin colindători. Florile dalbe. N oaptea pe la cântători, Florile dalbe . . Cânta M anuela p rin tre fulgi, dar ca subt cer al­ b astru . Ii ardeau şi ochii, şi obrajii şi buzele. Buzele singure îşi aduseseră am inte de secretul lor, de m ân­ d ru l lor secret: glasul de argint pe care M anuela îl u i­ tase. Cânta, venind din veacuri cu un cântec vechi. ,,Sculaţi, sculaţi, boeri m ari, Florile dalbe . . O Stea era în m anile copiilor, dar alta şi mai tain i­ că se ridica în p ieptul ei, sus înălţată, p â n ă ’n s tră lu ­ cirea ochilor cu fulgi pe gene. O Stea şedea în iarnă şi în m ânile copiilor; alta şe­ d e a în inim ă. Fulgi albi cădeau pe una din vechim ea iernii; străluciri cădeau pe alta din întâia prospeţim e a lum ii. Şi glasul care se în ăb a tot m ai puternic şi mai plin, în valuri tinere de-argint, ducea ninsorii albe, şi m ai albe, florile din cântecul atunci născut, ca şi Isus, subt strălu cirea ca de S tea din B ethleem a ochilor albaştri. — S ărut m âna la boeri. Să tră iţi şi la m ulţi ani cu să n ăta te şi noroc, — răsună bufon după v ibraţia cân­ tecu lu i am uţit, glăsul lui Roro. Steaua din m ânile lui G rigri, capitulase, culcându-se pe scară, ca-un ,,răn it în ^:ăsboae“. Ochii lui Nelu priveau în ,sus. Glasul plutea încă în ninsoare, dându-i o viaţă nouă, o splendoare em ines­ ciană ca acea „m ândră glăsuire a pădurii de a rg in t“.

Niciodată nu-1 em oţionase în aşa m ăsură un alt glas, cu toată sim plicitatea naivă a cântecului. Plin, pur, am plu şi neted. Un glas vrednic să răsu n e su b t bolţi ^de catedrală p rin tre înalte acorduri de orgă şi dangăte prelungi de clopot. Isabela C ălugăru o luase în b raţe pe Roro, săru ­ tând-o. T recu în braţele lui Nelu, lăsându-1 pe G rigri in b ra ­ ţele Isabelei. — Da unde-i M anuela? O căutară toţi deodată, întorcând capetele spre scara cerdacului. D ispăruse. In locul ei, ninsoarea căzând num ai din norii iernii,, părea b ătrân ă tare, sură, num ai din câlţii vechim ilor cu painjeni.

CAP. XVIII. C am era lui Roro era alături de-a lui Grigri, cu o uşă despărţitoare. Şi la Iaşi erau vecini. Aşa că Roro cunoştea toate zgomotele „individului“. Şi uneori c h ia r specula inform aţiunile pe care i le dădea acuitatea u re ­ chii ei. Căci individul era cam leneş în ce priveşte spă­ latul. La Iaşi, operaţiunea era sim plă. Se ducea în odaia de bae, se v âra subt duş şi consum a tot cazanul, spălându-se şi pe dinţi tot subt duş unde-şi trecea tim ­ pul cântând cu voce de tenor sau de soprană diverse cântece galante sau răsboinice, auzite la şcoală. D ar la Silivestri, unde n u era bae, lucrurile se complicau. S pă­ latul integral şi conştiincios cerea îndem ânare şi efort. Individul trişa, am ânând zilnic efortul şi în treb u in ţân d resursele îndem ânării p en tru a da im presia că se spală prim ejdioasei sale vecine, invulnerabilă subt acest ra ­ port. Ce făcea individul? Sim foniza spălatul, făcând zgomote onomatopeice, trân tin d lighenele, oftând ca subt duş rece, ciocnind cănile; şi m ai făcea şi apărae cu a tâ ta abundenţă încât deseori câte un fir de apă trecea

p e subt uşă, apărând în cam era lui Roro, ostil lui Jo şi papucilor ei de noapte. D ar toate acestea le făcea îm ­ brăcat, căci Roro ştia perfect zgomotele îm brăcării şi desbrâcării individului, şi-l auzea îm brăcându-se înainte d e-a începe lu p ta cănilor şi lighenelor şi foşnetele im ­ petuoase ale apei vărsate de sus. In fiecare dim ineaţă, când se în tâlneau la cafea, Ro­ ro îl anunţa confidenţial: — Nici azi nu te-ai spălat. Să-ţi fie de bine! — Iar m 'ai spionat! Am să-ţi a ră t eu ţie! Şi totuşi cearta n u începea, fiindcă G rigri nu vroia să se com prom ită faţă de m usafiri şi servitori. D ar cu vrem ea, terorizat de şantajul pe care Roro îl făcea zilnic, am eninţându-1 că-1 divulgă, G rigri se sacrificase, începând să se spele zilnic. Cum? A sta-i altăceva. D ar se spăla, făcându-şi o am ară datorie în faţa conştiinţei sancţionate de după uşă. Aşa dar, Roro se inform a p rin sunete şi zgomote asupra în tâm plărilor de alături, uşa despărţitoare că­ pătân d sensul unui ziar cetit cu urechea. Iată de ce Roro putea să in tre oricând în odaia individului, fără -să m ai bată la uşă, neriscând să-l găsească în poziţii de­ licate. In loc să asculte, de data aceasta Roro m edită în faţa uşei despărţitoare. Auzea o tăcere suspectă. Indi­ vidul nu dorm ea — când dorm ea, sforăia — nici n u se gândea în p at — când gândea, adorm ea şi sforăia — nici nu cetea, când cetea noaptea îl apuca frica şi fă­ cea zgomote oribile ca s’o deştepte şi pe Roro, obli­ gând-o astfel să ţipe la el. Şi totuşi, se întâm pla ceva dincolo. Ce? N oaptea C răciunului. V izita lui Moş Crăciun. G hetele puse la sobă. Dar individul pretindea că nu crede în Moş C ră­ ciun, că num ai ,,cocuţeIe“ m ai cred, şi că, în consecinţă, el n u-şi m ai pune ghetele la sobă. Roro in tră brusc, descoperindu-1 pe G rigri cu toate ghetele, pantofii, papucii, galoşii şi şoşonii în fro n t de C răciun la gura sobei. — Aha! Bine înţeles, am ândoi erau desculţi, fiindcă şi în -

călţăm intele lui Roro îl aşteptau ' pe Ivloş C răciun la gura sobei. G rigri era în pijam a; Roro la fel. — Ce cauţi la m ine? — o întrebă el punându-se în faţa sobei, bine în fip t în picioarele îndepărtate late ra l, în tr'o atitudine de lupte greco-rom ane. — Tu îl aştepţi pe Moş Crăciun? — Eu? Ce-s prost ca tine? — Da pe cine aştepţi? — Pe nimeni. — A tunci culcă-te. — T reaba mea. Ce, îm i dai ordine în odaia mea? — Nu, da spun, — vorbi Roro cu o blândeţă p er­ fidă. Vroiam să te rog ceva . . . G rigri se înf ip.se şi - m ai tare, cu m ânile în buzuna­ rele pijam alei, apârându-şi parcă avutul. — . . . Im prum ută-m i mie pe la noapte, asta, cum .se cheam ă? Naiv, G rigri îi u rm ări m işcarea degetelor piciorului; întâlnind alineerea încălţăm intelor. — Botinele, — ţipă el isteţ şi agresiv. Nici cuvin­ tele n u le m ai ştii! Ai să răm âi rep eten tă în tr ’a întăia. ■ — Da, botinele. Im prum ută-m i, te rog, botinele tale, adică nu num ai botinele: tot ce ai acolo. Se vede că le-ai pus la uscat! se prefăcu că explică prezenţa lor la soba lui Moş Crăciun. Şi la m ine în odae arde focul. Mi le ’m prum uţi? — Nu. — De ce? — Nu. Nu. Nu. Aşa vreau, aşa fac. Şi ieşi afară din odaia mea. — Ies, da vreau să-ţi m ai spun ceva. Am venit să-m i îm prum uţi botinele, da nu le mai iau. — P e n tru ce, m ă rog? Fiindcă nu ţi le dau. — Nu, drăguţă. U ite m ata ce picioare ai, şi ce unghii! adaogă ea cu dem onstrativ exagerată scârbă, refugiindu-se după uşă, pe terito riu l ei. D upă aceasta ispravă deschise uşa sobei, stinse lum â­ narea şi se aşeză în pat, cu ochii la lum ina jarului. In ­ dividul tot nu se culcase. Roro zâmbi. Avea certitudinea

că individul şedea lipit de uşa ei; îi era frică singur. P ă ­ rin ţii şi toată lum ea erau jos. — Roro. . . Şi uşa se deschise precipiat. — De cine fugi? — De nim eni, —■vorbi el sacadat, parcă lunecând pe ghiaţă, depărtându-se cu m ult avânt de uşa lăsată în tre ­ deschisă. — Nu m ai ai lum ânare? — Ba am. —■ Atu.nci co vrei? — Uite. . . dacă mi-1 îm prum uţi pe Jo, îţi îm prum ut şi eu botinele. Mi-1 îm prum uţi num ai la noapte, — Hm! îl vrei pe Jo cu îm prum ut, — m edita Roro, îndoindu-şi picioarele subt oghial, cu genunchii aduşi la gură. Şi ce vrei să faci cu Jo? —- Nimic. . . aşa. . . — Da, de-un pam.plezir, — vorbi Roro în genul Cu­ coanei C hiriţa. Şi ce vrei să fac cu botinele tale m urd are şi ude? Să ţi le usuc la soba mea? — Cum să mi le usuci? S u n t uscate. —• Credeam . ... — Parcă spuneai că-ţi trebue p e n tru Moş Cră^-iun? — Aa! P e n 'ru asta mi le dai? .Atunci se schim bă lu ­ crurile. Mi le dai vrasăzică p en tru Moş Crăciun? — Da, conveni G rigri b ănuitor şi neliniştit, legănâdu-se ca pe puntea unui vapor. —: Acum a spui da, şi m âne spui nu. Te ştiu eu! vorbi Roro blazată. — Pe cuvântul m eu de onoare, — Ei! A sta-i tot un cuvânt. —• A tuncea cum? — Ascultă, Grigri, — vorbi ea scoţându-si picioarele de subf oghial şi căutându-şi papucii cu vârfurile după ce si le trecu prin blana lui Jo; vrei să facem un. . . ra atât de m ândră de cuvântul pe care avea să-l spup, încât înainte de a-i veni pe buze, îşi um flă pieptul şi nările, încordându-şi capul. . —■ . . . un contract.. Făcu cunoştinţă cu acest cuvânt la Iaşi, în tr ’o zi când N elu exam ina un contract scris la m aşină de A xinte,

corectându-i greşelile. Nelu îi. explicase, ca pentru ea, sensul cuvântului. —• Cum? în treb ă G rigri încruntându-şi fruntea ca u n ţăra n la târg în faţa unui ovrei, neîndrăsnind să în treb e: ,,Ce-i asta contract?" deşi hab ar n ’avea. -— Cu h â rtie .şi cerneală, — răspunse Roro, a p rin zând lum ânarea. Tu ştii să scrii? G rigri înghiţi dem n, refuzând să răspundă. — P u n e-te la masă şi scrie ce spun eu. în tim p ce G rigri proceda întocm ai, dar cu cocleală şi trăgând m ereu cu coada ochiului c â r^ spre Roro, când spre uşa cu emoljiile singurătăţii după m iezul nopţii, când spre Jo, — Roro se plim ba p rin odae, cu m âinile la spate, ca Dom nişoara A ntoineta Popescu — profesoara ei — când le dicta silabele cuvintelor p e n tru dictando pe placă. C ăuta să-şi am intească şi explicaţiile lui Nelu, şi. ee văzuse în acel contract. — Eşti gata? —• Hai spune, nu te m ai grozăvi. — Scrie, vorbi im perativ Roro: Eu, subsem natul Grigri. . . — Ce-i asta „subsem natul“ ? — Tu pe hârtie. — Bine, scriu: Eu, Grigri. . . — Taci din gură. Nu spune prostii! F ără „subsem ­ natul'" n u-i contract. E. . . e. .. —■ Bâlbâi? — E nul! ţipă ea trium fătoare. Scrie: T u subsem na­ tu l G rigri. . . — Adică ,,eu, subsem natul G rigri", o corectă el sar­ castic m ulţum .indu-se şi cu satisfacţii de am ănunt. — . . .închiriez dela subsem nata Roro pe subsem na­ tul Jo p en tru o n o a p te .. . de Crăciun. Pardon. P e n tru subsem nata noapte din A junul C răciunului, până la orele. . . La cât te scoli tu? • — Nu ştiu. Când vreau. — Nu când vrei, băete. Scrie în contract ora. în con­ tra c t nu m erge cum vrei tu. De asta-i contract. -— Pune ora zece. ^ Ai să dorm i până la zece? vorbi ea cu dispreţ.

— Da ce? Crezi c’am să m ă scol la şapte? S unt în vacanţă. — Nu la şapte, la douăsprezece, ca mine, — Bun, la douăsprezece, conveni Grigri. Scriu: până la ora douăsprezece. — Douăsprezece a. m., — com plectă Roro. — Ce-i asta ,,a. m.?“ sări el bănuitor, — A. m.? înseam nă astă dim ineaţă. Aşa se vorbeşte în contracte. Eu am în v ăţat cu Nelu. în v aţă şi tu dela m ine. Vrasăzică: până la ora douăsprezece a.m. Acum a scrie înainte: Eu Subsem natul G rigri închiriez subsem na­ tei Roro toate subsem natele m ele botine, şoşoni, galoşi, papuci. . . —■ Ce-ai înebunit? Am să um blu desculţ? —■ Tu când dorm i um bli? — Nu. Da , papucii nu ţi-i dau. — Bine. îţi lăs num ai papucii. Vrasăzică: toate sub­ sem natele m ele botine, şoşoni şi galoşi, ţinând în odaia m ea subt pat. . . —■Ce? C um arul? zeflem esi Grigri. — Nu. Papucii, individule. Fii serios când faci con­ tract. Scrie. . . subt pat, papucii. Toate acestea subsem ­ n a te le închiriez lui Roro p e n tru subsem natul Moş C ră­ ciun până la douăsprezece a.m. Tot ce subsem natul Moş C răciun va pune în subsem naţii închiriaţi lui Roro. . . — Ha? sări G rigri, pricepând în sfârşit unde vroia să ajungă Roro. Crezi c’am îneb u n it să-ţi dau eu ţie ju ­ căriile mele? — Nu faci contract? — Nu. Ce-s prost? — Nu. Eşti foarte deştept. Da de ce credeai tu că am nevoe de botinele tale m.urdare? Crezi că le luam aşa d e plăcre în odaia m ea, p e n tru parfum ? insinuă ea p er­ fid. — Să nu m ă insulţi că te cârpesc. — Dacă eşti mojic, pleacă în odaia ta unde te' aş­ teaptă. . . Vroi să spună: ,,C um arul.“ D ar fiindcă era bine-crescută, strănepoată, nepoată şi fiică de avocat, spuse: — . . .strigoii. G rigri uitase. îşi am inti. M edită. Se scărpină în cap.

îşi frecă ochii. Zâm bi p en tru el: dar cu gura până la urechi. Şi calm, declară: — Fae contract. — Faci? se m inună Roro, la rândul ei incredulă şi bănuitoare. —• Fac. —■C eteşte ca-am dictat. G rigri ceti, poticnindu-se în fiecare cuvânt. — Prost ceteşti. Da-i bine, fiindcă aiir dictat eu. Scrie: Tot ce subsem natul Moş C răciun va pune în sub­ sem naţii închiriaţi lui Roro, răm âne în odaia lui Roro şi după ce subsem natul G r:gri îmi iau înapoi subsem na­ tele botine, şoşoni şi galoşi. Mă ju r pe subsem nata m ea onoare. Grigri. Iscăleşte. — Tu nu iscăleşti? Iscăli şi Roro,_cam strâm b: „Subsevniata Roro‘\ — Cine ia contractul? întrebă Grigri. — Nici tu, nici eu. — Cum asta? —■ U ite-aşa. Şi făcându-1 sul, Roro îl aşeză de-asupra icoanei din odaia ei. Ca un m ic negustor de vechituri, G rigri apăru cu încălţăm intele în m âni şi subţiori, trăgându-le pe jos deavalm a. — Na. Dă-mi-1 pe Jo. —■Ia-ţi-1. —■Jo, — îl invită- Grigri cu cel m ai de sirenă glas. D ar Jo nici nu deschide ochii. — Spune-i tu, — o somă Grigri. — Te rog d u-te în odaia lui G rigri, — vorbi R oro im personal. Jo, ba. — Aşa-i vorbeşti. Spune-i pe num e: avem contract. — Mă rog, m ă rog. Poftim , îi spun ca în contract: Subsem natule Jo, te-a închiriat Grigri. Auzi? F ă te rog ca în contract. — Eu îmi iau botinele şi plec^ — m orm ăi G rigri. —■ Şi contractul? — îl rup.

— Il iei de-acolo? se în cru n tă Roro. Ia-1 tu dela icoană şi d u -te singur la tine în odae! A re să-ţi fie bine. . . Eu a tâ t îţi spun. . . G rigri oftă am ar, scobindu-se în nas. Şi iarăşi, în m od m isterios şi alarm ant, zâm betul ca de h arap din oglingioarele cu m ărgeluţe albe, apăru, întinzându-i gura până la urechi. — Deci râzi prosteşte? — Fiindcă eu te-am păcălit. Da, eu. Nu m ai ru p con­ tractul. Ce spun în contract? C ă-ţi dau ţie tot ce pune Moş Crăciun în botinele mele. Aşa-i? —• Aşa-i, — vorbi în şoaptă precaută Roro. —• Moş C răciun, vrasăzică. Da jucăriile nu le-aduce Moş Crăciun. .. —- D a cine le aduce? vorbi cu gra\n tate Roro. —■ Mama. — Minţi. —• Ba nu. — Ba da. —■ Moş C răciun le-aduce. — Ba mama. — M u-i adevărat. Moş Crăciun. —■ De unde ştii? L-ai văzut? — Moş C răciun vine când dormi. — Fleacuri. Prostii. De unde ştii? — Fiindcă l-am v is a t.. . l-am văzut cu ochii închişi. — Iar începi cu prostiile! —• D ar tu de unde ştii să n u le-aduce Moş C răciun? atacă Roro la rân d u l ei. —■ Ş tiu fiindcă ştiu. —• Cum? Spune cum ştii? — Aşa. — A sta-i răspuns! Aşa răspunzi la lecţie? — Le-aduce mama. — Ai văzut-o? — Dăă. . . se codi G rigri care avea u n somn in stan ta­ neu: când nu se tem ea. —■ Ai visat-o? îl bom bardă Roro. — Nu. — A tunci de unde ştii? Ia ju ră -te la icoană că n u le-aduce Mos Crăciun.

— T e ju r i?

— A tunci să taci. T ăcură îndârjiţi. — Să taci şi tu, reveni Grigri. T ăcură ca două oale care fierbe alături. Apoi Roro luă pe rân d subsem natele botine, galoşi şi şoşoni, rân d u in d u -le alătu ri de-ale ei la gura sobei. Pe urm ă, ostentativ, se spălă pe m âini şi se sui în pat. — Eu sting. Stinse lum ânarea. —’ N oapte bună. G rigri şedea în, dâra jaru lu i din sobă, la răspântia d in tre frică şi dem nitate. — A scultă, Roro, vrei să-l aşteptăm îm preună? — Pe cine? — Pe cine ne-aduce jucăriile la noapte. — Pe Moş Crăciun? — Pe m am a, pe altcineva, pe cine ne-aduce jucă­ riile. . . —■ Moş Crăciun. — Vrei? — V reau. Poftim . Vezi să nu-1 calci pe Jo; ştii, când doarm e e foarte nervos. G rigri se sui în patul lui Roro. Se ghem ui la picioa­ rele ei, cu spinarea la părete. Roro îi oferi o pernă şi pledul de peste oghial. — Vrasăzică stăm la pândă, — începu Grigri. — Stăm , dacă vrei. — Şi dacă n u -i Moş Crăciun? —■ E Moş Crăciun. El vine din cer, in tră pe horn. . . Ochii lui Roro se opriră lung asupra jaru lu i din so­ bă. Lem nele arseră. în fundul, sobei,- departe ca o pă­ d u re din care vine noaptea, era um bră. Apoi începea ca o alee de toam nă în am urg, jarul. — . . .Moş C răciun vine după ce se stinge jaru l din s o b ă ... G rigri privi jarul. G ura sobei era m are deodată ca un apus de soare. Şi’ndată. gura sobei era m ai m ică decât un licurici. J a ru l se desfăcea ca o coadă de păun cu ochi

de rubin, ş’apoi abea se zărea, ca, o gâză roşie, ca bum buruzul de pe frunza de vie. G rigri clipea des. Căscă adânc. — Nu dormi, Roro. . Oftă. ■ — Moş C răciun are barbă albă. .. — T ot ninge, — vorbi G rigri ra r şi nedesluşit, cu toată ninsoarea pe gene. Apoi cu bărb ia în piept. Apoi cu tâm pla pe pernă. Roro zâmbea. Parcă privea soarele cu ochii închişi. Nu dorm ea, fiindcă fiecare bătae de inim ă o legăna ca’n scrînciob pe subt soare, şi spunea: ,,Nu dorm, nu dorm , n u dorm. A ştept pe Moş C răciun“ . Dar adormise. Şi Grigri, cu buzele întredeschise. Căci de când arde focul în sobă şi de când. fulgii cad din cer, toate sentim entele care l-au pândit pe Moş C ră­ ciun, au adorm it cu gândul la el, fiindcă singurul drum al m oşului e pe subt pleoapele copiilor nopţii lui. Aşa că în lum ina ca de candelă a jaru lu i to t m ai spuzit, num ai ochii Maicei D om nului m ai vegheau des­ chişi prin veacuri, şi p arcă zâm beau, fiindcă deasupra casei ei de lem n bisericesc, ca subt o streşină, sufletul copiilor îşi făcuse cuib în tr ’un contract, venind să ţie tovărăşie lui Isus în noaptea C răciunului.

CAP. XIX. Pe sem ne că antagonista despărţire dintre grupul „Noi“ şi g rupul dom nii de sus", n u izvora num ai dint r ’u n copilăresc resentim ent al lui Roro, devrem e ce şi după plecarea ei, în tim p ce în sufragerie cântau lău ­ tarii, iar în salon, patefonul, ■ — supravieţuitorul g ru p u ­ lui „Noi“ , Nelu, nu fratern iză cu ,,dom nii de sus", ci se în tâln i cu cea m ai p u tern ică aliată a grupului său: cu Isabela Călugăru. S tăteau de m u lt alături, lângă o fereastră cu fulgi a

unei odăi goale, aşteptând som nul copiilor. In tre ei, o m ăsuţă de pasienţe, pe care Isabela instalase ibricul de cafea neagră. Căci Isabela Călugării nu putea sta ală­ tu ri de u n om, fără să "nu sim tă categorica nevoie de a-1 serv i cu ceva. Şi cum nu făcea p a rte din acea categorie de fem ei care după ce au depăşit v râsta sau pretenţia seducţiunii, in tră în. bătrân eţă şi’n sluţire ca în tr ’un am von de predică, servind sfaturi şi discursuri tu tu ro ra, m ai ales nevrâstnicilor, — ea le oferea interlocutorilor m aicuseam ă d arul m ânilor de gospodină. Isabela C ălugăru n u era frum oasă, şi nici nu fusese. D ar nici u râ tă nu era. O braji sclerozaţi, cu vinişoare roşii, ochi m iopi cu ochelari puternici, o um bră de m usteaţă, fire pe bărbie, şi o energie a osaturii, acum cam învălui­ tă în grăsim e şi zbârcituri, care-i dădea o înfăţişare aproape bărbătească. D ar de b ă rb a t la vrem ea dulce a buniciei şi a păru lu i alb. Aşa că nim ic aspru. Nimic în ­ cru n tat. Nici-o oţetire. N ici-un ascunziş în ochi, vorbă sau surâs. D ealtfel, n ’avea surâsul fem inităţii, am bigui­ tate a care şi-a găsit suprem a expresie pe buzele Giocondei; Isabela râdea. S urâsul are în el reticenţele creerului, strategiile com plexităţii lui. Râsul e franc şi frust. E o izbucnire profunda- şi totală. Isabela C ălugăru râdea cu sonoritatea şi d inţu copilăriei. A şadar, se situa delasine, dincolo de criteriu l frum useţii sau al urâţeniei. Era 0 fem ee de ispravă. Lângă ea, te sim ţeai bine ca lângă o sobă veche, dar albă şi cu ja r bogat, pe care se coc fru ­ m os m erele, gutuile şi castanele. Iată de ce, alătu ri de ea şi de cafelele negre pe care 1 le oferea, Nelu se sim ţea la îndem ână, în tr'o intim itate nesilită. începuseră în doi veghea lui A'''os Crăciun. Pe-o ca­ napea, clădite cu grijă, darurile aşt- ptau somnul eopiilor. — Mi se pare că ţi-i somn? îl iscodi ea pe deasupra ochelarilor. — Nu ta re m ult, zâmbi Nelu. du'’ânr' la eură ceaşca cu cafea. D ar nu mă dau învins în ru p tu l capului, E în ­ tâia noapte de C răciun pe care o petrec alături de co­ pii. . . — Şi de-o babă, — adăogă ea c’un râs gros, având deodată parcă o înfăţişare de m otan.

— Nu, adevărat, relu ă Nelu. C ând eram copil, pe la zece m axim um , adorm eam . Da somn, ştiţi, ca după să­ n iu ţă şi batae cu omăt. — E rai u n drao îm pieliţat? — Ce toţi băieţii sănătoşi, n u m ai m ult, d ar nici m ai puţin. închipuiţi-vă, doam nă, că n ’am izb u tit nicio­ dată, cât am fost copil, în ajunul C răciunului şi în noap­ te a învierii, să răm ân treaz. D orm eam tun. Aşa că au tre c u t pe lângă m ine. Vă spun p u ru l adevăr. F ra ţi m ai m ici n ’am a v u t.. . — Eşti singur la părinţi? —• Singur, şi aşa de-ajunsă pacoste pe capul bietei m am e, — adăugă el fără să insiste, deşi fereastra cu fulgi îi evocase chiar în inim ă o altă fereastră cu fulgi, p ri­ v ită cu resem nare de ochii m am ei lui, în tr ’o casă în care focul din sobă şi torsul pisicei, erau singurele sem ne de viaţă în această noapte. Noi, băeţii, după ce suntem m ari, ne petrecem sărbătorile c’un picior în casă şi cu alDul afară: prieteni, vin, fem ei, lăutari. . . însfârşit, trăim cum trăiesc toţi. încă vă închipuiţi surpriza m ea ş i .. . cum să-i spun? dă, fericirea m ea, — ridică el din um eri, je ­ n a t de cuvântul care dealtfel exprim a un adevăr, — din această noapte. C redeam c’am s’o petrec la Iaşi, la o crâşm ă sau la o berărie. La Iaşi ploua cînd am plecat. Şi iată că întâm plarea m ă aduce la ţa ră în tr ’o casă cu copii. .. Nici prin m inte nu-m i trecea că bietul Nissim Gorîşnic o să apară în calea m ea ca steaua în ain tea Magilor. Nu ştiu dacă vă daţi seam a, doamnă, ce înseam nă o astfel de zi în viaţa unui om! . . . tân ăr, da tân ăr, chiar tân ăr, — adaugă el, văzând sprâncenele Isabelei C ălugăru ridicate în tr ’o schim ă hăzoază. S ’ar zice că tin ereţa e o fericire perpetuă! Ferească Dum nezeu. Eu vă spun cinstit, doam nă, am fost fericit de două ori: odată pe un teren de foot-ball. Jucam la B răila cu o echipă m ult superioară, m ai ales p rin reputaţie, echipei m ele. Când am in tra t noi pe teren, câteva aplauze şi p riviri miloase, com pătim i­ toare. Noi eram victim ele, şi eu, căpitanul lor. Când a in tra t echipa adversă, tribunele au izbucnit în aplauze şi aclam aţii. Aşa am început jocul; pecetluiţi şi unii şi alţii. Voiam să răzbun o um ilinţă.

Ii uram şi pe cei din faţă şi pe complicii lo r din tri­ bune. D ar cum am început să joc, am u ita t tot: şi tri­ bune, şi ură, şi pe m ine. Parcă eram un val de m are cu soare în el: nici-un gând. U n singur elan: sp re po arta a d -a d v e rsă .. . Mă ertaţi. Ştiţi jocul? — Ei, din auzite. Spune că spui sim patic, — îl în ­ dem nă ea, p ieptănându-şi cu m âna o şuviţă căzută p e fru n te . N elu îşi scutură capul. Ii pierise somnul. A vea iarăşi acea în ălţare care dădea capului lui o tru fie de leu. — Ce să spun, doam nă? Fericirea n u -i nim ic, caşi Dum nezeu. U neori există, o somţi. A sta-i. E ra soare, cer deasupra, iarbă dedesubt, şi uitasem cine sunt, ce sunt, că urăsc, că iubesc. Eram un elan în elanul vieţii. Nou născut. Ce splendoare! —■ Aţi câştigat? — Nu. A sta-i p a rtea cea m ai frum oasă. Am pierdut. D ar am ju cat aşa de frum os, încât to ată lum ea ne-a apla­ u d at şi şuierat: aşa îşi exprim ă cei de-acolo satisfacţia, învinsesem şi în noi şi în ceilalţi, ura, părtinirea, resen­ tim entul. Ne purificasem în tr ’un avânt robust. Evadasem din noi înşine. A sta-i t o t . .. Şi astăzi iarăşi. Oh, ce zi bună! N insoarea, sania, copiii. Steaua şi acum a cadou­ rile care aşteaptă să adoarm ă copii. Şi fetiţa dum neavoas­ tră, ce glas are! Ce dulce copil! Mă ertaţi, doam nă, vor­ besc despre ea ca despre Roro, dar faţă de m ine e o fetiţă. Nu ştiu bine, dar şi M anuela a co ntribuit la par­ fum ul acestei zile unice. E ceva a tâ t de curat în ea, atât de n a iv . . . Astăzi nu m ai sunt fete, — izbucni el cu o m ânie care-i întunecă ochii albaştri. Fem ei de paispre­ zece ani, sau de treizeci. Fem ei cu rochiţe de şcoală, sau cu rochii. Tot una. T ru p u ri la pândă. Viclene, reci, calcu­ late, prea deştepte, bărbăteşte, deştepte. Nu, — le cosi el pe toate cu braţul. C ând m ă gândesc la fe tiţa dum nea­ voastră, parcă m i se strânge inim a. E încântătoare şi de altădată ca singurul vers pe care-1 ştiu, E de Villon. „M ais ou sont Ies neiges d ’antan?“ E u n vers care te duce spre tre c u t cu m elancolie şi cu farm ec. A şa-i şi fetiţa dum nea­ voastră. Să-i dea D um nezeu noroc. — Să-i dea, — m u rm u ră Isabela, întorcându-şi ochii spre fereastră.

D ar im ediat întoarse faţa s p re 'N e lu , zâm bindu-i cu to ate ferestrele sufletului deschise spre el. — S ă-ţi dea D um nezeu şi dum itale noroc. Eşti u n băiat bun. Acum a înţeleg de ce te iubesc copiii, Nelule. îm i dai voe? — Cu câtă plăcere, doam nă . .. — Da, Nelule . . . N um ele lui care era u n refren în gura copiilor, apărea zâm bitor şi în g u ra Isabelei Călugăru, ca o vorbă de joacă în v ăţa tă dela copii. — . . . M anuela e o fetiţă ta re dulce, — oftă ea cu o adâncă şi blândă energie, dând din cap. Inchipueşte-ţi, Nelule, că la şaisprezece ani ea încă-şi mai pune ciuboţelele la sobă în noaptea A junului. Na! zâmbi ea cu glas gros. S igur că de m u lt nu m ai crede. D ar şi le pune, fiind­ că ştie că-m i face m ie p l ă c e r e ... Babă şue! râse ea cu toată gura. Da şi e l îi face plăcere. E-he-hee, — oftă ea m ai serios decât ară ta faţa. O iubesc şi m ai m ult fiindcă-i fetiţă .. . aşa cum e, dar rău îmi pare că nu-i băiat. C e-are să facă ea în viaţa de azi? Da, ai dreptate, băiatule, fem e­ ile sunt rele . . . şi b ărbaţii la fel, — adăugă ea cu sprincenile îm binate şi falca dură. Lupi. Şi eu sunt o biată babă! H m -hm -hm ! O m ai duc eu, n u-i vorbă, dar când n ’oi m ai f i . . . N u-s oam enii răi, e viaţa rea. Nu m ai dă răgaz om ului şi p e n tru bunătate. II tot m ână din urm ă: hai-hai-hai, trăeşte m ai degarbă, apucă din toate, că acuşi îi gata . .. M anuela .. . Deodată parcă sunase un bucium în ea, de pe un clin de m unte, lung şi blând, lăsând-o cu privirea pe în tin ­ deri vaste. Apoi oftă. — Dă, ce să-i fac! A re să fie cântăreaţă, ştiu eu. I-o dat D um nezeu glas: ai a u z it. . . II auziră amândoi, din nou înălţându-se, ca o lum ină în ninsoare, prefăcând-o toată în tr ’un policandru de ar­ gint al cerului şi-al glasului: „Sculaţi, sculaţi, boeri m ari. Florile dalbe . . . "

— Ei, se scutură Isabeia. Ia să m ai lăsăm gândurile. Hai la treabă. O ajută, ducând pachetele de pe canapea. In tra ră în odaia lui Roro cu precauţiuni inutile. Dorm ea în acelaşi p at cu G rigri: ea în pat, el la picioarele patului, Jo, lângă pat. M âna lui Roro spânzura din p at spre blana cânelui. N um ai ochii lui Jo se deschiseră şi se închiseră la loc ca o lacată a som nului copiilor. Toată încăperea era ca o carte de poveşti deschisă la o filă unde focul m ai arde în sobă, iarn a ninge la fereas­ tră, şi uriaşii care vin p rin somn su n t buni fiindcă au în spate sacul lui Moş C răciun şi ochii lui de bunic al tu tu ­ ro r copiilor. — Noapte bună, Nelule, şi la m ulţi ani. — S ăru t m âna, doam nă, noapte bună şi la m ulţi ani. Isabeia C ălugăru in tră cu şi m ai m ulte precauţiuni în odaia în care dorm ea cu M anuela. Nu aprinse lum ânarea. D ibui spre sobă, o deschise, roşeaţa jaru lu i aruncă o fru n ză de au r vechi pe covor. Căci „ciuboţelele“ M anuelei nu m ai aşteptau la gura sobei.

CAP. XX. Cu Gorîşnic plecase dela Iaşi, tot cu G orîşnic se în apoiase dela Silivestri, după o şedere de p a tru zile, căci abea în dim ineaţa ultim ei zile d e C răciun E rnest A rişteanu găsise o oră şi p e n tru Nissim, dându-i o reţe tă la­ conică: — Mă aştepţi la Iaşi cu A ntohi. Te voi aranja. Şi Gorîşnic, în acea stare de ex altată speranţă a bol­ navilor care pleacă să consulte în u ltim ă instanţă pe m a­ rele specialist din străinătate, respecta a tâ t de fetişist recom andaţia lui E rnest A rişteanu, în cât devenise um bra lui Nelu. N eizbutind să-l convingă să locuiască la hotel alături de cam era lui, îşi luase el cam eră la gazda lui Nelu. M âncau îm preună la restau ran t, iar în tim pul ore­

lo r de lucru, G orîşnic neîndrăznind să-l însoţească p e N elu la L up — aşa-i spunea el judecătorului de in stru c­ ţie — îl aştepta acasă ca o fidelă Penelopă, ţesân d u -şi pânză de păianjen p e n tru sbucium atele lui gânduri. M ai avea însă şi alte ocupaţii concom itente cu prim a şi subordonate ei, care-i concentrau num ai n elin iştea m ânilor. P u rta cu el în tr ’u n geam andan de m uşam a, rosşi cârpit, vre-o patruzeci de ceasornice de aur, u n e le vechi, cu zm alţuri delicate, în cru stări şi desem ne, altele m oderne, toate însă de m are preţ. Le aşeza pe-o m asă ca pe u n joc de pasienţă, le deschidea capa­ cele şi căpăcelele, şi toate p alp itau m ăru n t su b t ochii lui. A vea p e n tru ele pasiunea păsărarului p e n tru păsări. Co­ livia acestor canari de a u r ai tim pului, era geam andanul de m izerie. Cum se instala undeva le dădea drum ul să trăiască subt ochii lui, ştergându-le, dezm ierdându-le, ascultându-le, •—• tot cu faţă de cam elon bolnav, dar cu m ânile oarecum îm păcate. Mai avea şi alte bogăţii asupra lui. De pildă, un săculeţ cu rubine, sm aragde şi briliante. Nu-1 ră stu rn a decât în pălăria l u i ' soioasă, nicăieri aiu­ rea. In acele clipe, obrajii i se aprindeau, o vână îi b ătea v â n ă t pe tâm plă, şi avea un tre m u r în n ări ca al pătim a­ şilor când îşi apropie de nas tabachera cu tabac de pri­ zat. P ărea u n gnom care-a pescuit luceferi cu p ălăria, atunci întors d in tre constelaţii, călare pe coada m ăturii. N ’avea cu el decât un prosop şi schim buri p e n tru o singură zi. îşi spăla rufele în lighean cu m ânile lui, u s cându-şi batista pe oglindă şi celelalte ru fe pe scaun, la g u ra sobei, caşicum a r fi tre b u it să sugă totul din odaia închiriată. încolo, geam andanul era plin num ai cu lucruri scum ­ pe: brăţări, inele, şaluri turceşti, brocaruri p e r s a n e ... Uneori, când N elu şi cu el se înapoiau seara acasă, d u p ă masă, se fereca în odae, trăgea storurile şi stingea lum ina electrică, aprinzând o lum ânare pe care o scotea în to td eau n a din surtuc: parcă un fel de lum ânare eternă, fă ră sfârşit, ca firu l alb pe care M efisto îl scoate din capul lui Faust. Apoi îşi răspândea p rin odae ştofele, au ru l şi pietrele. Şi m odesta încăpere studenţească, în. lu m in a flăcării neliniştite, devenea ca o peşteră din O

m ie şi una de Nopţi, învăluită în tr ’o splendoare de păuni desfăşu raţi p rin tre aştri. Şi curios, tocm ai în acele clipe de fast, litania celor şap te num e evreeşti începea şi m ai jalnică, parcă din gura lui Iov. E ra avar: în toate cele. A variţia lui îi dădea o su b ti­ lita te m aladivă. D ar era avar num ai p e n tru el şi ai lui. Pe N elu îl tra ta larg, dându-i m ereu bani — aconturi de o n o rar — şi dăru in d u -i şi un ceas de preţ. Prinsese pen­ tr u N elu o afecţiune reală, li făcea focul în sobă, dim i­ n eaţa el fierbea laptele, asum ându-şi faţă de N elu devo­ tam e n tu l unei ordonanţe benevole. De când se înapoiase cu el dela Silivestri, N elu se sim ţea parcă solidar cu el p rin em oţia Silivestrilor. Şi Gorişnic fusese acolo: e drept,, nevăzut, neauzit, ca un guzgan captiv în tr ’o capcană din pod. D a r.tim p u l acelui C răciun unic în viaţa lui Nelu, îl găsise şi pe Nissim în acelaş loc. Aşa că din ceasul sosirii la Iaşi, Gorîşnic nu m ai era clientul Gorîşnic, ci omul care venea dela Sili­ vestri. Şi scoică d e , rând, şi un cucuruz de brad, şi o b râ n ­ duşă veştedă, cu care te-ai întors din întâm plare d in tr’o vacanţă care a însem nat o lum inozitate a inim ii, deve­ nind apoi o fereastră p e n tru nostalgiile am intirii, — îţi dev in em oţionant scumpe. A stfel şi Gorîşnic. V ibrase C răciunul dela Silivestri şi în ju ru l fiinţei lui. A şa că prezenţa lui evoca involuntar C răciunul de acolo. D ar această viziune nouă şi pur subiectivă a lui Gorîşnic, fusese poarta pe care Nelu intrase, făcând cunoştiinţa unei fiin ţe stranii, respingătoare în m ulte privinţi, in teresan tă însă, şi deseori sim patică. Când se scutura în unele clipe de obsesia panicei de închisoare, Nissim era ca acel co­ vo r zburător al basm ului persan. C ălătorise în Rusia, în Turcia, în Egipt, în India. Fireşte, călătorii de u liu .a l au­ ru lu i şi pietrelor scumpe. D ar vorbele lui ciuntite, păs­ tra u răsfrângerea vieţii intim e a acelor ţin u tu ri, ca nişte degete grosolane şi neîngrijite pe care s’ar fi în tip ă rit pulberile de v itralii ale aripelor u nor flu tu ri exotici. Apoi ştia să istorisească, depăşind nivelul cafenelei, toate acele anecdote şi isprăvi ale ghetto-ului, care în­ ving cu u n sclipitor hum or tragism ul vieţii.

A stfel că N elu devenise tre p ta t un fel de intim al lui G orîşnic. Se fam iliarizase în tr ’a tâ t cu tic-tacul cârdu­ lui de ceasornice în p lu tire de cocori de aur, pe m asa lui Nissim, încât absenţa lui l-a r fi neliniştit. Se înapoiase dela Silivestri cu accentul m elancolic, de cuib gol subt streşina casei, pe care ţi-1 lasă o fericire în trevăzută şi dusă. îşi reluase viaţa zilnică de biurou şi tribunal, cu sentim entul că vine după o lungă vacanţă. In ­ ten sita tea celor p a tru zile tră ite p rin surpriză, desfăcea ca în tr ’o orgie de oglinzi, spaţiile tim pului real, dându-le o perspectivă de vacanţă m are care în loc să fie vara, fusese iarna, lăsându-i însă în alb, to t un parfum de vară. Cu toate că-1 în tâln eau p rietenii în fiecare zi, nu m ai făcuse nici-un chef. R efuza categoric: „Am m ult de lu c ru “ . — Si noaptea, m ă Nelule? — Şi. — Măă! Toţi exclam au com pătim itor caşicum a r fi aflat că s’a căsătorit. î n tr ’adevăr, lucra şi noaptea. In tim pul zilei, orele de biurou şi cele dela P alatu l de J u s tiţie nu-i lăsau nici-un răgaz. A bsenţa M aestrului şi a prim ei secretare, nu în ­ sem nau num ai un spor de m uncă şi răspundere, dar şi u n fel de recalcitranţă a problem elor juridice curente. D eveneau indisolubil complexe, c’un fel de îndărătnicie ostilă, ca slueile în lipsa stăpânului recunoscut, când ne­ voind să accepte interim atul locţiitorulni, îl sabotează perfid. E d rep t că până atunci, activităţile lu i zilnice esean, de-a gata din biuroul prim ei secretare. De acolo plecau soluţiile si ordinele. El le executa. Acum a însă era singur la postul de comandă. M ereu soseau clienţi care cereau sfaturi şl soluţii im ediate, deprinşi cu in stan ta­ n e ita te categorică a lui E rnest A rîşteanul. Şi în vitezele obişnuite ale b iu roului A rişteanu, se sim ţea ca u n car cu boi p rin tre autom obilele de curse. T rebuia apoi să studieze cele două dosare de proporţii balzaciene, pe care i le lăsase E m e st A rişteanu, învitându-1 să-i facă referat. Mai treb u ia să-l controleze pe Axin te, dându-i m ere u de lucru. Apoi procedurile proceselor curente. Şi

în sfârşit, inform aţiunile pe care le culegea zilnic dela C abinetul de Instru cţie unde se in stru ia afacerea care-1 p riv ea şi am eninţa pe Gorîşnic; precum şi m em oriul re ­ d a c ta t de el în num ele lui Nissim, p e n tru m etodica edi­ ficare fabulativă a lui E rnest A rişteanu. Aşa că m uncea efectiv de dim ineaţă până seara, iar d u p ă m asă şi câteva ore de noapte, îm bulzit de preocu­ p ă ri tehnice, consultând m ereu coduri şi ju risprudenţe, c u m intea p rin tre legi ca tru p u l pe u n p at cu ploşniţe, î n t r ’o veşnică nelinişte. In trase întâia oară în biuroul prim ei-secretare nu cu friqă, dar nici fără. U m blase la dulap, scosese dosarele, încuiase dulapul, şi eşise trâ n tin d uşa, întocm ai cum fac copiii care m erg calm şi b ărbâteşte în d reptul unui ci­ m itir singuratic, dar cum au ajuns la capăt, o iau la fugă. Şi nu num ai că nu se uitase pe covor, dar se şi ferise, ducându-se pe lângă biurou, nu pe lângă canapea caşicum s’ar fi tem u t să nu dea peste tru p u l gol al A nişoarei. A m intirea acestui tru p era o prezenţă pe care o ocolea. Aşa că în el tru p u l A nişoarei era ca un drum interzis, care-i am intea m ereu că nu treb u e să m eargă î n tr ’acolo. Cu singura deosebire că un drum interzis, stă p asiv acolo unde a' fost, e şi va fi. Pe câtă vrem e u n g â n d interzis e ca o m uscă: apare şi vine din toate p ăr­ ţile, silindu-te m ereu să te aperi şi să alungi, ceiace m en­ ţin e în suflet o stare de irita re care se com plica la N elu din pricina sporului de m uncă şi răspundere. Din acest u ltim punct de vedere, aştepta cu nerăb d are sosirea p ri­ m ei secretare. O dată cu venirea ei scăpa de răspunderea soluţiilor şi a iniţiativelor juridice. Pe de altă p a rte însă, sosirea dom nişoarei N em ţanu era term en u l fatal al unei som aţiuni. T rebuia să-i dea un răspuns. Şi singurul lui răsp u n s onest ar fi fost acesta: „îm i inspiri oroare şi desgust, stim ată dom nişoară Nem ţanu. Slavă D om nului că nu-m i eşti soră. Te-aşi fi ucis, dacă ţi-aşi fi fost ta tă bun. Respir că n ’am avut astfel de rudă. R ăsuflu că nu-m i eşti soţie, şi com pătim esc pe cel căruia-i vei fi, dorindu-i să-l răsplătească D um nezeu pe lum ea cealaltă^. Dă!,.Cam greu de vorbit astfel cu şefa lui erarhică, şi oricum , cu o dom nişoară.

Ia r un răspuns nem otivat a r fi sunat astfel: „N u, mulţumesc'^'. R efuzi însă aşa o halbă sau un şpriţ, d ar o f a t ă . . . Se găsea în tr ’adevăr în tr ’o situaţie bufon um ili­ toare. D ecând lum ea, num ai fetele su n t cerute în căsăto­ rie. A şa că talen tu l de-a răspunde la astfel de propuneri, e Un apanagiu al dom nişoratului. Şi iată-1 pe el, b ă r­ b a t în toată firea, în tr ’o situaţie de dom nişoară. In g ra t şi revoltător, delaolaltă. Şi n u p u tea să rezolve. Aşa că sosirea dom nişoarei N em ţanu era m ai penibilă p e n tru el decât scadenţa un ei poliţe pe care n ’o poţi onora. Şi în sfârşit, Anişoara. A ceasta părea sora în pielea goală a celorlalte două. A m âna m ereu confruntarea cu ea. D ar câteodată, noaptea, când se culca în pat, după ce-şi potrivea focul din sobă, avea câte o scurtă d ar în ­ grozitor de intensă pâlpâire în sânge, ca acel fulger s tră ­ veziu al arşiţelor de-asupra câm piilor cu maci. închidea ochii şi evoca A junul C răciunului dela S ilivestri. Florile dalbe ale glasului M anuelei C ălugăru, U neori fulgii acelui tim p cu tâm ple de m ănăstire, pacifi­ cau şi purificau arşiţele sângelui. D ar alteori, m intea iz­ bucnea ca o sanie dusă de cai nărăvaşi d rep t în inim a zăpezilor întinse pe câmpii, răsturnându-1. Şi acele ză­ pezi aveau albeaţa scânteetoare şi curbele de viscol ale u n u i tru p m ueresc, pe care-o pată de întuneric se ivea ca o pădure cu lupi flăm ânzi. Şi după astfel de clipe, Nelu nu m ai îndrăznea să se în to arcă lângă Steaua căzută pe scări ca un Învins d e ger.

