Indreptar De Spovedanie

CUVINTE

FOLOSITOARE

DE

SUFLET

Pornesc să scriu aceste rînduri pentru cei care mi i-a încredinţat Dumnezeu, dar mai ales pentru cei care vor avea încredere şi curaj să se lase povăţuiţi de un preot. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al scrisului încerc să arăt, şi dacă va fi cu putinţă, să îndrept, un greşit obicei al unor oameni, din păcate prea multi, care vin să se spovedească. Este vorba de faptul că, în faţa duhovnicului mulţi nu au nimic de spus, chiar mărturisesc nedumeriţi că nu ştiu ce să spună, iar spovedania fiind de dorit să se şfîrşească , prin cuvintele preotului ,,…te iert şi te dezleg de toate păcatele tale…,,. Însă apare problema următoare: Care păcat se iartă prin preot la spovedanie dacă nu s-a rostit nici unul ? Să fie oare oamenii care vin la preot fără de păcat? Ceea ce se înţelege de aici sînt următoarele: - în primul rînd, că omul care se hotărăşte să se spovedească, vine la Dumnezeu fără să se pregatească în nici un fel , şi fără să se întrebe în mintea sa măcar atît: ” De ce merg acolo?” sau” Ce păcat vreau să-mi ierte Dumnezeu?” socotind astfel spovedania un lucru de nimic, riscînd să cadă în pacatul foarte grav al batjocoririi Sfintei Taine a Spovedaniei; - în al doilea rînd se mai poate înţelege din cele spuse mai sus că, mulţi care gîndim despre noi că avem credinţă în Dumnezeu , nu ştim cu ceI greşim , dar mai grav este faptul că nici nu ne frămîntă vreo grijă de-a afla. Altfel spus, suferim de o nepăsare faţă de starea de sănătate a sufletului nostru; - mai este de înţeles că mulţi dintre noi , nu considerăm, ca fiind foarte grave fapte care ne aduc tuturor destulă suferinţă, cum ar fi: vorbirea de rău sau cuvinte aruncate fără nici o judecata. Cineva care ar vrea să afle cît de grav este acest rău , cu totul nebăgat în seamă şi foarte iubit de cei mai mulţi dintre noi, să citească în Biblie la cartea Numeri capitolul 12, cum s-a îmbolnăvit de lepră, sora proorocului Moise, Mariam, numai pentru că, şi-a vorbit de rău fratele.

1

Din multe vieţi de sfinţi citite, sau de oameni profund credincioşi pe care iam cunoscut, am văzut cu cîtă durere de suflet şi cu cîte lacrimi de părere de rău, vărsate ani de zile, erau spovedite gîndurile rele, cuvinte care au mîhnit pe ceilalţi sau i-au jignit, şi în general greşeli pe care noi le facem zilnic fără nici un regret, lăudîndu-ne chiar şi mîndrindu-ne cu ele. Dacă vrea cineva să înţeleagă acest lucru, să se gîndească puţin cum se simte sau cum doarme, după ce îl jigneşte cineva, ori îi spune un cuvînt greu, urît sau plin de mînie şi răutate ? Dacă aţi înţeles, gîndiţi-vă cum se simte un alt om cînd îi adresăm, cuvinte urîte sau jignitoare. Primul pas şi cel mai important în iertarea unui pacat de către Dumnezeu prin preot la spovedanie, stă în primul rînd în a-l mărturisi, în a-l numi, în a-l vădi cu cuvîntul, şi nu în expresii cum ar fi : “ sînt păcătos” sau “am făcut păcate”. Apoi, la fel de însemnată ca rostirea pe nume a păcatului săvîrşit, este, părerea de rău sau căinţa şi strădania după credinţa, puterea, şi înţelegerea fiecăruia, de-a se opri din repetarea păcatul spovedit. Sfîntul Vasile cel Mare spune că nu se foloseşte de pe urma spovedaniei şi nu se spovedeşte nicidecum acela care spune numai “am păcătuit” , dar stăruie iarăşi în păcat şi nu-l urăşte. Voi încerca în rîndurile ce urmează să arăt ce spun, Dumnezeu şi sfinţii Lui despre unele păcate pe care le iubim, le facem cu plăcere şi nu simţim nici o urmă de vinovăţie cînd le facem: “ Oricine se mînie pe fratele său ( adică, orice om ) vrednic va fi de osîndă; … iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. “ spune Mîntuitorul în Evanghelia de la Matei capitolul 5. “ Oricine urăşte pe fratele său (a se întelege prin expresia “ fratele tău” orice om ) este ucigaş de oameni” spune Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan în cea dintîi Epistolă a sa , din Biblie; “ Pentru aceea – ne spune Sf. Apostol Pavel - , oricine ai fi, o, omule, care judeci , eşti fără cuvînt de răspuns ( adică , fără apărare, fără justificare), căci, în ceea ce judeci pe altul , pe tine însuţi te osîndeşti, căci aceleaşi lucruri faci şi tu care judeci…şi socotesti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea , dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?” “ Oamenii- spune Sf. Maxim Mărturisitorul- au încetat să-şi plîngă păcatele lor, au luat judecata de la Fiul lui Dumnezeu şi, ca fără de păcat, gîndesc şi rostesc judecaţi împotriva celuilalt şi se osîndesc unul pe altul. Pentru aceasta cerul se miră şi pămîntul se înfioară. Aceştia, fiind nesimţitori, nici nu se rusinează.” Un alt sfînt, Dorotei al Gazei ne spune: “ Noi ticăloşii, orice lucru am vedea, sau am auzi (la altul) sau am presupune, începem să-l judecăm, să-l urîm sau să-l 2

