Ideologia Primitivista Versus Ideologia Autohtonista

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative

Ideologia primitivista. Ideologia Autohtonista

Ionela Adriana Laliu – Master Gen si Politici Europene

Antropologia nu detine un subiect de studiu care o deosebeste de celelalte stiinte umaniste si sociale. Principalul domeniu de interes il reprezinta societatile primitive, domeniu de cercetare preluat si de alte discipline ca demografia, psihologia sociala stiinta politica sau dreptul1. Levi – Strauss remarca fenomenul interesant potrivit caruia antropologia se dezvolta invers proportional cu societatile care au tendita sa dispara, sau cel putin sa-si piarda trasaturile distinctive. Antropologia este rezultatul unei anumite conceptii despre lume, o modalitate originala de a pune problemele in cadrul studiului fenomenelor sociale2. Aria de interes a antropologiei sunt societatile primitive, iar deosebirile proeminente pe care acestea le prezinta in raport cu societatea din care face parte observatorul evidentiaza anumite proprietati generale ale vietii sociale care devin obiectul de studiu al antropologului. Indiferent ca vorbim despre antropologie “culturala” sau “sociala”, pentru LeviStrauss, antropologia aspira spre cunoasterea omului total , privit intr-un caz pe baza reprezentarilor sale, iar in celalalt in functie de productiile sale. Orientarea catre cultura va apropia antropologia de geografie, tehnologie si preistorie, in timp ce o abordare sociologica va avea inclinatii catre arheologie, istorie si psihologie. Indiferent de perspective, antrolopologia va dezvolta o stransa legatura cu lingvistica, pentru ca limbajul este in acelasi timp faptul cultural prin excelenta, care il deosebeste pe om de animal, dar si liantul prin intermediul caruia se stabilesc si se perpetuaza toate formele vietii sociale3 Victor Barnouw defineste antropologia pornind de la originea cuvantului, grecescul “anthropos” – om, individ si “logia” – studiu, astfel ca aceasta devine disciplina care studiaza fiintele umane. Este concentrata mai curand asupra unei singure specii, Homo sapiens (termenul zoologic folosit pentru specia noastra), decat asupra diverselor organisme care intra in aria de cercetare a botanicii si zoologiei4. Obiectivul antropologiei este, in viziunea lui Barnouw, studiul speciei umane, de la cum ajuns ceea ce este astazi, pana la realizarile sale de – a lungul evolutiei si perspective viitoare. Pentru ca aceste obiective de cercetare presupun multe directii de investigatii, Barnouw propune o divizare a disciplinei. Ne vom putea orienta astfel catre antropologie fizica si 1

Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti, 1978, p.418 Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti, 1978, p 419 3 Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti, 1978, pp 433 - 434 4 Barnouw, Victor – Anthropology, The Dorsey Press, Homewood, Illinois, p.1 2

