Iancu Sasul 1

1

2

Iancu Sasul ş i fiul să u Bogdan Roman istoric Cu o prefaţ a de profesor dr. în istorie Ştefan S Gorovei Universitatea Al.Ion Cuza Iaş i

Bucureş ti 1966- München 2005

3

Prefaţ a Între pricipii care au domnit în veacul al XVI-lea in Moldova ş i Muntenia, sunt mulţ i care pot deveni, pentru un motiv sau altul, eroi de roman istoric. Când acest veac s-a nă scut, Moldova trăia ultimii ani ai lungii ş i glorioasei domnii a lui Ştefan cel Mare (1457-1504); când veacul apunea, în Muntenia pă lea steaua lui Mihai Vitezul, care tocmai în acest an (1600) reuş ise săunească , din mai pânăîn septembrie, cele trei tări române sub un singur sceptre. Între aceste domnii – reale borne ale istoriei majore a poporului roman – acel veac XVI înfă ţ iş eazăiubitorului de istorie ş i o seamăde alte domnii, mai lungi sau mai scurte, mai bogate sau mai sărace în evenimente politice ş i militare, sau în realizări culturale, mai zbuciumate sau mai liniş tite, încheiate paş nic sau tragic. Au fost ani pe care i-au ilustrat principi energici, animaţ i de programme ambiţ ioase ş i care au lăsat urme adânci în arta ş i cultura românească , precum, în Moldova, Petru Rareş(1527 -1538, 1541 1546) ş i Alexandru lăpuş neanu (1552 – 1561, 1564 – 1568). Au fost alţ ii, purtaţ i de idealuri neînţ elese la vremea lor ş i care au rămas în amintirea comunăca niş te personaje caudate, precum Despot Vodăa Moldovei (1561 – 1563) ş i Petru Cercel în Muntenia (1583 – 1585) ş i principi pe care îi putem privi într-o lumină foarte romantică, luptători pentru mâna unei domniţ e, angajând în aceastăluptătot prestigiul coroanei, ca Bogdan al III-lea (1504 – 1517) ş i Ştefan al IV-lea cel Tânăr (1517 – 1527) în Moldova, ori viteazul Radu de la Afumaţ i (1522 – 1523, 1524 – 1529) în Muntenia. Faţ ăde toti aceş ti principi, pe care istoria îi reţ ine ş i îi aş eazăîn primul plan al desfă ş ură rii ei, Iancu Sasul – care a ocupat tronul Modovei doar trei ani, din toamna anului 1579 pânăîn toamna lui 1582 – înseamnăo domnie nu doar scurtă, ci ş i zbuciumatăş i, mai ales, contestatăca nici o altăla vremea aceea. Era a doua oaraă, într-un timp de doar douădecenii, când pe tronul lui Ştefan cel Mare – vestit luptă tor al ortodoxiei, protector al muntelui Athos, focarul viu ş i inima creş tină tăţ ii orientale care căzuse în captivitatea păgână– se urca un eretic, un luteran (primul fusese Despot Vodă ) : “nedumnezeirea ş i ereticia sa” – ne spune cronica ţ ării – au nemulţ umit profound pe moldoveni. Dacădomnia acestui personaj nu este o filăluminoasăde istorie, în schimb viaţ a lui poate să furnizeze material pentru un roman istoric. Fiu bastard a lui Petru Rareş , el avusese ca mamăpe Ecaterina,, soţ ia unui curelar sas din Braş ov, Georg Weiss. Istoria nu cunoaş te mai amă nunţ it împrejurările naş terii sale, dar istoricului îi este îngăduit săpresupunăcălegă tura (foarte probabil întâmplă toare) al că rui rod a fost Iancu Sasul s-a înfiripat ş i s-a consumat în una din campanile militare pe care Petru Rareşle-a întreprins în Transilvania în prima sa domnie (1527 – 1538). Întreaga înfăţ iş are ş i defă ş urare a vieţ ii sale aratăcănaş terea lui trebuie aş ezatăîn jurul anului 1535. Nu mai era un om foarte tână r când a început săse zbatăpentru

4

a-ş i pune în valoare ceeace el socotea a fi drepturile sale la coroana Moldovei. Şi-a format aceste drepturi spre sfârş itul anilor 60, întâi la curtea imperialădin Viena, apoi la Istambul, la curtea sultanului ş i ca alţ i pretendenţ i a fost trimis în aş teptare în insula Rodos; soţ ia pe care ş i-a gasit-o între Paleologii de acolo, i-a dăruit doi bă ieţ iş i patru fete. Domnia lui Iancu Sasul în Moldova n-a fost liniş tităş i fericită , nici pentru el, nici pentru ţ arăş i locuitorii ei. Religia sa, firea sa, obiceiurile sale, dar mai ales excesele ş i necuviinţ ele sale l-au făcut odios în ochii moldovenilor. N-a fost greu, în imprejurările de atunci, sa se obţ inăscoaterea lui din domnie. Refugiat în Polonia, a fost decapitat acolo, la Liov, din porunca unui vechi neprieten al său, devenit între timp rege al Poloniei, Ştefan Bathory. Familia sa a avut, mai apoi, parte de alte aventuri. Domnul Gheorghe Gane s-a pasionat pentru istoria acestui personaj încăîn anii când tră ia în România; de atunci încă , dateazădocumentarea pe care a realizat-o ş i pe baza că reia ş i-a scris romanul istoric despre Iancu Sasul. Ultimul reprezentant al unei familii care a dat mai multe nume de seama culturii româneş ti, domnul Gane a adunat, din documentele ş i studiile istorice pe care le-a consultat, informaţ iile necesare pentru a ţ ese canavaua pe care săse poata broad povestea acestu personaj insolit ş i neiubit, probabil, decât de ai să i. O viaţ ăcare a însemnat o experienţ ăumana, poate fi întotdeauna interesantă , dacănu prin altceva, mă car prin durerosul ei sesn uman. Cartea aceasta îi va asigura, poate, mai multă popularitate decât i-ar putea aduna scrierile unui istoric. Profesor doctor Ştefan S. Gorovei Uniuversitatea Al. Ion Cuza Iaş i

Capitolul 1

5

În care Iancu fiu de voevod, râvneş te la scaunul Moldovei

Braş ov, anul 1565. În mica dughianăa curelarului Jörg Weiss este mare agitaţ ie. Curelarul, un om mai în vârstă , stăîn atelierul să u împreunăcu cele câteva calfe ş i prelucreazăbucă ţ ile de piele pentru diverse comenzi. Afacerile îi mergeau bine. Ecaterina soţ ia sa ş i Inge fiica lor, fug de colo pânăcolo foarte agitate; soseş te dintr-o călă torie lungăde la Constantinopole, Iancu, fiul Ecaterinei ş i fratele după mamăa Ingei. Vecinii s-au adunat în faţ a dughenii săpriveascăscena. Unii comenteazăevenimentul, iar alţ ii, mai ales femeile, pă lă vrăgesc fel de fel de poveş ti, cum căIancu nu ar fi fiul curelarului, ci al unui prinţdintr-o ţ arăstră ină care se numeş te Moldova, care venind prin aceste meleaguri s-a îndrăgostit de frumoasa curelăreasă , iar ca fruct al dragostei lor a venit pe lume tână rul ş i frumosul Iancu, Janke, cum îi zicea mumă -sa. Jorg este furios la culme ş i nici nu vrea săaudăde cele ce se petrec. A îmbă trânit, iar dupăo viaţ ăîntreagăde muncă cinstită , în care timp a devenit chiar unul din conducătorii breslei curelarilor ş ia tuturor acelora care prelucreazăpielea, acum la bă trâneţ e zic, săajungăde râsul lumii ? Nu este mai puţ in adevărat căla timpul să u a bă nuit ceva despre legă turile Ecaterinei, Kati cum o striga el, cu prinţ ul Petru al Rareş oaei, Domnul ºă rii Moldovei, care de câte ori pleca în pribegie venea cu oş ti ş i prin aceste meleguri. Nu rareori se întâmpla să-i cadăvreo tână răş i frumoasăfatăîn braţ e, care de fiecare datăse pomenea cu un pumn de galbeni, uneori mai mari, alteori mai mici, dupăcaz, dupăvoia prinţ ului, galbeni din aceia care circulau prin pă rţ ile Braş ovului, unii turceş ti, alţ ii veneţ ieni, ba chiar ş i din acelea din ţ ara numită Franţ ia despre care se vorbesc multe lucruri frumoase. Aş aş i cu Kati, tână răcum era pe atunci, dar mai ales frumoasă , a dat dracu de s-a întâlnit cu ea prinţ ul, întâmplător sau nu, asta nimeni nu ş tie, fapt fiind căs-a întâlnit cu el ş i nu odată, ci de foarte multe ori. Când s-a nă scut micuţ ul Ianke a fost chemat un preot de-al lor, fiindcădin cel care este în ţ ara Moldovei nu s-a găsit prin aceste melaguri, dar nu asta contează. Faptul cel mai important era căpe ascuns, prinţ ul Petru al Rareş oaei a adus ş i un om de i-a aplicat bă iatului o pecete înroş ităîn foc pe piciorul drept, pe pulpă , de a ţ ipat mititelul toatăziua de a crezutz să rmanul Jorg căa dat boala în el ş i a chemat un medic, pe bă trânul Eronimus, acela ce tă mă duieş te cu ş tiinţ a sa pe bolnavi, ba unii zic căa venit de departe, iar cei mai învă ţ aţ i care ş tiau multe pretindeau căa călă torit prin locurile prin care cu mult timp în urmăun anume Polo din Veneţ ia ar fi fost. Ecaterina l-a gonit pe bătrân de fricăsănu vadăarsura de pe pulpa piciorului drept al bă ieţ elului, că ci pe atunci Jörg era convins căera fiul lui ş i nici prin minte nu i-ar fi trecut săfie al frumosului prinţde dincolo de munţ i. Totuş i a aflat-o nu prea târziu; dealtfel

6

frumoasa Kati nu a putut săi-o ascundă , fiindcănu a avut cum săjustifice frumuş elele sume de galbeni de care dispunea, din care ş i-a cumpă rat o casă frumoasă . Pânăîn cele din urmăcurelarul a aflat vrând nevrând adevă rul, însă sumele de bani erau mai puternice decât orgoliul să u de bă rbat înş elat. Încetul cu încetul s-a aş ezat iară ş i liniş te peste casa ş i pră vă lia lor. Iancu a crescut, a fost la ş coală, cea săsească , unde a învă ţ at vreo cinci clase ş i jumătate, atâta cât săpoată citi ş i săfacăcâteva socoteli. Dar prinţ ul nu mai veni prin aceste meleaguri, murind între timp, fă răsămai dea nici o veste ş i astfel timpul trecu, ş tergând multe din mintea acum al bă trânilor Weiss, pânăîntr-o zi când Iancu intrigat, o întrebăpe mumă -sa de semnul pe care îl are pe pulpa piciorului. Marea i-a fost surprinderea când i se povesti căel de fapt nu este Weiss fiul curelarului din Braş ov, ci în realitate este un prinţdin vechea familie a Muş atinilor din Moldova, nepotul, mai bine zis unul din mulţ ii nepoţ i al marelui ªtefan, domnul Moldovei, cel că ruia i se spunea Cel Sfânt, care a domnit cu vreo sutăde ani mai înainte, a că rui amintire este ş i astă zi trează , cel care s-a luptat cu liftele păgâne ottomane. Din ziua când aflăcine este nimeni nu s-a mai înţ eles cu Iancu, mai ales bătrânul său tatăcare de ruş inea lumii ş i-a pus la bă taie toate talentele în a convinge pe femeia lui ş i pe băiat sănu pomeneascănimica prin vecini ca sănu se facăfamilia de râs, mai ales căInge sora lui a ajuns la vârsta mă ritiş ului, prezentându-se un tânăr s-o cearăş i ce s-ar fi întâmplat dacăpretendentul ar afla căviitorul său cumnat este al altuia ş i nu al curelarului. Doamne, ce încurcă tură . Pânăîn cele din urmăfamilia a fost nevoităsăaccepte rugă minţ ile curelarului, mai ales căIancu a luat o sumămare de bani pe care bă trânul i-a dat-o. Pentru un timp situaţ ia s-a aranjat fiindcăbă iatul a fost trimis la Viena la cunoscuţ i unde săurmeze o ş coală de comercianţ i, ţ inutăde un celebru negustor de prin pă rţ ile locului. Iancu învă ţ ă multe acolo, având chiar fericita ocazie, împins de destin, săcunoscăun adevă rat prinţ , pe Stefan Bathory care fu ţ inut prizonier de că tre împă ratul Maximilian, vizitându-l zile în ş ir, discutând ş i punând cu el ţ ara la cale. Bathory îi destă inui că el este unul din pretendenţ ii la tronul Transilvaniei ş i poate chiar la un tron regal. Aceastăveste l-a fă cut pe Iancu săse simtăcum nu se poate mai bine. Era în fine în compania cuiva care avea aceleaş iţ eluri ca ale lui. Dealtfel din perioada cât a stat la Viena îi veni ideea săcearăscaunul pe care l-a avut tat-să uş i pentru asta a că utat săintre cât mai mult sub pielea prinţ ului, dar curând ş i-a dat seama că acesta nu avea bani suficienţ i pentru a-l finanţ a. Întorcându-se de la Viena îi venirăîn cap fel de fel de fluturi; vrea neapărat să cearăscaunul lui Petru al Rareş oaiei tată l să u cel adevă rat. În orice caz bă trânului curelar îi surâdea perspectiva de a avea un fiu, chiar vitreg, rege, dar onoarea de familie era parcămai presus decât asta. Dar, pânăla urmă , la insistenţ ele lui Iancu acceptăsă -i dea ş i ultimele economii pe care le fă cu cu multătrudăîn ultimii ani ca să-ş i asigure bă trâneţ ele ş i l-a trimis la Constantinopole. Însă , ca de cele mai

7

multe ori, socoteala de acasănu se potriveş te cu cea din târg, fiindcăInge a tră ncă nit vrute ş i nevrute prin vecini ş i prin cunoscuţ i, în aş a fel căîn scurt timp mai toatălumea cunoş tea straş nica tainăa familiei curelarului Weiss Jörg ş i asta se împrăş tie cu o repeziciune uimitoare. Ba pânăîn cele din urmălumea vorbea fel de fel de poveş ti, cum căIancu ar fi chiar fiul înpă ratului ş i multe altele. Dar, cu toate acestea începurăoamenii să-l respecte pe cel care ar putea fi tată l unui rege, chiar vitreg tot era ceva, că ci doar el l-a crescut ca pe propriul său fiu. Miile de întrebări ş i explicaţ ii pe care trebuia săle dea îl fă ceau pe bă trân ursuz ş i morocănos, ca în cele din urmăsănu mai iasădin casă . Stă tea mai tot timpul în dughiana sa, trebeluind. La Constantinopole nu se petrecurăprea multe evenimente, deoarece acolo nu-l cunoş tea nimeni pe Iancu, iar bani prea mulţ i nu avea ca săse introducăîn cercurile înalte. Se hotărâ deci săse întoarcă , parcurgând lungul drum cu fel de fel de mijloace de transport. Vestea reîntoarcerii fiului ră tă citor se împră ş tie cu repeziciune. În casa Jörg era agitaţ ie mare, bătrânul aleargăde colo pânăcolo, fiind în acelaştimp ş i fericit ş i îngrijorat de ceeace îi va aduce fiul să u, că ci aş a îl considera. Că lătoria la Constantinopole nu a durat decât câteva luni în care timp toate aproape se liniş tiserăş i acuma pă rea cătotul reîncepe de la capă t. Tră sura cu care a venit Iancu de la că ruţ a care l-a transportat peste munţ i se apropie de pră vă lie. Femei ş i copii aleargăîn urma ei ca să-l vadăpe rege cum spuneau ei. El stăfoarte grav pe bancheta din spate; peste tot sunt aruncate lă zi mai mari ş i mai mici, cu fel de fel de nimicuri, fleacuri aduse de prin bazarele Constantinolului. Gulerul înalt de la manta îi acoperă aproape toată faţ a, împiedicându-l săîntoarcăprea brusc capul. Are o ţ inutămarţ ială ,ţ ine capul sus ş i în sinea lui se ş i vede mare voevod suit pe tronul tată lui său. Când micuţ a trăsură coteş te pe străduţ a îngustădin preajma Tâmpei, aproape nu mai poate înainta de mulţ imea adunată . Din toate pă rţ ile se aud strigă te : - Der König ist gekommen . . . der König ist gekommen, dar el deabea aş teaptăsăajungăla casa pă rintească , s-o vadăpe Mutti, pe Vati ş i mai ales pe Inge draga lui soră , cea pe care o îndră gea mai mult ca pe oricine. Pânăîn cele din urmămicuţ a lui că suţ ăeste pur ş i simplu invadatăde vecini ş i de rude. Jörg s-a închis în atelier, a expediat calfele ş i bate cu furie cu ciocanul în bucă ţ ile de piele de pe mese, fărănici o noimă , numai aş a ca săfacăzgomot, săparăcălucrează, în realitate nevrând săaudăurletele de afară ; din când în când exclamăca pentru sine : ´´ Mein Gott, mein Gott . . . na so etwas . . . so eine Schande ´´ Nu vorbea deloc româneş te ş i dealtfel nici Iancu, care totuş i s-a mai învârtit printre românii de prin partea locului de când a aflat de la mumă -sa căare sânge de voevod Moldovean; prea bine nu ş tia nici el, dar se descurca totuş i. Ba mai mult decât atâta, s-a hotă rât la un moment dat săvorbascănumai în limba ţ ării unde va fi prinţ ul domnitor, cum spunea el. Tot gândind la cei pe care îi va revedea, mai ales la sora sa, trăsura

8

trece cu greu prin mulţ imea care îl aclamăş i pe nesimţ ite ajunge gă lăgios în faţ a porţ ii înalte a că suţ ei lor. Ecaterina, mama, aleargăprima în întâmpinarea sa, urmatăde Inge ş i multe femei pe care nu le cunoş tea. Unele plâng fă răa avea un motiv oarecare, altele râd, iar copiii ţ ipăatât de tare căzarva este mare. Vizitiul, un bă rbat gras, murdar îmbră cat în mantia lui lungă , cu mustă ţ i mari, se dăcu greu jos de pe capră, înjurând de mama focului pe nemţ eş te ş i pe ungureş te în acelaş timp ş i se duce sădeschidăportiera micăa tră surii. Iancu aş teaptăasta, doar nu era demn pentru un om ca el săş i-o deschidăsingur. Mai întâi se sperie de lume, dar vă zând-o pe mumă -sa, coboarăgrăbit că zându-i în braţ e, cu ochii înlăcră maţ i. Apoi o îmbră ţ iş ăpe Inge, mirându-se cănu-l vede pe Vati. Ceilalţ i oameni aproape cănu-l târau în stradă , atât de violent îş i aratăbucuria căs-a întors der König. Pânăîn cele din urmăeste dus în casăş i încetul cu încetul lumea se împrăş tie care încotro, mulţ umităcăa asistat la venirea unui personaj de vază . Ba unii spuneau chiar căodatăcând regele va veni în oraşcu armatămultăo să -i ţ ină minte pe cei care l-au primit cu bucurie ş i atunci o săfie pă ziţ i de toate relele ce sar ivi cu ocazia unui ră zboi. Ajuns în casăIancu se trânteş te pe fotoliul basculant extenuat; dupăce scoate un oftat adânc lă sând mâinile să-i atârne lângăcorp, se uităîn fine mai atent la cei din jur. Toatălumea îl priveş te, mama, Inge, Tanti Mitzi, Onkel Fritz ş i alţ ii pe care aproape nu-i vă zuse niciodată , numai Vati nu era nicăieri : - ´´ Wo ist Vati, Mutti ? ´´ întreabăel uitându-se curios la ea. În loc de ră spuns este dus la uş a atelierului de unde se auzeau bă tăi din ce în ce mai puternice ş i pe bă trân înjurând de mama focului din când în când. Iancu pufneş te în râs împreună cu ceilalţ iş i bate puternic în uş e, ceeace avut drept efect ca bă tă ile săînceteze, dar atâta tot, uş a nu se deschide. Dupăo nouăbă taie mai abitir apare în fine bătrânul, cu ş orţ ul lui de piele, în haine de lucru, cu ochelarii pe vârful nasului, privind pedeasupra. Când îş i vede fiul, sau cel puţ in aş a îl considerăş i vă zând căs-a fă cut liniş te, vine încet în faţ a lui ş i-l cuprinde în braţ e. Câteva lacrimi îi umezesc obrajii. Iancu, bă rbat tânăr, puternic îl ridicăpe firavul bă trânel în sus, îl învârteş te odatăcu el ş i depunându-l din nou îi spune : -´´ Na . . . guten Tag Vati . . ´´ la care bă trânul capă tăo faţ ăradioasăspunând : -´´ Mein Sohn . . . . ´´ ş i lacrimile încep să -i curgă. Fiindu-i ruş ine de lume se întoarce în atelier începând săbocă neascădin nou. În prima zi Iancu nu a putut vorbi nimica cu mumă -sa, din cauza agitaţ iei ş i al oboselii care l-a cuprins. Inge fuge în permanenţ ăprin vecini unde are prietene, ca săpovesteascădespre fratele ei prinţ ul; doar în curând va fi sorăde prinţdomnitor ş i asta nu este puţ in lucru. O săpoatăş i ea săse mărite cu un bărbat de neam mare ş i cine ş tie, chiar cu un prinţ . Pe Iancu îl cam agaseazăaceastăexuberanţ ăa surorii sale, dar nu-i spune nimica ca sănu-i strice plăcerea. ªi în felul acesta se termină prima zi. Curelarul s-a culcat devreme, iar a doua zi ş i-a reluat activitatea ca ş i

9

când nimica nu s-ar fi întâmplat. Singura Kati ardea de neră bdare săafle ce a fă cut fiul ei la Constantinopol; doar au dat tot ce au avut ca el săpoatăface cât de cât faţ ăîn oraş ul unde nu poţ i merge cu mâna goală , mai ales când urmăreş ti un anume scop, acolo unde cei puternici se lasămituiţ i fă răjenă . Toatănoaptea n-a dormit din cauza asta, dar nu l-a deranjat, l-a lă sat pe Ianke al ei sădoarmăca să viseze la tronul care i se cuvine de drept. Nu degeaba l-a însemnat prinţ ul pe pulpă , a fă cut-o bineînţ eles cu un scop, gândeş te el. Încăcu noaptea în cap Ecaterina este în picioare. Mai întâi îi curăţ at hainele, fă cându-la ca noi, apoi din curiozitate cotrobă ieş te prin lăzile cu care a venit tânărul de la Constantinopole. Pe mă surăce le goleş te este din ce în ce mai mirată ş i fascinată , fiindcăn-a mai vă zut atâtea ş tofe frumoase, ţ esute cu fir de aur ş i mă tă suri cum numai în orient se gă sesc, din acelea care se vând rar, când vin negustorii greci ş i turci, oferindu-le marilor seniori, pe aur. Ce minună ţ ii, Ianke al ei le va purta când se va sui pe tronul tatălui său adevă rat, prinţ ul acela frumos pe care ea l-a iubit, căci altfel nu i s-ar fi dat aş a de uş or. Apoi le aş eazăpe toate frumos pe laviţ ăş i se duce să -i prepare micul dejun, ca săgăseascăceva de mâncare când s-o scula. Peste puţ in timp apare ş i Inge, dar prea târziu fiindcă mumă-sa le fă cuse pe toate încăde mult. Îmbufnatăse duce săse culce la loc, o să le vadămai târziu. Iancu în schimb a visat toatănoaptea de frumuseţ ile pe care lea văzut în oraş ul în care circulămii de oameni, care mai de care mai frumos îmbrăcaţ i, sau care mai de care în zdrenţ e. Cei bogaţ i umblăcu sclavi dupăei, au iatagane imense la cingă tori ş i se trântesc cu toţ ii la pă mânt când trece în goana cailor marele padiş ah, sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui Allah pe pământ. Încăsub influenţ a visului se trezeş te când soarele este sus pe cer. Bă trânul său tată , curelarul, fă cuse deja câteva perechi de încă lţ ă ri cu calfele sale. Iancu îş i pune frumosul halat colorat ş i coboarăîn odaia în care se mănâncă . Masa este frumos pregătiră, cu toate bună tăţ ile pe ea, tot ce-i place lui ş i de care a dus dorul cât timp a fost plecat. Kati, mama, îl întâmpinăcu bucurie, îl îmbră ţ iş eazăş i-l serveş te; flă mând ca un lup tână rul înghite tot ce i se dăş i la urmăsatisfă cut o ia pe mumă -sa de dupăumeri ş i merge cu ea în micuţ a gră dinădin dosul casei ca să -i povesteacăde oraş ul minune pe care l-a vă zut. Simte nevoia săvorbeascăcu cineva, săpovesteascăce a fă cut, săse sfă tuiascăce urmeazăsămai facă , ori, cel mai nimerit pentru asta era acuma cea care i-a dat viaţ ă. -´´ Mutti, ce bine îmi pare căte văd . . . nici nu ş tii ce dor mi-a fost de tine ş i de voi toţ i . . . da, da, mai ales de tine ´´ îi spune el în timp ce se aş eazăpe o banchetă . -´´ Ce ai fă cut acolo, mein Sohn . . ? ´´ întreabăea nerăbdă toare, cu ochii holbaţ i asupra lui. Iancu îş i adunăgândurile ş i începe să -i povesteascărar ş i apă sat, aş a cum avea el obiceiul săfacăcând a fost mic bă ieţ el ş i mama lui îi ceru socoteală ş i-l certă .