înjosim fără nici un discernămînt. Iar ceea ce este încă şi mai rău e că nu ne oprim numai la rănirea noastra, ci mergem mai departe. Întîlnim un alt om şi îndată îi spunem : “I s-a întîmplat asta şi asta” sau ,, ai auzit ce-a facut cutare…,,. Şi astfel, pe lîngă noi îl otrăvim şi pe celălalt, bagîndu-i păcatul în inimă. Nu ne temem de Dumnezeu care a zis : “Vai de cel care adapă pe aproapele său cu băutură tulbure” (Avacum 2,15), ci săvîrşim lucrul diavolului fără ca să ne pese.” “ Am văzut pe unii – spune Sf. Ioan Scararul – căzînd în fel de fel de greşeli grele, ascunse, care niciodata nu vin la lumină (adică nu sînt spovedite, nu sînt descoperite prin cuvînt, la spovedanie). Cu toate acestea , au neruşinarea ..., să osîndeasca aspru pe cei ce făceau unele greşeli mici la arătare.” Iar în altă parte acelaşi sfînt spune :” Diavolii încearcă în orice chip să ne facă să-i judecăm pe cei ce păcătuiesc. Şi astfel, în chipul acesta , diavolii cei ucigaşi murdăresc reuşita pe care am fi căpătat-o dacă ne-am fi împotrivit ispitei lor ( de-a judeca). Să ştii că judecata este semnul celor ce ţin minte răul şi a celor ce invidiază. Judecă cu multă plăcere şi bîrfesc învîţăturile, sau lucrurile, sau reuşitele celorlalţi. La o asemenea purtare, sînt îndemnaţi de ură.” În cele ce urmează voi încerca să înşiruiesc o parte din păcatele care în general noi oamenii, deşi venim cu intenţia de-a ne mărturisi, nu le spunem la spovedanie, fie din neştiinţă, fie din ruşine, fie intenţionat, neştiind , cît de important este pentru binele şi liniştea sufletelor noastre, descoperirea acestor păcate duhovnicilor la care ne spovedim. Mulţi nu realizăm că numeroase suferinţe foarte mari care se abat asupra noastră , vin din cauza spovedaniilor de formă, făcute cu nesinceritate , cu neîncredere , cu viclenie ori rostind în faţa lui Dumnezeu, expresii ca : „ cred că am făcut cutare păcat...“ sau „ poate că am făcut...“. Din puţinii ani de cînd sînt duhovnic, dar mai ales din multa experienţă a altor duhovnici , am văzut că suferinţe sufleteşti sfîşietoare care au ţinut ani de zile, s-au vindecat în urma cîtorva spovedanii sincere sau chiar în urma unei singure, dar foarte sincere spovedanii. Atît neştiinţa de-a ne spovedi, lipsa de pregătire, nemărturisirea sinceră, cît şi lipsa părerii de rău, sînt principalele motive pentru care, cei care venim să ne spovedim nu simţim nici o uşurare după întîlnirea cu preotul duhovnic, nici linişte în sufletele noastre şi în general nu vedem nici o schimbare în bine, legat de starea noastră sufletescă. Şi îndemnaţi de această foarte greşită înţelegere, mulţi dintre noi, întristaţi şi dezamăgiţi, tragem concluzia că spovedania nu ajută la nimic, aruncînd şi în sufletele altora, otrava următoarelor cuvinte : „ Am încercat şi prin preoţi, dar n-am cunoscut nimic.“ Acest lucru se mai explică şi prin faptul că, foarte multe din “tumorile canceroase” ale sufletelor noastre nu sînt căutate şi descoperite de noi . Rîndurile pe care vreau să le pun în faţa ochilor celor care vor avea răbdarea şi bunăvoinţa să le citescă, aş dori să fie primite în primul rînd ca un fel de 3

radiografie a sufletului sau ca un set mai amănunţit de analize făcute sufletului, iar în al doilea rînd ca pe-o listă de boli sau afecţiuni de care suferim, care odată descoperite, să ne încurajeze a căuta la Dumnezeu şi la duhovnic , tratament pentru fiecare dintre ele. Cîteva păcatele cu gîndul Cu toţi ştim că mintea noastră macină milioane de gînduri, şi că multe din ele ne provoacă , nelinişti îndelungate, nesomn, numeroase şi adînci mîhniri sau în limbaj modern – depresii- , şi nu în puţine cazuri adevărate chinuri şi sfîşieri ale sufletului, pe care nu ştim cum să le rezolvăm . De aceea aş vrea să pun în faţa cititorilor acestor rînduri un leac nedescoperit şi necunoscut de mulţi, folosit şi recomandat de către toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi anume mărturisirea gîndurilor sau descoperirea lor la spovedanie. În cele ce urmează am să încerc să fac cunoştinţă celor care m-au însoţit pînă acum, citind aceste rînduri, cu unele din gîndurile , care odată primite de sufletul nostru, ne aduc despărţirea de Dumnezeu, adică suferinţă, adîncă confuzie şi întuneric. Folosindu-ne de Taina Spovedaniei am putea să îndreptăm lucrurile, şi să ne recăpătăm liniştea şi pacea pe care le-am pierdut, acceptînd ca “ bune “ gînduri ca cele de mai jos: - am gîndit că nu există Dumnezeu, şi am dat dreptate celor ce spuneau : ,,cine sa întors de acolo să ne spună că-i adevarat,,; - am gîndit că nu-i adevărat tot ce se spune in Biblie; - am gîndit că nu poate să fie adevărat şi că nu se poate ca o Fecioară să rămînă însărcinată fără bărbat şi să rămînă fecioară şi după naştere; - am gîndit că minunile din Biblie, sau făcute de sfinţi, sînt scorneli, minciuni sau amăgiri ale preoţilor; - am gîndit că nu poate fi adevărat că în Potir la Biserică să fie Trupul şi Sîngele lui Iisus Hristos ci doar pîine şi vin; - am gîndit că şi Mîntuitorul Iisus Hristos a avut de-a face cu femei; - m-am gîndit de mai multe ori si chiar am plănuit să mă sinucid ; - ca femeie, am gîndit că nu greşesc ucigîndu-mi pruncii din pîntece, iar ca bărbat, de asemenea am primit gîndul, ca pe unul bun, că femeia care a rămas însărcinată cu mine să-şi ucidă prin avort pruncul; - am gîndit că fac un bine, dînd bani sau ajutînd în alt fel , o femeie care mi-a spus că banii ceruţi, îi trebuiesc pentru a-şi ucide copilul prin avort; - am gîndit de rău pe preoţi, călugări sau călugăriţe; - am gîndit cu plăcere cum voi fura ceva ce mi-a plăcut la altul; - am gîndit şi am fost convins că nu-i nici un rău să iei ( un braţ de lucernă pentru cal, un porumb de fiert etc.) din pămîntul altuia fără să-i cer voie; 4

