Ioana

Fata din autobuz Motto: � Vedem o femeie, ne gandim ca va fi batrana, numai ca nu o vedem imbatranind. Dar, in anumite clipe ni se pare ca o vedem imbatranind si ca simtim cum imbatranim impreuna cu ea: acesta e sentimentul aventurii.� (J.P.Sartre-Greata) O zi ca oricare alta, acelasi autobuz, aceiasi oameni ocupati doar de grijile zilnice, care se privesc fara sa se vada, acelasi formalism, aceleasi mirosuri...Pana si locurile par sa se fi pastrat din ziua precedenta...batrana din fatza mea cu sacosa in care se vad niste fructe zbarcite pe care va incerca sa le vanda in piata, tipul cu diplomat in mana si care pozeaza in om de afaceri parand foarte concentrat la ziarul pe care-l studiaza, probabil din reflex pentru a nu-i surprinde nimeni privirea, elevii in drum spre scoala, care rad zgomotos si-si povestesc cuceririle amoroase, mirosul strident de parfum ieftin care vine de undeva din spate....si toti ceilalti, sunetul ce pare sa se auda la intervale regulate, aproape cu o precizie de metronom al usilor. Privesc in jur si ma feresc sa ma uit prea atent la cineva anume, ma gandesc ca poate cineva face acelasi lucru cu mine...nu azi, nu aici, nu la ora asta, de fapt cred ca nu mi-ar placea sa se intample asta niciodata. Privesc absent pe geam si mintea imi zboara la unvers din Guinsburg# "world is a mountain of shit"...nu mai stiu continuarea(am stiut-o oare vreodata, sau doar versul asta?). Totusi...brusc incep sa simt ca ceva s-a schimbat de la ultima oprire, se simte o briza usoara, un miros de primavara, de soare, de ceva ce poate descreti fruntile. Incerc sa caut sursa discret, fara sa-mi intorc capul prea ostentativ( o sa creada ceilalti ca am innebunit) de ce oare ma intereseaza ce cred ceilalti?, eram convins ca nu, desi faptul ca ma deranjeaza sa fiu privit ca un cobai ma face sa ma contrazic. Hmmm, autoanaliza o las pe alta data, acum singurul scop e sa vad sursa, sau macar s-o pot localiza. Nu poate fi prea greu, in definitiv �ne cam stim� cei din autobuz, cel putin din vedere...E prea departe., nu o vad; am spus �o� pentru ca banuiesc ca e femeie, dupa parfum. Nu, nu sunt obsedat de mirosuri, dar mi-a placut Suskind#(. Ar trebui sa ma dezobisnuiesc sa gandesc cu emoticonuri, dar vorba reclamei �that�s too strong for me�#. Usile se deschid, se inchid si momentul de magie dispare. A coborat! Nu am vazut-o si nu cum sa o caut cu privirea in statie, in ce directie sa ma uit? Mumur printre dinti o injuratura si tot ce pot spera e sa o vad maine. Am ajuns in statie mai repede, prea repede cred, sudez tigararile, asteptand autobuzul, autobuzul meu, cu toate ca au au mai trecut cateva....In sfarsit a venit. Urc si incerc sa gasesc un loc unde sa stau, nu pot sa-mi reiau locul obisnuit, ar insemna sa nu o vad , asta in cazul in care va urca(totusi sa nu cobesc). Raman in picioare, desi autobuzul e pe jumatate gol si astept... Parca azi merge mai incet decat de obicei; se apropie statia... Mi-e frica sa privesc usa si sa vad ca nu va urca sau ca nu o voi recunoaste( din nou- DE CE COBESC?), totusi ca o masura preventiva o sa ma uit pe geam, pe partea opusa...ma simt ca Orfeu care nu are nu are voie sa priveasca inapoi. Daca nu ma uit sigur va urca, hmm se pare ca sunt si superstitios...Aud usile deschizandu-se, incet, ca in relanti, daca as putea sa imi blochez si celelalte simturi, sa incremenesc pana cand le voi auzi inchizandu-se si o voi sti inauntru, sau cel putin ca nu a urcat...ca nu am speriat-o. Nici nu stie ca exist, deci ar fi imposibil, totusi...A urcat!, simt asta , e aici, ramane s-o si caut cu privirea, sau...sa mai astept? Am pornit...Imi intorc capul...O identific usor, nu o mai vazusem niciodata. O privesc cu coada ochiului si sunt tentat sa compun in minte povestea ei, sa incerc sa aflu cine e, de unde vine, unde a fost pana acum, daca e casatorita, daca...daca ...daca. Ciudat, de cand a urcat nu mai percep altceva decat prezenta ei, e ca si cum autobuzul ar fi gol, nu existam decat noi doi-ea intr-o parte a Styxului#, eu in cealalta. Simt nevoia sa fac ceva eroic, sa ies in evidnta, sa o salvez, desi s-ar putea ca eu sa fiu cel care are nevoie de salvare. Oricum pentru ea eu nu exist, nu inca cel putin...Totusi, sunt constient ca e