CAP. XXI. V acanţa de C răciun m urea pe peronul gării cu fiecare copil care se cobora din tre n în oraşul profesorilor m u lţi şi negri ca zilele săptăm ânii în calendarele noului an. Viscolul venea vâlvoi după toate trenurile, ca u n d u lău ciobănesc, răm as fără de stână şi fără de stăpân. Copiii coborau din tren u ri cu lădiţe prea grele p e n tru

p u tere a lor, dar ducându-le în b raţe ca pe u n r e s t de casă, scăpat dela foc, în care erau gavanoase cu dulceţi, p ru n e afum ate şi cozonaci. Toate tre n u rile erau întârziate, aşa că Nelu, aştep­ tâ n d u n tre n de dim ineaţă, prim ise şi pe copii altora, care a r fi tre b u it să sosească de cu noapte. O sonerie an u n ţă tre n u l m ult aşteptat. Venea ca u n convoi de u rşi polari pe sloiuri repezi, cu ferestrele blăn ite şi cu aburi reci, alb pe de-a’ntregul. O brajii lui Roro la fereastra acestui tre n ap ăru ră roşii ca fila C răciunului din vechile calendare. Râdea cu ochii, cu obrajii, cu buzele şi dinţii, întinzând m ânile d u p ă Nelu, încă în ain te ca tren u l să se fi oprit, caşicum fere a stra închisă ar fi fost o prejudecată, nu un obstacol. — Nelule, n u-i aşa că tu te poţi sui în t^ren din viteză? ţip ă G rigri din uşa coridorului, stră n u tâ n d în vân tu l rece fără ca b atista să intervie, din cauza m ănuşilor care pot fi bune şi la aşa ceva dacă ţi-e lene să le scoţi. — La m ulţi ani, Nelule, îl întâm pină Roro din fund, c u vorbe vesel aruncate în obraz ca grâuşorul u răto rilo r d e anul nou. Ii dădu jos pe rând în braţe. — La m ulţi ani, M ickey-M ouse. Phii, Grigri, num ai m uşchi eşti! — Nelule, ştii câte lucruri am să-ţi spun! O grozăvie, — îi şopti Roro la ureche, în treacăt, cu glas conspirativ. G rigri pândea bănuitor. — Nelule, vorbi tare Roro, G rigri pretin d e că eu n ’am încă un an. — Spune prostii, Nelule, că de anul nou fiecare om creşte cu un an. — Sigur, toţi oam enii s’au născut de anul nou. A nul nou e ziua de naştere a oamenilor. N um ai indivizii se nasc în alte zile. — S ăru t m âna, doamnă. La m ulţi ani, — se repezi Nelu, a ju tân d la coborât doam nei A rişteanu care privea de pe scara vagonului cu desgust peronul, caşicum s’ar fi aştep tat să găsească o blană de leopard su b t piciorul ei.

— Bine te-am găsit, A ntohi. Toate bune? Sănii avem ? A nişoara s’a întors? vorbi el m ai scăzut. ■ —• Nu, M aestre, m âne îi expiră congediul. —' Bine, bine, n u insista. Uitasem . Brr, ce frig. Hai. copii. P o rn iră cu toţii grăbiţi, înconjuraţi de tregheri, caşicum a r fi fost gata să p iardă alt tre n care i-a r fi a şte p ta t în dosul gării. M imi A rişteanu in tră în sanie, ridicând u-şi gulerul blănii, izolându-se de restul lum ii b â n tu ite de m ojicia C rivăţului. G rigri se urcă după m am a iui fiindcă întâia sanie avea cai m ai frum oşi decât cea din urm ă. — Vă rog haideţi odată, — răsună tragic ca din su r­ ghiun, glasul lui M imi A rişteanu. — U nde-i Roro? în treb ă E rnest A rişteanu, su in d u -se repede. — Cu bagajele, — răspunse d ispreţuitor G rigri. Hai,, b irjar. — Nu. băete, cu Nelu, — trâm b iţă glasul lui R oro din sania bagajelor, în care se intalase cu Nelu. Săniile porniră u n a după alta, gata de întrecere. D ar Roro, de data aceasta avea nevoe de tim p, nu de viteză. A şa că m âna ei apucă au to ritar haina m uscalului. — N u bate caii. încet, gaspadin. Noi bagajele nu ne grăbim .. . Nelule, câte-câte am .să-ţi spun . . . Şi se opri zăpăcită cu capul plin ca de un stol de , lăcuste. N eavând de ce să apuce, apucă m anile lui Nelu, —■ Ştii, Nelule, ce drăguţă-i M anuela. Nici nu pot să-ţi spun! Ştii ce-a făcut? Pe tine nu te-au pus la vasiloptă. Num ai pe ,,dom nii de sus“ . A sta era prea din cale-afară! Ştii, au fost două vasilopte: una cu trei bani de aur, p e n tru fam ilie şi „dom nii de sus'Ş şi alta cu b ăn u ţi de argint p e n tru s e rv ito ri. . . Nu, n u te-au pus, — tăgădui ea copilăreşte, contrazicându-şi gândul, fiindcă în realitate, ne m ai fiind locuri disponibile în tu rţa cu bani de aur, din cauza num ăru lu i m usafirilor prezenţi la m asa de anul nou, Isabela Călugării pusese eticheta cu num ele „Nelu“ în vasilopta cu bani de argint, unde p u ­ sese şi eticheta cu num ele ei. D ar Roro nu vroia să-l jignească pe Nelu spunându-i

c ă num ele lui înfip t în tr ’un ac stătuse cu slugile, chiar şi pe un aluat de cozonac în care felia lui câştigase un b an de argint. — . . . Ş ’atuncea, u rm ă ea cu înflăcărare. — M anuela m i-a spus la ureche: „Roro, să ştii că porţia m ea e a lui Nelu. N um ele m eu e num ai aşa . . . de form ă“ , — adăugă R oro, făcând u n efort să-şi am intească expresia M anuelei. -Şi felia ta, Nelule, a câştigat un ban de aur. Vrei să ţi-1 d a u ? îl în treb ă ea aruncând o priv ire explosivă bagaje­ lor. Ştii, n u-i ta re greu: sătm p uţin şi desfacem geam and anul. — Lasă, Mickey, îl desfacem acasă. Iţi m ulţum esc. .. — Mie? protestă Roro, M anuelei. Sărută-m ă. O sărută. — Mergi p e n tru M anuela. Ştii, Nelule, cât m ă iu b e ş te .. D e când ai plecat tu a sta t num ai cu m ine. Am cetit îm p reu n ă — vorbi ea iute, aruncând cu coada ochiului o p riv ire înspre Nelu, verificând efectul pluralului, — ştii, adică ea m i-a cetit tot felul de cărţi frum oase, cu R obinson Crusoe, cu Don Quichotte. Am să ţi le povestesc şi ţie . . . Roro se zbucium a m ai tare decât zurgălăii dela g âtu l cailor. Toată vacanţa de după plecarea lui Nelu era p re­ z en tă în capul ei. O vacanţă alcătuită d in tr’o m ie de am ă­ n u nte. Şi cum n u putea să-i răstoarne lui N elu pe b raţe deodată, p rin tr’o gură a tâ t de mică, tot cuprinsul m inţii în care poveştile cetite de M anuela se învălm ăşeau lao­ la ltă cu întâm plările casei, — vorbea cu ochii, cu fru n tea, cu nasul, cu m ânile şi cu picioarele, a tâ t de absorbită în câ t nici nu băgă de seam ă că sania se apropia de casă. — Vai de m ine, Nelule, uite că am ajuns. Stai, stai, stai, m ed ită ea în g u ra m are. Gaspadin, întoarce, că m i-am p ier­ d u t ceva. Docil, m uscalul răsuci sania, pornind îndărăt. Roro se codea. — V reau să-ţi a răt ceva, — vorbi ea în şoaptă. Da să n u ştie nim eni. Scoase din buzunarul paltonului u n pacheţel. — Ghici ce am?

— Bomboane. — Nu, Nelule, lu cru ri serioase, oftă ea. Din pacheţel scoase o cutie de chibrituri, din cutie, alte două pacheţele învelite în hârtie de m ătasă. Roro luă unul în tr-o m ână, altul în cealaltă, închise pum nii, îi ascunsese la spate. — Ce m ână vrei? — D reapta. ■—■Poftim . în pacheţelul câştigat la loteria lui Roro, Nelu desco­ p eri o şuviţă aurie de păr de fată cu ochi negri. — T e-rog ia-o, se în cru n tă Roro, văzând că Nelu vru să i-o înapo’ieze. Ai câştigat-o. Crezi că eu n-am ? — Cum, M ickey, ia-i tăia t tot părul? — Nuu! P ăru l M anuelei!? vorbi ea cu evlavie. Nu. Eu am tăia t u n smoc din coada lui Jo. Ştii, săracu, era fo ar­ te trist. A tâ t de trist era Jo, încât Roro sosi acasă cu ochii roşi.

CAP. XXII. N um ai şcolarii ştiu că niciodată patul som nului nu-i m ai cald, în odae n u-i m ai frig şi apa de spălat n u-i m ai rece, decât în dim ineaţa când reîncepe după o Dum inecă, săptăm âna didactică. Şi dacă acea Luni nu e situ ată n u ­ m ai după o Dum inecă, dar după ciclul de Dum ineci ale unei vacanţe, — dacă ai zvârli-o în cer ar fi ploae de No­ iem brie, dacă ai îngropa-o în păm ânt ar germ ina oţetari, dacă i-ai pune roţi ar fi dric, cu fu ste-ar fi soacră, în piept, tu sa, reum atism în genunchi, şi dacă ai rupe-o din calen­ d ar v rân d s-o arunci în sobă, şi focul ar fugi de ea înneg­ rin d soba şi aprinzând hornul. Nelu se deşteptă în Lunea de după vacanţă, cu sufle­ tu l în tr-a ltă v ârstă decât cea reală. Visase că-şi trecea ex a­ m enul de corijenţă la M atem atecâ, şi că nu ştia nimic. Se deşteptase cu oroarea şcolară a corijentului devenit repe­ ten t, p e n tru care viitorul devine un m unte abrupt, fără fu rn icu lar, de după care răsar c-o m ajestate astrală oche­

larii profesorului de m atem atecă şi Catalogul. Acest vis era sinteza sim bolică a ultim elor emoţii din preajm a somonu­ lui venit târziu, m ult după m iezul nopţii. Se gândise la în tâ ln irea cu dom nişoara N em ţanu, apoi la Roro, apoi la şu v iţa de păr, ş-apoi cu duioşie şi m ilă la toate fetiţele şi fetele care-şi încep şcoala. Ş i-n clipa deşteptării, încă în ain te de a se bucura că scăpase de văm ile liceale, faţă de care grijile vieţii tot au sensaţia unei libertăţi, — ochii lui în tâln iră pe rând, abea deschişi, calendarul: Luni, — şi oeasul: şapte. D om nişoara N em ţanu sosise la Iaşi. La ora opt fără cinci se instala la biurou. D oară dacă s-ar fi înzăpezit tren u rile. . . D ar tre n u rile ponosului niciodată nu-şi încalecă m aşina, nici n u răm ân în drum . Aduc ghinionul cu ele, nu-1 întâlnesc. Şi acci­ dentele fug din calea lor, lăsându-le-o liberă. P orni de acasă cu Nissim Gorîşnic. O m ătul străzilor era p lin de galoşii şi şoşonii şcolarilor care se grăbeau pen­ tr u ora întâia. G erul ardea în faţete tăioase şi neastâm pă­ rate, lum inând aspru subt cerul m at în -n o u ri groşi. F u lguia rar. Ciorile se înm ulţiseră; răguşeala lor de bas m e­ fistofelic cu fâlfâiri de pelerină neagră, neliniştea, som no­ len ţa copacilor abea torşi din ninsoare. ■ — B ună dim ineaţa, Nelule. Cu paşi ostăşeşti, Roro pleca la şcoală, m âncând o enor­ m ă felie de cozonac. N elu o sărută. — Na, Nelule. Poftim , dom nule client. Şi după ce le dădu câte-o porţie de cozonac din felia ei, porni iar vitejeşte, întorcându-se să flu tu re cu m âna în ­ spre Nelu care o privea. în tâ ln ire a cu Roro îi întoarse iar gândurile înspre Silivestri, şi de-acolo spre Rom an, unde pe uliţele cu zăpadă şi m ai înaltă, şi în vân tu l iute al şiretului, o fată cu cozi aurii se ducea la şcoală. P arcă-i vedea obrajii lum inaţi de focul sobelor de la S ilivestri din A ju n u l C răciunului, — a tâ t îi apăreau de calzi şi rum eniţi. O însoţea în gând, pe drum ul liceului de fete dela Roman, şi parcă avea în su f­ let surâs de sulfină şi rom aniţă întinse la soare, la us­ cat. P lutea în el un abur de versuri de pe vrem ea lui M usset.

Când ajunse în faţa casei A rişteanu, posom orâtă în se­ v e ritate a brazilor, — avu din nou reculul sufletesc pe ca­ re liceul îl dă şcolarului în L unea de după vacanţă, dar parcă şi regretul că nu m ai era licean cu geantă, chipiu şi uniform ă, şi că visul din el nu m ai putea fi o em oţie de liceean la începutul idilei cu o şcolăriţă cunoscută în vacanţă. Astfel, in trâ n d în casă, o lăsă pe M anuela C ălugăru, îndepărtând-o cu blândeţe, dar cu hotărâre, la poarta unei şcoli cu fulgi şi cu om ăt, alătu ri de casa cu Moş C ră­ ciun de la Silivestri, a lă tu ri de şcoala prim ară spre care se ducea Roro m âncând o felie de cozonac, — toate laolaltă aşezându-le în tr-u n pod al sufletului, ca pe nişte cutii cu jucării în tr-o casă din care s-au dus copiii, — Bună dim ineaţa, lancule. M aestrul s-a scoborât? — Imediat.^ N um ai să-şi bea cafeaua, răspunse lancu d ep rin s să m intă cu sinceritate în faţa clienţilor. Şi ca la tea tru , făcând u n pas, vorbi în şoaptă intim ă, c u spinarea aplecată spre galoşii pe care Nelu şi-i scotea. — Ştiţi, a în târziat la Club azinoapte. .. D ar vine im e­ d iat, — adăugă el tare, tidicându-se cu galoşii lui N elu în m ână. — Nimic nou? — Nimic, m ă rog. Nu îndrăznise să întrebe dacă dom nişoara N em ţanu a sosit. Num-ai că dom nişoara N em ţanu nu in tra în catego­ ria ,,nim ic nou“ . A şa că după câteva clipe de la instalarea p e scaunul biuroului, lancu se înfiinţă; —■ Vă pofteşte dom nişoara avocată îm preună cu dom ­ n u l. Dom nul Gorîşnic, m i se pare. Aşa da, cu dum nealui. Nelu respiră uşurat, privindu-1 pe Nissim cu recunoş­ tin ţă ca pe u n p a ratrăsn et la apropierea furtunii. D atorită exclusiv prezenţei lui Gorîşnic, in tră fără de stângăcie în biuroul prim ei secretare, m işcându-se şi com portându-se d u p ă ritu a lu l autom atism ului profesional. Pe dom nişoara N em ţanu o regăsi la biurou, identică, de parcă n ’ar fi plecat niciodată de acolo, făcând p arte din m obilier. Nici n ’avu răgaz s’o mai înregistreze şi aprecie­ ze, estetic sau erotic. IDin prag, fură întâm pinaţi de gla­ su l ei care abea încheiase o convorbire telefonică. ■— Luaţi loc, vă rog. D om nul Gorîşnic? îl interogă ea

cu autoritate, dar şi cu u n zâm bet com ercial afabil. La m ulţi ani, dom nule A ntohi. M aetrul m ’a însărcinat să pun la punct afacerea dom nului Gorîşnic. C e-aţi lu crat până acum? li se adresă ea am ândorora. Acolo era catedra. Dincoace, dela Nelu, începeau băn­ cile obedienţei şcolare. Şi era Luni pe de-asupra. N elu-şi stăpâni un oftat, îşi drese glasul şi expuse m e­ todic datele esenţiale ale afacerii Gorîşnic, consultând în răstim puri m em oriul întocm it de el. D in când în când, Gorîşnic, chinuit de neclintirea im ­ pusă pe scaunul operatoriu, intervenea precip itat şi con­ fuz, aducând tu m u lt şi dezordine ca v â n tu l în tr ’o odae cu hârtii. M âna dom nişoarei N em ţanu se ridica spre el, în chizându-i gura net, ca pe-o fereastră. Şi Gorîşnic am uţea, cu ochii şi m ai bulbucaţi. N elu continua. E xpunerea d u ră aproape o oră. N elu sim ţea nevoia pah aru lu i de apă. Se înfierbântase. D ebitul verbal îi dădea u n fel de a u to rita te asupra celor care-1 ascultau. în c u ra ja t de tăcerea dom ni­ şoarei N em ţanu, pasivă ca o sugătoare de biurou, tre c u de la inform aţii, la p ăreri şi soluţii. — M ulţum esc, ajunge, — îl frân ă ea brusc. N elu se roşi uşor, privindu-şi ghetele, m irat că-s to t acolo. ■— S ituaţia dum itale, dom nule Gorîşnic. . . Nissim clipi de tre i ori, răm ânând cu fru n te a şi obrazul a tâ t de m ototolit încreţite, încât păreau atunci scoase dint r ’un geam andan bucşit. — .. . e gravă. Gorîşnic sări ca o paiaţă cu resort. — Te rog, stai. ^ Se aşeză la loc, d ar pe m arginea fotoliului, cu m âna pe biurou, căutând parcă s-apuce n astu rile surtucului u n u i interlocutor. — D um neata credeai că-i uşoară? ■ —- Iu ştii că ai duşm ani cari v u r sâ pui pi m ini b iet la puşcrie. Şepti c u p ii.. . — D um neata ştii, dom nule Gorîşnic, că situaţia e grea. De asta ai venit la biuroul nostru, — re w n i calm dom nişoa­ ra N erhţanu privindu-1 cu ochi de chirurg. D um neata, dom ­ nule, ai ghinionul unei rep u taţii detestabile.

— Duşm anii. . . — . . . pe care Jud ecăto ru l de Instrucţie dela C abinetul III o cunoaşte. D ar „rep u taţie" n u înseam nă „cazier". .. înţelegi? — Câzier? Cazier? Di unde Câzier? Iu n ’ai cundam nări. Iu cinstit, ta ţi nigus|-ori di ia B âsrabii ai sâ spui; Missim? Nissim dai la el un m ilion fârâ poliţ, el dai năpoi la tini. Nissim n-ai prătiest, Nissim n-ai fâlim ient, Nissim ai şepti cupii. — L inişteşte-te, dom nule Gorîşnic. D um neata ai o re ­ pu taţie proastă: eşti celebru! stă ru i e a cu u n dispreţ rece. Gorîşnic se uita la N eiu ca p runcul la mamă. „De ce-1 chinuie? se în treb a Nelu. — D um neata însă n-ai fost p rin s niciodată. Ai cinci ordonanţe de clasare. Aşa e? In ochii lui G orîşnic apăreau vinişoare roşii. — . . . Două ordonanţe de clasare la C ernăuţi; tre i la Chişinău. Z iarele apoi, şi cele din B asarabia şi cele din R e­ gat, au dus o adevărată cam panie îm potriva d u m ita le .. . — Daa? scrâşni Gorîşnic, cu ochi albi. Ii şântaj ai fu cu t la m ini, ii hooţ ii bândiţi, ii gangsteri. Ii spus la m ini; Tu jâd an p ârşâv ai birlian t, ai cias di avâr, ai m ilion, tu dai la noi b irlia n t şi m ult ban, noi prieten i la tini. Da ciiii? Nissim m unceşti p e n tru hoooţi? Cu ci m ănânci şepti cupii? Cu cii? Cu hooţ şi b â n d it di gâziet?. .. Şi pum nii lui loveau pieptul, capul, izbucnind în sus cu u n tragism im percatoriu, care făcea din el o adevărată caricatură a lui Oedip. D om nişoara N em ţanu îl contem pla ca pe-o m uscă în ­ cleiată. — Dom nule Gorîşnic, su n t nouă şi cinci. La nouă şi douăzeci aştept u n client care vine de la Cernăuţi. Aşa că treb u ie să ne grăbim . — Şi Nissim vii dila Chişiniov! protestă el, opunând oraşul său C ernăuţului rivalului. — Vroiam să-ţi atrag atenţia, — continuă dom nişoara N em ţanu, — că Jud ecăto ru l C abinetului III ştiind ce re ­ p u taţie ai, şi că până acum a n ’ai fost prins nicodată, îşi va da toată silinţa p e n tru a te im plica în afacerea Haim Ţ iller. Iată de ce situaţia dum itale e gravă. Dacă te-ai fi

n um it Şloimovici sau lonescu, puteai să te adresezi fără g rijă oricărui avocat din Chişinău sau Iaşi. Dar dum neata eşti faim osul Gorîşnic, celebrul tăinuitor al m arilor fu rtu ri de biju terii din Bucovina, Moldova, B asarabia şi chiar şi din M untenia. . . — Sigăăr, şi la A m ieric dacă fu ri avar şi berliant, tă t Nissim ai cum prat pi iei! Sigăăr! Tai cap la Nissim, el ai ascuns la cap b erlian t şi avâr. U ndi-i avar şi berliant? Na, caut avâr şi berliant. . . Cu o m işcare convulsivă îşi desbrăcă pe ju m ătate su r­ tu cu l cu căptuşeală peticită, scuturându-1 cu furie. — Aşa spun ziarele, dom nule Gorîşnic. Aşa crede lu ­ m ea şi aşa crede şi Ju d ecăto ru l de Instrucţie, — com plectă ea privindu-1 apăsat, cu palm a tu rtită pe biurou. De aceia treb u e să te apărăm . . . P ieptul lui G orîşnic se ridică şi se lăsă cu un oftat suprem . Se cufundă în fotoliu, ştergându-şi fru n tea udă. Parcă fusese înaintea unui procuror. A bea acum a îşi am in­ tis e că era la avocat. — Cum ? se în treb ă dom nişoara N em ţanu cu m ânile ridcate sus şi coatele rezem ate pe biurou. Gorîşnic se u ită la ea ca la R abinul unei suprem e Si■nagoge. —■ „în ţeleg ân d u -te“ im ediat cu m arto rii lui Haim Ţille r . Cine-s? — Pizvenchi, hooţi, ei ai urâ la m ini fiindcă n-ai dat J a ei bani. — De ce nu le-ai dat? — Di undi bani, bani, bani? Nissim n ’ai hani, Nissim ai sepii cupii. . . —■ Dacă n ’ai bani, dom nule Gorîşnic . . . M âna dom nişoarei N em ţanu exprim ă o m are dezam ăîgire, o resem nare şi un corgediu. — P ă n tru avâcat ai bani. N’ai p ă n tru bandiţi, isc ro c i. . . — Da, dom nule Gorîşnic, dar avocatul n u e m artor. Şi deocam dată, dum neata ai nevoe de m artori. — Spui âşa la m ini şâ iu faci şi m artori. Iu faci tă t ci

spui, la m ini eşti porunca, num ai sâ nu pui pi m ini la p âşcrie. — Dom nule A ntohi, când su n t convocaţi la in stru cţie m artorii propuşi de Ţ iller? — M iercuri. — Poim âne? tresări alarm ată doam nişoara N em ţanu. M edită o clipă, şi vorbi cu râspicare sentenţioasă. — Dom nule Gorîşnic, trebue să pleci im ediat la C hişin ău să-ţi pregăteşti procesul. Şi cum singur nu poţi face nimic, ar treb u i să te însoţească cineva din biuroul nostru. M aestrul nu se deplasează, eu n u pot m işca dela biurou,. aşa că num ai dom nul avocat A ntohi ar putea, dacă. .. Pauzele îl gâtu iau pe Nissim. Avea o respiraţie de coş­ m ar. — . . . dacă M aestrul consim te la deplasare, ceia ce nu pot afirm a. lan c u in tră în vârfu l picioarelor, vorbind de la uşă, în ­ cet: — A sosit dom nul G artner. S ’aştepte? — Nu, nu. Pofteşte-1. Cu dum neavoastră am term in a t. M aestrul va dispune, cum va crede de cuviinţă. Eşiră îm preună. N elu se îm piedică de covor. In urm a lui, A nişoara îşi stăpâni un zâm bet scurt, p regătindu-şi faţa p e n tru apariţia m arelui contract G artner. în sala biliardului, Gorîşnic îl apucă pe N elu de surtuc: — Dom nu Nelâ, începu el cu accente de în tre b are distrib u ite pe toate silabele cuvintelor, — aistâ fatâ işti ivreu?

CAP. X X III. — Vă pofteşte dom nu, — anunţă lancu pe Anişoara,, făcându-i loc. Şi în urm a ei clipi viclean, aspirându-i urm a cu n ări experte. E rnest A rişteanu o aştepta în picioare, cu tră să tu ri agere în achilinitatea lor vibrantă, dar cu ochi încă tu l­ buri de nesomn.

— Bine c’ai venit, m aică dragă. îm i era u râ t fără tine. îi apucă m âna, acoperindu-i-o cu cealaltă m ână, dezm ierdându -i-o spre încheietura b raţu lu i gol. — Nu cum va ţi-ai schim bat parfum ul? Se aplecă m ai ta re înspre ea, apropiindu-şi nările de p ă ru l ei. — Immm! M aică dragă, m ’ai învia şi din morţi! — Nici n u m i-ai spus la m ulţi ani. M aestre, — îl do­ je n i ea calm, lăsându-se resp irată cu indiferenţă bine-voitoare. —■Vino să te pup, m aică dragă. O săru tă pe am ândoi obrajii, cu o sonoritate glum eţ ■copilărească, dar im ediat îi apucă m ijlocul, vârându-şi o brajii în sânii ei. — N u-nu-nuu! se feri ea, îndepărtându-1 cu b raţu l şi .zâm bindu-i totuşi. — M aică dragă, de ce nu? M i-aşi vinde şi sufletul pen­ t r u tine. Ia să te văd. . . Se în d ep ărtă câţiva paşi, ca u n fotograf, privind-o din cap p â n ă ’n picioare, în toate am ănuntele. — A nişoară, A nişoară din T ârgul-N eam ţ, nu-i păcat să fii tu faţă m are, —• exclam ă el cu absolută francheţă, lovindu-şi palm ele u n a de alta. Şi doar eşti fată deşteaptă. M aică dragă, de ce nu-s Ş tefan cel Mare! Te-aş aduce le ­ gată burduf colo sus la tine, în C etatea N eam ţului. . . Ce-ai făcut în tim pul vacanţei? A nişoara zâm bea, caldă, ca din cadrul unei uşi deschisă sp re livadă, toam na, când pândesc vineţi ochii prunelor, d in frunzişuri arăm ii. — Am p rep a ra t trei dosare. — Oo, m aică dragă, —- se scutură E rnest A rişteanu cu faţa încreţită, ca după o lingură de riţină. A runcă o priv ire m ahm ură spre b iu roul încărcat de do­ sa re şi corespondenţă. — Ce-i cu Gorîşnic? vorbi el în silă, având u n neas­ tâm p ăr în degetele m âinii ridicate. — T rebue să plece la C hişinău cu A ntohi să-şi pregă­ tească m artorii. — Ducă-se, m aică dragă, — se scutură el, parcă fericii» că scapă de un client.

— Şi cu A ntohi? insistă Anişoara. — .Şi. Dacă spui tu. . . D ar ştie ce are de făcut? in te r­ v e n i el profesional, cu u n început de seriozitate. — Il învăţ. —■ A facere delicată. N ’ar fi m ai bine să te duci tu ? A dică nu. Pe tine n u te las. Tu eşti pisica biuroului, tîgroaico! — Ştiam , zâm bi ea cu buzele deschise. De asta m ’am g ân d it la Antohi. — Ai fix a t onorarul? — N u-i încă tim pul. A ranjez şi asta mai târziu. —■M aică dragă, ştii ce-ţi propun: trim ite-1 şi pe A xinte ş i pe lancu şi pe toţi clienţii, şi răm ânem noi singuri cu o b u telie de şăm pănică. O zi ideală de ,,interior": foc în so­ bă, iarnă, fată frum oasă, castană bună de pus la foc. .. îşi freca m âinile ca un copil care face u n proiect ab­ su rd , de care se bucură, dându-şi seam ă totuşi că e ilu.zoriu. —■M aestre, ne aşteaptă clienţii. Avem o zi grea. îi prezentă agenda. N u e ra nici întâia, nici ultim a discuţie de genul acesta, p realabilă m uncii. Şi în biuroul lui E rnest A rişteanu se gă­ seau alături de Decizii de-ale Casaţiei, reviste cu ilu stra ­ ţii picante. F ără de asta n u putea. E ra frivol, cum copiii ■sunt lacom i la dulcuri: cu candoare şi francheţă. Căci după ce-şi făcu tabietul, se aşeză la birou, îşi puse ■ochelarii, şi în câteva clipe, redeveni, cu ochiul lim pede, o dungă verticală pe fru n te şi m âni au toritare în fineţea ior, — m aestru l A rişteanu. Ziua de lucru începea.

P ână la douăsprezece, dom nişoara N em ţanu n u există p e n tru Nelu, ca şi p e n tru A xinte, decât prin dispoziţiile pe care le prim eau dela ea, prin lancu, fără s’o vadă. Ţ ăcăneala m aşinei de scris nu mai contenea. U neori A xinte îî ruga pe Nelu să-i descifreze câte-un rân d scris în lim baj teh n ic de dom nişoara Nem ţanu. Avea un scris bărbătesc.

fără de m oliciuni, drept, ordonat, cu şiruri dese. Şi deşi în biuroul lui E rnest A rişteanu nu se făcea nici un fel d e economie, c u -atât m ai puţin de hîrtie, prim a secretară um plea foaia şi pe-p p arte şi pe alta, începând din colţul de sus. V ăzându-i num ai scrisul compact, ţi-ai fi dat sea­ m ă că la drum , de pildă, nu călătoreşte cu m ai m ulte va­ lize, ca m ajo ritatea fem eilor, ci cu una singură, um plută. ochi cu strictu l necesar; că la re sta u ra n t nu-şi com andă m âncările capricios, gustând şi lăsând din toate, ci că şi le alege num ai pe cele hrănitoare, consum ându-le în în tre -gime. Nici-o g ra tu ita te estetică n u-i îm podobea scrisul,, dându-i veleităţi de eleganţă decorativă. L itera acestui scrisi e ra sobră, desem nată cu o m işcare esenţială, aşa cum caro­ seria unui autom obil de curse e strict adecvată, în to a te am ănuntele, scopului final: viteza. Scrisul nu se sem ăna cu tru p u l Anişoarei, ci num ai cu m intea ei. A lături de scri­ sul ei, al lui E rnest A rişteanu avea înfăţişarea dezordo­ nată a odăii unei cocote de lux, în care aceasta se dez­ bracă aruncând fără grijă hainele scumpe plătite de alţii. Scrisul era frum os în am ănunte — curbe vivace, ritm ale­ gru, bare fâlfâitoare, — dar im presia generală e ra de capri­ ciu, de anarhie, de nepăsare. Apoi, E rnest A rişteanu, chiar p en tru contracte, înainte de-a fi b ă tu te la m aşină, n u în­ treb u in ţa decât coli speciale, m ate, groase, ivorii, scriind num ai în m ijlocul lor, lăsând pe de m argini largi chenare. P e câtă vrem e dom nişoara N em ţanu în treb u in ţa coli ordi­ nare, fără să-i pese de firele zburlite care in tră în pe­ niţă îngroşând fragm ente de slovă, enervând m âna cu condeiul. P ână la douăsprezece, Nelu îşi trecu tim pul recepţio­ nând m anuscrisele care soseau de la M aestru şi de la p ri­ m a secretară, controlând apoi transcrierea lor dactilografică. Nu ştia încă dacă pleacă sau n u la C hişinău cu Nissim. Pe deoparte îi repugna însărcinarea de-a vorbi cu m ar­ torii, dar pe de altă p arte a r fi fost bucuros să m ai întârzie convorbirea cu dom nişoara Nem ţanu. P u rta în el u n „nu‘‘ m are cât el, ,,nu“-ul întregii lui fiinţe, dar tot n u găsise form ula decentă a refuzului. P ână la douăsprezece, E rnest A rişteanu exdiase pe toţi clienţii, ducându-se apoi să dejuneze în sufragerie.

D u p ă plecarea lui, Nelu şi Gorîşnic fu ră convocaţi la dom ­ n işo a ra N em ţanu. O găsiră to t la biurou, având dosare desfăcu te în faţă şi volum ele lui V ivante. Le în d ep ărta c u o m ână, ridicând faţa înspre ei, încă preocupată: — Dom nule Gorîşnic, M aestrul consim te ca dom nul av ocat A ntohi să te însoţească la Chişinău. Aşa dar p u ­ te ţi, pleca im ediat, cu prim ul treii, dacă. . . Făcu o pauză, privindu-1 pe Nissim cu severitate. ■ — . .. .natural, poţi satisface pretenţiile băneşti ale d om nului avocat Antohi. N elu ridică din um eri, jenat. — Să ne înţelegem , însă, — adăugă dom nişoara Nem ■ţanu. O norarul avocat A ntohi, e cu to tu l independent de «onorariul M aestrului. Num ai după ce dom nul avocat A n­ to h i ne va com unica rezu ltatu l tratativ elo r dela Chişinău, vom vedea dacă acceptăm sau nu acuza, şi care sunt con­ d iţiile noastre. Ne-am înţeles? Nissim oftă, ridicând braţele spre cer. — Nissim ştii să plăteşti la avăcat. Nissim nu dai bani la bândiţi, la iscroci, la gâzitari la gangsteri. . . — Bine, bine, dom nule Gorîşnic. Poţi pleca. D um ­ n e a ta m ai răm âi, dom nule Antohi. Nelu se opri din drum , cu brusca im presie că s’a des­ c h is o fereastră în spate, şi că stă în curent. D upă plecarea lui Nissim, dom nişoara N em ţanu strânse dosarele, le încue, aşează volum ele lui V ivante în biblio­ teca lui E rnest A rişteanu. .. Nelu aşteaptă, urm ărind-o încruntat. Dar dom nişoara N em ţanu n u se grăbea. O auzi în odaia de alături, făcând ordine şi pe biuroul lui E rnest A rişteanu, pregătindu-i gean ta, verificând actele dosarelor cu term en în acea zi. Apoi in tră în odae. Şi fără să-l privească, se opri la g u ra sobei, deschizând-o. S tătu aşa, cu palm ele în b ătaia focului, cu ochii aţin tiţi în flăcări, m u ltă vrem e, fără să m ai consulte ceasornicul. Tăcerea se statornicise din nou în încăpere, lăsând m u rm u ru l focului să treacă liber. în această tăcere, ca­ d e n ţa inim ei devena din ce în ce m ai sonoră, zvonul sân­ gelui, din ce în ce m ai plin, de parcă era al unei nopţi d e vară.

- A nişoara nu făcea nici-o mişcare. Caşicum s’ar fi în ­ chinat la foc. Nici N elu n u îndrăznea să se m ai m işte. O m işcare parcă a r fi ră s tu rn a t ceva. Tăcerea era ca u n im ens clopot, gata să sune. P ână când, A nişoara îşi întoarse faţa dinspre foc. O brajii îi ardeau. N ările vibrau. Buzele um ed desfăcute,, aveau u n zâm bet rătăcit, caşi ochii. R espira adânc, cu sânii ridicaţi ca aripele în zvâcnirea zborului. Se priv iră ochi în ochi, singuri în fundul m ării sân­ gelui lor greu. Şi cu o singură m işcare, lentă, ritm ică şi som nolentă de alge îm m pletite în fundul apelor, se apucară, îşi li­ piră trupu rile, şi c’un gem ăt surd îşi adânciră buzele în ran a săru tării redeschise. O secundă, două, trei; ritm ul ardea ca în tr ’o gură d e vulcan. D ar înainte de-a o ră stu rn a jos pe covor la gura sobei, capul A nişoarei se zm ulse din g u ra lui, m âna ei îi aco­ p eri faţa energic i-o îndepărtă. Apoi cu am ândouă m âi­ nile îl îm pinse spre uşă. O deschise, îl m ână dincolo, îl privi din prag cu toate flăcările tru p u lu i în ochii şi în buzele rănite, închise uşa, încuind-o, şi singură, se aşeză la gura sobei, cu ochii adânciţi în flăcăriNelu se oprise dincolo de uşă. T rupul, cu toate sevele în clocot, n u accpeta absenţa celuilalt trup. Ce se întâm plase? îşi scutură capul, trecându-şi m âna pe frunte. Ce ce va întâm pla? Ca un centaur despicat năpraznic şi răm as om — , se u ita cu m irare îndărăt, şi cu spaim ă înainte.

CAP. XXIV. Totuşi, la două săptăm âni după întoarcerea lui Nelra dela Chişinău, Gorîşnic fu arestat. Dovezi îm potriva lui n u erau, in afară de învinuirea pe care i-o aducea coinc.ulpatul Ţiller, individ cu cazier, şaiitajist rep u tat, cam ­ pion basarabean al m ăsluitorilor de cărţi. D ar în tre tim p

cam pania de presă îm potriva lui Gorîşnic izbucnise m ai violentă decât cele din trecut, determ inând în prim ul râ n d o in terp elare la C am eră a M inistrului de Ju stiţie, c u priv ire la ,,scandalul G orîşnic". Ziarele din C apitală publicaseră in terp elarea în extenso, însoţind-o cu com en­ ta rii aprobative. Şi im ediat începuseră denunţurile adre­ sa te direct M inistrului de Ju stiţie , cu am eninţarea că dacă nu li se va da curs, vor fi trim ise presei. Toţi b iju ­ tie rii d in ţară se solidarizaseră îm potriva lui Gorîşnic. ISIumele lui, cunoscut până atunci m ai cu seam ă de cei la c u re n t cu cronica judiciară, devenise celebru pe ţară. Nissim era p rezentat ca un fel de Schylok basarabean, m iliard ar, de-o vastă şi perversă inteligenţă, regisor al m arilo r fu rtu ri naţionale. Toate ziarele, observând, deîn d a tă succesul de tira j al subiectului Gorîşnic, îi făceau u n fel de biografii: rom anţate fireşte. Făcuse trafic de ca rn e vie la C onstantinopol şi Cairo, fusese gangster în A m erica, organizase la N istru jefu irea refugiaţilor ruşi, lu ân d inelele cu m âni cu tot, aruncând cadavrele în Nis­ tru , după ce le despuiase. Şi Gorîşnic era liber în această ţa ră în care ,,num ai cel care fu ră o găină face puşcărie". Intim idată, Ju stiţia îl arestase, închizând gura lum ii .cu uşa în tem niţării eroului. •— Stă cel p u ţin tre i luni, pronosticase dom nişoara N em ţanu faţă de E rnest A rişteanu. Judecătorul de In ­ stru c ţie e convins că dacă-I pune în libertate, se va spune că a fost m ituit. E rnest A rişteanu o felicitase pe A nişoara care în tâ r­ ziase m ereu stabilirea onorarului, repetând necontenit că n ’a venit încă tim pul. P rim a conform are a m andatului de arestare nu num ai că um pluse P alatu l de Ju stiţie de spectatori dornici să-î vadă pe faim osul ,,gangster", dar m obilizase şi pe toţi rep rezen tan ţii presei. — M aestre dragă, intervenise A nişoara pe lângă E r­ n e s t A rişteanu; A ntohi a lu crat dela început în această afacere, încă înainte de-a fi devenit celebră. Ia-1 alătu ri d e dum neata. E tim pul să-l lansezi.

•— M aică dragă, n ’am nimic îm potriva lui A ntohî. D ar de ce nu vii tu cu m ine? — Eu, M aestre, n ‘am bossa penalului. Şi încă ceva: în tr ‘0 afacere de n a tu ra aceasta, o fată frum oasă la b a ră apare ,ca un elem ent de corupţie a judecătorilor; mita^ cu fuste. E preferabil din punct de vedere practic, ca. G orîşnic să fie ap ărat num ai de bărbaţi. N atural, voi in ­ terv en i şi eu, dar nu pe scenă şi în faţa publicului. — M aică dragă, Ullyse era ,,une poire“ alătu ri d e tine! Astfel, N elu intrase în cea m ai frum oasă afacere pe­ nală a anului judiciar, secundând la bară pe M aestrul său. E rnest A rişteanu rostise u n rechizitor al prostiei, p o rnind dela ironie şi ajungând la sarcasm. începuse aşa: — P ro stu l cetăţii a spus; Groşnîc e vinovat. Şi isprăvi aşa: — A r fi regretabil dacă vorba prostului C etăţii a r deveni h o tărîrea înţelepţilor ei. Nelu pledase dur, dând o im presie de curaj tin e resa şi de m are francheţă. Inteligenţa lui E rnest A rişteanu e ra a tâ t de evidentă la bară în tim pul unei argum entări, a tâ t de excesivă şi sclipitoare, încât deştepta in voluntar n eîn ­ crederea judecătorilor în d reptatea cauzei odată cu ad­ m iraţia lor p e n tru calitatea intelectuală a apărării. în to c­ m ai cum fem eilor prea frum oase li se refuză v irtu te a , inteligenţelor prea agere li se refuză sinceritatea. A stfel că v irtu te a apare ca un apanagiu al sluţeniei, iar drep­ tate a ca un corolar al sincerităţii. De aceia, după E rnest A rişteanu, Nelu fu b in e-v e n it la aceiaşi bară. Niciodată tin ereţa nu poate fi socotită ca o abilitate. N elu avea curajul tinereţii, elanul ei şi se­ tea ei de dreptate. Aceste atribute ale vrâstei, deveneau inv o lu n tara lui abilitate profesională. A taca făţiş. P o a te că Gorîşi.iic era vinovat. D ar poate că nu era. Faim a lu i? D ar este „faim a“ încorporată în tre dovezile juridice? J u ­ decată după c riteriu l reputaţiei, al faim ei, Lucreţia B orgia ar trebui să fie desgropată şi scheletul ei ars pe u n ru g înconjurat de toţi ochelarii fem eilor virtuoase. C ân d

î n realitate, cu to ată frum useţea ei, fusese un m odel de v irtu te şi puritate. D in fundul sălii, A nişoara zâmbise. Şi după ce făcuse u n exam en radiografie al re p u ta ţi­ ilo r istorice, a ră tân d falşitatea lor, N elu atacase m anda­ tu l de arestare al lui Gorîşnic, în care vedea un plebiscit ■al antipatiei m ulţim ilor, deliberat provocat de cei in te ­ resaţi, nu u n act obiectiv al Justiţiei. — Ştiu, clientul m eu n u -i frum os; e slut, e pocit, e lip s it de seducţiune fizică, aspectul său legitim ând cele m ai lombrozieiie viziuni. Ştiu, clientul m eu n u-i m u ri­ t o r de foame, nu-i victim a băncilor falite şi a căm ătari­ lo r rapaci, averea atrib u ită lui în d rep tăţin d vindicta tu ­ tu ro r celor care n u-şi prim esc la vrem e lefurile insufi­ c ie n te p e n tru viaţa de toate zilele. Ştiu, clientul m eu nu-i ţă ra n , n u-i rom ân, e evreu din B asarabia, e un Nissim oarecare din m ulţim ea acelora care dă m âncărim i m u lţi­ m ii celorlalţi. . . D ar tot a tă t de bine ştiu că acest om antipatic p rin el şi p rin averea lui obscură, că acest evreu d e c re ta t Schylok de ignoranţa celor care nici pe el nu-1 cunosc, nici pe Shakespeare, — are d reptul în clipa când e chem at în faţa judecătorilor ţării, să invoce legea care s tă egală şi deasupra lui şi deasupra celor care-1 judecă. In num ele acestei legi care n u adm ite exproprierea lib e rtă ţii individuale decât în schim bul unor grave indi­ c ii de culpabilitate, indicii care lipseau, ceruse infirm a­ re a m andatului. T ribunalul îl confirm ase; natural. în astfel de ocazii pledoariile sunt ca slujba bisericească dela înm orm ân­ tă r i : frum oase, decorative, em oţionante, — dar utile nici­ odată. A vocatul Nelu A ntohi însă, pusese p iatra de tem elie a viitorului său profesional. E rnest A rişteanu îl felicitase în faţa colegilor adunaţi la Barou, sărutându-1. — Bravo, A ntohi. Măi băeţi, — se adresase el celor c a re făceau şi de data aceasta roată reverenţială în ju ­ r u l lui; — ştiţi cine l-a descoperit pe Antohi? A nişoara. A re u n ochi. . .

U n avocat şoptise la urechea altuia: — Tu ştii unde-i ochiul Anişoarei? — Taci, m ă, nu spune porcării, că te-aude.

CAP. XXV. Intr'ad ev ăr, bietul Gorişnic apăruse providenţial înt calea lui Nelu. D upă pledoaria dela confirm are, E rn e st A rişteanu interesându-se la A nişoara despre leafa lu i Nelu, i-o ridicase brusc dela o m ie la şase mii, avan sân du-1 tot odată la rangul de prim -secretar p e n tru aface­ rile penale. în locul lui Nelu fusese angajat alt avocat începător. Acum, Nelu avea biuroul să aşezat în tr ’o cam eră din. fu n d u l vestibulului, la m obilarea căreia participaseră şi copiii, Roro aducând un covor din odaia ei, iar G rigri, o> blană de u rs care şedea nefolosită în pod. A sta la înce­ put. T re p ta t însă, copiii, în dorinţa lor ca odaia lui N elu să fie cea m ai frum oasă din casă, aduseră acolo tot ce găseau decorativ p rin pod şi de prisos p rin num eroasele odăi ale casei. A stfel, p ăreţii biuroului avură te n d in ţa de-a deveni o adevărată galerie de tablouri, căci E rn e st A rişteanu e ra cum părător statornic la toate expoziţiile de p ictură din B ucureşti, şi cantitatea tablourilor acum u­ late depăşise de m u lt capacitatea receptivă a p ă re ţilo r casei. N u num ai atât. C urând apărură în biuroul lui N elu, două m ăsuţe m ai joase, una aşezată lângă fereastră, a lta lângă păretele uşii. La cea de lângă fereastră lucra G ri­ gri, la cealaltă, Roro. De aceia, şi pe biuroul lui N elu se ră ­ tăcea câte-un abecedar, câte un caet de dictando şi a lte obiecte şcolare. Când se întâm pla ca N elu să scape m ai devrem e dela T ribunal, G rigri apărea cu ceainicul, Roro> cu ceştile, şi biuroul cu foc, ceai şi copii, făcea din N elu un om m are zâm bitor invadat de m aim icii săi răsfăţaţi. B ine-înţeles, biuroul lui avea acadele, pistil de caise, gigibigi şi alte m isterioase cofeturi apreciate de elevii cla­ selor prim are, precum şi peniţe, creioane, ascuţitori, p lum b p e n tru placă şi alte rechizite şcolare.