10

-´´ Drumul a fost lung . . am că lă torit cu fel de fel de tră suri, mai întâi pânăla cetatea Târgoviş tei de dincolo de munţ i . . . apoi pânăla cetatea lui Bucur unde am ră mas mai multe zile. Multe blă stă mă ţ ii se aud prin acele meleaguri . . . voevozii, ş ti, prinţ ii de acolo, taie ş i spânzurăpe toţ i cei ce le stau în cale . . . aici am intrat în legă turăcu unul din ş efii ienicerilor . . . ş tii, o că petenie a turcilor . . . era de la curtea domnească , un anume Ibrahim care m-a gă zduit ş i mi-a dat o adresăla Constantinopole . . bineînţ eles căasta m-a costat galbeni fă răde care nu poţ i face nimica la turci . . . dupăun drum lung ş i greu . . . eram de câteva ori în pericol să fiu jefuit de fugari, ş ti, celor ce li se spun haiduci, oameni cinstiţ i spun unii, care nu pradădecât pe cei ce le-au fă cut o nedreptate, apoi împart prada cu cei să raci . . . dar nu-ţ i fie teamă, am scă pat de fiecare datăcu bine . . măprefăceam căsunt sărac, căfug de frica vreunui boier, aş a m-au lă sat în plata Domnului . . . am ajuns în fine la Constantinopole . . vai Mutti, nici nu ş ti ce oraşmare ş i frumos . . este aş ezat pe amândouăpă rţ ile a unei strâmtori de mare . . . ş i ce oraşbogat . . . peste tot vezi numai turci de vazăcare circulăsub un fel de baldachine, purtate de oameni aduş i de ei ş i fă cuţ i sclavi . . oameni aduş i din ră zboaie, ş erbii lor . . ş tii ? . . unii poartăun fel de acoperş uri de pânză , alţ ii le fac vânt cu pene prinse de beţ e frumoase, iar alţ ii îi servesc cu bună tăţ i . . nici nu ş tii ce frumos este . .´´ spune el la urmăcu un imens entuziasm, dar văzând-o pe mumă-sa privindu-l cu un aer mirat, se opreş te din povestit. Kati îş i revine ş i în cele din urmăspune : -´´ Was ist Ianke . . dece te-ai oprit ? . . sunt surprinsăcă -ţ i place cum unii îi duc pe alţ ii în robie numai ca sămunceascăpentru ei . . nici nu ş tii ce viaţ ăgrea duc aceş ti nenorociţ i . . noi trăim aici la oraşş i nu ieş im nică ieri . . da, săş tii, dragul meu, căş erbii duc tot greul, în timp ce seniorii huzuresc . . . am fost de mai multe ori prin satele din jur ş i am vă zut cum trăiesc oamenii aceş tia . . nici nu bănuieş ti dragul meu . . . ´´ Iancu o opreş te cu un gest din mână . -´´ LasăMutti . . dece îmi spui asta ? . . . lasă -măsătermin să-ţ i spun ce am fă cut acolo, da, este adevă rat căam fost ş i în unele cartiere mai depărtate de oraş. . . acolo tră iesc cei mulţ i, unii peste alţ ii . . da dece săne pese de ei devreme ce noi putem sătră im mai bine ? . . nu vreau săspun căş i eu am săfac lafel ca cei de acolo, nu, n-am săfac asta . . . doar n-ai săcrezi căde acum încolo, sau când am săfiu voevod, eu am săfiu acela care săschimbe lucrurile . . aş a cum sunt ele rânduite de când lumea . . ca săajung la ţ el trebuie sămăcomport ca ei, cădacă nu te mă nâncă , te striveş te ca pe un vierme . . . vrei tu asta Mutti ? . . uite, fă răsă vrem vorbim de altceva. . . . . . ´´ se opreş te o clipă , mumă -sa dădin cap în semn de aprobare, apoi el urmeazăpe un ton rar ş i rezolut. . - ´´ în prima zi când am sosit la Constantinopole m-am dus la turcul lui Ibrahim, un oarecare Ali Mustafa, un bă rbat înalt ş i destul de negru la faţ ă , cu mustă ţ i ră sucite în sus . . m-a primit bine când i-am ară tat semnul pe care mi l-a dat cel din cetatea lui Bucur ca săş tie căvin din partea sa . . Imediat m-a poftit în casăş i m-a descusut în toate felurile. .

11

. apoi mi-a spus căel este mare ienicer la Sultan . . . vai cum vorbesc de el, îi spun preafericitul Padiş ach, sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui Allah pe pă mânt ş i de câte ori îi pomenesc numele fac plecăciuni, ei zic temenele . . îl vede pe sultan zinic, că -i cunoaş te pe toţ i cei ce doresc domnia uneia din ţ ă ri, Moldova sau Walahia . . tot de la el am aflat căturcii au un anume paş a Mahomed care controleazăpe cei ce vin pentru domnie, se uităla fiecare săvadădacăare vre-un semn, aş a cum am eu pe pulpă. . . când i l-am ară tat a să rit în sus de bucurie ş i chiar a doua zi m-a dus la paş ă. . . i-am dat pentru asta o mulţ ime de galbeni turceş ti, atâta cât mi-a cerut . . . Palatul paş ei este lângăcel al sultanului, pe malul Bosforului . . aş a-i zice trecătorii de apăde acolo . . totul este straş nic păzit de soldaţ i cu iatagane . . ş tii, săbile lor . . sunt atât de mari cădeabea le pot duce . . am încercat sămânuiesc unul, dar când să -l învârt era cât p-aci săcad jos . . ´´ râde cu poftăiar mumă-sa pune mâinile la obraz speriată - ´´ n-am antrenament . . înante de asta Ali m-a învă ţ at săspus cănu vreau tronul Moldovei ca sănu mă ducăîn insula Rodos unde sunt exilaţ i toţ i cei recunoscuţ i oficial ca descendenţ i din principi . . dacăo fă ceam, nu mămai întorceam . . . . cine ş tie când ş i mai ales dacăm-aş i mai fi întors ´´ mumă-sa se sperie, pune mâna la inimă , apoi se închină . - ´´ Sehr gut hast du das gemacht . . ´´ ş i îl mângâie cu dragoste pe pă r. -´´ Da, am vrut sămăîntorc ca săvăspun păţ aniile prin care am trecut ş i apoi . . ş tii Mutti . . nu am mai avut bani . . ceeace a fost poate norocul meu . . . Ali ă sta aproape căa scos pielea de pe mine . . . am vrut sămăîmprumut, dar nimeni nu mi-a dat . . eu un stră in necunoscut . . . mi-au cerut garanţ ii căvoi fi domn, apoi căam pe cineva mare care sămăsusţ ină. . n-am putut dovedi nimica ş i nu mi-au dat nici o leţ caie . . aş i fi reuş it poate dacăacceptam săplec la Rodos, dar am vrut sămămai întorc odatăca sămăsfă tuiesc cu voi . . mai ales cu tine Mutti, fiindcă dacăplec din nou cu gândul acesta apoi săş tii căva trebui săstau mult timp acolo . . . pânăs-o ivi ocazia . . înante de plecare am întâlnit în casa paş ei pe un anume Bartolomeu Brutti care, când a vă zut semnul de pe piciorul drept a fost foarte mulţ umit ş i a promis că-mi va face rost de galbeni mulţ i, dar era gră bit săplece la Veneţ ia unde are un frate ş i nu a putut săse ocupe de mine acuma . . nici mă car câţ iva galbeni nu a putut să-mi dea . . . cicăpentru tron trebuie vreo două sute de mii . . . ´´ Kati se uităuluităla el ş i-l întreabăsperiată . - ´´ Wieviel ? . . mein Gott. ´´ sare în sus ş i pufneş te în râs. -´´ Nu te speria Mutti, galbenii odatăluaţ i trebuie daţ i înapoi cu dobinzi mari, chiar dublu . . . din ceeace voi strânge în ţ ara în care voi domni . . . doar voevod voi fi . . voi nu veţ i veni cu mine acolo . . de măvoi că pătui veţ i pluti în galbeni. Astfel se încheie discuţ ia dintre mamăş i fiu. Kati se duce la treburile ei, iar Iancu să-ş i vadătată l care pentru prima datăa avut ocazia săstea de vorbăcu el. N-a auzit ce au vorbit cei doi mai adineaura, dar ş tie ce urmă reş te Ianke.

12

- ´´ Nu fiule, nu faci bine . . . lasă -i pe regi sădomnească , tu stai aici lângămine . . . ai săcâş tigi mult . . stai cu mine, lasăgă rgă unii din capul mumă -ti ş i fi cuminte . . doar ş ti câţ i regi din aceia de peste munţ i au pierit . . câte capete au căzut la ottomani, acolo în cuibul strică ciunii, acel Constantinopole ce odinioarăa avut fala lui, unde au domnit împă raţ i adevă raţ i, nu din cei făcuţ i cu plată. . lasă -te de asta fiul meu, nu este de capul tă u, este păcat săcadăş i el. ´´ spune bă trânul său tatăară tând spre capul să u, bă nuind parcăcare va fi soarta celui pe care l-a crescut ca un fiu, care, cu toate cănu este al lui, îl îndră geş te totuş i. În orice caz aceste cuvinte i-au mers lui Ianke la inimă . În fond nu este chiar atât de uş or săfii rege, gândeş te el, plecând din atelier fărăa da un ră spuns curelarului care a vă zut multe în viaţ a lui. Da, trebuie săfii în permanenţ ăpăzit, în orice moment poţ i fi detronat ş i atunci nu te poţ i bucura de libertate, fiindcăte urmă resc cei pe care i-ai nedreptă ţ it ş i câte ş i mai câte. Aceste gânduri îl fră mântăzi de zi, noapte de noapte, ba într-una din nopţ i a visat căstăcu capul aplecat peste un butuc în spatele lui stând o matahalăneagrăcu o uriaş ăsecure. S-a trezit lac de apă , dar îş i spuse căaceastea sunt urmă rile celor povestite de tat-su. Tristeţ ea lui o face pe mumă-sa săfie îngrijorată , dar el nu voia săspunăcauza pentru a nu-l întrista pe tat-su care crezu căspusele lui au avut efect. Bă trânul se ţ inu deci deoparte, nevoind s-o supere pe Kati, Iancu ş tiind doar pe Mutti cât este de violentăcând nu i se cântăîn strună. Ea îş iş i vedea fiul pe tron, cu o mantie mare, dintr-o blană scumpăcu un sceptru în mână , iar ea ală turi de el mândrăde un asemenea fiu. Dar, socoteala de acasănu se potriveş te mereu cu cea din târg. Pânăla urmă ajunge totuş i la concluzia căîn fond face bine ce face ş i cănu stricăsă-ş i încerce norocul. În viaţ ătotul este hazard, câş tigi te-ai aranjat, pierzi, cu atât mai ră u, ş i în cazul aceasta degeaba te zbaţ i dând din mâini ş i din picioare cătot nimica nu se realizeză ; ori, tocmai acuma norocul începe să -i surâdă . Mai întâi a aflat căeste prinţdin neam mare, cel al Muş atimilor, lucru mare, apoi a plecat la Constantinopole unde nu a fost deloc ră u primit, dar cel mai important lucru este căacest senor Brutti s-a ară tat dispus să -l ajute; da, i-a dat chiar de înţ eles căo să -i facărost de bani, i-a luat ş i adresa. Acuma aş teaptăcâteva rânduri din partea lui, cu care săse ducăla un cămă tar din Braş ov, pe care Brutti îl cunoaş te din Spania unde a stat ş i el o vreme. În aş teptarea evenimentelor viseazăzilnic. Nu se mai sfă tuieş te cu nimeni, nici cu mumă-sa, iar bă trânul crede căprin cuvintele sale l-a convins sărenunţ e. Va cere deci domnia, va fi exilat pe insula Rodos, aş a cum se obiş nuieş te, unde va aş tepta momentul. Bineînţ eles cătotul depinde de galbeni, fă răde care nu se poate face nimica. Cu cât ia mai mulţ i, cu atât dureazămai puţ in ş i treaba merge mai bine. Aventurile care îl aş teaptăîl pasioneazăş i pe zi ce trece îş i face planuri din ce în ce mai îndră zneţ e, planuri de tână r care deabea intrăserios în viaţ ă . O săfie atât de bogat încât o să-i întreacăcu mult pe seniorii de pe aici, o săaibe un castel, o

13

cetate armatăiar oamenii se vor prosterna în faţ a lui, aş a cum probabil fă ceau în faţ a tată lui să u adevă rat, dar mai ales în faţ a bunicului. Astfel, timpul trece repede, când în una din zile soseş te mult aş teptata scrisoare a lui Brutti, care s-a ţ inut de cuvânt în speranţ a căva profita din plin din domnia lui Iancu. Este curtenitoare ş i se adreseazăbancherului Hoffmann din Kronstadt, om foarte influent care dispune de sume mari de bani. Este adevărat căcere dobinzi importante, dar se merită, fiindcăaltul care săîmprumute asemenea sume nu este. Probabil cănu i se va da cât este necesar, ci numai o parte, gândeş te el ş i chiar a doua zi merge la Herr Hoffmann. Bancherul are în centrul oraş ului o casămare ş i frumoasăcu vederea spre Tâmpa. În dimineaş a asta se scoalămai devreme, nu a spus nimă nui nimica, nici măcar de scrisoare. La ora nouăse aflăîn faţ a casei bancherului. De câte ori a trecut în faţ a acestei case impună toare ş i n-a ş tiut ce se ascunde îndă ră tul zidurilor ei. Îi deschide un lacheu atât de frumos îmbră cat încât la început a crezut căeste însuş i bacherul, dar îş i dăseama repede căeste un servitor, când acesta îi ia pelerina ş i pă lăria. Din aceş tia o săaibe ş i el negreş it ş i nu numai unul, ci o întreagăgloată ; numai servitori se vor învârti în jurul său ş i chiar ş i bancherii i se vor prosterna. În orice caz nu o să -i spunăde la început pentru ce îi trebuiesc banii, dar deodatăse trezeş te din visare, se aflăîntr-un holl mare de tot, mobilat în stil să sesc, mobilă grea ş i masivă , cu un chemineu în care mocneş te un foc, fiind toamnă, iar servitorul spunându-i. - ´´ Pe cine săanunţ , domnule ? ´´ - ´´Sunt aş teptat de Herr Hoffmann . . spune te rog căa venit Ianke, Ianke Weiss ´´ numele din urmăîl spune mai încet. Servitorul se înclină , iese o clipă, revine ş i îi spune plin cu respect. - ´´ Stă pânul meu văaş teaptă. . am bă nuit căsunteţ i domniavoastră. . deacea vam lă sat săintraţ iş i v-am luat lucrurile. ´´ completarea nu-i place lui Ianke, îi face un semn din mânăoarecum dispreţ uitor, ca unuia care îi este inferior, dupăcare îl urmează . Vasă zicăeste aş teptat. Deci Brutti i-a scris ş i lui, ceeace îl cam supă ră fiindcăputea să -l anunţ e de planurile pe care le pregă teş te în legăturăcu persoana sa, pentru a se pune în gardăca săş tie cum săprocedeze. Uite, acuma în ce încurcă turăl-a bă gat, nu ş tie ce sămai spunăş i cum săînceapă . I s-a dat tot planul peste cap, gândeş te el. Nici nu se aş eazăbine pe un fotoliu lângăchemineu ş i simte căcineva stălângăel. Ridicăcapul ş i vede un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat foarte elegant, cu ochelari pe nas, lafel ca tat-su, dar aceş tia erau din aur, se vede bine. Bă trânul îl priveş te ş i-l cerceteazăbine, îl mă soarădin cap pânăîn picioare. Iancu se ridicăde pe scaun fiindcăomuleţ ul îi inspirărespect ş i deoarece aş a a fost învă ţ at de acasăsăse poarte, faţ ăde cei mai în vârstăsăte ridici în picioare, dar imediat regretă , fiindcănu ş ade bine unui prinţcare va avea un tron săse ridice în faţ a oricui. Nu are timp săreflecteze prea mult căomuleţ ul îl întreabă .

14

- ´´ Ai sosit repede . . bine ai fă cut tinere căai venit . . ´´ în acelaştimp îi întinde mâna. Toate se petrec atât de repede cănu avu nici mă car timp sămediteze ce să facăş i fă răsăvrea se apleacă , aş a cum fac toţ i tinerii bine crescuţ i. - ´´ Bunăziua, Domnule Hoffmann am venit cu recomandaţ ie din partea . . . . ´´ dar domnul Hofmann terminăel fraza. - ´´ Da, da, din partea bunului meu prieten Bartolomeu Brutti, Barti cum îl numit noi .´´ vă zând căIancu vrea săcontinuie, bancherul face un semn din mânăş i-l opreş te. - ´´ Ştiu, ş tiu, ai nevoie de galbeni, de mulţ i galbeni . . . ţ i-i dau când vrei, dar trebuie săiscăleş ti o hârtie căai să -i înapoiezi în termen de zece ani . . . bineînţ eles căla aceasta va trebui săadaugi ceva . . nu, nu, nu prea mult te asigur . . . iată, dacăîţ i dau zece mii de galbeni, ş i atîţ ia îţ i dau deocamdată , îmi vei da înapoi cât scrie în actul pe care trebuie să-l iscă leş ti. ´´ Iancu este mulţ umit de propunere, acceptând cu bucurie, ş tiind căalţ ii iau poate de trei ori pe atâta, neş tiind însăcăacesta împreunăcu Brutti îl vor stoarce cât vor putea când va fi domn. Iancu gândeş te în naivitatea lui cădomnul Hoffmann are de gând săstea pe lângăel când va fi voevod. - ´´ Primesc cu plă cere domnule . . . ´´ îi spune Iancu. Bă trânul se uităla el peste ochelari, îl măsoarădin nou din cap pânăîn picioare, în care timp se lasăo tă cere jenantă . Iancu socoteş te totuş i căsuma este prea micăpentru a mitui pe toţ i cei de la Constantinopole ş i luându-ş i inima în dinţ i întreabă . - ´´ Domnule, nici nu v-a spus de câţ i galbeni am nevoie, sau dacăam înţ eles bine .. ´´ din nou bancherul îl întrerupe. - ´´ Nici nu trebuie să -mi spui . . mi-a scris detailat prietenul meu de la Constantinopol . . ş tiu pentru ce îţ i trebuiesc, ş tiu căeste mult prea puţ in . . . apropos, ce mai face ? . . cum mai arată? . . . nu l-am mai vă zut de câţ iva ani . . ultima datăne-am întâlnit la Viena .´´ vă zând cătână rul se uitănăuc la el, râde uş or ş i-l liniş teş te . . - ´´ nu te supă ra, dar aş a suntem noi bă trânii, mai iuţ i ca voi tinerii, ş tim ce vrem ş i mai ales ş tim ce vor cei cu care stă m de vorbă. . . acuma hai sătrecem la fapte . . . suma de zece mii ţ i-o dau în monezi de aur turceş ti . . . . . hârtia am ş i pregă tit-o, numai s-o iscă leş ti ş i sătrec numele tă u întreg acolo . . . dar stai, ş tiu căai părinţ i aici în Kronstadt . . este adevă rat ? . . dacănu măînş el curelarul Weiss, acela care stădestul de aproape de mine, aici a doua stradă. . la care mi se confecţ ioneazătoate cele necesare din piele . . . ´´ spune el cu toate că ş tie perfect de bine cine este Iancu, chiar căeste fiu nelegitim al un prinţdin neamul mare al Muş atinilor. Dar Iancu bă nuieş te ce vrea săspună . - ´´ Da domnule, este tată l meu vitreg . . . eu sunt prinţ ul Iancu, fiul voevodului Petru al Moldovei, zis al Rareş oaiei, cel ce a stăpânit de douăori ţ ara de dincolo de munţ i căreia i se zice Moldova . . . ´´ nici acuma bătrânul nu-l lasăsătermine.