posibil sa raman pentru ea un anonim, unul din multime. A coborat( deja?!). Nici nu am vazut-o bine...Maine...Poate maine voi reusi sa vorbesc cu ea, sau cel putin sa ma fac observat... Au trecut deja doua saptamani de cand o cunosc pe Diana#(de fapt nu o cunosc ci mergem 3 statii cu acelasi autobuz si nu stiu cum o cheama dar trebuie sa-i spun cumva). Ca sa fiu sincer nu stiu nimic despre ea, nu am schimbat nici un cuvant, nici macar un salut...O privesc in fiecare dimineata si incerc sa imi imaginez diverse scenarii, moduri de a o aborda(oare imi doresc intr-adevar sa o cunosc? Sau prefer sa raman un admirator din umbra, desuet, poate chiar patetic...Sau visul e mai important decat realitatea? Ce as putea pierde daca-i vorbesc? Nu stiu, nimic...sau poate totul?Daca nu avem despre ce vorbi? Daca e casatorita? (hmm, nu cred, nu are verigheta) Daca ma crede nebun sau psihopat? Daca e ea vreo � Vaduva neagra� si imi pune otrava in cafea?( acum ma flatez, de ce ar vrea cineva sa ma omoare?-o voce imi sopteste �de ce nu? Crezi ca tot ce se intampla trebuie sa aiba vreun sens? Ce, criminalii in serie au nevoie de motive?� TACI! ( sunt dus rau de tot, nu e de ajuns ca vorbesc singur, acum am ajuns si sa ma cert...tot cu mine). �Oricum daca ti-ar pune otrava-n cafea ar insemna ca macar ai avut curajul s-o inviti si...a mai si acceptat� isi incheie vocea monologul. De fapt singurul lucru care ma opreste cu adevarat e un fel de frica, frica de a-i vorbi si de a-mi da seama ca de fapt nu avem ce vorbi, ca apartinem unor lumi diferite, teama de dezamagire, teama ca starea de buna dispozitie pe care mi-o creeaza vederea ei poate sa dispara, desi e posibil ca starea respectiva sa se pastreze si in continuare, de ce nu, poate va deveni candva o stare permanenta(� stii ce? Acuma deja exagerezi, de unde atata optimism?Wake up! Pastreaza-ti capul pe umeri!�). Au mai trecut cateva zile, incerc sa nu le mai numar, simt ca daca nu voi vorbi, �Diana� va deveni la randul ei o rutina zilnica, va deveni �fata careia nu-i voi spune niciodata nici un cuvant de teama sa nu se destrame�, dar acum e posibil sa devina si ea doar un alt calator, o persoana a carei prezenta nu o voi mai simti, iar lipsa ei nu-mi va mai trezi nici un sentiment, va deveni o viitoare batranica care vinde mere, sau o fosta eleva de liceu...M-am hotarat sa-i vorbesc, nu stiu care va fi reactia ei, poate ca nici nu are importanta prea mare. Imi fac singur curaj, ma apropii... Ma scuzati.... Sfarsit ? # Poet american din secolul XX, fondator al curentului �beat�( nu stiu exact cum se scrie numele poetului) # P. Suskind, scriitor german, autor al romanului Parfumul # La inceputul anilor 90 circula in Romania o reclama la o guma de mestecat, imi scapa numele # Pentru mai multe amnunte amanunte despre Styx, Orfeu si Euridice eventualii(se scrie cu doi de i?) cititori sunt rugati sa citeasca Legendele Olimpului de Al. Mitru, asta in cazul in care, vorba profesorului A.Husar stau prost cu mitologia # cititorul nu trebuie sa caute vreo simbolistica a numelui, sau a cifrelor, decat daca isi doreste sa vada ceva complicat intr-o poveste simpla.