antropologie culturala. La randul ei, antropologia culturala cuprinde lingvistica, arheologia si etnologia. Specia umana prezinta anumite particularitati fizice, biochimice si psihologice, la fel cum toti oamenii si-au insusit un anumit tip de cultura. In aceeasi maniera ca Victor Barnouw, Carol R. Ember si Melvin Ember fac trimiteri la originea greaca a cuvantului, pentru a defini antropologia (anthropos – om, logos – stiinta). Ember&Ember considera ca aceasta interpretare denota in aceeasi masura acuratete si variabilitate. Acuratetea rezida din actiunile antropologistilor de a oferi raspunsuri la o varietate de intrebari legate de evolutia si existenta umanitatii. Antropologistii sunt interesati sa descopere cand, unde si cum au aparut oamenii pentru prima data pe pamant si de ce trasaturile lor fizice sunt atat de variate. Isi doresc, de asemenea, sa descopere de ce si in ce fel societatile din trecut si cele din prezent sunt diferite, care sunt ideile si practicile specifice5. Lipsa de acuratete a definitiei antropologiei ca studiul fiintelor umane rezida, in viziunea celor doi Carol R. Ember si Melvin Ember, din catalogul de discipline pe care il presupune acesta definitie. Sub umbrela antropologiei vor intra astfel sociologia, psihologia, studiile politice, economia, istoria, biologia umana, si poate chiar studii filosofice si literare. Si totusi, unicitatea acestei discipline se construieste prin dorinta antropologilor de a cerceta oameni diferiti din toate colturile lumii, incepand de la primul humanoid care a trait cu un miliond ani in urma si, urmarind scara evolutiei, pana la omul din prezent. Fiecare parte a lumii care a gazduit candva viata umana intra in interesul antroplogiei. Cercetatorii antropologi sunt pregatiti oricand sa corecteze sau sa clarifice credinte sau practici acceptate de catre contemporanii sai6. Vintila Mihailescu considera definitia lui Barnouw extrem de larga si probabil inacceptabila in unele parti ale lumii7. In incercarea de a construi o definitie fidela a antropologiei, Vintila Mihailescu clarifica disciplinele care nu intra in incidenta antropologiei si anume, antropologia fizica, arheologia, si unele aspecte din lingvistica. Alaturandu-se ideei de “etnologie”a lui Barnouw, “antropologie” in vziunea lui LeviStrauss, antropologie sociala specifica britanicilor sau antropologie culturala de la 5

Ember, R. Carol and Ember, Melvin – Anthropology, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1985, p.2 6 Ember, R. Carol and Ember, Melvin – Anthropology, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1985, p.3 7 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 13

americani, Vintila Mihailescu evidentieaza iminenta complicare a definirii ariei in care opereaza antropologia. Totusi, fiecare dintre abordarile amintite are in centru Omul in unitatea sa8. In antropologie, omul nu apare ca simplu obiect de studiu, ci Omul ca problema, dar Omul nu a existat si nu a devenit o problema pentru sine decat in oglinda Celuilalt9. Gandirea antropologica a fost marcata de-a lungul istoriei sale de doua concepte, Timpul si Spatiul, utilizate si interpretate in cele mai diverse moduri. In functie de formele pe care le-au luat, Timpul si Spatiul au dat nastere unor personaje considerate de Mihailescu drept “emblematice, un fel de eroi eponimi ai antropologiei: Primitivul si Autohtonul”10.

Ideologia primitivista si ordonarea diferentelor in timp Asa cum remarca Mihailescu, pentu Paul-Levy, “Timpul ca timp-in-sine a jucat un rol determinant in conditiile de fundamentare a sociologiei, oferind mijlocul esential si privilegiat de diferentiere a societatilor”. Paul-Levy a fost preocupat sa demonstreze cum sociologia a creat si a dezvoltat ideologia primitivista. Vintila Mihailescu arata ca ceea ce Paul-Levy numeste ideologie primitivista isi are originile in ‘istorismul” sau “transformismul” Luminilor. Ideologie primitivista a inceput sa se dezvolte odata ce “dezbaterile asupra starii societii” sunt inlocuite “printr-o problematica a clasificarii ierarhice a societatilor bazata pe o pozitie fata de momentul si starea originii si definite in termini de apropiere sau departare fata de acel moment sau acea stare”11. Primitivul este, in viziunea lui Mihailescu” originea Omenirii, iar organizarea diferentelor dintre societati, fie ca sunt sociale, culturale, sau politice pe axa timpului se face in mod ordonat dupa gradul de apropiere sau departare de acest Primitiv12. Ideologia primitivista reuneste sub acelasi acoperis dupa viziuni despre tratarea diferentelor dintre societatile de pe pamant ca”varste ale omenirii: a). afirmarea unitatii omenirii ceea ce presupune ca toti sunt oameni,