15

- ´´ Ştiu, ş tiu toate acestea . . le ş tiu destul de bine feciorule . . ş i pe tată l tău îl cunosc destul de bine . . uite, vezi, el mi le-a lucrat ´´ ş i îi aratăun frumos cordon din piele pe care Iancu îl recunoaş te imediat, deoarece el însuş i a lucrat la el. Dar, aroganţ a bătrânului începe să -l enerveze, ce vrea săspună , căeste fiu de curelar ? doar ş tie căel este prinţ . N-a fost niciodată tratat astfel, nici mă car la Constantinopol unde a auzit de multe ori căoamenii nu sunt luaţ i în seamă , căde multe ori trebuie săsuporte batjocura celor mari. Dar acest bă trân a întrecut orice limită . În sinea sa începe săfiarbă , să -ş i facăfel de fel gânduri, însăeste mai bine săse abţ ină , banii acestui obraznic îi trebuiesc ş i când va fi domn o săi-o arate. Se liniş teş te deci ş i ca sătermine spune a doua oarăbă trânului bancher pentru ce are nevoie de aceş ti bani, dar căsunt prea puţ ini pentru scopul lui. Bă trânul nu mai ră spunde, se aş eazăla un scrin ş i scrie scrisoarea prin care Iancu se obligăsă plă teascăsuma aş a cum i-a cerut-o el. Când totul este gata, Iancu se uităla el oarecum nedumerit, neş tiind ce trebuie săfacăîn continuare ş i atunci îl întreabă aş a într-o doară . - ´´ Aş i vrea ş i eu săş tiu ce scrie aici . . ´´ aceastăîntrebare îl face din nou pe bă trân sărâdă . - ´´ Ha, ha, ha, tinere . . la asta m-am aş teptat . . dacănu o făceai apoi te tratam drept un mare nă tără u fărăpereche care îş i vinde ş i sufletul fă răsăş tie . . iaca, îş i dau galbenii dupăce semnezi ş i-ţ i citesc ce ai semnat . . iată -i. ´´ se duce deschide partea de jos a scrinului, scoate o pungămare din piele, grea ş i o aş eazăpe masă. Iancu îl ajutăfiindcăbancherul o ridicăgreu, apoi o desface la gurăş i priveş te înă untru. Era plinăcu galbeni turceş ti, numai aur strălucitor. Iancu este pur ş i simplu fascinat ş i în acelaştimp speriat privind monezile stră lucitoare, aceste bucă ţ i de metal dupăcare râvneş te oricine, cu care poţ i cumpă ra puterea ş i chiar suflete. - ´´ I-a banii ş i dute, sunt număraţ i dinainte . . ş i acuma să -ţ i citesc ce am scris . . iată.´´ deruleazăpergamentul ş i începe săcitească, - ´´ . . Eu Iancu Weiss, fiul curelarului Weiss Jörg din urbea Kronstadt, m-am prezentat azi ziua 18 luna septembrie, anul 1565, în urma cererii mele, la domnul Hoffmann, bancher din Kronstadt, săîmprumut suma de zece mii de galbeni turceş ti pe care îi vor restitui în termen de zece ani, ultima ratăla 18 septembrie 1575 . . . în primul an voi returna două sprezece mii de galbeni . . . iar în anii următori câte trei mii în fiecare an ´´ aici Iancu sare ca ars, trecându-i timiditatea, auzind ce spune bătrânul. - ´´ Cum aş a, aţ i spus căvoi returna două sprezece mii în total . . ´´ - ´´ Nu tinere . . ţ i-am spus că -mi vei da două sprezece mii, dar în primul an, în urmă torii se mai adaugăş i dobinzile, aş a ca să-ţ i fac un hatâr, căci altfel cer cu mult mai mult . . doar vei fi domn, nu-i aş a?...ş i mai ales căeş ti prietenul prietenului meu . . te iert ca în anii urmă tori să -mi dai patru sau cinci mii . . . ´´ furios la culme Iancu îl întrerupe.

16

- ´´ Nu primesc . . în felul acesta trebuie sădau de patru ori mai mult înapoi . . . ş i. . . asta nu este just ´´ spune el la urmăsufocat de indignare. Dar domnul Hoffmann nu-ş i iese din fire, îi spune deci pe un ton pă rintesc. - ´´ Nu te gândeş ti căsunt generos ? . . cum crezi căo sădau sume atât de mari pe perioade lungi unui om care vrea săcumpere un regat . . ş i care mai are cale lungă pânăatunci ? . . dacănu-mi scria Brutti de la Constantinopole poţ i fi sigur cănici nu te primeam măcar . . . ş i apoi săş tii căsuma n-o săajungănici măcar pentru servitorii palatului sultanului. . . ´´ tonul lui devine din ce în ce mai apă sat ş i nervos, dar Iancu se abţ ine ş i gândeş te căeste mai bine săînceapăfă rădificultă ţ i¸ poate va mai avea nevoie de el. Aceş ti cămă tari se cunosc unii pe alţ ii, iar când cineva cade în mâinile lor este stors ca o lă mâie; vor săia chiar mai mult decât se poate da. Iancu lasăcapul jos ş i spune pe un ton pocă it. - ´´ ªtiu, ş tiu asta foarte bine . . dar totuş i nu măaş teptam la aş a ceva . . ´´ se uităla că mă tar care îl priveş te cu un aer superior, apoi continuăcu o voce stinsă. . ´´ bine măprind . . accept, n-am încotro . . ´´ Hoffmann ia pergamentul, îş i potriveş te ochelarii de aur ş i spune pe un ton de parcănimica nu s-ar fi petrecut. - ´´ Săcitesc mai departe . . sătrecem peste termenele pe care le-am fixat de comun acord ş i cu voia ta . . deci . . ş i măoblig cădacănu voi plă ti la termen să suport toate consecinţ ele ce ar decurge din asta . . pentru care garantez cu toată averea familiei mele ş i cu casa mamei mele din Kronstadt, cumpă ratăcu banii prinţ ului Petru al Rareş oaiei din Moldova, tată l meu prezumtiv . . ´´ Iancu sare din nou ca ars, dar imediat îş i revine, a intrat în horă , trebuie săjoace, nu are încotro. Totuş i nu se poate abţ ine săzică , dar pe un ton mai scă zut. - ´´ Aceasta este o mârş ă vie . . ´´ dar cu un gest nervos din mână , bă trânul îl opreş te luând un aer posomorât ş i plictisit. - ´´ Bine tinere, uite rup hârtia ş i dă-mi galbenii înapoi . . . poate îi gă seş ti la altul mai ieftin, ceeace nu cred, dacăvrei . . . ´´ are un tremurat în voce ş i se abţ ine să nu izbucnească. Iancu se sperie ş i intervine. - ´´ Nu, nu rupeţ i . . accept tot, da tot . . aş a cum aţ i scris . . ´´ speriat căîn altă parte nu va gă si solicitudine, chiar în felul acesta. Bancherului i se deschide faţ a cu un surâs triumfă tor. Totul era un joc la el, avea interes ca tână rul din faţ a lui să ajungăvoevod, în care caz va putea umbla cum va voi la curtea lui ş i banii daţ i îi va putea chiar înzeci. - ´´ Bine nu rup, dacăaş a voieş ti . . . iaţ i galbenii ş i dute sănă tos . . ´´ - ´´ Acum vărog să-mi daţ i tră sura să -i duc acasă. . ´´ spune Iancu resemnat. - ´´ Cu plă cere tinere . . . ´´ trage de un fir care face săsune un clopoţ el în altă odaie. Imediat apare un valet, de data asta tână r ş i înalt în poziţ ie de drepţ i, aş teptând ordinele. Îndocmai ca la Constantinopole, numai căsunt altfel îmbră caţ i ş i nu fac prea multe temenele, gândeş te Iancu, în timp ce bă trânul dăordine săse punăcaii la trăsură , dar gândurile îi sunt întrerupte.

17

- ´´ Hai tinere săbem ceva în timp ce se pregă teş te tră sura . . . vezi căsunt un om bun ş iş tiu sămăport ş i bine cu cei care la rândul lor se poartăbine . . ş i apoi sunt sigur căatunci când vei fi rege nu ai sămăuiţ i . . . ai să-ţ i dai seama căaceastă sumăeste un fleac, o nimica toatăfaţ ăde sumele pe care ai săle învârţ i . . sigur că o sămai ai nevoie de alţ i bani pe care ţ i le voi da pânăvei reuş i săte sui acolo unde este dreptul tă u...ş i ai săvii să-mi mulţ umeş ti cădin sumele că pă tate ai să te alegi cu palate ş i castele, cu servitori ş i multe altele . . o sămai ai nevoie ş i ai să vezi căalţ ii îţ i vor cere cu mult mai mult ca mine . . . ba mai mult decât atâta, te vor însoţ i în ţ ara în care ai sădomneş ti ş i te vor obliga săle dai ceeace nici nu ai luat de la ei . . . eu am fă cut-o pentru prietenului meu Brutti ş i bineînţ eles căvoi cere ş i eu săam parte de fericirea ta . . dar mă surat . . ´´ în acest moment apare un lacheu cu o tavăcu pahare ş i o bă uturăbunăpe care Iancu nu a mai bă ut-o, atât de tare căsimte cum i se taie respiraţ ia, în râsul bă trânului care dăpe gât două pahare, unul dupăaltul, apoi îl pofteş te săia loc lângădivanul de la chemineu. Dar bancherul nu se aş eazănici de data aceasta, stăîn picioarel privindu-l cu interes, apoi spune în continuare. - ´´ Eş ti fecricit tinere căte-au acceptat acolo la Constantinopole, ca pe unul din pretendenţ ii la scaunul Moldovei ? Iancu tresare, ce a auzit îl buleversează . - ´´ Da de unde ş tiţ i căm-a acceptat ? . . doar nu le-am spus-o . . n-am pomenit nimica, deoarece dacăo fă ceam mătrimiteau în insula Rodos ş i nu puteam sămă mai întorc . . aş a fă răbani nu merge nimica . . ş i eu nu-i aveam . . ´´ - ´´ Nici nu trebuia s-o faci tu, a fă cut-o Bartolomeu dupăplecarea ta . . a lucrat mult pentru asta . . pentru el eş ti o bunăafacere, ţ i-o spun fă răocol, aş a este . . . dacăvei ajunge sădomneş ti, apoi aş teaptăsă -l ajuţ i . . sunt sigur căo vei face . . mai ales căel are multe legă turi acolo . . prin preajma sultanului tuturor Ottomanilor . . ´´ Iancu se uităla el ca un ş colar ascultă tor. - ´´ Sigur căo să-l ajut . . ´´ cu asta se lasăo tă cere deplină, numai de afarăse aud tră surile care trec pe caldarâmul străzii înguste. Bă trânul continuăsă-l cerceteze pe acest tânădin faţ a sa, fă cându-ş i fel de fel de socoteli, iar Iancu la rândul său nu ş tie ce săspună. În orice caz vestea l-a dat peste cap; vasă zicătotul a ş i fost aranjat, a ş i fost acceptat ca pretendent la scaunul Moldovei, deci totul nu va dura atât de mult, ce bine, a scăpat de Rodos. Pânăacuma a avut noroc în tot ce face, dar gândurile îi sunt întrerupte de venirea valetului care anunţ ăcătră sura aş teaptă. La un semn al bă trânului acesta ia sacul ş i-l învităpe Iancu să -l urmeze. Dupăceş i ia ră mas bun de la acest bizar bă trân, se pomeneş te în trăsurălângăun sac plin cu galbeni. Deodatăse sperie. Afarăeste plinăzi, cum va face să -l ducăîn casă fă răsăfie vă zut ? Se uităîn urmăş i constatăcăeste condus numai de vizitiu, însoţ itorul care deobicei stăpe capra din spate lipseş te. Ce obră znicie, gândeş te el, putea mă car să -i facăacest hatâr, lui care peste scurt timp va fi rege. Dar în fond nu face nimica, o să-l roage pe vizitiu săcare sacul ş i dacăcineva îl va întreba ce

18

este înă untru va spune căa adus bucă ţ i de piele pentru bă trânul să u tată , curelarul, da, aş a va face. Dealtfel că lă toria dureazăfoarte puţ in fiindcănu au traversat decât câteva stră zi. Totul în preajmăeste gol, ce bine. Când tră sura se opreş te în faţ a casei, Iancu se dărepede jos, ia sacul la subţ ioară , fă răsă -l mai roage pe viziutiu care dealtfel nici nu s-a uitat la el ş i fuge în casă , urmat numai de privirile a doi copii din vecini care mare lucru nu înţ elegeau ce se petrece. Aude în urmăcum tră sura întoarce ş i se îndepă rtează. Ajuns în hol gâfâie din cauza greută ţ ii dar nu se lasă , fuge sus în camera lui ş i fericit cănu a întâlnit pe nimeni, intrăcu povara pe care o depune în dosul unui fotoliu. De acum încolo nu va mai avea nimeni voie săintre aici, decât mumă-sa care va face curat. Îş i face probleme cum săia banii cu el la Constantinopole, dacăadusul lor aici i-au creat atâtea emoţ ii. Dupăce-ş i revine, coboarăjos ş i o întâlneş te pe sora sa cotrobă ind prin casă. În orice caz plecarea este foarte aproape, nu trebuie săîntârzie prea mult, fiindcăaltfel va cheltui precis din ei, dacăva afla Inge ş i el nu-i va putea rezista. Dar mai ales fiindcătotul este încăproaspă t acolo, fiind aş teptat nu atâta pentru a fi numit domn ci mai ales căbanii intereseazămai mult ca orice. Faptul căa garantat ş i cu averea pă rinţ ilor nu-l prea încântă, însănu mai are încotro, actul a fost semnat ş i se aflăla bancher. Cel mai bun lucru fiind sătacăca sănu le facăsânge rău pă rinţ ilor, mai ales mamei. În zilele urmă toare nu se petrece nimica deosebit. Doar când mumă -sa dăde sacul cu galbeni, se sperie în primul moment, ca apoi săse bucure, doar doreş te să-ş i vadăfiul suit pe tronul tată lui său, prinţ ul din Moldova. Iancu îi spune de unde îi are, omiţ ă nd faptul căa garntat ş i cu casa pe care ea a cumpă rat-o cu banii primiţ i de la voevodul Petru al Rareş oaiei, fiul marelui ªtefan. Dar zilele trec una după alta, Iancu tocmeş te ş i trăsura, sau mai bine zis un fel de că ruţ ămai abitir, care săl ducăpeste munţ i, spre cetatea lui Bucur ş i apoi mai departe spre miraculosul Constantinopole, oraş ul care îţ i aduce sau mă rirea ş i puterea, sau moartea ş i mizeria, sau chiar amândouă . Bă trânul curelar este mâhnit căfiul să u pleacă ; credea căl-a convins sără mână , săpreia dupămoartea sa pră vă lia care merge foarte bine, fă când familia Weiss sătrăiascăîn bunăstare. Acuma constatăcătotul o ia de la început, mai ales căniciodatănu a încetat să-l considere pe fiul să u ca al altuia, el este tot fiul să u ş i tot copil îl vrea, dar copiii cresc ş i pă ră sesc cuibul pă rintesc pentru a-ş i forma propria lor familie, aş a este natura, crudă , fapt la care trebuie orice pă rinte săse obiş nuiască . Curelarul devine din ce în ce mai nervos, pe mă surăce se apropie vremea plecă rii. În sinea sa are o vagăconvingere ş i simţ ă mânt cătot ce se întreprinde va aduce în cele din urmăo nenorocire mare pentru fiul să u. A mai că utat de mai multe ori să -l determine sărenunţ e la planurile sale nă struş nice, cum chema el încercă rile fiului să u de a ajunge voevod într-o ţ arăcu care nu are nici o contingenţ ă . Nu ş tie nimica de imensa sumăde

19

galbeni împrumutaţ i, care se găsesc în casă . Ecaterina a pă strat secretul cu sfinţ enie, dându-ş i seama cătră ncă neala nu poate face decât ră u fiului ei. Se apropie Crăciunul, afarăîncepe săningă , oraş ul este în fierbere, fiecare aleargând să -ş i procure cele necesare sărbă torii, numai Iancu este absent la toate acestea. A angajat definitiv că ră uş ul care să-l ducădincolo de munţ i pânăla cetatea lui Bucur. Contra unei sume frumuş ele de bani îş i ia o seamăde bagaje; voia săia cât mai multe cu el. ªi-a fă cut ş i o mulţ ime de haine din ş tofele pe care le-a adus data trecută . Trebuie săfie cât mai elegant ca săse vadăcăel este un prinţ , nu un oarecare fiu de curelar de la Kronstadt. Însăsuma mare de bani nu a luat-o cu el, nu era indicat, mai ales pe drumurile spre Constantinopole unde nu rareori oamenii erau atacaţ iş i jefuiţ i de tot ce aveau asupra lor. Sfatul i l-a dat mumă-sa care s-a gândit la toate. Iancu înţ elege căeste bine săprocedeze în felul acesta, pericolul de a pierde galbenii fiind în felul acesta diminuat, cu toate căş i în aceste cazuri s-a văzut căcei care se ocupăcu aceste feluri de transferuri săfie excroci, lăsându-te fărăo leţ caie. Prin intermediul unui anume Georg i-a transferat. I-a predat la Kronstadt ş i-i va primi acolo, bineînţ eles contra unui comision piperat, dar cel puţ in sigur. I s-a dat un înscris notificat că tre un bancher la Constantinopol care avea interese în Transilvania. În felul acesta toate pă reau a fi aranjate pânăîn cele mai mici amă nunte. Familia a pă strat tă cere asupra intenţ iilor fiului pentru a nu provoca iar îmbulzeala care a fost la sosire. Plecarea are loc dis de dimineaţ ă , cu o trăsurătrimisăde bancher care l-a dus până la caravana negustorilor unde îl aş teaptăcăruţ a angajatăcu câtva timp înainte. Ecaterina l-a însoţ it pânăacolo, având în permanenţ ălacrimi în ochi, nu din cauza despă rţ irii ci din bucuria ei căfiul ei se duce săia tronul lui tat-su cel adevărat, dar despă rţ irea a fost grea de ambele pă rţ i, mai ales din a mamei care simţ ea totuş i că de acum încolo el nu va mai fi cu totul fiul ei, ci va depinde de multe ş i mulţ i, însă ca prinţdomnitor va fi alături de el, gândeş te ea, ceeace ră mâne de vă zut. Mai bine pretendent la un tron decât fiu de curelar îi spunea ea mereu ca să-l încurajeze. Dupăură ri de bine, lacrimi ş i promisiuni de viitor se pune în fine convoiul de că ruţ e în miş care, cu cea a lui Iancu mai la urmă. Toate s-au petrecut pânăacuma întocmai cum au fost aranjate, un semn bun. Peste trei zile de drum se ajunge în fine la cetatea lui Bucur, unde trage din nou la acel Ibrahim care s-a bucurat ş tiind căva că pă ta iar câţ iva galbeni mai mici. Iancu a luat cu el câteva sute de galbeni necesari pentru că lă torie. Voia săcă lătoreascăîn condiţ ii bune, sănu ducălipsăde nimica, sălocuiascăîn hanuri mai acă tă ri. Apoi nu se poate ş ti ce-ţ i iese în cale ş i dacănu avea cu ce, putea pierde ocazii. Dar nu stădecât o zi la cetatea lui Bucur, că ci a doua zi pleacăun alt convoi la Constantinopol, ocazie rarădar cam obositor. Carele acestea sunt hodorogite ş i-l scuturăatât de tare încât în cele din urmăcrede căo să -i iasăcreeri din cap. Peste alte douăzile ajunge la Vidin iar

20

dupăalte zece în fine la ţ intă . Pe drum erau cât p-aci săfie atacaţ iş i jefuiţ i, dar o ceatăde ieniceri i-a salvat contra unui peş cheşgras, ceeace i-a golit aproape buzunarul. Vă zând oraş ul minune de departe, simte o mare bucurie. De aici va pleca în ţ ara sa ca domn. Prima oarăse duce la Ali Mustafa unde va ş i locui, turcul care l-a introdus la paş a Mahomed. Mare i-a fost acestuia bucuria când l-a vă zut; credea căa renunţ at, cănu mai vine. A doua zi merge la bancherul care urmează să-i dea galbenii transferaţ i. Îi obţ ine cu destulăgreutate, fiindcăacesta nu ş tie dacăactele prezentate erau falş e sau bune. Numai dupăce a apelat la un agent care îl cunoş tea pe Iancu ş i care a certificat autenticitatea scrisorii i-au fost înmânaţ i în fine. Pe drum spre locuinţ ăse uitămereu în urmăde fricăsănu fie urmă rit, pe drept cuvânt fiindcăîn oraştră iesc fel de fel de oameni veniţ i din toate colţ urile lumii, porniţ i pe că pă tuială , chiar prin furt ş i atacuri tâlhă reş ti, dacăaceasta era necesar ş i dacăse ivea ocazia.. Dar din fericire nu s-a petrecut nimica, el ajungând cu punga bine acasă, unde o ascunde sub pat. Iancu nu aş teaptăprea mult ş i merge chiar dupăcâteva zile la paş a Mustafa unde spre marea lui bucurie îl întâlneş te la intrare pe Bartolomeu Brutti, care se arată fericit de întoarcerea clientului său în ale domniei; acesta nu a stat cu mâinile încruciş ate, ci a făcut tot posibilul să-l zugră veascăca un adevărat descendent din voevozii Moldovei, al Muş atinilor, făcându-l fiu legitim a lui Petru Rareş . Iancu gă seş te căeste bine căl-a întâlnit pe acest prieten, înainte săvorbascăcu paş a; este bine săş tie cu exactitate ce săspună . Cei doi se îndreaptăspre gră dina din faţ a palatului ca săpoatădiscuta în liniş te. - ´´ Bine ai fă cut Iancule . . bine căte-ai întâlnit cu mine înaintea tuturor, am multe să-ţ i spun . . . sădiscută m mai bine aici, fiindcăconsider cănu este bine săte prezinţ i acuma la paş a . . trebuie mai întât săte informez ca săş tii ce săspui, aici fiecare cuvânt trebuie bine plasat . . trebuie săspui minciuni, numai minciuni, cu cât sunt mai multe ş i mai bine ticluite cu atât este mai bine . . . nimeni nu controleazăce ai spus ş i dacădoi spun acelaşlucru poţ i fi sigur cătotul se arangeazăîn favoarea ta . . dar mai important este săai buzunarele pline în permanenţ ăş i ascultăbine ce spun . . da, tot mereu, căci dacăla un momentdat se întâmplăsăfie goale eş ti pur ş i simplu aruncat ca o bucatăde cârpă. . trebuie să dai în dreapta ş i în stânga, de la cel mai mic ienicer pânăla sultan însă ş i . . fiecare întinde mâna, bineînţ eles în felul lui ş i cu cât sumămâna ta mai bine, cu atâta ţ i se deschid uş ile mai larg ş i mai generos . . ´´ - ´´ Am ceva bani luaţ i de la Hpffmann . . ´´ îl întrerupe Iancu. - ´´ ªtiu, ş tiu, doar eu le-am aranjat, dar sunt mult prea puţ ini . . cei pe care îi ai vor ajunge doar săintri în palat, atâta ş i nimica mai mult . . aici am vorbit ş i cu o seamăde că mătari renumiţ i, fă cători de domni, adevărate hiene, care îţ i vor da sume foarte mari, te vei mira ş i tu . . dar sănu te miri faţ ăde ei, săte faci căeş ti obiş nuit cu ele . . doar ai fost în palatele lui tată lui tău, prinţ ul Petru . . ´´