— U nde-s copiii? în treb a uneori doam na A rişteanu, m irată şi în cân tată că n u -i „aude“ . — La dom nu Nelu, —■ i se răspundea, fără ca ser­ vitoarele să m ai facă o verificare prealabilă. Şi nim eni n u -i oprea, nici n u-i certa, fiindcă num ai la el erau cum inţi. Acolo-şi lua ceaiul, acolo-şi făceau lecţiile, şi în prezenţa lui, spre seară, şi în absenţa lui. Aşa că odată cu ridicarea lui la rangul de p rim -se c re tar p e n tru afecerile penale, N elu devenise şi pedagogul co­ piilor, treb u in d să se m ai pue la cu ren t cu istoria, religia şi aritm etica, aplecat pe cărţile lor, peste um ărul lor m ă­ g u lit şi afectuos. — Ce lecţii avem astăzi? D upă ce-1 inform au, îi ajuta, silabisind cu Roro, ce­ tind cu Grigri. Iar când veneau clienţi m ai im portanţi, Roro se ridica, dem nă; —■ G rigri? — Lasă-m ă în pace. — T rebuie să plecăm. Nu vezi că-1 deranjăm pe N elu. Şi uneori, clienţii îl în treb au ; — S u n t ai dum neavoastră, dom nule avocat? Să vă trăiască. Pe dom nişoara N em ţanu o vedea in fiecare zi, dar k i treacăt. M unca lui actuală avea alte itinerarii şi la b iu rou, şi la Tribunal. Ea era cu civilul şi com ercialul, el„ cu penalul. O norariile însă, tot ea le stabilea. Seara e a pleca înaintea lui dela biurou, fiindcă el răm ânea cu lecţiile copiilor până la ora mesei. De cele m ai de m ulte ori, E rnest A rişteanu îl reţinea la masă, evitând astfel discuţiile cu Mimi A rişteanu: pe cele prim ejdioase pen­ tru ap etit şi digestie. în prezenţa lui Nelu s’auzea num ai glasul copiilor. M imi A rişteanu devenea o tăcere cu ochi provîzor filosofici. P e Gorîşnic îl vizita regulat la închisoare, ducându-i toate cele trebuitoare, după ce graţie prieteniei lui dela chefuri cu doctorul parchetului, determ inase instalarea lui Nissim la inferm erie unde regim ul era mai blând. A vea şi u n fel de sim patie p e n tru Gorîşnic, şi o supersti­ ţioasă recunoştinţă. îi adusese num ai bucurie — C răciu­

n u l dela Silivestri, adevărat pom de C răciun al tin ereţii lui — şi prosperitate. Lansarea lui profesională coinci­ dea cu apariţia lui Nissim. A vansarea lui şi m u tarea lui în biuroul cu Roro şi G rigri, i le datora tot lui Nissim. D ar n u num ai atât. Gorîşnic, căruia rep u ta ţia îi dădea u n prestigiu unic faţă de delicvenţi, făcea în închisoare, p rin tre aceştia, o propagandă atât de eficace p e n tru ta ­ lentul, cinstea şi devotam entul acestui „buiat di a v â r“ , în câ t N elu devenise o m odă p rin tre delicvenţi. îl angajară în serie şi p e n tru instanţele ordinare, şi p e n tru C urtea cu Ju ri, onorariile fiind aran jate după indicaţiile lui Go­ rîşnic care devenise un fel de secretar al lui Nelu la în­ chisoare. Astfel, începură să-l caute clienţii şi pe acasă şi pe la Palat. A genda lui, până' atunci sim plă anexă a condicei biuroului, avea zi la zi însem nări de procese cu m enţiunea ,,p.p.“, adică proces personal. M uncea m ult, d a r şi câştiga m ult. în Februarie, câştigurile lui depăşi­ seră sum a — care i se păruse fabuloasă — a venitului m ă rtu risit de dom nişoara Nem ţanu. îşi făcuse haine. M er­ gea cu trăsu ra. Şi îşi închiriase două odăi m obilate înt r ’un cartier curat şi central, invitând-o pe m am a lui să-i facă o vizită de casă nouă_. P etrecu astfel o săptăm ână în tovărăşia m am ei lui, m odestă în haina de văduvă, cu p ă ru l alb şi cu zâm betul um il şi sperios al fem eilor care au îm b ătrân it spălând şi cârpind p e n tru copilul unic, aşteptându-1 la fereastra casei să vie dela şcoală sau din lum ea largă. O răsfăţa şi el la rân d u l lui, alarm ând-o m ereu prin ten d in ţa lui spre risipă. în fiecare zi o plim ba cu sania cu doi cai. O ducea la teatru , la cinem atograf sonor — iDătrâna n u fusese încă, — îi cum păra cu stângăcia, d ăr­ nicia şi urg en ţa b ărb atu lu i nepriceput to t felul de ştofe şi m ătăsuri. B ătrâna era fericită, dar nu m ai putea dormi. I se părea că în fiecare zi e sărbătoare, ca în tinereţă, pe v rem ea logodnei. T um ultul bucuriei din acele vrem i, brusc revenit, nu m ai încăpea în inim a ei bătrân ă, de­ p rin să să bată în zile cenuşii petrecute la gura sobei, cu pisica, şi la fereastră, cu andrelele. P lu te a zăpăcită p rin odăi, m âncând bu n ătăţi scumpe, fără poftă de m âîicare, num ai ca să facă plăcere ochilor albaştri, care o priveau

cu u n zâm bet lum inat; gătindu-se cu rochii prea scum pe care o înfricoşau, făcând-o şi m ai tim idă; privind cu spaim ă banii care in tra u în casă ca în poveşti, sute şi mii, adunaţi în pum nii lui N elu şi zvârliţi cu un orgoliu blând în poala ei. — A sta-i p e n tru tine, m am ă mică. D ar ştii, să-ţi faci cu ei num ai plăceri. — N elule dragă, îl ruga ea c u m ânile îm preunate, — n u -ţi bate joc de bani. Strânge-i c’or să-ţi trebuiască. — Vrei să m ă superi? îi dau pe foc. Uite. . . — Nu, iaca-i iau. Şi-i strângea, p ă tu rin d u -i cu evlavia m ânilor care-au tră it din pensie şi economii, în sipetul ei, la fund, în tre ştofe, — tot p e n tru el. Şi findcă avea un băiat a tâ t de bun, şi fiindcă n ’avea cui să spue: „Ai văzut ce băiat am ?“, — în fiecare seară îngenunchia, închizând ochii, — căci în odăile lui Nelu n u erau icoane, — cerşind cu inim a în m âni, un pic de noroc p e n tru b ăiatu l cu ochi albaştri ca şi „cerul T ău, D oam ne D um nezeule m ilostiv". D ar Nelu îi m ai făcu o surpriză. In Sâm băta din a ju ­ nul plecării ei, veni plin de pachete. Le desfăcuseră: icre negre, salam, jam bon, sardele, portocale, m andarine, cur­ m ale, stru guri de m alaga, m igdale, rodii, castane. . . — Avem m usafiri la ceai. F ăcură p regătiri în odaia ei, care era oarecum salonul celor două odăi. —■N u-i dai drum ul, Nelule? îl tot întreba b ătrân a cu ochii la fereastra în d rep tu l căreia îl aştepta sania cu doi cai înveliţi în reţea cu broderii şi în ham uri cu zurgălăi. — Nu, — răspundea el cu o încăpăţinare m aliţios zâm bitoare. Apoi o lăsă pe ea să vegheze la m asa cu b u n ă tă ţi, pornind cu sania după m usafiri. Şi după vre-o cincispre­ zece m inute, Roro şi G rigri „aduşi ca vântul de cea m ai frum oasă sanie din lum e“, in tra ră în ,,palatul" lui Nelu. ■ — A iştia-s m usafirii? îi întâm pină b ătrân a cu b raţe le în tinse în jos, ca pe vrem ea copilăriei lui Nelu. — U ite m am a, copii, — le-o arătă Nelu ca pe un pom de Crăciun. — M ama Ta, Nelule!

Şi pe rând, copiii îi să ru ta ră m ânile zbârcite şi um ile, c u atâ ta evlavie încât n u i-a r ‘fi m irat dacă buzele lor ar fi în tâ ln it pe lem nul vechi al acestor m âni şi argintul care le îm bracă pe ale Maicei Dom nului. Se în tre cu ră în cum inţenie. M ulţum eau, înclinând ca­ pul, de câteori erau serviţi. M âncau frum os, ceiace la G rigri însem na em oţie şi m are respect. T ortul de castane com andat la cofetărie, sosi cam tâ r ­ ziu; copiii n u m ai pu teau m ânca. G ustară num ai, cule­ gând fructele ornam entale. Sania tot la scară. B ătrâna se u ita când la sanie, când la Nelu. N eiu zâm bea, u itându-se când la ea, când la co­ pii. Copiii se u ita u când la el, când la b ătrână. Vorbe p u ţin e, dar p riviri fericite în odaia lui N elu — N elu p en ­ tr u toţi •— cu copii, toţi copii p e n tru clipa inim ei lui d a r­ nice. Apoi îi a ju tă să se îm brace, îm bodobindu-i pe toţi la când, m am a dintâi, apoi copiii, — îi urcă în sanie şi sa­ n ia porni cântând a tâ t de vesel în iarna albă încât p ă ­ m ân tu l acestei plim bări nu avu decât bunici şi copii, fulgi şi zurgălăi. — Nelule, aşa-i de frum oasă m am a ta? Parcă,-i sfânta V ineri, — îi şopti ţainic Roro. Şi seara, în clipa culcării, b ătrâna, după ce-1 dezm ierdă lung pe fru n te, îi spuse tot încet, cu glas de b u ­ nică: — Nelule dragă, n u -i vrem ea să ai şi tu copii? T are m i-i dor de ei. . .

CAP. XXV. U neori Roro îi spunea în biurou: — Nelule, m ulte com plim ente dela M anuela. Căci Roro era în corespondenţă cu M anuela. Ea tru d ea zece cuvinte pe o scrisoare, rugându-1 pe Nelu să-i scrie adresa: M anuela îi răspundea cu o sută. D ar schim bul era ju st. V orbele M anuelei p e n tru el ,,m ulte com plim ente dela M anela“, îi apăreau astfel în răstim puri, ca cinci rân d u -

nele ale altui cer. D in ce în ce, M anela se învecina în m intea lui, cu Roro. Şi ea era u n M ickey-M ouse. U n glas dulce şi u n obraz proaspăt în C răciunul dela Silivestri, lăsat în urm ă şi de inten sitatea m uncii zilnice, şi de ano­ tim p. Iarn a era pe sfârşite. Ostenise. O m ătul se topea în păm ântul prim ăverii apropiate. Focul ardea încă în sobe, dar începea ca o nostalgie în ferestrele atinse uneori de aurul soarelui de M artie. Când venea dela T ribunal, N elu găsea u n buchet de toporaşi pe biuroul lui. Coada ochiului lui Roro aştepta răsplata, în tim p ce m ânuţele ei şcolare p ătate de cer­ neală P elikan păreau că aduc alţi toporaşi înfloriţi în călim ară. N eliniştea prim ăverii începea în toate cele. Odăile deveneau prea strâm te, paltoanele prea grele. Mai cu ra­ joase- decât bărb aţii — adică m ai cochete, •— fem eile apăreau pe străzi în talie, cu buchetele de toporaşi prinse de etole. Aşa o în tâlni în tr ’o seară pe dom nişoara N em ţanu, în faţa casei A rişteanu. El venea, ea pleca. O salută. îi răspunse. O clipă, ochii lor se în tâ ln iră m ai adânc, tu lb u rându-şi apele. Nelu fu cam d istrat la biurou. — Te doare capul, Nelule? îl în treb ă Roro. — Aa! Merci, M ickey, — îi m ulţum i e l cam tradiv p en tru toporaşii care-1 aşteptau culcaţi pe sugătoarea biuroului, trim eţin d u -i un abur de prim ăvară nouă, care nu se m ai desprindea din ochii lui Roro, ci din tr u ­ pul Anişoarei. D upă m asa lu ată la A rişteni, porni încet spre casă. Se sim ţea singur. P lu tea uneori p rin noaptea uşoară ca o priv ire de căprioară în apa din care bea, un vag m iros de ţărn ă jilavă şi de iarbă crudă, dilatând pieptul, făcând respiraţia m ai conştientă şi m ai lungă. D ar buzele doreau şi m ai m ult. De câteva ori îi veni s’o ia nebuneşte spre locuinţa Anişoarei, să bată, să in tre şi. . . P ornea înainte spre casa lui, având im presia că înoată din greu îm potriva curentului apei. A junse acasă oste­ nit, singur şi am ar, răcorindu-şi ochii o clipă în argin­ tu l um ed al Craiului-N ou.

— Vă aşteaptă o doamnă, ■—■ îl anunţă servitoarea lu p tân d cu un zâm bet. — O clientă? — M ’dă! — se alintă ea ruşinoasă. T are mai am iroasă bine! ' ' în tră . Focul ardea. Lum ina era stinsă. P arfum ul de verveină am ărue plu tea în odae, d ându-i o atm osferă de câm p cosit. F ără nici-um cuvânt, cu picioarele grele, se apropie de canapea, şi fă ră putere, se lăsă la picioarele ei. A nişoara privea focul, aşezată în fundul canapelei b ă ­ trâneşti. T ăcură m ultă vrem e. C raiul-N ou apărea şi dispărea p rin tre crengile legănate la fereastră. — Nelule, îl chem ă în şoaptă gravă glasul Anişoarei. Se ridică, venind lângă ea. Ea îi luă capul, aşezându-i-1 pe genunchii ei. îi dezm ierdă p ăru l îndelung, apoi m âna ei îi acoperi ochii. — Nelule, am să am u n c o p il... Apoi tăcu. M âna ei începu iar să-i dezm ierde când părul, când fru n tea, caşicum ar fi v ru t să-şi întipărească trăsătu rile lui până în adâncurile fiinţei. Focul cânta înainte, trim eţindu-le ploi de . au r blond. — Copilul tău, Nelule, — m urm ură ca p rin somn gla­ sul Anişoarei. Şi iar tăcu, alintându-1 ritm ic caşicum l-a r fi tors în poală. Apoi deodată, m âna ei se opri. Caldă până atunci, Nelu o sim ţi răcindu-se, până când fu ca o ferestră de Octom ­ brie. -—■Cum se va num i copilul m eu, Nelule? Nelu Nem ţanu. . . — Şi dâcă-i fată? — N em ţanu? repetă calm glasul ei. N elu privi o clipă Craiul-N ou din cerul prim ăverii, apoi focul din sobă, îşi stăpâni uri oftat, şi destrăm ându-şi privirea în tr ’un zâm bet, şopti; — Se va num i A ntohi, caşi ta tă l său. Şi c’o m işcare blândă şi ocrotitoare cuprinse în m ânile lui m ari şi calde, m ânile îngheţate ale m am ei copi­ lului.

PARTEA A DOUA

MANUELA

TRE CE

CAP. I. Am iaza de prim ăvară era glorioasă ca o dim ineaţă. P arcă izbucnise din trâm biţele unei victorii hom erice. Ce­ rul albastru prim ea d rep tu l elan al plopilor v ibranţi de verde în prim ăvara nouă. U nde erau v u lturii? Ochii lui N elu păreau că-i caută îh înălţim ile eroice. Nici-o m oliciune în aerul abea cald, dar ager încă. C u capul ţă s tu rn a t pe speteaza autom obilului, şi m a­ nile nervos lăsate pe volan, Nelu îşi aştepta nevasta ş,î copilul. N erăbdătoare la început, m âna îi chem ase cu im ­ perative cârâituri de claxon. D ar în clipa când îşi ră stu rnase capul pe spate, în tâln in d singur, ca ,de pe un pisc, am pla p lu tire a cerului, — uitase tot. De ani parcă nu m ai privise un astfel de cer. P riv irile porneau în el ca un chiot haiducesc. N ările aspirau voiniceşte aerul. P ieptul se ridica şi se lăsa larg. U itase că-i în autom obil. Scăldat în cer, sufletul vroia s’o pornească pe jos, sim ţind pă­ m ântul cu picioarele tru p u lu i, călcând iarba, alergând, sărind, lovind m ingea rotundă, ducând-o, ferind-o, şi de­ odată, cu un elan, fulgerând-o în reţeaua porţii, sus, in colţul stâng. —■ D um nezeule, ce tâ n ă r m ă sim t, — exclam ă el în gura m are, cu pălăria căzută, cu faţa acoperită de soare şi de cer, părând că în tr ’adevăr vorbeşte cu cineva de sus, — Ce spune papa Nel, m am ă? — P apa Nel face versuri, Răducule. — Hup, Răducule.

N elu îl prinse de subţiori de pe scara autom obilului, ridicându-1. ^— Mai sus, papa Nel, m ai sus, m ai, aşa. Cu el se ridicase dela volan, şi în picioare, îl înălţă sus, în cer şi’n prim ăvară. R obust şi suplu că u n acrobat, copilul era num ai m uşchi şi sănătate. D inţi albi de lupuşor, ochi negri, sprincene dese. B raţele în lătu ri, picioa­ rele depărtate, m ijlocul arcuit, pieptul bom bat, şi în ălţat în p lin albastru, p ărea că învaţă să înoate sau să zboare în văzduhul prim ăverii. Il coborî lângă el, cu ochii strălu cito ri de m ândrie. •—■Nu vii lângă m.ama, Răducule? — Eu stau lângă papa Nel, la volan, •— vorbi el lim ­ pede şi energic, luându-şi cu ho tărâre locul de alături. P apa Nel e' volnic. — Şi m am a? în treb ă din spate glasul Anişoarei. R ăducu întoarse capul, gata s’o sfideze, m ai în glum ă, m ai în serios. D ar ochii m am ei îi potoleau în d ată toate elanurile răsvrătite. ■— M am a e iute, — adăugă el prudent. Nelu zâmbea, privindu-1 cm coada ochiului. — Nelule, n u -ţi pui pălăria? îl în tre b ă A nişoara, întinzându-i-o dela spate. — Nu. Azi am optsprezece ani, — vorbi el fă ră să întoarcă faţa, scu tu rân d capul acoperit de p ăr strălucitor castaniu, des, fără de fire albe. — Nelule, — îl dojeni uşor glasul din urm ă. — P ap a Nel, tu o asculţi pe m am a, — afirm ă viclean glasul copilului. — Ce să facem, R ăducule, e m.ama noastră. A utom obilul porni viguros, a^a cum îi plăcea lui R ă­ ducu. U n „Lancea“ jos, lung, c’o siluetă de barcă tu rb a tă şi traectorii agresive, m ai ales când era condus de Nelu, cu R ăducu alătu ri şi c’u n cer de prim ăvară deasupra. Şi m ai era ceva în m âinile lui N elu şi în picioarele lui: o em oţie ta re care-i dădea u n n eastâm păr juvenil, o grabă, o team ă de-a nu pierde ceva. Nu m ai fusese de peste nouă ani, în ain te de-a se fi născut R ăducu, la un raatch de foot-ball. Şi acum, în tâ ln irea cu cerul p riv it d rep t în sus, violenţa prim ăverii şi toate am intirile care

se deşteptau în braţe, în piept şi în picioare, readucându-i ritm u ri vechi, îi dădeau o fierbere de m ust nou. In m ic şi în crud, profilul de a lă tu ri îi sem ăna. B ereta bască pe-o ureche, desvăluia aceiaşi fru n te uşor b u lb u ­ cată la rădăcina nasului: dar al copilului, cârn încă de copilărie, se oprea naiv şi uşurel im pertinent, lăsând să se m ândrească subt sprincenele tatei,^ ochii m am ei. Le se­ m ăna am ândorora, îm binându-i în tr ’u n nou elan spre viaţă. N elu îl răsfăţa. A nişoara îl creştea. Gu toate că erau bogaţi, şi cu ven itu ri m ereu sporite, copilul n u încăpuse nici-o clipă pe m âni de guvernantă. Vorbea rom âneşte ca m am a şi ca tata, era frum os şi voinic ca şi ei, şi era m ân d ru de am ândoi P e n tru R ăducu, autom obilul lui papa Nel nu m ergea, ci întrecea. în trecea to t: trăsu ri, tram vae, copaci alarm aţi, şi m aicuseam ă toate autom obilele Dum inicei ieşene. Gonea în plină contravenţie, d ar toţi sergenţii cunoşteau şi sa­ lu ta u infracţiunile acestui autom obil. V iră cu eşapam entul deschis, in trâ n d în aleea parcului sportiv cu b u b u itu ri răsboinice. A şteptă la casa de bilete să-i vie rândul. —■ M aetrul Antohi! M aestrul ■A n to h i! răsu n ară câteva şoapte. D ar nim eni nu-i făcu loc. O m irare şi o absurdă m elancolie de o clipă, A ştepta. Plătea. Ca să asiste la u n miatch de foot-ball. Şi n u m ai era „N elu“, ci m aestrul Antohi. In tra ră pe teren. Iarbă, soare, dealuri în fund. P orţile duşm ane fată în faţă, ca în zale. N elu păşea nervos. îi uitase în u rm ă pe ai lui. R ăducu îi ajunse c’mn galop elastic. De ju r în ju ru l careului, m ul­ ţim ea şcolară, un iv ersitară şi m uncitorească, a D um inici­ lor sportive, îm p estriţată şi da haim anale in tra te fără plată. Se opriră în d rep tu l liniei centrilor. Şi repede o bancă apăru. îl recunoscuseră. Şoapte biografice porniră de pe te re n până la baraca jucătorilor. Capetele tin erilo r se în ­ torceam spre bancă. Unii îl cunoşteau din auzite pe rerm mitml avocat Antohi; alţii îl auziseră vorbind la procesele

cu lum e m u ltă dela C urtea cu Ju ri. Totuşi, favoritism ul băncii aşezate chiar pe teren, în faţa barei care era ho­ taru l tu tu ro r privitorilor, nem ulţum ea. Pe un câmp spor­ tiv, privilegiile su n t admise, dar num ai p e n tru cam pionii sportului. A lte suprem aţii acolo nu num ai că nu-s recu ­ noscute, dar dacă vor să aibă u n regim preferenţial, sunt persiflate, zeflem isite şi chiar huiduite. Noroc că N elu avea um eri laţi. Totuşi, un m urm ur sublinia ostil hatârul. C iudat şi insolid! Echipele, în loc să apară pe rând, ca de obicei p orniră odată şi dim preună, cu tra p u l mic al in trării pe stadion. Şi nu se opriră în m ijlocul te re n u ­ lui, ci pe latură, făcând u n fro n t m ulticolor — roş-negru, alb-albastru — în faţa băncii lui Nelu. Câm pia era d reap tă şi verde ca u n scut al prim ăverii; cerul b o ltit ca un arc, cu săgeata soarelui în el. Un glas se ridică. Şi toate braţele făcură salutul roman. — Trăiască Nelu A n to h i. .. N um ele cu m iros de iarbă îl lovi d re p t în piept, făcând să sune întregul trecut. — . . . fostul căpitan al echipei universitare de football. Hip, hip, ura, ura, ura. G lasuri m arţiale, picioare robuste, p iepturi late în tri­ courile subţiri, obraji arşi de soare, p ăr tuns scurt pe tâm ple, — şi la picioarele frontului, elastică, agresivă, ca un soare sportiv al ierbii: Mingea. Toate capetele se răsuciseră spre bancă. Nelu se ridicase în picioare, cu ochii um ezi şl gâtul strâns. M ut, fără glas, îi salută cu b raţu l întins spre cerul albastru. E rau aproape de el, şi foarte departe. El era pe m alul altei vrâste, iar ei, tinerii atleţi, p lu teau ca pe-o lu n tre cu vâslele în soare, pe fluviul ierbii de Mai şi al tinereţii de Mai, — ducându-se ei, răm ânând el. în clipa ■când m ingea izbucni p rin tre bocanci ca u n bull-dog p rin tre boturi de m istreţi, Nelu îl luă pe R ăducu în braţe. Şi toată nostalgia lui după m ingea întâei tinereţi, se -opri în ju ru l copilului care zvâcnea cu publicul u rm ă ­ rin d jocul. îl apucase de mâni, aşezându-1 pe genunchii lui. D ar Răducu, cu sufletul p rin tre picioarele jucătorilor, nu m ai putea sta. U n neastâm păr de fox îl făcea să sară.

să se avânte, să zm uncească, zbătându-se captiv în m ânile puternice care-1 ţin eau pe loc. Şi el jucase foot-ball pe m aidan. D ar n u văzuse încă n ici-un m atch. Nu întreba nimic. P articip a direct, cum înoată fără ajutor căţelandrul zvârlit în apă. Striga, îndem na, cu inim a în galop, sau m ârâia cu dinţii strânşi. De câteva ori, N elu cercă să urm ărească jocul. N u p u ­ tea- Se sim ţea ca o haină a tâ rn ată în cuer. Şi cât ţin u jocul care făcea din public o singură bătae de aripi pe iarba, de Mai, N elu nu-şi mai luă ochii dela copil.

CAP. II. ■ — P apa Nel, nu vii cu noi? — Nu,' R ăducule, eu vin pe jos încet. A nişoara se sui la volan. — Nu ’ntârzia, Nelule. La nouă R ăducu trebuie să fie în pat. — Dum inecă, m am ă! protestă el anticipativ. A utom obilul porni la vale fără m otor, căci A nişoara n u irosea benzina. M âna copilului flu tu ra ca din tre n spre cei răm aşi pe peron. N elu-i u rm ări cu privirea până când dispărură, lăsând o lungă clăbucire de colb p rin tre teii Copoului. P orni şi el. M ulţim ea se revărsă din parcul sportiv, discutând în g u ra m are, com entând, aprobând, criticând, gesticulând, ducând m ai departe lu p ta picioa­ relor cu m ingea, în vorbe, gesturi şi priviri. T ram vaele care plecau la vale erau lu ate cu asalt. M irosea a colb, a frunză şi a gloată de prim ăvară. Treceau fetişcane năd u ­ şite, roşii şi fălcoase — adevărate flăcăoaice ale fem ini­ tăţii — îm brăcate în rochii verzi, galbene, m auve şi roz, călcând strâm b în pantofii noi şi strâm ţi din care piciorul dospea chinuit. P e urm a lor, cu zăngănit de sabie şi zor­ n ă it de pinteni, capele strâm be şi u n fir de iarbă m ozolit în tre dinţi, m ilitari cu galoane de lână galbenă, răsp â n ­ deau m irosuri de toval. Liceenii aveau capul gol: unii cu obrajii um flaţi de copilărie, în uniform e de m are ţin u tă,

cu pantalonii cucueţi la genunchi; alţii ca m ustăcioare, coşuri, glasuri răg u şite şi p riviri m agnetizate de pulpele, şoldurile şi sânii fem eilor întâlnite. Fiecare pas era o explozie de colb. G rupurile lăsam valuri, ca turm ele în zile de arşiţă. In răstim .puri, după o scurtă şovăire nedum erită, por­ nea câte un salu t adânc în d reptul lui Nelu. Salut adre- ■ sat avocatului A ntohi, recunoscut cu m irare p rin tre pie­ tonii populari ai Dum inicei. O dinioară, când pleca de pe te re n în oraş, înconjurat de echipă, u n m u rm u r necontenit îl întovărăşea. Ochii se aprindeau în calea lui. Auzea: „A stă-i Nelu, căpitanul echipei“. U neori era ban d ajat la cap, alteori şchiopăta, al­ teori n u-şi p u tea m işca braţul. T ot tru p u l era ars de lu p tă şi fierbinte ca o cărăm idă atunci scoasă din cuptor. Avea în gură acreala lăm âilor şi presim ţirea prim ei halbe dată duşcă pe gât. Iar polul din buzunar, dacă îl avea," necheza. Acum era cel singur om din această m ulţim e de p ri­ m ăvară. îl cuprindea o mielancolie de fantom ă revenită pe locul faptelor vieţii. A lţi copii, alţi tineri, alte echipe d-a foot-ball, alţi studenţi. Şi am intirea lui, p ă stra tă încă pe câm pul sportiv, îi dădea im presia unei cenuşe ră s tu r­ nată d in tr’o u rn ă funerară. Căci el cel de acum era altul decât acela. In buzele jucătorilor şi pe iarba de prim ăvară care-şi aştepta m ânjii, num ele lui gol, Nelu, răsunase straniu. Acum era „m aestrul A ntohi“, ,,dom nul A ntohi“, ,,dom ­ nul avocat A ntohi“ , ,,colegul A ntohi“ , P apa Nel p e n tru Răducu, şi Nelu p e n tru Anişoara. Nelu? Care Nelu? Acela? Nu. Acesta. F ără să-şi dea seam ă, paşii lui, lăsaţi în voe, se în ­ d rep tară spre casa A rişteanu, luând u n drum de odinioară. Sim ţea nevoia lui Roro. Şi ea era altfel tân ă ră decât el. C urat tânără, în gloria adolescenţei. Cu toate acestea, era poate singurul lui cam arad. Ceilalţi de odinioară, de pe câm piile sportive, din universitate şi dela chefuri, in tra ­ seră ca şi el în viaţă şi în vrâstă. Avea cu unii d in tre ei raporturi, dar determ inate de interesele prezentului; tre ­ cutul apărea uneori aluziv şi în treacăt. P rezen tu l dom nea. Pe câtă vrem e cu Roro parcă ar fi copilărit îm preună.

legaţi num ai de am intirile vacanţelor comune. O vedea rar. D upă căsătorie, pe nesim ţite, A nişoara, sau viaţa, îl îndepărtase de A rişteni. A nişoara şi cu el deschiseseră u n biurou de avocatură al lor, părăsindu-1 pe-al lui E rnest A rişteanu. Foştii secretari deveniseră parcă rivalii fostului lor M aestru. P lecarea A nişoarei m aicuseam ă dezorganizase biuroul până atunci adm in istrat de ea. ţn tact, tale n tu l lui E rnest A rişteanu n u se resim ţise; d ar câşfigurile lui di­ m inuaseră sim ţitor. C lienţii îl angajau încă, dar constrânşi de prestigiul rep u taţiei lui, ştiind^, după câteva experienţe edificatoare, că e neglijent şi pasionat num ai de problem a juridică a u nui proces, nu de interesele practice ale clien­ tului; că „face a rtă pe spinarea noastră". în schimb, A nişoara A ntohi n u făcea artă; făcea treabă. Asta o aflaseră clienţii m ai ales după ce A rişteanu răm ă ­ sese fără ea. E rnest A rişteanu îi căsătorise, făcând n u n ta în casa lui. A şa că plecarea lor fu se se . socotită şi de A rişteanu şi de o bună p a rte din lum e, ca o ingratitudine, iar de către alţii, legitim ată p rin ru p erea rap o rtu rilo r de altă n a tu ră d in tre A rişteanu şi A nişoara. E rnest A rişteanu se p urtase frum os cu ei. Cu toate că plecarea A nişoarei îl alarm a şi-l desdmăgea, nu se opu­ sese. Mai m ult; în prim ul an, clienţii care nu-1 interesau, erau trim işi, cu recom andaţii călduroase, la biuroul lor. La început, dom ina cjientela penală a lui Nelu. C urând însă, câştigurile com erciale şi civile ale A nişoarei, spo­ riră, căpătând altă reg u laritate decât v en itu rile flu ctu an te ale lui Nelu. F a ţă de m arele public, rep u taţia lui creştea cu fiecare succes, d ându-i rangul de M aestru înainte de v râstă presupusă de acest titlu reverenţial. Căci fiecare succes penal e ra în reg istrat şi com entat de presă şi de num eroşii auditori pasionaţi ai desbaterilor penale. Astfel, N elu îşi creiase o rep u ta ţie răsunătoare. P e câtă vi'eme Anişoara, cunoscută exclusiv de clientelă, câştiga în um ­ bră. U n act im p o rtan t de vânzare nu înseam nă un succes faţă de m arele public, nici n u există, dar aduce u n v en it m ai m are decât un succes de bară. Aşa că A nişoara îl ajunsese din urm ă ca venit profesional, depăşindu-1 şi p rin cuantum şi p rin regularitate.

D ar dacă succesele carierei lui Nelu, consacrat excltasiv penalului, puteau să-l m ăgulească pe fostul său M aes­ tru , fără să-l păgubească, câştigurile crescânde ale A nişoarei im plicau o dim inuare a v e n itu rilo r, lui Arişteanra. Căci clientela ei era aceiaşi ca şi înainte, num ai ab ătu tă dela vechiul vad spre noua firm ă. Şi onorariile A nişoarei erau m ult m ai mici decât ale fostului ei patron. F ără cru­ ţare, îi făcea concurenţă, aşa cum tată l ei, crâşm arul dela Neam ţ, absorbea clientela crâşm arului de peste drum , — speculând m aicuseam ă faţă de clienţi neglijenţa lui E rnest A rişteariu, diletantism ul lui. — M aestre dragă, am venit să caut nişte cărţi. E rnest A rişteanu o prim ea curtenitor, lăsând-o să caute prin vasta lui bibliotecă juridică, şi îm prum utându-i generos toate cărţile de care avea nevoe, chiar p e n tru procese în care erau adversari. D ar curând, biblioteca Anişoarei se liberase de tu telă, înzestrându-se cu cea m ai m odernă litera tu ră juridică. Biblioteca M aestrului îm bătrânea, răm ân ân d în trecu t: a A nişoarei întinerea, în m arş spre viitor. Aşa că A rişteanu n u m ai prim ise vizitele ei profesio­ nale. Ocolit din ce în ce, de clienţii lui de toate zilele, cei care aduc venitul statornic profesional, A rişteanu deve­ nise num ai avocatul proceselor celebre, avocat decorativ ca şam pania la banchet. Practicând m ai rar, câştigând onorarii m ari, dar cu hiatu su ri în tre ele, frecventând ne­ reg u lat palatul Ju stiţiei, dar prea m etodic Clubul, E rnest A rişteanu devenise irascibil, nervos, nem aiputând să su­ fere contradicţia, obiecţia, în tr ’un cuvânt: lu p ta judiciară. Dorea ca pledoariile lui să fie ascultate ca o predică. în ­ treru p erea îl scotea din fire, făcându-1 violent în expresii, fără de m uşcătura sarcasm ului de odinioară. — S ’a cam răsuflat, — m u rm urau noile generaţii ju i’idice. A nişoara era beneficiara exclusivă a acestui început d e declin. Când o întâlnea uneori la P alat, înconjurată de foştii lui clienţi, E rnest A rişteanu îşi scutura nervos pipa, um plând-o iar cu tu tu n . Prezenţa ei îi dădea o îndoită am ărăciune: că n u-i fusese am antă, deşi toată lum ea cre­ dea contrariul; şi că alături de tin ereţa ei victorioasă ca

u n abataj la bacara, p e n tru el începea seria bac-urilor. Norocul alături cu ghinionul. Şi parcă în rap o rt cauzal. A nişoara ştia. — M ergem la A rişteni? o îndem na Nelu. — D u-te tu. Odată. De două ori.. De trei ori. Acolo, nim eni nu-1 în treb a despre Anişoara. Li se părea n atu ral, parcă, să vie singur. Il în treb au num ai despre R ăducu; finul copiilor A rişteanu. Cu toate că era prim it cu sim patie ■— dragostea copiilor p e n tru el, dicta, — situaţia devenea din ce în ce m ai falşă. La ei era ca un divorţat. E vita să vorbească despre Anişoara, şi chiar despre R ăducu; fiul lor. Acolo era num ai el: Nelu. Singur. Poate că de asta se ducea tocm ai acolo, în această zi de prim ăvaraă când sim ţea nevoia de-a se întâni cu el însuşi, Nelu, în tr ’un trecut prem ergător soţului A nişoarei sî tatălu i lui Răducu.

CAP. III. Ca un om care s’a ras la bătrâneţă, după ce o viaţă întreagă a p u rta t barbă şi m usteţi, •— casa A rişteanu, fără de brazi, apărea m ult m ai lum inoasă decât odini­ oară, dar în îngreuerea m elancolică a declinului pietrei. Casă veche a unui Iaşi dus. T inereţa Iui Roro alungase încruntarea Iui lenache A rişteanu, răm asă în prezenţa brazilor. T ăerea brazilor era întâia şi cea m ai izbitoare prefacere din faţa casei. D ar şi interiorul se schim base. Num ai biuroul Iui E rnest A rişteanu şi fosta cam eră a dom nişoarei N em ţanu, m ai supravieţuiau vechii alcătuiri. R ărirea şi îm puţinarea acti­ v ităţii judiciare, liberase celelalte cam ere precum şi pe ocupanţii lor. Odaia în care-şi începuse Nelu ucenicia ju ­ diciară, alături de ţăcănitul m aşinei lui A xinte, devenise biuroul lui G rigri, adică m aicuseam ă al nopţilor lui Grigri. Acolo lucra în singurătate, nesupărat de nim eni, până târziu noaptea, cu tu tu n şi cafele negre.

N elu îl găsi la fereastra odăii, scriind notiţe pe m ar­ ginea unei cărţi aşezată pe pervazul ferestrei. Capul lui G rigri avea o paloare şi o severitate m onacală. Brazii tă ­ iaţi din faţa casei, erau încă prezenţi în g rav itatea lui prem atură. P u rta ochelari rotunzi, prinşi pe după ureche. Şi avea ceva v u ltu re şte av ântat în trăsătu rile fine dar foarte pronunţate. O gură m are şi autoritară, parcă prea am ară p e n tru v râsta lui, când era închisă. O dungă pe fru n te, perpendiculară. P ă r tuns scurt, care accentua du­ rita te a osoasă a figurii. V ăzând-i num ai capul, l-ai fi cre­ zut m ai degrabă slăbuţ, firav. D ar m ânile osoase, m ari şi nervos expresive an u n ţau o p u tere fizică pe care deîndată o p ro clam au . um erii' laţi şi m asivitatea uscat atletică a tru p u lu i înalt. E ra fără surtuc, în tr ’o căm aşă cu m ânicele suflecate, în cin s'c u o curea. •— B ună ziua, G rigri. Şi Dum ineca înveţi? G rigri nu-1 auzise venind. îşi ridică figura n u num ai de pe carte şi hârtie, d ar ca d in tr’o adâncire sufletească. F aţa lui înălţată în lum ina am urgului de prim ăvară, avu o pâlpâire cu ochii încreţiţi. îşi scoase ochelarii, frecându-şi ochii, apoi şi-i puse la loc. — A! Tu eşti, Nelule. Ce spuneai? — Tot ceţiiid te găsesc! — Cetind? Nuiij se scutură el cu m ânie. Am să dau pe foc toate cărţile. Se ridicase, m are în tru p ca în tr ’o arm ură răsboinică. —• A sta ne otrăveşte. A sta v ’a o trăvit pe voi, genera­ ţiile de eri. Nelu privi în păm ânt. Se rezem ase de fereastră. Cu­ noştea m âniile şi revoltele necontenite ale lui G rigri care n u putea vorbi cu cineva fără să n u acuze. Grigi n u putea accepta form ulele curente —■Ce m ai faci? Ce-ai m ai cetit? Cum se în tâln ea cu cineva Izbucnea cu rechizitorii îm potriva tu tu ro ra. D ar de data aceasta, acel ,,voi, gene­ raţiile de e ri“, îl găsise perm eabil pe Nelu. —■ Ce ne deosebeşti, Grigi, afară de fo rm alitatea v râstei? îl în treb ă el cu blândeţă. —- O prăpastie, Nelule. Şi totuşi, num ele lui în gura lui G rigri, suna dulce,

cu vechi rem iniscenţe, care îm bunau inim a şi o în tristau , delaolaltă. — Tu eşti din generaţia com odităţii şi a transacţiilor; era. . . Câtă prim ăvară era totuşi în acest ,,eu‘'h vârf de plop verde al orgoliului de-a fi nou, tânăr. — . . .eu sunt, cred că sunt, reveni el bătând cu pum ­ nul ferestrei, — din generaţia absolutului şi a faptelor. N’am trecut, n ’am părinţi, n ’am rude. Am stâ rp it m oliciu­ nea fem eiască din sufletul meu. înţelegi, n ’am am intiri. Privesc viitorul. S tau la proră; voi staţi în cabine, pe scaune confortabile. Eu vreau să înot, să lupt, să-m i fie frig, să-m i fie foame. Mi-i poftă de fu rtu n ă, înţelegi. Voi tră iţi în calm plat, având p a n ic a ' şi oroarea furtunilor. Nu; asta vă spun tu tu ro ra. Nu vă accept. Mă înscriu în ,,G arda de F ie r“. — Cum? tre să ri Nelu încruntându-se. G rigri îl privi lung. Apoi zâmbi protector. — G eneraţia voastră la v râsta m ea spunea: „mămică, iubesc pe M aricica, dacă n ’o iau în căsătorie, m ă sinucid“. Şi m ăm ica spunea: ,,Cum?“. întocm ai ca tin e Nelule, Nelule de altădată, — glum i el bătându-1 peste um ăr. Eu nu fac versuri, Nelule. Nu plim b pe subt ochii părinţilor m e­ lancolii literare sau amoroase. N’am nevoe nici de biblio­ teci, nici de Dulcinee, nici de prem ii, nici de carieră si­ gură. V reau să fiu sim plu soldat p rin tre prim ejdii. — Şi crezi în aşa zisa doctrină a ,,Gărzii de Fier?'"' , D esfiinţarea „jidanilor?*''' în loc signo vinces? — Nelule, G arda de Fier n u e o insulă? — E o doctrină? — E u n elan, nu o abdicare, cum sunt toate partidele politice. — E o ură, Grigri. Ura nu e o doctrină. — Nici blândcţa poltronă. D ar în tre u ră şi blândeţă e revolta energiei, e curajul energiei, e răspunderea ei, e sinceritatea faptei închegate, nu m inciuna form ulelor evazive. Nimic nu-i m ai uşor, Nelule, decât să critici pe un copil. A şteaptă să fie mare. — Şi să te înghită c’o gură de leu. — Şi să-ţi dea m ândria că l-ai aşteptat să fie leu, şi că în loc să te sugă ploşniţele, te-a înghiţit leul. Haiducii

nu erau o doctrină; erau revolta din pădurea rom ânească, m ai necesară decât slugoii cu galbeni în sac şi firm an de boerie, din fru n tea ruşinii ţării. C e-aţi făcut voi, cei de eri? A ţi făcut literatu ră, aţi criticat ‘în cărţi de pe urm a cărora aţi câştigat procentul editorial, putregaiul din jur. D ar aţi tră it şi voi din acest putregai, V’aţi scăldat în m inciună şi transacţii; sinceritatea şi curajul, le-aţi suit în pod. Tu ţii cu jidanii? Cu evreii? reveni el în d ârjit de tăcerea dezaprobativă a lui Nelu. — N u „ţin*'' cu ei, G rigri. Stim ez m intea lor şi curajul lor intelectual. Stim ulează viaţa socială. S unt un ferm ent activ. S unt dacă vrei, u n echivalent social al acelor corpi chimici care au activitatea catalyzei: adică, determ ină nrodificarea, prefacerea corpilor am bianţi. F ără de evrei, om enirea a r fi evoluat m ai lent. Ei răm ânând la fel, aproape neschim baţi, determ ină m ereu o energificare, o însufleţire a popoarelor p rin tre care se află.'. . — Da-da. Cei care se scarpină din cauza urticariei, sunt „energificaţi“ . Spune că su n t putrezi. Mă revoltă situaţia rom ânului în ţa ra lui, faţă de semiţi. Ii lauzi, eşti deştept, com prehensiv, civilizat, evoluat. îi critici, eşti prost, b ru tă, troglodit. D ar cine spune u n adevăr, nu-i nici prost, nici deştept. E sincer, e Ibial. Cine-i loial in ţara asta? Cine n u -i lichea faţă de jidani? G andhi se răsvrăteşte îm potriva celui m ai evoluat popor: Englejii. De ce? Fiindcă în num ele civilizaţiei au făcut sclavi dn m i­ lioane de oameni liberi. Toată Europa îl -aplaudă pe Gandhi. Nobilă figură, nobilă m işcare. C ruciada pânzei de in. Noi rom ânii vrem să ne revoltăm îm potriva celui m ai pa­ razitar neam , care n ’a făcut în nici-un caz p e n tru Rom â­ nia ce-au făcut Englejii p entru India. Nu. B arbarie, ex ­ clam ă ziarele, exclam ă părinţii, exclam ă Nelu. Nu pro­ testa. Spune-m i; „Eşti tâtă r, băete. Ce ştii tu ? ‘'‘ Caşi cum m i-ai spune: „P uneţi term om etrul. la -ţi -tem peratura». Ah! sfatul, sfatul experienţei şi al înţelepciunii, care ucide viaţa. Voi bătrânii, voi trecutul, voi prudenţa, voi sunteţi grăsim ile vieţii. M uşchi, N elule, m uşchi plini de p u tere m ândră, asta ne trebuie. G arda de F ier e goarna unui în ­ ceput. Trece u n galop p rin faţa ferestrei voastre oblo­ nite. Dacă ne va duce în prăpastie, treab a noastră. Vă las ■p rin testam ent d reptul de-a ne face colivă. D ar daţi-ne

pace să trăim şi să m urim . N u sem ănaţi cim itire peste galopul nostru. A şteptaţi. — Eşti h o tărât, G rigri? G rigri îl privi lung. — Să vorbim despre altăceva, N elule. Ce m ai face 'Răducu? —• E tân ă r ca un „nu“, lângă u n ,,da‘''. Mi se pare că n u m ai am d reptul să am dreptate. — Ba da, Nelule, dar num ai în tr ’u n loc. — Unde? — La tribunal.