- am gîndit că-I bun Dumnezeu şi-o să-mi ierte greşelile pe care le-am făcut, şi fără să mă opresc din a le face şi fără spovedanie la preot; - am gîndit că-i totuna că eşti ortodox sau de altă credintă, zicînd şi eu ca alţii :,, tot în Dumnezeu cred şi ei,,. Neştiind că au fost mii de oameni care au preferat să fie torturaţi prin metode peste închipuirea noastră de groaznice şi în cele din urmă moartea, decît să renunţe la credinţa lor, ortodoxă, sau să fie de acord cu alta învăţătura despre Dumnezeu decît cea ortodoxă; - am gîndit că Biserica e o mare povară pentru oameni; - am crezut în noroc şi am fost convins că există o soarta cu fiecare pe care nu o poţi schimba; - am crezut în sinea mea că dacă-ţi iese cineva cu golul nu-ţi merge bine, s-au am crezut în alte superstiţii ( pisica neagră, te întîlneşti cu un preot îţi va merge rău , femeia care a născut nu are voie să iasă din casă, am ţinut greşit zise” sărbători” ca Ilie pălie sau Foca , m-am temut să mănînc de Ziua Crucii ( 14 septembrie) nuci sau miere, şi multe altele de acest fel); - am crezut în vise şi am şi tîlcuit altora visele pe care le-au avut; - am avut în gînd, mi-am imaginat, căsatorit fiind, cum mă culc cu altă femeie ( sau cu alt barbat ), sau mi-am imaginat cum fac acest lucru cu vreun animal; - m-am trezit în mintea mea cu dorinţa de împreunare trupească cu copii mei, ca tată cu fetiţa mea, ca mamă cu băieţelul meu ( acesta este păcatul incestului); - am privit cu multă plăcere la împreunarea animalelor; - am gîndit cu multă invidie si ciudă, la cei care aveau mai multe decît mine sau îşi făceau ceva la casă, ceea ce eu n-am reuşit, sau că le merge mai bine decît mie; - am gîndit şi am fost convins că multe din relele pe care le-am făcute eu sau alţii nu sînt păcate, pentru că “toată lumea făcea”, şi cînd toată lumea face un rău, “atunci e bine”; - foarte mare parte din viaţa am gîndit de rău pe alţii, îi judecam că nu sînt aşa cum ştiam eu ca e bine să fii, mi-am gîndit de rău părinţii, soţia sau soţul, fraţii , rudele, cunoscuţii etc. - am gîndit că degeaba te rogi. Acest lucru l-am gîndit după ce m-am rugat să mi se rezolve o problemă , şi nu am primit nici un răspuns; - am gîndit că nu-I nimic rău în a te duce la vrăjitoare, descîntătoare, ghicitoare etc.; - am gîndit că dacă eu sînt mai nevoiaş, nu trebuie să ajut pe nimeni; - am gîndit că unii care se află la un necaz nu trebuie ajutaţi “că nu merită”, “că aşa le trebuie”; - am gîndit că numai din cauza mea mi-a mers bine, şi că dacă n-aş fi fost eu sar fi dus de rîpă toate; - am gîndit că, ce legătură are Dumnezeu, cu momentele cînd mi-au ieşit treburile bine. “ Eu am făcut toate, nu m-a ajutat nimeni, nici Dumnezeu, nici nimeni”; 5

