Impreuna-rosu Carmen

1

Pentru Radu…

2

Esti viu? Real ? Sau esti cel mai frumos vis pe care l-am intalnit vreodata? Esti inger sau doar rolul imaginatiei mele? Unde ai gasit timp sa ma asculti?Cum ai putut sa ma intelegi? M-ai facut sa rad cand inima imi plangea,m-ai ajutat sa pot visa cand sufletul imi muream. M-ai tinut de mana si m-am indragostit. M-ai luat in brate si ti-am apartinut. Ti-am apartinut si am cunoscut infinitul.

▌ TE IUBESC

* 3

▐

Pentru Carmen Rosu nu era doar o dimineata ametitoare ci una in care se pregatea pentru marea ei realizare.Urma sa aiba un interviu pentru postul de munca la “Full Time”,o revista de redactie din New York. Carmen era o fata sensibila in adancul inimii dar care emana intotdeauna putere.Locuia intr-o casa la capatul strazii Saint Jose impreuna cu Ebba,sora ei mai mica de doar 16 ani si cu Robert,fratele mai mare de 23 de ani.El era mai mereu plecat de acasa pentru a face rost de bani pentru fete iar Carmen era prea preocupata cu fericirea familiei incat uita deseori sa se mai gandeasca la ea insusi.Nu avea prieteni buni inafara de Freda,o colega din generala si acutualul sprijin. Dupa ce Edie a parasit-o dupa o relatie de un an de zile si-a pierdut increderea in toate persoanele care erau in preajma ei sin u avea incredere decat in ea.Acum insa a pierdut si asta,era ingrijorata peste masura de ceea ce va urma in cursul zilei chiar daca Ebba o incuraja si ii spunea mere ca v-a reusi. Iesea grabita de sub dus cand Ebba fugi spre ea cu telefonul in mana. -Te suna Edie! Carmen nu era in stare sa zica ceva,era total surprinsa ca o cauta acel om care nu mai avea nici un cuvant in fata ei.Nu stia ce ar avea el acum sa-i spuna…nu avea decat sa afle. -Buna Carmen. -Ce vrei? -Vroiam sa iti vorbesc de mult timp.Simteam nevoia sa iti aduc aminte ceea ce ai uitat.Nu!Nu aveai cum sa uiti,nu puteai,sunt sigur ca nu ai uitat.Asa-i Carmen? -Ce sa uit? -Ca ma iubesti. Urma o scurta pauza dupa care adauga: -Nu te-am iubit niciodata Edie,a fost doar o atasare,dar nicidecum iubire. -Dar eu te iubesc si nu pot trai fara tine.Imi cer iertare ca m-am purtat ca un badaran ultima oara.Te iubesc si… Gata!Nu mai putea auzi toate cuvintele lui,era prea mult din partea lui.Nu o sa cada din nou in plasa lui,il iertase deja de prea multe ori.Nu a mintit atunci cand a spus ca nu l-a iubit niciodata. Se mintea singura ca il iubeste doar pentru ca avea nevoie de cineva dupa moartea parintilor.Nu credea ca poate de una singura sa aiba grija de Ebba,o adolescenta cu multe pretentii,dar Edie nu i-a fost de prea mare ajutor,asa ca tot singura a trecut peste toate. -Carmen,te simti bine? -Da Ebba.Cat e ceasul? -11:45 a.m..De ce?Ce a spus Edie? 4

-Am sa intarziu la interviu,vorbim mai incolo.Sa nu uiti sa faci curatenie. Cobora scarile din fata casei grabita si o lua pe strada inainte.Nu-i venea sa creada ceea ce ii spunea Edie,daca o iubea de ce a parasit-o?Sirul gandurilor ii fu interrupt de un claxon puternic. -Domnisoara ai grija pe unde mergi! -Mai taci! -Poftim? Carmen se intoarse spre sofer convinsa ca o sa-l ia la bataie pentru pierderea timpului.Dar cand il vazu nu mai spuse nimic. -Te simti bine? Doamne,ce frumos era.Avea parul brunet si cei mai frumosi ochi caprui din lume,din haine i se putea observa corpul frumos facut. -Domnisoara? -Scuze,nu eram atenta. -Ar trebui sa fii altadata.Putea trece un nebun peste tine cu masina,ai avut insa noroc ca m-ai gasit pe mine. -Nu cautam sa fiu calcata,replica Carmen foarte nervoasa la care strainul se urca in masina si accelera cu viteza. -Chiar tu esti nebunul,dar acesta disparu fara urma. Interviul a durat trei pre dar a meritat.Carmen a ocupat unul din locurile libere la Full Time.Deschise usa casei fericita pentru a da vestea surorii sale dar Robert ii iesi inainte. -Robert?Cand ai ajuns acasa? Acesta o privii serios fapt pentru care ii sterse zambetul de pe fata ei. -S-a intamplat ceva? -Ce mama dracului a cautat Edie aici? -Edie?De unde vrei sa stiu? -Mda…deci m-a cautat pe mine asa-i?Stiam.Pe mine m-a cautat sa-mi spuna ca ma iubeste. -Interesanta treaba,completa Carmen chicotind. -Nu am chef de glumele tare Carmen. Se aseza pe canapeaua de sub fereastra si incepu sa-si bea cafeaua. -Unde ai fost pana la ora asta? -Nu e nevoie sa ma iei la intrebari pe tonul asta.Nu trebuie sa-mi cer voie de la tine cand vreau sa plec undeva.Am fost la Full Time. -Ce-ai cautat acol? -M-am angajat. -Cum? -Asa bine.Iti aduc aminte ca Ebba nu a mers la liceul cel mai bun pentru ea din cauza financiara si am de gand sa fac orice pentru viitorul surorii mele si o sa plece cat de repede obtin banii.

5

-Ebba e multumita si aici,nu e nevoie sa lucrezi. - Da Carmen,intra Ebba in camera si se aseza langa Robert,nu vreau sa lucrezi doar pentru mine. -Lucrez pentru ca vreau eu,daca mai vreti sa-mi spune-ti ceva ma gasiti sus in dormitor. -Peste doua zile e ziua mea. -Multumesc ca mi-ai amintit Robert. -O sa vina cei mai bun prieteni aici si o sa fie o seara placuta. -Cand o sa pleci? -Deja vrei sa scapi de mine? -Sa zicem ca da. -Te anunt ca v-oi ramane acasa doua saptamani. -Ce pacat,raspunse Carmen zambind si iesii din camera. Ebba incepu si ea sa rada si doar dupa zece minute Robert isi dadu seama ca defapt sora lui a glumit.