Cap. IV. N’avea nevoe de călăuză ca s’o descopere pe Roro. P a ­ ionul şi râsetele altora vesteau de departe prezenţa ei. A r fi dorit s’o găsească singură, s’o aibă câteva clipe n u ­ mai p en tru el. D ar n ’o văzuse aproape de-o lună. Şi m ai ales după discuţia cu G rigri, prezenţa ei îi devenise nece­ sară. M ergea cu capul aplecat. Ocoli casa şi dependinţele, in trâ n d în grădina din fund. P etrecerea era în toi. Numpi fete şi băeţi, subt pom i de Mai. O m asă de pin-pong. Mese cu tacâm uri de ceai. U n patefon cu jazzuri. P erechi care dansau. Surtucele băeţilor erau pe crengi. Toţi aveau că­ m eşi sportive cu m âneci scurte, de lânuri colorate în a l­ b a stru sineliu, verde, galben, vişiniu, şi pantaloni m arinăreşte largi. Rochiile de v ară ale fetelor, albe, albastre, roşii, galbene, se îm binau vesel cu cămeşile băeţilor, pe iarba verde, răsfrâilgându-le culorile ca o apă în care se oglindesc focurile bengale de pe m alul ei. Roro dansa. îl zări înainte ca el s’o vadă, şi lăsându-şi dansatorul ca pe u n scrânciob, c’o u ltim ă balansare m irată, izbucni spre Nelu cu braţele întinse. Ou braţele întinse o aştepta şi el. G estul era vechi, şi al inim ei: braţele îl ascultau şi în vrem ea altor vârste. — T rădătorule, treizeci de absenţe nem otivate. E ra a tâ t de sănătoasă — dinţi, obraji, vigoarea tru p u lu i

— încât abea după ce te obişnuia! cu ea, observai cât e de frum oasă. Când o vedeai dintâi îţi, venea Bă râzi, ca în faţa unei bucurii. Şi abea pe urm ă, conştiinţa fru m u ­ seţii ei 'alarm a bucuria, parcă întristând-o. Aşa că toţi tin e rii care-o cunoşteau pe Roro, dintâi deveneau prietenii ei, şi apoi începeau să se team ă că se vor îndrăgosti de ea, tra tân d -o ca pe o femee, n u ca pe u n cam arad de sporturi. Obrajii, ochii şi dinţii ei sclipeau ca în plin ger: atâta vitalitate era în tinereţea ei. Nici ea n u m ai sărea de gâtul lui Nelu, nici Nelu n ’o m ai ridica în braţe, sărutând-o pe obraji. D ar strângerea m ânilor lor, era num ai o prescurtare exterioară a vechiu­ lui ritual. Nu m ai avea cozi. P u rta p ă ru l retezat scurt. Il m ăsură atent, inespectându-1 din cap p â n ă ’n p i­ cioare. — Ce-i cu tine, Nelule? Iţi serbezi centenarul? — De ce, Pioro? —■ Nu vezi! G rav, solem n, m ajestuos. Mai lipseşte num ai fracul cu decoraţii, statu ia şi discursul. V rei să m.ă com prom iţi, Nelule? Or să spună fetele că-s prietenă cu moşnegiii. . . fiindcă-s iluştri, ■ — adaugă ea ridicând spre el aceleaşi gene pe care-ţi venea să le pipăi cu de­ getul, incredul. Il luase de braţ, strâns, c’o văd ită afecţiune, în ain tân d astfel spre perechile din fund. P rivirile erau înd rep tate spre ei. O rriână opri patefonul. P erechile care dansau, se im obilizară, ochi în ochi, ridicând din um eri cu o m iş­ care nem ulţum ită. U rm ară câteva şoapte repezi. Apoi râsete şi dorinţa neputincioasă de-a le stăpâni. De fapt, prezenţa acestui avocat rep u tat, îi intim ida şi-i d eranja. P etrecerea lor de acolo, alegră, liberă, cu glum e simple, n ’avea nim ic com un cu ospetele nepoftit. Şi pe N elu îl intim idau în bloc. Cu to ate că nu era nici b ătrân , nici ursuz, se sim ţea străin în tre ei, ca u n profesor în tr’o recreaţie a şcolarilor. N u aveau nici tă ­ ceri comune, nici com plicitatea optică a râsetelor n e­ buneşti, nici aluzii eliptice la întâm plări hazlii, nici fran c­ m asoneria vrâstelor egale. Toţi îşi spuneau pe num e, n u ­ m ai el era dom nul A ntohi p entru toţi, silindu-i şi pe ei să devie dom nul si dom nişoara cutare. Băetii îsi îm bră-

cau surtucele. F etele se sileau să fie idemne şi cuviincioase, efort oare le dădea izbucniri de râs înfundat, caşioum ochii la pândă ai fiecăruia a r fi gâdilit masca seriozităţii celorlalţi, silindu-i să şi-o lepede. I n tr ’u n cuvânt, prezenţa dom nului avocat A ntohi le stricase petrecerea. Şi cum Roro făcea parte din ceata lor, toţi laolaltă alcătuind u n g rup de Mai cu râsete şi vorbe ca frunzele tinere, N elu n u îndrăznea să se a d re ­ seze lui Roro, şi nici_ n u ştia ce să le spue celorlalţi care aşteptau parcă resem naţi u n discurs de-al lui. Acceptă ceaiul oferit de Roro, şi după ce-1 b ău gră­ bit, se ridică înclinându-se. E ra a tâ ta bucurie stăpânită pe feţele tu tu ro ra, în clipa aceasta liberatoare, încât Nelu avu o involuntară posornorîre care le blam a parcă fri­ volitatea, îndem nându-i să fie m ai serioşi. Şi în aceiaşi clipă avu im presia că toate fetele a r vrea? să-i scoată lim ba şi să-l strâm be. Roro porni patefonul, făcându-le sem n să-şi reînoeapă dansul, şi veni după el, luându-1 de b ra ţ. D ar neastâm ­ p ăru l ritm ic al dansului, stăruia p rin sacade în m işcările ei. M uzica patefonului îi urm ărea. F aţă de ritm u l din urm ă, care găsea ecou şi în tru p u l lui Roro, Nelu m er­ gea prea încet şi cam greoi. Ca u n scafandru p rin tre libe­ lule. A junseră la poartă. — Fugi, Roro, te aşteaptă prietenii, — o îndem nă Nelu, strângându-i m âna. — Stai, Nelule, n u te grăbi. U nde m i-i capul? Am să-ţi spun noutăţi. Hai să ne plim băm puţin. P o rn iră pe tro tu a ru l din faţa casei, b ra ţ la braţ. — Ştii că am fost la B ucureşti? N elu ridică din um eri cu un aer m ai m u lt m irat, caşicum plecarea lui Roro ar fi im plicat şi consim ţăm ântul lui. Vechea afecţiune p e n tru ea creiase porniri de invo­ lu n ta ră tiranie. — Şi p e n tru ce crezi c’am fost? — Rochii. — Nelule! Nu fii soacră! B raţul lui N elu strânse energic b raţu l ei. Roro se lu ­ m ină, şi în sem n de pace îşi a lătu ră în treacăt capul de um ărul lui. — Am fost pentru concertul M a n u ele i...

F aţa lui N elu .je încreţi o clipă întrebător. — Cum, Nelule? M anuela Călugăru, vara mea! Ai u itat-o pe M anuela? — Aa! M anuela, M ic k e y ... — Insfârşit, zâm bi Roro, m ai alătu ri de el. De-o mie de ani n u m i-ai m ai spus Mickey. A sta m ă întinereşte, dom nule. ■ — M anuela a dat u n concert la Bucureşti? în treb ă el cu o scară în cuvinte, pe care urcă acea m irare crescândă a celor m atu ri când aud că foştii copii, pe care n u i-au m ai văzut de atunci, au devenit oam eni m ari. —• Sigur, Nelule, M anuela e m are, m ai m are chiar decât m ioe, a sta t p a tru ani la Paris. ■— S ’a m ăritat? — Nu. E to t M anuela Călugăru. D ar asta n ’ar fi n i­ mica. Inchipueşte-ţi însă că şi la Paris a răm as tot ca la Rom an. ■ — Cum? — Uite. E tot aşa, cum inte, tim idă, blândă. Şi cântă, N e lu le .. . Roro ridică faţa spre cerul argintiu şi cu nouri tra n ­ dafirii şi tin eri caşicum toţi nourii ar fi avut şaisprezece ani venind cu poala plină de cireşe scuturate din cireşii soarelui în am urg. N elu se uită în sus. Pe-acolo era şi glasul cu flori dalbe, d in tr’un C răciun de altădată. Şi graţia norilor de prim ă­ vară în rum en alai, aducea am intirea obrajilor fetiţei cu cozi aurii şi necontenite intim idări cu gene negre şi obraji îm purpuraţi. ■— N ’ai cetit nimic, Nelule? —■ Nu. Nu ştiu nimic. De ce n u m i-ai spus şi m ie!. —- De ce m ’ai tră d a t treizeci de zile? replică Roro cu acelaşi ton. A fost u n m are succes. Un triu m f într'o sală goală. — Goală? — Da. V re-o patruzeci de persoane în tre care Isabela şi cu m ine. Ştii: „Ce-i asta M anuela C ălugăru?" N u sp u ­ nea nim ic bucureştenilor acest num e. D ar im presarii i-au şi făcut ofertă p en tru un al doilea concert. — Când îl dă? — Vrei s’o auzi? Ei, Nelule, — b ă tu Roro din picior.

— haidem în astăseară am ândoi la Bucureşti. U n-doi-trei. Bagajele. Nelu ridică din um eri, zâm bind şi oftând. — U nde pot eu să plec aşa b ătân d din palme! Am m âne zece procese. — A tuncea n u m ai plecăm? Şi vrei s’o auzi? Şi fără sacrificii. Ei bine, Nelule, ai s ’o auzi în astă seară. Cum? S tai la noi la m asă, şi după m asă o auzi pe M anuela. — E aici? tresări Nelu, privind spre casă. — N u-i aici. D ar o vei auzi? O vei auzi. Ghici ghi­ citoarea m ea? __ _ . .

— La Radio, Nelule, izbucni Roro indignată. — Aa! A junseră în d rep tu l grădinii din fund. Şi deodată, de du p ă gratii, u n cor im p ertin en t începu n —■ V rem -pe-R o-R o; vrem -pe-R o-R o; vrem -p e-R o -R o .. . Nelu se posomori. Roro râdea, am eninţând cu degetul corul nevăzut. P atefonul cânta. Corul o cerea stăruitor. C aptivă încă la b raţu l lui Nelu, Roro vibra. Tot tru p u l ei tânăr, se cerea pe iarbă de Mai unde era dansul şi râsul. — Răm âi, Nelule, vorbim diseară. — Nu pot, regretă el. Mă aşteaptă acasă. Im aginea A nişoarei trecu p rin tre ei. Roro n u insistă. N elu vroia s’o m ai întrebe. D ar de după gratii, corul o cerea c’un ritm de sarabandă. — V rem -pe-R o-R o; vrem -pe-R o-R o. . . Şi ochii lui Roro trăgeau tot în tr ’acolo. —• Nelule, ştii să dansezi? îl în treb ă ea deodată apucându-1 de talie, gata să înceapă pe trotuar. — Vals? — Ei, v a ls ... E ra m irarea unei epoci în exclam aţia ei, în faţa altei epoci; lentă, desuetă, dem odată. Brusc, Nelu o luă în braţe, o înălţă cu u n singur avânt peste gratii, depunând-O' dincolo în vârfu l picioarelor, cu rachia rotită în ju ru l genunchilor, — în aplauzele corului im pertinent, acum recunoscător. U n tâ n ă r o culese. Roro zâmbi peste um ărul lui spre

Nelu, pornind cu paşi de dans p rin v â rte ju l m ulticolor al celorlalte perechi. Şi a doua oară, în aceiaşi zi, N elu de pe m alul altei vârste, privi prim ăvara ca pe-o navă care pleacă, ducând veselia altora, n u aducându-i-o pe-a lui.

CAP. V. Nici abuz de odăi, nici de servitori. S trictul necesar. F aptele A nişoarei, ca şi scrisul ei, erau o riguroasă adap­ ta re la scop. Şi casa p u rta pecetea ei. De fapt, ea o clă­ dise în al cincilea an al căsniciei. P ână atunci locuiseră în tr ’n u m ic ap artam ent un d e aveau şi biuroul profesional. U n arhitect, client al Anişoarei, desemmase intenţiile ei, alcătuindu-le geom etric pe hârtie. Ea singură cum părase m aterialele, supraveghind şi lucrările. Cum pe deoparte n ’avea „năbădăi de cucoană“, iar pedealtă p a rte exercita u n control im placabil, du rata construcţiei însem nase u n record de viteză, iar lucrătorii se despărţiseră de A nişoara m ai m ult adm irând-o decât înjurând-o, căci expresia „în­ drăcită m u ere“ apărea cu poftă şi cu zâm bet pe faţa lor. Locul era în deal, lu m in ă şi verdeaţă, de ajuns de departe de centru, dar avocaţii A ntohi depăşiseră în al cincilea an al căsniciei, stadiul de pândire a clientelei la răspântiile um blate. E rau căutaţi şi solicitaţi, rep u ta ţia cruţându-i de nevoia reclam ei cu firm ă pe străzi centrale. A nişoara n u-şi făcuse casă p e n tru alţii, p e n tru lume, ci p e n tru ea şi ai ei. Practicism ul ei robust depăşise ast­ fel van itatea cochetăriei fem inine. D upă cum îşi com anda pantofi pe m ăsura piciorului — e d rept că-1 avea mic, — n u ca să şi-l facă şi m ai mic, to t aşa construcţia casei oglindea îndoitul ei scop — practic; biurourile de jos; recreativ; încăperile de sus — şi nicidecum orgoliul în­ fu m u ra t de-a locui în tr ’o casă frum oasă. Cu toate că era fiică de, ţăra n târgovăţ — crâşm ar la N eam ţ — , reacţia A nişoarei în faţa d v ilizaţiei n u era epatarea care im.plică im itaţie servilă şi exhibiţionism pompos — geneza m ahalagism ului, — oi asim ilarea prin

efo rt cerebral, descifrarea atentă şî aplicată a noutăţilor venite din Apus. Astfel, casa ei n u era o parodie periferică a m odernisraulrai, ci o ad ap tare echilibrată la m odernism . Z iduri zdravene — aşa cum le văzuse ea la m ănăstiri, — lum ină m u ltă p rin ferestre m ari şi duble — aşa cum n u văzuse la m ănăstiri, dar Întâlnise în reviste, — calorifer, livadă în dosul casei, iar în faţă pajişte de iarbă cu flori vesele. A nişoara ştia deasem eni că om ul are nevoe de m obile num ai p e n tru pauzele tru p u lu i, ia r încolo are nevoie de spaţiu. Aşa că odăile, fără să fie prea m ari — m ărim ea clădită e lux costisitor -— e ra u spaţioase din pricina eco­ nom iei de m obilier. Nici-o odae n u era expoziţie d'e mobile. P uţine, dar solide şi confortabile. Revistele răsfoite cu răbdare şi fru n tea încreţită, n u cu exclam aţii şi ilum inări optice, — îi dovediseră că Engiejii ştiu foarte bine şi să doarm ă, şi să cetească şi să m ănânce în casa lor. Fotoliul lor p e n tru lectură îm bracă tru p u l, odihnindu-1. P atu l lor nu scârţie la fiecare m işcare, ci stă, solid şi m oale ca m uş­ chiul pădurii subt tru p u l care v rea confortul unei certi­ tudini p en tru in trarea în somn. Iar m asa lor n u face g ra­ ţioase echilibruri acrobatice, ci poartă, solidă şi docilă ca o spinare de elefant p ro p tit pe tu rn u rile celor p a tru pi­ cioare. Sus, la e ta ju l acoperit de o terasă, era viaţa lor şi a copilului. Jos era m unca lor de toate zilele. Două biurourî, despărţife de un a n tre t încăpător, şi încă două cam ere: pezitru secretari şi dactilograf. N elu n ’avea secretar; m unca lui în penal era prea directă şi personală p en tru a justifica o colaborare subalternă. Lucra singur, folosindu-se uneori num ai de secretarii Anişoarei. Avea doi: pe D orian G ottlieb, u n fel de fetiţă m asculină, delicată şî graţioasă în hainele de dom n ca în costum de bal m ascat. Acest D orian ieşan, avocat p rin voinţa paternă, era fiul unic al bancherului G ottlieb. — Când îl văd, îmi vine să-i dau în braţe o pisică s’o adoarm ă, — spunea A nişoara lui Nelu în etacul lor: sin­ gura odae cu sobă. . D ar pe A ver G ottlieb, tată l graţiosului giuvaer, îl consola: •— A ltă generaţie, iubite dom nule G ottlieb. D um neata

la v râsta lui conduceai o fabrică: aveai precocitatea ge­ niului practic. Ai făcut o avere im ensă p rin m unca clumitale. D orian e a doua etapă. . . —■ Da-da! E tapa consum aţiei acestei averi, — ră s­ pundea A ver G ottlieb, scuturând capul de fiapagal cu ochelari de aur. — E tapa fineţii intelectuale, a subtilităţii de gândire. A şteaptă, va fi u n m are avocat. E încă tim id p e n tru bară, dar are o m inte juridică foarte evoluată. îl form ez eu; n ’ai ni ci-o grijă. Iar doam nei Erna G ottlieb, nouăzeci de kilogram e dia­ betice, pudrate, fardate şi încondeiate, cu ondulaţii per­ m anente şi unghii de un roş pom peian, A nişoara-i spu­ nea: —■ E delicios Dorian. A re o graţie. .. — E fiiiin. M ie-m i spui, drăguţă m adam Antohi! Ce ştie u n bancher de-aşa .delicatesuri, — ofta această nouă doam nă Bovary, de loc din D arabani, făcând aluzie la stăpânul casei de fier. D orian G ottileb era un fel de subretă cu pantaloni a biuroului._IM m ea clienţii, făcea curte cu gesturi de nim fă dansatoare, clientelor, şi în treţin ea litera r, pe rom âneşte, nem ţeşte şi franţuzeşte, graseind, pe clienţii dinsţinşi. N atural, această su bretă era pe deoparte gratu ită, iar pe de altă parte însem na cea mai graţioasă invitaţie — ca de evantai •— făcută clientelei evreeşti de m are lux. Cât despre Dorian, el era încân tat să soluţioneze oribila m uncă silnică la care-1 obliga im placabilul Aver, devenind pajul frum oasei A nişoara de care era îndrăgostit zi şi noapte. Efectivul secretar al A nişoarei e ra sora ei: T udoriţa N em ţanu. Voinică şi vulgară ca înfăţişare, T udoriţa îşi făcuse u n iv ersitatea stru n ită de A nişoara şi de propria ei am biţie. Tobă de carte, cu sp irit practic, econoamă şi arivistă, avea voluptatea m uncii ca o b ursieră de şcoală norm ală. Pe A nişoara o adm ira, o respecta şi se tem ea de ea ca de palm a lui tată-său dela Neam ţ. îi spunea „ţaţă A nişoară“ şi-i săru ta m âna, oripilându-1 pe D orian care avea nevralgii de pisică în prezenţa ei. ■ — Măi Dorian, m ult te m ai ghiloseşti la oglindă. La ce? — In nici-un caz p e n tru dum neata, — îi răspundea

D orian care în astfel de clipe justifica şi m ai pasionat doctrina lui Gide. Toată treab a su balternă o făcea T udoriţa. P e n tru asta prim ea leafă: două m ii de lei pe lună. Stătea în oraş cu chirie, în treţin ân d u -se singură. D in când în când num ai, A nişoara o invita la dejun. A tunci m ânca enorm , în felul căm ilelor, făcând provizii organice p e n tru celelalte zile când izbutea şi să răm âe flăm ândă cu pane şi m ăsline, sau cu chipăruşi cruzi, şi totuşi să se îngraşe. N’avea la Iaşi decât o singură prietenă: pe Ileana lui G ânju, serv i­ toarea A nişoarei de loc din V ânătorii N eam ţului. C o p ilă -' riseră îm preună. Acum Ileana era servitoare, iar T udoriţa secretara „Cucoanei“. Se întâlneau uneori la bucătărie şi m âncau m orcovi cruzi, ceapă cu pâne, sau „cucoşei“, luându-se apoi- la trâ n tă, glum ind şi râzând zdravăn, cu toate că Ileana câştiga num ai p a tru sute de lei, ia r 'T u dofiţa, două mii. — Măi, îi spunea Ileana făcând din ochi; eu acuşiacuş m ă duc la m ini şâ am vacâ şi giţicâ. Da tu? — Ce ştii tu , Ileano? Eşti o proastă! răspundea T u­ doriţa, sim ţindu-se totuşi, în afară de m uncă, num ai cu Ileana la îndem ână. Pe „D om nu“ am ândouă îl priveau ca pe un M itropolit, şi am ândouă erau cam îndrăgostite de el. Ileana îi spala şi calea rufele, şi-i în faţa patul suspinând cântece de inim ă albastră, iar T udoriţa îşi m ânca unghiile de câte ori eşea din biuroul lui N elu cu vre-o însărcinare. Viaţa casei era ordonată-ca activitatea unei uzine. De­ ju n u l la douăsprezece, m asa la opt. .Culcarea la nouă: R ăducu; nouă jum ătate: Anişoara, după ce controla dacă n u ard cum va lum inile la bucătărie. Nu ardeau niciodată după nouă jum ătaie, fiindcă bucătăreasa şi cu Ileana ştiau din experienţă că ,.Cucoana“ vede în „drăcia ceia'^ câtă lum ină se arde. „Drăcia ceia*'' era contorul, despre care ' A nişoara le spusese că e cântarul lum inii electrice. G ram.ele de electricitate care ar fi depăşit tainul zilnic, tre ­ buiau să le plătească slugile. De asta preferau să vor­ bească p rin întuneric. Singura odae în care ardea lum ina şi după nouă şi jum ătate, era biuroul lui Nelu. Num ai el aprecia noaptea ca pe un fel de condesator cerebral. A nişoara p refera

g ra tu ita te a solară dela cinci dim ineaţa în sus. Ca ^ ţă ­ ranii, de atunci îşi începea ea ziua de lucru, ocupându-se şi de R ăducu, şi de gospodărie, şi de biurou. Lucra enorm , dar a tît de ordonat încât efortul n u apărea nici pe faţa ei — neatinsă de v râ stă — nici în n erv ii ei — n ’avea — nici în vre-o lacună calitativă. E ra potolită şi în m işcări şi în jadecată. Nici-o pripire. U n calm conştient de rod­ nicia lui. Nu ridica tonul niciodată, şi n u ţipa în nici-o îm p reju rare. Jocul sprincenelor .şi in ten sitatea privirii erau singurul com entar al dificultăţilor sau piedicilor insolit survenite. G ura lum ii se calm ase, c ’un rest de incredulitate care era o tăcere, n u o articulare. N ’o vedea nim eni la te a tru , cinem atograf, sau în plim bări singuratice susceptibile de in te rp re tă ri conform e cu arzătoarea el fem in itate plastică. — Mă, păcat de-aşa fe m e e .. . De ce păcat? Că n u -i cocotă. D esigur că acesta era sen­ sul reg retu lu i ex p rim at exclam ativ şi eliptic. Căci b ărb a­ ţii regretă v irtu te a -u n e i fem ei frum oase, în aşa m ăsură, încât o bârfesc tacit şi îm potriva evidenţii, dacă n u pot s’o răstoarne. S ituaţia A nişoarei la Barou era unică. Singura fem eeavocat efectivă, im pusă de fisc la categoria întâia, m em ­ bră în Consiliul de D isciplină, şi totuşi frum oasă şi ele­ gantă, A ctivitatea practică n u-i m asculinizase decât vorba şi com portările profesionale; ochiul care o privea recu­ noştea au ten ticitatea fem inităţii în to ate am ănuntele fru ­ m useţii ei. Evident, Nelu era invidiat. A vea o fem ee din acelea despre care bărb aţii spun „o comoară'^', cu toate că ori­ cine ar fi fost m ân d ru să fie am antul ei. Avocaţi am ândoi, fără rivalitate, din pricina speciali­ zărilor felurite. Bogaţi am ândoi: averi active, nu leneşe, trăin d d in tr’o fracţiu n e a veniturilor, în tr ’o vrem e când m ai toţi m uşcau din capital. Tineri, sănătoşi, frum oşi, având şi un copil care le sem ăna am ândorora, izb u tit ca u n altoi superb. Fericire deci. De această apreciere beneficia căm inul lui Nelu. N u-i lipsea nimic. In toate cele culm ina o în ­ destulare plenară. A tu n c i? ...

CAP. VI. A tunci de ce era singur, cui lum ina stinsă la fereastra deschisă a biuroului? R ăducu dorm ea. A nişoara se culcase. N ’avea nici-un lucru u rg en t pe-a doua zi. M ulte procese ■— zece — dar unele ştiu te din cauza am ânărilor succesive, iar câteva la început, în stad iu l preparatoriilor. Şi chiar dacă ar fi avut de lucru, n ’a r fi deschis nici-un dosar, nici-o carte. S tătea singur la fereastră, pe m alul vieţii lui. A fară se înourase pe nesim ţite, ca o îm presurare de m ulţim i tainice. Ploua. O ploaie fără m urm ur, fără sunet, tăcu tă ca o rouă; m ai m u lt o v ibraţie um edă în văzduhul de prim ăvară. Rar, în m ari răstim puri, câte-u n tiluc picura. Ploaia aceasta fină şi m u tă aducea văzduhului o in tim i­ tate de gene plecate pe o privire vagă. V iaţa e tristă uneori ca o m are fără valuri, fără sunet, fără stele. Vastă, m u tă şi deşartă. Nicî-o răsvrătire. O m elancolie. O nostalgie după altăceva, fără să ştii ce-i. N elu oftă. în tin se m ân a în noapte, lăsând văzduhul cu gene de fată să plângă pe ea. ' Dulce noapte. T ristă noapte. Şî n ’avea de făcut nicî-o Im putare nim ănui. Nîcl vieţii, nici norocului, şi nici Anişoarei. A m antă în p at ■ — era atât dd splendidă, cu tru p u l neatins de unica m atern itate, încât nici cu ochii, nici cu gândul n u p u tea s’o înşele; am inti­ rea ei decolora im ediat începutul oricărei pofte adulteriene, sleind-o; — în viaţă era ca u n frate, ca o prietenă, ca un d rep t tovarăş de luptă. Nu era geloasă. Nu-1 bănuia, nu-1 spiona, nu cerca să-l ţie din scurt. îi respecta lib ertatea şi capriciile ei, cu sfinţenie, fără m urm ur. P riv iri oţetite, tăceri acre, îm bufnări, n u existau în căsnicia lor. O ştia cinstită şi credea fără rezerve în cinstea ei. M uncind am ândoi cu succes, — în casa lor, nopţile şi sărbătorile aveau u n ro b u st caracter recreativ, fără de acele nădufuri, ţâfne şi langori_ale lenei care se plictiseşte, răsfăţându-se. in aşa m ăsură, încât nici nu sim ţeau nevoia de-a recurge la refugiul distracţiei exterioare. ,,Radio“-ul le aducea zvonul recreativ al lum ii, acasă. D ar nici de acesta nu

abuzau. D ealtfel, A nişoara avea u n m od de-a se distra cu to tu l personal. Se aşeza fie la gura sobei — sta to r­ nica ei atracţie, ^ fie se plim ba singură p rin odaie, pieptăn ân d u -şi p ăru l şi m urm u rân d încet ca u n ţiuit, cântece dela m unte. D ar num ai N elu şi R ăducu ştiau acest secret al A nişoarei. Iar R ăducu poate că-1 şi uitase, devrem e ce A nişoara nu-1 spovedise lui decât odinioară, aplecată peste som nul lui din leagăn. Aşa că viaţa lor comună, era tonică, robustă, fără de ferm en tări secrete, fără de anim ozităţi m ocnite, fără de scene şi reproşuri. Şi totuşi era singur alătu ri de Anişoara. T rupeşte se îm plineau, îm perechindu-se. M uncile lor se com plectau cot la cot. D ar m ai răm ânea ceva, vag de tot, dorinţa de-a-i sim ţi sufletul nu cot la cot în m uncă, ci tâm plă lângă tâm plă. P e n tru ce? P e n tru nimic. Aşa. . . Şi aici, tâm pla A nişoarei era o absenţă, lăsa un vid a lă tu ri de tâm pla lui. „N’o iubesc", spunea el odinioară, categoric, gândindu-se la propunerea de căsătorie, pe care ea i-o făcuse. Şi tim p de nouă ani zâmbise uneori gândindu-se la prostească vorbă, d ân d -d ep lin ă d rep tate A n işo arei., Ce-i asta: a iubi? Mai plenară şi sigură m ulţum ire decât tra iu l cu m am a lui Răducu, nu-şi putea închipui. îl p u tea a p re ­ cia num ai cu superlative. Şi când se gândea la m ulţim ea căsătoriilor din dragoste, deîndată convertite în divorţuri hidoase, parcă-i venea să facă sem nul crucii, ca ţăranii, spunând: Slavă Ţie, Doamne, că n u m ’am căsătorit din dragoste. Şi iată totuşi, că în noaptea aceasta de prim ăvară, singur la fereastra biuroului, trist, apăsat, neliniştit, tu l­ bu rat, n u ştia ce-i dragostea, dar sim ţea ce-i absenţa ei. Nu iubea. De asta avea im presia n u că îm bătrânise, d ar că nu m ai era tânăr. Că e prea târziu, Că a p ierd u t ceva. Trecuse prim ăvara pe câm pul verde de football, d in­ colo de el; departe de el era şi revolta absurdă, m ărginită, prim ejdioasă, dar superbă de clocot juvenil, a lui G rigri; alături de el era şi dansul pe iarbă de Mai al prietenilor lui Roro.

A! Uitase. T resări consultându-şi ceasul. E ra zece şi zece. Deschise ap aratu l de Radio. Tot p rin întuneric. Com­ plice al u n u i hoţ pe care-1 aducea în casă, după ce ador­ m iseră ceilalţi.

CAP. VII.

E oare apropierea fericirii o prim ejdie? Căci astfel bătea inim a lui în noapte, din ani pornită prin tim pul deschis ca o rană, în clipa când auzi glasul. A păru a tâ t de în odae, a tâ t de aproape, încât văzu şi ochii şi genele şi obrajii M anuelei, — p rin ani, — şi parcă şi bătaia, de inim ă a pieptului de fată cu cozi aurii. C ânta alături de el, p rin întuneric. C ânta a tâ t de sim ­ plu, cu-atâta reculegere şi evlavie încât trebuia să aibă ochii aproape închişi şi m ânile îm preunate. Glasul ei zu­ grăvea un chip de m adonă. N ici-un efort. Notele cele m ai dram atice porneau cu un elan sigur, stins apoi în toate penum brele sunetului cu o solem nitate patetică de soare apunând pe m ări m oarte. ,„Mon enfant, m a soeur, Songe ă la douceur D ’aller lâ-bas vivre ensem ble. A im er ă loisir, A im er e t m ourir Au pays qui te ressemble. Les soleils m ouilles De ces ciels brouilles Pour m on esprit ont îes charm es Si m ysterieux De tes tra ître yeu.x B rilliant â travers leurs larm es. Lâ, tout n ’est qu’ordre et beaute Luxe, calm e et volupte. ..

Spiiinea a tâ t de dţilce glasul: „Mon enfant, ma soeur, songe â la doucer'"', — şi-a tâ t de vastă şi de tristă era blândeţa lui, în cât parcă tot păm ântul era leagănul unor copii bolnavi, pe care u n glas d in altă lum e venea să-i adoarm ă, d u c â n d u Je som nul în cerul unui m are zâm bet fericit. N oaptea de prim ăvară era num ai din gene ude, şi glasul plutea deasupra păm ântului, aproape tu tu ro ra, departe fiecărui, ca tot ce vine p rin vis, şi’n vis se duce. „Vois sur ces canaux D orm ir ces vaisseaux" D ont rim m e u r est vagabonde; C’est pour assouvir Ton m oindre deşir Q u’ils v ien n en t du bout d u m o n d e .. Se clătinau m ări vinete, catarge, pânze de corăbii; nouri se n ă ru ia u în am urguri cu m ii de sori: toam ne. G lasul aducea im ensităţi, ca la o fere a stră a spaţiilor, deschisă p e n tru m elancolia ochilor unui fiu de Dum nezeu. . ,,Les soieiis couchants R evetent Ies champs, Les cannaux, la viile entiere. Le m onde s’endort , D ans une chaunde lum iere. . Şi noapiea şi inim a se um pleau de au r. P ăm ân tu l şi inim a etrau u n singur lan de grâu copt, culcat de coasta unui glas de aur. ,,Lâ, to u t n ’est q u ’ordre et beaute, , Luxe, calm e ea voluptâ. . Apoi se întunecă. O im ensă tristeţă. Parcă îngerul m orţii acoperise cu aripile întregul păm ânt, şi singur se închina subt cer. — Radio Bucureşti. Radio Rom ânia. D om nişoara M anuela C ălugăru a cân tat ,,L’invitation au voyage". . . închise.

„Sculaţi, sculaţi, boeri m ari. Florile dalbe, Că vă v in colindători. Florile dalbe, N oaptea pe la câatători, Florile d a lb e .. Auzi din nou în am intire, şi văzu Steaua. „Mon enfant, m a soeur, Songe â la douceur. . V orbea în întuneric, cu ochii închişi. D ar glasul cânta singur în bătăile inim ei, dulce, dulce, ca geam ătul hulubilor şi al m ărilor potolite, im ens şi in ­ tim , aproape şi departe, fără fiin ţă şi totuşi în m iezul fiinţei lui. Curgea bogat ca o m iere veche din inim a lui, cânta aproape ca ploaia din uluce. „Mon enfant, m a soeur, Songe â la -d o u c e u r....“ A vea în inim ă ca u n leşin de tran d afiri roşii oare p lu ­ teau p rin tot sângele. îşi cuprinse capul în m â n i,, scoţindu-şi-1 pe fereastră, în aburul sevelor de prim ăvară. — Dum nezeule, D um nezeule, ce tân ă r m ă sim t. ■ Şi trăsnet, exclam aţia i se întoarse în piept. Căci revăzu amiaza, capul lui ră stu râ t pe speteaza autom obilului, şi auzi aceiaşi exclam aţie, şi-şi revăzu copilul şi fem eia, casa, viaţa, profesia,, vrâsta. ,,Mon enfant, m a soeur, Songe â la d o u c e u r.. Blând ca o m ână pe um ăr, ca o m ână pe frunte, ca o tâm plă aurie a lă tu ri de tâm plă. „ . . . D ’aller lă-Jaas v ivre eusem ble .. De ce? De ce? De ce? T oată viaţa lui se acoperea de sem ne de întrebare. Şi el era singur de-asupra lor.

S unt clipe sfâşietor de lum inoase şi de vaste când viaţa se iveşte acoperită num ai de înfrângeri şi zădărnice. Clipe care fac din m inte ca un alt Eyub, acel nostalgic ţin tirlm de pe m alul Bosforului, de unde, în cea m ai blândă învăluire de lum ini a lum ii, ochiul n u vede-, din orizont în orizont, decât colinele cim itirelor m usulm ane, turm ele de m oarte ale stelelor funerare. De ce? De ce? De ce?

O m elancolie dusă până la paroxism ul desnădejdii, nu ucide. ‘T e trezeşti din ea abătut, ca d in tr-u n somn negru, dar te trezeşti. Târziu, după m iezul nopţii, Nelu îşi ridică fru n te a de pe m arginea ferestrei. Respiră adânc răcorea de fân tân ă a nopţii de prim ăvară. începu să se plim be cu paşi m ari prin odae. Trecuse ca p rin tr’o criză de adolescenţă, cu gustul m orţii pe buze, dar şi cu voluptatea acestei din u rm ă am ă­ răciuni. Se deştepta. S tăruia încă u n dispreţ p e n tru el, şi u n desgust de el. Avea în suflet dezordinea unei încă­ peri în care s’a zb ătu t o fem ee isterică. S unetul paşilor prin încăpere, îl liniştea, ca apropie­ rea unei arm ate şi-a unei dim ineţi, de-o casă în care te-ai tem u t de fantom e. A r fi v ru t să-i fie foam e şi să m uşte d in tr’o pâne cu coajă; să-i fie sete şi să bea apă lim pede şi rece din p ah ar curat; să-i fie frig şi să alerge pe păm ânt îngheţat, cu sunet dur. Nu-i era nici foam e, nici sete, nici frig, dar dorinţa de-a-i fi, îl repunea în echilibrul sim ţu­ rilo r elem entare, îndepărtâiidu-1 de prim ejdia sufletului. R espira adânc şi larg, era n alt, voinic, sănătos: trăia. A fară era prim ăvară. Cerul se desvăluia, răsărind cu stele şi cu lună plină. Nu m ai era m ult şi treb u iau s ’apară norii. Cântecul cocoşilor. Dim ineaţa. D eşteptarea lui R ăducu în tin ereţă şi în sănătate, ca zurgălăul de argint în cântec. M unca de toate zilele, alături de A n işo a ra .. . Anişoara! Icoana ei îl întâm pină ca o pădure în flăcări, trim eţindu-i de departe dogoreala.

Fugi pe scări ciu o alegreţă de am ant care va încăleca fereastra în tâi nopţi de dragoste. Se desbracă în goană, despuindu-se, lepădând ou violenţă hainele de pe el. Se scutura ca pe u n pom, subt care fetele dansează cu poala întinsă după fructe. O trezi, încă înainte de-a se fi suit în pait. Se aruncă în pat, de sus, nebuneşte, ca în tr ’o apă de vară. O în tâlni fierbine în culoarea p ărului cu m iros de verveină am ărue, şi în golîciunea tru p u lu i pe care tim pul îl cruţa parcă îndulcindu-1, ca apele havuzului prelinse pe albeaţa nim fei lor de m arm ură. O ricând era nebună: şi .trezită din plin somn. T ru p u rile îşi ciocniră valurile, până când adânci, por­ n iră spumele. Trecuse o fu rtu n ă peste patul lor. Pleca. Veni apoi calm ul deplin, cu ochii vineţi. Şi târziu, prin tăcerea devenită prea străvezie, ca şi noaptea înspre zori, glasul veni din nou: „Mon enfant, m a soeur Songe â la douceur. . Avea paloarea zorilor şi frageda lor m âhnire. Şi Nelu nu sim ţi nici-o clipă că a fu ra t ceva dela A nişoara, şi că pe ea ar fi înşelat-o, ci dim potrivă, ştiu că a lăsat afară, singur, glasul p e n tru el venit, aducându-i tot o Stea caşi în noaptea C răciunului dela Silivestri.

CAP. VIII. N u m ai dorm ea bine. N eliniştea gonită prin m uncă în tim pul zilei, apărea în somn, relaxându-i-1, făcându-i-1 m ai p uţin dens, m ai sfărâmicios. înainte, dorm ea ca toţi oam enii sănătoşi, după m arşul m uncii diurne. P unea ca­ pul pe pernă, închidea ochii, şi câteva preocupări profe­ sionale îi m ai încreţeau în treacăt fru n tea deîndată lim pe­ zită de totala destindere a som nului. Şi A nişoara dorm ea la fel, alături de el, în patul comun. E ra atât de conştientă

de frum useţa ei, încât n u se sfiia să adoarm ă înainte ca N elu să fi v en it din biurou. Căci îndeobşte, tin e rii căsă­ to riţi adorm odată, u nul în braţele celuilalt, sau tru p lângă tru p , in trâ n d pereche în somn ca şi în p atu l dragostii. A sta la început, când tru p u rile abea încep să se cunoască, m ereu flăm ânde unul de altul, m ereu darnice, m ereu în ­ sufleţite. S unt lunile alegre, când patul e tâ n ă r ca o iarbă nouă pe care zburdă m ânjii. Apoi, tru p u rile u n ite încă în răstim puri de elanul dragostii, se despart în somn, alături, dar de sine stătătoare ca două ap e care curg învecinate în osebite albii. Când vine ceasul acesta, şi vine cu o fatali­ tate de anotim p, fem eile care n ’au re n u n ţa t odată cu m a­ tern ita te a şi deprinderea tra iu lu i com un, la cochetărie, se feresc de-a fi văzute p rin somn, de ochii lucizi şi involun­ ta r critici ai tovarăşului treaz. D estăinuirile sincerităţii som nului, le înfricoşează. Şi atuncea, dacă pot, îşi fac un alt culcuş, înţelegând să doarm ă în singurătate. Iar dacă şi-au p ierd u t cochetăria odată cu prim a tin ereţă a d ra­ gostii şi a tru p u lu i, atunci adorm alătu ri de ochii to v ară­ şului treaz, deprinzându-i cu m oartea. Căci som nul tine­ reţii în declin sau al frum useţii alterate, e o caricatură a m orţii. Şi adevăratele fem ei au o instinctivă aversiune p e n tru caricaturi. D ar A nişoara ştia că somnul p e n tru ea n u e o prim ej­ die. Aşa că de fapt, dorm ea cu ochii etern deschişi ai fru ­ m useţii tru p u lu i care şi prin somn, p riv it de alături, îi aducea nu în d ep ărtarea în tăcei’e, cu m ilă sau desgust, ci dim potrivă, ofranda poftei proaspete. Cochetă fără lacune, în tim pul zilelor de m uncă, A ni­ şoara era şi m ai subtil cochetă în tim pul nopţii. îşi iubea şi-şi îngrijea tru p u l cu pasiunea arabului p e n tru nobilul său cal. în fiecare seară, când apărea udă şi despletită în oglinda odăii de bae, o lum ina ca pe fereastra u nui răsă­ rit de soare. S ’apoi se gătea p en tru patul nopţii, ca pen­ tru u n bal de taină al tru p u lu i gol. Astfel era alături de el în fiecai'e noapte, de nouă ani, proaspătă ca de nouă zile ale lunii dintâi. D ar din noaptea glasului, el n u m ai era acelaşi. Venea în pat. Se culca. Răm ânea cu ochii deschişi p rin întuneric. Şi fiindcă som nul nu se apropia, căuta să-şi istovească şi îm bete tru p u l, dându-i dragoste. E ra m ai m u ltă fu rie şi

dorinţă de evadare din el însusi, decât elan spontan pen­ tru tru p u l de alături. A dorm ea frân t. Şi iar se deştepta, având m ereu im presia că ferestrele odăii sunt triste. în ainte, visa ra r şi sim plu. Deseori râdea p rin somn lui Răducu. D e-atunci însă, din noaptea glasului, visa m ereu. Şi leit-m otivul acestor Visuri era Gorîşnic. Nu m ai auzise despre el ie opt ani, decând îi câştigase procesul. A cum a îl vedea m ai în fiecare noapte. în prim a noapte, Nissim Gorîşnic, cu figura lui stran ie de cam eleon m eta­ m orfozat în om, îl am eninţase cu degetul. Cum îşi perm ite? A ceasta era exclam aţia m arginală visului. Se deşteptase indignat, şi apoi se gândise cu m elancolie la acest G orîş­ nic, ap ăru t în viaţa lui ca o T roiţă a norocului. Pe urm ă, Gorîşnic cel din vis, începuse to t felul de extravaganţe şi scam atorii. A părea cu geam andanul lui de m uşam a. Şi din el scotea corăbii, nouri, apusuri de soare, m unţi, la ­ n u ri de grâu, fulger de fluvii la hotare de ţări, im ensităţi fastuoase care m etam orfozau lum ea ca în tr’o poveste p er­ sană. Şi deodată Gorîşnic întindea palm a, şi toate deve­ neau un scrum infect ca de ţigară um edă. Se deştepta am ar, cu aceiaşi im presie chinuitor de stăruitoare, că fe­ restrele odăii sunt triste. A stfel de nopţi îl istoveau altfel decât m unca din tim ­ pul zilei. Nu avea insom nii propriu zise. D ar somnul in­ term iten t şi neliniştit, nu-1 m ai hrănea. Prea era conştient ră doarm e, când dorm ea, ca cei satisfăcuşi că pot m uşca din alim ente, fără team ă, când le-a încetat nevralgia. La început, în clipele de nesom n, o invidia pe A nişoara care dorm ea franc, a tâ t de sigură de som nul ei, încât chiar dacă o deştepta rostogolind-o tru p în tru p , n u avea nici-un cuvânt sau gest de protestare, ori îm potrivire. R eadorm ea im ediat, cu un calm de stâncă ră stu rn a tă de pe m unte în fundul unei ape lim pezită după tu m u lt şi inelare. Apoi începu să o blam eze oarecum , socotindu-i som nul ca pe u n fel de nesim ţire, şi să o dispreţuiască, apreciind un astfel de somn ca pe un semn de inferioritate, de p ri­ m itivism . D ar în curând, pe m ăsură ce apariţiile lui Go­ rîşnic făceau din acesta un client fam iliar al som nului, Nelu începu să sim tă u n fel de voluptate clandestină. A st­ fel de clipe se di.ferenţiau substanţial de reveriile din

b iurou sau din altă parte. Cu somn alătu ri şi întu n eric în ju r, şi ele Inşile cuprinse în tre spaţii de somn, ca trem u ru l constelaţiilor m oarte între spaţii de întuneric, clipele acestea îl afundau în tr ’un obscur nostalgic al fiinţei lui. Aşa că acceptase acest somn nou, lipsit de continuitate, deprinzându-se cu el, fără să-l m ai reg rete pe cel de până atunci, care-i apărea am orf şi grosolan. I n tr ’o noapte, tot după o apariţie de-a lui Gorîşnic, devenit in terio r lui ca o ilustraţie a unei foi sufleteşti, — pornise cu gândul spre Silivestri, având im presia că in tră în tr ’u n pod cu lu cru ri vechi. Le revăzuse pe toate, fără grabă. G ara ninsă, după ploile dela Iaşi, drum ul cu sania, ham barul cu Steaua, ninsoarea, m asa m ică din sufragerie. Steaua de lângă scara cerdacului, M anuela şi glasul ei, M anuela şi obrajii ei, şi ochii ei, şi cozile ei, şi parfum ul ei de salcâm d u lc e .. . Im aginele acelui C răciun apăreau proaspete şi naive ca pozele unui R obinson Crusoe. îşi am inti apoi veghea de Moş C răciun în 'doi, cu Isabela Călugăru. Ii spusese că-i fericit. Vorbă m are. D ar nu era vorbă. Era sunetul articu lat al u n u i adevăr de au r pur. De ce fusese fericit atunci? Fugea de obsesia tru p u lu i A nişoarei N em ţanu, presim ţind că acolo-i prim ejdia, nu în com erciala ofertă de căsătorie. în acea clipă învinsese ob­ sesia. Se liberase de ea în tr ’un elan curat, ca şi cel care-1 făcuse fericit la Brăila, pe un câm p de foot-ball. N’o iubise pe A nişoara 'Nemţanu. O iubise oare pe M anuela C ălugăru? Nu. . C onştiinţa vrâstei lui nu-1 părăsise nici-o clipă, faţă de em oţia pe care i-q dădea graţia ei de fată de-acolo unde-s ninsorile de altădată din laalada lui Villon. Deşi M anuela era m ai m are decât M ickey-M ouse, inim a lui le ocrotea cu u n zâm bet, ca pe două rândunele, u n a pui mic, alta pui m are, su b t aceiaşi streşină. D ar nu le sechestra po­ sesiv nici pe una, nici pe alta. Ştia că vor zbura în cerul lor. Era sigur că n ’o iubise pe M anuela Călugăru. D ealtfel o şi uitase curând. Nouă ani, n u se m ai gândise la ea. în aşa m ăsură, încât num ele ei ap ă ru t deodată în gura lui Roro, îl surprinsese, recunoscându-1 abea după o pauză

m irată a m inţii, şi u n „aa!" care epiloga exclam ativ un m ic efort al m em oriei, n u o bătaie a inimei. Cu toate acestea, apariţia IManuelei la Silivestri îi dă­ duse parcă presim ţirea u nui contur a l dragostei posibile, în contrast cu fu rtu n ile din sânge pe care i le stârnise tru p u l gol al A nişoarei, şi cu repulsia pe care i-o dăduse sufletul ei consem nat în tr ’o ofertă verbală. A nişoara însem na luptă, contradicţie, disonanţă. M anuela însem na pace, odihnă, arm onie. A nişoara provoca un dublu gest succesiv? şi deopotrivă de violent: s’apuci, şi să lepezi. M anuela nu provoca nici-un gest: surâsul n u-i u n gest. A lături de ea erai ca în preajm a unei mUzici.' îţi venea să închizi ochii. Şi iarăşi făcuse u n b ila n ţ al căsniciei lui. Dacă a r fi tra s o linie subt toate faptele vieţii lor comune, ca subt cifre adunate, dedesubtul liniei cuvântul „fericit" apărea ca u n rezu ltat m atem atic. Şi totuşi nu era. S ufletul fugea alătu ri de rezultat, stră in de el. Şi dacă s’a r fi căsătorit cu M anuela? La gândul acesta i se um plea faţa de surâs, ca lum inată de un cer depărtat, dar n u putea vedea nici descifra nimic. F apte n u erau. O stare de zâm bire, şi atât. O îm prim ăvărare a văzduhului, fără de flori. U n vid fericit pe o lum e neîncepută. Adorm ise din nou, pacificat, parcă pe m alul unei ape aurii de soare, în tr ’o singurătate pură. — P apa Nel, de ce surâzi? îl întrebă R ăducu privindu-i ochii îndreptaţi spre vag, la m asă, a doua zi. A nişoara îi învălui pe am ândoi în tr ’o p riv ire ageră şi lim pede. — Papa Nel e poet, Răducule. — Ce-i asta poet, m am ă? Care face versuri? — Şi care face versuri, şi care le tace. ■— Cum îi asta, m am ă, să taci versuri? —• Cum? Cum? N um ai: cum? râdea A nişoara m ândră de cascada în treb ărilo r lui necontenite. Dacă ţi-i poftă de frip tu ră şi o m ănânci, înseam nă că ţi-i foam e şi m ă­ nânci friptură. Dacă ţi-i poftă de frip tu ră şi te gândeşti num ai la ea, înseam nă că ţi-i poftă de frip tu ră dar n ’ăi. Poeţii, Răducule, se gândesc la ce n ’au. Şi zâmbesc fericiţi.

— Ce proşti-s, mamă. Nelu o privi întrebător. •— Ce-i asta? —- Nimica, NeLuie, o sim plă reflecţie. Când zâm beşti aşa sunt sigură că nu te gândeşti nici la Răducu, nici la m ine. Tu surâzi num ai absurdului. Cu logica trăeşti.