Regasire

Degeaba ne dorim sa fie la fel ca la inceput, degeaba incercam sa reparam ce am gresit in trecut, degeaba cautam motive, scuze pentru tot ce s-a intamplat, nu se mai poate, deoarece odata cu plecarea ta neanuntata si total neasteptata ai luat ceva din inima mea, ceva ce mi-a lipsit in tot acel timp in care am fost departe

de tine si care lipsindu-mi m-a schimbat foarte mult: mi-am schimbat rationamentul, comportamentul, atitudinea fata de toti cei din jurul meu, stilul de viata�totul; ai luat o parte din mine, care a fost meleu alaturi de tine oriunde ai mers si care a vegheat asupra ta, fara ca tu sa sti. Sufletul si inima imi sunt ravasite, bratele mele tanjesc dupa trupul tau, dupa pielea ta fina si asemeni lor trupul meu tanjeste dupa atingerea ta usoara si delicata. Ochii mei vor sa-ti vada din nou chipul luminous, sa vada acel zambet ce putea cuceri pe oricine, zambetul ce-mi stergea lacrimile neastamparate si reci, zambetul ce mi se daruia pentru a-mi inveseli inima. Buzele mele fragede doresc cu ardoare sa le intalneasca pe ale tale, sa danseaze impreuna pe cele mai romantice melodii frantuzesti, sa simta dulceata ca de miere a buzelor tale moi si catifelate care nu se dadeau inapoi de la nimic. Trupul meu inca vibreaza de la ultima ta atingere, e o vibatie placuta si plina de durere. Gandul meu zboara mereu la tine, la ce va fi maine, daca te vei mai intoarce la mine, daca iti voi mai vedea vreodata ochii, daca iti voi mai simti vreodata respiratia racoroasa pe gatul meu infierbantat, daca si iar daca� o mie de ganduri imi trec prin minte, zeci si sute de idei de care am tem, pe care as vrea sa le alung din capul meu dar nu pot; daca le-as alunga as risca sa pierd incetul cu incetul amintirea ta, sa pierd si putinul ce mi-a mai ramas, as risca ca inima mea sa se transforme intr-o incapere cu patru pereti, cu un singur geam acoperit cu o folie neagra si groasa prin care nu se poate vedea nimic, cu o usa inchisa si inauntrul incaperii doar o gramada mare de nisip pe care ai lasat in urma ta, nisip fierbinte care astepta sa vina cineva sa deschida usa, sa-l racoreasca, sa dea jos acea folie grea care il impiedica sa vada frumusetea vietii. Zilele au trecut greu si eu incepeam sa imi pierd speranta. Cu timpul m-am imbracat din ce in ce mai mult, m-am sigilat de restul lumii asteptand un semn de viata de la tine, asteptand sa te intorci la mine�. Si te-ai intors doar ca� acea parte din inima mea, din mine, ce fusese alaturi de tine a ramas acolo, acolo departe, undeva departe, int-un colt intunecat. A ramas plangand, gandindu-se ca te-a pierdut�. Te-ai intors cu Ea�. Si vazandu-te cu Ea mi-a ingetat inima atat de tare incat s-a spart in mii si mii de bucatele mici si neinsemnate in fata ei. Ochii ei tradatori au dat-o de gol din clipa in care am zarit-o alaturi de tine, i-au aratat adevarata fiinta in fata mea, cea pe care tu nu o puteai vedea deoarece acum erai sub vraja ei puternica. Ea� o silueta zvelta, cu un par blond ca lanul de grau in plina vara, cu ochii mici si negri, plini de ura la adresa mea si la a tuturor celor din jur, cu niste picioare lungi si subtiri ca ale unei berze. Ea� frumoasa din toate punctele de vedere in exterior si din orice unghiuri ai privi, dar cu o inima diabolic de murdara in interior, o inima ce-mi invadase teritoriul, ce furase ceva din mine.. furase amintirea ta, privirea ta, mi te furase pe tine. Nu te mai pot iubi, nu te mai pot