*

Era sambata dimineata cand Carmen facea curatenie in toata casa pentru seara va urma. Robert si-a invitat ce-i mai buni prieteni la ziua lui pentru cateva beri iar Carmen era nervoasa pentru ca nu stia cu exactitate numarul baietilor ce v-or sosi.Calcula in mare si ii puse doar pe cei pe care ii cunostea si ea de mult,singura gasca a lui Robert. Freda ajunse si ea,vroia s-o ajute intotdeauna pe Carmen chiar daca aceasta refuza de fiecare data.Timpul a trecut repede pentru cele doua fete iar Robert intra in casa cu prietenii pe nepregatite.Spre surprinderea lui Carmen fratele ei era insotit tocmai de soferul nebun.Era uimita ca barbatul acela se afla in casa ei impreuna cu familia ei. -Carmen,vin-o aici,striga Robert la ea. Fiind nemultumita de modul in care a fost chemata se incrunta la el si nu observa cand strainul se apropie de ea. -Radu Duman! Ii intinse mana si astepta o clipa pana Carmen isi dadu seama ca trebuia sa se prezinte. -Carmen Rosu. -Te cunosc de undeva? 6

Cum putea sa nu o tina minte?Ii arunca o privire furioasa care il nedumeri. Doamne,ce frumoasa putea fi chiar si atunci cand era de neinteles. -Nu ai de unde s-o cunosti,intervenii Robert deranjandu-i de la schimbul de priviri. Casandra insa ii arunca o privire rapida dupa care adauga: -Ba da,e baiatul care a vrut sa ma calce cu masina. La auzirea acestei afirmatii din partea surorii lui,Robert se intoarse spre Radu asteptand un raspuns. -Ai inteles gresit,nu am vrut intentionat sa o calc,era visatoare in mijlocul strazii. -Nu eram visatoare,doar nu eram atenta la soferii nebuni. Nu-i venea sa creada pana unde a dus discutia ei cu Radu si cat de nesimtit era fata de o “domnisoara”,asa cum o numea el mereu. Au urmat cateva ore de tacere pentru cei doi,isi aruncau doar priviri unul altuia atunci cand nu puteau fi observati de ceilalti.Intr-un tarziu Carmen se ridica si intra in bucatarie.Se spala pe fata.Cand se intoarse tresarii.Radu statea in picioare in fata mesei. -Te simti bine? -Da,doresti ceva? -Nu. -Atunci? -Scuze daca te-am facut sa te simti prost de fata cu ceilalti. -Nu m-am simtit prost,nu sunt asa de sensibila si nu iau niciodata in seama vorbele unui necunoscut. Radu zambi,era uimit de feminitatea si de frumusetea ei. -Oricum eu am inceput pentru ca te-am facut nebun,adauga ea,era fericita ca situatia s-a ameliorat. -Poate chiar sunt nebun. Indradevar,era nebun cand o privea. -Cu ce te ocupi? schimba ea subiectul. -Deocamdata lucrez in constructii,nu de mult am venit din Europa,am fost plecat acol la service. -Mda...si eu lucrez la o revista de redactie. -Tu?Lucrezi? -Da.Ce are? -Nu esti cam tanara pentru asta? -Am 19 ani,nu sunt “prea tanara” deloc. Radu zambi cand o vazu cum incearca sa para capabila de orice. -Ce e de ras? -O fata asa frumoasa ca tine nu trebuie sa lucreze.Cred ca Robert acopera toate nevoile. Carmen simtii cum roseste la fata dar nu lasa sa para intimidata.

7

-Imi face placere sa lucrez. -Probabil.Cred ca ar trebui sa mergem in camera la ceilalti. -Ai dreptate. Se indrepta spre usa cand Radu o opri. -Plec luni la Boston cu ceva lucruri de rezolvat. -Drum bun,zise Carmen si se pregati se plece cand Radu o prinse de mana si se apuca de ras. -Plec doar cu Robert,si ne-am bucura sa vii si tu cu noi. -Luni sunt la servici. -Iti iei liber. -Nu fac asta din primele zile de lucru.Imi pare rau,si oricum n-o pot lasa singura pe Ebba. Iesii din bucatarie iar Radu o urma fara sa mai adauge nimic,isi dadu seama ca este cea mai dificila,incapatanata si orgolioasa fata pe care a intalnit-o vreodata. Toti le zambeau frumos ceea ce dadea de inteles ca au fost subiect de discutie pentru ei. Seara a decurc in continuare vesela iar Carmen a simtit o urma de usurare cand baietii au parasit casa.A urcat sus in dormitor si s-a pus in pat,s-a gandit la “el”,inca ii simtea parfmul.A durat 2 ore pana sa adoarma cu zambetul pe buze.

* -Trezeste-te Carmen! -Cat e ceasul? Vocea fratelui sau rasuna puternic. -9 a.m. -Cat???se ridica repede pe o mana.Am intarziat de service.Ce ma fac? -Nu mergi la serviciul ala saptamana asta,am vorbit eu pentru tine. -Cum?De ce? -Scoala-te din pat.Radu ne asteapta jos,plecam la Boston. -Dar Ebba? -E la bunica.Hai odata.

8

-Nu vin. Robert se intoarse si trase patura de pe ea.O ridica pe sus si o puse in picioare. -Imbraca-te! Suna ca un ordin.Fara se se opuna Carmen se imbraca in fusta rosie primita de ziua ei la 17 ani.Era atat de mandra ca isi pastrase inca silueta.Dura multe minute pana se aranja Carmen fapt pentru care Robert urca din nou sus dupa ea.I se citea nervozitatea pe fata. -Cat il mai faci pe Radu sa astepte? -Sa plece. -Plecam toti. -Stai sa o sun pe Freda,nu pot pleca fara sa o anunt. Robert o prinse de brat si o trase puternic. -Robert! -O suni de pe drum,hai odata. S-au urcat in masina lui Radu,Carmen statea singura in spate si se uita ingandurata pe fereastra.Radu o privii in oglinda si vazu ca ceva e neinregula cu ea. -Te simti bine domnisoara? Carmen tresarii,aceastra intrebare o auzise de la el si in ziua in care il cunoscuse. -Unde o sa dormim? -Am un apartament la marginea Bostonul,in blocurile mai retrase de restul orasului intradevar,dar este accesibil,are doua camere dare u o sa dorm pe canapea in sufragerie,iar dormitorul este al vostru. Nu mai spuse nimic,Radu o privii prin oglinda si vazu ca n-o sa-i deie nici un raspuns.Tot drumul fu strabatut in tacere. Au ajuns dupa 5 ore la apartamentul de care vorbea Radu.Nu era unu prea deosebit dar chiar daca era micut iti dadea un aer primitive si linistitor.In camera de zi se putea observa un bar care facea legatura cu bucataria,pe dulap era un televizor mare iar in fata lui era asezata o canapea confortabila.In dormitor erau asezate doar un pat,o noptiera si un dulap iar pe tavan,deasupra patului era suspendata o oglinda mare. Robert trebuia sa plece in 20 de minute de la ajungerea lor,Radu statea si se uita la tv. -Carmen?Unde esti? -In dormitor. -Ce faci acolo singura? Nu mai auzi nimic dar cand se intoarse o vazu stand in picioare cu mainile incrucisate la piept,rezemata de usa.Ii zambii din nou si ii facu semn sa se aseze pe canapea langa el.Nu se impotrivii. Se aseza langa el si tacu.Linistea fu sparta din nou de el. -Iubitul ce face? -Care iubit?