CAP. IX. Şase ani dearândul A nişoara şi cu Nelu nu-şi luaseră vacanţă. L ucrau şi’n tim pul verii, făcând însă în fiecare zi plim bări cu „F ord“-u l prem ergător autom obilului „Lancea'^'. • — Nelule, n ’a sunat încă p e n tru noi ceasul vacanţei. Suntem tin eri şi sănătoşi. Să m uncim p en tru vacanţele de m ai târziu. Abea în tr ’al şaptelea an al căsniciei, A nişoara accep­ tase m area pauză estivală a vacanţei, m aicuseam ă din cauza lui Răducu. V roia să-i călească sănătatea, de mic; şi după ce consultase m ai m ulţi doctori, cerându-le expli­ caţii doveditoare p e n tru fiecare sfat, hotărâse succesiunea m are-m unte, recom andată de u n an im itatea m edicilor. D ar cum ? Un an pleca Nelu cu R ăducu, pe rând, la m are şi la m unte; iar în anul u rm ăto r pleca A nişoara cu R ăducu. în tretim p , cel răm as la Iaşi, ducea m ai departe m unca biuroului, ţinând şi locul celuilalt. — E zgârcită foc. U n ban n u lasă să-i scape, — se spunea la Barou, p rin tre avocaţii indignaţi că u n mena,] un it, şi m ai m ult decât îndestulat subt rap o rtu l averii, acceptă despărţirea tocm ai în tim pul vacanţei, num ai ca să n u închidă robinetul veniturilor. R ealitatea însă era alta şi ceva m ai complexă. D esigur că A nişoara n u lăsa să-i „scape n ici-un ban "; avea u n re s­ pect m istic p e n tru câştig, iar nesocotirea deliberată a câş­ tigului sacrificat distracţiei o revolta, aşa cum ar fi revol­ tat-o, dacă ar fi răm as în straele şi orizontul originei ei ţărăneşti, b ă rb a tu l c:are-şi seam ănă banii la crâşm ă, în loc sărşi lucreze ogorul. D ar nu num ai asta o determ inase să

se despartă două hm i pe an de b ă rb atu l şi copilul ei. In ­ stin ctu l fem inităţii ei îi sugerase această strategie. La Iaşi — când pleca ea — N elu răm ânea în casa lor, cu m uiica zilnică şi cu absenţa ei zilnică în patul lui. Se cunoştea, il cunoştea. N ’ar fi înşelat-o. Şi dacă ar fi înşelat-o, ar fi dorit-o şi m ai tare. Ştia. Toate oglinzile erau fanfarele acestei certitudini. Când răm ânea ea la Iaşi, N elu pleca îm preună cu R ăducu. Două luni dearândul îl răsfăţa, devenind egalul lui de joc la m are şi la m unte. D upă astfel de vilegiaturi, N elu se întorcea ,:u u n vocabular, cu expresii şi cu râsete care-o făceau pe A nişoara să-i spue râzând: — Nelule, treb u e să te tunzi. Te trim it şi pe tine la şcoală. In tim pul acestor despărţiri, Răducu trăia pe rân d în atm osfera răsfăţatu lu i tatei, şi’n atm osfera disciplinei m a­ m ei, care se neutralizau la întoarcere în tr ’un echilibru zilnic şi uniform . A sta p e n tru Răducu, la care A nişoara se gândea m ereu şi cu inim a, dar şi cu m intea. D ar m ai era şi N elu: şi acesta, statornică preocupare a A nişoarei, dar tainică pe cât de stăruitoare. P rezenţa tr u ­ p ului ei, chiar în v râsta patului conjugal, însem na atâta tin ereţă încât m intea putea s’o num ească abuz, deşi tr u ­ pul îl accepta orgolios. Din acest punct de vedere, despăr­ ţirea însem na odihnă, echilibru, recuperare. Şi A nişoara m ai ştia din copilăria ei dela Târgu-N eam ţ, că postul va­ lorifică fructul. D ar nu num ai atât. C ontinuitatea şi perm anenţa vieţii comune, im plică un abuz de tovărăşie, un fel de intoxi­ caţie reciprocă, dădătoare de saţ dus până la desgust. F ie­ care om are nevoe şi de singurătate. D esperechiat, evadat din autom atism ul traiu lu i comun, sufletul se reface, îm prospătându-se în singurătate, până în clipa când sătul de unicitate ca de iarbă păscută pe câmp, vine spontan lângă tovarăşul de ham. Aşa că din toate punctele de vedere, A nişoara socotea oportună această despărţire anuală. U nul se distra, ve­ ghind copilul, celălalt m uncea: pe i'ând. în distracţiile văratece, fiecare avea alături sentinela cu ochii m am ei su b t sprincenele tatei. Acasă, fiecare m uncea în aşteptarea cli­

pei de îndoită sărbătoare când braţele care aduceau copi­ lul din nou acasă şi în braţele celuilalt, răstu rn a u apoi cu nouă vigoare ca subt coasă ascuţită, şi lanul dragostii crescut şi copt în patu l sem ănat de cu vară. A nul acesta A nişoara placa. D intăi la Tekirghiol unde era in v itată — casă şi m asă — de părinţii lui Dorian, care aveau o villă u ltra m odernă cu solarium şi pergola. Apoi la V ăratec unde viaţa era eftină şi clima dulce, şi unde o verişoară de-a A m şoarei se făcuse m ăicuţă, dar m ăicuţă gospodină cu casă lum inoasă, gâşte, porci, găini, livadă, şi fotografia A nişoarei pe toţi păreţii casei.

A propierea plecării A nişoarei şi a lui Răducu, alu n ­ gase şi gândurile şi interm itenţile som nului. Când venea acasă, Nelu tră ia exclusiv alături de ei. Ai lui erau, am ân­ doi. S ufletul parcă-i pipăia m ereu cu un fel de nelinişte, cum îşi adulm ecă sălbătăciunile puii. Sim ţea m ai dinainte golul casei noaptea, la m asă şi înainte de culcare, la cea­ sul când casa v ibra de zgomotul băii lui Răducu. Cânta acolo cât îl ţinea gura cântece războinice cu glasul îngro­ şat, luptându-se cu flotele clăbucîlor de săpun din baia fierbinte. Când ajungea la duş rece, glasul vitejiei lui făcea din duş o ploaie de vară, subt care dăn ţu iau zece paparude tinere. Deseori, N elu îl ducea în pat, luându-1 în b raţe de pe pragul băii, în făşu rat în pled. Se lu p tau îm preună, boxau, până când îl tăvălea, înfăşurându-1 în' aştern u tu l care zvâcnea de pum ni şi picioare ca u n năvod atunci scos din belşugul apelor. Anişoara intervenea, dându-1 afară pe Nelu. Eşea din odaia lui Răducu, u rm ă rit de râsete, cu p ăru l zburlit şi obrajii roşi, ducând încă în n ă ri m irosul acela de blăniţă şi săpun de M arsilia al ursucului din pat. Anul acesta, sufletul lui anticipa o singurătate m ai n e­ liniştită decât în ceilalţi ani. M ereu făcea recom andaţii in u tile A nişoarei, despre schim bările de tren, insolaţii, înnec. Ştia că-s inutile, fiindcă A nişoara singură n u era deloc „fem eia dezarm ată în lipsa bărbatului''^ Nimic din ea n u solicita acea ocrotire din partea p uterii bărbăteşti, a cărei absenţă dă o graţie m olatecă şi fragilă fem eii sin-

glire. A nişoara fă ră de N elu avea o abilitate de m isit evreu şi o a u to ritate de m ilitar, graţie cărora şi folosea dar şi calm a reacţiile bărb aţilo r necunoscuţi faţă de frum useţea ei. Avea întotdeauna loc în tre n — călătorea num ai în clasa doua, — vehicul la gară şi toate înlesnirile posibile în călătorie, fără de' incidente care să reclam e prezenţa bărbatului. Ia r Răducu, deşi o adm ira p en tru frum useţea ei, sim ţise de m ult că m am a e bună, dar iute. De aceia se silea să fie şi m ai iute în ascultare. Cu ea nu se alinta deloc. Nu se jucau de-a „m ăm ica şi coouţa‘^‘. E rau cu se­ riozitate m am a şi fiul, — şi cu eficacitate. Aşa că toate sfalurile şi recom andaţiile lui N elu erau de prisos. D ar ele de fapt, nu se adresau Anişoarei, ci viitoarei lui singurătăţi de acasă. Ş tia că aveau să-i lip­ sească m ai m ult decât în alţi ani. Nu din cauza unui spor subit de afecţiune, ci din cauza unei nervozităţi provizor num ai învinse în preajm a plecării lor. Se gândea cu strâ n ­ gere de inimiă la o insom nie posibilă în casa pustie. De aceia îi privea m ai m ult, îi asculta m ai atent, îm bibându-se parcă de prezenţa lor, făcând provizii şi p e n tru sin­ gurătate. Pe R ăducu îl însoţea în fiecare seară la culcare, iar noaptea, cuprindea cu b raţu l tru p u l Anişoarei, alătu rându-şi-1 şi cast p en tru ceasurile som nului. M unca A nişoarei se intensificase încă în preajm a va­ canţei. îşi a ran ja toate procesele, m eticulos, lăsând in ­ strucţiuni scrise Tudoriţei. p rin care căuta să soluţioneze anticipativ orişice dificultăţi posibile. Cu aceiaşi seriozi­ tate se ocupa şi de zestrea de vară. p e n tru R ăducu şi pen­ tru ea. Fiind în rap o rtu ri profesionale cu toată negustorim ea evreiască, izbutea să cum pere cu p reţu ri de en-gros calităţi de en-detail. Tot p rin evrei îşi aducea şi lucruri din străin ătate, fără să plătească vam ă, nici comision. C ufărul şi geam andanele fu ră coborâte din pod. Se pregătea fără grabă, lent şi calculat, folosind fiecare colţi­ şor. Nici Nelu, nici R ăducu nu erau admişi la această ope­ raţie. P rezenţa lor aducea dezordine. Şi cei care ştiu să jacă un geam andan, n u să-l um ple, au nevoie de linişte şi în tru câtv a de reculegere, ca p e n tru un joc de şah. Aşa că în ajunul plecării la m are, în tim p oe A nişoara încuiată în etac îşi făcea bagajele, Nelu şi Răducu, expul­ zaţi, erau constrânşi să fie în recreaţie.

— P apa Nel, cine-i acolo? îl în treb ă R ăducu în şoaptă, oprindu-se în v ârfu l picioarelor în faţa uşei sacre. — Zmăoaica, Răducule, răspunse N elu to t în şoaptă. în sp ăim ân tat de preajm a Zmăoaîcei, R ăducu încălecă, a ju ta t, pe gâtul lui Nelu, — şi calul cu două picioare de s tru ţ porni în tra p şi în galop p rin toate odăile, până ce ajunse în b iu roul avocatului Antohi. — - Prim iţi m usafiri? în treb ă călăreţul. — Prim im , răspunse calul, punând pe călăreţ pe ge­ nunchii tatei. •—• P apa Nel,^ da aici ce-i? arătă spre biurou degetul lui Răducu. — B iuroul tatei, — îl inform ă Nelu cu seriozitate. — Şi ce-i în biuroul tatei? — Ce să fie? Dosare, cărţi, hârtie, p e n iţe .. . R ăducu însem na conştiincios cu îndoirea câteunui de­ get, num ărătoarea. .—■ . . .cerneală. — Şi? — Şi gata. — Cinci degete dela o m ână. P apa Nel. Da cu celelalte ce să fac? îl în treb ă el, ridicându-le în sus. — Să le dai de m âncare calului. — Nu, nuu! se feri Răducu, râzând cu hohote subţiri, de gura calului care vroia să-i pape degetele. Şi brusc, degetele nim eriră în buzunarul unde ta ta îşi ţinea cheile biurolui. — Ce să fac cu ele, P apa Nel? îl în tre b ă R ăducu, privindu-1 pe subt genele viclene. Şi fără să aştepte răspuns, sări din braţele lui Nelu, şi îngenunchind, potrivi o chee în broasca saltaru lu i din dreapta, desculndu-1. Tras, saltarul apăru. — Săriţi. Hoţii! strigă Nelu. D ar hoţul se aru n că asupra lui, v â râ n d u -i pum nii în gură şi paralizându-i braţele p rin fo rţa fioroasă a privi­ rilor. ' P â n ă când hoţul birui. — Mă predau. Ce să-ţi dau ca să-m i laşi viaţa?

— Ce ai tu m ai bun? — Cărţi, dosare, peniţe, cerneală. .. — Spune ce ai, că te ucid. H oţul îl răstu rn ase pe covor, p unându-i u n genunchi pe piept şi m ânile în beregată. Nelu gâfâia dem onstrativ, vâslind desperat cu m ânile p rin aer. — A jutor! A jutor! — Nu te-aude nim eni. Spune^ce ai. — Cărţi, peniţe, dosare. . . — Şi m ai ce? Spune că ştiu. — Aha! A u fost trădători. A tuncea spun. S tăpânul biuroului se dădu b ă tu t, ridicându-se în pi­ cioare cu aproape un m etru m ai în alt decât hoţul. Acum a cine era trădătorul? Nelu. De ce? Fiindcă întorcându-se acasă din oraş, suflase la u rechea hoţului care-1 aştepta la uşă; — Mi se p are că în saltarul d in dreapta or să vie nişte bom boane la noapte. H oţul prădă tot: o cutie. V ictim a plângea cu capul în palm e şi ochii la zăbrelele degetelor răsfirate. — Plângi? — H m -hm -hm -hâââ! ■ — Ei, saracu! Şi m âna dreap tă v ârî u n grup de bom boane în gu­ ra victim ei, în tim p ce m âna stângă — R ăducu ştia proverbul, — îm bulzi a lt grup în gura hoţului. Şi m ai era ceva. — Papa Nel, vorbi Răducu luând cutia în m ână; nu-i ducem şi Zmăoaicei? — Ii ducem, Răducule, num ai şterge-te pe m âni, că dacă înclei uşa, m âncăm bătae amândoi.

R ăducu dorm ea, culcat de Anişoara. în etac plutea m irosul acela de geam andan de pie­ le, de len ju ri curate şi haine de vară, al vacanţelor. A ni­ şoara era în odaia de bae. Nelu se aşeză pe cufăr, p ri­

vind pe fere a stra deschisă. Se zbucium ase a tâta cu R ăducu, încât ostenise deabinelea. R espira repede, cu in i­ m a în galop. Năduşise. D e-afară venea căldură de vară cu parfum m ulticolor de flori stropite. începu să se desbrace, până când răm ase gol. Se opri în faţa oglinzii, parcă revizuind un text. N ’avea pântece. M uşchii n u se legaseră încă. Şoldurile se curbau nete, fără rotunzim i de prisos. P iep tu l se deschidea am plu, gata parcă să îm brace o arm ură. Nici gâtul n u se îngroşase. D inţii de nefum ător albeau deşi şi duri în zm alţul lor de ger, dând o sclipire proaspătă şi ageră fu ndului buzelor în ­ tredeschise. îşi scutură părul, înălţându-şi capul şi lăsându-şi-1 pe spate. B raţele p o rn iră în lături, întinse zvelt în relieful m uşchilor. Da. E o bucurie să te regăseşti astfel în oglindă, d u ­ pă. treizeci de ani. Şi trupul, m ândru de clipa acestei bucurii, p ăru că se adună pe m alul în alt al unei ape, gata să plonjeze. — Nelule! A nişoara îşi m uşcă buzele. — Ce frum os eşti! Aceiaşi exclam aţie apăru şi pe buzele lui. Căci A ni­ şoara îi făcuse supriza de-a inau g u ra în intim itate, n u ­ m ai p e n tru ochii lui, noul costum de bae. Sim plu tr i ­ cou de lân ă neagră, dar croit perfect şi îm brăcat de un tru p perfect. O d u rita te vioae în rotunzim i, de fată m a­ re. Parcă se născuse p e n tru a fi goală pe vrem ea Zei­ lor. Sânii n u s’aplecau. Porneau. E rau rotunzi cu tr u ­ fie. Porunceau m ânilor bărbăteşti, nu se închinau lor. Veni alătu ri de el, în faţa oglinzii. P ă ru l îi ardea sălbatec de ju r în ju ru l grum ajilor, ca răsucit din flă ­ cări de to rţe subterane. A lături de el, deşi era robustă în fin eţa ei, apărea a tâ t de graţios îndulcită, în cât dă­ dea o im presie de adolescenţă p rin conturul trupului. D ar ochii, buzele, p ă ru l şi strălucirea zâm betului, erau de fem ee încoronată de conştiinţa frum useţii ei. Vorbi, privindu-1 în oglindă ca în tr ’o dep ărtare cu soare. — Spune drept, Nelule, care fem ee ar fi a lă tu ri de tine aşa de frum oasă? num ai p e n tru tine, adăugă ea dezm ierdându-i părul, apăsat.

: :0 tăcere m oartă de stu p părăsit, dom nea în toate în ­ căperile. F erestrele m ai tu tu ro r odăilor erau cetluite cu h â rtie albastră. Covoarele, p u d rate cu naftalină şi fă ­ cute, sul, dorm eau ca nişte im ense omizi, aşteptând toam na ca să-şi redeschidă aripele de fluturi. F e reastra Isiuroului era in u til deschisă, căci noaptea n u era decât o arşiţă .sinelie, după orbirea zilei. Nelu era îm brăcat îh pijam a descheiată pe piept. V entilato­ ru l electric, d eslănţuit . în tr ’o vibraţie ro tu n d ă, îi tri­ m etea u n v â n t sedentar, care făcea şi m ai înecăcios uscată respiraţia. E ra a tâ t de cald, încât stinsese lam pa de sus, lăsând-o aprinsă num ai pe cea de pe biurou, cu lum ina răcorită de globul albastru. R ecitise scrisorile dela Tekir-G hiol. A nişoara îi schiţa pe scurt program ul zilelor, dându-i instru cţiu n i suplim entare p e n tru o afa­ cere dela T ribunal, soluţionată altfel în tim pul d ru m u ­ lui dela Iaşi la Constanţa, ceiace-i dădea im presia că această afacere fusese preocuparea ei dom inantă, după despărţire. Im presia aceasta contribuia la izolarea şi sin­ gu rătatea lui. Cu toate că ştia din experienţa altor ani, răceala şi preciziunea scrisorilor Anişoarei, sperase că anul acesta îi va scrie altfel: m ai cald, m ai in ­ tim , m ai duios. Schim barea din el reproşa ca o in g ra ­ titu d in e A nişoarei, perm anenţa identităţii cu ea însăşi şi în ce priveşte stilul epistolar. C etindu-i scrisoarea, ai fi spus că n u-i vorbea d in tr’o depărtare, despărţită de el, ci că-1 inform a deha fereastra odăii, despre nişte în­ tâm plări diverse petrecute afară, intercalând şi răsunetul preocupărilor practice de toate zilele. îi apărea din ce în ce m ai ciudată lui Nelu, absenţa de • frum os din scrisorile Anişoarei. îi scria dela m are, din vacanţă. Totuşi, m area nu exista p e n tru ea, decât subt aspectul caloric, ca p en tru un term om etru. Nimic altăceva despre m are. O apreciere therm ică, şi gata. A d­ jectivele, a tâ t de esenţial fem inine, lipseau din scrisul ei uscat şi d u r ca u n păm ân t torid. Nu num ai că nu apărea nici-o emoţie în scrisorile ei, dar erau lipsite şi de cochetăria stilistică: oricum dependinţă directă a

cochetăriei fem inine, care nu se m ărgineşte la tru p şi haină, pieptene şi oglindă. C etind o astfel de scrisoare n u ţi-a i fi p u tu t închipui că redactoarea ei e o fem ee frum oasă, şi încă în felul A nişoarei. Scrisorile ei denun­ ţau parcă ochelari pe un- nas ascuţit, buze subţiri, tru p plat, degete p atrate, picioare fără pulpă, to tu l îm b ră­ cat în tr-u n m iros de ştofă veche şi cerneală oxidată. G rafism ul scrisorilor era m ai in teresan t şi m ai viu decât conţinutul, d ar şi acela convergent cu acesta. U n scris m asculin, energic, fără de m oliciuni, fără de spa­ ţii decorative, u n scris în care litera p ărea m ai degrabă o deghizare a cifrei, apărând în întregim e cu o fizio­ nom ie de foae m atem atică pe care o m ână ru tin a tă a îngrăm ădit socoteli dense. De câteva ord, ochii lui N elu cercetară rân d u rile scrisorii, căutând parcă un refugiu, o am intire dela A nişoara, ceva care să i-o evoce, care să i-o apropie în casa pustie. Şi n u găsi decât atât: ,,D ragă N elule“, la începutul scrisorii, iar la sfârşitul ei: „Te s ă ru t“, care suna to t a tâ t de convenţional ca şi un: „Te salut". îşi intinse fru n te a spre ventilator, cu ochii în c h iş i. . . Să-l b a tă un v â n t de m are, larg, vast, cu m irosuri am a­ re care dilată p ieptul şi sburlesc părul, ră stu rn â n d ca­ pul pe spate cu o m işcare m ândrâ, şi flu tu râ n d sufle­ tu l nostalgic spre păsările care zboară pe cadenţele spu­ m elor, spre o riz o n t. . . De ce? De nouă ani tră ia cu A nişoara şi se tem ea că o cu­ noaşte a tâ t de bine, încât abea p u tea să spere că n ’o cunoaşte deajuns. Era oare un m ister în ea? Ceva n e ­ cunoscut lui? U n ascunziş? D eşteaptă, chiar foarte deşteaptă, inteligenţa ei iz­ vora din violentul ap etit practic al ţăranului. T atăl ei vindea rachiu şi vin la T ârgul-N eam ţ, crescându-şi şi m ulţim ea copiilor, sporindu-şi şi averea. A nişoara vin­ dea la Iaşi in te rp re ta re a legilor, fără pasiune p e n tru D reptate, m ai iscusită însă decât vizionarii şi idealiştii D reptului pur, izbutind să adune avere p rin m unca ei. C ăuta să priceapă tot, şi să se adapteze la toate. Şi iz­ butea. Nimic n ’o uim ea, nim ic n ’o descuraja. O calm ă

încredere în victoriile îndărătniciei ei de-a reuşi. D e­ sigur că la începutul anului, când abea in trase în clasa în tâ ia prim ară, după ce cântărise cu ochiul m inţii pe toate colegile ei, îşi spusese sieşi ca altcuiva: „Tu vei fi, în tâ ia peste to ate “. Şi sigur că fusese. Cu acest co­ m andam ent trecuse şi p rin liceu şi p rin universitate, îşi am intea vorbele ei: „în tâia la bacalaureat; bile albe cu distincţie la d rep tu l ro m an “. întocm ai ca ţăra n u l care spune cu m ânile pe sapă: U ite vezi, până acolo m i-am întins ogorul Meu. Şi în tr ’adevăr e al lui, fiind­ că l-a câştigat p rin luptă, avându-1 învins subt picioare, cu o m ândrie feudală. In trase în biuroul lui E rnest A rişteanu ca fa tă f ru ­ m oasă, şi eşise tâ rîn d u -i clientela după vrednicia şi iscusinţa ei. F ă ră incorectitudine. Pe sfântă dreptate. D ură. D ar dreptate. Şi pe el îl biruise. C ăsătoria lor era o victorie a dom nişoarei N em ţanu. A scultase de porunca ei. Cedase energiei ei. N ’o luase; îl luase. De ce? M ister. T ru p u l ei avea nevoe de tru p u l lui. Bine, dar A nişoara nu era o im pulsivă, o fa tă care cedează capriciilor, o fem elă care se lasă îm pinsă şi con­ dusă de trup. Dovadă: castitatea ei până după douăzeci de ani, în tr ’o epocă de codificat desm ăţ sexual. Norm al ar fi fost ca o A nişoara N em ţanu să caute u n b ă rb a t ap t de-a-i înlesni şi grăbi ascensiunea so­ cială şi m aterială. U n om m ai în vârstă, cu avere şi prestigiu social, de pildă u n om politic, v iito r m inistru. A cesta era genul de b ărb at pe care, logic, treb u ia să-l caute — şi desigur că l-a r fi găsit — o fată ca Anişoara. A tunci de ce-1 luase pe el? în cred ere p rea m are în viitorul lui, n ’avea. I-o a fir­ m ase lim pede şi răspicat, chiar în ziua când îl ceruse în căsătorie. Şi avea dreptate: ea. Nu-1 ponegrise, nu-1 depreciase. N elu socotea că începutul succeselor lui pro ­ fesionale — afacerea Gorîşnic cu ciclul subordonat ei — era un sim plu accident al norocului. Ca u n câştig la loterie. îi lipsea acea energie tenace, acea am biţie statornică, acea sp artan ă rezistenţă la desam ăgiri şi in ­

succese, acel fanatism al răbdării active care înlocuieşte speranţele în hazardul m iraculos, — din care se naşte certitudinea firească a victoriei în viaţă. Energic pe u n câm p sportiv — în prim a tinereţă, — era gata să devie un dezorientat pasiv în viaţă. Norocul şi A nişoara, sau num ai A nişoara, îi dăduseră un alt destin decât acel pe care-1 pUtea aştepta, aşa cum i-1 zugrăvise A nişoara. A tunci de ce întem eiase A nişoara o căsnicie care era o afacere proastă? conştientă totuşi de ce face. Făcuse oare ea o nebunie? o prim ă şi ultim ă nebunie în m ar­ şul strategic al vieţii ei, în jocul de şah al acţiunilor ei în lăn ţu ite şi coordonate spre o finalitate ştiută. Mai ales că devenise am anta lui înainte de-a se că­ sători. Aşa dar ar fi p u tu t face o căsătorie consecventă cu planurile şi am biţiile ei, păstrându-1 pe el ca am ant. A tunci de ce se căsătorise cu el? A bsurd. In ex p li­ cabil. A r fi în tre z ă rit o explicaţie: dragostea. D ar cuvân­ tul se topea pe A nişoara ca fulgul pe jar. P u tea A nişoara să iubească? II iubise A nişoara pe el? R ăm ânea ca pe m argina vidului. P u tea îm părţi fiinţa Anişoarei în două, p r in tr ’o li­ nie perpendiculară. D eoparte mintea^ dealta tru p u l. A bsurdă cu altă fem ee, dem onstraţia aceasta geom etri­ că devenea riguros logică cu A nişoara. Nici-o contin­ genţă substanţială în tre m inte şi tru p , decât sim bioza lor. M intea locuia în trup. Dar frum useţea tru p u lu i n u -şi trim etea flăcările în luciditatea rece a m inţii. C hiar şi cu cel iubit de tru p u l ei, m intea ei căutase să facă o afacere, sau procedase ca în tr ’o afacere, întocm ind un bilanţ paralel al aportului fiecăruia. Aşa dar: tru p , splendid, vrednic de cântarea cântă­ rilor pe rugul lirei lui Solomon. Şi m intea care privea viaţa de după tarabă, prefăcând-o în bani albi. U nde m ai încăpea dragostea? M ănăstirile de su b t cerul cu lună şi privighetori, ale acestui sfânt cuvânt, păreau alătu ri de A nişoara m irajul unei clipe de Sahara: am ăgire deci. D ealtfel, de câteori avea ocazia, A nişoara m anifesta un dispreţ calm p e n tru to t ce vestea preajm a dragostii.

De câteori spunea „poet“, „poezie“, referindu-se la N elu, vedeai pe faţa şi în tonul ei că vorbeşte despre o boală m ai m u lt im aginară, necontagioasă şi n evătăm ă­ toare. A ltăceva decât activităţile m inţii şi reacţiile tr u ­ pului, nu exista p e n tru ea. N u avea em oţii pe m argi­ nea artei. C ăuta s’o priceapă, o judeca, deslegând-o in ­ teligent sau ingenios, ca pe-o şaradă. Folosea dealtm interi unele rezu ltate practice ale a rte i: v estim entare şi decorative. Ş tia să-şi îm brace tru p u l, casa şi copilul. Nimic fals, nim ic disonant în aprecierile pe care le fă ­ cea asupra aspectelor artistice cooperate la realităţile practice. D ar acesta era h o taru l la care se oprea. Ii spusese odată la m asă; ,,Tu surâzi absurdului şi trăeşti cu logica“. Era o deviză, nu o vorbă în tâm p lă­ toare. Ea n u surâdea absurdului. Cu logica trăia, şi to t ei îi surâdea, dispreţuind fără m ânie, absurdul altora. A tunci de ce se căsătorise cu el? N elu frăm ân ta în degete scrisorile Anişoarei, ca te x ­ tul unei problem e pe care n ’o poţi soluţiona. Şi totuşi, era şi’n A nişoara parcă presim ţirea u n u i aspect m isterios: acele clipe care precedau dragostii tr u ­ peşti, atunci când ea o cerea; atracţia ei p e n tru focul din sobă, mai ales în acele clipe. Acel cerem onial p re ­ alabil nu era u n hazard, u n autom atism superficial, u n tic. Casa lor era încălzită cu calorifer: m ai sim plu şi m ai eftin. Cu toate acestea, etacul lor avea sobă. O sobă vastă, cu gură largă de cuptor, o sobă de veche casă boerească. Focul ei, iarna, toam na şi la începutul rece al p ri­ m ăverii, lum ina întregul etac ca un apus de soare spre care au plecat convoiuri de ţigani. Ce făcea A nişoara la gura sobei? La ce se gândea? Ce se întâm pla atunci în sufletul ei? De acolo, în to t­ deauna. venea despletită, cu obrajii şi m ânile fierbinţi, d ar şi cu un fel de bucurie sălbatecă şi aiurită în ochi şi buze, ca după farm ce, ca din tem plul unei stranii exaltări. Şi în acele clipe, buzele ei începeau să m u r­ m ure surd, cântece de m unte, cântece de ţară, vechi ca din alt veac. A tunci devenea altfel frum oasă. Uitai că-i deşteaptă, că-i lucidă, că-i practică. A rsese în foc, şi din foc re -

născuse, venind din el nouă şi strălucitoare ca un răsă­ r it de soare după potop. A tunci n u m ai vorbea. M ur­ m u ra înăbuşit, gem ea, săruta; dar niciodată n u a rti­ cula v re-u n cuvânt. Nici m ăcar num ele lui nu-1 spunea. Se învăluia în tr ’o totală u ita re de sine, care punea m unţi, m ări, prăpăstii şi zări n estrăbătute, de poveste, în tre dragoste şi viaţă, între lum ina zilei şi întunericul ră n it al jarului. D upă aceea cădea în tr ’un fel de somn cu ochii deschişi sau închişi, încrem enind aşa cum o lăsase ultim ul ritm al dragostii; statue adusă de f u r ­ tu n i din fu n d u l unei m ări. N um ai atunci, N elu avea sensaţia unui m ister, a unui necunoscut v en it în tru p u l de alături. O sim ţea departe, deşi p u tea s ’o atingă cu m âna, ca pe o lum ină de lună v en ită în coama valului la ţărm . D ar în d efinitiv erau altăceva aceste clipe decât splendoarea u n u i instinct răsfrâ n t în frum useţă ca lu ­ m ina în tr ’o p iatră scumpă! A r fi dorit din to t sufletul, d ar nu p u tea crede. îl iubea A nişoara? Nu-1 socotea ea p u r ^ şi sim plu, ţărăneşte, ca pe un m ăr robust din ograda ei, care face m ere m ulte, atâtea kilogram e pe vară? Dacă a r fi m u­ r it el de pildă? S’a uscat m ărul, pui altu l în loc. Nu şi-o p u tea închipui pe A nişoara suferind, cu ochii spre uşa pe care niciodată n ’are să m ai in tre fostul tovarăş de viaţă, dus în m orm ânt. O vedea foarte bine în haine de doliu, p ăstrân d doliul văduviei după canoane, îngropându-1 cu cinste, făcându-i toate parastasele, îngrijind u-i m orm ântul ca pe o anexă dela cim itir a gospo­ dăriei, — dar atât. M orm ânt în sufletul ei n ’ar fi avut. Căci tru p u l instinctelor n u acceptă m orm intele; le m istu e cu tum ultuoasele lui izbucniri de viaţă şi de sevă. Iar m intea A nişoarei n u avea fere stre spre cim itir, ci num ai uşă p e n tru viaţa de toate zilele.

Se ridică brusc dela biurou, fărâm iţând scrisorile din m âni. V ântul ventilatorului le pulveriză p rin în ­ căpere.

Deşi era târziu, n ’avea poftă de somn, dar nici să se urce în etac. Se sui pe m argina ferestrei, p rivind afară. A vea acel saţ de tine însuţi, de nem ulţum ire fără suficientă revol­ tă, când om ul aşteaptă parcă să vie cineva, să se opreas­ că la scara casei caleaşca de poveste a fericirii care în­ viorează cu pasul ei m ic şi ochii ei prea m ari, de Ce­ nuşăreasă. „Mon enfant, m a soeur, Songe ă la douceur . . Şi glasul şi vorbele treceau uneori ca un flu tu re de noapte pe lângă inim a lui, pierzându-se în întuneric. I n tr ’un în tu n eric care avea parcă parfum de liliac în­ flo rit peste noapte. De atunci n ’o m ai auzise pe M anuela C ălugăru, deşi cânta la Radio, săptăm ânal. D evenise evenim entul m u­ zical al anului. Toate ziarele o lăudau fără rezerve, so­ cotind-o ca pe cea m ai com plectă şi înzestrată cântă­ rea ţă a Rom âniei. Ii văzuse şi p o rtre tu l în ziare. A vea u n cap blând de fată care priveşte, tricotând, la fere a stra unei case de oraş provincial. Nimic fatal, nim ic orgo­ lios m odest, nim ic cabotin. Sim ţeai chiar şi în fotogra­ fiile ziarelor, că n u-i fardată, că n ’are unghii roşii, că n u-i p arfum ată prea tare, că nu debarcă dela P aris ca d in tr’un palat personal, privind p rin lorgnetă, oam enii, praful, m izeria şi nivelul artistic din ţară. In fotografii, fa ţa ei apărea m ai m u lt resem nată, decât fericită. D ar tex tu l de subt aceste fotografii o izola de N elu cu to ate flăcările succesului ditiram bic. D estinul ei părea că e în tira n ia născândă a succesului. Nelu era atât de sigur că n ’o iubise, că n ’o iubea şi că n ’o poate iubi — soco­ tind-o ca o sem inţă, de nostalgie, n u ca u n obiect al nostalgiei, — încât se gândea la ea caşicum ar fi avut-o alătu ri pe Isabela C ălugăru, cu chipul ei de m otan haz­ liu, îm părtăşind cu ea o com ună îngrijorare p e n tru vii­ toru l fetiţei blânde, dusă de glas ca de u n v ân t în fu r­ tu n ile succesului. — B iata M anuela . . .

De ce n ’o lăsase D um nezeu să fie m am ă bună înt r ’u n oraş de provincie, devotată copiilor şi florilor din grădină? Aşa ar fi tre b u it să fie. Căci ea aşa era. P oate că se înşela. In definitiv n u ştia nim ic despre ea. O am intire veche, decând M anuela era şcolăriţă, şi fotografiile din ziare. Şi în definitiv . .. R idică din um eri. D estinul fiecărui om e şi o feri­ cire şi o pedeapsă. La unii precum păneşte pedeapsa, la alţii fericirea. Totuna. Tot acolo ajungi, reg retîn d că s ’a sfârşit aşa de curând, sau reg retân d că n u s’a sfâ r­ şit m ai repede. Tot nem ulţum iri, to t zbucium , tot desechilibru. Fiecare e trim es prin viaţă la destinaţie, îm ­ pachetat în tr ’u n destin im perm eabil.

CAP. XII. ■ — Nelule! T resări. O u m bră se ridicase la fereastră, vorbindu-i în şoaptă. U n ţăran! — Tuu? — Eu. Eşti singur? — Singur . .. Da ce-i cu tine, G rigri? E ra îm brăcat ţărăneşte, c u , pălărie neagră cu boruri largi care-i puneau o um bră pe faţă. Nici ochelarii n u-i avea. Ai fi spus că e o tran sp u n ere a lui G rigri în v re­ m ea dom niilor fanariote şi a haiducilor. îi deschise uşa. G rigri in tră fără grabă. N elu îl p ri­ vea nedum erit. — N ’aprinde luminaţ. iDacă n u te incom odează, o sting şi pe asta. Şi fără să aştepte răspunsul lui Nelu, stinse lam pa de pe biufou, închise fereastra, trase storul, şi începu să se plim be p rin odae. — Explică-m i, G rigri, ce-i cu tine? —• Sim plu. Bestiile dela Siguranţă vor să pue m âna pe mine. — P entru?

— G arda de Fier. N ’ajunge? Dacă fu ri cu tale n t în tr ’un p a rtid politic, ajungi m inistru, conduci p rosti­ m ea ţării. D ar dacă în num ele onestităţii, spui p ro sti­ m ii: oam eni buni, iată cine vă pradă şi cum vă pradă, — faci o crim ă şi S iguranţa ta ia în braţele ei de soră. Apropos: după ce se întoarce Roro dela Bucureşti, spun e-i că m ’ai văzut şi că sunt teafăr. — Roro-i la B ucureşti? — Da. Isabela e grav bolnavă. — Când? Cum? — Ei, — m ă tu ră G rigri cu u n gest en erv at în treb ări şi răspunsuri. Nu v reau să m ai ştiu de nimic. N u-m i încurc viaţa cu fam ilie şi cu de nimic. N u-m i încurc viaţa cu fam ilie şi cu m ofturi de astea. Lupt. A junge. — Bine, Grigri, e serios? Eşti u rm ă rit cu m an d at de arestare? —■ Tu întrebi? Tu avocatul? Ce im portanţă are .m an­ d at sau nem andat! Legile su n t făcute p e n tru v itrină, n u p e n tru cam era obscură a Siguranţei unde se developec'iză adevărul ca la fotograf; cu acizi, n u cu legi. — De unde ştii că eşti urm ărit? — Mă priveşte, Nelule, vorbi el încruntat. Avem şi „noi“ inform atorii noştri. — Şi ce-ai să faci, G rigri dragă? — Ah! Iar com pătim ire. Ia r tu te lă sentim entală. B i­ ne, ?u n u înţelegi că abea acum a sim t viaţa. A sta e di­ fere n ţa capitală d in tre „noi“ şi „voi“. U n m andat de arestare p e n tru voi însem nă obraji palizi, ochi m u ri­ bunzi, şi fam ilia în genunchi în faţa crucificatului. P e n ­ tru m ine, un m an d at de arestare e actul de naştere în tru viaţă. Exist, am devenit o prim ejdie. Societatea transacţiilor, a com odităţilor şi a crim elor în pielea goală dar cu legea d rep t frunză de viţă, — m i-a de­ c la rat răsboi. Ah! S fânt omagiu. Acum a m ’am logodit cu viaţa. — Şi ce-ai făcut? — Ce-am făcut? Am ţin u t un discurs incendiar şi am pălm uit pe un comisar. A căzut. N elu nu-şi p u tu opri un zâm bet, cu toate că era alarm at. Palm a lui G rigri era ca fru n te a unui berbec.

— Deci: Legea M ârzescu, plus u ltra ju l din d rep tu l comun. G raţios cum ul de delicte. N elu respiră. — H ai cu m ine la Parchet, G rigri. Te iau asupra m ea. Nici n u -i nevoie să afle ta tă l tău. — Nelule, glum eşti? — Nu glum esc deloc. — A tunci nu pricepi nimic. Tu n u vezi că m ă in ­ sulţi. D ealtfel e logic, perfect logic, — adăugă el sar­ castic, scoţându-şi ochelarii din chim ir. Scepticism ul vostru de diletanţi, în faţa faptei, vă caracterizează; pe voi şi epoca voastră cu acel faim os răsboi pe care l-aţi făcut fără să-l pricepeţi. „G arda de F ier?“ spuneţi voi, „a! m ofturi tinereşti! E xaltări infantile! Câteva rânci bine adm inistrate, regim de celulă cu pane şi apă, şi G arda va deveni de tinichea m aleabilă“. Şi voi m iopi­ lor, voi orbilor, n u vedeţi că F ap ta se ridică cu noi, im ­ placabilă ca o spadă de A rh a n g h e l.. . P e N elu îl nedum erea necontenit, cu toate că era deprins cu G rigri, acest ton şi acest tem po de discurs im precatoriu, în tr ’o încăpere în care erau num ai ei doi: N elu—al—copilăriei şi Grigri, fratele lui M ickey-M ouse. De câteori perora G griri avea im presia că vin m u l­ ţim i în spatele lui, văzute însă num ai de ochii lui G ri­ gri. Astfel, in tim itatea dispărea, interlocutorii devenind parcă fragm entele vorbitoare ale unor m ulţim i antago­ niste. E ra poate un sem n al epocei: individul nu m ai e ra nicăeri singur. M ulţim ile îl însoţeau, am intindu-i p e r­ m anent prezenţa lor şi că p e n tru ele trăeşte şi vorbeşte. — A scultă, Nelule, şi nu zâmbi. Cu noi vin alte v re ­ m uri. Epoca idilism ului ipocrit şi a sedentarism ului cu emoroizi şi decoraţii, dispare. Nechează viaţa în nasul vostru. Vine falim entul litera tu rii de până acum şi al literatu rism u lu i vieţii diabetizate de lectura ei. A şteaptă şi ai să v e z i . . . — Să văd ce? — Ce se vede cu ochii închişi şi urechile astupate: revolta vieţii., — Bine, G rigri dragă, în afară de „jos jidanii" ce m ai aduceţi voi tării?

•— Sus Rom ânii, Ajunge. N elu zâm bi din nou. G rigri n u-i văzu zâm betul, cu to ate că avea ochelarii şi se desprinsese cu întunericul; d a r îl simţi. — Şi m ăgarul de A natole F rance a zâm bit o viaţă în ­ treagă, crezând că-i albină. E ra u n porc. — Iţi m ulţum esc, G rigri. — D ragă Nelule, tu n u eşti u n porc, dar eşti avoca­ tu l porcilor. N u-i vina ta. E vina zodiei su b t care ai trăit. M ergea cu paşi sacadaţi p rin odae, vorbind în fierb ân ­ tat, stim ulat de o necontenită pasiune acuzatoare. Aveai im presia că scaunele şi canapelele nu erau făcute p e n tru el. Venise cu u n anum it scop — dealtfel, u n tovarăş în h a in e ţărăneşti, îl aştepta în colţul străzii, la um bra unui castan, — dar era a tâ t de pasionat de ,,fapta“ discuţiilor, în câ t o uitase pe cealaltă. N elu însă, îi am inti realitatea cea m ai urgentă. — Şi ce g ânduri ai? Ce vrei să faci? — Aha! . . . Da. Te rog să-m i îm prum uţi ceva bani. — Cu plăcere. ’— D ă-m i-i p u r şi sim plu. Lasă suplim entul rom an­ tic al plăcerii. D ar Nelu zâmbea. — C ât vrei? — Cinci mii. — Poftim . Şi după asta? m âncare — adică „m erind e “, zâm bi Nelu. — Nu. — Şi unde te duci? — Ţ ara-i m are, — vorbi G rigri cu un gest larg de sem ănător. — Şi dacă de prind, îm i dai voie să te apăr? “— Nu. A v o c a ţii. . . dădu el să înceapă o tiradă. — Nu avocatul. P rietenul, Grigri. G rigri oftă ca în faţa unei grave slăbiciuni. — A şteaptă să m ă aresteze dintâi. Pe dracul adăugă el, vârîndu-şi ochelarii în chimir. N elu îl însoţi glum ind, dar cu inim a strânsă, până la uşă. A ltă fugă în destin, copilăreşte începută, şi cine ştie cum sfârşită. — Răm as bun, — vorbi scurt G rigri.

— G rigri, începu N elu cu o uşoară jenă. Ce să-i spun lui Roro? ■ — Ce ţi-am spus, răspunse G rigri în cruntat. Şi poţi să adaugi din p a rte a m ea că să fie m ândră p e n tru că m ăcar u n u l din neam ul ei trăeşte şi p en tru ceilalţi. — N um ai atât, G rigri? stăru i Nelu cu o blândeţă ta re lum inoasă din cauza ochilor lui albaştri. — Şi c’o sărut, bodogăni G rigri, plecând în cru n tat, cu capul în piept. Din uşă N elu 41 urm ări cu p rivirea până la poartă. Apoi răm ase cu p riv irile pierd u te în noapte. M ultă vrem e. Şi după ce închise uşa, se sui pe scări, şi în loc să in tre în etac, se duse în odaia lui Răducu.

CAP. XIII. T risteţa, b ă trâ n eţa şi înfrângerea in tra se ră odată în casa A rişteanu. Sosiră cu toţii dela B ucureşti — soţii A rişteanu, Ro­ ro, M anuela şi N elu — însoţind vagonul m o rtu a r al Isabelei Călugăru. M urise pe m asa de operaţie, subt cloro­ form . în urm a stăruinţei lui M imi A rişteanu, M anuela acceptase ca m am a ei să fie îngropată la Iaşi, în cavoul părintesc. La Iaşi abea, Nelu Ie com unicase vestea dispariţiei lui G rigri u rm ă rit de Siguranţă. D upă un acces de m â­ nie, dealungul căruia E rnest A rişteanu alergase p rin b iu rou am eninţând guvernul. P arch etu l şi Siguranţa, se n ă ruise deodată în tr ’u n fotoliu, plângând cu capul în m âni. Nelu, oprit la uşă, îi auzise hohotele de plâns înăbuşit, văzându-i capul care parcă atunci abea albise cu adevă­ rat, acceptând pecetea declinului. îm bătrânise. In fa ţa dram ei îşi pierduse resursele de odinioară. Se îndoise, având el însuşi nevoe de ajutor. P e n tru N elu m ai ales, care cunoscuse în tre c u t com andam entul dom inator des­ prins din fiin ţa fostului său M aestru, acolo, în cam era poruncilor scânteetoare de vervă, — spectacolul era

trist. T rist de tot. îl consolase cu afecţiune, dar ca pe u n sim plu client. Şi m ai trist. Şi Mimi A rişteanu era de nerecunoscut. Egoismul ei d ista n t căzuse deodată. P ână atunci, Nelu n u-i bănuise capacitatea de-a suferi efectiv. Suferea. M oartea surorii ei îi dăduse atunci deabea, conştiinţa că m oartea nu cru­ ţă şi in tră oriunde. N ’o răsfăţase niciodată în anii vieţii pe sora ei Isabela, socotind-o ca pe-o subalternă devo­ ta tă frum useţii ei. Mai m are decât Mimi, fără de seduciţu n e fem inină, şi b ărbăteşte energică, Isabela fusese sta­ tornic, şi încă din căm inul părintesc, sora care dă tot, fără să ceară nim ic în schimb, decât cinstea de-a fi soră. Ea îi cususe prim ele rochii, ea îi cârpise ciorapii, ea o ajutase să-şi prepare lecţiile, făcându-i desem nele, rezolv ându-i problem ele, scriindu-i tem ele, conjugându-i v er­ bele la germ ană, franceză şi latină, •—- servind-o în tr ’un cuvînt. Ia r m ai târziu, după ce Mimi se căsătorise, ea îi ţinuse gospodăria devenită celebră, dela Silivestri. De când se m ăritase, se vedeau m ai ales vara. P ână ce Isabela răm ase văduvă. Apoi, toate vacanţele dela Silivestri aduceau şi prezenţa Isabelei. îşi vorbeau în treacăt, de scris nu-şi scriau, confidenţe nu-şi făceau, dar Mimi A rişteanu ştia că o are pe Isabela. O neglija, dar o avea. C ertitudinea acestui devotam ent adus din casa p ă rin ­ tească, şi oricând la dispoziţia ei, era tăria secretă a lui Mirni, rezerva ei de putere, care contribuise poate mai d e term in an t decât frum useţea şi bogăţia, la răsfăţu l ei în toate ocaziile vieţii. Aşa că deodată, dispariţia Isabelei o lăsa b ă trâ n a şi singură. Dacă Isabela ar fi trăit, fuga lui G rigri în astfel de condiţii, n ’a r fi alarm at-o şi afectat-o în aceiaşi m ăsură. Cu Isabela alături, vestea aceasta ar fi găsit-o victim ă, cu sora de caritate alături. F ără de Isabela era num ai m am ă, trebuind să poarte singură du­ rere a şi vârsta. Şi nu num ai atât. Fusese convinsă până atunci că b ăiatu l ei şi al lui E rnest A rişteanu, poate să-şi perm ită orice, fără de risc. G rigri u rm ă rit de poli­ ţie, ca u n sim plu borfaş, însem na şi o prăbuşire a în ­ crederii ei în p u terea lor, a num elui lor. Iată că şi în faţa m orţii şi în faţa vieţii, ei, A riştenii, erau nişte sim pli oam eni supuşi legii tu tu ro ra.