privi ca inainte, ochii mei nu se mai pot scalda in marea albastra si limpede din adancul ochilor tai, mainile mele nu te mai puteau atinge nu-ti mai puteam simti caldura trupului tau falnic. S-a terminat. Acum ca esti sub vraja ei nu te voi mai putea vedea niciodata. Au trecut ani de zile in care am suferit si m-am inchis in mine crezand ca e cea mai buna cale de a te inlatura, de a nu ma mai gandi la tine; dar aceast lucru nu s-a putut intampla. Ma gandeam mereu la tine, daca mai esti cu Ea, daca esti bine, daca ai plecat lasandu-ma iarasi in urma fara un simplu � Ramas-bun!� , daca m-ai uitat definitiv� Mi-a fost foarte greu toti acesti ani, in fiecare minut ma apasau tot felul de intrebari, nu ma puteam concentra la nimic.. in mintea mea erai doar tu si incercam sa scap, sa te alung undeva departe in adancul meu unde sa uit de tine si totul sa fie bine; tot nu se putea. Pur si simplu era prea greu sa te las in urma mea. Ma hotarasem. Nu mai avea rost sa stau inchisa in casa, inchisa in mine. M-am dus la dulapul cu hainele mele, am cautat si am cautat imbracamintea perfecta gadindu-ma ca poate voi da de tine. Am cautat ore intregi si am gasit; o rochie visinie, sclipitoare, ce-mi acoperea trupul pana la genunchi, era rochia care intr-o vreme atragea privirile tuturor� mi-am zis �de ce nu?�,� daca ne vom intalni poate ca se va intampla ceva, poate ca se va aprinde din nou o scanteie

intre noi doi�� Mi-am luat rochia si m-am dus la oglinda..arata la fel de superb pe mine ca intotdeauna. Eram atat de sigura pe mine, incat siguranta aceasta incepuse sa ma sperie putin si pe mine. Mi-am scos trusa de machiaj pe care o ascunsesem demult fiindu-mi inutila atunci; un strat subtire de pudra mi-a acoperit fata intr-o clipa, luciul de buze pe care il aplicam cu atata grija sclipea chiar si in intuneric. Folosisem putin fard de pleoape si dadusem genelor mele de doua ori mai mult volum cu o mascara de la Rimmel London� aveam un machiaj discret, facut cu atata grija, impecabil. Am luat crema de maini si mi-am pus putin in palma stanga, apoi am inceput sa frec incet ambele maini pana cand crema mi-a intrat in piele; am luat peria si am inceput sa-mi periez incet si delicat parul lung si matasos si mi l-am prins intr-un coc mic la spate. Inainte sa plec m-am dus la oglinda, m-am privit timp de cateva minute si mi-am zis ca ceva nu e bine; mi-am desprin parul, l-am scuturat timp de cateva secunde si l-am lasat sa-mi cad ape umerii goi. M-am dat cu parfum pe gat si pe incheietura mainii. Avea un miros rafinat ce putea cuceri pe oricine. Acum totul era perfect; m-am dus la usa, m-am incaltat cu pantofii negrii care sclipeau la lumina, am pus mana pe clanta si mi-am spus ca daca nu se va intampla astazi nu se va mai intampla niciodata. Iesisem din casa cu un aer misterios, divin si unic. Fata imi radia in bataia razelor puternice si neastamparate ale soarelui care se raspandisera apoi pe tot corpul meu dandu-mi o infatisare ca de inger; fondul de ten sclipea discret, iar privirea imi era indreptata inainte si ochii erau hotarati sa iti ofere cea mai adanca privire de pana acum, sa te cucereasca. La scurt timp dupa ce iesisem din casa m-am intalnit cu o prietena si am mers impreuna. O cheama Roxana si imi era cea mai buna prietena. Mi-a spus ca era ingrijorata deoarece nu dadusem nici un semn de viata de foarte mult timp si imi ceruse o explicatie; nu aveam de ales, nu o puteam minti asa ca i-am