9

-Al tau. -Nu am unul. O lua de mana. -Ce faci? -Nimic,te tin de mana.Te deranjeaza? -Nu. Au continuat sa se uite la televizor fara sa mai adauge nimic.Intr-un tarziu se intoarse spre el si reusi sa isi faca curaj sa-l intrebe: -Dar iubita ta unde e? -Cu mine pe canapea! Carmen rosii la fata dar nu mai avu timp sa adauge ceva pentru ca gura lui i-o acoperii pe a ei.Era fantastic!Era indragostita!

* Dimineata Carmen se trezise si vazu ca fratele ei nu era in camera.Cobora din pat si deschise usa.Nu era nimeni nici in camera si nu se vedea nici in bucatarie sa fie cineva.Isi puse cafeaua,pe care obijnuia s-o bea doar de cand il cunoscuse pe Radu,si se aseza la televizor.Visase?Chiar a sarutat-o Radu? -Buna dimineata! -Neata Robert.Unde a-ti fost? -Am avut ceva de rezolvat.Diseara v-a avea loc o petrecere. -Unde? -La 7 strazi distanta de aici.Eu si Radu o sa fim nevoiti sa mergem,e in interes de serviciu. -Bine,eu o sa raman acasa. O privii nedumerit. -Cum sa stai singura acasa? -Nu sunt copil Robert,nu-mi face placere sa vin undeva unde nu am nici un interes, -Cum vrei. -Radu unde e? -De ce?intreba Robert zambind ceea ce o facu pe Carmen sa moara de rusine,regreta ca l-a intrebat.

10

-Eram curioasa doar. -De cand esti tu curioasa ce face Radu? -Nu sunt curioasa ce face Radu,sunt curioasa doar de ce nu e cu tine atunci cand tu esti singur in orasul asta mare si strain. -Oh! sora mea mai mica isi face griji. Nu-l mai suporta,dorea sa-i arunce cu ceva in cap doar sa taca insa aceste ganduri diabolice i-au fost intrerupte de Radu care intra pe usa. -Te-ai trezit Carmen? -Da,raspunse Robert.Toti s-au apucat de ras la interventia neasteptata a acestuia.De cand sunteti voi doi asa de apropiati? Radu se uita la Carmen,ii trase cu ochiul dupa care adauga: -De cand suntem impreuna. -Cum?Serios?Robert era intradevar uluit de aceasta veste dar Radu deja era in baie,o privii pe Carmen in asteptarea unei explicatii dar aceasta ridica din umeri si pleca in dormitor fara sa lase sa se vada zambetul ascuns de pe fata ei. Inainte de plecarea lor la petrecere Robert ii dadu o multime de idei contra-plictiselii surorii lui dar ea striga mereu la el ca o sa doarma si n-o sa faca altceva.Dupa plecarea lor Carmen se intinse pe pat si se privii in oglinda de pe tavan.I se paru o idée buna sa aiba o oglinda deasupra patului si avea de gand sa puna una si in propriul dormitor.Radu...o atragea totul la el,era cel mai frumos barbat pe care il intalnise vreodata,o atragea chiar si intrebarile banale, pe care le punea atunci cand era liniste,precum: “Vrei o guma?”.Era cel mai minunat baiat,era diferit de ceilalti pe care ii cunoscuse pana atunci.Era sigura ca il iubeste.Lua perna in brate si o stranse puternic.Adormi cu ea asa. Trecura vreo doua ore cand Radu deschise usa dormitorului si intra.Atunci Carmen se trezii si se sperie. -Stai linistita,eu sunt. -Cat e ceasul? - 1 noaptea. -Ce cauti acasa?Robert unde e? -Robert e la petrecere inca si sta pana dimineata,suntem doar noi doi. -Tu de ce n-ai mai stat? -Vrei sa plec? -Nu!Stai cu mine… O lua in brate si se intinsera langa ea.Era atat de fericita ca era in bratele lui.Visa? -Radu? -Da Carmen? -Esti aici?

11

-Da,era intuneric si nu putea vedea zambetul de pe fata lui,cat putea fi de neinteleasa.Sunt aici! O stranse mai tare in brate dupa care se apleca spre ea si o saruta pe buze. -Stii Carmen…ce i-am zis azi fratelui tau…chiar am vorbit serios. Urma o scurta clipa de tacere, -Te iubesc Carmen. -Te iubesc Radu. O saruta din nou si incepu s-o dezbrace usor.Ea incerca sa se impotriveasca dar sub puterea lui nu avea nici o sansa.Oare era pregatita pentru asemenea pas?Nu credea ca e in stare inca de asta…..dar i se daruise.A fost a lui cu toata fiinta.Il iubea si o iubea!!!