- L-am judecat în minte pe Dumnezeu că: de ce nu m-a ajutat; că pe alţii îi ajută şi pe mine nu ; - am gîndit de foarte multe ori “ de ce Dumnezeu…” nu face, nu intervine; - am înjurat în minte pe Dumnezeu, pe Hristos, Crucea, Paştele, Biserica, Altarul sau am spus in mintea mea expresii ca: “ hristienii mătii”, “ dumnevranghila…” sau “panaghiosul mătii” ( Panaghia înseamnă Preasfînta , şi se referă la Maica Domnului ) sau mi s-a întîmplat (des) să aud în mintea mea expresii care se terminau cu cuvintele: “… a mătii”; - m-am bucurat în sinea mea de necazul cuiva, zicînd că “aşa merita”; - am gîndit să nu fiu prost(-a) să nu-i zic :” mi-o zis rău, îi zic şi eu “; - am gîndit că-i mare prostie să mergi la biserică, să te spovedesti: “ nu sînt prost să-i spun popii tot “; - am judecat în sinea mea preoţii la care m-am spovedit gîndind că: “ei, lasă, nu toate ale popii , nici toate ale doctorului”; - am gîndit ca-i o mare prostie să te închini şi să săruţi “ oasele morţilor”…; - am gîndit sau mai gîndesc încă lucruri ca :” i-a uite s-a trezit ăsta să-mi de-a sfaturi”; - am gîndit că “ degeaba se roagă pentru ploaie”, “degeaba se roagă lumea”; - am gîndit că-i foarte bine dacă mă rog acasă şi nu e nevoie pentru asta sa mă duc la biserică. Pun împotriva acestui gînd faptul că nu un om a rînduit să ne întîlnim împreună în Sfînta Liturghie, ci Însuşi Iisus Hristos Dumnezeu. - am gîndit că nu-i nici un păcat să munceşti , ca şi creştin ortodox, în duminici şi-n sărbători pentru că “ fînul n-are sărbătoare” etc.; - am gîndit că nu-i de nici un folos ceea ce îmi poate spune un preot, că ştiu eu mai bine ce e mai bine pentru mine; - am gîndit că-i o mare prostie să posteşti, şi că postul te îmbolnăveşte; - am gîndit că “ de ce să-i dau un vin bun celui care –mi munceşte, că-i bun şi ăla oţetit; - am gîndit despre oameni care mi-au făcut foarte mult bine în viaţă ( părinţi, bunici, învăţători, profesori, preoţi, fraţi) că: “ n-au făcut nimic pentru mine”; - am gîndit să nu-mi mai ajut părinţii, să nu mai merg pe la ei , din diverse motive; - am uitat cît de mult bine mi-a facut Dumnezeu sau nici măcar n-am pus pe seama Lui binele care mi s-a întîmplat sau cît de mult bine mi-au facut unii oameni şi am gîndit că: “ las`ca aveau de unde “ sau ”lasă că are de unde”, “are balta peşte”, greşind fără să-mi dau seama că omul care m-a ajutat a făcut-o pentru un singur motiv, şi anume că-i milos şi-i bun la suflet, şi a ales să mă ajute, putînd foarte uşor să nu o facă, aşa cum aleg cei mai mulţi . Principalul motiv pentru care un om ajută pe altul nu este că are de unde, ci că-i milos şi-i bun la suflet; - cînd am luat cu împrumut de la cineva, bani sau alte lucruri, am gîndit că n-o să-i mai dau înapoi, că ”lasă că, şi aşa are de unde”; 6

- m-am mîniat în sinea mea cînd mi-a spus preotul sau altcineva să mă împac şi să-mi cer iertare, de la cei care oricum nu recunosc că le-am greşit, gîndind că : “ da` ce, eu om bătrîn să mă duc să-mi cer iertare de la ăla tînăr”; - mi-a venit în minte la nervi în timp ce mă certam cu cineva, să-i dau cu ceva în cap, să-i pun ceva în mîncare etc. - mi-a venit în minte adeseori să nu spun adevarul; - am văzut în mine o mare placere de-a bea alcool; - am văut în mine plăcere de-a fura; - m-am bucurat în sinea mea de paguba altuia; - m-am bucurat în sinea mea cînd am auzit că s-a întîmplat ceva rău cu cineva care mi-a greşit sau m-a supărat cu ceva; - am gîndit să nu mă duc să mă îngrijesc de sănatatea mea cînd m-au rugat cei apropoiaţi spunîndu-mi în sinea mea că:” eu oricum vreau să mor “; - am gîndit cum să falsific acte sau hîrtii, să-mi rămînă mie pămînturi sau case etc.; - cînd mi s-a cerut ajutorul am gîndit că “ lasă că l`oi ajuta altadata”; - am gîndit că la bătrîneţe am să mă îngrijesc de suflet, spovedindu-mă, mergînd la biserică; - deşi n-am avut nici o pregătire şi puţine clase , am gîndit că medicul n-a făcut bine , că preotul a greşit, că profesorul şi învăţătorii n-au facut bine, şi în felul acesta i-am judecat; - în general ce-mi vine în minte spun, fără să mă gîndesc dacă e bine s- au rău , dacă ceea ce spun poate jigni sau supăra pe cineva, şi-n afară de mintea mea nam alt sfătuitor şi nici nu pun nici un preţ pe părerile altora; - am gîndit că ajut oamenii dacă le cumpăr ţigări, băuturi alcoolice celor dependenti de alcool ; - mi-au apărut în minte imagini de desfrînare cînd m-am uitat la icoana Mîntuitorului sau a Maicii Domnului (aceste gînduri cel mai adesea sînt aduse în minte de diavoli, însă trebuiesc neapărat spovedite, pentru că doar mărturisite putem să le oprim, altfel ne vor aduce în suflet un chin cumplit ); În finalul acestor rînduri despre unele din păcatele cu gîndul, aş vrea să adaug un lucru foarte important şi neştiut de cei mai mulţi dintre noi, şi anume că, nu toate gîndurile care ne trec prin minte le naşte mintea noastră, unele vin de la Dumnezeu, e adevărat puţine, din cauza neascultării noastre şi a obişnuinţei de-a refuza să-i răspundem lui Dumnezeu cînd vrea să ne vorbească, iar altele neînchipuit şi necrezut de multe vin de la diavoli. Acest lucru se poate vedea şi în expresiile pe care le folosim cînd spunem că: “ mi-a trecut prin cap” sau “ mi-a venit în minte “ De aceea descoperirea gîndurilor la spovedanie aduce cu sine două mari reuşite: una că ne mărturisim păcatele pe care le-am făcut cu mintea noastră şi ne apropiem de o oarecare curăţenie sufletească , iar a doua mare reuşită este că împreună cu duhovnicul 7