21

- ´´ Ce palate . . ? ´´ Dar Brutii râde cu poftăş i continuăsăvorbească - ´´ Palate, da . . văd cănu eş ti încăobiş nuit săminţ i . . trebuie săspui căai crescut în palatele prinţ ului Petru . . cămumă -ta este o pricipesăpoloneză, nu conteazădin ce familie . . aş a trebuie săspui . . căai fugit cu ei în Transilvania când ai fost încămic copil, dupăce voevodul a fost alungat de pe tron . . ş i multe altele care îţ i vor trece prin minte . . ai înţ eles . . ? . . sănu măfaci de râs că pierdem totul, chiar viaţ a . . ´´ - ´´ Am înţ eles . . nu ş tiu însăprea bine ce aş i putea inventa aş a pe loc . . nu prea sunt obiş nuit săvorbesc lucruri pe care nu le-am trăit . . ´´ - ´´ Ce . . ca săpovesteş ti ceva trebuie neapărat săfi tră it acel eveniment . . ? . . nu, dragul meu, nu este necesar, omul tocmai de aia se deosebeş te de alte fiinţ e . . el are posibilitatea săvorbească, săspunăceeace trăieş te, dar mai ales ce nu a trăit ş i nici nu a vă zut vreodată. .´´ La aceastăfilosofie Iancu se uităpur ş i simplu cu gura că scatăla interlocutorul să u. În mintea sa de german, cu o creş tere rigidă, disciplinată , în cinste, fă răocoliş uri, nici căn-ar fi îndră znit vreodatăsăjudece în felul acesta. De acasăş tia căa venit cutare sau cutare client care comandăceva, că acel ceva trebuie săfie gata la termen ş i lucrat în mod cinstit, atâta tot. Brutti îş i dă seama de asta, îl vede disciplinat, ordonat ş i ascultător, din care cauzădoreş te ca înainte de întâlnirea cu paş a sădiscute cu clientul său, că ci aceasta este prima treaptă , urmând vizirul ş i la urmăchiar sultanul, ori la toţ i trebuie spuse aceleaş i minciuni. Brutii îş i dăseama de asta ş i întârzie cât poate întrevederile care trebuie săaibăloc, ca săfie confirmat definitiv ca pretendent, deoarece pânăacuma nu sau fă cut decât intervenţ ii care au avut un oarecare succes. Însămai important este căîncănu dispune de galbenii necesari. Dar important este ş i felul cum va locui aici ş i pentru asta a fost închiriatăpentru el o casăfrumoasăla marginea Bosforului. Este veche, dar bunăde locuit, nu în stil turcesc, construităînainte de cucerirea oraş ului de că tre turci, încăde pe vremea Bizanţ ului. Are pereţ i groş i din piatră , acoperităcu olane înverzite de vreme, iar mare parte din pereţ ii exteriori acoperiţ i cu iederădeasă , care atârnăde la straş ină, ceeace îi dăun aspect bizar, dând impresia de departe căte afli în faţ a unui monolit verde. În jur cu o gră dină frumoasăcu verdeaţ ămultăunde te puteai ascunde în caz de nevoie. Propietarul care s-a mutat în altăparte, un negustor destul de înstă rit, nu rareori a scăpat de belele ascunzându-se printre boschetele de acolo. Pentru asta a ales ş i Brutti casa; de multe ori se întâmpla ca diverş i pretendenţ i la domnie, că ci erau mulţ i, săse omoare unul pe altul, mai ales cănimeni nu ş tie cu exactitate câţ i sunt ş i unde se ascund, însăvestea apariţ iei unui se împrăş tia ca fulgerul, aş a călocuinţ a era cât se poate de bunăpentru o fugăsă nă toasăş i o ascunză toare ideală . Au fost angajaţ iş i câţ iva turci înalţ iş i voinici care săpă zeascăzi ş i noapte.

22

Astfel, zilele se scurg una dupăalta. Iancu se pune pe trai, a gă sit mai mulţ i prieteni de ocazie ş i femei de vârsta lui cu care petrece aproape zilnic. Deocamdatăsuma de care dispune este suficientăpentru acest fel de trai, cu toate căse topeş te zilnic vâzând cu ochii; trebuia săducăo viaţ ădemnăde Constantinopole, una de prinţmoş tenitor, noblesse oblige. Brutti vine în fiecare zi să-ş i vadăproapă tul prieten cu care are planuri mari ş i câteodatăia ş i el parte la petreceri, care de cele mai multe ori se transformăîn orgii. Lui îi plăcea viaţ a uş oară , fă răgriji, cu toate căera mai în vârstădecât protejatul său. Încăde mult când a ajuns prin aceste meleaguri a aflat cănumirea prinţ ilor în ţ ă rile de dincolo de fluviul numit Danubius este o afacere din cele mai bune, de pe urma că reia se puteau câş tiga averi frumoase ş i pedeasupra ş i funcţ ii importante, deci toate atributele pentru satisfacerea orgoliului uman, ori el este orgolios. Nu întâmplă tor s-a întâlnit cu Iancu, că uta aş a ceva ş i a gă sit omul care îi trebuie, crede el. Nă scut dintr-o familie să racădin Albania, a plecat de mic copil cu o oaste, din acelea care se perindeau prin meleagurile sale natale. Ajuns în Austria intrăîn armata imperiului, ajungând astfel ş i în Spania. A luptat în permanenţ ăsă -ş i gă seacă norocul. S-a dat în repetate rânduri prinţizgonit de turci, cerând ajutoare ş i prinţ ese bogate în că să torie, însăfă rărezultate, de fiecare datăîntâmplându-se ceva neprevă zut care îi tă ia elanul cu care pornea la drum. A strâns ceva bani cu cu care săpoatăduce o viaţ ăfărăgrija zilei de mâine, însăaspiraţ iile sale ţ intesc cu mult mai sus. Dece sănu fie ş i el un mare comandant, ală turi de un prinţcu moş ii întinse ş i ş erbi, sau cine ş tie ce, numai poziţ ia socialăsăfie cât mai marcantă, ceeace face săcurgăgalbenii aproape de la sine. Titlurile de nobleţ e îl încântăş i de câte ori se aflăîn preajma vreunui reprezentant al nobilimii este plin de sine ş i foarte servil în acelaştimp, ceeace de multe ori enerveazăpeste măsură. Cu Iancu se poartălafel, cu toate căş tie din ce mediu adevă rat vine. Prin el a gă sit în fine omul cu ajutorul că ruia săse ridice. Are prieteni influenţ i la Veneţ ia prin fratele său Cristofor Brutti, care deţ ine ş i funcţ ia de mare dragoman al Veneţ iei la înalta poartă . Oricând îi erau deschise pungile că mă tarilor, sau cel puţ in aş a i se promitea. De când l-a cunoscut pe Iancu a scris o sumedenie de scrisori, aş teptând cu neră bdare răspunsurile, dar spre marea sa surprindere a primit de la unele refuzuri nete, în fond de la cele de la care s-a aş teptat mai puţ in. Unii bancheri nu voiau să-ş i bage capitalul în întreprinderi nesigure, care chiar dacăaveau reuş ită nu erau sigure căse puteau recupera cele învestite. Mulţ i s-au înş elat pânăacuma la afacerile cu cumpărarea domniilor din ţ ă rile din jurul Carpaţ ilor ş i mai bine suflăş i în iaurt dupăce s-au fript cu ciorba. Situaţ ia precarăa Valahiei ş i a Moldovei unde domnii veniţ i că utau săsugăcât puteau din sudoarea populaţ iei, pentru a plă ti imensele datorii fă cute cu ocazia acceptă rii lor ca domni de că tre Înalta Poartă , i-a fă cut pe mulţ i săse gândeascăbine la ceeace fac, dar Iancu are un avantaj nefiind cunoscut, fiind cineva nou în scenă , de care Bruti cautăsă

23

profite cât poate. Însăîn noua lui viaţ ăde huzureală , Iancu a uitat căodatăbanii luaţ i de la bancherul Hoffmann se vor sfârş i, ceeace s-a ş i întâmplat, fiind tocaţ i în petreceri nesfârş ite, în aş a mă surăcăel începu chiar săfie cunoscut în anumite cercuri, pomenindu-se în una din zile poftit la acel paş ăprin intermediul că ruia va trebui săajungăla sultan sau la sultana Validé, mama preafericitului padiş ah, sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui Allah pe pă mânt. Sultana mamăera atotstă pânitoare în acele timpuri în marele imperiu Ottoman. Aflând aceasta, Brutti se cam necă ji, fiindcăconform programului toate trebuiau săse petreacăaş a cum stabilise el ş i numai prin intermediul să u. Pentru a salva aparenţ ele inventeazăo poveste cum căel a aranjat totul ş i căva fi ş i el acolo; nu-i era greu să-ş i facărost de o învitaţ ie. Minciuna prinde spre mulţ umirea sa, fiindcăIancu era un novice în ale aranjamentelor mondene ş i în seara ceea amândoi o pornesc spre palatul paş ei. Totul este luminat feeric; eunucii circulăîncoace ş i încolo, care mai de care săserveascăsau să-i primeascăpe oaspeţ ii simandicoş i. Oamenii sunt foarte elegant îmbrăcaţ i, unii europeneş te, diplomaţ i acreditaţ i la Sublima Poartă. Iancu ş i-a pus straie de mare boier moldovean, ce e drept nu prea autentic, dar totuş i era important. Hainele i-au fost aduse de un turc care pretindea căle-a cumpărat la un târg într-un oraşnumit Galaţ i; erau cam murdare ş i prea mari pentru el, dar a pus săfie aranjate ş i luate pe mă sura sa, pentru odatămerge ş i aş a. Totul fiind săfaci efect. În cap ş i-a pus un potir înalt din blanăcare împreunăcu mustaţ a ce ş i-a lă sat-o îi dăun aspect bizar de oriental, în afarăde pă rul blond care îl tră dează. Sunt de faţ ămulţ i din cei care au petrecut la el. Paş a a fost informat că prinţ ul de acum un an s-a întors ş i dorea să -l vadăca sădiscute cu el amă nunte în legăturăcu numirea sa ca pretendent ferm. Iancu aflase încăde data trecutăcând a fost pe aici căcei aleş i erau trimiş i în insula Rodos unde trebuie săaş tepte, un fel de exil cu un regim mai dulce, dar ş i cu pericole, deoarece nu puţ ini au fost aici strangulaţ iş i dispă ruţ i fă răurme, cei care, sau nu aveau destui bani, sau eliminaţ i de alţ i pretendenţ i. În orice caz pentru Brutti lucrurile nu s-au încurcat aş a de mult, fiindcăa fost scutit de cheltuelile ajungerii la paş ă , totuş i grav era căîncănu erau banii necesari. Scrisorile întârziau, nu era nici o confirmare ş i atunci alergăde colo pânăcolo printre negustorii bogaţ i ca săgă seascăpe câţ iva dispuş i să -i avanseze sume frumuş ele. A gă sit sume mici, cu totul insuficiente, chiar pentru paş ă . Le-a luat bineînţ eles pe numele lui Iancu care semneazătot ce i se pune în faţ ă, numai să fie. Acestea ajung doar ca să poată face faţ ăş ederii la Constantinopole, pentru traiul lui de prinţ . Petrecerea de la Paş ăeste foarte stră lucitoare, spre încântarea lui Iancu care se ş i vede dând ş i el tot aş a de fastuase. Imensul palat este pur ş i simplu invadat de oaspeţ i. Bă rbaţ i de toate vârstele, îmbrăcaţ i în straie elegante, turceş ti ş i occidentale. Deasemenea sunt de faţ ăş i diplomaţ i printre care ş i ambasadorul

24

imperial Sinzendorff, căruia Brutti îl prezintăpe Iancu. Marea îi fu plă cerea să poatăîn fine săvorbeascăcu cineva în limba lui maternă , dar i s-a atras atenţ ia să nu pomeneascăceva în faţ a lui de intenţ iile sale, fiindcăacesta are limbăascuţ ită ş i raporteazăimediat la curtea sa tot ce se petrece aici. Seara târziu îş i face apariţ ia ş i paş a Mahomed însoţ it de vizirul Sinan Paş a, un om care începu săfie temut în Imperiul Ottoman, faţ ăde care tremurau mulţ i paş i. Apariţ ia lui stânjeneş te oarecum petrecerea, fiindcăSinan este un om aspru care nu permitea nimă nui să ş adăîn faţ a lui, cerând la toţ i supunere ş i respect, ca la rândul să u săstea aplecat pânăaproape de podea în faţ a sultanului Soliman, bătrânul ş i bolnavul stă pân al Turcilor, care nu se aratăaproape niciodatăgloatei, decât celor ce-i sunt apropiaţ i. Fiul său, Selim II, moş tenitorul tronului, aş teaptămoartea tatălui să u ca săse suie pe tronul imperiului. Sinan Paş a îl frecventa ş i se băgăsub pielea lui; toţ i spuneau căo săajungămare vizir dupăce Selim va ajunge sultan, căo săfie unul din cei mai puternici oameni în Imperiul Ottoman. Pe când se aflăîn compania unor tineri ş i se distrează , Iancu se pomeneş te cu doi eunuci mici de staturăcare îl poftesc să -l urmeze. La început se sperie, dar vă zându-i respectuoş i se liniş teş te ş i scuzându-se la interlocutori îi urmează . Uş ile se deschid una dupăalta, trece prin nenumă rate încă peri somtuase. În una din saloane se pomeni în faţ a paş ei Mahomed. Este un salon imens, cu un covor mare pe jos. Paş a îl întâmpinăş i-l duce în faţ a vizirului Sinan care stăîntr-un colţ , înconjurat de o mulţ ime de ofiţ eri ş i servitori, de unde nu putea fi vă zut de la intrare. Întimidat, Iancu se trânteş te cu faţ a la pământ, ră mânând locului, nemiş cat în faţ a semeţ ului care se uităla el cu o privire pă trunză toare. Aş teaptăun cuvânt ca săse poatăridica. La un moment dat aude vocea destul de caldăa paş ei Mahomed. - ´´ Scoală -te Iancule . . . eş ti în faţ a preamă ritului vizir Sinan Paş a . . i-am spus că te afli aici ş i vrea săte cunoască. . . ´´ Iancu se ridicătimid, dar tot nu îndrăzneş te săse uite la semeţ ul Sinan, în care timp continuăMahomed săvorbească . - ´´ eş ti fiu de domn ş i ceri scaunul . . ? ´´ Iancu ridicăîncet privirea ş i vine în faţ a vizirului, încăvă dit emoţ ionat. Auzise de el, de faima de care se bucură , mai ales de atitudinea lui faţ ăde imperiul German ş i de duş man al creş tinătă ţ ii. Face câţ iva paş i spre el, cade din nou în genunchi, se apleacăpânăatinge cu fruntea covorul ş i aş teaptă . Sinan întinde degetul spre el de parcăar fi vrut să -l arate ş i spune pe un ton poruncitor. - ´´ Scoală -te . . săvă d semnul de pe piciorul drept . . iar dacăai minţ it, capul îţ i va sta unde-ţ i sunt picioarele . . . ´´ Iancu deveni din ce în ce mai speriat, simte căîn orice moment poate săfacăîn pantaloni de frică, apoi se gră beş te sădea ascultare ordinului; se desface stângaci la pantaloni, îi dăjos ş i aratăvizirului semnul ars de pe pulpa dreaptă . Acesta se apropie ş i se uităcu atenţ ie. Inina lui Iancu bate din ce

25

în ce mai tare; dacăva spune cănu recunoaş te semnul, însemnăcăva muri în acest salon prin tă ierea capului, ceeace bineînţ eles nu se va întâmpla aici, ci în beciurile palatului, dar frica era mare ş i gândurile îi zburau dintr-o parte în alta. ªtie căoamenii aceş tia nu glumesc, cătot ce spun pun în aplicare. Când îl vede că se îndreaptăş i îi spune căeste lă murit, inima îi revine la loc. În fine a reuş it ş i încă ce uş or. Îş i trage pantalonii ş i încăsub imperiul emoţ iei nu reuş eş te săş i-i încheie; îi ţ ine ca un copil mic sănu-i cadă . Pânăacuma nu a dat nici un galben ş i nici nu i s-a cerut, dar ş tie căaceasta nu era decât prologul, a dovedit căeste fiu de prinţ . Dacăs-ar fi aflat căeste fiu de să soaică , căare creş tere germană , precis ar fi zburat din palat val vârtej. Imediat dupăasta este expediat ca un servitor, fă rămă car săi se spunăce s-a hotă rât. - ´´ Poţ i pleca . . ´´ îi spune vizirul făcându-i semn cu mâna. În orice caz semnul de pe picior a fost considerat, altfel ar fi fost ucis fă rărezerve. Cât poate de repede pleacădin faţ a stă pânilor fă răsăle întoarcăspatele, lovindu-se de marginile mobilelor. Însoţ it de cei doi eunuci, este condus înapoi în să lile unde are loc recepţ ia. Aici îl găseş te pe Bartolomeu Brutti enervat la culme. Îl aş teaptăîn faţ a uş ii pe unde a fost dus. Faptul cănu a fost învitat ş i el la prezentare îl supără , dar nu are încotro, trebuind săaccepte situaţ ia. În tot timpul cât a lipsit Iancu, s-a plimbat în susul ş i josul coridorului în aş a hal căde mai multe ori a fost întrebat de ieniceri ce cautăaici. La apariţ ia lui Iancu îl asalteazăcu întrebări. - ´´ Unde te-au dus . . ? . . ce ai spus . . ? . . ce ai fă cut . . ? . . ce ţ i-au spus . . ? ´´ Iancu îi povesteş te cât se poate de simplu ce i s-a întâmplat. - ´´ Nici nu ş tii prin ce emoţ ii am trecut . . ´´ îi spune el la urmă ,ş tergându-ş i fruntea de transpiraţ ie. - ´´ În orice caz ai scă pat deocamdatăde cheltueli mari . . . alţ ii ca săajungăpână aici cheltuesc o sutăde mii de galbeni ş i tu ai avut noroc . . săte pregă teş ti acuma săpleci în Rodos, că ci acolo te va trimite . . . eu între timp am săte aprovizionez cu galbeni pentru viaţ a zilnicăpânăcând mi se va da suma mare . . dar săş tii că am ş i eu o contribuţ ie la reuş ita ta . . am vorbit cu fratele meu Cristofor, sper să poatăface multe . . cred căel a vorbit cu Sinan . . . ´´ spune Brutti vrând să -i dăsă înţ eleagăcăş i lui i se datoreş te aceastăîntrevedere. Brutti este înebunit cănu poate găsi destul de repede banii necesari. La multe scrisori nici nu a primit răspuns. Pe Iancu nu-l ţ ine la curent de eş ecuri, pentru a nu-l descuraja, sănu-l facăsăcreadăcăel în fond nu are nici un fel de putere ş i posibilităţ i. Acuma cătotul s-a aranjat oarecum cu bine, fă răbani, este un pas înainte, mai are timp săcaute, nu mai este atât de gră bit. - ´´ Nici nu ş tii ce greu a fost pentru mine săpoţ i ajunge aş a de departe . . . ş i nu numai atâta . . ai fost chiar la marele Sinan Paş a, ceeace este ceva mare ş i rar . . la mai mult nici nu te puteai aş tepta atât de rapid . . . acuma eş ti confirmat ş i aş a te

26

vor considera cu toţ ii . . va trebui deci săte conformezi, săte dai ca atare peste tot . . ş i cu cât mai repede cu atât mai bine, fiindcănu vreau săte pescuiesc din Bosfor, nu ca săfaci baie, ci împins de cineva pe la spate, îmbrăcat în hainele tale cele mai frumoase, de gală. . . aş a obiş nuiesc ei . . când nu mai au nevoie de cineva, te iau, te îmbracăîn hainele cele mai frumoase, de gală, pe prinţ i în straie princiare, pe marii nobili în straiele lor ş i apoi te duc cu mare pompăla cheiurile Bosforului unde te împing în apă´´ povestea îl sperie pe Iancu ş i în acelaştimp capătăîncredere în noul să u prieten Bartolomeu Brutti. Acuma este convins că acesta nu-i vrea decât binele.