* Zilele treceau usor pentru cei doi indragostiti.S-au intors acasa dupa 4 zile petrecute la Boston.Radu i-a platit lui Ebba scoala asa ca ea a plecat de acasa in alt oras pentru liceu.Asadar cum Robert a plecat si el la service,Radu era mai mereu pe la Carmen.Cand venea obosita de la Full Time,acesta ii pregatea mancarea gatita de el.Il critica mereu pentru gust dar el nu se supara. Duminica dimineata Carmen facea linistita dus cand il auzi pe Radu strigand. -Iesi odata de la baie,vreau sa intru si eu azi. -Imediat. Iesii coborand grabita scarile,Radu se apuca de ras cand o vazu asa speriata. -Intru si eu acum,spuse el sarutand-o,sa ma astepti,sunt absolute sigur ca termin mai repede ca tine. Carmen se aseza la masa din bucatarie.Tresari cand fu speriata de telefonul care vibra,apucandu-se singura de ras.Sigur era Freda,urma sa vina la ea. -Buna Freda,ce m-ai speriat. -Carmen? De la capatul celalalt se auzi o voce de barbat,Lua telefonul de la ureche.Pe ecran scria ”Edie”. -De ce ma suni?Nu pot vorbi acum.Radu v-a iesi imediat de la baie. -Cine e Radu? -AH!Am uitat sa-ti spun.Radu e iubitul meu. -Lasa ironia,mi-a povetsit Freda. 12

-De cand iti da Freda tot raportul despre viata mea? -Lasa-l pe Radu. -Cu ce drept imi zici tu mie asta?in voce i se citi nervozitatea. -E logodnicul surorii mele. -Mda….rase Carmen puternic. -Nu rade,iti pot demonstra,uita-te in telefonul lui si o sa vezi numele de Rita. Carmen inchise telefonul nervoasa,il ura.Radu tocmai intra in bucatarie. -Vorbeai cu cineva? -M-a sunat Ebba sa-mi zica ca e bine. -Nu ar trebui sa o stresezi si tu atat de des.E in siguranta.Si plus de asta adolescentilor nu le place sa fie presati. -Eu cred ca e normal sa fiu ingrijorata pentru sora mea. Se ridica si tranti usa nervoasa.Radu nu intelese de ce se comporta asa.Carmen intra in dormitory si se tranti pe pat.Vazu telefonul lui pe noptiera,il lua si se uita la ultimele apeluri.In urmatoarea clipa ochii i se umplura de lacrimi.Toate apelurile erau catre sau de la Rita. Usa fu deschisa de Radu care intra. -Carmen,s-a intamplat ceva? -Inceteaza sa-mi mai pui aceasta intrebare tot timpul.Nu,nu s-a intampla nimic,vreau doar sa dorm putin. -Te las atunci,oricum eu trebuie sa plec. -Sa nu-ti uiti camasa de pe scaun. Adica?il alunga cumva?Parca i-ar fi spus sa plece din casa ei.Defapt ea chiar astra vroia.Nu comenta in schimb nimic,isi lua camasa si restul hainelor si pleca.Se intoarse insa dupa cateva minute sa-i spuna ca o iubeste,dar aceasta deja se prefacea ca doarme. Au trecut zile in care comunicarea lor deveni aproape inexistenta,nu se mai vedeau aproape deloc.Ea a fost concediata de la servici din cauza undei noi angajate mai”dotata”Statea in pat plictisita cand ii suna telefonul. -Buna Carmen. -Buna Radu. -Vreau sa iti vorbesc ceva foarte important. Ii era deja frica,foarte important a vrut sa-i spuna si Edie cand a parasit-o. -Ma auzi? -Da Radu,zi,sunt aici. -Nu vreau sa ma intelegi gresit,dar trebuie sa plec,nu vreau sa te parasesc de aceea… Gata,intelese perfect,la mijloc era relatia lui cu Rita. -Nu trebuie sa imi explicit.Stiu deja. -De unde ai aflat? -Nu conteaza,ramai cu ea daca esti mai fericit asa.Adio.

13

Inchise telefonul cuprinsa de orgoliu fara sa mai auda ca vocea de pe capatul celalalt inca ii vorbea: -Care ea Carmen?Plec in Europa la servici.Te iubesc si vreau sa ma astepti!

*

-Carmen,nu mai plange si zi-mi ce s-a intamplat,-se straduia Freda sa o faca sa vorbeasca dar in zadar.Carmen plangea incontinuu si era confundata parca intr-un abis din care nu mai era in stare sa iese.Intr-un sfarsit reusi sa afauge: -A plecat!si izbucni mai tare in lacrimi. -Unde la plecat Carmen? -La Rita. -Nu inteleg.Cine e aia? -Logodnica lui. -Nu se poate.V-a regreta asta.Nimeni nu-mi face cea mai buna prietena sa planga. Se ridica si pleca in bucatarie,se intoarse cu telefonul prietenei sale si forma un numar. -Ce vrei sa faci? -Suna-l pe Edie. -Ce sa vorbesc eu cu el? -Carmen,Radu nu mai e,iar Edie te iubeste.Fa-o sau vei regreta! -Nu vreau. -Il sunt si vorbesc eu pentru tine atunci. -Nu e corect.Lasa.Il sun mai tarziu. -Suna-l acum,nu mai are rost sa pierzi timpul. Prea tarziu insa sa mai refuse pentru ca deja vocea lui Edie rasuna in difuzorul telefonului. -Ma iubesti?intreba Carmen fara ca macar sa salute. -Nomal Carmen,de ce ma intrebi? -Hai peste 2 ore in parcul mare si o sa afli. Inchise telefonul fara sa se asigure daca vine sau nu. Ajunse cu 15 minute intarziere in parc,de departe in vazu pe Edie exasperate de cand astepta dar cand se apropie acesta ii zambi.S-au asezat pe o banca la marginea parcului. -Carmen,sunt asa de fericit ca te afli aici,iarta-ma daca te-am suparat vreodata. Ii lua mana intre ale lui si o stranse aratandu-i simpatia. -Te iubesc Carmen.

14

Ea insa nu mai spuse nimic,regreta ca se afla acum langa altul desi il iubea pe Radu,stia ca fara el nu putea trai.Se intreba mai mereu de ce a ales si el sa-i faca rau,a bagat-o in patul lui si a plecat cu sora barbatul care o tinea acum in brate, -Carmen?Nu zici nimic? -Si eu te iubesc Edie. Mintea…mintea pentru a se minti pe ea insisi ca nu-l mai iubeste pe barbatul care a facut-o femeie…dar il iubea.

* -Carmen,de ce nu mi-ai zis de Rita? -Freda ti-am zis pentru numele lui Dumnezeu. -Dar nu mi-ai zis ca e sora lui Edie. -Ce rost ar mai fi avut?Radu oricum a plecat. -Cum adica ce rost?Tu nu iti dai seama?Edie a inventat toate astea doar ca sa te desparti de Radu si sa te intorci la el. -Iti amintesc ca tu ai fost cea care l-a sunat pe Edie si m-ai obligat sa ma intorc la el si ca Radu chiar avea apeluri catre Rita. -Trebuie sa existe o eroare acolo!se apropie de fereastra si privii afara. -Ies ca ma asteapta Edie,mai vorbim. Carmen iesii din casa. -Si o s-o aflu,adauga Freda si eisii si ea.Carmen urca in masina lui Edie si il saruta,parea fericita ca se afla din nou alaturi de el…dar nu era. -Draga,m-am gandit bine si maine o sa te duc acasa sa imi cunosti familia. -Nu vreau sa vin,nu ma simt pregatita. -Ba o sa vii pentru ca asa spun eu. De cand ii zicea el ce sa faca?Nu mai comenta nimic si se intoarse spre fereastra.Pe obraz ii cazu o lacrima.Ii era dor de Radu,dorea sa fie el acum in stanga ei. Tresarii nervoasa cand isi aminti ca a parasit-o si se ura pentru ca ea era cea care se gandea acum la el…si pentru ca il iubea. -Ce ai patit? -Nu,n-am patit nimic.