D urerea ei n u era cu plâns şi m igrene, ca până atunci. O sfâşietoare m irare care-i scobise brusc obrajii n efar­ daţi, în fundându-i ochii, dând m ânilor ei o îm p reu n are grea pe genunchi, ca de văduvă b ă trâ n ă stând pe prispa casei pustii. Am uţise. N u m ai p u tea spune nimic, nu m ai dădea nici-un ordin servitorilor. S tătea cu ochii aţin tiţi în gol. In schim b, din clipa m orţii Isabelei, m u rm u rarse ca u n refren că trebuie să o îngroape în cavoul fam iliei, la Iaşi. Nu la Rom an, alături de b ă rb a tu l ei. La Iaşi, ală­ tu ri de p ărin ţii lor. A cesta era singurul şi u ltim ul act de voinţă, al lui Mimi. M anuela cedase. Era ceva blând în du rerea ei, ca în fum ul unei case de ţară. Parcă tră ia în somn. Nu vorbea deloc. E ra palidă de nesomn. In haina de doliu, obrazul ei era dulce ca parfum ul salcâm ilor. Nici ea nu plângea. Roro recursese la N elu cu o spontaneitate care i-o fă ­ cuse şi m ai dragă. V ăzându-i pe toţi în ju ru l ei la B ucu­ reşti, apatici, incapabili de-a reacţiona, îi telefonase lui N elu la Iaşi. A doua zi, Nelu era la Bucureşti. El se ocu­ pase de toate, lăsând-o pe Roro să-i vegheze pe ceilalţi. Nici el nu era sim plu spectator afectuos al d urerii A riştenilor. Cu Isabela căzuse un sem n de m oarte peste C ră­ ciunul dela Silivestri. Iar m orm ântul ei redeschidea în inim a lui, m orm ântul m am ei lui, dusă d intre vii cu opt ani în urm ă. El aranjase înm orm ântarea Isabeleie la Iaşi, scoţând autorizaţie dela P rim ărie, îndeplinind toate form alităţile, luând toate dispoziţiile, consultându-se num ai cu Roro. D upă înm orm ântare se înapoiară cu toţii la casa A rişteanu. N elu veni cel din urm ă, după ce făcu plăţile fu ­ nebre. Roro îl aştepta la uşa casei. — Nelule, vreau să-ţi spun ceva. In rochie de doliu apărea şi m ai proaspăt tân ără, doliul pe ea pierzându-şi parcă sensul m ortuar, căpătând o înfăţişare de noapte în făşu rată pe lum ina de lună a tinereţii. Cu toate că avea cearcăne de oboseală în ju ­ ru l ochilor. Il luă de m ână, ducându-1 în odaia ei. Nelu se aşeză pe divan. Roro veni lângă el. —■ Ce-i cu G rigri, Nelule?

A vea o strălucire neobişnuită în ochii m ari deschişi, su b t gene ca subt lănci negre. — Nim ic prea grav. — G rav? —' Dă! Cum vrei s’o luăm . G rav e deocam dată ce-i în el, n u ce i s’a în tâm plat. Ţ i-a spus că se înscrie în G arda de Fier? Roro dădu din cap, afirm ativ. — Aa, ştiai! I-ai spus ceva? îşi plecă genele. , — Că face rău? C apul negă. — E raţi de acord? N elu făcu o pauză. Ochii lui albaştri în tâln iră foarte d e p a rte un tre c u t cu zvon de C răciun la Silivestri, când Roro n u era niciodată de acord cu Grigri. V enind din acel tre c u t în treb ă spontan: — De ce nu m i-ai spus şi mie, Roro? — E ra secretul vostru . . . Nelu privi pe fereastră. Desigur. P ropria lor tin ereţă e ra u n secret comun, închis altor vrâste. Iubeau, urau, visau. Şi n ’aveau nevoe de duhovnic. El avea şi nu-1 găsea. N elu oftă. F ru n tea lui Roro se aplecase. — Când a fost la m ine m i-a spus că te săru tă . . . U n tre m u r tot m ai des scutura bărbia lui Roro. P ână când, învinsă, căzu pe divan plângând cu hohote. Şi în ain te ca Nelu să fi intervenit, cu lacrim ile şiroae pe obraji fugi la uşă, o încue, şi veni în d ărăt plângând cu faţa înfundată în perne. Cu toate că era p ătru n s ca de-o um ezeală de toam nă de triste ţe a casei, nu se p u tu îm piedica să nu zâmbească, văzând g rija lui Roro de-a n u fi descoperită plângând. Num ai faţă de el accepta această înfrângere, abdicând dela cochetăria voinţei. : Ii lu ă capul pe genunchi, consolând-o cu acel m o­ noton şi dulce „Lasă, M icky-M ouse, Nelu are grijă de G rigri", care n u spunea nim ic pozitiv, dar cM"e re sta ­

bilea vechile rap o rtu ri d intre ei, deci şi încrederea fe ­ tiţei de odinioară, îm părtăşită şi de G rigri, în C ăpitanul N elu cel năzdrăvan. P ână când Roro se ridică, scuturându-şi capul. Ochii roşi, nasul roş. Şi to t tânără. Tot drăgălaşă. Nimic a ’o altera. E ra ca fructele în ploae. — N elule . . . îi luase m âna. — . . .vrei să dorm i diseară la noi? Te rog, Nelule. Ştii, — îl rugă ea, recurgând poate instinctiv la o expresie-tic a copilăriei ei; m i-i frică singură. Tata, m am a, M anuela . . . Răm âi, Nelule. Cum putea să-i reziste? — S igur că răm ân, Mickey. E ra încă fetiţă. Căci îi prim i vorba c’o zgomotoasă îm preunare a m âinilor şi c’o sclipire de zâm bet a ochilor, aşa cum fac copiii care după lacrim i, treb u e să găsească şi m ărţişorul un ei bucurii. C uprinsă de o nevoe de energie care să izvorască din bucurie, prelungind-o încă, îşi şterse ochii, se pieptănă, se pudră, descue uşa, şi luându-1 de m ână, porni cu el în căutarea unei odăi. — Nelule! se opri ea deoadată. — Ce-ai descoperit, Roro? — U nde treb u e să doarm ă Nelu? stăru i ea cu ochi strălucitori. — în odaia lui: nu? — Sigur, Nelule. A stfel, după nouă ani, Nelu in tră în tr ’o odae Care ca şi Silivestrii fusese n u num ai a trupului, d ar şi a iniraei. în tr ’adevăr, de nouă ani n u m ai in trase în ultim ul lui biurou din casa A rişteanu. Roro păstrase odaia în­ tocm ai. M asa lui de lucru num ai, devenise m asa de lucru a lui Roro, prezidând cele două m ăsujţe antagoniste, de lângă fereastră şi de lângă păretele uşei, foaste ale copiilor. încolo, toate erau la locul lor, ca’şi atunci. Covorul adus de Roro, blana de urs v ân at în pod, de G rigri, galeria de tablouri de pe p ă re ţi. . . N elu îşi reluă locul la fostul lui biurou, aruncând o

priv ire de recunoaştere p rin încăperea care parcă se sono­ riza, cântând ca şi atunci, cu glasuri în treb ăto are de copii. E ra ca u n desgheţ de prim ăvară, al trecu tu lu i până atuncea îngheţat p rin unghere. Roro plecase să dea ordine p e n tru noapte. E ra singur. Auzea exclam aţii şi vorbe de odinioară, pornite dela o m asă şi dela alta, spre biuroul lui. Şi deodată, ca atunci vorbite, auzi; —■M anuela îţi trim ite m ulte com plim ente . . . Şi brusc, o am intire îi veni: Ş uviţa de păr, a M anuelei; şi ban u l de aur, trim is de ea p rin Roro, din felia de vasiloptă. U itase cu totul. Şi din această cauză, am intirea atunci a p ă ru tă . căpătă o p u tere plastică, u n relief, u n concret, a tâ t de halucinante, încât parcă vedea şi banul de au r în h â rtiu ţa unsuroasă, şi şuviţa de p ăr auriu, legată cu o fundă. Le sim ţea şi cu degetele, n u num ai cu ochii, în aşa m ăsură, încât în clipa când Roro in tră după ser­ vitoarea care aducea aşternutul, avu o m işcare involun­ ta ră de-a ascunde, de-a acoperi cu m âna. — Ai găsit ceva, Nelule? — N u-nu. Mă gândeam . . . la smocul de p ăr din coada lui Jo, pe care l-ai tăia t tu odată când te-ai desp ărţit de el. Şi se roşi. Asta găsise: ceva u ita t din altă vrâstă.

CAP. XIV. Masa de seară îi adună pe toţi laolaltă în sufragerie, dând nou relief em otiv golurilor p u rta te până atunci m ai vagi, în som nolenţa sufletelor după cerem onia dela cim itir. P rezenţa M anuelei evoca vacanţele dela Silivestri, m e­ sele de acolo, cu toată fam ilia şi m usafiri veseli. Aşa că în ju ru l mesei, m oartea Isabelei, dispariţia lui G rigri şi absenţa veseliei, căpătaseră o in tensitate chinuitoare. D in­ tâi, parcă lipseau num ai dela m asă, şi treb u iau să vie.

Ş i’ndată, după în tâln irea cu aceste absenţe care evocau viaţa, gândurile porneau spre cim itir, după Isabela, şi în gol, pe d rum uri necunoscute, după u n G rigri fugar. Z ăngănitul tacâm urilor avea u n accent lugubru. F ie­ care evita p riv ire a celorlalţi. Fiecare se izola în singură­ tate a lui. Pipa lui E rnest A rişteanu se stingea m ereu. O a p rin ­ dea stângaci, cu u n tre m u r senil în m âna cu flacăra. Nici el n u e ra deprins cu durerea. Cu ghinionul, da: la cărţi, iar în ultim ii ani şi în avocatură, de când A nişoara îi luase locul cu seria abatajelor, lăsându-i seria neagră. D ar conştiinţa ghinionului îi în treţin ea o stare de en er­ vare şi nem ulţum ire, care încă-i dădea iluzia energiei, a vibraţiei vitale. Acum, pe rând, venise m oartea Isabelei şi fuga lui G rigri. Nici el n u avusese o afecţiune deosebită p e n tru Isabela. Mai întâi, era sora nevestei lui. O clasa ca atare, în categoria obligaţiilor. Apoi n u era frum oasă. Deci, inexistentă ca fem ee p e n tru el. Şi iată că, totuşi, dispariţia ei deschidea vaste perspective în tu ­ necate în sufletul lui, caşicum m oartea Isabelei ar fi stins deodată toate lam pioanele unei serbări. Aceste lam pioane e ra u m ai dem ult stinse, dar abea acum vedea întunericul lor: toam na lor neagră. I n tr ’adevăr, E rnest A rişteanu, cu to a te că-i albise părul, nu renunţase la fem ei. V acanţele dela Silivestri declanşau autom at aceleaşi declaraţii so­ lem ne din p artea lui •—■ V reau să m ă odihnesc; M i-i dor d e o vacanţă p atriarhală, — urm ate de corolarul contra­ dicţiei, adică de invitarea am icilor cu soţii sim patice. G ospodina vacanţelor, Isabela, sosea, organizând mesele. Form al, toate erau ca şi înainte. N um ai că, din ce în ce, veselia frivolităţii, cu jocurile ei, era m ai m u lt un efort. E rn est A rişteanu n u m ai distra de ajuns, pe fem eile ti­ nere. Devenise un om al trecutului. C elebritatea lui era o panoplie bogat înzestrată, dar cu arm ele ei nu m ai vâna. O dinioară, fem eile m ai tinere decât el, uneori m ult, acceptau ca pe un om agiu r a r şi de o savoare unică, friv o litatea acestui avocat celebru, având m ândria ca în acele clipe. M aestrul lăsa şi u ita tot, p e n tru ele. Exact m ân d ria unor plozi care s’ar juca de-a Regele, cu o cu­ tie d rep t tron, şi o tichie de h â rtie drept coroană, în

jocul cărora ar in tra u n Rege adevărat, lu ân d u -i în se­ rios şi acceptând să fie încoronat de ei cu chivără g lum eţei regalităţi pe tro n u l de scândură proastă. De aceia, odinioară, când vre-o fată căreia îi făcea curte, invoca v re-u n răsu n ăto r succes profesional de-al lui, E rnest A rişteanu îi spunea; — Fii serioasă, m aică dragă. Lasă fleacurile . . . A stfel de succese, apreciate ca sim ple fleacuri în p re­ zenţa fem eilor, şi num ai din cauza lor, le m ăgulesc a tâ t de profund, încât su n t în stare să accepte orice: chiar şi lucrurile serioase. D ar în ultim ii ani, E rnest A rişteanu, deşi îşi p ăstrase in tact ap etitu l p e n tru fem eile tinere, n u le m ai aducea acelaşi om agiu ostensibil. A vând surda conştiinţă a de­ clinului, num it ghinion, şi dându-şi seam ă că noua ge­ n eraţie de fem ei tinere, n u m ai avea decât din vârful buzelor, respectul celebrităţii lui profesionale, căuta să le-o dovedească. Aşa că începuse să facă curte, vorbindu-le despre avocatură, istorisindu-le procese celebre odinioară, răsu flate însă acum, in teresante p e n tru u n ju rist, dar de neînţeles p e n tru fem eiuşte de salon. Abea îşi stăpâneau căscatul în tovărăşia lui. Parcă cerca să le îm bătrânească, p răfuindu-le cu dosare desgropate din arhive. —• V ieux raseur. Iată sentinţa acestui suprem efort de-a cuceri. Şi m oartea Isabelei care participase la gloria altor va­ canţe, îi desvăluia b ru ta l sensul celor din urm ă, v estin du-i-1 în sum bru pe-al celor viitoare. începeau anii lam pioanelor arse. G rigri n u-i sem ăna. P rieten i n u puteau fi. E rnest A riş­ tean u nu vedea atracţia şi sensul prieteniei, decât în v e­ selie. Şi G rigri nu e ra vesel. T ată n u -i fusese de ajuns. Crescuse în preajm a lui, şi subt acelaşi acoperem ânt, d ar nu-1 cunoştea, n u vorbeau aceiaşi lim bă. Cu toate că G rigri se înscrisese la F acultatea de D rept, luând drum ul în ain ­ taşilor, E rnest A rişteanu îşi dăduse seamă dela început, că G rigri n u le era urm aş. D reptul p en tru el nu era o profesie, ci geneza unei revolte. în anii noviciatului u n i­ versitar, E rnest A rişteanu cunoscuse voluptatea de-a avea dreptate, de-a învinge în discuţii pe interlocutor. N im eni

n u -i p u tea rezista: de m ulte ori, nici chiar profesorii lui. D e-atunci începuse abuzul de inteligenţă. P e câtă vrem e G rigri dispreţuia prim atul inteligenţii. Şi dispreţul lui n u era num ai o afectare juvenilă, ci o p rofundă reacţie îm potriva abuzului ereditar. în astfel de clipe, m ai ales, Eriiest A rişteanu a r fi a v u t nevoe de un copil care să-l continue, întinerindu-1, de u n copil pe care să-l adm ire, devenind spectatorul m ân d ru al succeselor urm aşului. Şi iată că G rigri îl în ­ fricoşa, lăsându-1 singur în urm ă, dându-i oribila im presie că s’a ruginit, că n u m ai poate pricepe, că inteligenţa lui şi-a p ierd u t agerim ea şi viteza. E ra a tâ t de distrat, încât deseori m âna cu chibritul c ă u ta parcă altă pipă decât aceia pe care o pufăia am ar, stinsă. In capul mesei, Mimi A rişteanu în rochia de doliu, avea ochi şi rigiditate de paralitică, im obilizată dela m ij­ loc în jos, şi pironită pe scaun. Făcea m işcări a tâ t de încete, încât fiecare gest era penibil ca u n efort. în ce ­ puse să o doară capul dela cim itir, su b t soarele de Iulie. D ar nu m ai îndrăznea să spue vorbele: „Mă doare capul; vă rog, nu faceţi sgom ot“, care denunţau tard iv şi odios te a tru l fu til al unui întreg trecu t. Ispăşea, răstig n ită pe o m igrenă autentică, sim ulaţia şi răsfăţu l unei vieţi în ­ tregi. Aşa că num ai tre i erau la m asă supravieţuitori ai tre c u tu lu i îm prospătat de u n m orm ânt: M anuela, Roro şi Nelu. Lipsea num ai al p atru lea: G rigri. Cu el alături, a r fi fost acum ca la m asa din ajunul C răciunului dela S ilivestri: „Noi“ şi ,,dom nii de sus“ . M anuela, în rochie de doliu, era o tăcere palidă şi tân ără. Nelu, în faţa ei, era o tăcere cu ochi albaştri. „Noi“. P lu ra lu l acela copilăreşte agresiv şi m ândru, al lui Mickei Mouse, venea, venea de departe ca u n zvon de zurgălău în tr ’un văzduh de iarnă cu ninsori blânde. P ână când sună alături de ei, şi în bătăile inim ei lor. „Noi“. Ochii lui N elu se în tâln iră cu ochii M anuelei, ca la

m asa de odinioară. Cei albaştri regăsiră pe cei negri; cei negri, pe cei albaştri. O brajii M anuelei se acoperiră ca şi atunci, de o roşeaţă proaspătă, acum scu tu rată din bătăile inim ei de odinioară. Şi îndată, ochii i se um plură de lacrim i — Să ne sculăm dela masă, vorbi Roro, luând-o de m ână pe M anuela.

Cu toate că m ergeau încet, cu paşi care-şi m ai am in­ teau de cim itir, le era bine. Acel bine relativ şi in term i­ tent, al du rerilo r oam enilor tineri. Roro îi luase afară, ţin ân d u -i de b ra ţ pe fiecare; M anuela la dreapta, Nelu la stânga. N oaptea era caldă de fierbinţeala zilei, ca o m ână alipită îndelung de o sobă încinsă. O stea se desprinse, avântându-se în spaţii ca un ogar de aur. Ochii o u rm ăriră lung, întâlnind vechi superstiţii. T ăceau toţi trei alături. B raţele lui Roro îi ţineau strâns şi aproape. P arfu m u l indefinit al nopţilor de vară, ză­ rile cu gâlgâit de broaşte, stelele nesigure în tre m u ru l lor fluid, ţip ă tu l nostalgic al locom otivelor şi luna care le dădea tre i um bre la picioare, — îi învăluia în tr ’un ceas rom antic. Şi doliul celor două fete tinere. Parcă era u n lac pe aproape, cu trem u r sur în păpuriş um bros, ca în tr ’un vers de Em inescu sau de Lam artine. Şi inim a batea ca vâsla în apa de argint a unui vers uitat, şi-adus pe noapte lângă suflet. • — Ţi-am scris când a m u rit Jo? întrebă Roro pe M anuela, fără s’oprivească. M anuela înclină capul. O clipă, Jo le apăru, fără de um bră pe păm ânt. Şl tăcură. Apoi se aşezară pe o bancă albă de lună. T"ct alături. E rau clipe de p lu tire lină a sufletului. B ru talitatea con­ tu rilo r verii se evaporase, lăsând um brele ca o nebuloasă fum egare în aburul lunar. Ca la un semn al lunii, u n tra n d a fir alb se scutură, îm prejm uindu-şi tulpina cu o m iniatură de crinolină.

Z burau flu tu rii moi. în iarbă greerii făceau u n tril pe cea m ai subţire strună. Cosaşii îşi sunau talgerul mic, parcă în stele, a tâ t de sus îl auzeai. Şi intim itate. Şi im ensitate. Şi gânduri mici. Şi vaste m elancolii. M âna M aiiuelei culese un tra n d a fir roşu, c’un gest desuet de fată de pe vrem ea album urilor. Rochia ei de doliu deveni şi m ai neagră prim ind în poală som nul tra n ­ dafirului. D ar şi m ai albă fu m âna care-1 adorm ise. N elu n u îndrăznea. Dar ar fi v ru t să se aşeze jos, la picioarele fetelor, pe um bra lor ca pe-o pelerină de pe vrem ea ghitarelor. Nu întâlnise astfel de clipe decât în cărţile de versuri. Şi iată că le găsea, im ense şi mici, în tr ’o noapte a păm ântului. T ârziu se ridicară de pe bancă. Şi noaptea îi aşeză altfel alături. Nelu la mijloc, şi fetele la dreapta şi la stânga lui, de b raţele lui. Era firesc ca cel m ai n alt să fie la mijloc. Şi tot firesc era ca m âinile care se ating în tr ’o astfel de clipă, să nu fugă. A M anuelei era rece. -Uită tran d afiru l în m âna lui Nelu, şi răm ase rezem ată de b raţu l lui. — Noapte bună, Nelule, spuse încet Roro, în faţa odăii lui. Buzele M anuelei m urm urară a tâ t de încet, încât îşi văzu num ele în buzele ei, fără să-l audă. Apoi N elu intră- cu un tra n d a fir de Iulie în odaia tinereţii

CAP. XV. A nişoara şi cu R ăducu erau sănătoşi şi veseli. Aşa spuneau scrisorile Anişoarei, aşa recita zilnic gân­ dul lui Nelu. V orbele apăreau ca un refren m aşinal al peisajului sufletesc, cum ar fi un cântec de caterincă îw acelaş colţ de stradă. Dacă A nişoara şi R ăducu ar fi fost bolnavi sau trişti, poate că pauza inim ei p e n tru ei, i-a r fi apărut. D ar fiindcă erau sănătoşi şi veseli, era îm pă­ cat şi liniştit de această sim plă constatare.

N u se întâm plase nim ic întretim p. A tât num ai, că fără să se fi în tâm p lat ceva, N elu nu se mai sim ţea nici n e­ liniştit, nici singur, nici departe de cei care erau sănătoşi şi veseli, şi care cândva treb u iau să se întoarcă acasă. Pe ,,fete“ le vedea zilnic. ‘în tre b u in ţa şi faţă de el însuşi acest plural, exact dealtm interi, fiindcă niciodată nu le vedea decât îm preună. N elu îşi continua cu o reg u laritate poate cam exa­ g erată — dar inconştient, dacă nu involuntar — m unca de vacanţă, ducându-se la P alat în zilele cu procese, făcându-şi conştiincios orele de biurou, suplinind-o şi pe A nişoara faţă de clienţii in terveniţi în absenţa ei. Spre sară însă, îl apuca o uşoară nelinişte care nu izbutea totuşi să iuţească încetineala m inutarelor. La şapte, Roro şi M anuela veneau să-l ia la masă. Din ziua înm orm ân­ tării, fusese ru g at stă ru ito r de toată fam ilia A rişteanu să m ănânce la ei în tim pul absenţei „doam nei A ntohi“ . „ . .. Acasă rai-i urlt, fără de voi. Iar p entru ei, bieţii o a m e n i. . Aşa-i scrisese A nişoarei, punând-o la curent cu m oartea Isabelei C ălugăru şi fuga lui G rigri. A nişoara nu făcuse n ici-un com entar, d ar scăpase un: ,,Sunt încântată să m ănânci la A riştean u “ , — care-1 cam jignise. Vedea în cuvintele A nişoarei m aicuseam ă satisfacţia unei econo­ mii zilnice'. Şi cu toate că era la Iaşi, singur în tim pul căldurilor de vară, în perm anent contact cu atm osfera proceselor şi a T ribunalului, — avea m ereu im presia că num ai el e în vacanţă. Inim a lui trăia, fără de fapte şi decor, un miez de vacanţă m are. în ain te de-a se duce la masă, pornea cu Roro şi M anuela în autom obil, făcând plim ­ b ări de câte o oră-două. Treceau în goană duduitoare p rin tre cazanele de smoală ale străzilor în reparaţie, p rin tre pulberile stagnante ale laşului de vară şi prin acel m iros de cadavru în arşiţă, al periferiilor capitalei trândăviei m oldoveneşti, şi izbucneau eliberaţi, ca în văz­ duhul unei Italii, în lumJ.nile care dorm m irate, de aur şi opal, pe colinele din ju ru l laşului. Se opreau undeva, culegeau flori de câmp, făcând mari' m ănunchiuri, şi se

întorceau acasă cu aceste curcubee vegetale; zâm bet p en ­ tru noapte, la căpătâiul visului cu ochii deschişi. Plecarea anuală la Silivestri era m ereu am ânată. Acolo parcă era m ai negru m orm ântul Isabelei Călugăru. Şi M anuela îşi am âna m ereu plecarea la Rom an unde o aştepta o casă în care absenţa m am ei ei era m ai apă­ sătoare decât prezenţa ei în m orm ântul pe care-1 îngri­ jea zilnic ca pe-o grădină a m elancoliilor. îi venise dela B ucureşti o ofertă de angajam ent la Operă. Deasemeni, prim ea invitaţii p e n tru concerte. Nu luase încă nici-o hotărâre. îşi prelungea som nolenţa cu o pasivitate ca­ racteristic moldovenească. î n tr ’o n o ap te avu o discuţie intim ă cu Rdro, după plecarea lui Nelu. Odăile lor erau alături. Roro dăduse M anuelei odaia de odinioară a lui Grigri. D eprinsă din copilărie să fie atentă la zgomotele şi tăcerile de după uşa despărţitoare, Roro auzi plânsul, cu toate că M anuela plângea cu capul în pernă. Intră, aşezându-se pe m arginea patului. M anuela nu se desbrăcase. îi dezm ierdă părul, până când plânsul se potoli. D upă o lungă tăcere, M anuela se ridică, deschise geam antanul, şi scoase un teanc de scrisori, întinzându-i-1. Lucien V autier îi deveni antipatic lui Roro din prim a scrisoare. D ar o ceti, fără să facă nici-o reflecţie. Scri­ sorile erau adunate capricios, necronologic, deşi erau strânse în tr ’un pachet, ceiace dădu u n început de satis­ facţie lui Roro, R econstituind „rom anul M anuelei" pe sărite, ca pe-o carte care nu te interesează, dar pe care eşti constrânsă să o ceteşti. D ealtfel şi M anuela le păs­ trase în tr ’o dezordine care anunţa parcă aceiaşi lipsă de evlavie p en tru ,,rom anul ei". Scrisorile începutului erau iscălite „Lucien V autier"; cele din urm ă ,,Lucien“' p u r şi sim plu, vulgar şi im pertinent ca o m usteaţă de com isar: p e n tru Roro. P rin tre ele erau şi scrisori adresate tot M anuelei dela „M ărie", ceiace dovedea că această „M ărie" se îm priete­ nise cu M anuela înainte ca prietena ei să devie flam a fratelui Lucien. O perm anentă atitudine de şcolăresc sarcasm , dădea lui Roro expresii im pertinente, care am inteau chiar în

această situaţie m ăgulitoare p e n tru ea — duhovnică a unui rom an tră it — că tru p u l ei şedea în tim pul a n u ­ lui pe băncile liceului, cu faţa la profesoară, şi coada ochiului la colegele de frondă. M intal, îl tra ta pe Lucien şi pe soi'a sa M ărie, cu expresiile pejorative „M onsieur Lucien“ şi „cette chere M arie“ caricatural şi în derîdere articulate de criticism ul interior. D ar nu spunea nimic, com portându-se exterior, cu dem nitate. Din când în când num ai, întorcea capul, stăpânindu-şi cu greu o izbucnire de râs. In esenţă, Lucien o stim a, o preţu ia şi o iubea pe Manuela. D om nişoara M ărie, colegă cu M anuela la „Schola C antorum " o adusese pe talen tată ei prietenă în casa părinteasă. Teancul cuprindea scrisori şi dela ,,doam na m am ă V au tier“ care susţinea flam a feciorului, făcând dezm ierdări m atrim oniale M anuelei. O iubeau toţi în cor: papa V autier — spunea m am an, — m am an, soeur et frere. Burghezi francezi bogaţi, industriaşi. Fabricau „M eubles anciens. V autier p ere et fils“. Lucien pom enea cu atâ ta m ândrie despre fabrică, spunea; „N otre u sine“, încât Roro, de câteori apărea „N otre usine“ auzea parcă un zornăit de pinteni şi ţip ătu l de fem ee călcată pe p i­ cioare, al sirenei fabricei. Dar . . . . Când ajunse la acest viraj, Roro avu un gest de ve­ hem entă protestare, care s’ar fi tradus în tr ’o palm ă sinceră pe obrazul lui Lucien, dacă aceasta ar fi avut ghinionul să fie în R om ânia lui Roro. . . . Lucien condiţiona căsătoria, de ren u n ţarea la ca­ riera artistică şi de trecerea M anuelei la catolicism. De­ sigur, el preţu ia m ai m ult decât oricine glasul, dicţiunea şi tem peram entul M anuelei, dar artişti profesionişti n u putea adm ite în fam ilia lui. Şi „M arie“ absolvise ,,Schola C antorum “, d ar nici p rin gând n u-i trecea să îm brăţişeze cariera artistică. Fem eile neam ului V autier avuseseră m ai toate înclinaţiuni artistice, dar . . . o lungă teorie a d rep ­ tu rilo r şi datoriilor fem eilor m ăritate. D evenită profesie, a rta şi m ediul artistic, erau socotite ca o Sodomă. Vorbea, bine înţeles, şi de viitorii c o p ii. ..

D upă 'lectura acestei scrisori, Roro aruncă o privire circum spect în treb ăto are spre M anuela. — T u îl iubeşti? vorbi ea cu prudentă. — . . . Nu. ' Roro oftă uşurată. Şi teancul de scrisori zbură spre plafon, în explozia bucuriei lui Roro. — Bravo, bravo, bravo, M anuela. Şi o p upă, caşicum a r fi aplaudat-o cu buzele pe obraji. — A tunci? — N u ştiu, — oftă M anuela. — Cum? Ce n u ştii? sări Roro agresivă, m ăsurând-o cu ochi de miop. M anuela făcu un gest vag. — Bine, M anuela, nu te înţeleg! îl iubeşti? M anuela ridică din um eri, cu un surîs tris t şi pur. — Nu-1 iubeşti, h otărî energic Roro, lichidând acest pu n ct prim ejdios. Ai glas? — Ai. Şi încă ce glas! adăugă ea, rotindu-şi m âna p rin aer, caşicum s’ar fi p o rn it să facă reclam a unui obiect de vânzare. Ai talent? — M are. Ai în faţa ta o carieră artistică splendidă? — Ai. D eabea ai debutat în ţară, şi eş'ti celebră . . . A tuncea cum? Să sacrifici tu viitorul tă u p e n tru un p ă ­ gân de franţuz, fabricant de potcoave de cai m orţi?! M anuela zâm bi superficial, p ăstrân d în ochi acelaşi adânc trist. — Şi pe deasupra, continuă Roro, eşti frum oasă, eşti tânără, ştii, eşti o perlă. Şi dom nul „porcos" are şi im ­ pertin en ţa s ă 'p u e condiţii! Dacă aşi fi băiat l-aşi provoca telegrafic la duel, sau telefonic. Allo, Allo, espece de fabrigand, saperlipopette . .. M anuela tăcea, distrată şi gravă. — Şi m ăcar e frum os? izbucni subit Roro. M anuela se ridică. U m blă iar p rin geam andan, şi după lungi căutări găsi în tr’un pachet cu note de m u­ zică, o fotografie.

In ochii lui Roro erau flin te şi pistoale ca pe v re ­ m ea invanziilor turceşti. ^ Na! Ştii c ă .n u -i urât! exclam ă ea dezarm ată, şi c’un fel de ciudă. Lucien V autier n u era deloc u rît. în uniform ă de sublocotenent de aviaţie — aşa zburase la sfârşitul răsboiului, în torcându-se cu o decoraţie, cu u n ordin de zi şi două trese de răn it, — apărea tânăr, viril, robust şi francam ente sim patic. Zâm bea tin ereţea în făp tu ra lui, cu toate că faţa lui n u zâm bise obiectivului fotografic. ■ — Da, oftă Roro. Problem a e m ai complicată. Dar spuneai că nu-1 iubeşti? — N u ştiu, Roro. S unt foarte singură. Şi b iata . . . Nu p u tu rosti cuvântul „m arnă" dus în m orm ânt. D ar nici nu plânse. Tăcu. Şi apoi continuă, trecând pe alături de cuvântul lăsat să doarm ă subt florile cim iti­ rului din suflet: — . . . spunea să m ă căsătoresc cu el. — Si să-i sacrifici cariera ta? — ba. M anuela îşi trecu palm ele peste ochi, cu u h gest ostenit. — E greu să trăieşti pe scenă p rin tre artişti. S unt invidioşi, răi, m eschini, parcă eşti în tr ’o cuşcă cu şerpi. Nu p o t . . . .Sunt slabă, — şopti ea stins. Roro .^o dezm ierdă cu blândeţă, vorbind m ai încet, caşicum ar fi sim ţit apropierea solem nă a vieţii. — D ragă M anuela, d ar cum ai să te căsătoreşti tu cu un om pe care nu-1 iubeşti! Dacă n u ţi-i d r a g . . . , vorbi ea răm ănând cu braţele în aer, b raţe de fetiţă care nu poate concepe decât gestul din inim ă pornit al în­ lănţuirii gâtului b ărb atu lu i iubit. — Nu-1 iubesc . . . Ş tiu eu .. . M anuela vorbea cu pauze. în tre vorbele rare se in ­ tercalau grăm ezi de gânduri adunate în tăcere. — D ar m ă sim t sigură alătu ri de el. E vesel, e bun, e c u r a t . . , Vezi, Roro, scrisorile lui n u-i seam ănă. Când scrie parcă îm bracă o haină cum părată gata. Lucien e altfel. Adoră copiii. Când eşeam cu el la plim bare, se juca cu toţi copiii întâlniţi. Şi casa lor e sim patică. P arcă-i

de la Roman. S unt sim pli, d ar sănătoşi, veseli şi buni. Şi m ă iubesc t o ţ i . . . şi m ă adm iră, adăugă ea cu sfială, caşicum s’a r fi lăudat. — Le-ai prom is ceva, M anuela? — Mă aşteaptă. — Cum te aşteaptă? protestă Roro. — Mă aşteaptă cu bucurie. Eu am venit în ţa ră n u ­ m ai p e n tru . . . Ia r ocoli cuvântul trist. — Eşti logodită? — N u-s logodită . .. Dar n u ştiu . .. M âna îi căzu ostenită. — Hai să ne culcăm. Mai vorbim altădată. D upă ce plecă Roro, îşi făcu ordine în odae, strânse laolaltă corespondenţa lui Lucien, pe care totuşi, n ’o p u ­ tea da pe foc; se pregăti p e n tru noapte, se opri o clipă la fereastră, apoi veni lângă florile de câmp, culese peste zi cu N elu şi Roro, ca la o fereastră plină de lu ­ m ină, — şi se sui în pat, cu ochii uzi, lăsându-şi capul pe p ern a nesom nului.

CAP. XVI. La poarta casei A rişteanu, strad a fără de sergent v i­ zibil, dorm ea încrezătoare în lă tra tu l câinilof. Trecuse de m iezul nopţii. laşu l n u avea n ici-un zgomot şi nici-un zvon de oraş. O răcăitul broaştelor stăpânea zările. Cânii T ataraşului, Copoului, Sărăriei, şi Păcurarilor, lă tra u în răstim puri, ca din p a tru sate vecine. Nelu venise repede, având b ătaia de inim ă a goanei. D ar dela poarta casei A rişteanu, b ătaia de inim ă deveni alta, zvâcnind în absurdul emoţiei. V izita aceasta inso­ lită, după m iezul nopţii, intrarea pe furiş şi m ersul cu pază, s ă ,n u -l audă nim eni, deştepta în el em oţiile altei vrâste, dând nopţii de vară boltită peste casa cu lum ini stinse, u n m ister u ita t şi regăsit, o rezonanţă m uzicală. Dela poartă până la fereastra odăii lui Roro — cu toate că m intea ştia lim pede scopul acestei vizite noc­

tu rn e — inim a îl uită. N elu venea să comunice lui Roro o veste urgentă, d ar inim a lui b ătea p e n tru fereastra odăii de alături — stinsă acum — caşicum abea în această clipă de noapte, inim a şi-a r fi destăinuit sieşi un adevăr ascuns în tim pul zilei. Cald încă de soarele apus, tu m u ltu l tran d afirilo r din grădină îl însoţi până la fereastră, dându-i acea respi­ raţie de îm bătare pe care num ai nopţile de vară o aduc la optsprezece ani, când buzele n ’au u ita t încă trem u ru j de coiistelaţii al versurilor şi paloarea de obraji să ru ­ taţi, a zorilor. F ereastra era deschisă. Lum ina ardea, aruncând o cergă de aur pe jos, în d rep tu l ei. S’auzeau glasuri: u n u l grav şi potolit, apropiat de şoaptă; celălalt, sprinten, alegru şi glum eţ: al lui Roro. O clipă, N elu se opri lângă fereastră. Nu ca să as­ culte, fireşte: dar astfel de clipe, ca şi fântânile răscru ­ cilor, dau popas sufletului în tr ’o îm prospătare de adânc deschis atunci. — Eu, M anuela, n u m ’aşi căsători decât cu b ă rb atu l pe care l-aşi i u b i . . . — Să dea Dum nezeu. — A! Vrasăzică eşti de aceiaşi părere? A tunci su n ­ tem de acord. — P e n tru tine. Nelu b ătu uşor în geam. — Cine-i acolo? tresări glasul lui Roro. Şi îndată, capul ei apăru, cald încă şi cu ochii s tră ­ lucitori, ecou din casă al tran d afirilo r nopţii de vară, aple­ caţi la fereastra înfloririi lor. — T u erai, N eM e! respiră ea, după ce descifră obra­ zul um brei înalte, de lângă fereastră. D um nezeule, mi se pare că sunt u n erou! Ce-i Nelule? S’a întâm plat ceva lui G rigri? vorbi ea repede, suindu-se pe fereastră, cu o emoţie a tâ t de violentă încât uită că era în h a la t de noapte. în odae, pe m arginea patului lui Roro, M anuela de­

venise palidă, cu m âinile încrucişate pe bătăile inimei. Ea era îm brăcată. — G rigri e la m ine. — Sănătos? — Cam slab, dar perfect sănătos. Nelu fu cotropit de o avalanşă de sărutări. Apoi Manuela. H alatul flu tu ra. Picioarele lui Roro aveau ino­ cenţe copilăreşti. — Nelule, nu cum va e aici? — Nu, R o ro ,n e aşteaptă acasă la mine. — M ă’m brac, m ă’m brac, m ă’m brac, cu şapte piei de drac, şi vin, şi vin, şi vin, cu Hogea N astratin, —■începu să cânte Roro, sărind în tr ’u n picior, şi versificând toate năzdrăvăniile care-i treceau p rin m inte. Trase storul, îl ridică la loc, scoţând capul din nou ca să-i râdă lui Nelu, gata să-l bată cu perne, cu omăt, cu cărţi, cu ce i-a r fi căzut în m ână. D ar în m ână nu-i căzu decât M anuela. — M anuela, M anuela, nu-1 lăsa singur pe bietul pe­ lerin! O luă de m ână, aducând-o la fereastră. O sui pe m arginea ferestrei. Şi’n neastâm părul bucuriei, o îm pinse afară. Nelu o prim i în braţe. Storul se lăsă. Roro făcea zgomot, îm brăcându-se în goană ză'păcită, cântând, recitând. O clipă, tot cerul' nopţii de vară fu o ro tire îm păunată de stele, cu parfum de trandafiri. O brazul lui N elu atinse obrazul M anuelei. P ă ru l ei au riu îi trecu o lum ină de fân pe su b t nări. O lăsă din braţe. M anuela se rezem ă de zid, albă în doliul hainei ca o călugăriţă la ceasul lunar al L iturghiei. M âinile ei de ghiaţă căzură încet din m âinile lui Nelu. Şedeau unul în faţa altuia cu a lta ru l nopţii în tre ei, şi nu ştiai care-i icoana şi care cel care i se închina, fiindcă şi în ochii unuia, şi în ochii celuilalt, era aceiaşi îngenunchiere cu m ânile îm preunate.

Noroc că Roro vorbea p e n tru doi; altm interi, tăcerea lui Nelu ar fi m irat-o. D ar bucu ria lui Roro n ’avea m i­ rări. Era o izbucnire de afirm aţii ca goarnele victoriei. M ergeau repede, alături, b ra ţ la braţ. Dacă ar fi fost singur, Nelu ar fi ajuns acasă dim ineaţa, trecând cu fiecare pas peste o lume, descoperind cu fiecare privire o altă m are încărcată de corăbii. Roro se grăbea. R itm ul paşilor ei îl deşteptă, readucându-1 pe străzile laşului, spre casa lui, unde-i aştepta G rigri care făcuse în tre tim p o bae — în tâia ,,faptă" igienică de când plecase spre celelalte, •— îm brăcându-se cu o pijam a de-a lui Nelu, acceptând cu o strâm b ătu ră, în locul opincilor de până atunci, moii papuci de piele roşie, ai lui Nelu. Nu ce­ dase însă ispitei instrum entelor de ras. Aşa că Roro, în clipa când năvăli în biuroul lui Nelu, simţi o barbă ţe ­ poasă pe obrazul ei, înainte de-a-i putea aprecia efectul m efistofelic. — Individule, individule, îl apostrofă Roro, dublând m ereu vocativele, şi sărutându-1 cu obrajii în flăcări din cauza bărbii. în viaţa ei nu sărutase încă om bărbos. îl privi, clipind. — Omul cavernelor! îl arată el lui Nelu cu m ândrie, sim ulând o adâncă repulsiune. Bine, individule, puteai să te razi când ai în tâln ire cu obraji subţiri! îl apostrofă ca, calm ându-şi cu dosul palm ei obrajii inflam aţi. Şi iar îl sărută. D ar G rigri se scutură. Slăbise, îşi lăsase barbă h irsuită şi m usteţi, era ars de soare. U nghiile încă negre. Degetele afum ate de tu tu n prost. Aşa părea şi m ai m is­ tre ţ decât înainte, cu toate că h alatu l de m atase roşie, al lui N elu şi papucii de piele roşie, îl îm brăcau în tr ’un fel de frivolitate luxoasă: asta îl făcea şi mai agresiv în m işcări şi în priviri, caşicum a r fi v ru t să denunţe m e­ reu întâm plătoarea alianţă cu produsele civilizaţiei şi ale com odităţii sedentare. In prim a clipă a întâlnirii, o sărutase şi el, cu spon­

tan ă şi juvenilă bucurie, pe Roro, participând alături de ea la ritm u l de dans al regăsirii. însă reacţia veni îndată. — Să lăsăm. Să lăsăm. Şi relu ân d u -şi încuntrarea, ochelarii, barba şi m usteţile, porni cu paşi m ari p rin odae, înfundându-şi m âi­ nile în buzunarele halatului, după ce căutase zădarnic să le îm plânte în chim irul de până atunci, lăsat acum în odaia de bae laolaltă cu iţarii, căm aşa ţărănească şi opincile aventurii. Vorbea m ergând, Ceiace dădea o necontenită cadenţă oratorică, vorbelor lui. — Bine înţeles, fam ilia deplânge pe fiul pierdut! Tu să faci, — se în cru n tă el la Roro. Şi să nu credeţi că întorcându-m ă fac m ea culpa. A sta era şi p e n tru Nelu cu care n ’avusese încă tim p să discute. Roro se aşeză pe canapea, picior peste picior, fără nici-un fel de supărare p entru tonul lui Grigri. îl cu­ noştea a tâ t de bine, încât şi deşteptată din somn, putea să-l im ite, plim bându-se întocm ai ca el şi vorbind în genul lui cu o uşoară nuanţă parodiantă! Asta num ai când era veselă, şi când G rigri e ra în odaia lui. Acum a îl privea din cap p â n ă ’n picioare, constatând că şi oa­ m enii cu barbă şi m usteaţă pot fi foarte sim patici, eeiace contrazicea concepţia ei de până atunci despre frum use­ ţea bărbătească. — G rigri, poţi să-ţi laşi b arb ă . . . N u-ţi şade rău. G rigri înregistră exclam aţia lui Roro, cu o în cru n tare satisfăcută — şi el avusese aceiaşi im presie, în tâlnindu-şi chipul adnotat de pâr, în oglinda odăii de bae, — dar în ­ dată în d rep tă spre Roro o privire tăioasă: — A sta-i treab a voastră: îţi şade bine sau rău. Isus p e n tru voi e u n b ă rb a t frum os: îl iubiţi. S atan p e n tru voi e un b ărb at u râ t: vă tem eţi. Frum os sau u rît: lim itele inteligenţei voastre. Expresia fu til estetică a unei socie­ tă ţi comode, care a tâ ta ştie: îm i place, sau nu-m i place. De ce nu m ă întrebi, iubită soră? Ai p etrecu t bine? Te-ai d istrat? Te rog taci. — Tac. N ’am spus nimic. — Am tră it p rin tre ţărani. Să ne înţelegem : nu p rin tre

ţăran ii dom nilor rom ancieri. Aceia sunt un drum spre Academ ia R om ână şi prem iile Naţionale. — Ce m ai fac ţăranii? îl în treb ă Roro inocent, cu un mic zâm bet. — Bine mergi, — îi răspunse G rigri cu un zâm bet identic, burlesc din cauza chipului său hirsut. Vă pregă­ tesc surprize agreabile. Au început să-şi dea seam ă că su n t u n sim plu subiect de litera tu ră şi politică. C urând or să devie predicat. A sta o facem Noi, — bătu el cu pum ­ nul în birou, ca un delegat al cutrem urului de păm ânt. Poftiţi la ţară, dom nilor, alături de ţărani, şi ascultaţi ce şoptesc în tre ei. S cuipatul lor întrece M area Neagră; în acest scuipat geologic vă veţi îneca, dom nilor politiciani, cu faim oasa flotă a lânei de aur; dum neavoastră toţi, — adăugă el, încorporându-i şi pe cei de faţă. D um neavoastră aveţi condeile presei, noi avem b raţele ţăranilor . . . — Le aveţi? în treb ă Nelu. — Le avem, afirm ă el dur. Noi suntem vântul nou al acestei păduri seculare. Venim spre voi ca pădurea lui Shakespeare. Veţi vedea noile alegeri. Vom ieşi din urne ca o flacără, purificându-le de tot trecu tu l politic. — Noi alegeri? — Vin. U ite ce fac . . . P use priza ventilatorului. Elicea porni vâjâind, deve­ nind o aureolă. Scoase priza. Elicea deveni vizibilă, şi se opri. — P artidele voastre sunt v ân t de ventilator. în opo­ ziţie se în v ârt — fu rtu n i cu priză — la guvern se m oae Şl cad. A ripi de tinichea cu m otor. Toate au fost la gu­ vern. Ţ ara le cunoaşte tinicheaua fanfaroană. Acum a vine rân d u l vântului. — G arda de Fier? — G arda de Fier, proclam ă el cu m ândrie, parcă prezentându-le flu tu ra re a am plă a unui steag desfăşurat. — A scultă, G rigri, interveni Nelu, profitând de această pauză; să vorbim serios. Cu ce intenţii te-ai întors? Ai nevoe de bani? — Nu, m ulţum esc. N ’am venit la Bancă, să-m i scontez leafa. Am. venit să-m i clarific situaţia. V reau să am m ânile libere p e n tru viitoarele alegeri.

— Bun. Slavă Dom nului! respiră Nelu. Sper însă că n ’ai in ten ţia să-i insulţi pe m agistraţi? —■ Nuuu! Le ofer om agiul tăcerii mele. — Nuuu! Le ofer om agiul tăcerii mele. Sm irna şi tă ­ m âia ţi le las ţie. Eşti avocatul meu. — Bun. Am să-ţi fac o surpriză. — S’aud, se în cru n tă Grigri. — Te judeci liber. Am aranjat. — S finte Dum nezeule! Ce imbecili! Nici să aresteze nu ştiu! Avocaţii treb u e suprim aţi. Absolut, — adăugă el cu un gest de eşafod. Ai să v e z i. . .