Capitolul 2 în care Iancu pleacăîn insula Rodos unde i s-a stabilit domiciliul obligator Nu trece prea mult timp căla frumoasa casăpe care Iancu o ocupă , se prezintăîn una din zile, când este singur acasă, un emisar din partea paş ei Mahomed, care îl învităsăse prezinte de urgenţ ăla palatul să u. Pe loc Iancu îş i pune straiele de boier moldovean ş i merge chiar cu curierul. Dupăo aş teptare de peste o orăeste primit ş i de data asta i se face cunoscut chiar de paş ăcătrebuie săplece imediat la

27

Rodos unde i s-a fixat domiciliul în cadrul Imperiului Ottoman. Din acest moment este mereu însoţ it de doi ieniceri bine înarmaţ i care îl conduc acasăş i sub privirile lor trebuie să -ş i facăbagajele, deoarece trebuie săplece imediat. Situaţ ia este cât se poate de proastă . Este speriat la culme, nu ş tie dacăeste într-adevăr dus în insulă , sau i se pregă teş te ceremonia care i-a fost povestităcu câtva timp înainte de către Brutti. Se uităde nenumă rate ori pe fereastrăîn speranţ a căBrutti va veni, dar spre nemulţ umirea sa nu-l vede. Nu îndră zneş te săvorbeascăcu ienicerii care stau lângăel observându-i fiecare miş care, dar ca săcâş tige timp, cautăsă împacheteze cât mai încet, fă cându-se în permanenţ ăcăcautăcâte ceva. - ´´ Nu se poate amâna plecarea pe mâine . . ? ´´ întreabăel pe jumătate de gură, dar aceş tia nu-i ră spund. Exasperat, zgârie pe o bucatăde lemn câteva rânduri pentru prietenul să u, cu un fard uitat de una din petrecă reţ ele care l-au vizitat în zilele trecute ş i o pune la intrare ca săfie văzută; paznicii lui nu l-au oprit s-o facă, spre mulţ umirea lui. Plecarea are mai mult caracterul unei arestă ri decât deportarea, fiindcănu este lă sat nici o clipăsingur. Servitorii au fugit la apariţ ia ienicerilor, aş a căva trebui săcare singur bagajele ce ş i le-a fă cut. Merge înainte sub privirile curioş ilor, în urmăcu cei doi ieniceri gata săintervinăla nevoie. Este clar, este mai mult o arestare decât o deportare. În acest timp apare o că ruţ ă murdarăîn care este suit, bagajele azvârlite în urmă . În tot timpul drumului speră săîntâlneascăpe cineva, dar nu are noroc. În scurt timp ajunge în faţ a unei clă diri imense, cu pereţ ii groş i de unde se aud gemetele ş i urletele celor schigiuiţ i din ordine înalte, de la sultan pânăla ienicerii săi. Este vestita închisoare Edi Cülé pe care a văzut-o de atâtea ori pe dinafară . Împrejurimile sunt goale, fiindcălumea se fereş te săvinăprin aceste locuri de groaza vaetelor care se fac auzite zi ş i noapte. Dealtfel aceasta convine autorită ţ ilor, scutindu-i de eventualele dezordini ce s-ar fi putut ivi datoritămijloacelor inumane de a trata pe cei ce se opuneau cât de puţ in dominaţ iei ottomane, sau cei care stăteau în calea celor mari, care îş i apă rau poziţ iile ş i averile. Dar nu rareori pe aici au trecut oameni care mai târziu au devenit mari, care la rândul lor îş i trimiteau adversarii aici, uitând de chinurile prin care au trecut ei înş iş i. Aici erau închiş i pânăş i paş i din preajma sultanului, viziri care au fă cut greş ala, opunându-se reprezentantului lui Allah pe pă mânt ş i oricine s-ar fi exteriorizat într-un fel sau altul înpotriva stăpânilor imperiului groazei. Ajuns în faţ a imensei porţ i din lemn masiv, i se dau obiectele strict necesare, iar restul bagajelor sunt predate unor turci care au ieş it pe o uş e mică . Dupăo scurtă formalitate din care nu înţ elese nimica, deoarece s-a vorbit o turcăpe care el n-o cunoaş te, este condus într-o curte imensă, pavatăcu calupuri din lemn, ceeace îi dăun aspect sinistru, fă căpic de verdeaţ ă , unde este lăsat săaş tepte într-un colţ . Cei care l-ai însoţ it pânăaici au plecat, lă sându-l în seama paznicilor închisorii,

28

niş te bă rbaţ i uriaş i, cu forţ e herculane care când puneau mâna pe cineva, pur ş i simplu îi frângeau oasele. O asemenea brutăîl înpinge în marea curte din centru cu atâta putere, încât cade pe caldarâm lovindu-se la frunte; pielea crapăiar sângele începe săcurgăş iroaie, fă răca să -i pese cuiva de asta. Tot ş tergându-se cu dosul palmei ş i cu mâneca se umple totul de sânge de parcăar fi fost înjunghiat, dar cei care treceau pe lângăel nici nu se sinchisesc. Toatădupă amiaza a fost ţ inut în aceastăcurte murdară , culcat pe bocceluţ a în care i s-a permis să -ş i punăcâteva lucruri trebuincioase. Nu întreabădece este tratat aş a, fiindcăîş i dăseama căeste inutil. Tot nu i s-ar fi spus nimica, aş a căeste mai bine săaş tepte, săvadăce va urma. În mintea lui îş i fac loc fel de fel de presupuneri. Doar i-a spus paş a Mahomed personal cătrebuie săplece în insula Rodos ş i atunci dece aceastămascaradăş i jignire, lui care în curând va fi rege, domnul Moldovei. Încetul cu încetul indignarea îş i face loc în sufletul său ră nit ş i speriat. În cele din urmăse scoalăcurajos, se uităîn jur, la pereţ ii din piatrămurdari ş i umezi din cauza apropierii mă rii a că rei valuri se auzeau pânăaici, surd. Se fă cuse seară, o uş oarăbrizără coroasăîi mângâie fruntea însângerată . Încet de tot se îndreaptă spre imensa poartăcu gratii prin care a fost împins, se uităspre coridorul care porneş te de aici, ascultăcu atenţ ie ş i aude voci înfundate. Strigăcât poate de tare, dar se sperie fiindcăvocea sa se repetăprin ecou. Nu primeş te nici un ră spuns. Numai din când în când se aud gemetele celor închiş i precum ş i celor biciuiţ i. Crezând cănu este auzit, căpaznicii confundăvocea sa cu a celorlalţ i, începe să vorbascătare, săcearăajutor. Vorbeş te turceş te, în turca sa stricată. De data asta are succes. De dupăcolţapare unul din aceste brute, îmbră cat doar în niş te pantaloni strânţ iş i murdari, cu partea de sus a corpului gol, transpirat, curgându-i ş iroaie de sudoare pe piept ş i spate. Văzându-l, acest animal în chip de om îl întreabărăstit ce vrea. - ´´ Vreau săş tiu ce se petrece cu mine ş i dece sunt ţ inut aici . . ş i apoi am avut asupra mea o mare sumăde bani, ce s-a fă cut cu ea ? ce aţ i fă cut cu ea ? unde iaţ i pus . . ? ´´ spune el vădit enervat, nemaiţ inând seama ce ar putea urma. Neprimind nici un ră spuns continuă , prinzând curaj . . - ´´am sămăplând înă lţ imii sale Mahomed Paş a, săvăspânzure pe toţ i . . să -mi daţ i banii ş i sămălă saţ i să plec . . dece măţ ineţ i aici . . ? ´´ spune el la sfârş it disperat lovind cu pumnii în imensele gratii din fier. Paznicul din faţ a sa stăca împietrit ş i ascultă , apoi dispare ş i pentru prima oarăacest bă rbat care a pornit să -ş i caute fericirea, izbucneş te în plâns, pierzându-ş i controlul. Lunecăîncet dealungul gratiilor ţ inându-se de ele ş i se aş eazăîn praful de jos. Ceeace se face cu el întrece orice închipuire. Dacăeste exilat numai de formădece este ţ inut ş i batjocorit ca cel din urmăborfaş? Gândul acesta îl fră mântămai mult ca orice. Dupăcâteva minute, în care timp a stat cu mâinile crispate pe gratii, apare acelaşpaznic însoţ it de alţ i doi mai scunzi ş i spre surprinderea lui nu este repezit ş i nici bruscat. Unul din ei deschide poarta ş i-l

29

pofteş te afară . Iancu îş i ia bocceluţ a ş i-i urmează. Este dus prin fel de fel de coridoare înguste, întunecoase ş i puturoase, sub care se aud valurile Bosforului. Din cauza oboselii ş i al nervilor se simte foarte obosit, deabea se poate ţ ine pe picioare. Merge încet de tot, fiindcăare impresia căîn orice moment se poate pră buş i pe podeaua murdară . Din când în când le taie calea ş iruri de gândaci mari ş i negri sau ş obolani cât pisicile de mari, fă răca aceasta săatragăcuiva atenţ ia. În cele din urmăse crispeazăcu mâinile de pereţ iş i fiecare pas îl face cu un imens efort. În capul coridorului este bă gat într-o celulămicăş i întunecoasă , cu un pat murdar cu paie turtite pe el, în care curge pe pereţ ii din piatrăapă . Uş a din fier se închide cu zgomot în urma lui fă când un ecou puternic în lungul coridor. În primul moment i se pare căeste liniş te deplină , dar trântindu-se pe pat frânt de oboseală din cauza tensiunii nervoase la care este supus, aude valurile Bosforului care se sparg pe pereţ ii închisorii. Se ridicăcât poate, cramponându-se cu degetele de pereţ iş i se uităafarăprin ferestruica cu gratii groase de deasupra patului. Constată căse aflăchiar deasupra apei a căror valuri se lovesc de pilonii aripii închisorii care înainteazăîn mare pe aceastăporţ iune. Este în culmea disperă rii, aş a ră nit cum este, capul îl doare, sângele s-a închegat pe frunte ş i pe obraj, ochii îi ard; nu poate pricepe dece i se aplicăacest tratament; deodatătresare, nu cumva s-a ivit un pretendent care voia săscape de el ş i cu bani a obţ inut pieirea sa ? ªi acest gând îl sufocă . Se trânteş te din nou pe pat ş i pentru a doua oarăîn viaţ a sa începe să plângăînfundat. Nu a mai pă ţ it aş a ceva de când se ş tie bărbat. Prin multe necazuri trebuia sătreacăca săajungăîn fine acolo unde râvneş te, dar cel mai prost lucru este cănu dispune de galbenii necesari, iar cei puţ ini pe care îi avea iau fost luaţ i. Măcar de s-ar ivi singurul prieten pe care îl are aici, care a fost dispus să-l ajute, Bartolomeu Brutti, care dealtfel ş i el are interes la suirea sa pe tron, dar în orice caz s-a ară tat dispus să -l susţ ină . Nu se poate sănu afle căeste aici, sănu caute să-l salveze, doar i-a promis că-l va sprijini cât va putea. Doar n-o să -l lase săputrezeascăaici. Cu aceste gânduri adoarme. Dimineaţ a sare din pat auzind ză ngă nitul produs de ză voarele grele ale uş ii. În faţ a sa stăun turc înalt cu un mare iatagan la centurăcare îl pofteş te, de data asta destul de curtenitor, să -l urmeze. Iancu îş i strânge la repezealăcele câteva lucruş oare în bocceluţ ăş i-l urmează. Nu poate merge repede, oasele îl dor, faţ a îi este încămânjităde sânge ş i simte cum îi crapăcapul. Foame nu mai poate simţ i, atât de întîntinş i sunt nervii să i. Face aceeaş i cale ca aseară , în sens invers, ş i este dus în marea salăa paznicilor. Aici spre marea sa bucurie este întâmpinat de Bartolomeu Brutti care îl îmbră ţ iş ează . Dupăce îl priveş te speriat de felul cum aratăîncepe să -i vorbească . - ´´ Bine căte-am găsit . . am venit ieri la tine ş i am gă sit casa goală. . mai întâi am crezut căai plecat, căai renunţ at . . dar mi-au spus servitorii înfricoş aţ i căai

30

fost ridicat . . noroc căam vă zut la intrare cele câte cuvinte pe care le-ai scris . . ´´ se uităla Iancu cu un aer amuzat . . . . - ´´ sincer îţ i spun, mi-a trebuit timp săle descifrez . . . am fugit într-un suflet la paş a Mahomed care mi-a spus căs-a hotă rât exilarea ta în insula Rodos, dar cănu eş ti obligat săstai în marea cetate a că lugă rilor templieri . . poţ i sta acolo unde vei voi . . mare cinste ţ i se face, săş tii . .ş tiind cătoţ i cei trimiş i în exil trebuie sălocuiascăo noapte aici am venit într-o fugă. . este o precauţ ie, nu te speria, chiar azi pleci la Rodos . . banii ţ i se vor returna ş i cei care ţ i i-au luat vor fi pedepsiţ i . . da cei ai la frunte de eş ti plin de sânge . . te-au bă tut bestiile . ? ´´ - ´´ M-a îmbrâncit unul din ei ş i am că zut cu fruntea de podea . . da nu-i nimica . . . . mulţ umesc meser Brutti căte ocupi aş a de mult de mine . . . tare m-am speriat când m-am văzut aici în cetatea asta îngrozitoare pe malurile Bosforului, mai ales dupăcele ce mi-ai povestit . . . . măş i vedeam plutind în mare, îmbră cat de gală. ´´ - ´´ N-ai nici o grije, încănu au intenţ ia s-o facăş i nici un mmotiv . . dar poţ i fi sigur căei nu se dau în lături s-o facădacăgă sesc căeste necesar . . nu este neapărat nevoie săfi dus mai întâi la Edi Cülé . . te ridicăchiar de pe tron în timpul unui consiliu . . de asta poţ i fi sigur . . ş i de faţ ăcu toţ i . . când vine firmanul de mazilire, numai la aş a ceva te poţ i aş tepta . . . ş i nimeni nu îndrăzneş te săse opună. . . aceş tia de la cel mai mare pânăla cel mai mic sunt niş te brute fă ră Dumnezeu cu toate căse roagăzilnic la Allah . . . ´´ Dupăce i se restituie totul, Iancu iese din vestita închisoare, unde de fapt fusese închis din greş ală , iar paznicii crezând căva fi încarcerat s-au purtat cu el atât de brutal. În loc săfie dus pe malul Bosforului într-un loc unde era pregă tit un vas spre Rodos a fost dus la Edi Cülé. Spre searăpă ră seş te aceste ziduri murdare ş i dezolante ş i spre fericirea sa este dus la Bartolomeu Brutti, din ordinul expres a lui Sinan Paş a cu care a vorbit Cristofor Brutti, fratele lui Bartolomeu, sosit de curând de la Veneţ ia să -ş i reia funcţ ia de mare dragoman pe lângăpoartă . A doua zi este dus la unul din cheiuri ş i îmbarcat pe un vas mic al unui negustor. Prietenul său îi dăo scrisoare de recomandare că tre un anume Nicola care are o că suţ ăîn insula încântă toare Rodos. Dupăce-ş i ia ră mas bun de la Brutii, vasul pă ră seş te portul Constantinopol. Cum nu mai că lă torise pe mare, cele trei zile de drum îl îmbolnă vesc în aş a măsurăcăa fost debarcat aproape purtat pe sus de marinarii turci ş i trântit pe chei cu bagajele ală turi. Dar nu vede pe nimeni care să-l aş tepte. Se aş eazădeci pe un butuc ş i aş teaptă, când îi iese înainte un omuleţmic care îl întreabădacădoreş te o locuinţ ă . Iancu dădin cap în mod aprobator ş i omuleţ ul îi încarcăbagajele pe un catâr ş i o pornesc la drum. Nu mai întreabăcine este, fiind pe terminate cu puterile, merge în urma lui. Pe drum omul se prezintă, Giorgios din Rodos, grec care are o casăfrumoasă în micul orăş el Rodi, centrul

31

administrativ al insulei. Peisajul este încântător, peste tot alei cu chiparoş iş i flori care parfumeazăaerul cald. Verdeaţ a luxuriantă, că suţ ele mici, unele în stil turcesc, altele construite înainte de venirea lor, toate colorate în alb, formeazăcu verdeaţ a proaspă tăa vegetaţ iei un peisaj încântă tor. Nici nu are timp săvorbească prea mult cu noua sa gazdă, obosit la culme se culcă . Seara se trezeş te în fine din ră ul de mare, înconjurat de o familie numeroasă , îmbră caţ i în stil grecesc, care îl priveş te cu curiozitate. Când deschide ochii toţ i izbucnesc în râsete de bucurie. Copiii fug prin vecini, anunţ ând căstră inul s-a trezit ş i o mulţ ime de oameni simpli aleargăcare încotro cu intenţ ia să -l ajute. Unul aduce ceva de mâncare, altul o pă turică , iar alţ ii vin cu câteva fire de flori pe care i le înmâneazăcu gingă ş ie. Iancu se uităcu ochi mari la ei ş i nu ş tie ce săcreadă , dar îş i revine repede. Patul moale ş i hă rmălaia celor din jur îl bucură , dar imediat îş i aduce aminte cănu acesta este mediul în care trebuia săse învârtească . Se ridicăîncet de pe pat, ajutat de un bă trân ş i un copil ş i se duce afarăîn gră dină . Ce minunăţ ie, gră dina este mică , dar atât de plinăcu flori cătrezeş te în sufletul său acrit un sentiment pe care nu l-a mai avut demult, doar în mica gră dinăla Kronstadt pe care mumă -sa o îngrijea cu abnegaţ ie. Simte un moment căîn fond aceasta este lumea din care face parte, în care a crescut, căaspiraţ iile sale nu-l fac decât să -l arunce în ghiarele unei societă ţ i care la cel mai mic semn de slă biciune te sfâş âie fă rănici un fel de regret sau reţ inere, oameni care nu au altceva în minte decât mă ririle ş i banii pentru care sunt în stare să -ş i vândăabsolut tot, pă rinţ ii, ţ ara, proprii copii ş i chiar pe ei înş iş i, dacăne gândim căcei numiţ i domni în ţ ările române trebuie sălase ca ză log la Constantinopole proprii lor fii, care erau omorâţ i la cea mai micănesupunere a pă rintelui lor, sau chiar atunci când un alt pretendent voia să-i ia locul, în schimbul unei sume de bani mai mari decât cea datăde vechiul domn. Totul era de vânzare la ei. Iancu începe să -ş i dea seama de asta, a avut însămai mult noroc ca alţ ii, nefiind obligat să -ş i aducăş i familia ca ză log. Îş i aduce aminte de ceeace i-a spus tat-su despre decapitarea domnilor, de umilinţ ele la care trebuiau săle suporte ş i multe altele, dar ce săfacă , acuma a intrat în horă, trebuie săjoace, fie ce o fi, poate căel va avea mai mult noroc ca ceilalţ i. Plimbarea îi face bine ş i în scurt timp se simte complet refă cut fiziceş te. Îş i aduce aminte căîn port trebuia să -l întâmpine grecul Nicola ş i nu înţ elege dece acesta nu a venit. În ori ce caz în ultimul timp are parte numai de încurcături, mai întâi cu încarcerarea la Edi Cülé, apoi n-a fost aş teptat de Nicola. Cel puţ in nu i sau furat bagajele. Fă cându-le controlul constatăcăsunt intacte, inclusiv punga cu bani; nimeni n-a bă gat de seamăcăduce cu el o sumămare pentru niş te oameni săraci ca aceş tia, dar insuficientăcu totul pentru a fi numit domn. Giorgio observând căcontroleazăbagejele se apropie de el ş i spune pe un ton firesc. - ´´ Punga de piele cu galbenii este acolo, nu s-a atins nimeni de ea . . ´´ deci ş tie de bani ş i nu s-a gândit săse atingăde ei; lucrul acesta îl emoţ ioneazăoarecum,

32

dar nu mulţ umeş te sănu dea impresia căeste un negustor oarecare, ci un pretendent la un tron, ceeace cei de aici dealtfel ş tiau foarte bine, deoarece el nefiind singurul care trece pe aici, mai sunt ş i alţ ii care însănu se văd pentru a nu da naş tere la impresia căar dori săcomploteze, ceeace ar fi însemnat moartea lor sigură . Pentru prima oarăde când a plecat de acasăse simte în largul său. Între timp i s-a jegărit îmbrăcă mintea, din cauza evenimentelor prin care a trecut. Are un aspect murdar, ceeace nu-l distinge de ceilalţ i muritori de rând. Nimeni de aici nu o să creadăcăeste un prinţcare odatăva fi rege, gândeş te el. Acuma este Janke Weiss, fiul unui curelar venit prin pă rţ ile locului ş i nu prinţ ul din neamul mare al Muş atinilor, stăpânitorii ţ ării Moldovei, care de fapt îi aparţ ine lui mai mult decât oricui. Dar nu are prea mult timp sămediteze ş i săse bucure de ospitalitatea oamenilor simpli unde a tras, fiindcăvicleanul Nicola s-a dus la vaporul care i-a fost dat, neş tiind căpleacăcu altul din cauza arestă rii care nu trebuia săaibe loc. Dupăample investigaţ ii aflăunde se gă seş te cel ce i-a fost încredinţ at. Îl cunoaş te pe ţ ă ranul Georgio. Grija lui mare este sănu i se fi întâmplat ceva celui pe care îl are în grije din ordinul lui Meser Bartolomeu Brutti. ªtie cine este Iancu; i s-au transmis instrucţ iuni foarte precise de felul cum trebuie săprocedeze cu el. Trebuia chiar săfacărost de sume de bani, dacăaceasta ar fi fost necesar. Deasemenea s-au pregă tit toate în aş a fel ca Iancu săducăun trai cât mai larg, demn de un prinţpretendent la un tron. Nicola se gră beş te să-l ia de acolo. Vine însoţ it de doi servitori. Când îl vede pe Iancu, pe care nu-l cunoaş te, dar a că rei descriere o avea, se repede fericit la el. - ´´ Prea înă lţ ate prinţ , ce s-a petrecut căsunteţ i în halul acesta . . . cum de aţ i încăput în mâna zdrenţ ăroş ilor aceş tia . . ? ´´ prima datăIancu are o miş care de enervare ş i de indignare fiindcăîncănu a dispă rut îl el demnitatea de om crescut de o mamăsimplă , săfie cuviincios cu semenii să i, sănu jigneascăpe nimeni, că oameni sunt cu toţ ii, dar dându-ş i seama de situaţ ia în care se aflănu se exteriorizeazăş i nu protestează , din contra. - ´´ M-au cules de pe chei ş i m-au adus aici . . aceş ti zdrenţ ă roş i . . m.au gă zduit ş i m-au ajutat . . eş ti cumva Nicola . . ? ´´ - ´´ Da înă lţ imea Voastră, am venit cu oamenii săvăduc bagajele la reş edinţ a pe care v-am pregă tit-o . . una demnăde rangul înă lţ imii voastre . . ´´ Iancu se uităla el cu indiferenţ ă. - ´´ M-ai lăsat pe chei ca pe o zdreanţ ăş i n-ai venit . . . puteam săpier acolo . . iată în ce hal măaflu . . du-măimediat la locuinţ a mea . . ´´ - ´´ Iertare înă lţ ime, cer încăodatăiertare, dar a fost o neînţ elegere la mijloc . . vom că uta săaranjă m toate aş a cum se cuvine . . . ´´ În acest timp s-au strâns toţ i

33

cei din casăroatăîn jurul lor, neş tiind ce se petrece cu oaspetele lor. Auzind căi se spune înă lţ imea voastrăse retrag câţ iva paş i înapoi ş i o teamăcumplităle umple sufletele. Le este teamăsăcumva să -l fi jignit, ceeace ar putea avea repercursiuni neplăcute pentru ei, dar nimica din temerile lor nu se petrece. Iancu pleacăînsoţ it de Nicola fă rămăcar să-ş i ia ră mas bun. Servitorii îi urmeazăcu bagajele în spinare. Speriaţ i oamenii se uitădupăei, mulţ umiţ i căau scă pat atât de uş or. Una din femei se îndreaptăspre un bă rbat mai în vârstă , cel care a fost mai atent cu Iancu ş i-i spune pe un ton plin cu reproş . - ´´ Vezi bă rbate . . ţ i-am mai spus sănu mai culegi oameni de pe drum . . . mai ales unul ca acesta . . . auzi un prinţ. . pfui ´´ ş i scuipăpe jos. - ´´ Lasănevastăcăş tiu ce fac . . l-am primit în casa mea ca pe un oaspete binevenit . . aş a cănu poate săne facăvre-un ră u . . ne-am purtat bine cu el . . . oameni suntem cu toţ ii . . prinţ i sau ţ ă rani cu toţ ii suntem ai Domnului . ´´ ş i-ş i face semnul crucii. Oamenii în insulăau fost obiş nuiţ i cu asemenea întâlniri, de oameni din toate pă turile sociale, de la tâlhari pânăla exilaţ i politici precum ş i pretendenţ i la unul din scuanele ºărilor Rpmâneş ti, din care unii ajungeau pânăla adânci bă trâneţ e, aş teptând zadarnic săfie numiţ i.