15

Ajunse acasa seara tarziu,era obosita si dorea sa adoarma cat mai repede.Se puse la masa in bucatarie pentru a servi cina singura dar fu deranjata de zgomotul telefonului. -Alo! -Carmen trebuie sa vorbesc cu tine,m-am interesat in legatura cu Rita.E patroana firmei la care lucreaza radu. -Inseamna ca de aceea are o relatie cu ea,e si destepti baiatul,rase Carmen ironic. -Nu intelegi fat-o,nu e nimic intre ei.Ea e casatorita si are 2 copii. -Si atunci de ce o suna Radu? -Pentru ca urma sa plece cu serviciul in Europa,a sunat-o sa-i zica ca ramane pentru tine,dar cum relatia voastra s-a racit s-a razgandit si el. -De unde stii toate astea? -De la Rita,nu mai conteaza cum am dat de ea. -Si vrei sa-l iert pe Radu?putea sa-mi zica ca pleaca,imi pare rau Freda,sunt impreuna acum cu Edie.Ma putea suna macar.Mai vorbim noi.Pa! Ii era ciuda pe propria persoana si pe omul pe care il iubea.Adormi plangand si in seara asta. Dimineata urmatoare Edie deja o astepta in fata casei.Carmen avea mari emotii pentru ca se ducea la el acasa.Urca in masina iar tot drumul discutau despre ingrijorarea ei iar Edie o incuraja mereu ca o va placea.In fata casei lui,inainte de a intra,Carmen il oprise. -Hai Carmen,ti-am zis ca o sa te placa. -Cum arat? -Da-mi un pupic, Aceasta il saruta. -Esti perfecta,hai sa intram. Ziua decurse fara probleme,Carmen se intelegea de minune cu parintii lui si simtea ca chiar o place.Radeau fara oprire cand Carmen primi un apel necunoscut.Se scuza politicos si iesi afara pe terasa. -Alo! -Carmen,in sfarsit dau de tine.Ce mai faci iubita mea? -Radu?Unde esti? -Sunt in Europa. -Ai plecat fara sa-mi zici nici un cuvant.Cum ai putut? -Mi-ai inchis in nas.Vin acasa Carmen,vin la tine. -Prea tarziu Radu,m-ai facut sa sufar atat.Uita-ma.S-a terminat! -Nu Carmen,nu te pot uita pentru ca esti ce-a mai a dracului fata pe care am intalnit-o vreodata.Te iubesc.Casatoreste-te cu mine!

16

* Edie o ameninta ca ii va face cel mai mare rau posibil pentru ca il parasise fara nici un motiv dupa ce o prezenta familiei.Insa Carmen nu se lasa intimidate.Era prea puternica pentru el si era mandra cand se autocaracteriza cu atata modestie.Statea il sufragerie si se uita la tv.Il astepta pe Robert sa ajunga de la servici.Deodata auzi ca soneria.Dar nu se ridica,sigur era fratele ei.Insa aceasta insista sa tot sune.Probabil si-a uitat cheile pe undeva.Se ridica si se indrepta spre usa.Din hol incepu sa strige: -Robert ti-am zis de atatea ori sa fii mai atent. Deschise usa.Era Radu.Fugi in bratele lui iar acestea o starnse in brate cat putu de tare.Plangeau amandoi cu lacrimi de copii. -Mi-a fost asa dor de tine! Au intrat in casa si s-au asezat.Bagajele lui erau aruncate undeva pe jos la intrarea in camera. -Carmen? -Da Radu. -Vreau sa fii mereu cu mine. -O sa fiu daca n-o sa mai pleci niciodata. -Fa-ti bagajele. -De ce?Unde plecam? -La boston. A vrut sa refuse dar nu mai reusi pentru ca el deja o saruta.Isi puse bratele in jurul gatului lui.Era asa fericita ca era din nou langa ea.Cum a putut sa se indoiasca de iubirea lor?Cum a putut sa-si piarda increderea in el? -Va deranjez? -Nu Robert,Carmen se rusina la aparitita fratelui ei intr-un moment asa intim dar Radu nu parea sa aiba probleme cu asta, -Cand ai intrat?Nu am auzit. -Normal ca nu a-ti auzit.Eratiprea preocupati unul de celalalt. -Robert,schimba Rdau discutia,plecam la Boston. -De ce?Casa asta e mai mare ca apartamentul ala al tau.Asta cui o sa rmana? -Nu ne trebuie un apartament prea mare,aici vei locui tu si cu Ebba cand e in vacanta. Se intoarse spre Carmen si aceasta dadu din cap afirmativ de parca era de accord cu ceea ce zicea el,dar habar nu avea daca vroia sa se mute intradevar. -Cred ca eu ar trebui sa plec. Radu se ridica in picioare dar Carmen il oprii printr-o strangere de mana.

17

-Ramai aici iar dimineata la prima ora plecam la Boston. -Plec si eu la culcare,adauga Robert si se indeparta. Radu si Carmen au urcat si eu sus.Radu o privi in timp ce facea patul.Doamne,chiar o iubea cu adevarat. -De ce te uiti asa la mine? -Tu de ce crezi? -Nu stiu sigur.Oare te gandesti la ce ma gandesc si eu? -Tu la ce te gandesti? -Hai in pat si o sa-ti arat. Dimineata la 6 deja erau pe dum.Carmen nu credea ca a ales cea mai buna alegere de a se muta la Boston.O sa-i fie dor de prietena ei Freda chiar daca aceasta i-a promis ca o va mai vizita. Au ajuns din nou la acel apartament unde a avut loc primul sarut si prima noapte de dragoste.In ochii lui Carmen se putea observa o lacrima stearsa.Radu o prinse de maine iar ea isi rezema capul de pieptul lui.Se tineau strans puternic in brate.Au stat asa cateva minute pana cand Radu a crezut ca e potrivit sa-i vorbeasca: -Esti trista ca ai venit aici? -Nu sunt trista. -Atunci de ce plangi? Isi ridica capul si il privi. -Plang de fericire Radu,pentru ca te iubesc. El i-a sters lacrimile de pe fata cu mana dupa care se apleca si o saruta. -Si eu te iubesc dracusor!