putem descoperi capcane şi lucrări ale demonilor pe care singuri ar fi fost cu neputinţă să le descoperim vreodată. Cîteva păcate cu cuvîntul - am hulit ( am spus cuvinte de defăimare, foarte urîte , murdare sau nebune, am spus bancuri şi am rîs ascultînd bancuri despre Dumnezeu, despre biserică, despre sfinţi, sau alte lucruri sfinte care ţin de biserică) despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos, despre biserică, despre Maica Domnului, despre sfinţi, sau am înjurat de cele de mai sus; - NU AM OBIŞNUINŢA DE-A MĂ RUGA LUI DUMNEZEU în fiecare zi; - mi-am înjurat, batjocorit, minţit, blestemat, înşelat părinţii, am ţipat la ei; - mi-am lovit părinţii; - am minţit; - am exagerat; - am înşelat; - mi-am bătut joc de oameni; - m-am jurat pe Dumnezeu; - am luat martor pe Dumnezeu ; exemplu: „ martor mi-e Dumnezeu că spun drept ... ( cînd de fapt eu mint, sau nu sînt deloc sigur că ce spun e adevărat); - am spus altora ca nu există Dumnezeu; - am spus altora că Iisus Hristos n-a existat sau că a fost un simplu om; - am spus că preoţii Bisericii sînt nişte escroci, care manipulează oamenii pentru interesele lor personale; - am spus că, credinţa e o politică a preoţilor; - am spus ca minunile sînt nişte amăgiri, nişte minciuni; - am spus că Biblia e o carte ca oricare alta, şi că multe lucruri scrise în ea nu sînt adevarate; - am sfătuit pe alţii să nu mai meargă la biserică; - am spus si altora că nu-i nici un păcat să muncesti în duminici şi-n sărbători, din motiv că “ fînul n-are sărbătoare “, nici prăşitul, nici strînsul la vie sau alte lucrări agricole nu suferă amînare. Cu alte cuvinte , nimic nu suferă amînare, toate trebuiesc făcute la timpul lor, mai puţin grija pentru suflet, credinta , pregătirea pentru viaţa de după moarte sau grija faţă de sufletele celor plecaţi dintre noi ( părinţi sau alte persoane care ne-au fost apropiate) ; - am spus că nu-i nici un păcat să călătoresti în timpul Sfintei Liturghii săvîrşite în zilele de duminică sau sărbători religioase însemnate în calendarul creştin ortodox cu cruce roşie; - am defăimat (a defăima înseamnă a certa, a necinsti, a face de ruşine sau jigni în public pe cineva); - am judecat; - am clevetit ( vorbit de rău); 8

- mi-am defăimat, judecat, bîrfit, sau jignit părinţii, preotul duhovnic sau alţi preoţi, călugări ori călugăriţe; - am ascultat cînd a fost defăimat, ori judecat, ori bîrfit, ori batjocorit Dumnezeu (sau alţi oameni) şi nu am făcut ceea ce ar fi trebuit să fac: să intru în discuţie şi să apăr şi să laud pe Cel vorbit de rău, sau să spun tuturor celor de faţă despre groaznicul păcat de-a judeca şi bîrfi pe Dumnezeu ; - am defăimat, jignit, judecat sau bîrfit pe cei care mi-au făcut foarte mult bine ( învăţători, profesori, medici ori alţi oameni); - am jignit; - am vorbit foarte murdar, ori am cîntat cîntece murdare, neruşinate care îndemnau la sex, la adulter, la împreunare bărbaţi cu bărbaţi ori femei cu femei; - am descîntat (fie şi în glumă), sau am ghicit în cărţi, sau am chemat pe demoni; - am facut dezbinare între soţi, vorbind de rău pe unul din ei; - am drăcuit; - am blestemat pe alţii sau pe mine însumi; - am sfătuit femei însărcinate să-şi ucidă pruncii prin avort sau alte metode de ucidere ( sterilet etc.) - am pîrît ; - am spus celor care mergeau să facă treabă la biserică :”da, ce n-aveţi treabă acasă ?” - n-am cerut şi nu cer iertare celor cărora le-am greşit, fiind obişnuit să numi recunosc greşelile. Din acestă cauză nu-mi dau seama că cerînd iertare , pot aduce multă pace şi bucurie, atît celor ce le-am greşit cît şi mie însumi. Spunînd cît mai des “ iarta-mă ”, voi vedea că certurile se vor împuţina, sufletul va începe să aibă mai multă pace, şi al meu şi al tău, îmi va apărea în suflet mai mult ca în trecut , părere de rău că ţi-am greşit, poate-mi va curge şi mie, şi ţie o lacrimă, şi vom vedea că timpul petrecut împreună poate fi şi frumos şi dătător de bucurie, şi s-ar mai putea să simt pentru tine, ceea ce e cam străin de sufletul meu, anume că mi-e drag de tine. Necerîndu-mi GRABNIC ŞI CÎT MAI DES iertare, şi eu, şi tu, vom continua să ne facem unui altuia, viaţa un iad; - NU AM OBIŞNUINŢA DE-A MULŢUMI ŞI DE A FI RECUNOSCĂTOR, nici lui Dumnezeu , nici oamenilor care mi-au făcut vreun bine; - am spus despre binefăcătorii mei, părinţi, bunici, învăţători, profesori, preoţi că : “ n-au făcut nimic pentru mine “ sau “ da’ ce-au facut pentru mine?” - m-am dezvinovăţit , şi în faţa lui Dumnezeu la spovedanie, şi în faţa celor cărora le-am greşit; - mi-am îndreptăţit păcatele sau mi le-am justificat, de exemplu: “ dacă mă enervează, sigur că mă răcoresc şi eu” Cum mă răcoresc ?: ÎNJURÎND PE DUMNEZEU, ORI PE HRISTOS, ORI CRUCEA LUI, ORI ÎNVIEREA LUI, ORI BISERICA LUI; sau am spus după ce-am făcut un pacat , că nu eu sînt vinovat, sau mai rău, am dat vina pe altcineva ; 9