spus tot ce se intamplase. I-am spus ca nu puteam sa il uit dupa doi ani de zile fericite, zile ca de basm si ca vreau sa fie totul ca la inceput: iubire adevarata, pasiune si sinceritate; ca il vreau inapoi. Era ora paisprezece si cinci minute. Ne-am vazut de drum vorbind si impartasindu-ne una alteia diferite sentimente si trairi. Timpul trecea foarte repede; era deja ora douazeci si doua si patruzeci si noua de minute. Imi pierdusem speranta si la fel si Roxana. M-am oprit o clipa, am tras aer in piept si dezamagita i-am spus sa mergem acasa. Ne-am intors. Am inceput sa mergem inspre casa. Drumul era destul de lung si era ora douazeci si trei fix. Afara era intuneric si nu prea vedeam bine. Oricum nu erau oameni pe strada. Deodata in fata noastra, departe, au aparut doua siluete; imaginea era neclara, dar cu cat se apropiau acele doua persoane mi se parea ca unua dintre acele doua persoane semna cu tine. Si eu si Roxana ne uitam atente si �. Da, erai chiar tu cu Ea� Speranta pe care o aveam cand plecasem de acasa imi adunase toate bucatelele din inima sfaramata de tine si acum era din nou intreaga si batea mai tare ca niciodata � cred ca si tu m-ai recunoscut pentru ca te-ai uitat atent la mine timp de cateva secunde iar Ea mi-a aruncat o privire plina de dispret. Eu mi-am luat un zambet pe buze, o privire patrunzatoare, hotarata si curajoasa dar tu ti-ai intors privirea spre Ea si i-ai zambit in timp ce ea iti vorbea. Ai trecut de mine si eu am ramas pe loc. Ochii imi erau inecati in lacrimi si incet o lacrima mi se prelinse pe obraz, urmata de alte lacrimi pline de durere� Roxana m-a dus pana acasa si m-a intrebat daca nu vreau sa ramana la mine peste noapte�dupa o clipa de cugetare am zis ca ma voi descurca si mi-am luat adio. A doua zi a venit la mine dar nu i-am raspuns. Asa s-a intamplat timp de trei zile. Pur si simplu nu voiam sa vad pe nimeni, voiam sa fiu singura, doar eu si inima mea indurerata. Zilnic ma uitam pe geam, dar nu indrazneam sa ies afara, era prea multa ura, prea multa durere. Trecusera cateva luni de cand nu te mai vazusem. Incercam sa iti gasesc scuze, incercam sa te iert, nici nu-ti poti imagina cat de tare ma durea; in unele zile nici nu mancasem nimic, stateam doar si ma gandeam la tine, plangeam; nu dormeam noptile� era un adevarat chin. Dar pe mine nu ma mai durea atat de tare deoarece deja ma obisnuisem cu durerea si credeam ca nimic nu poate fi mai rau de atat,

credeam ca nimeni si nimic nu ma vai mai putea vindeca, credeam ca te-am pierdut pentu totdeauna. Poate ca destinul a facut ca intr-o seara de sambata, la data de zece iunie, sa ma uit pe geam timp de cateva minute si sa observ doua persoane� erai tu din nou�doar ca atunci nu mai zambisem, eram ranita si imi era prea greu; te priveam doar atent . Tu te uitai in ochii mei si eu in ai tai. Ea te tinea de mana si iti vorbea, dar tu inca te uitai la mine si dintr-o data vazand ca eu nu actionez sau probabil ca nu mai am sentimente pentru tine ti-au curs usor niste lacrimi pe obraz pe care incercai sa le ascunzi�. Am iesit in poarta uitandu-ma in urma voastra. M-am inselat; vazand lacrimile din ochii tai m-a durut mai tare decat atunci cand te-am vazut prima data cu Ea si mi-am dat seama ca tu inca ti la mine� Si in clipa aceea toate sentimentele care le aveam fata de tine au iesit la iveala, poate ca se saturasera sa stea inchise in locuri intunecate sau poate ca de data asta ma-ai vrajit tu