Iasi

IASI LEGENDE

LEGENDE Babele Pe teritoriul intregului lant carpatic se afla numeroase coloane de piatra impozante care din departare seamana cu figuri omenesti. Despre acestea in popor se crede ca ar fi reprezentarea unor personalitati mitice. Aceste imagini primitive sunt numai pe varfurile muntilor, ale dealurilor, pe vai, in apropiere de drumuri, de unde se deschide o vasta perspectiva. Pe platoul Muntilor Bucegi se inalta un grup de stanci cu forme bizare care au fost numite in traditia populara "Babele". In geografie, aceste roci cu forme ciudate sunt numite "ciuperci", Babele rezultand din actiunea vantului, numita coraziune, care a erodat calcarele si gresiile din care acestea sunt alcatuite. Istoricii spun ca "Babele", denumire traditionala ce atesta aceste monumente, au fost odata simulacrele unor divinitati montane numite de romani Deae veteres.

Legenda lui Vulcan si a flacaului Straja La sud de Valea Lapusnicului, pe unde altadata se scurgea cel mai lung ghetar din Carpatii romanesti (13 km lungime, 300 m grosime), se afla asa-numitul Retezat Mic, alcatuit preponderent din calcare. Aici se afla paradisul pesterilor (Pestera Ursoaicei, Pestera lui Zeicu, Dalma cu Brazi, Pestera cu Cuie), avenelor (Avenul din Stana Tomii) si cheilor (Butii, Scocului), dar si "resedinta" unui personaj legendar, Iovan Iorgovan, care l-a tarat pe balaur printre munti, sapand cu spinarea acestuia Valea Jarului. De numele acestui erou ne aminteste cel mai inalt varf din zona, Piatra Iorgovanului (2014 m), in care putem vedea, cu putina imaginatie, silueta impietrita a viteazului tinand buzduganul in mana, si Pestera Iorgovanului, locul unde a murit balaurul dand nastere mustelor columbace, chinul vitelor de astazi. Putini oameni mai cunosc povestea mesterului Valcan si a flacaului Straja, baiatul blestemat de o vrajitoare sa orbeasca de un ochi. Inchis intr-un turn mesterit de Sfarma - Piatra, flacaul vegheaza de mii de ani. Cu singurul sau ochi, el vegheaza pasunile pe care alta data o intalnea pe fata ciobanului cea frumoasa.

Pana de curand strajerul muntelui isi plangea singuratatea in bataia vantului aprig. Astazi insa el are la ce privi: mii de turisti urca in fiecare anotimp pe muntele Straja, unde s-au construit zeci de cabane si cabanute menite sa faca sederea omului mai lunga si mai placuta. Iarna ei folosesc partiile si teleschiurile spre a-si satisface pasiunea pentru sporturile anotimpului rece, chiar intrecanduse in diferite competitii: "Cupa minerului", "Cupa veteranilor". Vara o plimbare de 20 de minute cu telescaunul ii duce pe oameni mai departe de forfota oraselor, unde ei isi incanta privirea cu frumusetile create de mesterul Valcan si de Sfarma-Piatra. Si omul s-a dovedit un mester iscusit ridicand o cruce de metal in cinstea eroilor neamului, asemanatoare celei de pe Caraiman, si un frumos schit de lemn, spre a-i apropia si mai mult de cer pe vizitatori. Straja nu mai este doar numele unui varf, este astazi o prospera asezare turistica ce-i atrage pe iubitorii muntelui din intreaga tara nu numai prin frumusetea peisajului, ci si prin preturile accesibile oricarui buzunar. Cu sau fara rucsac in spate se poate ajunge de la Straja pana la Pasul Valcan, unde alte cabane stau la dispozitia turistilor, traseul trecand chiar pe langa stanca unde paznicul muntelui inca scruteaza zarile in cautarea iubirii pierdute... Valcanul ne asteapta si chiar ne cheama, cu toate ca glasul Retezatului vecin este mai puternic, dar nu are posibilitatea sa ne invete cum sa-l apreciem. Aceasta putere sta numai in constiinta si educatia noastra, care isi lasa semnatura pe fiecare urma a pasilor facuti pe munte sau in munte.

Legenda lui Iovan Iorgovan De la casa de vinatoare Cimpusel, daca o apucam pe o poteca insemnata cu marcajul triunghi rosu, depasim piriul Ursu, o stina si o pepiniera silvica, apoi incepem sa urcam peste citeva praguri si, tot tinind marcajul, intram intr-o padure frumoasa. Trecem apoi printr-o caldare glaciara avind pereti abrupti, in care se deschide gura unei grote mari, vizibila de la mare distanta, numita de popor pestera Iorgovanului. Poteca ne scoate indata pe un platou pe care troneaza, zvelta dar impunatoare, legendara piatra a Iorgovanului; pina pe Valea Cernei nu mai este mult. In aceasta vale, care azi a fost legata printr-o sosea de asfalt de Valea Jiului, oamenii locului au zamislit de demult, pe baza unor vechi mituri trasmise pe cale orala peste generatii, vreme de zeci de secole, o tulburatoare balada populara, brodata pe stravechea legenda a voinicului Iovan Iorgovan, viteaz intre viteji, pe care Nicolaie Densusianu il confunda cu Hercule al protodacilor: Sus,pe Cerna-n sus, Multi voinici s-or dus. Si toti s-au rapus. Dar a mai ramas Un Roman viteaz: Iovan Iorgovan, Brat de buzdugan, Cu un calusel Ca si-un vulturel...