* Timpul nu putea fi oprit de catre cei doi.Erau peste tot impreuna iar lumea din jurul lor asteptau o casatorie.Dar Carmen nici macar nu s-a gandit la asta,pana intr-o seara cand Radu veni acasa suparat.Neintelegand ce se intampla cu el il lua la intrebari. -Poti sa-mi spui si mie de ce esti suparat? -Nu. -De ce? -Ca asa vreau. -Pe mine esti? 18

-Da. -De ce? -Lasa-ma cu intrebarile. -Ce am facut? -Aia-i problema ca n-ai facut. -Ce n-am facut Radu? -Nu te-ai casatorit cu mine. Era prea surprinsa sa mai adauge ceva.Radu se ridica si se puse in fata ei.Cu o mana o tinea in brate iar cu alta ii lua barbia si ii ridica capul spre el. -Vrei sa te mariti cu mine? Carmen inzbucni in lacrimi dar asta nu o opri sa strige. -Da…vreau! Insa nici unul nu se gandi serios la acest subiect.Pentru ei,ei erau casatoriti din ziua in care sau vazut prima data,de aceea nu s-au oboist sa faca lista invitatilor s-au sa aleaga macar data nuntii.Carmen dorea s-o anunte numaidecat pe Freda ca avea sa se casatoreasca dar dandusi seama ca nu avea nimic concret si nici detalii renunta. Radu se aseza nepasator in fara televizorul dar Carmen il tot stresa cu intrebari de nunta,pentru ca ea nu avea nici o experienta in asta,si fiindca Radu era mai invarsta astepta sai raspunda el la intrebari.Dar acesta nu zicea niciodata mai mult decat: -O sa fie bine,o sa fii cea mai frumoasa mireasa.

* Trecura aproape o luna de cand Carmen nu mai iesi din casa.Era plictisita de-a binelea si tocmai cauta intr-un ziar un loc de munca cand auzi soneria. Era doar postasul care ii aduse o scrisoare,iar cand aceasta trebuia sa semneze pentru primirea ei,semn ca era ceva important,scapa pixul din mana.Se simti ca o stangace dar postasul,un barbat extreme de chips si inalt,ii zambi cu coltul gurii si se apleca dupa pix.Carmen semna rusina,ii multumi politicos,si inchise usa.Nu avea de gand sa deschida plicul pana nu ajungea si Radu acasa.A ajuns ca el sa ia toate deciziile iar ea sa fie cea care le accepta.Arunca plicul pe canapea si se duse in dormitor.Se saturase sa piarda vremea si avea de gand sa-I faca lui Radu o criza pana va fi si el de accord ca ea sa se angajeze.In camera de auzi o trosnitura.Imediat se indrepta intracolosa vada ce s-a intamplat.Radu statea in picioare in fata barului si cauta ceva intr-o plasa.

19

-Ai ajuns si tu acasa in sfarsit,spuse Carmen si se aseza de pardea cealaltaa barului privindu-l,era amuzata ca nici macar nu o lua in seama de concentrat ce era asupra pungii. Cauti ceva?incerca ea sa se faca auzita. -Niste foi… -Te ajut? -Nu!scoase niste pliante maimici si le aseza in fata ei.Tocmai le-am gasit.Care o alegi? Carmen lua pliantele din mana lui si se uita peste ele.Imediat o lua la fuga pana ajunse la ei si i se arunca in brate, -Doamne,esti asa de dulce,nu ma asteptam la asta,te iubesc mult de tot,continua s ail stranga in brate pana cand acesta se indeparta si se aseza pe canapea. -Deci?Cum vrei saarate invitatia de nunta? -Cred ca aceasta cu trandafiri ar fi cea mai potrivita. -Mda…sa te gandesti si la rochia de mireasa. -De ce asa repede? -Peste o saptamana e nunta,ma gandeam sa poti sa te pregatesti. -O saptaman?Radu…e prea repede,de unde sa cumpar rochia,nici macar nu avem bani,cum inchiriem sala,ai vorbit cu parinte pentru programare?trbuie sa o scutesc pe Ebba de la scoala iar Robert sa vina din Europa…e totul asa complicat….dat e perfect,peste o saptamana vei fi sotul meu. Radu se scuza,o saruta si pleca in dormitor pentru a se culca.Carmen inca era visatoare,nui venea sa creada ca se va casatorii intr-un timp asa de scurt iar Radu urma sai fie alaturi toata viata.Visa asta cu ochii deschisi si zambind tot timpul.A fost adusa la realitate de sunetul unui tunet,afara incepu sa cada picuri grei de ploaie.Se repezi sa inchida geamul.Tuna din nou.Il auzi pe Radu cum bombane ceva,o facu sa rada.O amuza mereu cand el era nervos.Il iubea chiar si asa.Deodata isi aminti de scrisoarea primita,nu mai astepta pana dimineata cand avea s-o citeasca impreuna cu Radu,ci se aseza pe canapea.O deschidea in timp ce era sigura ca e o alta surpriza venita din partealui. In timp ce citea ochii i se umplura de lacrimi,primi vestea ca fratele ei mai mare e in coma dupa un grav accident de masina.Nu stia ce sa faca ca sa se calmeze.Tremura toata.Fugi in camera la Radu,pe fata lui I se citi oboseala dar in acelasi timp si fericirea ca in sfarsit ajunse in pat.Cum putea sa-l trezeasca?Dar e o problema foarte importanta si pentru el.Trebuia sa-I vorbeasca.Se aseza pe pat langa el.Acesta se intoarse si o lua in brate. -Radu trebuie sa vorbim! -Dimineata avem destula vreme… -Acum Radu. Incepu sa planga la pieptul lui,acesta simti ca ceva o soare si o stranse mai tare in brate pentru ca ea sa stie ca e alaturi de ea,continua sa planga. -Radu?