pe mine. Stateam nemiscata si priveam cum voi doi va indepartati tot mai mult si ma gandeam intr-una la cea fractiune de seunda in care ti-au curs lacrimile; inima a inceput sa-mi bata cu putere si cu cat nu va mai vedeam cu atat batea mai tare si in cateva secunde o luase razna�. In noaptea aceea nu am dormit, ma gandeam la ce se intamplase putin mai devreme si revazusem de zeci de ori lacrimile cazandu-ti pe obraz in jos. Acum eram mai puternica ca niciodata, acea lacrima parca mi-a dat puterea sa cred din nou in mine m-a facut sa cred ca dragostea nu se pierde atat de usor, sa cred ca sentimental acela poate ramane la unele persoane chiar si in situatii critice. Acum eram sigura pe ceea ce voiam� si ceea ce voiam erai tu, te voiam inapoi�. Voiam sa fac absolut tot ce imi statea in putinta pentru a te recupera. Gandinduma la seara trecuta eram sigura ca de data aceasta voi reusi. Ma pregateam sa ies din casa cand imi suna telefonul. Primisem un mesaj�era de la Roxana. Imi scrisese ca tu ve pleca peste doua zile inapoi cu Ea. Nu-mi venise sa cred� Am imediat dupa ce am citit mesajul am sunat-o si am intrbat-o de unde a aflat; ea mi-a zis ca a aflat de la un prieten de-al tau; ca vei pleca din nou. Nu puteam permite sa te mai pierd inca odata mai ales ca stiam ca inca tineai la mine, chiar nu puteam permite asa ceva. Iti trimisesem un mesaj sa ne intalnim undeva. Eu ajunsesem ininte iar tu ai venit cu Ea. Nu puteam sa-ti spun in fata ei ca te iubesc si ca mereu m-am gandit la tine, ca mi-era dor de tine; ca voiam sa fim din nou impreuna si deoarece Ea nu voia sa te lase singur cu mine a trebui sa renunt la gandul de a incerca sa ne impacam. Am plecat acasa cu lacrimi in ochi sperand ca voi gasi pe altcineva pe care sa-l iubesc la fel de mult ca pe tine� Era ora douazeci si trei si cincizeci si cinci de ninute. Adormisem. La ora douasprezece noapte suna telefonul; era tot un mesaj doar ca de data acesta era de la tine �. Cand ti-am vazuth numele pe ecran inima a inceput sa-mi bata din ce in ce mai tare si aveam emotii; habar nu aveam ce puteai sa imi mai spui si sincera imi era putin teama de ce va contine acel mesaj�o fi de bine sau de rau? Am inceput sa-l citesc: � Imi pare rau ca nu am venit astazi singur, chiar mi-as fi dorit sa fim singuri macar cinci minute sa mai vorbim si noi�, dupa ce citisem aceste cuvinte un zambet mi s-a asternut pe fata, apoi am continuat: � Ea o sa plece in noaptea asta la ora trei , iar eu dimineata la ora unsprezece. Imi pare rau ca trebuie sa afli asa dar nu am de ales�daca as avea motiv sa raman poate ca ar fi altceva. Si iarta-ma ca nu am dat nici un semn de viata cand am venit dar credeam ca m-ai uitat, poate ca ai pe altcineva si credeam ca era mai bine sa nu te deranjez�.. Nu stiu cand o sa mai vin, poate nu voi mai veni deloc dar sper ca noi doi sa ramanem amici�. Noapte buna!�. Dupa ce citisem aceste randuri mi-am dat seama ca el defapt nu voia sa plece si poate ca venise inapoi doar pentru mine..cine stie�. M-am decis sa merg pana la el inainte sa plece si sa incerc sa indrept ceva, mai bine mai tarziu decat niciodata�.poate nu era inca tarziu� La ora sapte dimineata eu inca nu putusem sa adorm. M-am imbracat frumos si eram pregatita sa-i spun ce simt intr-un mic discurs pe care il pregatisem toata noaptea. Ajunsesem la el acasa la ora noua si trezeci si cinci de minute . Sunasem la sonerie. Nu a raspuns nimeni. Am mai sunat inca o data; din nou o tacere apasatoare�. Incepusem sa-mi fac griji�daca a plecat deja? Era prea devreme, nu putea sa plece� Am mai asteptat putin dar in zadar� M-am intors pregatindu-ma sa