34

Capitolul 3 Insula Rodos, exilul Nicola îl duce pe Iancu în vila pe care a închiriat-o. A mai avut ocazia săse ocupe ş i de gă zduirea altor prinţ i pretendenţ i la tronul Valahiei sau al Moldovei, cei mai mulţ i fărăsucces, mulţ i din ei dispă rând pur ş i simplu fă răurmă. De regulăei sunt obligaţ i sălocuiascăîn marele castel al Ospitalierilor unde primesc ş i o micărentă din partea sultanului ca săaibe din ce tră i, bineînţ eles pânăcând vor fi în stare să plă teascăimensele sume necesare cumpă ră rii tronului, pe care dacănu le puteau strânge, erau pur ş i simplu înlăturaţ i, nimeni nu ş tie când ş i cum. Sugrumă tori erau mulţ i în acelea timpuri, care o fă ceau pentru un galben, cari dacădeveneau periculoş i săfie ş i ei înş iş i sugrumaţ i de un altul mai zelos. Dar Iancu a fost scutit, la cererea expresăa prietenului său Brutti, sălocuiascăacolo, permiţ ându-i-se să închirieze o vilă. De cele mai multe ori oamenii se fereau să -i frecventeze pe pretendenţ i, sau să-i primeascăîn casele lor, de teama repercursiunilor, nimeni nu voia să-ş i atragăura stă pânitorilor turci. La început ş i Nicola a refuzat săse ocupe de Iancu, dar Brutti i-a oferit o sumămare care l-a tentat ş i i-a ară tat autorizaţ ia de a locui în altăparte decât la castel. Casa se aflăla marginea oraş ului, într-o gră dinăsplendidăplinăcu flori ş i chiparoş i înfloriţ i, dar ceeace încântăochii sunt pâlcurile de trandafiri de toate nuanţ ele. Casa este vă ruităîn alb iar iedera care o acopere în parte, contrasteazăcu albul imaculat al pereţ ilor. Construităîn stil bizantin, înainte de venirea turcilor, având o vârstăapreciabilă , are pereţ i groş i din piatră , cu uş i masive din lemn de stejar ş i o mobilăgreoaie, imesă, ceeace dă interiorului un aspect inospitalier, rece. Totuş i mărimea ei îi dăun aspect

35

grandios, ceeace Iancu apreciază . Aş a ceva îi trebuie ca săse afirme ş i săse ş tie că este un adevă rat prinţ . Aproape căş i lui îi vine săcreadăcăa crescut în palatele lui tat-su cel adevă rat, cele din Moldova ş i Transilvania. Habar n-avea unde se aflau, dar asta nu conta, principalul este căa crescut în ele, mai departe nu priveş te pe nimeni. La plecarea hamalilor se pomeneş te singur faţ ăîn faţ ăcu servilul Nicola. - ´´ Nu este aş a căînă lţ imea voastrăeste mulţ umită. . ? ´´ întrebăel fă când în acelaştimp temenele întocmai ca la turci. El este însăun grec sadea, îmbră cat în pantaloni din pânzăalbă , un fel de iţ ari, cu cizmuliţ e cu ciucuri, o cămaş e cu mâneci largi cu cusături frumos lucrate ş i colorate intens, iar pe cap cu un fel de cipilicăalungităcare se isprăveş te cu un ciucure mai mare, roş u. Poartăo mustaţ ă ră sucităîn sus având în totul un aspect bizar. Surâsul permanent îi dăo expresie de ş iretenie ş i în acelaştimp de ră utate. Cine stăde vorbăcu el are impresia căare în faţ a sa un om nesincer; miş că rile sale sunt gândite, preţ ioase ş i cât se poate de calculate. Iancu în schimb nu percepe mare lucru din tot ce se petrece în jurul său. Este atât de pă truns de rolul pe care îl joacă , încât evenimentele nu-l impresioneazădeloc. Îi pare bine cătoate se petrec aproape aş a cum s-a calculat, aş a cum credea el ş i Brutti căva fi. În mintea sa s-au format un fel de perioade ş i s-a învă ţ at să socoteascăfiecare interval care a trecut. Este hotă rât săaş tepte, indiferent cât, numai săajungăla ţ elul urmărit. Dupăsocoteala sa perioadele mari ş i grele oarecum au trecut, dar acuma nu are prea mult timp de reflecţ ii. Casa îi place ş io satisfacţ ie deplinăîi pă trunde în suflet, dupăneliniş tile prin care a trecut. - ´´ Da Nicola, îmi place foarte mult, aş i vrea s-o vizitez . . ră spunde el la o vreme, revenind din visare. - ´´ Cu plă cere înă lţ imea voastră. . rog sămăurmaţ i . . ´´ îl pofteş te cu mâna să meargăînainte spre una din uş ile din fumdul odăii. Nicola îi face loc sătreacăş i rând pe rând se perindăîn faţ a ochilor să i întreg interiorul viitoarei sale locuinţ e, apoi ajungând din nou de unde au plecat Nicola bate din palme ş i ca din pământ îş i fac apariţ ia doi servitori îmbră caţ i greceş te ş i patru paznici voinici. În acelaş timp se aude de afarălătratul unor câini mari. Iancu îş i îndreaptăprivirea spre gră dinăuitându-se întrebător spre Nicola. - ´´ Sunt foarte buni paznici . . înainte săvăapropiaţ i de ei săle daţ i bucă ţ i de carne, chiar din mâna înă lţ imii voastre . . văsfă tuiesc s-o faceţ i zilnic . . numai aş a de formă , săse obiş nuiascăcu noul lor stă pân . . cel care a stat mai înainte aici a scă pat de multe belele datoritălor . . sămerge să -i vedem . . ´´ Dupăce cei ş ase slujitori îş i salutăstă pânul aş a cum se cuvine, toatălumea iese pe terasă . Jos în gră dinăsunt cinci câini imenş i, din cei cu pă rul scurt, din ce rasăIancu nu ş tie fiindcănu se pricepea la câini, deoarece niciodatănu l-au interesat animalele. În

36

afarăde păsările care se mănâncă , de vitele ş i porcii care dau fripturile, pentru el necuvântă toarele erau inexistente. Cu toate acesta îl încântăciripitul pă să relelor din gră dină. Totul este atât de frumos încât îi creş te inima. Casa aceasta ca un palat, tot atât de frumoasăca acea a bancherului Hoffmann din Kronstadt, gră dina încântă toare, tot anturajul precum ş i faptul căi se spune înă lţ imea voastră , totul îl face săse umfle în pene. El care pânăla adolescenţ ănu a ş tiut decât căeste Janke Weiss, fiul unui simplu curelar, care vedea trecând caleş tile frumoase ale nobililor ş i bogaţ ilor huruind pe caldarâm, cari nici nu se uitau la el, era acuma egal cu ei, ba mai mult decât atâta, odatăva fi chiar stă pânul lor. Nu, trebuie neapă rat să-ş i schimbe felul de a fi; nu mai trebuie săfie împă ciuitor, trebuie săvorbascănumai cu cei de o seamăcu el, faţ ăde servitori trebuie săfie poruncitor ş i neînduplecat, el prinţ ul Muş atin. Doamne, ce a dat peste mine, gândeş te el ş i se umflăîn pene. Nicola obsearvăş i respectuos se apleacăfă răun motiv în faţ a sa, dupăcare îş i ia ră mas bun, lă sându-l singur înconjurat de servitori, paznici ş i câini, asigurându-l căo să -l punăîn legă turăcu unii din vecinii săi, oameni bogaţ i cu influenţ ăpe insulă . Apoi Iancu mai face un tur prin noua locuinţ ă , cercetând-o mai amănunţ it, se duce în gră dină , nu înainte săcearăunui servitor cinci bucă ţ i de carne pentru câini, iar în cele din urmăse duce săse culce cu ideea căviitorul îi va surâde. În primele să ptămâni nu se petrece nimica, viaţ a de aici pă rându-i cam anostă. Doar un ienicer a venit să -i cearăactele ca să -l înregistreze la administraţ ie ca exilat; atâta tot, încolo nu vine nimeni să -l vadă . Nicola nu prea se ţ ine de cuvânt să-l prezinte celor de aici, mai ales celor exilaţ i din castelul Ospitalierilor, reş edinţ a tuturor care nu au avut norocul lui Iancu, dar el nu ş tie căîn acest timp nu se aflănici un pretendent pe insulăîn afarăde el, ci numai câţ iva indezirabili de la Constantinopole, oameni mai mult pedepsiţ i decât cu domiciliul obligatoriu. Dar în una din zile, pe când se plimba pe stră zile Rodosului, însoţ it de un servitor, este oprit de un bă rbat înalt, frumos, elegant îmbră cat care i se adreseazămai întâi pe greceş te, dar vă zând cănu prea este priceput îl întreabăpe turceş te ce limbă cunoaş te. Zăpă cit Iancu îi ră spunde pe limba sa maternă, germana, dar imediat îş i dăseama de greş ala pe care a fă cut-o ş i îi răspunde pe româneasca sa stricatăpe care o ş tia de acasă, că ci la Kronstadt locuiau ş i români cu care el se întreţ inu câteodată . - ´´ Încântat de cunoş tiinţ ămeser . . ´´ se uităla stră in aş teptând săse prezinte, dar spre marea lui surprindere acesta îi ră spunde tot pe româneş te, dar una bine vorbită, ca cineva deprins de limbă . - ´´ Domnul Iancu, fiul Muş atinului Petru al Rareş oaiei . . nu . ? ´´ Iancu se simte în al ş aptelea cer căcineva i se adreseazăîn felul acesta. - ´´ Da meser . . chiar eu sunt . . cu cine am onoarea . . ? ´´ răspunde el bucuros, umflându-se în pene.

37

- ´´ Înălţ imea voastrănu măcunoaş te ş i cred cănu ş tie din ce neam mătrag . . sunt din neamul voevodului Pă traş cu . . fiul lui ş i frate cu Petru, cel ce se aflăla curtea Francei, la majestatea sa Caterina de Medicis, ilustra regină, mama majestăţ ii sale Henric al treilea . . . ş i sunt fratele banului de Craiova, Mihai . . . tată l meu a fost domn în Valahia ş i i se zicea cel Bun . . . n-a vă rsat sânge de boier cum fă cu Mircea, acel ce i se zicea Ciobanul . . . care ş i el a domnit în Valahia cu doamna sa Chiajna . . . ce oameni haini, numai de rele s-au ţ inut . . au tă iat capete de boieri, fiindcăvedeau în oricine un duş man . . . vajnica Doamnăeste mama lui Petru, cel ce a domnit dupătată l să u Mircea . . . ´´ Dupăaceastălungăprezentare se opreş te Pătraş cu ş i se uirăla Iancu cu interes. - ´´ Încântat săvăîntâlnesc . . în insula asta nu vezi pe nimeni . . ´´ Iancu este mulţ umit căîn fine poate sta cu cineva la taifas. - ´´ Nu vede înălţ imea voastră , fiindcăoamenilor le este teamăsăvăviziteze . . . sunteţ i doar surghiunit . . veţ i fi domn dupăcâte ş tiu . . ? ´´ se uităcurios la Iancu. - ´´ Da, sunt aici pentru aş a ceva . . dar, iaca, a trecut atâta vreme ş i nimica nu se simte . . am fost închis la Edi Cülé ş i apoi trimis aici . . voi fi domnul Moldovei deoarece tronul acesta îmi aparţ ine de la tă tâne-miu. . . ´´ - ´´ Îmi pare rău cănu ne vom vedea . . eu nu locuiesc prin aceste locuri ci stau în insula Creta . . . . am venit prin aceste meleaguri dupătreburi . . ´´ ş i cu asta cei doi bărbaţ i din neam de domni se despart. Pe Pă traş cu l-a mai vă zut de câteva ori, dar mare lucru nu a putut afla de la el, doarece nu era aici ca săcearădomnia, lui îi plă ceau mai mult buchiile ş i umbla dupăscrisuri. Scria că rţ i sfinte ş i chiar una pre limba sa, împreunăcu un alt învă ţ at. ªtia ce pă ţ esc toţ i cei care ajung pe scaunul uneia din ţ ă ri. Niciunul nu a scă pat cu binele, în afarăde cei ce mureau de tineri sau înecaţ i în Dâmboviţ a. Dupăplecarea lui Pătraş cu, Iancu nu vede pe nimeni în afarădin când în când pe Nicola care îl aprovizioneazăcu tot ce trebuie. Bartolomeu Brutti i-a scris căaş a de curând nu va putea veni, aş a căva trebui săfacăconversaţ ii cu Nicola care era mândru căare un interlocutor atât de marcant. A umplut tot oraş ul cu poveş ti despre înălţ imea sa prinţ ul Iancu, fiul unui rege ce i se zicea Petru al Rareş oaiei. Atâta le-a umplut capul tuturor, încât Iancu este salutat de toţ i cu mult respect. Singur cuc nu putea săstea în căsoaia pe care a închirat-o, oricât de frumoasăera. Simţ ea nevoia săvadălume, săse plimbe prin frumosul oraşRodos pentru a-l cunoaş te ş i a se face cunoscut, mai ales căNicola nu prea se aratădispus să -l recomande în societatea suspusăa insulei. Dar, în una din zile îş i face apariţ ia Bartolomeu Brutti. Iancu este ûn culmea fericirii căpritenul ş i protectorul să ua venit să-l vadă ; a ră mas ş i fă răbani, fiind sigur căi-a adus ceva. Pentru traiul de toate zilele are de le Nicola, dar îi trebuiau ş i pentru diverse cheltueli în afara gospodăriei. Deoarece au trecut mai multe luni de când a venit ş i perioada pe care s-a plătit chiria destul de ridicatăa trecut, Nicola nu prea mai era dispus să -l

38

finanţ eze în continuare, devenind chiar desagreabil, ceeace îi displăcea lui Iancu la culme, repezindu-l de câteva ori, ş tiind căs-a obligat faţ ăde Bartolomeu Brutti să aibe grije de el, bineînţ eles contra unei plăţ i substanţ iale. - ´´ Mai lasă -măcu vă ică relile tale . . măscoţ i din sărite . . doar ţ i-am spus că trebuie săsoseascăprietenul meu Bartolomeu Brutti cu bani ş i atunci ai să primeş ti tot ce ai dat pentru mine . . . ş i nu numai atâta . . o săprimeş ti ş i câş tigul . . ´´ îi spune Iancu mânios. - ´´ Măiartămă ria voastră. . dar aş tept cam de multicel ş i am nevoie de bani . . că doar pentru asta dau casa . . ´´ Deci casa este a lui, aflăIancu, dar în fond n-are importanţ ă. Bartolomeu îi aduce o sumăimportantă , din care Nicola este plătit, primind ş i câş tigul cerut, pă rându-i totuş i ră u cănu mai are legă turi bune cu chiriaş ul său. Are însănevoie de el. - ´´ Acest Nicola nu este bun decât să -ţ i procure cele necesare traiului ş i să încaseze chiria pentru casa care îi aparţ ine . . o are de la un bogat negustor care i-a dă ruit-o . . . în rest nu poate face prea mult . . ş tiu ce urmă reş te . . vrea săse bage sunb pielea ta, aş a cum a făcut cu ceilalţ i, cu gândul ca atunci când vei fi domn săi dai un loc mai bun în regatul tă u ´´ îi spune Bartolomeu Brutti cu destulăciudă, cădoar ş i el are acelaşgând, considerând căaceasta fiind ceva natural, atâta timp cât îş i dătoatăsilinţ a să -l finanţ eze, dar el are cu mult mai multe posibilită ţ i financiare decât Nicola ş i mai ales persoane foarte sus puse în Imperiul Ottoman. Nicola nu este decât un mic negustoraşş i afacerist, care are ş i el cunoş tiinţ e, dar numai în insulă , cu totul insuficiente pentru scopul urmă rit de Iancu. La nevoie însăse va putea asocia cu alţ i negustori înstă riţ i pentru a procura cele necesare, ceeace însăeste cu mult mai greu faţ ăde posibilită ţ ile lui Bartolomeu care are averea lui, nefiind necesar săapeleze la alţ ii. Dealtfel Iancu este convins căva începe domnia ală turi de acest Bartolomeu Brutti, om cu multăexperienţ ă . Brutti profităde ocazie săse odihneascăîn insulăîn vila lui Iancu. La Veneţ ia ş i Constantinopole se ocupăcu fel de fel de afaceri, mai ales trafic de influenţ ă, ceeace îi aduce sume frumoase pe care le pune deoparte, cu gândul săcumpere la una din curţ ile Europei un titlu nobiliar, săajungăîn rândul nobililor. Sănu fie un simplu negustor bogat, ci săi se decerneze ş i lui un titlu oarecare cu care să pă trundăîn cercurile înalte ale occidentului. Vrea săaibe o slujbădin care săpoată scoate câş tiguri mari, săaibe moş ii întinse, săfie tratat de la egal la egal de cei care dispun de mijloace materiale, ori numai cu bani nu ptea ajunge acolo, trebuind însăsăaibe pe lângănume ş i un titlu sonor. Pentru asta cautăş i o protecţ ie, pe care sperăs-o aibe prin Iancu care ca domn îi va putea da un titlul de boier mare, să -i dea moş ii ş iţ igani ca ş erbi. Dacăs-ar fi turcit poate căar fi ocupat

39

un post mai ca lumea în Imperiul Ottoman, dar mai mult decât un paş ăcu coadă nu putea ajunge ş i pentru el aceasta este mult prea puţ in. Mai bine ceva mare întroţ arămai micădecât ceva mic într-o ţ arămare, spunea el adesea prietenilor să i, că rora le făcea confidenţ e, mai ales fratelui său care a urcat pe trepte destul de multe, ajungând dragoman la poartă , din partea republicei Veneţ ia, o slujbăfoarte bunăcare îl punea în legă turăcu toţ i mai marii ai imperiului, putând ajunge chiar în preajma sultanului. Postul îi permite săse ocupe cu trafic de influenţ ăîn stil mare, ceeace îi aduce sume mari de bani. Bartolomeu îş i frecventeazăfratele Cristofor, dar nu a avut niciodatăintenţ ia săstea pe lângăel. Voia săfie independent, săse ridice prin el însuş iş i nici nu voia sătreacăla mahomedanism fiindcăeste catolic fă cut, nu din naş tere, obligându-se faţ ăde Vatican săfacă propagandăpapistaş ăprin locurile pe unde trecea, bineînţ eles contra unor sume de bani substanţ iale. Iancu este luteran, dar niciodatănu a dat dovadăde credinţ ă, ară tând totalăindiferenţ ăfaţ ăde orice religie, la el contând numai săajungăacolo unde râvneş te, indiferent prin ce mijloace, chiar dacăi s-ar fi cerut săpoarte turban ş i săfumeze din narghilea. Timpul trece fă răca în viaţ a lui Iancu săse petreacăceva ieş it din comun. Traiul pe care îl duce este cel al unui rentier retras din afaceri, ceeace îi convine deocamdatăde minune. Brutti l-a împrumutat cu o sumăfrumuş icăde galbeni, din propria sa avere, fiindcă încănu a gă sit suma ce era nevoie pentru cumpă rarea tronului. A încercat s-o obţ inăş i la Benedetto de Gagliano, bancherul lui Alexandru Mircea, proaspă tul voevod al Valahiei, dar acesta l-a refuzat pe motiv cănu vrea săfie amestecat într-o afacere cu plăţ i de voevozi, deoarece se ferea din calea marelui vizir Socoli, care îl susţ ine ş i pe Petru pentru Moldova, fratele lui Alexandru al Valahiei. Acest bancher dispunea de sume uriaş eş i s-a pus cu totul în slujba familiei lui Alexandru ş i a lui Petru, fiind prieten cu familile soţ iilor acestora, Amirali ş i Salvaresi, oameni foarte bogaţ i, Levantini înstăriţ i. ªi Bartolomeu Brutti are o avere lichidădestul de mare, dar nu pe mă sura acestui bancher. Nici la fratele său Cristofor nu are succes, fiindcăş i acestuia îi era teamă de Socoli, de care se ferea pânăş i proaspă tul vizir Sinan Paş a. Totuş i Iancu a avut noroc căa ajuns aici fărăsăverse enorme sume de bani în buzunarele celor mari, totul datorităunor prieteni de ocazie, de petreceri, cari pe lângăaceasta voiau săse facăinteresanţ i la curtea Sultanului. Brutti cunoş tea toate acestea dar nu-l informă pe Iancu, lă sându-l săcreadăcătotuş i au fost plă tite sume de bani pe care el va trebui săle returneze. Bineînţ eles cătoate acestea nu însemnau călucrurile vor decurge atât de lin ca pânăacuma, căatunci când se va ivi ocazia va fi trimis val vârtej domn în Moldova, nu, nicidecum ş i Iancu ş tia asta, cu atât mai mult Bartolomeu Brutti.