- am sfătuit pe cineva să nu facă ce i-a spus preotul la spovedanie. Foarte important de ştiut este faptul că ceea ce ni se spune la spovedit , nu trebuie sub nici un chip dezvăluit altei persoane, indiferent cine este aceasta; - nu-mi cert copii cînd greşesc sau îi cert fără motiv, descărcîndu-mă pe ei; - mi-am jignit copii , umilindu-i, descurajîndu-i , neajutîndu-i. Foarte mulţi copii au fost distruşi sufleteşte pentru toata viaţa, după ce in copilăria lor, li s-a spus în mod repetat şi zilnic expresii ca:” eşti un tîmpit, un handicapat, eşti o proastă, nu eşti bun de nimic, semeni cu măta sau cu tat’tu , eşti o curvă, …” Personal cunosc cîteva persoane extrem de deosebite, cu suflete nespus de frumoase, dar care din cauza repetatelor jigniri, descurajări pe care le-au auzit la cele mai fragede vîrste din gura celor care ar fi trebuit să-i iubească şi să-i sprjine, astăzi au foarte mari probleme sufleteşti, cred, personal, de nevindecat. Acelaşi efect de distrugere sufletească al copiilor şi devastator pentru viitorul lor, este felul de a vorbi în casă de faţă cu copii, fără nici o oprire sau ruşine, despre sex şi relaţii sexuale, ce să mai vorbim de a face sex de faţă cu copii, sau să-ţi sileşti soţia cu pumni şi lovituri , înjurături şi cuvinte din cele mai scîrboase şi jignitoare să facă acest lucru de faţă cu copii . - un alt mare rău făcut mai ales copiilor noştri este şi acela de-a ne certa de faţă cu ei. Copii vor avea în general, în viitoarele lor familii, fie aceleaşi comportamente pe care le-au văzut la părinţii lor, fie nu vor putea să-şi întemeieze o familie de frică să nu aibă aceeaşi viaţă de coşmar pe care au avuto părinţii lor; - n-am dat sfaturi bune copiilor mei şi nu m-am îngrijit după puterea şi priceperea mea să-mi educ copii; - îmi place să dau sfaturi altora, fără să mă gîndesc deloc înainte de-a vorbi dacă e bine şi potrivit ce vreau să spun. În general cei mai mulţi dintre noi nu ştim cît de important este FELUL în care vorbim sau cum spunem cuiva ceva. Nu e de ajuns să spunem ceva, ci mai însemnat este felul cum vorbim şi momentul în care o facem; - ce-mi vine la gură spun fără să mă gîndesc că aş putea mîhni sau jigni ( “ vorbeşte gura fără mine”); - am răspîndit zvonuri despre alţii, fără să mă gîndesc o clipă dacă ce-am auzit, este adevărat sau nu, şi din cauza mea, s-au certat soţ cu soţie, sau fiu cu mamă, sau chiar au ajuns la divorţ, sau copii s-au dezbinat de părinţi pentru ani mulţi, sau chiar pînă la moartea unuia din ei. De exemplu : “ am auzit că nevastă-ta a făcut , a zis... , că fecioru-tău a zis despre tine...” Pentru acest păcat, destul de des făcut, şi deasemeni nespovedit , Biserica opreşte de la împărtăşanie pe cel care l-a făcut 3 ani. - am refuzat să învăţ pe cineva mai tînăr meseria mea; - am depus mărturie mincinoasă la tribunal, s-au am fost ca martor fără să fi fost de faţă la cele întîmplate; 10

- am zis cu glas tare şi altora , vorbind despre alte credinţe, că “ nu-i nici o diferenţă, „ că-i totuna , că tot în Dumnezeu cred şi ei”; - din experienţa mea de preot duhovnic am văzut că, în multe familii nu mai există pace şi înţelegere, şi chiar s-a ajuns şi la divorţ, din cauza glumelor sexuale sau cu trimitere la sex;

Cîteva păcate cu fapta Primele din cele mai însemnate şi mai mari păcate pe care le facem cu toţii, cu foarte mici excepţii, şi foarte nebăgate în seamă de cei mai mulţi dintre noi sînt: o NEPOCĂINŢA, sau indiferenţa şi nepăsarea noastră de-a îndrepta greşelile şi păcatele pe care le-am făcut, prin Sfînta Taină a Spovedaniei, prin a ne opri să le mai facem, , prin iertare, prin faceri de bine plănuite şi intenţionate celor cărora le-am pricinuit vreo mîhnire ori vreun rău, sau altfel spus , de-a repara ce-am stricat: relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii, si nu numai, ci si relatia noastra cu animalele şi cu lucrurile şi obiectele care ne înconjoară , o BINELE PE CARE NU L-AM FĂCUT celorlalţi, care de fapt este unul din răul cel mai mare pe care îl facem în viaţă , mult mai mare de multe ori decît însuşi răul pe care-l facem, manifestat prin lipsa noastră de iubire, de milă, de iertare, de răbdare, prin indiferenţa noastră la suferinţele şi bucuriile celor din jur, prin refuzul nostru de-a ajuta şi prin multe altele, şi o TIMPUL PE CARE L-AM PIERDUT SI CONTINUĂM SĂ-L PIERDEM , nepocăindu-ne, nerugîndu-ne, neîngrijindu-ne de mîntuirea sufletului nostru, al copiilor noştrii, al soţiei, al soţului, al finilor pe care iam botezat sau cununat . Extrem de puţini dintre noi ne dăm seama ce dar de foarte mare preţ este timpul vieţii noastre dat nouă de Dumnezeu, timp pe care noi nu înţelegem pentru ce ni s-a dat.

o După ce m-am împărtăşit cu Sfîntul Trup şi Sfîntul Sînge al Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, am facut următoarele:  - m-am culcat cu soţul/ soţia;  -am făcut în aceea zi păcatul masturbării ; 11