8

Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p.15 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p.16 10 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 264 11 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 264 12 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 265 9

termenii de “salbatici” sau “non-oameni” fiind inutili. Si daca totisunt oameni, atunci toti au aceleasi drepturi “naturale” ca si noi b). afirmarea unui ideal comun de crestere ceea ce inseamna ca diferentele dintre societati sunt tranzitorii, sunt doar etape ale maturizarii civilizatiei. Pentru Ei idealul il reprezinta societatea moderna in care trai Noi. Ideologia primitivista devine astfel piatra de temelie a modernitatii care ofera coerenta si sens vietii sociale a Omenirii, toate teoriile clasice ale modernitatii impartasindu-i principiile13. Versiunea esentializata a ideologiei primitiviste este reprezentata in antropologie de Evolutionismul clasic. Pentru a contura aria in care se desfasura acest evolutionism, Mihailescu il aduce in atentie pe George Stocking. Acesta afirma ca evolutionismul clasic a cuprins, printre altele, urmatoarele presupozitii: “fenomenele socioculturale sunt guvernate de legi pe care stiinta le poate descoperi; aceste legi opereza uniform in trecutul indepartat si in prezent; prezentul creste din trecut, pritr-un process continuu, fara intreruperi considerabile; cresterea este in mod natural de la simpla la complexa; toti oamenii impartasesc o unica si identical unitate psihica; forta care motiveaza dezvoltarea socioculturala poate fi gasite in interactiunea dintre aceasta natura umana comuna si mediul inconjurator; rezultatele acestor interactiuni sunt vizibile in dezvoltarea diferentiala a unor grupuri umane extrem de variate; aceste rezultate pot si masurate in functie de gradul in care omul stapaneste natura externa … “ Una dintre problemele ridicate de evolutionismul clasic este aceea de a explica evolutia care, in acelasi timp, uneste si diferentiaza societatile omenesti cum s-a format Civilizatul pornind de la Primitiv. O solutie a misterului evolutiei amintita de Mihailescu este cea conturata de Anne Christine Tylor, si anume conflictul dintre necesitatile fundamentale ale oamenilor si resursele limitate oferite de mediu14. Mihailescu aminteste si versiunea avansata de Spencer ca explicatie a evolutionismului, cu accent pe dimensiunea culturala. Spencer sustine ca mintea omeneasca stocheaza experientele istorice care ajung sa se fixeze ereditar. Creierul uman nu este decat o multitudine de experiente istorice diverse. Pentru ca teoria evolutionismului sa fie valabila, trebuia eliminata orice interventie supranaturala trebuia exclusa. Procesul evolutiv trebuia sa fie continuu, 13 14

Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 266 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 269

gradual si unidirectional. Evolutionismul nu se poate limita doar la descriwri si observatii, o trasatura esentiala a acestuia il reprezinta procesul comparatiei. Etapele evolutiei umane si caracteristicile clare ale societatilor umane pot fi vizibile prin comparative. Eliminarea totala a Divinitatii din procesul evolutiv a determinat aparitia unor probleme de ordin moral. Trebuia exlicat felul in care se conturau virtutiile umane din insctinctele brutei, dar si existanta unui sens in acest proces al evolutiei15. In acest context, evolutionismul clasic trebuia redefinit, astfel ca, dincolo de modalitatea de a clasifica diferitele societati existente in timp, se completeaza prin modalitatea de a intelege Omul si destinul sau intr-o lume care nu este creatie e Divinitatii, ci este rezultatul propriei sale evolutii. Sensul evolutiei este dat de ideea de progres, sub diverse forme, din care esentiale sunt progresul intelectual si moral.

Neoevolutionismul Daca teoria evolutionismului clasic a dominat secolul XIX, antropologia secolului XX se remarca prin critica sistematica a acestuia. Aceste critic au avut ca urmare constructia culturalismului American sub unelta lui Franz Boas si functionalismul britanic propus de Radcliffe-Brown. Noile curente aduc o viziune materialista, in centrul evolutiei este asezata tehnica, definita ca mijloc de adaptare la mediu16. Neoevolutionismul este preocupat de intelegerea mecanismelor care au permis evolutia, de felul in care s-au adaptat societatile la mediu, apropriindu-se astfel de ecologie.