plec cand s-a deschis usa�erai tu� iar eu mi-am zis in gandul meu � Slava Domnului ca nu ai plecat!!!!� . Te-ai apropiat incet de mine si mi-ai spus: Buna, nu ma gandeam c-o sa dau de tine aici� mai ales dupa seara trecuta� Buna� Pai ti-am citi mesajul si ma gandeam sa vin sa-mi iau ramas bun, nu ca data trecuta, ochii incepura sa-mi lacrimize. Imi pare rau�. Nici nu mai am cuvinte, credeam ca va fi mai bine pentru noi, credeam ca ne vom putea rezolva problemele, credeam ca putin timp departe unul decelalalt ne va ajuta� Ei bine nu a ajutat... deloc si in plus tu ai venit inapoi cu ea! Ii reprosasem eu nervoasa. Imi pare rau� Nu stiu de ce am facut acesta alegere.. dar vreau sa-ti spun ceva si sper sa fi gata sa ma asculti�. Am sa incerc� l-am interupt eu. Ei bine de cand am plecat mi-au spus prietenii ca tu ai plans mult dupa mine si parca mi s-a rupt sufletul cand am auzit, nu stiam ce sa fac, nu puteam veni chiar nu puteam desi imi doream sa fiu alaturi de tine, ma gandeam in fiecare seara la tine si incercam sa iti scriu e-mailuri dar nu gaseam cuvinte, apoi am incercat cu scrisori dar tot aceeasi problema era� nu gaseam cuvintele potrivite, stiam ca tiam gresit si nu stiam cum sa incep am cateva scrisori aici la mine� speram sa am ocazia sa ti le citesc candva� Aceasta e una dintre ele: � �.mie dor de tine de mor deabia astept sa vin acasa si nu stiu cat mai pot rezista �. dar o sa vin cand o sa pot, te iubesc din toata inima dragostea mea si vei ramane pentru totdeauna dragostea vietii mele, te iubesc din toata inima si sper sa fie la fel cand o sa vin acasa doar la asta ma rog din toata inima in fieacare seara; sa fie la fel cand vin acasa, sa ma iubesti la fel cum ma iubesti acum si cum mai iubit pana acum. TE IUBESC din toata inima si te voi iubii mereu�� Aceasta scrisoare am incercat sa ti-o trimit la doua saptamani dupa ce am plecat, dar nu am putut. Nu credeam ca este destul de buna, nu credeam ca sunt cuvintele potrivite si mai ales nu credeam ca o sa ma ierti pentru ca am plecat asa doar pentru ca iti spusesem aceste cuvinte. Nu am dormit toata noaptea si ma gandeam sa iti trimit un mesaj inainte sa plec ..il pregatisem pe o foaie. O am si acum la mine dar nu vreau sa iti tin un discurs, vreau sa-ti spun ce am pe suflet�. Inca te iubesc si cand tiam vazut atunci ochii nu stiam ce sa fac, nu stiam daca voiai doar sa-mi faci rau sau daca chiar voiai sa te apropii de mine si in noaptea aceea m-am plimbat cu ea de mai multe ori prin fata casei tale doar in speranta ca te vei uita pe geam, imi doream enorm sa te vad si dorinta mi s-a indeplinit. M-am bucurat nespus cand team vazut dar cand ti-am vazut privirea am incremenit, nu stiam ce sa fac credeam ca ma urasti ca nu mai ai sentimente pentru mine si cand mi-ai trimis mesajul a venit si Ea cu mine.. e foarte geloasa; de cand am cunoscuto ii povesteam de tine; cat de frumoasa esti, cat de minunata esti, cat de mult ma iubesti si ii spuneam cata nevoie aveam de tine acolo si nu stiu poate ca imi lipseai prea mult si credeam ca voi gasi in ea macar ceva din tine� dar nu a fost asa; Ea mi-a facut doar rau si desi voiam sa ma despart de ea nu puteam pentru ca stiam ca pe tine te pierdusem deja si imi era teama sa nu o pierd si pe ea� nu e ca as tine la ea