 -am fost la bar sau cîrciumă;  -m-am îmbătat în ziua în care m-am împărtăşit;  -am ţinut Sfînta Împărtăşanie în gură şi am dat din ea şi animalelor ori vrăjitoarelor sau am făcut eu însumi vrăji cu Sfînta Împărtăşanie - am scuipat în aceeaşi zi sau m-am spălat pe dinţi ;  - m-am tăiat şi nu am ştiut că trebuie şters imediat cu ceva sîngele fără să arunc pînza cu care m-am şters , după care să anunţ imediat preotul să-mi spună ce să fac;  - am vomitat în aceea zi şi nu am întrebat IMEDIAT preotul ce să fac. Dacă se întîmplă acest lucru foarte grav , trebuie NEAPĂRAT ŞI ATUNCI, ÎN ACEL MOMENT ANUNŢAT DE URGENŢĂ PREOTUL . Deosebit de important de ştiut este faptul că, în ziua în care ne-am împărtăşit, mai ales cei care ne ştim cu probleme digestive de sănătate, cu nici un chip să nu mîncăm sau să bem ceva ce ştim că ne-ar putea provoca vomă, sau să mîncăm pe săturate ori să bem alcool . MARE ATENŢIE LA COPII !!! Copiilor nu li se va da în ziua în care s-au împărtăşit seminţe, măsline, fructe cu sîmburi ( adică trebuie evitat să se dea copiilor fructe cu sîmburi pe care le-ar scuipa) doar miezul din care s-au scos sîmburii. Copii nu trebuie în nici un chip SILIŢI în ziua îmărtăşirii să mănînce “ tot din farfurie” , sau să ne apucăm să punem în practică expresia: “ copilul trebiue să înveţe să mănînce de toate” . Ştiut este faptul că, atunci cînd sînt mici, copii care sînt siliţi să mănînce ceva ce nu le place, sau “tot din farfurie” îşi pot provoca singuri vomă . Din cauza acestui lucru foarte grav care se poate întîmpla , -să se vomite Sfînta Împărtşanie-, copiilor li se va respecta în ziua în care s-au împărtăşit, acest “ moft” de-a nu mînca ce nu le place, ori toată mîncarea ce li se pune în farfurie. o am fost foarte nepăsător , indiferent şi rece la necazurile sau suferinţele celor din jurul meu , chiar dacă mi-au fost rude, apropiaţi sau alte persoane ( aici este de mare trebuinţă să ne amintim cazuri concrete cînd am refuzat să ajutăm deşi puteam s-o facem) o Un foarte mare păcat , de care am pomenit mai sus şi deasemeni foarte nebăgat în seamă de către cei mai mulţi dintre noi este PĂCATUL NEFACERII DE BINE,- să se înţeleagă prin aceasta, binele pe care nu lam făcut celor care le sîntem datori să le facem bine (părinţilor, celor care ne-au făcut bine la rîndul lor,etc.), dar şi binele pe care nu-l facem celor necunoscuţi nouă, sau care nu ne sînt rude ori apropiaţi , dar mai ales binele pe care l-am putea face celor care ne-au jignit sau ne-au făcut mult rău şi ne-au adus multă suferinţă ; o nu am plătit celor care mi-au muncit, fie deloc , fie doar o parte din cît neam înţeles la început. Acest păcat este la fel de grav ca şi crima; 12

o omorul sau crima. Să se înţeleagă prin omor avorturile sau întreruperile de sarcină făcute fie în cabinete sau spitale de ginecologie fie prin metode moderne “ la îndemîna oricui” cum ar fi steriletele sau produsele anticoncepţionale. o Aş atrage foarte mult atenţia aici, bărbaţilor care se fac vinovaţi fie pentru că îşi silesc soţiile să-şi ucidă prin întrerupere de sarcină copii, fie pentru că nu şi-au oprit soţiile să facă aceste pruncucideri, ori au rămas într-un fel sau altul indiferenţi cînd au aflat de intenţiile soţiilor lor, convenindu-le situaţia; o Un alt lucru care se mai întîmplă azi, peste închipuirea noastră de grav, este cît de liniştiţi sînt mulţi bărbaţi ale căror femei au sterilete ( insrument care ucide fătul, “ la purtător”), fără să-şi dea seama că sînt vinovaţi de crima care se poate comite chiar şi-n fiecare lună, şi că femeile lor ( pe care probabil spun că le iubesc) sînt puse în primejdie , să se îmbolnăvească foarte grav şi chiar să moară, cum s-a întîmplat în multe cazuri, prin acestea făcîndu-se vinovaţi de complicitate la crimă; o Omor , este şi indiferenţa faţă de suferinţele celorlalţi, ura, neiubirea sau lipsa de dragoste pe care o purtăm în suflet. Acest lucru ar trebui să-l citim cu toţii mai atent şi să zăbovim puţin mai mult cînd gîndim despre propria persoană că: “ n-am făcut rău la nimeni”. o Unul din cel mai mare rău pe care îl facem în viaţă celor din jurul nostru, este binele pe care nu l-am făcut celorlalţi; o am refuzat cu bună ştiinţă să ajut pe alţi oameni aflaţi în suferinţă; o am făcut în viaţă foarte puţină milostenie, deşi am avut posibilitatea să fac; o tot legat de omor , intră şi faptul că am ucis (lovit, otrăvit, sugrumat, înnecat) cîini, pisici, cai, oi, vite, păsări (să nu se înţeleagă animalele pe care le tăiem pentru hrana noastră, ci acelea pe care le ucidem la nervi sau porniţi de poftele noastre şi nu de nevoile sau sărăcia noastră ), dar şi cruzimea cu care ne-am purtat sau ne purtăm cu animalele, înjurîndu-le , lovindu-le sau nedîndu-le la timp hrană ori apă, sau hrănindu-le şi adăpîndu-le cu hrană şi apă stricată; o am dat împrumut bani cu dobîndă; o am furat, INDIFERENT DE UNDE, DE LA CINE, MULT SAU PUŢIN, ŞI INDIFERENT CE ANUME ! Tot aici intră şi dacă am înşelat la cîntar, dacă am pus apă în laptele sau vinul pe care l-am vîndut şi dacă am luat rest mai mult decît trebuia de la magazin, şi dacă am vîndut marfă proastă la preţ mare; sau dacă am găsit obiecte pierdute şi nu le-am lăsat acolo unde le-am văzut ( se face excepţie doar dacă cunoaştem proprietarul , pentru ai înmîna obiectul pierdut); o cu urmări foarte grave pentru cel ce a săvîrşit următoarea faptă şi nu a spovedit-o, este furtul de cele sfinte ,adică, atunci cînd am ascuns la 13