Neoprimitivismul Neoprivitivismul este privit ca fiind renasterea evolutionismului. Principiile curentului evolutionist au fost adaptate la conditiile actuale. Astfel se face ca perfectionarea naturii umane a devenit perfectionarea economiei. Axa timpului nu ordoneaza societati “primitive” si “societati “civilizate” ci societati mai mult sau mai putin dezvoltate. Neoprimitivismul aduce, ca element de distinctie intre societati, distanta 15 16

Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 272 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 275

fata de starea finala dezirabila a unei societati, si nu cea fata de origine.

Ideologia autohtonista si organizarea diferentelor in spatiu Ideologia autohtonista reprezinta, ca si ideologia primitivista, o viziune din spatial modernitatii. Cudeosebite influente asupra antropologiei, ideologia autohtonista s-a conturat in contradictie cu cea primitivista, si va opera cu “spatial caa spatiu in sine” pentru a ordona diferentele. Desi pot fi nominalizati multi adepti ai acestui nou curent care au adus contributii semnificative, ca si in cazul ideologiei primitiviste putem numi un songur fondator, si vorbim despre Johann Gottfried Herder ca parinte al ideologiei autohtoniste. Pentru inceput Herder este perocupat sa alcatuiasca propria viziune asupra “istorismului”omenirii, declarandu-se impotriva multor dintre ideile promovate de catre ideologia primitivista. Totusi, in prima sa lucrare de referinta, pastreaza cateva dintre directiile cuentului primitivist. Se arata interesat de particularitatile fiecarei culturi in parte si le accentueaza diferentele.Se remarca influenta mediului in constituirea acestor culture, influent ape care Herder o invoca foarte des. In viziunea lui Herder fiecare natiune are un centru al implinirii sale, iar omenirea nu poate atinge un punct terminus al evolutiei sale. Spre deosebire de ideologia primitivista, autohtonismul nu promiveaza ideea de implinire a omenirii, ci ideea de diversitate, omenescul este prezent in om, oriunde ar fi, fara a afecta unitatea17 Daca in viziunea primitivista Salbaticul, primitivul era delavorizat, in curentul autohtonist, in mod contradictoriu, acesta devine un Autohton particular al fiecarui popor.

“… omul originii nu mai este un Primitiv generical intregi omeniri, de care intreaga omenire trebuie si poate sa se indeparteze prin evolutie, ci un Autohton particular al fiecarui popor, avandu-si propria ratiune originara si originala, la care fiecare popor poate si trebuie a se raporteze pentru a se implini pe sine prin Buildung…18”

17 18

Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 284 - 285 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 286

Teoriile autohtoniste ale lui Herder vor sta la baza instituirii a ceea ce astazi numim “dreptul la diferenta”, prin proiectarea drepturilor individuale culturilor si popoarelor, venind astfel in opozitie cu ideologia primitivista care promova drepturile universale ale Omului. Pentru Herder fiecare comunitate culturala exprima un aspect al umanitatii, si promoveaza o recunoastere a unei valori absolute egale pentru toate culturile, cu precizarea ca fiecare dintre acestea are clipa sa de glorie. In contradictie cu ideologia primitivista se va contura si procesul de invatare. Daca perspectiva evolutionista sustinea ca varstele si culturile pot fi studiate prin comparative, ideologia autohtonista se propunta impotrova acestei actiuni pentru ca nu exista o “unitate de masura comuna”19. I in viziunea lui Herder, cunoasterea unei culture se face in trei pasi. In primul rand, pentru a avea acces la o cultura, trebuie sa te eliberezi de timpul prezent si de poporul din care faci parte. Apoi trebuie ca respective cultura sa-ti fie draga, simpatica. Si nu in ultimul rand, trebuie sa dai dovada de empatie fata de cultura pe care vrei sa o cunosti. Un alt aspect pe care Herder pune accent, de asemenea, in contradictie cu perspective primitivista este limba. Rationalitatea si cultura pornesc in viziunea autohtonista din limba. Si cum nu exista doar o singura limba, in mod implicit nu va exista o singura Ratiune, ci ratiuni, fiecare populatie vorbitoare a unei limbi va fi inzestrata cu o ratiune anume20. Limba va deveni astfel spatial consacrat al diferentei si va contribui mai tarziu la cartografierea spatiilor lingvistice. In concluzie, daca ar fi tragem linie si sa adunam ideile contradictorii ale celor doua ideologii atat de importante pentru dezvoltarea antropologiei, vom constata ca fiecare a jucat un rol primordial si niciuna nu este mai putin utila sau interesanta. In primul rand, primitivismul situa Omul in unicitatea sa in centrul atentiei, in timp ce autohtonismul vede Omul ca apartinand de o comunitate prin intermediul careia se defineste. Autohtonismul accentueaza ideea de cunoastere a oamenilor ppornind de la poporul de care aparatine (problema mediului/teritoriului), de cand sunt (problema originii, a continuitatii), cu totii care sunt (problema unicitatii) si terminand cu felul in care sunt oamenii (problema specificitatii)21. 19

Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 286 - 287 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 287 - 288 21 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 289 20

Daca primitivismul promova evolutia universala a tuturor, perspectva autohtonista se pronunta pentru implinirea particulara a fiecaruia. Toate popoarele au trasaturi remarcabile si capacitate potentiale egale si care merita acelasi grad de respect, dar nu toate au reusit sa le implineasca in aceeasi masura, nu toate au acelasi nivel de autorealizare. Autohtonismul ii opune timpului universal si cumulative al Omului specific sustinut de primitivism, un timp particular si repetitive al Omulu, iar axa timpului promovata de primitivism pentru ordonarea diferentelor, devine in autohtonism, asa spatiului. Daca autohtonismul aduce in atentie drepturile popoarelor si culturilor, primitivismul se propunta pentru drepturile universale ale Omului. Primitivismul accentua mandria si responsabilitatea lumii civilizate de a fi idealul Celuilalt, in timp ce autohtonismul suprima aceasta grandoare si militeaza pentru mandria si responsabilitatea implinirii de sine. Oricat de pur sau combinat s-ar fi manifestat cele doua ideologii, se pare ca in contextual lumii mondializate din zilele noastre niciuna dintre ele nu pare sa-si mai gaseasca locul. Mai mult, nici cele doua axe, Timpul si Spatiul, nu mai sunt relevante pentru ordonarea diferentelor, intrucat se prefigureaza conturarea unui “sat planetar”. Dar de aici si pana la dizolvarea “istoriei” si a “geografiei” este cale lunga. Timpul si Spatiul nu se opresc aici, va fi interesant de urmarit felul in care vor fi folosite pentru ordonarea reprezentarilor chiar in conditiile suprimarii frontierelor de orice fel. Si oricat de proeminenta va fi aceasta globalizare, idei ale primitivismului sau autohtonismului vor exista inca, doar ca vor lua alta infatisare. Cred in placerea oamenilor de a fi diferiti, de a-si construi diversitatea si tocmai faptul ca in zilele noastre sunt constienti de existenta ei, ii va da nastere. Acea implinire prin sine de care vorbea autohtonismul, va deveni implinire prin binele celorlalti. Mi s-a parut dintotdeauna fascinant felul in care oamenii se pregatesc o viata pentru a fi capabili sa gandeasca binele celorlalti, sa asigure existenta, sa treaca dincolo de sine pentru a respira intru ceilalti. Ideea promovata candva de primitivism, de ideal de civilizatie se va regasi in continuare, si nu doar la nivel de individ, ci la nivel de popor. Pentru a evolua, cred ca e nevoie sa-ti setezi un obiectiv, sa-ti iei un reper, un model ideal pe care vrei sa-l atingi. Ideea primitivista a Idealului este depasita in momentul in care se trece dincolo de model,

mai mult, evolutia nu se opreste in acel punct si isi cauta implinire incontinuu in cele mai diverse moduri.

Bibliografie: Barnouw, Victor – Anthropology, The Dorsey Press, Homewood, Illinois Ember, R. Carol and Ember, Melvin – Anthropology, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1985 Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti, 1978 Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007