Si-n versuri de mare frumusete, balada povesteste cum Iorgovan, acest viteaz intre viteji, tot vanand cu spor pe Cerna-n sus, afla o prea frumoasa fecioara, Ana Giordanel pe nume: Sora cea mai mica, Ca si-o porumbica. Ana Geordanel, Nume frumusel Le-ntrecea pe toate, Ea,o stea de noapte, Luceafar din zori, Floarea florilor. Ana insa este furata de un balaur(sarpe) infricosator ce pustia de multa vreme Valea Cernei, pe care, spuneau precizarile, doar Iovan il putea rapune: Iovan Iorgovan, Brat de buzdugan, Sabia scotea, In vint o-nvirtea, Pe serpe-l lovea, Trupu-i zdruncina, Darabe-l facea

Dupã care viteazul trage peste munti hoitul balaurului, facindu-i vint intr-o pestera adinca. Si, zice legenda, din trupul veninos al sarpelui ies, veac dupã veac, muste veninoase, numite Columbace, ce vor pustii, peste vreme, in locul balaurului, locurile acestea frumoase: Si il ascundea In pestera rea. Viermi sa-nmulteau, Muste slobozeau Si-n veci nu piereau. Musca tot iesea Mare rau facea, Caci caii musca, Boii otravea, Plugurile -oprea! Si azi localnicii - mai ales ciobanii sau forestierii - iti arata ca Piatra Iorgovanului seamana aidoma cu silueta impietrita a voinicului din legenda, ce tine buzduganul in miini. Ba unii iti mai arata si cum valea ce se desface de la stina din Cimpusel si care duce pina la Peºtera lui Iorgovan a fost adincita de stirvul balaurului in timp ce viteazul il tira peste munte, dupa ce l-a rapus in lupta apriga ce a durat cit o zi de vara, din zori pina-n seara.

Comorile Isvernei Fiecare munte are pesterile sale si fiecare pestera are o comoara. Sau cel putin o legenda despre o comoara. Sub virful lui Stan si Piatra Mare se afla pesterile cu comorile lui Tudor Vladimirescu. In Valea Tesnei si sub Piatra Cosutei sunt comorile lui Duncea. La Topolnita se afla rezervele de aur ale dacilor. La Cernavarf este ascuns tezaurul printului sarb Obrenovici. Iar pestera Isverna, zice-se, gazduieste un depozit de argint al Imperiului Austro-Ungar, ascuns din ordinul imparatesei Maria Tereza. In cautarea obarsiilor Cand scafandrii Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice si-au facut aparitia la Isverna,cu ani in urma, echipati cu casti, franghii, barci pneumatice si costume de scufundare, convingerea localnicilor a fost de nezdruncinat: astia au venit sa caute comoara. Intr-un fel aveau dreptate, caci Isverna este o adevarata nestemata a pesterilor romanesti. Nu pentru ca ar avea cine stie ce cristale sau stalactite, nici pentru dimensiunile galeriilor ei, care nu impresioneaza. Din pestera iese, insa, un rau subteran de o puritate rar intalnita.

Canionul scufundat Speologul scafandru dispare sub "clopotele verzi" care filtreaza feeric lumina proiectoarelor subacvatice. La 15 metri adancime sifonul strabate un pasaj orizontal, apoi urca intr-un canion ingust. Urmatorul sifon este cel "galben", numit asa din cauza unor pelicule galbui care captusesc peretii. Aproape de capatul pesterii se afla marele Sifon Negru. Aici s-a oprit inaintarea scafandrilor, dupa un parcurs intortocheat de peste 400 de metri si adancimi ce depasesc 40 de metri. Rezervele limitate de aer, frigul patrunzator, pericolul narcozei si al accidentelor de decompresie fac din Isverna o piatra de incercare a speologilor scufundatori. Aici si-a oprit inaintarea nu numai Florin Paroiu, veteranul roman al scufundatorilor in pesteri, dar si elvetianul Bolanz, unul dintre cei mai experimentati scafandri ai lumii, precum si o echipa de "asi" ai clubului britanic din Westminster. Obarsiile de cristal ale Isvernei, ascunse in inima Muntilor Mehedinti, reprezinta inca o provocare, un pisc inca neatins al lumii subpamantene. [...]

O perla intr-o salba Comuna Isverna este o pitoreasca asezare de munte, unde traditiile si portul specific sunt inca vii. In cea de-a treia zi de Paste, aici exista un obicei: pe paraul pesterii pornesc la vale, prin luncile abia trezite la viata, dovleci uscati cu lumanari aprinse inauntru, pentru pomenirea celor dusi spre alte zari. O procesiune tacuta de lumini se indreapta spre Dunare. Pamantul de aici nu este prea roditor, dar oi harnice transforma puritatea poienelor in cas, pe saturate. Iar mierea de salcam a lui Gheorghita Izverceanu nu are seaman pe lume. In zona se afla si alte nestemate ale carstului mehedintean. Poienele de sus ale Isvernei, sub Varful lui Stan, reprezinta un peisaj miraculos. Intre peretii abrupti de calcar se afla depresiuni orizontale, inierbate, unde fagi nodurosi si batrani iti dau senzatia ca te afli intr-un imens parc suspendat. Pesteri sunt pretutindeni. Una dintre ele este Curecea, langa comuna Balta, un tunel natural foarte spectaculos, de doi kilometri lungime, ce se poate traversa cu usurinta in doua ore. Pestera Podului, lacul Zaton si Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele se afla si ele in apropiere si pot fi usor vizitate. Pornind pe drumul de sub munte ce leaga obarsiile Motrului de Dunare vom intalni si alte surprize. Dar despre ele si legendele tesute in jurul lor vom povesti alta data.