o

o o o o o

o o

o o o o

o o o o

spovedanie păcate cu bună-ştiinţă pentru a ne împărtăşi, sau am postit puţin la începutul unui post mai lung( deşi n-am încercat să ţinem tot postul şi nici nu i-am spus duhovnicului intenţia noastră de-a nu mai posti) furăm împărtăşania şi apoi mîncăm de toate pînă la sfîrşitul postului; am furat de la biserică. Aici ţin să adaug faptul că orice îndrăznim să luăm din biserică ( oricît de neînsemnat ar fi acel lucru luat fără voia şi ştirea preotului se numeşte furt de cele sfinte), de la magazia bisericii, din curtea sau grădina bisericii fără să cerem voie preotului se numeşte furt de la biserică ( aici intră şi lucrurile împrumutate de la biserică, care nu sînt aduse înapoi ); am dat gaze în biserică; m-am uitat în biserică la trupurile femeilor (sau bărbaţilor); am rîs în biserică, şi am spus bancuri ori glume; am venit ca femeie la biserică cu capul descoperit, în pantaloni strîmţi pe corp, în fuste sau bluze strîmte, fără mîneci, care îmi scoteau în evidenţă formele corpului. Am venit machiată şi parfumată; nu m-am folosit de icoanele din casă, închinîndu-mă şi sărutîndu-le, ci au stat pe perete ori în alt loc doar ca nişte tablouri , gîndind că simpla lor prezenţă în casa mea va ţine loc de convorbirea si relaţia mea cu Dumnezeu; Un alt păcat făcut de noi toţi, cu foarte puţine excepţii, este faptul că nu citim deloc BIBLIA; nu am avut grijă de icoanele din casă, de cărţile de rugăciuni, de Biblie ori de cruce, să le păstrez curate, sau chiar le-am aruncat la gunoi sau am pus mîna pe ele cînd eram murdar pe mîini, sau după ce am fost la toaletă şi nu m-am spălat pe mîini ; am urinat în faţa bisericii sau a vreunei troiţe sau pe crucea unui mormînt; am aruncat aghiazma la toaletă sau la gunoiul de la animale; n-am avut grijă să pun anafura într-un loc curat” la icoane” şi a mucegăit sau a mîncat-o vreun animal din casă ; mi-am lovit părinţii, bunicii, soţia ,soţul sau mi-am bătut copii cînd nu au greşit cu nimic sau mult mai tîrziu după ce au făcut vreo şotie (în acest caz pedeapsa cu bătaie a copilului nu mai este îndreptare, ci răzbunare sau descărcre de nervii pe copii); mi-a fost lene să merg la biserică, să mă spovedesc, să mă rog, să ajut pe alţii; mi-am oprit soţia/soţul sau copii să meargă la biserică, certîndu-i cu asprime sau bătîndu-mi joc de buna lor intenţie; mi-a fost lene să fac treabă; nu am întors lucru împrumutat sau furat, neştiind că nu pot să primesc iertare pentru furt, decît atunci cînd întoarcem lucru furat sau împrumutat; 14

o am rostit cuvinte de descîntec, am făcut vrăji, am tras în cărţi, am ghicit, am aruncat obiecte peste care s-au spus cuvinte de descîntec ori de vrajă, în curţile sau în casele oamenilor, am luat mana animalelor; o am călătorit duminică dimineaţa, am vîndut sau am făcut cumpăraturi duminică dimineaţa, o nu m-am îngrijit să-mi pomenesc părinţii ori rudele adormite la biserică; o am pus icoane la WC ; o am privit la filme şi imagini pornografice; o m-am masturbat; o aş vrea să atrag aici atenţia bărbaţilor, despre acele scurgeri pe care le au , fie după ce au avut un vis de desfrînare, fie că şi-au provocat singuri aceea scurgere sau pentru că au băut înainte de culcare mai multă apă sau alcool ori au mîncat mai mult la o oră tîrzie. Dacă s-a întîmplat acest lucru să se ştie că în ziua aceea nu mai avem voie să ne împărtăşim, să mîncăm anaforă, să bem aghiazmă sau să sărutăm icoane. o am făcut păcatul desfrînării (necăsătorit), al preacurviei (adulterul căsătorit fiind); o o nespus de mare eliberare şi odihnă sufletească şi vindecare de răni sufleteşti adînci este şi faptul de-a dezvalui preotului duhovnic, eventualele abuzuri la care am fost supuşi cînd eram mici , de către părinţi ori alte persoane, sau dacă noi înşine am săvîrşit vreun abuz asupra vreunui copil sau asupra unei persoane adulte ; o am ales să joc la loterie, în loc să-i ajut pe alţii cu probleme financiare mult mai mari decit ale mele;

Nădăjduiesc ca Bunul Dumnezeu

să ne ajute pe toţi cu harul Său să facem spovedanii din ce în ce mai sincere , cu durere , cu nemincinoase lacrimi de pocăinţă şi cu curaj de-a declara război celui mai mare duşman al nostru, al fiecăruia: PĂCATUL DIN NOI . Rog bunăvoinţa celor ce vor citi aceste cuvinte să mă ierte pentru eventualele greşeli gramaticale sau de exprimare.

15

16