CAP. XVIII. Când se coborî din odaia lui R ăducu, unde îl in sta­ lase pe G rigri, N elu găsi v en tilatorul în opoziţie, iar pe Horo la putere. Roro stătea, v en tilatorul se învârtea. — P ariez că doarm e, îl întâm pină Roro. — Ai câştigat. A doarm e ca şi Rădu'cu: instantaneu. — Şi sforăe, zâm bi Roro. — Şi. A scultă . . . Ieşiră din biurou, S uiră câteva trep te, cu precauţiuni inutile. Som nul lui G rigri avea o inten sitate sonoră de fabrică pornită. U m plea casa. Roro era fericită. Som nul ,,nebunului‘’‘, după ce m ân­ case to t ce~i oferise N elu din căm ara devastată, cu un apetit vorace care n u -i calm ase totuşi elocvenţa im precatorie, — îi dădea u n elan de recunoştinţă p e n tru Nelu, a tâ t de activ, încât treb u ia să-i dăruiască ceva; îi dărui secretul care o frăm ân ta de câteva nopţi. ' — Nelule, am să-ţi cer un sfat. — Tu, M ickey? — P e n tru M anuela noastră. A rdea num ai lam pa cu glob alb astru de pe biurou, fă ­ când o lum ină intim ă şi calmă. F e rea stra era deschisă. F aţa lui Roro, pornită spre spovedanie şi discuţii grave, devenea şi m ai proaspăt tânără. T ranziţia dela zgomotul şi zbucium ul Tui G rigri, la această atm osferă de recule­

gere delicată, şi poate şi expresia „M anuela n oastră'’^, am intiră deodată lui Nelu atm osfera ham barului în care, dorm ea pe o blană de urs, Steaua încă neîm brăcată, subt ochii lor — ,,Noi‘^‘, — ai veveriţei, ai lui Boerel şi ai lui Jo, la lum ina ,,farului‘^' lui G rigri. Aşa că vorbele lui Roro căpătară o rezonanţă de m is­ te r vechi şi sim plu, p o rn it din anii copilăriei, în ham ba­ rul unui C răciun de altădată. — Ştii, N elule, şi M anuela are un „roman^‘ . . . Inim a lui N elu se opri pe pragul unei prim ejdii, dar o prim ejdie în care erau m ii de tran d afiri subt tre m u ru l m iilor de stele. — . . . a cunoscut la Paris, în casa unei prietene, pe un oarecare Lucien V autier . . . In tr’o clipă, intensă ca ridicarea pleoapelor din vis, toate se situ ară exact în realitate, recăpătîhdu-şi pro ­ porţiile, perspectivele şi iden tităţile obiective. Acolo Roro, elevă de liceu; dincolo M anuela, fată tânără, frum oasă şi talentată, abea întoarsă dela Paris; dincoace, avocatul Nelu A ntohi, om căsătorit, ta tă . . . — O are n ’o să cadă G rigri din patul lui Răducu? Roro se încruntă. D ar îndată zâmbi. — N ’ai grijă. D oarm e perfect şi pe covor. Ascultă, Nelule, m i se pare că nu te interesează? — Roro! protestă Nelu. — Vrasăzică, reveni Roro; M anuela a cunoscut la P a ­ ris pe un oarecare tânăr. Adică ştii, u n tân ă r care a făcut ră z b o iu l. . . N elu-i zâm bi afectuos. — Te rog, N elule, n u m ă întrerupe! Acest tâ n ă r s’a îndrăgostit de M anuela, ceiace n u ne m iră, — i se adresă ea, solidarizându-1 în tr ’u n p lural comun. D om nul Lucien a cerut-o în căsătorie. D ar . . . Făcu o pauză încruntată. — . . . o ia, înţelegi, num ai dacă M anuela ren u n ţă la cariera ei artistică, — enunţă ea cu degetul am eninţător ridicat, p reten ţia acestei capitulări. Caşicum onoarea ar fi pentru M anuela! Nu ştiu, dar m ie m i se pare oribil, m on­ struos, hidos, aşa ceva, — ridică ea glasul, îngrăm ădind adjectivele ca pietrele peste u n guzgan m ort. E caşicum

di spune unei fete: „Te iau, dar cu condiţie să-ţi scoţi un ochi", •— dacă e pictoriţă fata. „Să-ţi tai u n picior", dacă e dansatoare. înţelegi! A sta-i dovadă de dragoste? Şi p a r­ tea cea m ai frum oasă e că M anuela ezită .. . în tim pul vorbelor lui Roro, se petrecuseră vertig i­ noase prefaceri în sufletul celui care-o asculta cu o a te n ­ ţie calmă — ca expresie, — ceiace dovedea m aicuseam ă prezenţa m ăştii profesionale. După o izbucnire de real, care-1 făcuse pe N elu să participe m arginal, ca sim plu duhovnic şi eventual sfetnic, la istorisirea lui Roro, — în clipa când, după n u a n ţa „dar tâ n ă r care a făcut răsboiul", veni „a cerut-o în căsătorie", sufletul lui N elu reluă fi­ ru l pornit din ham baru l cu Steaua, trecând p rin nopţi cu trandafiri, şi ajunse iar actor cu bătăile inim ei îm pleticite p rin tre vorbele lui Roro. Caşicum inim a lui şi-ar fi schim ­ bat v râstele în secunde, fiind când adolescentă, când m a­ tură, când absurdă, când lucidă, bătându-şi joc de m in­ tea care înregistra m etodic inform aţiunile lui Roro. Cu toate că apăru logică — şi lui Roro şi lui Nelu —• în treb area fu aru n cată de bătaia inim ei, având u n sens p en tru m inte, şi altul p e n tru inim ă. — îl iubeşte, Roro? — Vezi, Nelule, trium fă Roro. Şi eu am în treb at-o la fel: ,,Î3 iubeşti? M i-a spus: „Nu". Cu o in ten sitate de halucinaţie, Nelu văzu o Stea oprită în faţa scării cerdacului dela Silivestri, şi auzi, în alt su b t cerul fu lg ilo r: „Sculaţi, sculaţi, boeri m ari. Florile dalbe, Că vă vin colindători. Florile dalbe. Noaptea pe la căutători. Florile dalbe . . .". Zâm bi nim ănui. — Asculţi, Nelule? — Sigur, Mickey, — protestă el, concentrându-şi to ată aten ţia feţii, caşicum ar fi m u rit de somn. Dealtfel, parcă ar fi dorit o pauză, o tăcere. O stenise: inim a, nu m intea. Problem a în sine era extrem de sim plă.

— Vrasăzică nu-1 iubeşte, continuă Roro. Bun. ,,E u râ t? ‘^‘ am întrebat-o. închipueşte-ţi, Nelule, ca acest Lucien e foarte sim patic, dar ştii, sim patic, de t o t . .. Iarăşi o în trista re de liceean, şi ghim pele unei nem ul­ ţum iri: din cauza entuziasm ului lui Roro. Aceste v arian te cordiale în ju ru l cuvântului ,,simpatic^', parcă-1 expropriau. Astfel, din spirit de contradicţie cu rădăcini ado­ lescent sentim entale, Lucien îi deveni antipatic, fiindcă-i era sim patic lui Roro, sperând că în realitate nu era sim ­ patic, şi că Roro se înşela. — In schim b, continuă Roro, scrie ca un m ăgar . . . Nelu zâm bi tânăr, complice cu sinceritatea necuviin­ cioasă a epitetului. — I-am cetit toate scrisorile, — îl încredinţă Ro » încă m ăgulită de rolul de confidentă a unei fete m ai m ari decât ea. Eu le-aşi fi dat pe foc. N um ai în sobă poţi păstra astfel de epistole. Să fii Francez, şi să scrii astfel de pla­ titudini! se indignă ea în num ele literatu rei franceze . . . N elu se distra. Inim a îi acorda o recreaţie, după un efort istovitor. — Scrisori de sem inarist. Nu. Scrisori de elev de şcoală comercială. Aşa, ceva, d ar pe franţuzeşte, corect ca orto­ grafie şi scris citeţ. Ştii: nota zece. D ealtfel e şi ridicol! t o a tă fam ilia dom nului Lucien apare în am orul său epis­ tolar, tan d ru unită, ca la fotograf: m am a şi tata pe scaune, m ână în m ână; ju n a fiică la picioare, în rochie albă, şi ju n ele în spatele lor. Zâm biţi, vă rog. Gata. M erci. Toţi zâmbesc, Nelule, uniţi, şi în loc de aparat fotografic, inim a H anuelei. Bine, să nu m ori de râs? — Roro, eşti delicioasă. ’ Era în tr ’adevăr. O fată tân ără şi frum oasă care glu­ m eşte cu poftă, râzând ea singură de prostiiile ei, cu cei mai albi dinţi, şi ochii cei m ai negri, şi obrajii cei mai rum eni, ar reda fructele de Iulie şi unei livezi de Octom ­ brie, com unicându-i râsu l ca un anotimp. D ar exclam aţia lui Nelu era m aicuseam ă u n act de r e ­ cunoştinţă. îl răzbuna parcă.

•— . . . Şi totuşi, M anuela n u num ai că n u m oare de râs, d ar nici nu doarm e, e tristă, şi mi se pare că plânge . . . Caşicum ai afla deodată că jucăriile unui copil, pe care le-ai lu a t în m âni, su n t otrăvite. — Spune că nu-1 iubeşte. A tunci? . .. Căsătoria nu-i ca şcoala şi arm ata: obligaţie. M anuela e liberă să facă ce vrea. Şi face caşicum n ’ar fi liberă. N u-nu-nu! Eu n ’o înţeleg. D ar m i-e m ilă de e a . . . Şi în definitiv, îi dau dreptate. E singură, înţelegi, N elule, e singură pe lume. Isabela a m u r i t . . . închipuieşte-ţi că Isabela a sfătuit-o să SC căsătorească. Ş tia c’o lasă singură. Şi să-ţi spun ceva, Nelule, M anuela n ’are curaj, n ’are energie, e moale, blândă, îţi spun: e o ,,duducă dela R om an“ în fond. Se tem e de m ediul artistic. Se vede că nici n ’o atrage de ajuns. I s’au făcut oferte dela O pera din B ucureşti, şi acum a de curând, şi dela O pera din Cluj: n ’a răspuns. Şi am im pesia că n ’are să răspundă niciodată. A m ână m ereu. E nehotărâtă. A lţii treb u e să decidă p e n tru ea. Cine?. . . N u vezi tu, ea are nevoie de u n b ă rb a t p en tru viaţa de toate zilele. Ştii, bărbatul-protector. . . Bine, da asta-i căsătorie! Şi indivizii dela P aris speculează tocm ai slă­ biciunea ei. P rim eşte scrisori dela ei aproape în fiecare zi. Când vii? Când vii? Când vii? Te aşteptăm . Te aştep­ tăm Te aşteptăm . O hipnotizează p u r şi sim plu. Inchipueşte-ţi că dom nul Lucien a şi început să-şi constru­ iască o casă: o şi vede pe M anuela în cuşcă. Şi ea nu pro­ testează, Se lasă zidită ca onorabila nevastă a M eşterului Manole. Te pom eneşti că-i şi cere m ăsura p en tru rochia de m ireasă! Ştii, căsătoria p e n tru dom nii dela Paris, e ceva cu m etru l şi kilogram ul. A tâţia m etri de m atasă p e n tru rochie, şi de teren p en tru casă, atâtea kilogram e de zahar, cafea şi brânză la căm ară. . . De ce taci, Nelule? izbucni ea din senin, având im presia că bate câmpii. Surprins, N elu vorbi, dar ascultând cu enorm ă m imi rare vorbele lui: — Roro dragă, şi eu am im presia că M anuela poate tră i singură. . .

nu

CAP. XIX. Era o m işcare de panică în gândurile lui Nelu, ca pe-o stradă plină pe care a r trece un autom obil care şi-a ru p t direcţia în toiul vitezei. A r fi tre b u it să tacă, dar nu mai putea. G lasul însă era calm; vorbele, norm al articulate. — M anuela e opusul lui Grigri. —• Da, zâm bi Roro, individul lu p tă şi p rin somn cu m orile de vânt. — G rigri are nevoe de lu p tă şi de adversari. F e ri­ cirea lui porneşte din nem ulţum ire şi revoltă. Ştii ce m i-a spus în noaptea când m ’a vizitat înainte de-a fugi? ,,M andatul de arestare e actul m eu de naştere în tru viaţă“ . E vident că are şi m ania form ulelor bom bastice, care-1 epatează, şi cu care vrea să epateze şi pe alţii. D ar fondul acestor form ule e un adevăr organic. G rigri e un agitat pe punctul de-a deveni u n agitator. Adică un ade­ vărat om politic, un adversar constant al guvernului, ori­ care ar fi. Dacă m âne, p rin absurd. G arda de F ier a r fi chem ată la putere, în tâ iu l ei adversar ,ar fi Grigri. Sunt sigur. G rigri nu poate accepta echilibrul s ta b il.. . D ar această digresiune a lui N elu — in teresan tă pen­ tru. Roro, deci justificată din acest punct de vedere, — datorită unui inconştient vicleşug avocăţesc, nu făcea decât să întârzie inevitabilul, n u să-l suprim e. S tăruia asupra lui G rigri caşicum el ar fi fost subiectul şi finali­ tate a discuţiei, sim ţind totuşi că pe m ăsură ce defineşte m ai ju st tem peram entul de lu p tăto r al lui G rigri, cre­ ează im plicit, im placabil ca un destin, linia de viaţă, a M anuelei. — B iata M anuela. . . E xclam aţia apăru în clipa când isprăvi cu Grigri, absurdă în aparenţă, deoarece prim ejdiile se îngrăm ă­ deau în viitorul lu i G rigri care le căută, singur, provocându-le. Aşa că parcă ar fi tre b u it să exclam e: B ietul Grigri. D ar po rtretu l lui G rigri, izvorît din tu m u ltu l vi­ talităţii lui, suna a victorie. Pe câtă vrem e, ap ăru tă b ru sc după G rigri, M anuela se înfăţiş a tâ t de pasivă şi desarm ată, încât G rigri răm ânea în lu p ta cu prim ejdiile ca un

privilegiat al soartei, iar M anuela îşi căpătă m ai evident tot sensul frag ilităţii ei. Şi iarăşi, în clipa când exclam ă „B iata M anuela" ca un corolar logic al contrastului d in tre ea şi G rigri, inim a-i trim ise o înduioşare , recunoscută vag prin ani. Mai exclam ase odată la fel. Când? Cum? ,Faţă de cine? Nu izbuti să-şi am intească deodată. D ar vorbi caşicum n 'a r fi avut-o pe Roro alături, ci pe Isabela Călugăru, şi astfel îşi am inti pe m ăsură ce vorbea, de veghea din A junul C răciunului dela Silivestri, alătu ri de Isabela Că­ lugăru, cînd aşteptau îm preună som nul copiilor, ca să le pue în ,,ciuboţele“ jucăriile lui Moş Crăciun. Astfel, gonit de toate cele spre inevitabil, auzi cu m ira re cres­ cândă vorbele lui ca pe-ale altcuiva care n ’a r fi ştiu t ce Se petrece în inim a lui. Vorbe cum inţi şi curate, ca şi cele spuse unei m am e în tr ’o noapte a trecutului, când M anuela era o fetiţă crudă, o şcolăriţă cu tim idităţi ale vrâstei, cozi aurii, şi inocenţe în târziate — „Inchipueşte-ţi Nelule, că îşi pune încă ciuboţelele la sobă; n u crede în Moş Crăciun, d ar ca să-m i facă m ie plăcere“ , — şi când el Spunea cu tinerească m ânie: ,,L ua-le-ar dracul pe toate fem eile", — şi când toate fem eile erau legate ca pisicile tu rb a te în tr’un sac, în tru p u l dom nişoarei N em ţanu: A nişoara, tru p pe care era blestem at parcă să-1 strângă în braţe, nu să-l arunce în prăpastia dracului. . Astfel, dacă Isabela C ălugăru a r fi fost acolo, în locul lui Roro, a r fi recunoscut în vorbele lui Neiu expresia propriilor ei gânduri de mamă. D ar în inim a lui Nelu era cu totul altceva. Toţi tran d afirii d rum ului de noapte dela poarta casei A riştean u până la fereastra odăii lui Roro, e ra u în intimă, călcaţi de vorbe ca de copite. R ânile reci ale M anuelei, obrajul ei alb, lunga priVire cu ploae de stele, în inim a lui erau. Şi totuşi vorbea, caşicum inim a lui a r fi fost o casă străină, n u casa M anuelei şi grădina ei. — B iata M anuela. .. E a tâ ta blândeţă, a tâ ta graţie cum inte, atâ ta m odestie în ea, în cât e u n ’o pot vedea de­ cât în trecut. P arcă aşi vrea s’o izolez de viaţă în tre v e r­ suri. Vezi, Roro, când m ă gândesc la tin e te văd (şi te dud. Tu şi când taci dai im presia zvonului vital. Pe câtă vrem e M anuela, cu toate că are glasul ei m in u n at, e o

tâcere. Te gândeşti la ea ca la fotografia unei fete de altădată, care a m u rit şi a răm as tot tân ără în portrete, in ain te de-a fi trăit, dincolo de viaţă. Nu? — Da, oftă Roro. Ce drăguţ eşti, Nelule. — . . .Nu ştiu cui spuneam odată, vorbind despre M anuela — a! bietei Isabela C ălugăru — că M anuela îmi evocă trecutul. A şa-i p e n tru mine. O văd în prezent ca in trecut, în viaţa pacificată ca o casă bătrânească. D ar m i-i frică s’o văd în viitor, adică în viaţa noastră în via­ ţa lui G rigri, în viaţa luptei, în viaţa riv alităţilo r haine, in viaţa fem eilor rele şi a bărbaţilor care stau la pân­ dă. M anuela e o biată Scufiţă Roşie p en tru care viaţa-i plină de lupi. Şi ea are nevoe de bunici, fiindcă nu poate lupta cu lupii. . . Vezi, Roro, glasul M anuelei e încântă­ tor. Şi totuşi îm i pare rău că are glas şi talent. Glasul, talen tu l şi fru m u seţa M anuelei, îmi pare că m ai m u lt o sem nalizează prim ejdiilor, decât o duc spre victorie. Ea singură dealtfel sim te aceasta; se tem e de viaţă. G lasul şi talen tu l o duc spre succes, adică spre luptă. D ar ea n ’are curajul luptei, nici am biţia ei. Vrea să fie liniştită. V reau să trăiască în pace. . . T rebuie să se căsătorească. M am a ei avea dreptate. . . A junse la inevitabil. Şi totuşi, începea să n u m ai fie trist. O dungă de m elancolie în tr ’o d ep ărtare a su fletu ­ lui ca pe-o zare de soare apus — învins — dar şi o. îm ­ păcare, ca după o faptă bună, ca după o victorie. Parcă avea im presia că R ăducu dorm ea lin iştit în p a tu l lui, cu faţa zâm bitoare prin somn. — . . .Tu eşti tân ăr, Roro, c o p il.. . ' —■ Mă rog! — Te rog, M ickey, răm âi copil, p e n tru m ine m ăcar. D ă-m i voe să fiu b ă trâ n alături de tine. .. —■ Moş Nelu! — N elu p u r şi sim plu. A junge. Tu spui: căsătoria e dragoste. La v râsta ta aşa-i. Poate că aşa ar trebui să fie. D ar căsătoria poate să fie cel m ult fericirea de după dragoste, sau fericire d e-alături de dragoste, în tre un b ă rb a t şi o fem ee care trăesc îm preună, m uncesc îm ­ preună şi au copii. . . Copiii te fac să uiţi că ai fost tâ ­ n ă r şi că ai cerut căsătoriei să fie dragoste şi num ai d ra­ goste. Uiţi. . . uneori îţi aduci am inte, şi după aceia te

gândeşti din nou la c o p ii.. . Şi revenind la M anuela „noastră^. . . A vu o strângere de inim ă, dar zâm bi blând ca unui bolnav pe care treb u e să-l m inţi cu bunătate. — .. .Cred că p e n tru ea, dragostea e o prim ejdie. M anuela treb u e să se căsătorească. Va fi soţie şi m am ă ideală. E num ai afecţiune şi devotam ent. Tăcerea ei e ca un cuptor în care se coc cozonacii. . . Roro îi dezm ierdă m âna, cu un gest de pisică som no­ roasă care toarce. — . . .Şi glasul ei. .. Nelu oftă. — . . .nu-1 vor m ai auzi oam enii pe scenă, aplaudân-^ du-1 şi desigur dorind fiecare b ă rb a t să aibă p e n tru el frum useţea cântăreţii. D ar nici nu-1 vor m ai invidia şi bârfi cei din culise. îl vor asculta copiii ei, aşa cum l-am ascultat noi la Silivestri, cântând ,.Florile D albe‘^‘. . . Cred dealtfel, Roro, judecând perfect obiectiv, că M anuela nici nu este com plect înzestrată p e n tru cariera artistică. Ta­ len tu l nu-i totul, e num ai o fracţiune a carierei artistice. P e n tru cei care doresc lupta, adică succesul artistic, ta ­ len tu l e o arm ă, d ar n u sem nul unei victorii anticipate, îţi mai trebue p u terea şi îndem ânarea de a m ânui aceas­ tă arm ă, şi tăria de a rezista înfrângerilor din calea vic­ toriei finale în care să crezi cu fanatism . M anuela are talent, dar se tem e şi se îndoeşte. Abea venită în ţară, a avut un adevărat trium f. A lta în locul ei ar fi u ita t tot — m am a, rudele, prieteni vechi — aruncându-se, tru p şi suflet, spre aplauzele drum ului deschis în viitor. Ea însă, se refugiază în fam ilie, înfricoşată de succes, nu îm bătată. în loc să-i dea acea frenezie de optim ism , din care nu se naşte tem eritatea şi tru fia celor care debutează cu succes, triu m fu l i-a d at frică, îndoeli şi nostalgia unei vieţi lin iş tite :. . Nu-1 iubeşte. . . pe? —■ D om nul Lucien, —■sfidă Roro. — . .. .dar păstrează toată corespondenţa lui. De ce? —■De ce? m ă în tre b şi eu. Fiindcă e singurul drum calm pe carb i-1 arătă viitorul. Nu-1 judeca după scrisori, Roro. E o greşeală pe care am făcut-o şi eu. ..

Spunea u n adevăr atunci descoperit? Sau m inţea? Vorbea. Se asculta cu m irare. ■ — . . .Scrisorile frum oase înseam nă m ai curând ta ­ lent. Ca să exprim i o dragoste p rin scrisori, şi p rin scri­ sori, trebue să ai talent. T alentul însă e o înzestrare m ai rară, şi întâm plătoare. D ragostea e la îndem âna tu ­ tu ro r oam enilor, şi la a acelor care n u pot să scrie fru ­ mos. Tu vezi în scrisorile acelui tâ n ă r dela Paris. . . Expresia ,,acelui tâ n ă r dela P aris“ nu-1 îm b ătrân i pe el, dar îi dădu încăodată sensaţia unei dom inaţiuni, a unei victorii. — . . .un te x t lite ra r pe care-1 apreciezi ca atare. Poate că M anuela le ceteşte astfel. Ea n ’are sevoe să descopere în ele sem nul talentului, ci dovada solicitudi­ ne!, a afecţiunii celor dela Paris care o aşteaptă cu toţii în căm inul lor n u ca pe-o străină, ci ca pe-o ru d ă care le lipseşte. Şi M anuela e singură acum. P ro p riu zis, ea n ’a avut decât pe m am a ei. T ată nu, fra ţi nu, surori nu. Voi, verii ei, nu sunteţi din acelaşi cămin. în casa voas­ tră, M anuela e un m usafir p rim it cu dragoste, dar nu pe viaţă. M âne te m ăriţi şi t u . . . Lasă Mickey, vine şi a s ta .. . Te m ăriţi tu, se însoară şi G rigri. Şi M anuela?. . . De asta, instinctiv, ea nu poate să-şi despartă gândul de căm inul dela Paris. în faţa viitorului, M anuela închide ochii. Nu poate privi decât înspre căm inul dela Paris. Si să ştii un lucru, Roro, noi criticăm pe Francezi, fiind­ că le opunem falş, fineţa litera tu rii lor. Spunem : b u r­ ghezi infecţi. Tata, m am a, fiica şi fiul u niţi ca la fotofraf. Cum? A sta-i F ranţa? A sta-i Voltaire, V erlaine, B audelaire, Anajtole France, Gide? Nu. A sta nu-i nici A natole France, nici restul. D ar e Franţa. O ţară solidă şi realistă, care ştie m ai bine decât G erm ania să trăiască cu picioarele pe păm ânt, cu m etrul şi kilogram ul, cum spuneai tu în deriziune. Nicăeri aiurea, fam ilia nu e mai solid, clădită, decât în burghezia franceză. Aceşti b u rgheji — depreciaţi, atacaţi şi zeflem isiţi de litera tu ră — nu se joacă de-a fam ilia. Cred în fam ilie, o iau în serios, şi de asta burghezia franceză e durabilă ca o m obilă de stejar m a s iv . . . Dacă tân ăru l dela Paris ar fi iubit-o pe M anuela fără de, asentim entul fam iliei, desigur că M a­ nuela a r fi fu g it de el: ea se tem e de duşm ani, de lupte,

de obstacole de adversităţi. D ar e iubită de toţi; în cor cum spuneai tu. A sta o atrage. In tră în fo rtăreaţa unui căm in de francez, n u ca stră in ă im pusă, ci acceptată de toţi, în ­ corporată în arm onia egoism ului lor. Şi tân ă ru l e sim patic, ai spus tu. Şi Roro n u se înşelă, — adaugă el cu u n zăm - ' bet glum eţ. — Ştii că ai dreptate, Nelule, — izbucni Roro, atât de m ulţum ită, încât îl sărută pe am ândoi obrajii. Doam na M anuela V autier, anunţă ea, caşicum a r fi in tra t atunci în odae o M anuelă nouă. Zău că su n t frum os: M anuela V autier. îi dă gata pe F ranceji în rochie de m ireasă. Ştii, M anuela are să fie o m ireasă extraordinară. Cu obrajii ei de M adonă, cu ochii ei negri, beteala, lăm âiţa, voalul alb şi lung, orga. . . Ştii, M anuela nu râde în astfel de ocazii. O văd, Nelule. . . In tră în biserică, orga face acorduri grave, ea înaintează încet, cu genele plecate. . . îm i vine s'o sărut. N elule, eşti o bom boană! Şi ştii, unde m ai pui că-m i fac U niversitatea la Paris; şapronată de doam na V autier, vara noastră dela Paris. Te pom eneşti că şi eu m ă m ărit la P aris cu un m iliard ar am erican. B ine înţeles, în fiecare vară, eşti in v itatu l meu. T e-aduc cu tre n u l special, Nelule. Nu, ce tre n special? Cu u nul din­ tre aeroplanele lui M ister M iliardarschi. Şi pe G rigri îl însărcinez cu organizarea revoltei negrilor am ericani. Ştii,. îi văd statuia. S tatuia L ibertăţii negrilor, cu o in­ scripţie englezo-harapă în care G rigri—B ubu — M oldovanu este proslăvit ca M ântuitor al negrilor. A cui e statuia? A fra telu i m eu, răsp u n d eu neglijent nepoţilor m ei din Europa. Ştiţi, a făcut u n m ic serviciu rasei ne­ gre. . . Nelule, N elule astăzi su n t foarte bine dispusă. Mi se p are că doam na V iaţă e o cucoană foarte cum secade, calom niată pe nedrept. . . D upă discuţiile lungi în tim pul nopţii, cu lam pa aprinsă pe biurou, zorii n u su n t o lum ină nouă în odae, ci o prezenţă la fereastră, ca n işte copii cu Steaua. N elu-i descoperi întâi, apoi şi Roro. — Vai, Nelule, ce-am făcut? N e-a prins dim ineaţa. Plec. —• Te conduc. — Nu. Culcă-te. N elu n u acceptă îndem nul, şi fiindcă n ’a r fi p u tu t

dorm i, şi fiindcă nu se putea despărţi de Roro, tovă­ răşia ei fiind u ltim a apărare îm potriva singurătăţii care se apropia. P o rn iră îm preună pe uliţele deşarte care păreau al­ biile unei ape de arg in t tran d afiriu . Casele se deşteptau cu un zâm bet som noros în lum ină. C ăldura nu începuse încă. O răcoare de rouă. Ochii zorelelor abea deschişi în ­ tre frunzele agăţătoare, îi u rm ăreau cu o p riv ire naiv colorată. Câteva rân d u n ele apăru ră în cerul gol, ca nişte danci sosiţi înaintea şatrelor de aur ale răsăritu lu i soare­ lui. Nici la poarta casei A rişteanu, N elu nu se despărţi de Roro. In trară, şi în loc să se îndrepte spre uşa casei, fă ­ cură câţiva paşi p rin grădină. — B ună dim ineaţa, M anuela, exclam ă deodată Roro, întâlnind-o aşezată pe m arginea ferestrei. N u se desbrăcase. — Ce faci aici, stim ată doam nă Insom nie? — Te a ş te p ta m .. . Şi se roşi fierbinte în argintul zorilor, cu ochii mai m iraţi decât zorelele, fiindcă vedea aevea, alături de Ro­ ro, pe cel aşte p tat de inim a ei dealungul nopţii fără somn. Ia r Nelu, după ce plecă, revenind pe uliţele laşului p rin care m ătu răto rii dim ineţii vâsleau b ătrân i prin pulberi de purpură, — avu strania im presiei că altcineva decât el a vo rb it toată noaptea despre altcineva decât M anuela, lăsându-1 după victorie m ai trist decât după o înfrângere. Şi m ai singur.

CAP. XX. îi era m ilă de M anuela. D in ce în ce, m ila devenea sentim entul dom inant. Nu se gândea le ea ca la o fem ee pe care o iubeşti, dorind-o, ci ca la o încîntătoare vic­ tim ă. îi um plea sufletul de m elancolie. P rezenţa ei şo­ văitoare pe pragul toam nei, solicita în el duioşii pe care

le au m am ele p e n tru copiii m ici trim işi, odată cu Sep­ tem brie, la in te rn at, şi p ărinţii b ă trâ n i p e n tru băeţii care pleacă la răsboi. Venise şi A ugust, lună de vară subt cerul încă în fier­ b â n ta t de arşiţă, d ar lună al cărei num e sună ca un clo­ pot declinul vacanţei. A nişoara şi cu R ăducu erau la V aratec, m u lt m ai aproape de el —• geografic — decât pe m alul M ări Negre, dar şi m ai în d ep ărtaţi — sufleteşte — de m elancolia lui în d rep tată spre M anuela: orfană ea. Se apropia şi plecarea M anuelei, deocam dată la Ro­ man, spre casa pustie din care tre b u ia să-şi aleagă d ru ­ m ul viitorului. Roro o însoţea la Rom an; se devotase M anuelei, sarcificându-i vacanţa, devenind u n fel de im presară a fam iliei V autier faţă de M anuela. Scrisorile dela P aris soseau regulat. Roro le cetea tare, cu bunăvo­ inţă, am plificându-le p rin com entarii m arginale. Prim ise şi o fotografie a casei viitorului m enaj, încă neisprăvită, pe scara căreia Lucien V autier apărea a tâ t de fericit m ân­ dru, încât M anuela parcă era în casă, n u la Iaşi, în de­ p ă rta ta Rom ânie. Lucien scria toate am ănuntele construţiei, p reţul m aterialelor, vicleşugurile zidarilor, incidente cu ei, vorbind despre casă, ca o m am ă despre evenim en­ tul copilului din leagăn. Cu to t prozaism ul lor inform a­ tiv, astfel de scrisori erau tonice. D ragostea lui Lucien p e n tru M anuela nu era declarată, notificată p rin fraze şi expresii pasionante, dar apărea b u n ă şi lum inoasă ca o căldură de cuptor cu pane albă, în solicitudinea lui p e n tru casa ,,lor“ . O dragoste proectată în faptele pozi­ tive ale viitorului, nu în vagul nostalgiilor. Aşa că nici-o tânguire de îndrăgostiţi cu ochii înd rep taţi spre zarea iubitei, n u apărea în aceste scrisori. Scria, caşicum ar fi vorbit fem eii de alături. T răia a tâ t de intens în acţiune, încât viito ru l cu M anuela era alătu ri de el, tangibil, nu dincolo de el, virtual. L ectura ace.stor scrisori n u alunga triste ţe a din ochii M anuelei, dar îi aducea în schim b, o înseninare, o pace, un început de somn. Roro îi num ea: amicii mei dela Paris. Nu num ai că nu-i mai critica, dar le descoperea m ereu alte calităţi, casicum i-a r fi frecventat zilnic. U neori avea chiar aerul

că o inform ează pe M anuela, explicându-i ce n u price­ puse, şi a rătân d u -i ce n u observase. în aşa m ăsură, în ­ cât M anuela comunicase lui Lucien, căruia îi răspundea regulat la toate scrisorile, despre „aliata Roro^b Lucien exprim ase m ulţum iri ,,tinerei şi graţioasei aliate“ , r u ­ gând-o să-i accepte prietenia. Ba chiar în tr ’o scrisoare specificase odaia destinată vizitelor aliatei din Rom ânia, consultând-o asupra preferin ţelo r ei decorative, cu care ocazie, expediase şi u n teanc de prospecte şi reclam e ale fabrice! de m obile vechi. Roro îi răspunse direct, făcând om agiul fabricei, şi oferindu-se să-i facă o entuziastă re­ clam ă la Iaşi. B ătrânul V autier adăugase şi el rân d u ri de m ulţum ire în scrisoarea de răspuns a lui Lucien, spe­ cificând şi avantagiile pe care le-ar avea Rom ânii cum ­ părân d m obile de a rtă dela un vechi popor latin, nu dela G erm ani. Soeur M ărie intervenise şi ea epistolar, trim eţând o fotografie de-a ei, cerând în schim b una de-a lui Roro. M am an V autier o găsise a tâ t de încântătoare pe verişoara din Rom ânia, încât regretase epistolar că nu mai avea u n băiat. G lum a ,,il n ’est jam ais trop ta rd “ , a lui papa V autier, nu apăruse epistolar. Astfel, p rin Roro, fam ilia V autier in tra în casa Arişteanu, apărând până şi pe m asa din odaia lui Roro, prin fotografiile p rim ite dela Paris. — M anuela, să ştii că nu faci n u n ta fără de mine. N’ar fi făcut-o fără de Roro, dar ce e ciudat e că închipuirea ei o făcea fără de ea însăşi. Şi o făcea to­ tuşi. Ea răm ânea la Iaşi, cu sufletul şi ochii la fereastră, în tim p ce tru p u l ei în rochie de m ireasă, in tra în tr ’o biserică ale cărei acorduri de orgă păreau un cântec fru ­ mos de m oarte. Dela m oartea m am ei ei n u m ai cântase. îşi uitase glasul. T răia fără de el. Parcă-1 pierduse. Ştia că va ren u n ţa la el, ştia că va m ai ren u n ţa la ceva, — şi tob.işi, când îl vedea spre sară pe Nelu, avea un cântec în ea, şi-i venea să plângă. Din ce în ce se sim ţea mai ostenită. Nu m ai avea poftă de m âncare. O supăra zgomotul, lu­ m ina prea tare; şi viaţa îi apărea ca un zgomot tot mai strid en t si ca 0 lum ină tot m ai orbitoare.

Roro h o tărî ziua plecării la Rom an, rezervându-i Manuelei o surpriză; vorbise cu N elu să le ducă el cu auto­ m obilul. Aşa că M anuela, când porniră cu Nelu, în aju n u l ul­ tim ei zile, să facă plim barea serală, crezu că-i cea din urm ă.

CAP. XXL P e n tru Nelu, aceasta era ultim a plim bare la Iaşi. P e n tru M anuela, ultim a plim bare cu Nelu. P lim bările lor erau im provizate de capriciul clipei; m âna de pe volan o aştepta ca pe un inel d ăru it de spa­ ţiu lui, de el d at m ânei triste din spatele lui. T recură p r in tr ’un oraş m urdar, sordid, puturos, clă­ dit din arşiţe, paragini şi colb opac, peste canalul galben al B ahluiului la Podul-R oşu, în care porcii îşi vâră r â ­ tu l p rin tifos şi scarlatină. Z ăriră m izeria cu broboade, şaluri, câlţ sur, papuci târşiţi, picioare m urdare, obraji scofâlciţi, la uşi de m agherniţi, în prag um ed de dughene, în ju ru l cazanelor cu galben ta re de păpuşoi fiert. In tra ră în tu n elu l de colb des al şoselei Socola. S pitalul nebunilor trecu pe lângă ei, cu ferestre stra ­ nii în am urgul zilei. Crâşm e, grădini cu vâzdoage şi floarea-soarelui. Cum ­ pănă de fântână. Copaci cenuşii ai prafu lu i urban, nu ai anotim pului. O răcoare. O presim ţire am ărue de iarbă şi frunze. O lim pezire. U n car cu boi. Ce trişti apaf ochii boilor celor care se despart. M ai trişti decât peronul gă­ rilor. S tărue în suflet, m ult încă după ce-au trecu t, ca o noapte în care-a plâns m elancolia tinereţii. A lt cer îi întâm pină, m ai pur, de un alb astru mai grav, ca deasupra m ănăstirilor. U rcau la deal. M otorul avea u n sunet m elodios ca o coardă de violoncel cântată lung, cu toată întinderea a r­ cuşului, ca în tr ’o arie de Bach. . . . Sunt clipe de am urg ale sfârşitului de vară, când ochii celui pornit spre Repedea, dacă se întorc deodată.

văd în vale, văd în zare, o poveste pe care n ’o ştiau când au pornit. E ca în fundul unei ape, e ca pe m alul unui Bosfor. U n tre m u r ca de rouă învălue colinele şi le coboară, dar e de aur um ed, ca faldul unui cer plin de luceferi, abea căzut în tr ’o m olatecă desfăşurare, încă palpitând de aştri şi de spaţii şi de brum e . .. „Mon enfant, m a soeur, Songe â la douceur, D ’aller lâ-bas, vive ensem ble . Ochii lui Nelu în tâ ln iră ochii M anuelei, şi fără să-şi spue nimic, ştiu ră am ândoi că ceiace vedeau în vale nu exista nicăeri.

Cerul cu nourii am urgului venea din stanţele In fe r­ nului lui D ante, având ro tiri de ja r în vânătul fără fund al rătăcirii sufletelor fără de odihnă. Se întuneca. P ăm ântul, p riv it de ochii halucinanţi ai înoptării, avea pete roşii ca m ânile lui Lady M acbeth. Se opriră pe o înălţim e sum bră, de unde păm ântul trim etea o fâşie spre prăpastie. Roro descoperi u n pui de pasăre m oţată, cu plisc necăjit. Fugi după ea, cu v râsta goanei după fluturi. Nelu şi cu M anuela porniră în spre zarea asfinţitului, în cru n tată m efistofelic p rin tre copaci, dincolo de prăpastie. M ergeau p rin «•mărăcini, p rin tre m ovile de- păm ânt care vesteau cupole de cârtiţe. Suna încet un v â n t am ar, din preajm a toam nei, p rin tre frunze uscate ca m ânile sfin­ telor din raclă. C redeau m ereu că ajung. N ’ajungeau. în ain ta u m ereu ca p rin catacombe, spre fum ul de facle. D eodată, păm ântul se opri solemn. Ca deasupra unui ocean. M ânile lor se întâlniră. Z area apusului îi . în tâm ­ pină enorm ă deasupra singurătăţii, clădită num ai din

ja ru ri, cu tot conturul Ceahlăului pietrificat v ân ăt în tra ­ gicul ei rubin. M anuela n u-şi luă m âna de ghiaţă din m âna lui, dar cealaltă m ână, cu tot frigul toam nei în ea şi cu um ilinţa frunzelor care se târăsc căzute, trecu încet peste m âna lui Nelu. E rau a tâ t de singuri, deasupra întunericului lum ei din vale, în faţa C eahlăului veacurilor duse şi viitoare, încât fură alătu ri ca doi copii pierduţi în codru fără de poteci. Şi întâia oară în viaţa lui, Nelu ţin u în braţe, cu capul pe u m ăru l lui, n u tru p u l unei femei, ci plânsul ei fără de leac şi to t parfum ul tin ereţii ei cu obraji albi şi p ăr auriu în rochie de m are doliu. —■ Nelu! M anuela! Nelu! M anuela! G lasul lui Roro îi chem a subţire. Se deşteptară. — Nelu! M anuela! Nelu! M anuela! — Auzi, Nelu, vorbi în şoaptă ,M anuela, ce frum os sună; Nelu, M anuela. Noi doi, a m â n d o i. . .

D upă m asă se plim bară p rin grădină toţi trei. A veau am intiri. Seara celei dintâi plim bări, c’u n tra n d a fir roşu; apoi alte seri cu flori de câmp culese dincolo de Iaşi: apoi, după u n m iez de noapte, singuri o clipă la fereastra lui Horo; apoi o dim ineaţă cu în tâln irea ochilor în zori. Tăcerea lor era adâncă. Şi deşi nu s’adunau decât zile în boltirea ei peste trecut, p arcă venea din ani, cu am intiri din tinereţă. Fuseseră a tâ t de tineri, încât după un singur Iulie, A ugust îi găsea p arcă bătrân i în clipa despărţirii. Cădeau stelele ca foile unui calendar ru p te delaolaltă, când zilele au trecu t sau au devenit zădarnice.

M anuela gândea: „Peste un an unde voi fi? O riunde, am să m ă gândesc la N elu“ . M elancolii de fetiţă care rupe petalele unei flori, num ărân d u -le soţul norocului, sau fără soţul. Se u ita la toate stelele, cercând parcă să le ţie m inte aşa cum au fost în noaptea când Nelu era alături de ea; ca zâm betul lor de acum, să aprindă am in­ tirea, în m elancolia ei de atunci. Nelu gândea: „Până la m oarte am să văd aceste stele. Le dau num ele M anuelei, aşa cum e acum în inim a m ea“. Şi u n u l şi altul erau foarte tineri, şi în tr ’un veac ro­ m antic dus de pe păm ânt, dar p ă stra t în inim a lor cu foşnet dem odat de rochie de altădată. M ergeau la b ra ţ toţi trei, strânşi unul în altul. Şi Roro tăcea. Căci şi inim a ei veselă, în preajm a dragostii, învăţa versul tăcerilor su b t stele de August. V iaţa era departe. Toţi trei erau culeşi de am intire, devenind tre c u t cu fiecare pas lăsat în urm ă, cu fiecare stea desprinsă de pe cerul lor, şi fiecare clipă m are cât u n cer cu toate stelele, şi-a tâ t de m ică încât m ânile ală^ tu ra te o găseau şi o pierdeau cu fiecare atingere. U n greer ţârîi încet, a toam nă. Se opriră ascultându-l. Era cel m ai m ic cel mai m âh ­ nit şi parcă cel din urm ă greer al lumii. — Hai, M anuela. T rebue să facem bagajele. B raţul M anuelei se strân se înfricoşat lângă b ra ţu l lui Nelu. Tot tru p u l ei spunea neauzit, ca un foşnet al toam nelor din suflet: „Nelu. Auzi, Nelule, ne despărţim “. — Răm as bun, Nelule. Nelu o privi m irat: cum? n u plecau la Rom an cu el? — Nelule, M anuela n u ştie. Respiră. — Ce m i-ai ascuns, Roro? în treb ă M anuela cu ochii prea m ari p e n tru o astfel de întrebare. — Plecăm cu Nelu. El ne duce cu autom obilul. —■ Noapte bună, Nelule. Şi porni repede spre casă, p rin splendoarea nopţii de vară ascunsă de Roro după o vorbă, şi dăruită ei deodată.

CAP. X X II. Se înapoiase dela Rom an cu im presia că acolo toţi oa­ m enii sunt bătrâni, ca să fie tân ără num ai M anuela. O ra­ şul bunicilor cu o singură nepoată. Nicăeri aiurea M a­ n u e la n u era m ai blând tân ă ră decât ia Romani Nici u n cuvânt n u i se p ărea lui N elu m ai m uzical decât Ro­ m an". Şi n ici-un oraş al lum ii nu era m ai departe decât R om anul răm as parcă n u în spaţiu, ci în tim pul dus pe veci, după tre i ceasuri de m ers cu autom obilul. N ’o aştepta nim eni în casa părintească decât tăcerea de după m oarte şi fotografii de-ale ei, din copilărie, din şcoală şi dela Paris, în chipul şi creşterea tu tu ro r vrâstelor, p ăstrate de Isabela cu evlavie. Acolo nu m ai era o M anuelă, ci zeci de M anuele, mici, şi m ari, apărând pe po rtrete ca la ferestrele aceleiaşi case. O m ulţim e de fetiţe cu cozi aurii, şi în toate num ai prezenţa M anuelei ca lum ina şi dulceaţa verii în toţi strugurii viei. Casa e ra albă şi sim plă ca o casă de ţară ceva m ai m are, cu cerdac de lem n în faţă, dela scara căruia por­ nea dansul m ic al rom aniţelor şi cel de balerine, al rochiţei-rândunelii, pe o iarbă crescută parcă num ai p en ­ tru picioarele desculţe ale fetiţei din casă. C iripeau rân dunele, parcă foarte vechi, su b t un cer intim în care soarele era al casei ca un cuib de cocostârc. B ucătăria era în ogradă, ca o casă ţărănească de pă­ puşi. B ucătăreasa se num ea Safta, era b ă trâ n ă ş i ' h a r­ nică, şi-i spunea M anuelei: „D u’ca m e“, cu un accent m oldovenesc m ai m oale decât m uşchiul pădurii. Cu toate că m urise Isabela, Safta parcă o socotea num ai plecată, ca în toate verele, la Silivestri. T oate m ergeau înainte, m ânate din urm ă de Safta. R ăţile se clătinau grase, n a­ vigând pe iarbă; gâştile veneau după gânsac ca nişte în ­ geri obezi după u n A rhanghel găgăuţă; curcile piculinau şi curcanul scrobit, făcea câte u n clocot de pene, bâlbâind; cazanul cu pătlăgele roşii fierbea u n bulion fastuos ca o m antie de cardinal, dând şi m ai m u lt albastru cerului d in ogradă; m erele şi perele cădeau roşii şi galbene în dosul casei, sunând pe acoperiş, aduse de S afta în pes-

teica ei albastră, ca nişte pui de găină adorm iţi în li­ vadă subt ochiul u liu lu i. . . N um ai că Safta, după ce-o sărutase pe „du’ca me*"' pe u n obraz şi pe altul, oftase, şi cu pestelca albastră ştersese nişte lacrim i m ari şi ru şin a te de pe obrazul ei de nucă veche. In dosul casei, în inim a livezii cu fructe a tâ t de lu ­ m inos blânde încât parcă toată livada vorbea m oldoveneşte, — era Pavilionul. U n Pavilion de lem n roşietic, cu acoperiş ţu g u iat ca o scufie de pitic, în v ârfu l că­ ru ia u n cocoş de tablă ruginită, în loc să strige cucurigu la găinile din ogradă, scârţia la v â n tu ri şi la stele, cot la cot cu cioarele. De ju r în ju ru l Pavilionului atârn au zulufii unei viţe de vie um broasă, plină de poam ă coarnă. — Aici am cetit pe R obinson Crusoe şi pe Genoveva din B rabant, — le spusese M anuela, oferindu-le stru g u ­ rii negri, desprinşi atunci din viţă, din care şi ea m ân­ case pocnindu-le boaba pietroasă în dinţii albi, pe v re ­ m ea când stru g u rii erau m ai dulci din cauza lui R obin­ son Crusoe, şi toam na m ai am ară lângă' G enoveva din B rabant. La plecare, când se suise singur în autom obilul lă ­ sat pe iarba ogrăzii, găsise pe scaunul volanului o găină cuibărită acolo. Se ouase în autom obil. Clipa de zâm ­ bete, datorită glum ei unei găini, acoperise ab u ru l ochilor. Acum, Rom anul era cel m ai d e p ă rtat oraş al lumii, aşezat pe h otarul som nului şi al poveştilor. Auzise la T ribunal pe cineva spunând „La Roman**, şi tresărise, parcă m ira t că şi străinii ştiu u n astfel de secret al bătăii de inim ă. E ra m ereu d istrat şi absorbit. R etrăia toate am ănun­ tele drum ului de la dus, şi ale ceasurilor p etrecute la Roman, p rivindu-le p rin vidul drum ului de la în to a r­ cere. U neori tresărea, ca atunci când cineva îţi ţipă lângă ureche. P rivea lung frunzele copacilor, care începeau să se usuce, fiindu-i m ilă de copaci. M ilă de M anuela, de copaci, de el, de to ate cele. Trecea p rin viaţă ca p rin t r ’un Spital cu bolnavi, stăp ân it de o necontenită do­ rin ţă de somn, p ornită d in tr’o lene a vitalităţii, d ar in ­ capabil să adoarm ă decât in term itent, chiar în ceasurile

târzii ale nopţii. R ecita am intirile despre M anuela, în ­ fricoşat de gândul că a r p u tea pierde sau u ita ceva. Aşa că şi acasă şi pe stradă, avea o atitu d in e de om care caută şi nu găseşte, căpătând ticul unei perm anente în ­ cru n tări a frunţii. — Ce-ai spus? De câteori cineva îi com unica ceva, îl întreba: ,,Ce-ai spus?*''^, după ce acela isprăvise, aştep tân d u -i răspunsul. Obsesia am in tirilo r şi exaltarea crescândă a m ilei, creiau în el o zonă izolatoare care-i în d ep ărta toate aspec­ tele vieţii străin e de M anuela. U ita to t ce nu era şi nu venea dinspre M anuela. Parcă pierduse şi am intirea vie­ ţii reale. întocm ai cum lum ina lunii intensifică în tu n e ri­ cul, evaporând concretul d iurn al priveliştilor, lăsând în locu-i u n fel de ab u rire um brită, de nebulozitate visco­ lită, — prezenţa aceluiaşi gând şi a aceleiaşi m elancolii, dădea u n vag ceţos restu lu i vieţii lui. A nişoara şi R ădueu deveniseră: nevasta şi copilul. Două noţiuni. V roia uneori să se gândească la ei, dar n u întâlnea decât fan ­ tom ele noţiunilor lor. Aşa că de fapt, n u-i întâlnea. D e­ veniseră sim ple am intiri, fără substanţă em otivă şi fără contur plastic, ca două chipuri străin e în tâ ln ite p rin somn. în schimb, am intirea M anuelei căpăta o p u tere m a­ gică. Sufletul v ib ra im ens şi m uzical ca u n crâng de harfe din care vine v â n tu l prim ăverii. îl stăpânea acel m u rm u r ex a ltat al anilor adolescen­ ţii, când dragostea sau talen tu l apar cu aceleaşi, sim ptome: insom nii cu ochii spre sem nele de în tre b are din constelaţii; m elancolica m ândrie a unei izolări de restu l oam enilor, care dă o drap are ham letiană sing urătăţii; şi nevoia de a transcrie pulberile m uzicale din suflet, venite ca din dep ărtarea unui cer ascultat num ai de u re ­ chea singurătăţii aplecate pe sine însăşi. D ar n u îndrăznea să scrie M anuelei. Nici n ’avea cu cine vorbi despre ea. Nici n u se încum eta să facă lite ­ ratu ră. Aşa că absenţa M anuelei era p e n tru el ca un înec în vid. N u m ai putea. în loc să in tre în tr ’o resem ­ nare care ar fi fost începutul unei convalescenţe, dorea din ce în ce, im posibilul: s’o revadă.