40

Încăa doua zi dupăplecarea sa spre insulăa fost totul uitat, atât de paş a Mahomed, cât ş i de foş tii să i prieteni care l-au frecventat la Constantinopole, crezând căare bani, atâta ş i nimica mai mult. Dealtfel acest paş ăMahomed era mult prea mic în ierarhia seraiului ca săpoatăconfirma pe cineva voevod, sau chiar a-l propune. Aceasta o putea face numai Sultanul însuş i la propunerea marelui vizir Socoli. - ´´ Ai fost primit de vizirul Sinan Paş a fiindcăel este duş manul lui Socoli, cel care protejeazăfamiliile domnitoare de acuma din Valahia . . . Sinan a aflat de existenţ a mă riei tale prin intermediul lui Mustafa ş iş i-a exprimat dorinţ a săte cunoască. . pentru asta ai fost primit . . . am aflat asta acum câteva zile la Constantinopol . . . Sinan te ţ ine în rezervăş i nu vrea ca Socoli săafle ceva . . . aş a căfereş tete săcleveteş ti prea mult pe aici . . n-are rost săstrici totul, ba chiar chiar să-ţ i pierzi viaţ a . . . Sinan este urât chiar de oamenii să i, de cei din anturajul său ş i mulţ i cautăsă-l îndepă rteze, ceeace aici înseamnăucidere . . pânănu dai banii lui Sinan Paş a nu se va petrece nimica ş i nu va miş ca nici măcar un deget pentru tine . . . dar ş i el are piedici . . va trebui să-l ocoleascăpe Socoli . . . ´´ apoi se uităla Iancu ş i spune în continuare - ´´ Dar săş tii căaş a fă răgalbeni nu ai ajuns aici . . . am dat paş ei Mahomed o sumăfrumoasăş i aş a s-a întâmplat căai scă pat sămai dai ş i la alţ ii . . . . . în orice caz el a riscat, că ci dacăar fi aflat Sinan, precis căar fi dat ordinul săfi sugrumat . . . ´´ Mare parte din cele spuse nu corespund adevărului, dar Iancu este dispus săcreadătotul, numai să -ş i atingăţ elul, a uitat că Brutti i-a mai spus căel a aranjat întrevederea cu Sinan Paş a. Important este că acuma, datorităîmprejurărilor ş i a evenimentelor petrecute în legă turăcu persoana sa, este oarecum cunoscut în aceste cercuri, căare un ambasador în persoana lui Brutti, care va avea grije săţ inătreazăamintirea sa la curtea marelui Sultan al tuturor Ottomanilor, umba lui Allah pe pă mânt. Simţ ea cădacănu ar fi fost Bartolomeu, pur ş i simplu ar fi fost uitat prin aceste meleaguri putând sărămână aici pânăla adânci bă trâneţ e, fă răca cineva să -ş i mai aducăaminte de el. Nici mă car mai marele insulei nu se intereseazăde soarta sa ş i nici nu-l cunoaş te.

41

Capitolul 4 Iancu se stabileş te pentru o perioadămai lungăîn insula Rodos Dupătrecerea verii vine toamna, apoi iarna, care pe aceste meleaguri abea de se simte. Numai faptul cănu mai sunt atâtea flori ş i plouămai mult ca deobicei te face săcrezi căte afli în anotimpul care în ţ ara de undea vine Iancu este foarte aspră , cu geruri ş i ză pezi multe; lui îi place clima de aici ş i se simte bine. Între timp a cunoscut o serie de familii pe care a început săle frecventeze, oameni care însănu se bucurăde prea multătrecere, sunt doar bogaţ i, negustori sau propietari de vase. Ei la rândul lor sunt mândri căsunt învitaţ i la un prinţde sânge, pretendent de tron. El se distreazăbine cu ei, formându-ş i în felul acesta o societate plăcută . Cautăînsăpe lângăasta săintre în legă turăcu cei mari, cu oficialită ţ ile, influenţ ii de prin partea locului. ªeful administrativ al insulei este un Ali Mustafa, paş ăcu o coadă . Reş edinţ a o are în centrul oraş ului, în una din casele cele mai frumoase, înconjurat de un harem destul de numeros, precum ş i de servitori. Prinţ ii exilaţ i care aş teptau domnia în una din ţ ă rile române precum ş i indezirabilii nu-l interesau cu toate căavea legă turi mai cu toţ i, dar niciodatănu a că utat să -i pofteascăîn anturajul să u; unii veneau totuş i neînvitaţ i ca săpetreacăîn iatacele sale zile plă cute. Bineînţ eles toate acestea costau destul de mult, peş cheş urile curgând din toate părţ ile în timp ce populaţ ia băş tinaş ăa insulei, cei săraci, plă teau dă ri că tre poartă, pentruca marele padiş ah să-ş i umple buzunarele cu aur, săse lă fă iascăîn palatele sale, săducără zboaie costisitoare de cuceriri, numai în folosul lor ş i a celor din preajmă. Dar cei mai periculoş i erau renegaţ ii care nu aveau alt ţ el decât săse îmbogă ţ ească , săocupe funcţ ii înalte, săarate credinţ ăş i supunere faţ ăde stă pân sau săgoneascăpe proprii lor compatrioţ i dacă aceş tia le stăteau în cale. Unul din aceş tia este Sinan Paş a, un italian renegat care nu pregeta nimica ca să-ş i mulţ umeascăstă pânul în schimbul funcţ iei înalte pe care o are ş i ca să -ş i arate ş i mai mult zelul porni încăde la început o prigoană împotriva creş tinilor. Un astfel de om este necesar pentru Iancu, mai ales prin argumente sunătoare. Când a avut întrevederea cu el ş i-a dat seama cănumai acesta putea să-l ajute săse suie pe tronul râvnit, dar deocamdatănu a sosit încă momentul; nici nu putea pără si insula că ci dacăar fi fă cut-o, aceasta ar fi fost consideratăca o evadare ş i apoi încănu dispune de sumele necesare, singurul argument valabil de a-l convinge pe suspusul personaj Sinan Paş a. Sosirea lui Bartolomeu Brutti primă vara îl bucurăpe Iancu lafel ca prima oară .A venit cu o sumăde bani care era necesarăpentru traiul de aici. Pe Nicola nu l-a mai rugat să -i avanseze bani, fiindcăş i-a dat seama căpe mă surăce trece timpul se obră znicea, cerând dobinzi din ce în ce mai mari ş i insinua într-una căva voi să

42

meargăcu prinţ ul în ţ ara în care va domni, ca săse căpă tuiască . În fond lui Iancu îi era indiferent dacăva veni cu el sau nu, fiindcăîn ultimăinstanţ ăel va fi acela care va împă rţ i funcţ iile acolo ş i va dispune pentru fiecare ce are de fă cut, putând bineînţ eles săş i decapiteze dacăgă sea aceasta necesar. Lui Bartolomeu Brutti nu-i plă cea perspectiva ş i nu avea nici un interes săse asocieze cu cineva, ce rost avea săîmpartăfuncţ iile cu un altul, doar ş i el râvnea la că pă tuială ,ş tiind mult mai bine s-o facădecât acest grec mic în aspiraţ ii, dar mare în pretenţ ii. Văzând căIancu nu-i dăimportanţ ă, cănu-l ia în seamăca pe Brutti, Nicola se retrage aparent, dar nu renunţ ănici o clipăla planul său de a-l urma pe Iancu când se va sui pe tron. În una din zile, pe când vizita lui Bartolomeu se apropie de sfârş it, Iancu se pomeni cu doi ieniceri care îl poftesc a doua zi la o petrecere la paş ă . - ´´ Cum de s-a gândit sămăînvite . ?. . sunt de aproape un an aici ş i niciodatănu s-a uitat mă car la mine . . cred căacest Nicola este o mare canalie . . . de când iam spus cănu voiesc săleg prietenie cu el, îmi aratănumai duş mă nie . . ba în una din zile a spus căare nevoie de casăfiindcăa gă sit pe cineva care îi dămai mult . . ca săscap de el i-am dat cât a cerut . . casa îmi place ş i este tocmai ce-mi trebuie . . . am nevoie de aş a ceva . . aici este maş inaţ ia lui Nicola . . s-a dus ş i m-a vorbit, iar acuma paş a vrea sămăvadă. . sămăcunoască , cine ş tie cum . . ´´ spune el plin cu amă ră ciune, de parcăînvitaţ ia ar fi egalat cu o arestare, dar Bartolomeu caută să-l liniş tească . - ´´ Eş ti aici exilat ş i Nicola nu a putut să -ţ i dea casa decât cu aprobarea paş ei, altfel ai fi trebuit sălocuieş ti în inospitalierul castel al Ospitalierilor . . ş i dacăte-a învitat nu înseamnăcă-ţ i vrea ră ul . . din contra . . cu toate căeu cred cănu ţ i-a sosit încănorocul . . acuma domneş te în Moldova Bogdan, un fiu al lui Alexandru că ruia i se zice Lă puş neanul, omorâtorul de boieri . . la mulţ i le-a retezat capetele să-i înveţ e minte sănu mai facără zmeriţ e . . acest Bogdan este un descreerat ş i Socol este supă rat pe el, fiindcăa legat alianţ ăcu polonii ş i s-a aserviut chiar lor, ceeace padiş ahului nu-i place, cu toate căpolonii nu-i sunt duş mani . . . acest Bogdan este un copilandru condus de mumă -sa Doamna Ruxandra, o femeie sortităaltui domn care nu a stat decât câteva zile în scaun, Joldea . . . ea a fost ră pităodatăcu Joldea ş i Lă puş neanul a luat-o pentru el . . Doamna asta este bolnavăş i nu-ş i poate ţ ine fiul în frâu . . fratele lui Alexandru Mircea al Valahiei se aflăacuma la Constantinopole unde trage sforile domniei Moldovei . . . este Petru Mircea, că să torit cu Maria Amirali de aici din Rodos, oameni foarte bogaţ i plecaţ i acum la Constantinopole . . . afacerile acestei familii sunt în strânsă legăturăcu Mihai Cantacuzino, bogatul om din imperiu care intrăş i iese din palat cu voieş te . . . îl are pânăş i pe Socoli în mână. . . banii lui curg ş iroaie prin toate ungherele palatului ş i tot atâta intrăîn buzunarele lui dacănu cumva de douaăori mai mult . . . Petru cautădomnia pentru el ş i Socoli aş teaptăun prilej ca să -l

43

scoatăpe Bogdan din domnie . . . dar în afarăde Petru se mai perindăpe aici un anume Ion . . . care dealtfel a stat în Rodos pânăprin timpulc când ai venit . . . ba cred căa plecat chiar nu cu mult timp în urmă. . Nicola al tă u îl cunoaş te dar nu ţ i-a vorbit de el . . mare parte din banii lui i-a făcut cu acest Ioan armeanul, că ci armean este dupămamă , iar dupătatăfiul lui ªtefan . . acest Ioan s-a perindat pe la trei curţ i . . a fost în Polonia, ca apoi sămeargăla Maximilian al Germaniei ş i în urmăa ajuns aici în Imperiul Ottoman . . a fost ş i el să rac ca tine iar acuma are bani mulţ i . . da, mulţ i de tot cu care săpoatăplă ti toatăcurtea padiş ahului . . lupta mare se duce între Petru Mircea ş i Ioan Armeanul, cel cu gâtul strâmb ş i urât de mama focului, om de cultură , dar cu o privire crudă´´ Iancu îl întrerupe. - ´´ Da ce a fă cut de s-a îmbogă ţ it atâta . . ? -´´ Comerţcu pietre preţ ioase . . le aducea prin marinari de prin ţ ă ri îndepă rtate ş i le vindea la Constantinopole . . . multe i-a luat ş i Ali Mustafa . . ´´ - ´´ Prima datăs-a împrumutat . . . altfel cum . . ? ´´ întreabăIancu pe un ton naiv. -´´ S-a împrumutat ş i a înmiit capitalul . . ´´ dar Iancu nu pricepe prea bine nefiind experimentat în ale afacerilor. Nu ş tie să facă bani prin afaceri. Totuş i nedumerirea sa este mare ş i ca săpriceapămai bine pune o nouăîntrebare. - ´´ Dar dacăSocoli îl susţ ine pe acest Petru Mircea cum de are Ioan ş anse de reuş ită? ´´ - ´´ Ioan a pă truns în iatacele Sultanelor ş i în fiecare zi le azvârle la picioare cele mai frumoase pietre strălucitoare . . . de multe ori aceste femei sunt cu mult mai puternice decât toţ i vizirii laolaltă. . . mai ales Sultana Validé . . . fiecare pă trunde în aceste cercuri în felul să u . . . nu trebuie săte descurajezi . . Petru încearcăprin Socoli . . . . Ioan prin femeile haremului . . . iar mă ria ta prin mine ş i prin Sinan Paş a . . . nu trebuie disperare, căsorţ ii tă i sunt deocamdatădestul de departe, trei pentru un tron . . . ´´ Iancu îl întrerupe cu o reflecţ ie de duh. - ´´ ªi un al patrulea pe tron . . ´´ -´´ Ha, ha, ha . . .´´ se amuzăBartolomeu ş i în felul acesta atmosfera se destinde. Iancu bate din palme ş i-ş i face apariţ ia un servitor cu o carafăcu vin de Chios, o tă viţ ăcu stafide dulci ş i ceş ti mici cu cafea fumegândă . Îş i pofteş te prietenul ş i protectorul în salonul stil turcesc, cu perne pe jos, în jurul unei mese mă runte încrustatăîn fildeşş i amândoi se aş eazăturceş te pe perne. Bartolomeu continuă să-i vorbească , punându-l la curent cu tot ce se petrece în lumea care îl interesează . - ´´ Da, da, da . . ş ansele îţ i sunt împă rţ ite cu alţ ii, trebuie săte obiş nuieş ti cu acest gând . . . săaş tepş i, săai răbdare, săînduri umilinţ e . . . . fă răde care nu se poate în aceastălume în care tră ieş ti ş i vrei săte agiţ i . . . acest paş ăde aici nu are alt ordin decât săte ţ inăsub observaţ ie, atâta ş i nimica mai mult . . . iar dacăsoarta îţ i va fi săpiei, apoi tot ei te duc la Constantinopole, iar acolo te ucid, de asta poţ i fi

44

sigur . . . nu este neapărat nevoie săte învite aici . . . ş i apoi ţ i-am spus cănu eş ti singur . . . Sinan te ţ ine în rezervăca un fel de paratrăznet împotriva lui Petru ş ia lui Ioan Armeanul . . . oamenii lui Socoli ş i al femeilor din harem . . . ´´ se uită plin cu înţ eles la Iancu ş i continuăpe un ton mai scă zut . . - ´´ nu se ş tie niciodată, Socoli poate da ortul popii ş i atunci puterea lui Sinan va creş te considerabil, poate mai mare decât are Socoli acuma . . . abea atunci săte aş tepţ i la ceva bun . . lasăne pe noi sălucră m . . tu stai aici liniş tit în colţ ul tău, fă răca ceilalţ i săş tie de existenţ a ta ca pretendent, căastfel riş ti săsari închis într-un sac în Bosfor . .´´ Iancu ascultăcu atenţ ie sfaturile lui Bartolomeu ş i încăodatăse felicităcăa gă sit pe acest bun prieten. Nu ş tie însăcăacesta a că utat de mai multe ori săintre în legăturăcu actualul voevod al Moldovei, ză natecul Bogdan precum ş i cu Ioan care umblăprin iatacele celor mari. A căutat săle promităajutor ş i bani, dar vă zând că nu are succes cu ei tot la Iancu s-a întors, ceeace este norocul lui, că ci dacăl-ar fi lă sat săcadă , el n-ar mai trăi acuma. Norocul lor depinde de moartea lui Socoli, socotealăcam hazardată , dar sigurăpentru reuş ită . Aceasta ş tie ş i Sinan Paş a, poate chiar mai bine. Iancu însăeste destul de descurajat de perspectivă , fiindcă Socoli nu este bă trân, având acuma chiar mai multăputere ca altădată. - ´´ Moartea lui Socoli este foarte improbabilădeocamdatăş i nu ş tiu la ce bun maş i putea aş tepta . . ´´ spune el plin cu amă răciune, dar Bartolomeu schimbăvorba. - ´´ Sălă să m asta acuma, frate Iancule . . ´´ îi spune el pe un ton prietenos, fă răsăi se adreseze cu înălţ imea voastră, ca pânăacuma, ceeace dealtfel trecu neobservat, dupăcare continuă . . . - ´´ am aflat căîn partea celaltăa insulei, la Prasonissi, tră ieş te o familie de greci, descendenţ i din împă raţ ii bizantini Paleologi ş i căau mulţ i copii . . . spun copii cu toate căsunt mai mari . . uneia din fete i-a murit soţ ul, un anume Paticos, grec de prin partea locului cu care are doi copii . . . o duc destul de greu pentru rangul pe care îl au ´´ dupăo scurtăpauzăîn care timp se uităla Iancu semnificativ . . - ´´ cred . . dupăpă rerea mea . . căn-ar strica săte însori cu o fatădintr-o asemenea casăprinciară. . ş i încăce princiară. . ´´ repetă el apă sat . . - ´´ ce vrei mai mult decât descendenţ i din vechii împăraţ i bizantini . . este tot ce poate fi mai înalt în grad, în rang . . dar . . cred căo săfie foarte dificil de ajuns în casa lor . . nu primesc pe oricine, trebuie săfi recomandat ca să -i poţ i frecventa . . nu cred căacest Nicola are acces la ei . . o săvedem asta . . ´´ nu terminăcăafarăse aud câinii lă trând. Iancu se scoalăde pe perna pe care a ascultat poveş tile lui Bartolomeu ş i se uităpe fereastră . - ´´ Ce noroc,tocmai vine Nicola, este însoţ it de un om îmbrăcat ca un negustor, cine o fi . . ? ´´ se întreabăIancu ca pentru sine. - ´´ Lasă -l săvină. . săvedem ce vrea . . o săfacăo mutrălungăcând m-o vedea . . nu măînghite deloc, dar n-am ce-i face . . ´´ în acest moment apare grecul Nicola însoţ it de un bă rbat între douăvârste, care nu înainteazăci stămai în urma lui. Primul care îi întâmpinăeste Bartolomeu care îl salutăpe Nicola ca pe un bun

45

prieten, spre stupefacţ ia lui Iancu cădoar l-a criticat faţ ăde el foarte intensiv, dar el încănu a priceput căîn multe ocazii trebuie una săgândeş ti ş i alta săfaci. - ´´ Bine ai vent dragăNicola . . . eş ti foarte scump la vedere . . parcătrebuie să plă tesc de fiecare datăcând te ară ţ i . . ´´ spune Brutti râzând totodatăde gluma fă cută . Nicola îş i ia ş i el un aer radios ş i înaintând spre Bartolomeu îl întâmpinăcu braţ ele deschise. - ´´ Salutare meser Bartolomeu . . prietenul meu din totdeauna . . . te salut aş a cum trebuie săfie salutat un prieten atât de distins . . ´´ numai dupăacest schimb de amabilită ţ i se îndreaptăspre Iancu care însăi-o ia înainte. - ´´ Bine ai venit Nicola . . ´´ -´´ Măria Voastră , sluga domnieivoastre văsalutăş i vădoreş te cât mai grabnică îndeplinire a dorinţ elor . . ´´ se uităcu interes la Iancu ş i Bartolomeu, dupăcare continuă. . - ´´ am venit săaduc lumină ţ iilor voastre douăveş ti . . una bunăş i alta aş aş i aş a . . nu, nu zic proastă , zic numai aş aş i aş a . . ´´ vâzând căIancu este neră bdător săafle, căse pregă teş te să -l întrebe, îi face un semn cu mâna sătacăş i continuă. . - ´´ staţ i, nu măîntrebaţ i nimica . . . mai întâi cea bună. . tot ce este bine înainte . . acesta este Krisos . ´´ ş i-l aratăpe cel ce continua săstea aproape nemiş cat, care auzindu-ş i numele se apropie ş i se apleacăîn faţ a lor pânăaproape de pământ . . . . - ´´ este servitorul Doamnei Kiajna . . o valahăcare trăieş te ca înă lţ imea voastrăprinţIancu . . exilatădeparte de lume, la Aleppe, împreunăcu copiii ei . . . a fost surghiunitădin ţ ara ei de că tre ottomani, a fost Doamnăacolo . . pretinde căeste ruda înălţ imii voastre . .´´ auzind, Iancu tresare, devenind foarte agitat, dar nu spune nimica . . - ´´ da, este ruda înălţ imii voastre, ba chiar sorădupă tată. . . spune căar fi fiica voevodului Moldovei Petru al Rareş oaei . . . a aflat că sunteţ i aici . . a trimis vorbăprin sluga sa pe care vărog s-o iertaţ i fiindcănu ş tie decât greceş te . . înălţ imea sa Doamna doreş te săvăcunoască , îi pare bine căo să aibe cu cine schimba douăvorbe . . vrea săafle veş ti din ţ ară. . ´´ la asta Iancu tresare fiindcănu a fost niciodatăîn ţ ara tată lui să u domnitorul, ţ arăa cărui tron îl râvneş te, iar prin Valahia a trecut doar de douăori ca un simplu că lă tor. Nicola îş i dăseama în ce încurcă turăse aflăIancu . . . . . - ´´ ce ră spuns să -i dau, înălţ imea voastră. . ? . ´´ apoi se îndreaptăş i spune oarecum ironic . . . - ´´ vă d cănu prea sunteţ i încântat, cănu ş tiţ i căaveţ i o soră. . ´´ încheie Nicola luându-ş i un aer oarecum insinuant, dar Iancu nu reacţ ionează . - ´´ Spune că -mi pare bine căam o rudăatât de apropiatăprin pă rţ ile astea ş i că doresc s-o cunosc neapă rat . . .´´ ră spunde Iancu fă cându-se cănu pricepe insinuă rile lui Nicola, care se întoarce că tre servitorul Kiajnei ş i începe să -i vorbeascăpe greceş te, explicându-i foarte aprins căstă pânul să u doreş te s-o cunoască. În acest timp Bartolomeu se apropie de Iancu. - ´´ Faci bine săintri în legăturăcu ea . . a fă cut multe în viaţ a ei . . este cu mult mai în vârstăca tine ş i nu am ş tiut căîţ i este soră. . . dacăş tiam . . o cunoş teai de

46

mult . . . unul din fiii ei a fost voevodul Petru, zis cel tână r, care a murit în surghiun acum douăsau trei luni . . . Socoli l-a scos din scaun ş i l-a dat lui Alexandru Mircea, fratele acelui Petru de care ţ i-am vorbit odată , care râvneş te ş i el la scaunul înălţ imii tale, al Moldovei . . . turcii l-au chemat la poartăpe Petru împreunăcu mumă -sa ca săcearăchipurile mărirea tributului . . . el a venit cu o suităcu sute de boieri, ca a doua zi săfie arestat ş i trimis la Aleppe unde a murit de inimărea . . . mumă-sa a avut remuş că ri ş iş i-a rupt pă rul din cap de dorul său, dar mai ales al domniei . . . vajnica DoamnăKiajna, Doamna lui Mircea, fiul lui Radu cel mare ş i al Doamnei Că tă lina, fratele lui Radu Paisie tată l lui Pă traş cu că ruia lumea îi zicea cel Bun . . . acest Pă traş cu are mai mulţ i copii, bă ieţ i, dintre care unul este acuma la curtea Franţ iei la Ecaterina de Medicis, majestatea sa regina Franţ ei, mama majestăţ ii sale Carol al IX-lea . . . unde cere protecţ ia reginei pe lângăPoartăca săajungădomn în Valahia . . sforării, multe sforă rii . . lumea îi zice Cercel fiindcăpoartăun cercel în urechea stângă. . . Doamna Kiajna, a că rei frate ai norocul săfi, este foarte activăş i eu nu cred căo sărămânăprin pă rţ ile acestea fă răsămai tragăo serie de sfori . . . lumea vorbeş te căuna din fiicele ei a cunoscut pe fiul sultanului care este Sandgeac de Magnezia . . .´´ dar nu termină enumerarea acestor prinţ iş i prinţ ese căNicola terminăsă-i explice servitorului Kiajnei ce săfacăş i săspună . - ´´ I-am spus căînă lţ imea voastrăeste încântatăsă-ş i vadăsora ş i căarde de dorul s-o cunoască. . . se va duce înapoi la Aleppe să -ş i anunţ e stă pâna . . ´´ apoi face un semn servitorului căpoate săplece. Iancu îş i pofteş te oaspeţ ii săş adăpe pernele din jurul mesei rotunde ş i dupăce se servesc cafelele ş i dulceţ urile gă seş te momentul să -l descoase pe Nicola despre acel Ioan care s-a îmbogă ţ it aici. - ´´ Am auzit căte-ai ocupat aici ş i de unul anume Ioan zis Armeanul care acuma umblăprin iatacele sultanelor împă rţ ind pietre scumpe, săobţ inăş i el scaunul care de fapt îmi aparţ ine mie . . . aruncăla picioarele lor pungi de pietre ş i varsăîn toate pă rţ ile galbeni mulţ i . . ´´ - ´´ Da, tot eu l-am ajutat . . . eu l-am învă ţ at cum săfacăbani . . m-a ascultat, dar dupăce i-a făcut a plecat . . nici nu mămai cunoaş te . . ´´ face un semn din mână, vrând săarate căacest Ioan a fost nedrept cu el, apoi se scoală , se apleacăîn faţ a lui Iancu ş i lui Bartolomeu, dar în uş e se opreş te, se întoarce că tre Iancu ş i zice. - ´´ Asta este a doua veste, aş aş i aş a, acest Ioan va căpă ta scaunul Moldovei ´´ Iancu, dar ş i Bartolomeu se uitămiraţ i unul la altul, nepricepând dece le spune Nicola asta.