20

Era prea tarziu pentru a mai purta o discutie cu el,Radu deja adormise.In schimb,ea planes toata noaptea la pieptul lui. Dimineata cand el se trezi,ea dormea dusa.Fata inca ii era uda de lacrimi,semn ca planse toata noaptea.Era palida iar acest lucru il enerva pe Radu,nu o vazu niciodata sa planga si stia ca era o femeie puternica.Isi jura in minte ca il va face pe cel care i-a facut sotia sa planga sa regrete.Era nervos si asta urma sa-I strice buna comunicare cu ceilalti.Se duse la bar si isi turna un pahar de vin.Trebuia sa se adune cumva.Pentru el era prima dragoste,nu credea ca vreodata o sa se indragosteasca cu adevarat si ca se va aseza la casa lui,pana cand s-a indragostit de o fata simpla dar dificila.A ajuns s-o iubeasca mai mult ca propria persoana si stia ca nu poate trai fara ea,desi se mintea singur mai mereu ca n-o iubeste si ca este doar o alta aventura.Cum sa fie o aventura cand el insusi a ales sa se casatoreasca?Deja se implicase foarte mult…dar nu regreta deloc.Era mandru ca avea s-o aiba de sotie pe Carmen,jura ca niciodata nu o va mai lasa sa planga,nu merita,era femeia lui. Nu-I statea in character dar zambi atunci cand isi aduse aminte de clipele petrecute impreuna.Isi amintea de ea razand mereu. Carmen se trezi,vazand ca Radu nu mai e in pat se ridica si iesi,el statea la geam. -Buna dimineata. -Carmen,de ce ai plans toata noaptea? Scrisoarea era aruncata pe undeva pe jos.Se duse,o ridica si i-opuse in mana.Radu in timp ce citea ii arunca cate o privire fetei. -O sa fie bine,ai sa vezi. O lua in brate incercand sa o incurajeze,ea incepu din nou sa planga,printer lacrimi adauga: -N-o sa ne mai casatorim Radu,nu putem face nunta fara el iar daca n-o sa-si mai revina n-o mai putem face prea repede. -N-o sa moara Carmen,e un baiat puternic si sit u esti asa,doar esti sora lui si semanati,incerca sa o faca sa zambeasca darn u reusi,ea plangea din ce in ce mai tare. -N-o sa pot trai fara el! Radu o stranse mai tare in brate,o striga mereu pe nume si o incuraja,era alaturi de ea. Nu se putea impaca cu idea ca cel mai bun prieten al sau a cazut,dar stia ca o sa se ridice.Un singur lucru nu suporta si il enerva la culme…sa o vada pe Carmen ca plange.

*

21

Cand s-au intors la New York pentru o zi ca sa-l vada pe Robert au avut surpriza sa afle ca masina fratelui sau a fost lovita de masina lui Edie. Atunci Carmen isi aminti cum Edie ii jurase ca ii va face cel mai mult rau posibil.Chiar daca Robert incerca sa o lamureasca ca era o simpla coincidenta,ea ramanea la ideea sa proprie.Insa Radu cazu pe ganduri.Dorea sa afle daca Robert a fost ranit de mana lui Edie si spera sa afle asta cat mai repede. Cine putea sa-I dea mai multe inficii decat propria sora a lui Edie,Rita?Iesii imediat din salon si o suna.Aceasta il ajuta nescpus,stranse o multime de indicii ca sa isi idea seama ca accidental fu un plan de razbunare.Masina lui Edie a fost distrusa complet,si culmea,el nu avea nici o zgarietura.Pe deasupra mai afla ca inaintea accidentului Robert a suferit violente corporale,iar politistii au sugerat ca in masina lui Edie s-au gasit bate,Rita,a recunoscut si ea ca fratele ei mai avea astfel de manifestari. Nu stia adevaratul motiv pentru care Edie a apelat la Robert si nu el,pentru ai face rau lui Carmen dar era sigur ca il va face sa regrete.Nu dura numai 2 minute pana cand se afla deja pe drumspre Edie. Acolo nu a fost primit cu prea multa caldura.Edie a inceput din prima sa I se adreseze urat dar nu avea nimic de pierdut,decat cativa pumni puternici fix in fata care au dus intr-un sfarsit la sangerare.Stia ca nu ii este de ajuns doar atat si de napusti sa-l ucida dar Rita ii sari in ajutor fratelui sau,implorandu-l in lacrimi pe Radu sa-l crute.Nu s-a potolit nici pentru rugaciunile Ritei,nici din mila lui Edie,s-a oprit pentru ca stia ca Carmen nu ar fi fost de accord cu asta,nu credea ca lucrurile se rezolva prin violenta.Il aunca de primul perete si se urca in masina.Accelera nervos fara sa mai auda ca Edie ii jura ceva mult mai rau decat isi putea imagina.Viata lui si a viitoarei sale sotii. Ajuns din nou la spital Carmen il astepta pe hol in fata salonului.Cand il vazu simti o urma de usurare. -Unde ai fost?il intreba punandu-si bratele in jurul lui. -Am avut ceva probleme de rezolvat. -Cu cine? Casca ochii mari. -Cu un nimeni,tocmai cu Edie, Adunci Carmen isi dade seama ce se intampla. -Hai sa plecam,Robert are nevoie de odihna iar noi peste o saptamana ne unim vietile. O lua de mana si o trase dupa el astfel incat ea trebuia sa fuga pentru a putea tine pasul cu el.Dar era mandra cand cineva intoarcea capul dupa ei.Era cea mai norocoasa femeie din lume pentru ca Radu o iubea pana la moarte si dincolo de ea iar Carmen in bratele lui putea iubi la infinit.

22

* S-au intors la Boston,erau acasa.Pe fata ei aparura toate semnele de oboseala,darn u se impotrivi atunci cand trebuia sa-lasculte pe Radu.Ii povestea,in timp ce se dezbraca,cum,in acele momente de furie,se gandise la Carmen si cum a renuntat doar pentru ca stia a ea l-ar fi oprit daca se afla acolo,atunci. Nu era in putere sa il mai laude ca a procedat corect doar ii zambi,dandu-I de inteles ca era multumita de atitudinea lui.Radu de baga in pat si o luase in brate,Acum ea se simtea in siguranta,stia ca atunci cand e in bratele lui nu I se va intampla niciodata nici un rau. El incepu sa o sarute pe gat.Ii placea dar era prea extenuata pentru a continua. -Nu azi Radu. -Cum vrei,atunci astept pana maine. Era uimita ca o ascultase atat de repede,de obicei el era foarte incapatanat,nu asculta pe nimeni si face tot timpul doar ce vroia el.Dar tot timpul alegea cea mai buna situatie.De aceea Carmen avea incredere in el,stia faptul ca el v-a face tot ceea ce e mai bun pentru ea de aceea il asculta de fiecare data.Ii ura noapte buna iar peste 5 minute Carmen deja visa in bratele lui cufundata intr-un somn adanc Era ora 1 si 5 minute cand Carmen se intoarse spre el,il vazu cu ochii deschisi.Ea inchise ochii si isi aseza capul pe pieptul lui, -De ce nu dormi? -Am asteptat destul,e o noua zi. Se ridica si o saruta,oboseala ei fu inlocuita de sentimental dorintei. Era din nou al lui.