Ce-1 îm piedeca? V oinţa lui. M ândria lui. O nestitatea lu i. . . Sau laşitatea lui? A da cu piciorul fericirii, n u în ­ seam nă oare a fi laş? începea dialogul nehotărîrii, care e o loterie cu rez u lta t sigur. Da. Nu. Da. Nu. Îm p in ­ gând pe nesim ţite sufletul spre cedare. I n tr ’o zi porni cu autom obilul pe străzile laşului, fără să ştie unde se duce, îm pins parcă de hazard. Dacă ar porni spre V ăratec să facă o surpriză celor de-acolo? Lipsa de bucurie a inim ei, a r fi tre b u it să-i dovedească deîndată făţărn icia acestui gând — adevărată reeditare psihologică a C alului T roian — care justifica num ai ieşi­ rea autom obilului din laşi. Inim a lui b ătea spre Rom an, im ens ca vân tu l unei m ări. M âna de pe volan era m ai slabă decât o frunză. Dela T ârgul-F rum os porni spre Roman. Nu m ai era u n m ers de autom obil. O a ltern an ţă de izbucniri în m are viteză, şi de m ers la pas, ca p rin m ul­ ţim i compacte. A utom obilul n u m ai era u n vehicul, ci o spovedanie înceată şi şovăitoare, trecând m ereu peste obstacole, m inţind uneori, dar lăsându-se dusă de ade­ văr, dusă ca zmulsă.Trecu p rin S tru n g a plină de vilegiaturişti ieşeni, ca un cium at. O clipă, gândul: „Dacă A nişoara a v en it în excursie la S trunga?", — făcu din el un evadat fug ărit din urm ă. Ieşi din Strunga, palid, cu faţa rătăcită, oprind auto­ m obilul care p ărea tra s de inim a lui. Se odihni trist, la porţile păcatului. P orni iar. Acum n u se m ai ducea spre Roman. Fugea de Iaşi. T oată lum ea îl privea pe străzile Rom anului; aşa i se părea. Fiecare p riv ire întâlnită, o m ultiplica parcă în oglinzi, atribuind-o tu tu ro r trecătorilor. în ain ta p rin tre p riv irile oraşului. — Iată-1, iată-1, aha! . . . Aşa i se p ărea că aude. O raşul ricana, văzându-1. O m ahala cu ochii la pândă. Şi el trecea ca p rin tre furci.

A utom obilul devenise un revelator psihologic. Avea com portarea unui tru p intim idat, a unui liceean c a r e . vrea să-şi vadă iubita, tem ându-se de tot ce întâlneşte în cale. Stă. Şovăe. V rea să se întoarcă. Nu poate. wSe duce înainte. Iar stă. A r vrea să fie noapte. D ar e ziuă ca o lum ină în tr ’adins lăsată aprinsă în casa D estinului hain. Totul e duşm an şi piedecă. Inim a e în văzul tu tu ­ rora, ca un sem n infam ant. — Ce cauţi aici? îl somau ochii trecătorilor. îşi ghem uise spinarea, dând im.pulsiuni absurde au ­ tom obilului. Se opri la gară, în treb ă despre plecarea şi sosirea trenurilor. Se opri la Tribunal. D ar izbucni în ­ grozit, căci nişte avocaţi îl recunoscură, salutându-1 ad­ m irativ, gata să-l întrebe. „P en tru ce afacere v ’aţi de­ plasat, m aestre, tocm ai în tim pul vacanţei ?“ Inspectă şovăitor m ai toate cartierele oraşului, dar num ai pe cele d e p ărtate de casa M anuelei. Se făcea de râs. E ra sigur. Se jen a de autom obil ca de propria lui piele goală expusă p rivirii oraşului. Se opri la depozitul de benzină, um plăndu-şi rezervorul. T rebui să răspundă la întrebări. Se încurcă. Insistă ca u n delicvent, dând răspunsuri prea lungi, prea compli­ cate, caşicum ar fi fost în faţa unui anchetator, devenind în tr ’adevăr suspect, ştiind la plecare că vânzătorul îl priveşte din urm ă. 11 privea. Văzu o clătinare din cap, în colbul răm as în urm ă. — E cu chef, boerul! Parcă fusese b ă tu t cu bice pi'in to t oraşul. E ra um i­ lit şi exasperat până la revoltă. N u m ai putea răbda. Se h otărî deodată. A utom obilul m ârâi adânc, p ă ru că se întinde ca un tig ru în salt, şi izbucni săgeată înspre Iaşi.

O carte poştală pusă la cutia tren u lu i în seara ace­ leiaşi zile, îl găsi a doua zi dim ineaţa singur în biurou, ca închis în aceiaşi celulă cu duşm anul lui de m oarte.

„Nelule, N elule, să-ţi fie ruşine. A i fost la Rom an şi nici n ’ai trecut măcar să ne vezi. S u n t indignată. Roro“. îşi petrecu ziua închis în odae, com entând telegram a indignării lui Roro, ca pe u n te x t sibilic. Roro era su­ p ărată: n atu ral. De unde aflase? Dela lum e. Oraş mic, m ahala m are. P roporţia inversată. Cu cât e m ai mic oraşul, c u -atât e m ai inform ată g u ra m ahalalei pe stră ­ zile căreia treci ca u n alim ent m estecat în dinţi. Nu. Roro şi M anuela n u frecventau lum ea din Ro­ m an. Safta nu se m işca de acasă. A tunci? Dum nezeule! Sigur. Ieşiseră pe strad ă am ândouă, şi-l văzuseră. R ecunoscuseră autom obilul. Trecuse pe lângă ele, fără să le vadă. Sigur. C artea poştală era scrisă cu cerneală vio­ letă de o peniţă cu v ârfu l îngroşat de m u lt vrz: asta în ­ sem na că fusese scrisă la un debit de tutun. Deci îl văzuseră pe stradă. Poate că-1 şi strigaseră din urm ă: Nelule! Şi el fugea. F ericirea era în urm ă, ca întotdeauna. Te sxrigă şi p ’o auzi. Te cheam ă şi n ’o vezi. Treci pe lângă ea şi n ’o cunoşti. Şi tot a tâ t de brusc ca şi atunci când se înapoiase la laşi, reluă im aginativ scena întâlnirii, continuând-o. •— Nelule! Nelule! Se opreşte. Le vede. Sare. Le sue în autom obil. Mo­ torul cântă. A jung acasă. Lasă autom obilul pe iarbă. Le a ju tă să se dea jos, sim ţind o clipă m âna M anuelei în tr ’a lui. In tră în casă. Nu. Se duc în pavilionul cu poam ă coarnă. Iau m asa. O sară răcoroasă. M anuela se duce până în casă. Vine cu un şal pe um eri. Se plim bă toţi tre i p rin livadă. F ru ctele cad m olatec, însoţindu-i ca nişte paşi de copii care zburdă. R ăsare luna deasupra crengilor cu fructe galbene şi roşii. E o arom ă de A ugust în toată livada. C ântă subţire păsările. L una e ca arom a unei gutui coapte. Iarba e um edă. T riluri de greeri. Ob­ rajii ikanuelei su n t albi. Stelele trem ură auriu, vestind din cerul lor frunzele lui Septem brie. Roro se duce până în casă să-şi pue ceva pe um eri. R ăm ân singuri. Tac. — De ce-ai venit, Nelule? Se privesc lung. Se apropie. Toate stelele tre m u ră în părui M anuelei cu şuviţele destrăm ate pe tâm ple.

Şi m ânile lor trem u ră. Şi noaptea. Şi frunzele. L u­ m ea e tre m u ru l de rouă al în tâii sărutări. — Nelu! M anuela! Nelu! M anuela! A m ândoi .. . Singur. De ce?

CAP. X X III.

G rigri îl inform ase la T ribunal că M imi A rişteanu e bolnavă şi că Roro, chem ată telegrafic, s’a întors de la Roman. Toată aten ţia lui N elu se concentrase în ju ru l acestui fapt. Dacă ar fi fost în stare norm ală, a r fi alergat la A rişteni s’o vadă pe Roro, s’o îm bărbăteze şi s’o liniş­ tească la nevoe, asistând-o, p u n ându-i-se la dispoziţie. A m ânase însă acest drum , ştiind totuşi că-1 va face, in terzicându-şi spontaneităţile dezinteresate. T oate m işcă­ rile şi clanurile fiinţei lui, erau in tercep tate de obsesia M anuelei, şi considerate exclusiv din acest punct de v e ­ dere. A bea spre sară desluşi sensul special al inform aţiunii iui G rigri, adică al sem nificaţiei ei p e n tru el. M anuela era singură la Rom an. R estul devenea u n sim plu fap t di­ vers. G ândul că M anuela e singură la R om an îi dădea neas­ tâm p ăru l anxios al m orfinom anului incom plect desintoxicat, atunci când are în m ână o fiolă de m orfină, şi când nu-1 vede nim eni. Rezistă câtva tim p, poate prelungind inconştient volup­ tatea tem erii de-o ispită căreia sim ţi că ai să-i cedezi. D upă m asă se duse la A rişteni. M oartea Isabelei Călugăru, recentă în am intirea tuturora, dădea ecou exage­ rării lui M imi A rişteanu care era bolnavă în tr ’adevăr, dar fără de g ravitatea an unţată de nem işcarea ei şi de solicitudinea speriată a celor din ju r. P ână la m oartea Isabelei, speculase m igrena, acum a specula m oartea, gă­

sin d şi pe p a tu l de suferinţă al b ă trâ n eţii p re te x tu l unui suprem răsfă ţ care tin d ea să facă din ea fiica fiicei ei. Decum in tră în casă, N elu sim ţi atm osfera de alarm ă, şi avu u n recul. E ra u râ t să înşele. D egradant. Totuşi in tră. Tot ce făcea în u ltim ul tim p, avea caracterul unei alunecări. — Ce-i, Roro? A vea lacrim i în ochi. Şi le şterse ostenită. Nu do r­ m ise to ată noaptea. Ia r în tim pul zilei, aţipise num ai în treacăt, la căpătâiul bolnavei. — Ş tiu e u .. . D octorii spun că n u-i alarm ant. O criză de ficat. D ar s ’o vezi; e o um bră. Tăcură. N elu o dezm ierdă inconştient, cu m âna solicitudinei altui Nelu, — căci el, acesta, pândea prileju l aştep tat, ad unându-şi curajul. — N ’ai nici-o grijă, Roro. Crizele de ficat dau o m ască im presionantă, d ar trec fără de prim ejdie . . . Ipocrit! Ipocrit! Ipocrit! Ţipa u n glas în el, denunţându-1 parcă unei m ulţim i. Totuşi, continuă. — Ştii, Roro, tre b u e să plec la Rom an p e n tru o afa­ cere urgentă. N ’ai v reu n comision p e n tru M anuela? — Vai, ce bine-m i pare, Nelule. Am lăsat-o aşa de singură . . . Comision? . . . Nu. Nimic. Spune-i c’o sărut, şi că sper că n u -i nim ic grav. N ’o m ai alarm a şi pe ea. Te las, Nelule. îţi m ulţum esc că te-ai gândit la m ine. N u dorm i toată noaptea. Pleca la R om an fă ră bu cu ­ rie. Dacă s’ar fi h o tărâ t să nu plece, ar fi fost desperat, în sta re să se b a tă cu pum nii în cap, şi să plângă. D ar fiindcă ştia că pleacă, era trist şi desgustat. N u m ai gă­ sea adăpost în el. Ii venea să fugă, să scape de el însuşi.

Plecă în zori, ne m ai p u tân d suporta prezenţa lui în sin g u rătatea casei care-i aducea am inte şi de u n a lt el. D ealungul drum ului îl urm ări u n singur gând; speranţa în tr ’u n accident grav, definitiv. D ar niciodată instinctul de conservare nu^i m ai vigilent decât în clipele de apa­ re n tă re n u n ţa re la el. A şa că viteza de cursă avu in te r-

v eniri oportune de frâ n ă şi sem nal, ducându-1 in ta c t în oraşul M anuelei, care apăru blând în dim ineaţa aburită de toam nă. Casa albă se ivi ca o jucărie lăsată pe covorul de lângă pat, în tim pul som nului copiilor. Iarba era în faţa ei, p ăsările pe iarbă, Safta după ele, cu vorbe şi grăunţe! S ’a sculat duduia? — D u’ca m e doarm e. E tânără. Iaca. ' — Bine. O aştept. Să n ’o trezeşti. In tră în pavilion. P e toate crengile livezii sclipea ce­ ru l dim ineţii. C ădeau nuci, pere, m ere. Z burau viespi, albine. Safta pregăti de cafea cu lapte, aducând o chisea cu m iere şi m iros de pâne prăjită. — N u iei o dulceaţă? Zâ, iei. P orni spre livadă, veni în d ărăt, b ă trâ n ă în lum ina dim ineţii ca o babă d in tr’o poveste cu copii. P ărea că ştie pe num e toate fructele de pe crengi. Le spunea vorbe în treacăt „Tu m ai aşteaptă. încă n u te ieu “, le pipăia, le încerca, iar p e n tru cele căţărate sus de tot, avea o p răjin ă ca p e n tru copiii care s’au su it pe acoperiş scoţin d lim ba la trecători. Cerul din livadă cânta cu toate păsările dim ineţii. P e m asa pavilionului era o carte. O răsfoi d istrat, cu plăcerea de-a ţine în m ână un lucru de-al M anuelei. O foae căzu. O scrisoare începută: „D ragul m eu N elu“. A tât. C erul era u n dans al soarelui în voaluri albastre. îsi acoperi ochii. — Tuu?! îşi descoperi ochii. M anuela era în prag, cu soare in păr. — De ce-ai venit, Nelule? Oftă. Zâm bi trist. Ochii îi străluciră cu toată dim i­ neaţa în ei. Şi venind spre el cu m ânile întinse, spuse din nou. — Bine-ai venit, Nelule.

N u-şi spuseseră nimic. îşi petrecuseră dim ineaţa p rin liivadă ca în tr ’o bibliotecă, uitându-se la fru cte aşa cum răsfoeşti cărţi. M anuela îi istorisea nim icuri din copilărie. Pom ii, pen­ tru am intirea ei, erau individualizaţi ca nişte b ătrân i care te -a u crescut, d ându-ţi d aru ri de vacanţe. N u erau acolo peri, m eri piersici, cireşi, vişini, gutui. E ra P ărul, M ărul, Piersicul, Cireşul, Vişinul, G utuiul. Toate aveau m ajusculă şi u n tre c u t propriu. P ână şi zaplazul din fund, răsuflătoarea beciului, tu fa de agrişe şi cea de pom uşoară. Aşa că nu erau singuri, ci înconjuraţi de fam ilia ve­ getală a copilăriei. S pre amiază, pavilionul deveni cald ca o pâne scoasă din cuptor. O căldură aurie de soare îm bulzit la ferestre p rin tre crengile pom ilor şi viţa de vie. L uară dejunul în pavilion. O faţă de m asă albă, şi m ai vesel albă din p ri­ cina m ânilor zbârcite ale Saftei. Ouă fierte, ovale şi de­ licat roze,, atunci lu ate din cuibar, pUi frip t la frigare, apă rece, fructe. M anuela ştia să facă în ibric o cafea neagră de m oda veche, evocând vrem ea tu rc ită a s tră ­ bunicilor. M anuela n u se tem ea de albine. V eneau în p ăru l ei cu isteţim i de stele tinere. M anuela făcea aşa, M anuela făcea aşa . . . O privea cu u n zâm bet potolit, rep etân d cu ochii toate m işcările ei, având-o lum inoasă şi curată pe buzele fiinţei lui ca u n vers din M istral. E rau fericiţi cu atât. Fericirea lor nu era u n fapt, ci o pauză cu soare ca tran ziţia dela vară la toam nă. Apoi vorbiră de spre Roro, despre Mimi A rişteanu, despre Silivestri, adică despre tot ce-i apropia inocent, ducându-i de acolo. A stfel trecu şi amiaza. Lum ina soarelui deveni mai gravă şi m ai profundă, caşicum n ’ar fi fost decât acor­ dul de orgă în catedrala anotim pului cu zări de vitraliu. O dată cu răcoarea, frunza nucilor stăpâni celelalte arom e ale livezii, dându-le accentul am ar al toam nei. P o rn iră spre casă. In tra ră în tr ’o răcoare albăstrue de biserică de m unte. N ici-un zgomot. O tăcere provincială

în care in tră şi su su ru l frunzelor devenind o prezenţă ca u n oftat de alături. Şedeau u n u l lângă altul pe-o canapea de m oda veche. Orişice vorbă a r fi căpătat u n sens grav, ca desprinsă din Biblii. Tăceau. Două- tăceri deschise pe acelaşi p u ­ p itru bisericesc, p rin tre icoane. V ru s’o în treb e: când pleci? O în treb ă încet: — Pleci? M anuela dori să răspundă: „Săptăm âna viitoare. Am a n u n ţa t la P a rîs “. R ăsp u n se: — N u ştiu. în fiecare bucu rie era un sâm bure a tâ t de am ar, în ­ cât fericirea apărea ca lângă m orm ântul eL Se însera. F erestrele deveneau albastre. U neori frunze alunecau ca nişte peşti chinezeşti în tr ’u n acvarium . O pisică, ivită de su b t tăcerea unei canapele, veni albă şi m oale ca u n fum din lu n ă în braţele M anuelei. Se alintă. Se roti. Se ghem ui. închise ochii. Torcea. Nelu-Î dezm ierdă blana albă. A stfel în tâ ln i m âna M anuelei. Mânile lor răm aseră alătu ri m ultă vrem e, ca pe claviatura unui pian când ochii visează şi cântecul dus de pe clape, îl asculţi în răsu n e tu l tăcerii. N elu îşi trase încet m âna, dezm ierdând din nou d ru ­ m ul de p u f şi som n pe care venise înspre m âna M a­ nuelei. Se ridică. — T rebue să plec. M anuela ridică ochii spre el, blând: — Ne m ai vedem ? îi tre m u ra u m ânile în blana pisicei. „N u“ spunea gândul lui Nelu. — Da, spuseră buzele. Capul M anuelei se înclină resem nat pe păcatul fe­ ricirii. Ieşiră din casă, fără să m ai spue nimic, osteniţi de grelele odăjdii ale tăcerii. S afta dădu în lă tu ri poarta. F a ru rile deschiseră ochi m ari de au r tum ultos asupra spaim ei păsărilor de pe iarbă.

A utom obilul porni în noaptea lui. S afta închise poarta. M anuela visa ca pe cheiul unei m ări. — D u’ca me, îi chipeş şi m ândru. Da vă luaţi? M anuela fugi în casă. A utom obilul fugea pe dru m u ri albe de lună. G ândurile fugeau. F ericirea fugea. Toate fugeau. N um ai cei d in m orm inte p lu teau cu m ânile pe piept.

CAP. XXIV. De atunci, din două în două zile, Nelu făcea un pas — dela Iaşi — şi in tra în livada dela Roman, unde îl aştepta M anuela cu cafeaua p reg ătită şi cu fru cte încă jilave de rouă. N u-şi spuneau nim ic desple ei. E rau fericiţi că pot fi îm preună, de dim ineaţă. în tr ’o zi, N elu avu o pană de motor. Sosi pe la zece. M anuela îl aştepta în faţa porţii, în drum , palidă. — M i-a fost frică să nu ţi se fi în tâm p lat ceva. N u-i spusese că vine. D ar îl aştepta. A şteptarea lu i la Rom an, în pavilionul din livadă, era m ai m u lt decât o fericire: era zâm betul de dim ineaţă din pridvorul ei. Nici unul, nici alţu l n u ştiau ce se va întâm pla. R e­ n u n ţaseră la viitor. T răiau din două în două zile. Safta îi considera logodnici şi le zâmbea, îm perechindu-i în tr ’o afecţiune unică, dorind m ai ales să-i îngraşe. Pe Roro n u îndrăznea s’o m ai vadă. O dată îl căutase acasă. Se ascunsese, spunând servitoarei s’o anunţe că-i plecat. D in când în când prim ea scrisori dela V ăratec, A bea Ie cetea. C ăuta în fugă să vadă dacă nu li s ’a în tâm p lat ceva rău celor de acolo. D ar se apropia Septem brie, c’un stra n iu sunet de m oarte. Nu-1 asculta. T răia cu ochii în ­ chişi, deschizându-i num ai în povestea pavilionului dela

Rom an. Căci din ce în ce pavilionul in tra to t m ai adânc în poveste, îndepărtându-se de viaţă. Odinioară, pavi­ lionul fusese p e n tru M anuela, corabia plecărilor cu Robinson Crusoe şi Genoveva din B rabant. Şi acuma, ca şi atunci, pavilionul redevenise corabia plu tirilo r rom an­ tice. începură lecturile în doi. M anuela îi cetea „Le M oulin su r la Floss“ . G lasul ei calm şi melodios, cu toată lu ­ m ina accentului francez adus din m uzica F ranţei, întregea farm ecul desuet al textului. . . .„Ce salon bien m euble, avec u n grand piano ouv e rt et l ’agreable vu e d’u n jardin qui descend ju sq u ’ă u n port couvert pour ies bateaux au bord de la Floss, appartient ă M. Deane. La gentille petite dame en deuil, dont Ies boucles de cheveaux blonds to m bent sur une broderie en couleurs, ă laquelle ses doigts sont occupes, est naturallem ent L ucy Deane. Le beau jeune hom m e assis preş d’elle gui se penche pour agacer avec Ies ciseaux le m useau excessivem ent raccourci du „hing-charles“ coucTie a u x pieds de la jeune dame n ’est autre que M. S tep h en Guest, dont la bague en diam ant, le parfum de roses et l ’air de nonchalant loisir au m ilieu du jour (il est m idi) ind iq u en t Ies brillants resultats dus au plus grand m o u lin ă huile et ă l’entrepdt le plu s vaste de Saint-O gg’s . . . “ P ăru l a u riu al M anuelei; glasul ei cum inte ca o intim ă apă de m unte; te x tu l vechi; soarele la ferestrele pavi­ lionului; căderile fru ctelo r coapte; glasuri de păsări . . . „Mon enfant, m a soeur, Songe â la d o u c e u r. . D ar dacă N elu uitase lum ea, lum ea nu-1 u itase pe el. Un b ă rb a t care a r veni zilnic pe jos la o casă în care alt b ă rb a t nu-i, n ’ar p u tea trece neobservat de ochii fe­ m eilor dela ferestrele caselor vecine. D ar u n autom obil care vine de la Iaşi, din două în două zile, oprindu-se la poarta aceleiaşi case în care locueşte o fată frum oasă, tân ă ră şi celebră, — e un fap t public. Cu a tâ t m ai m ult cu cât cel care conducea autom obilul nu num ai că nu era u n necunoscut, dar era un avocat re p u ta t cu soţie deo­

potrivă de cunoscută de toţi negustorii evrei de pe uliţele R om anului. Aşa că autom obilul dela Iaşi devenise un m o­ nu m en t al m ahalagism ului rom aşcan, vizibil din două în două zile. F erestrele R om anului zâm beau. U n zâm bet care ajunge până la Văratec, in tact ca te x tu l unei telegram e oficiale.

E rau alătu ri pe aceiaşi canapea, cu aceiaşi pisică, în aceiaşi tăcere dinspre asfinţit, după o dim ineaţă p e tre ­ cută în livadă, şi o am iază petrecu tă în pavilionul lui George Eliot. Aşa că autom obilul oprit la poartă cu m otorul du­ duitor, veni d rep t a lă tu ri de m irarea şi apoi de îngrijo­ ra re a lor. N elu se ridică, dezm ierdând în treacăt blana pisicei. Se duse la fereastră. Deveni palid caşicum şi-ar fi re s­ p ira t m oartea. Răducu, din autom obilul oprit la poarta casei, în drum , întindea braţele spre el. A nişoara se coborâse, in trân d în ogradă. O văzu apropiindu-se. Auzi zornăitul strid en t al soneriei dela uşă. D in urm a lui, şi din um bră, M anuela văzu şi pricepu. Il privi lung, zâm bi trist, îi dezm ierdă uşor haina, şi trecu în odaia de alături, lăsându-I singur. Nelu deschise uşa casei. A nişoara intră, fără să spue nici-un cuvânt, trecu în cam era de alături a cărei uşă răm ăsese deschisă, şi se aşeză pe aceiaşi canapea. Pisica veni în b raţele ei. Se încolăci, adorm i, şi începu să toarcă. N elu îşi a lătu ră fru n te a de fereastră, privind spre Ră­ ducu. Se ro tu n jise în tim pul vacanţei, se înogrise şi parcă devenise şi m ai băiat. îi zâm bea ro tund ca un fru c t kii P apa Nel, scu tu rân d braţele spre el. îi vedea m işcarea buzelor; „P apa-N el! P ap a Nel!", şi pe m ăsură ce-1 p ri­ vea sim ţea în inim ă, în braţe, în tot trupul, o nevoe de a-1 avea alături, de-a-1 strânge, de-a-1 alinta, de-a-1 ră s­

tu rn a, de-a-1 tăvăli pe jos, de-a se rostogoli cu el în bu­ curie ca în v alurile unei m ări atunci sim ţite. Ii trim ise p rin fereastră o sărutare, două, trei, o sută . . — A nişoara, dă-mi-1. — Stai, Nelule. Se aşeză alătu ri de ea cu ochii uzi, ştergându-şi-i cu dosul palm ei. Răguşise deodată. Vorbea greu şi gâtuit. T ot tăcere, dar altă tăcere, deşi torsul aceleiaşi p i­ sici era singurul ei glas. D inspre A nişoara venea u n parfum de verveină am ărue, care o făcea să apară to t m ai vie în ochii lui, deşi şi-i ţin ea aplecaţi în jos. — Nelule! O privi. Se priviră. Şi ea se înegrise în rum en. P ă rea m ult m ai tân ără. Ochii m ai negri, p ăru l m ai arzător. — Ai slăbit, Nelule, eşti tras, eşti palid . .. Dar avea cearcăne în ju ru l ochilor. —■ Ai slăbit, Nelule, eşti tras, eşti palid . . . Ti tre m u ra u buzele, m ut. Şi deodată Nelu văzu ceva a tâ t de straniu, încât sim ţi o răceală pe inim ă; A nişoara plângea. Lacrim ile îi alu­ necau din ochi dealungul nasului, pe bărbie, şi cădeau cu u n sunet m ic dar clar în tăcerea încăperii. E ra a tâ t de străin ă de lacrim i fiin ţa A nişoarei, încât şi le alunga eu degetele, stângaci, ca pe ceva necunoscut. G estul m ânii cu degetele răsfirate, avea în el ceva naiv şi frust, de copil de ţă ra n care plânge pe câmp, singur, departe de sat. îi luă m âna udă în m âna lui. îi era a tâ t de m ilă de Anişoarâ'> şi a tâ t de p u ţin era deprins să aibă p e n tru ea un astfel de sentim ent, încât gestul lui fu tot a tâ t de stângaci ca, gestul A nişoarei de-a-şi alunga lacrim ile de pe obraz. A nişoara veni înspre el, strângându-se la p ieptul lui. P arcă-i era frig tare. T rem ura. Pisica fugi subt canapeaua ei. D in ce în ce tot m ai ciudat. Ş tia că-i A nişoara. T u­ m ultul tom natic al p ăru lu i ei ard ea lângă obrazul lui. Şi p rin m irosul p ărului ei venea şi u n parfum de v e r-

veină şi ca o undă de petu n ii înflorite, care vestea tr u ­ pul Anişoarei. O sim ţea în b raţele lui tân ără, elastică, voinică; o recunoştea cu toate am intirile arzătoare ale tr u ­ pului. Şi totuşi, m anile lui aveau m işcări de alin tare pură, de duioşie, caşicum a r fi av u t a lă tu ri alt plâns, altă tristeţă. A nişoara tăcea cu u n fel de um ilinţă, de îngenunchiere a frum useţii ei, ghem uită lângă p ieptul lui, cu ochii în ­ chişi. A tunci? . . . — A nişoara . . . E ra o vădită în tre b a re în glasul lui. A nişoara îşi ridică fru n te a în spre el, dar t o t ,alături de pieptul lui, lip ită de el. îl priyi pe subt genele ude. — T u .. . începu N elu în şoaptă gravă, in trâ n d cu p rivirile în fiinţa ei. Nu îndrăznea să-i spue acel cuvânt, „dragoste" — de o sfâşietoare triste ţe sfântă, — stra n iu şi el alătu ri de Anişoara, stran iu ca şi lacrim ile ei, stran iu ca şi duioşia lui — Eu .. . eu . . . te . . . iubesc, vorbi ea cu u n tre m iir care o făcea să scape cuvintele deîndată ce le apuca. R espira învălm ăşit. Şi avea în d rep tu l gurii cutele spasm ului care an u n ţă plânsul copiilor. — Mă iu b e ş ti. .. — De . . . asta . . . m ’am c ă s ă to rit. . . Şi plânsul o ră stu rn ă pe genunchii lui. E ra o m irare în ochii lui Nelu. Cu această m irare, ca în tr ’u n galop cu facle în m âni, trecu peste toate am ăn u n ­ tele vieţii lor comune, ajungând până departe, în biuroul Anişoarei din casa A rişteanu, în dim ineaţa când îi iubise tru p u l şi-i u rîse sufletul. Şi’n goana acestei lum ini, vo r­ bele de atunci ale Anişoarei, strecu rate la sfârşitul unui discurs, îi reap ăru ră: „Acesta e secretul m eu“ . . . Şi apoi îşi ascunsese faţa în g u ra s o b e i.. . — A nişoara, de ce n u m i-ai spus? Şi iar văzu o spaim ă de copil cu ochii dilataţi. A ni­ şoara vorbi cu acelaşi tre m u r în buze şi cu lacrim i re ­ pezi pe obraji.

— Eu . . . n u ştiu, n u p o t . . . să sp u n .. . Avea în plânsul ei o tin ereţă de şaisprezece ani. O înălţă spre el, ridicându-se în picioare, ca pe-o co­ m oară scoasă udă din adâncul apelor. Şi în aceiaşi clipă, gândul M anuelei îl învălui am ar ca o m are m oartă. A vu oroare de el însuşi. D ar m ai de m ult o faţă se to t tu rte a la fereastră, iar se’ntorcea dela fereastră, iar venea. P ână când, ren u n ­ ţând la fereastră, se în d rep tă spre uşa din faţă. Răducu in tră să bată sau să sune în casa necunoscută, unde în ­ tâlnind m ai m ultă um bră decât s’aştepta de-afară, începu să ţipe, dând buzna în o d ae: — P apa Nel! P apa Nel. C ’un salt braţele lui încolăciră g âtu l lui Nelu. Şi în această clip ă,'N elu , u ită tot. în v ia cu viaţa îri braţe. — P ap a Nel, izbuti în sfârşit să vorbească Răducu, — o cucoană m i-a dat u n bilet p e n tru tine. — O cucoană? Luă b iletul din m ân a lui R ăducu. Şi cum în odae era prea întuneric, se duse la fereastră, to t cu R ăducu în b ra­ ţele lui. Şi în lum ina stinsă a zilei, ceti: ,,D u-te cu ai tăi, Nelule. Şi eu m ă duc. Manuela^'b — Plângi, P apa Nel? îl în treb ă R ăducu a ră tân d cu degetul spre obrazul lui. * ★

★

A nişoara şi cu R ăducu îl aşteptau în autom obil. Când le spusese să-l aştepte că vine îndată, R ăducu îl crezuse, d a r A nişoara îl privise a tâ t de um il şi cu atâ ta spaim ă în ochi, încât N elu îi dezm ierdase trist obrajii, spunându-i in şoaptă: — N’ai grijă, vin cu voi. O căută pe M anuela p rin toate odăile. N ’o găsi. Eşl afară. — M anuela!

Nu îndrăznea s’o cheme cu glas tare, ca să nu-1 audă cei din autom obil. O chema încet. D ar nu-i răspundeau decât şoaptele toam nei pom ilor, — M anuela! Cădeau fructe, cădeau frunze, cădeau stele. In tră în pavilion. Lum ina lunii intrase înainteal ui, singură şi veche ca în tr’un pod cu aţe de păianjeni. M anuela nu era nici acolo. Pe masă, volum ul al doilea din „Le m oulin sur la Floss“, neisprăvit, aştepta glasul M anuelei. Nelu îl deschise la ultim a pagină. In lum ina lunii, literile sfârşitului apăreau ca o inscripţie ştearsă a u nui m orm ânt. . . .L’autre iresta toujours solitaire. Sa prom enade ifavorite etait parm i Ies arbres des Fonds — Rouges, que la joie detru ite sem blait encore Tianter comrne u n revenant. La tom be portait Ies nom s de Tom et de Maggie T ulliver, et au-dessous de pes nom s on lisait: La m o rt îes reu n it“. Nelu culese o frunză ruginită din viţa de vie cu poamă coarnă din jurul pavilionului, o aşeză pe ultim a p a­ gină, şi închise ,,T.e moulin sur la Floss“.

Tot Safta le deschise poarta când autom obilul porni. Şi după ce închise poarta, făcu un gest de lepădare, şi spuse p en tru ea: — Ducă-se. Ieşiră din Rom an acoperiţi de stele şi de lună. Şe­ deau alături la volan toţi trei, înghesuiţi unul în altul. — Papa Nel, unde m ergem ? îl întrebă Răducu. — La V ăratec, Răducule, — răspunse A nişoara în locul lui Nelu. — A devărat? se m iră Răducu. Eu credeam că ne în ­ toarcem acasă.

— A devărat, R ăducule, — vorbi Nelu ostenit şi re ­ sem nat. Dacă spune m am a noastră . . . Ca un voal lung b ă tu t de un vânt dulce, b raţu l Anişoarei cuprinse g âtu l lui Nelu, încolăcindu-l. D rum urile erau albe. N oaptea rece. Şi ochii boilor în tâlniţi în lum ina farurilor, gravi şi trişti, ca nişte candele aprinse pe m orm ântul verii.

E P I L OG

De două zile, m ercurul term om etrelor se cobora tot mai adânc su b t zero, in trân d ca un scafandru în feeriile de-argint şi de m ărg ăritar_ ale gerului cu viscol, sănii, stele de A jun, şi cu în v ierşu n ări de viespe la urechile lui Răducu, tocm ai acolo unde fetele îşi pun cerceii. Il înţepau urechile pe Răducu, dar to t n u in tra în restau ran tu l gării, fiindcă R ăducu era convins că m ai cu seamă m agnetul p rivirilor lui va aduce la vrem e trenul m ult aşteptat. Se plim ba p rin viscol ca un boer bătrân care-şi aştepta fam ilia, cu m ânile la spate, în lung şi în lat, aruncând spre şine p riviri de general în clipa defi­ lării. Şoşonii grei dădeau paşilor lui un fel de m ajestate. Era îm brăcat în costum de sky, cu palton b lăn it şi căciuliţă brum ărie aşezată cam pe ceafă. Când plecase de acasă, A nişoara îi înfundase căciula până peste sprincene, îm pachetându-i capul cu urechi cu tot. D ar R ă­ ducu venise la gară singur, în tr ’o sanie cu doi cai şi nu ştiu câţi zurgălăi, ceiace îl obligase să dea căciulii o d e ­ viere cavalerească, sau căzăcească m ai degrabă: văzuse el la circ altfel de căciuli cum num ai cazacii ştiu să şi le pue. M uscal la scară — îl salutaseră toţi tregherii — , acum singur pe peron; îl aştepta pe Papa Nel; la noapte, îl pândea pe Moş Crăciun; iar acasă, m am a făcea tu rte le — şi el îşi um pluse cu m igdale buzunarele paltonului, •— priveghind cozonacii care se coceau în cuptor, având în faţa m arşului lor, ca doi copii de trupă, doi cozonăcei —■ai lui R ăducu — îm podobiţi pe cuşmă cu tre i m igdale şi cinci stafide. A tâtea bucurii se îm bulzeau pe păm ân­ tu l Crăciunului, încât R ăducu se m ira că pot fi şi oameni încruntaţi. Si el era cam în cru n tat, dar se în cru n ta la

bucurii, pdruncindu-le să se m ai astâm pere până la so­ sirea trenului. T ren u l sosi cu b arb ă albă şi m usteţi la fel din ţara lui Moş Crăciun, dus de o locom otivă care sem ăna cu un m otan încălţat. — P apa Nel! P apa Nel! strigă Răducu, oarecum con­ vins că num ai P ap a Nel e la. toate ferestrele şi toate uşile acestui tre n care venise num ai p e n tru Răducu. Nelu coborî cu R ăducu în braţe: ultim ul bagaj p ri­ m it în b raţe chiar pe scara vagonului; tregherii le adu­ ceau pe celelalte. . Sania n u în tâln i în drum ul ei până acasă decât fulgi albi care cădeau pe vârful lim bei lui Răducu, şi Stele clătinate de copii pe la ferestrele caselor, ca nişte catarge cu lam pioane m ulticolore plutind pe apele unei serbări veneţiene. — Nelule! Nelule! îl dojeni A nişoara, caldă, cu obraji încinşi de căldura cuptorului, şi cu m iros de cozonaci, în braţele şi de gâtul lui, privind invazia pachetelor. Cu pestelcă albă, tu lp an pe cap, şi cu obrajii copţi, A nişoara căpăta şi ea dreptul să-şi pue ghetele la soba lui moş Crăciun, făcând concurenţă lui Răducu. —■ Mi se pare că moş C răciun nu 'te -a uitat, — îi şopti N elu cu buzele în urechea ei. D ar R ăducu îi pândea, cu capul strâm b, ca un câne de vânătoare, la vederea puştei. — Ce m ai e nou pe acasă? în treb ă N elu cu glasul ipo­ crit ridicat, scoţindu-şi blana şi scuturându-se de frig. — Mai nimic. T urtele, cozonacii. . . şi ai o scrisoare dela Paris. * ★

★

Scrisoarea lui Roro îl aştepta de dim ineaţă pe biurou, aşezată de A nişoara deasupra revistelor, ziarelor şi co­ respondenţei sosite în tim p u l absenţei lui. Mai aşteptă încă şi după sosirea lui Nelu, fiindcă astfel de scrisori nu se cetesc cu grabă juvenilă, n u se zmulg ca la optspre­ zece ani, când bătaia de inim ă din piept vrea să în tâ l­

nească b ătaia de inim ă din rân d u ri; cî se cetesc cu recu­ legere, calm şi răbdare, după ce viaţa s’a potolit, la cea­ sul intim al am intirilor de altădată. Aşa că dintâi băură ceaiul, toţi trei la m asa cu sa­ m ovar de aram ă, pe care cozonacul din mijloc, u m flat de splendoare, îl com pătim i. Apoi, A nişoara dădu drum ul lui R ăducu la scăldat, în odaia de bae. Ei, din etac, îl ascultau. Răsboiul lui cu apa caldă şi cu fanfare de glas sub­ ţire, dură deajuns de m ult, până când glasul A nişoarei îl sili să inre în arm istiţiul pijam alei şi papucilor de noapte, pe urm ă în pacea provizorie a pledului din b ra ­ ţele lui Nelu, ş’apoi în pacea definitivă a patului. — Dormi, Răducule? — Dorm. ■ — Dacă nu dorm i, să ştii că nu vine Moş Crăciun. — Dorm, dacă-ţi spun . . . D upă ce eşiră am ândoi, R ăducu deschise ochii cu dâr­ zenie, şi începu să recite: nu dorm, nu dorm, nu dorm : nu m ai m ult de cinci-şase ori. Şi adorm i cu capul pe m arginea patului, dincolo de perna som nului. D ar som­ nul îl găsise şi acolo, pe vârful cel subţire al genelor a tâ t de apropiate de cer încât som nul începe ca un curcu­ beu.

„Dragă Nelule, „Prin m ine îţi spun „La m u lţi ani" toţi cei de aici, afară de gem enele M anualei, care nu ştiu să vorbească. Toată fam ilia e în jurul lor. închipuieşte-ţi că tata şi m am a au descoperit copiii abea la Paris! Până acum a nu aflaseră că există copii frum oşi .şi în leagăn. Ce ofensă pentru noi! Dar ce omagiu p entru Manuela. E aşa de flatată de succesul fetiţelor ei, încât se înroşeşte virg i­ nal la fiecare com plim ent. E neschimbată, N elule. Ă lă-

turi de ea, cu toate că-i mam ă, am im presia că m ibătrănesc. De asta vreau deocamdată să m ă bucur de viaţă la Paris. Graţie fam iliei Vautier, am hotărît pe tata şi pe m am a să m ai stăm două săptăm âni după vacanţă. Voi trim ite la şcoală un certificat iscălit de o som itate medicală, recom andând directoarei să-l înrăm eze şi să-l păstreze în cancelarie. Aici, N elule, e m are veselie. Parisul se pregăteşte de sărbători cu nişte vitrine care te fac să regreţi că n ’ai zece ani, şi să te binecuvântezi că n ’ai copii în aceste vrem i de criză. Lucien e un copil mare. Foarte serios, pedant şi îndă­ rătnic la treabă, când vine acasă intră în recreaţie. N um ai som nul gem enelor m ai pune surdină acestui tată n e v e ­ rosim il care în orice şcoală ar avea trei la conduită. M anuela e fericită, Nelule. O spun cu mână pe cruce. N u în genul lui Lucien. El zburdă fiindcă o adoră. Ea se lasă adorată, surâzând îngăduitor, şi îşi adoră fe ti­ ţele. Ştii că nu m ai cântă? Da-da. A renunţat. Pretinde că şi-a pierdut glasul. N im eni nu îndrăzneşte să o con­ trazică. Nici eu n ’am insistat. N um ai ţie îţi spun că-m i pare rău. Răm âne între noi. Papa s’a îm prietenit cu Mărie Vautier: o învaţă pa­ sienţe, şi ea îl învaţă să deslege şarade . . . “

— Nelule, R ăducu a adorm it. Mai ai treabă? —• Nu. Mergem, D esfăcură pachetele depozitate în biurou, şi încărcaţi de daruri, suiră scările încetişor, in trâ n d în vârfu l pi­ cioarelor în odaia lui Răducu. Se desvelise. Parcă alerga p rin somn. Il acoperiră la loc, înfăşurându-1. T ru p u l lui avea inocenta g reu ta te a som nului copilăresc, şi m irosea a m ieluţ, a săpun de M ar­ silia şi a pastă de dinţi. A lineate în faţa caloriferului, toate încălţăm intele lui Răducu aşteptau ca o flotă. G hetele cu patine în şu ru ­ b ate în talpă — aduse dela B ucureşti — întregiră superb şirul, având însă câte o m andarină de carton cu felii de m arm eladă, drept întâi călcâi dulce înaintea celor ale

avântului sportiv. Moş C răciun venea din veacul nou: c’o m inge-de football, cu alta de volley, cu zestrea pingpong-ului . . . — Nelule! Nelule! T are îl m ai răsfeti! — Sst! O luă în b raţe din odaia lui Răducu, aducând-o în etacul lor unde ardea în sobă — unica sobă a casei — un foc în care A nişoara adunase toţi tran d afirii verii, toţi macii arşiţei, toate rubinele toam nei, un foc care era grădina ei, fereastra ei spre vis şi spre absurd, a lta ru l ei p ă g â n .. . Şi după ce-o ţin u în d rep tu l sobei, încălzind-o, lu ­ m inând-o, legănând-o, o culcă în pat, a tît de văratec fie r­ binte şi-atât de tom natec roşie, încât patul fu ca iarba pe care au c'ăzut piersicele coapte şi frunzele de aur.

în casele iMinicilor de odinioară, era câte un bulgăre de cristal care păstra c'a]:)tiv în cerul transparenţei lui, un peisaj naiv do iarnă, l'ăcut de .degetele unui m eşter dela Niirenberg. Şi dacă răstu rn ai în m ână m ingea s tră ­ vezie, începea c’un tre m u r alli o fulguire, se înteţea, se îndesea, ş’apoi ningea bogat şi blând, m olatec şi lânos. Astfel fu evocarea care epilogă în miez de noapte a A junului, viaţa M anuelei Călugării. Un cristal p u r ca lacrim a, în care, răstu rn a tă de am intire, fulgui ninisoarea de dem ult, pe o fetiţă cu cozi aurii, ochi negri şi obraji rurbeni, venită cu Steua Crăciunului la scara casei dela Silivestri. D ar glasul M anuelei nu m ai era. Toate cântecele ace­ lui glas, m ute răm âneau pe veci, ca stelele stinse. Şi ninsoarea pe care N elu o vedea la fereastra etacului în care dorm ea A nişoara cu obrazul pe b ra ţu l lui, ninsoarea care-şi căpătase odinioară florile dalbe din gla­ sul de argint tâ n ă r al M anuelei, acum nu mai era decât pulberea veche a tim pului mort. Borsec, Vila Saint-Sauveurs, 14 august 1934

SFARSIT

T i p a r u l e x e c u t i i l (a : I m p r im e r i a „ A R D E A L U L " C luj B - d u l 22 D e c e m b r i e n r . 146 R o m ân ia Comanda nr. 414/11)93

. Vraeaii.li

EDITURA TRIBUNA CRAIOVA

P. hc.

ISBN 973-9119-25-5

Lei 1500