mai mult ca la tine; nu stiu cum sa iti explic, imi este foarte greu. Sper sa intelegi si sper ca o sa ma poti ierta vreodata� Vorbele tale, spusesem eu cu lacrimi mari in ochi, nici nu mai am cuvinte� nici nu stiu de unde sa incep� In primul rand acea scrisoarea pe care mi-ai citito e minunata si sa sti ca si eu m-am gandit mereu la tine si te iubeam enorm si nu conta ce imi scriai, eu voiam doar sa stiu ca esti bine; jumatate din timpul care l-am petrecut acasa cand tu erai plecat plangeam si ma simteam ingrozitor, mi se rupea sufletul si cand te-am vazut cu Ea parca ma durea inima, era ca si cum s-ar fi spart in mii si mii de bucatele marunte care s-ar fi imprastiat in corpul meu, parca voiau sa ma faca sa te urasc, dar nu puteam eu te iubeam chiar si atunci cand ma raneai ingrozitor de tare si atunci in acea noapte te priveam asa doar pentru ca in adancul meu simteam ca nu iti mai puteam zambi in fata si nu stiam sa te privesc in continuare sau sa plec; am ales sa te privesc si ma bucur ca am facut-o. Lacrimile ce ti-au curs in noaptea aceea mi-au dat curaj, m-au facut sa

cred ca inca mai ti la mine �si sper sa nu ma insel, sper din tot sufletul sa nu ma insel Nu�� nu te inseli. Inca te iubesc si tin la tine mai mult ca la oricine si iti multumesc ca ai venit sa ma vezi inainte de plecare; simteam nevoia sa vorbesc cu tine�. dar acum trebuie sa plec peste o jumatate de ora am avionul�. Dar nu trebuie sa pleci� te rog nu pleca!!! Nu vreau sa te mai pierd din nou!! spusesem eu dand drumul lacrimilor ce mi se blocasera in ochi. Nu am de ales�. BA DA, ai: poti ramane cu aici mine si sa incercam sa reparam ceva intre noi, sa recuperam timpul pierdut, sa ne iubim ca la inceput� sau poti sa pleci dupa Ea�. Nu vreau sa aleg, crede-ma trebuiesa plec, nu am de ales� Nu vreau sa mai aud asta; de ce ai venit inapoi daca oricum urma sa pleci?? Ca sa ma faci sa sufar?? Ca sa ma faci geloasa?? De ce? Nu ingreuna situatia..te rog, intelege ca trebuie sa plec�iarta-ma� Cum spui tu �sti ceva credeam ca intre noi mai este ceva.. macar o mica scanteie dar se pare ca nu e asa � Imi pare rau ca te-am retinut� Te rog .. nu face�. Adio!! Pentru totdeauna!... M-am intors cu spatele si am plecat cu lacrimi in ochi � A doua zi am aflat ca tu erai deja plecat. Fusese din nou un chin pentru mine sa te pierd a doua oara� Imi era greu sa accept ceea ce se intamplase, acum chiar nu mai puteam suporta si am decis ca ar fi mai bine sa imi vad de viata mea� Mi-am petrecut ceva timp cu Roxana, i-am povestit tot; m-a sustinut, de asta aveam nevoie� Timpul a trecut foarte greu. Era 26 iunie� Iesisem cu Roxana in oras; dintr-o data ea imi spuse: Am crezut ca a plecat.. Cine?? am intrerupt-o eu bulversata. Uita-te in fata�. Aaaa� ramasesem fara cuvinte;eram uluita� Ce cauti aici?? Ei bine� am ales sa raman cu tine� sa raman cu cea care ma iubeste cu adevarat. M-a luat in brate si m-a strans atat de tare incat deabea respiram, dar era foarte placut . S-a indepartat putin de mine, m-a privit drept in ochi apropiindu-si buzele de ale mele, inima imi batea din ce in ce mai tare; buzele lui erau atat de dulci, exact asa cum imi aminteam eu, era atat de placut incat incepusem sa simt o vibratiein interior�inima mea o luase razna. Eram in sfarsit fericita� printre saruturile lungi am izbutit sa schimbam inca doua vorbe: Te iubesc puiutul meu! Si eu te iubesc micuto! Nimic nu ne va mai desparti vreodata, iti promit!

Sfarsit