* Cand deschise ochii ea nu mai era in pat.Se ridica grabit si o cauta in toata casa dar nici urma deea.Lua telefonul si forma numarul,dar in secunda urmatoare auzi sunetul telefonului venind de pe canapea.Si-a lasat telefonul avasa si a plecat.Daca I se intampla ceva cine era de vina?Edie nu renunta asa usor.Nu o putea lasa singura in astfeldemomente,i-a jurat ca o sa aiba grija de ea.Se aseza nervos pe canapea si isi lasa capul pe brate.Se simtea pierdut cand nu era langa ea.Usa se deschise iar Carmen intra in camera.Imediat se repezi la ea si o scutura cu forta. -Unde mama dracului ai fost?striga la ea cu toata puterea de il putea auzi tot blocul.

23

-Am avut nevoie de putin aer Radu. -Singura?Cum sa mergi singura?Stii in ce pericol te afli. Continua sa urle la ea.Carmen izbucnii in lacrimi.O stranse tare la piept.Era asa fericit ca rea teafara. -Mi-e frica Radu,mi-e foarte frica. Continua sa planga in bratele lui,Acesta o mangaia pe spate pentru a o linisti.De ce trebuia sa planga acum asa de des? -O sa fie bine.Esti cu mine acum.Nu mai plange, Tinand-o in brate s-a dus si a asezat-o pe canapea.S-a pus langa ea si continua s-o stranga in brate.Doamne,cat o iubea.Niciodata in viata lui n-o va mai lasa sa planga,era femia lui.Nici macar un tantar nu se va mai atinge de ea. -Radu? -Da!? -Ma iubesti? Izbucni mai tare in plans.N-o intelegea dar nici nu avea s-o intrebe nimic ca sa n-o tulbure mai tare, -Te iubesc! -Multumesc Radu… -Pentru? -Pentru ca existi. Da…cum zicea…avea sa-I fie o viata alaturi.

* Totul incepu sa capete culoare in viata lor abea in ziua nuntii.Intrau in biserica urmati de Freda,Ebba,Robert si alti prieteni apropiati.Pe fata cuplului se putea citi fericirea.In sfarsit se simteau in siguranta. Ceremonia incepu.Carmen era plina de emotii dar radu ii repeta intruna “o sa fie bine”,si stia ca asa va fi.O sa-I devina sotie,se afla in fata altarului si inca nu realize cu deplin ceea ce face.Era in mana celui mai bun om de pe pamant pe care il iubea enorm.De ar stii si el cat inseamna pentru ea…ii zambi fericita iar el schita un zambet…da…il iubea cel mai mult. -Radu Duman,de buna voie si nesilit de nimeni doresti s-o iei in casatorie pe Carmen Rosu sis a o iubesti pana cand moartea va v-a desparti? O stranse mai tare de mana,o privii apoi se auzi un sunet hotarat. -Da! 24

,

- Carmen Rosu de buna voie si nesilita de nimeni doresti sa-l iei in casatorie pe Radu Duman si sa-l iubesti pana can moartea…. -Stai!!!! Toti se intoarsera surprinsi de oaspetele neasteptat. -Edie? Acesta se apropie -Carmen,nu poti,ma iubesti,langa mine poti fi fericita. Carmen ii zambi dulce si se intoarse spre parinte -Da!Vreau! -Va decalr sot si sotie! -NUUUUUUUU!se auzi sunetul puternin a lui Edie. In clipa urmatoare scoase pistolul si maneca si trase spre Carmen.Glontul ii lovi umarul lui Radu,care interveni pentru a-si salva sotia.Dar cel de-al doilea glont intra chiar il abdomenul lui Carmen,Aceasta se prabusi intr-o balta de sange si inchise ochii. Edie se urca in masina si fugi dar Radu calca pe urmele lui.Nu-si putea imagina ce se v-a intampla daca o v-a pierde pe Carmen.Oh Doamne.Nu era acum timpul sa planga.Totusi o lacrima ii cazu pe obraz.Era prima si ultima data cand avea sa planga. In clipa urmatoare Edie trase pe dreapta si cobora inarmat.Radu cobora si el. -Zi ce ai de zis!striga Edie cu arma indreptata spre Radu.Carmen ori e a mea,ori a nimanui. -E a mea Edie,de azi e sotia mea.asa ca trebuie sa treci peste cadavrul meu ca sa ajungi la ea. -Esti un om mort. Apasa pe tragaci dar Radu se feri si glontul lovi maina. -Nenorocitule!strigatul lui Edie se ridica la cer insotit de zgomotul unei alte impuscaturi. Nu-l nimeri nici de data asta.Radu se napusti asupra sa iar cand politia ajunse acolo Radu il lovi in fat ape Edie,care cazu inconstient. Radu fu inchis pentru tentative de omor…in timpce sotia sa zacea prabusita pe podeaua bisericii imbracata in rochie de mireasa.

25

Luni dimineata…5 luni dupa… Carmen statea pe canapeaua din camera butonand telecomanta.Fata inca ii era palida de atata plans,isi pierdu sotul in ziua nuntii fara sa mai stie nimic despre el.Probabil animalul de Edie il ucise… 2 secunde mai tarziu auzi usa deschizandu-se,se repezii spre bar si apuca o lingura de lemn.La ce folos?In secunda urmatoare se prabusi lesinata. Cand se trezi statea intinsa pe patul din dormitor.Radu o strangea de mana. -Sunt aici. Incepu sa planga.Era sotul ei… -Sunt asa fericita ca esti aici,sa nu mai pleci niciodata. -Nu te voi parasi Carmen.Esti sotia mea. O stranse tare la piept si o saruta. -Te iubesc Radu. -Si eu te iubesc dracusor. Isi dadu seama ca fara el nu putea trai,era omul fata de care depindea viata ei si caruia ii datora atata!Era el ei si nimini si nimic n-o sa-i mai desparta vreodata.Nu s-a gandit niciodata ca v-a iubi asa. Il privii iar el ii zambi cu acelasi zambet cu care a cucerit-o,intr-o zis cand se intrebta spre centrul revistei “Full Time” si…. -Te iubesc!

26