47

Capitolul 5 în care Iancu face cunoş tiinţ ăcu sora sa Doamna Kiajna, fiica lui Petru Rareş Aleppe. Oraş ul din Asia Micăunde sunt surghiuniţ i, pe lângăRodos, mai toţ i nedoriţ ii marelui Imperiu Ottoman, toţ i cei ce au că zut victima uneltirilor ş i intrigilor de la imensa curte a Padiş ahului, sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui Allah pe pă mânt, sublimul ş i preafericitul. Aici îş i duce zilele de la o vreme Doamna Kiajna, vajnica ş i nînfricata luptă toare pentru suirea pe tron a soţ ului ei Mircea Ciobanul ş i apoi dupămoartea acestuia, a fiului ei Petru cel Tânăr, care, când s-a suit pe tron nu avea decât doisprezece ani, iar dupăo domnie de opt ani, sub epitropia mamei sale, este scos din domnie ş i înlocuit cu Alexandru Mircea, omul lui Socoli. De altfel Kiajna ş i-a pus în cap pe marele bogă taşal imperiului, Ion Cantacuzino, care, ajungând la o vârstăcând alţ ii erau deja cu copii la casele lor, voind săse că să toreascăcu fiica ei Marina, a intervenit pe lângăea prin fratele său ªeitanoglu; în cele din urmăea trebui săaccepte aceastăunire, cu toate că mirele avea peste cincizeci de ani, iar mireasa nici optspreceze. Dar puterea ş i bogă ţ ia mirelui au fost pentru moment mai tari decât diferenţ a mare de vârstă. La sosirea sa la curte, s-o ia pe Marina, fata vă zăndu-l, se sperie atât de tare căera pe punctul săse sinucidă . Acest Cantacuzino era atât de urât ş i hidos, încât biata fată

48

nu voia sub nici un motiv să-ş i lege viaţ a cu un asemenea om. O rugăpe mumă-sa în genunchi săse opună , săgă seacăo cale de scăpare, dar să raca Kiajna ş tia, ce fiica ei nu ş tia ş i anume căacest Cantacuzino ş i fratele său Mihai zis ªeitanoglu, adicăfiul satanei pe turceş te, erau oamenii cei mai apropiaţ i ai lui Socoli, protectorul duş manului lor Alexandru. Deci dilema era mare, pe deoparte inima de mamă , iar pe de altăparte Doamna ºării, mama domnului, protectoarea lui ş i cea care îi pă zea domnia. În cele din urmăse gă si o cale care la început pă rea bună. Îş i sfătui fata săaccepte că să toria, asigurând-o căva face în aş a fel ca săscape în cel mai scurt timp de acest pretendent nedorit cu înverş unare. Nunta a avut loc cu mare alai. Darurile au curs ş iroaie. Cantacuzinii ş i-au desfă cut larg baierele, umplând mireasa cu tot ce era mai frumos ş i scump. În fine, fata fu luatăş i împreunăcu zestrea ş i cu cadourile o pornirăspre Anchial, reş edinţ a lor din Tracia, pe malul Mă rii Negre, unde trebuiau săse stabileascăo vreme, dar pe ascuns alaiul fu escortat de la distanţ ăde oamenii Kiajnei care au apă rut noaptea la Rusciuc, unde se fă cu o escală , iar Marina ră pităîmpreunăcu zestrea ş i o mare parte din averea adusăde mire. Astfel Ion hidosul neavând încotro, plecămai departe a doua zi ş i merse direct la fratele să u Mihai, cu care împreunăs-a dus la Socoli cu o plângere împotriva Doamnei Kiajna, care a îndră znit săfacăo asemenea faptă , lor, cei mari ş i puternici. Mânia Socolului a fost mare. De atunci s-a hotă rât săse răzbune, să -l scoatădin domnie pe acel Petru, fratele Marinei, fiul Kiajnei, să -i pedepseascăpentru afrontul pe care l-au făcut protejaţ ilor lui. În ziua de 7 mai 1567 se prezintăla curte capugiul Sultanului cu mazilirea. Petru Vodă, Doamna Kiajna ş i întreaga lor casăau fost ridicaţ iş i duş i pe drumul pribegiei, tocmai în Asia Micăla Aleppe, lipsiţ i de orice mijloc de trai, fărănici o posibilitate de a intra în legă turăcu mai marii de la curtea imperială , pe care Kiajna îi cunoş tea. Atunci ea s-a apucat de comerţ , iar cei ce au vă zut-o, pretindeau căera atât de activăîn acţ iunile ei, încât reuş ea destul de bine săse descurce, dar spre marea ei supă rare tână rul ei fiu se îmbolnă vi ş i muri în anul 1569, tocmai în timpul cât Iancu, fratele ei dupătată, se aflăla Rodos în speranţ a căş i steaua lui va ră să ri vreodată . Bartolomeu Brutti îi cunoş te povestea ş iş tia că odatăcu pieirea lui Socoli steaua ei va ră să ri din nou ş i chiar de nu va mai fi ea Doamnă , sau fiul Domn, tot va avea atâta putere încât prin intrigele din iatacele sultanului săpoatăface domni ş i în privinţ a asta el nu se înş eală, dar lucrurile încă nu au ajuns în acest moment atât de departe. Socoli mai tră ieş te ş i are putere mare. Orice împotrivire putând avea ca rezultat pieirea. În disperarea ei, datoritămorţ ii lui Petru ş i a faptului căa ajuns în halul acesta, aflăîn una din zile de la un negustor, căla Rodos se aflăunul Iancu, care pretinde căeste un fiu a lui Petru al Rareş oaiei, deci fratele ei dupătată. Aceastăveste i-a adus o razăde luminăş i de speranţ ă. A că utat deci săintre în legă turăcu el.

49

Trimite un servitor la Nicola pe care îl cunoaş te ş i astfel intrăîn legă turăcu aş a zisul frate al ei. Căera sau nu, asta conta acuma mai puţ in, principalul era căo să aibe de cine săse ocupe, să-l înfrunte pe cel care a trimis-o aici. Vajnica Doamnă îş i vedea din nou ambiţ iile trezite, va avea pentru cine lupta. L-a cunoscut ş i pe acel armean ce-ş i zicea Ioan, care este plecat la Constantinopole săceară, sau bine zis săplă teascădomnia la Poartă , dar nu are încredere în el. Ioan i-a cerut ajutorul, dar ea l-a refuzat, mai ales când a aflat cădoreş te săajungăacolo, ca apoi săse ră zvrăteascăîmpotriva turcilor, ceeace ar fi adus asupra ei noi nenorociri. Acest Ioan i-a vorbit de oameni, de ţ ărani simpli, de cei de jos, cu ajutorul că rora săse întoarcăîmpotriva asupritorilor, ori aş a ceva era prea ieş it din cale afarăpentru mentalitatea ei de stăpână . Dupăpărerea ei oamenii aceş tia nu erau buni decât pentru a fi conduş i, a plă ti dări pentru curte ş i a lupta pentru realizarea ambiţ iilor lor, ori acest Ioan avea de gând sălupte pentru ei, săle facăviaţ a mai bună ,o concepţ ie ce în cercurile ei nu era acceptabilăîn nici un caz. - ´´ Auzi ce vrea nenorocitul . . . ´´ a spus ea în una din zile unui negustor cu care trata, dupăo discuţ ie cu acest Ioan. Ea nu putea concepe ca un principe sălupte pentru supuş ii săi, cei mulţ i nu erau buni decât să -ş i verse sângele pentru ei, ceeace era, dupăpărerea ei, o datorie a fiecărui supus. Dupăîntoarcerea servitorului care îi aduse vestea căl-a vă zut pe Iancu, fratele ei dupătată , aflând căacesta s-a ară tat încântat s-o cunoască , s-a pregă tit săplece la el, ş tiind căel nu se poate deplasa. Iancu la rândul să u trimite surorii sale o misivă prin Nicola prin care o roagăca ea să -l viziteze, deoarece i s-a atras atenţ ia de că tre paş a din Rodos, Ali Mustafa, cănu are voie săpă ră seascăinsula fă răo învoirea expresă , ceeace dealtfel el nu poate decide, la rândul său trebuind săaibe ş i acceptul celor de la centru. Deci Kiajna trebuie săfacăîn aş a fel ca săpoată veni aici, deoarece ş i ea are nevoie de aprobare, fiind exilată . Pentru asta scrie uneia din sultane ş i spre marea ei fericire primeş te consimţ ământul săpă ră sească oraş ul când va voi, dar numai cu ş tirea paş ei dela Aleppe, ceeace obţ inu destul de uş or, având în vedere căordinul a venit de la Constantinopole. Trimte imediat o misivăfratelui ei care la rândul lui anunţ ăpaş ei sosirea ei. Nicola l-a sfă tuit să procedeze în felul acesta pentru a nu da ocazia la bă nuieli ş i neplă ceri. Prudenţ a îi prinde bine, fiindcădacăn-ar fi fă cut-o ar fi pierdut încrederea turcilor ş i nu era bine ca tocmai acuma săi se pomeneascănumele la curtea imperială , când se perindăpe acolo acest Ioan care oricând cu bani îl putea înlă tura ş i nu numai atâta. Totul trebuie săse petreacăîn surdină. Peste douăluni primeş te în fine o scrisoare din partea Kiajnei prin care îş i anunţ ăsosirea. Bucuros, începe imediat pregă tirile, vrea s-o primeascăcu tot alaiul care i se cuvine unei Doamne ş i în acelaştimp să -i ofere ospitalitatea adecvată. Vrea în felul acesta să -ş i arate bucuria căş i-a gă sit o sorăde care nu avea cunoş tiinţ ă , mai ales căodatăva trebui săş tie mă car de una

50

din rudele sale princiare, dar n-o să -i vorbeascăde Jörg Weiss ş i nici de mama sa Ecaterina. Au trecut mai mulţ i ani de când este în insulăş i tot singur era. La pă rinţ i n-a mai scris de mult ş i nici surorii lui, cea pe care o adora când era copil ş i adolescent. Îi era teamăca cineva să-i intercepteze scrisorile, săafle cine este el de fapt. Îş i sacrificăfamilia în favoarea ambiţ iilor sale de mă riri viitoare ş i incerte. Mare lucru nu a realizat aici, legă turi stră lucite nu a fă cut ş i nici cunoş tiinţ e prea multe, oraş ul fiind mic. fiecare miş care fiind cunoscutăş i interpretatăîn fel ş i chip, mai ales când este vorba de persoane trimise în exil, chiar unul care n-a fost respins de la început. În afarăde Rodos erau ş i alte locuri unde trăiau fel de fel de exilaţ i în condiţ ii mizerabile, în cocioabe, case de lut, în mijlocul unor turci murdari, sălbateci ş i plini de pă duchi ş i purici. Exilul aici unde tră ieş te Iancu era un fel de confirmare căpersoana sa a fost acceptatăprovizoriu ca pretendent la unul din scaunele Moldovei sau Valahiei, atâta ş i nimica mai mult, fiindcăîn cele din urmă tot argumentele sunătoare erau mai tari, argumente pe care Iancu încănu le avea în mă sura necesităţ ilor, pentru obţ inerea că rora se luptăcu atâta înverş unare. Bartolomeu Brutti dispune de o avere destul de mare, dar duce faţ ăde Iancu o politicăambiguă . Pe deoparte este interesat la suirea sa pe tron, deoarece ar fi profitat ş i el din plin, iar pe de altăparte nu putea fi de acord ca numai el să învesteascătoatăsuma necesarăacestei întreprinderi, deoarece o nereuş ităl-ar fi dus în sapăde lemn. Făcea însăîn aş a fel ca Iancu săfie convins cănumai el este acela care întreprinde tot posibilul, căintervine peste tot. Din când în când îi avanseazăsume mici, atâta ca săducăo viaţ ăacceptabilă , a unui prinţ , îi cere însă pentru fiecare chitanţ e în care trece ş i dobînzile, iar pentru sumele mai mari, împrumutate de la diverş i că mă tari, îl pune numai pe Iancu săsemneze fărăca el săgireze ş i săgaranteze returnarea lor, fiind luaţ i în numele lui Iancu, care însănu se mai scandalizeazăde marile dobinzi cerute, aş a cum păţ ise acum câţ iva ani cu bancherul Hoffmann la Braş ov. A început să -i fie egal de câţ i bani a luat, fiindcă în fond toţ i trebuiau săaş tepte mai întâi suirea sa pe tron pentru a putea fi plă tiţ i, doar asta era condiţ ia esenţ ialăla obţ inerea lor, o garanţ ie nesigurăde unde ş i marile dobinzi. Cu zeci de mii în plus sau în minus în caz de nereuş itătot la ş treang mergea, sau în cel mai bun caz la Edi Cülé unde a mai fost ş i ş tia pe propria sa piele ce înseamnăasta; mai bine ş treangul decât închis acolo, zice el mereu. De când a aflat de Doamna Kiajna, considerăcănorocul îi surâde din nou. Toată lumea era de acord căea este una din persoanele cele mai nimerite pentru scopul pe care îl urmă reş te. Ea dispune de posibilităţ i de care un bă rbat nu le poate avea în Imperiul Ottoman. Are acces la femeile sultanului, ceeace înseamnămult.

51

Selim al doilea era cu totul sub stă pânirea veneţ ienei Nurbanu, mama lui Amurat, actualul Sandgeac de Magnezia, viitorul sultan. Kiajna ş tia asta, că utând în fel ş i chip ca fiica ei Dobra să -l cunoască . Ea este o fatăfrumoasă , încătână răş i nu strica săintre în haremul acestuia. Dealtfel Dobra era singura fatăcare mai ră măsese pe lângăea. Celelalte douăau luat boieri Valahi ş i erau în ţ ară , iar cei doi bă ieţ i Mircea ş i Radu s-au turcit ca săscape de Edi Cülé, deci nu mai puteau cere scaunul niciunei din ºările Române. Dacăsituaţ ia ar fi fost alta, nu s-ar fi dat mama lor în lături să -i vadădomni. Acuma însăa găsit în fratele ei omul pentru care săse agite, dar trebuia mai întâi să -l cunoască. O femeie care merge atât de departe încât era dispusăsă -ş i sacrifice propria fiicăpentru a-ş i atinge ţ elurile, suirea pe tronul uneia din ţ ă rile româneş ti a unui frate dubios, are nevoie Iancu acuma ş i are noroc, ea este dispusăsăi se punăla dispoziţ i. Lafel ş i Iancu, gândul de a se sui pe tron îl fră mânta în permanenţ ă, fiind chiar dispus să -ş i sacrifice propria familie dacăaceasta i s-ar fi cerut, ceeace a spus-o în una din zile lui Brutti care dealtfel nici el nu era mai bun în activităţ ile sale când era vorba de mă riri ş i mai ales averi. O tempora o mores, dar se potriveş te dictonul numai acelei epoci ? Numai o săptă mânădupăplecarea lui Brutti, Iancu primeş te o nouămisivăde la Doamna Kiajna în care îş i anunţ ăsosirea la începutul verii. Iancu îl anunţ ăş i pe paş ăcare se aratădestul de încântat, fiindcăa auzit de ea ş iş tia ce legă turi are. Cu ajutorul ei va că uta săle aducăaminte celor de la curtea turcăde existenţ a sa, cu toate căea se aflăîntr-o situaţ ie mai proastăca a lui, ş tia însăcămult nu va mai dura ş i se va ridica din nou deasupra celorlalţ i. Îi scrie urgent ş i lui Brutii, rugându-l săfie de faţ ăcând va sosi sora sa. Nicola în schimb era furios, vă zânduse complet dat deoparte, iar când s-a dus la paş ăsăreclame căDoamna Kiajna soseş te este pur ş i simplu dat afară, spre satisfacţ ia lui Iancu care a aflat de maş inaţ ile lui de la un eunuc care în contra unui bacş işi-a povestit totul. Cu prima ocazie Iancu i-o serveş te. - ´´ Bunăziua, domnule Nicola . . . vă d căeş ti supă rat . . . aş a se întâmplăcând nu te astâmperi . . . a trebuit sămergi la paş ă. . ş i iatăcăai dat greş. . ´´ Nicola nu ră spunde, fă cându-se cănu a auzit, fiindu-i teamăca Iancu sănu-l pârească . Lecţ ia a fost bună . De atunci s-a liniş tit, aş a căIancu nu a mai avut de suferit din cauza intrigilor sale mă runte. ªi-a dat seama cănu în felul acesta îl va urma în Moldova când va fi domn ş i nici nu putea spera săfie înlocuit cu Bartolomeu Brutti, în primul rând deoarece nu dispunea de bani ş i în al doilea nu avea nici pe departe platforma lui. Se aratăde atunci servil, oferindu-se să-i satisfacătoate dorinţ ele. Îl ajutăîn pregă tirile primirii Kiajnei aş a de bine căIancu îş i dăseama căfărăel nu ar fi fost în stare s-o facă . Casa este transformatăla etajul de sus într-un apartament separat, unde Kiajna săpoatălocui în liniş te cât ar fi voit. Alături au fost amenajate douăodă i pentru fiica ei Dobra de care Doamna nu se desparte

52

niciodată,, nepoata sa, cea promisălui Amurat sandgeacul de Magnezia. În toiul pregă tirilor soseş te în fine a treia misivăîn care Doamna Kiajna îş i anunţ ăchiar ziua sosirii, adicăpeste o să ptă mână , cu un vas care face comerţpe ţ ă rmurile Asiei Mici. Totul este pregă tit pânăîn cele mai mici amă nunte, apartamentele sunt puse la punct ş i, aş a cum este obiceiul în acele locuri, peste tot au fost aş ezate flori din cele mai frumoase, ceeace dăîncăperilor întunecoase ş i ră coroase un aer vesel ş i un miros îmbă tător. În ziua aceea Iancu se trezeş te mai devreme ca deobicei. L-a convocat ş i pe Nicola care a venit însoţ it de doi hamali puternici. Alaiul se îndreaptăspre cheiul pe care a fost aruncat acum câţ iva ani Iancu ş i cules de oameni simpli de aici. Lume multă foieş te de colo pânăcolo, hamali poartăîn spinări fel de fel de mă rfuri, negustori care îş i desfac produsele pe stră zile înguste ale portului ş i o mare mulţ ime de gură cască, pierde varăfă răocupaţ ie. Vasul cu care urmeazăsăsoseascăse numeş te Kastinos fiind destul de mare ş i cunoscut pe aici, dar nimeni nu ş tie cu precizie când va intra în port; se ş tie numai căîn orice moment poate să -ş i facăapariţ ia la orizont. Aş teptarea este lungă ; în acest timp Iancu se duce prin bazarele mici ş i murdare săcumpere câte ceva din ce credea căeste de trebuinţ ă . În ultimul timp sa obiş nuit sămă nânce în stil grecesc ş i turcesc, îi plac mai mult homarii care se pescuiesc aici în cantită ţ i mari. Cumpă rădeci mai mulţ i, imenş i, pe care îi trimite acasăca săfie pregă tiţ i. Deodatămiş carea din port se înteţ eş te, lumea fuge spre chei; în depărtare se vede silueta unui vas destul de mare care încet de tot se apropie. Negustorii se înghesuie pe chei, împingându-se unul pe altul. Fiecare voia săfie primul săvadăce mă rfuri sosesc. Iancu împreunăcu Nicola ş i cei câţ iva servitori se aş eazămai încolo, feriţ i de mulţ ime. Nu este demn de un prinţsăse amestece în gloată, aceş ti oameni murdari. Totul dureazămai mult de o orăpână ce vaporul acosteazăîn fine la ţ ărm. Imediat sar jos câţ iva marinari care leagă vasul cu otgoane de niş te stâlpi din lemn plantaţ i pe chei ş i aş eazăo scară . Larma este mare, oamenii dau buzna săvadăce ş i cine a venit, hamalii aleargăca săfie angajaţ i la descărcare, iar cei de pe vas se îmbulzesc la scarăca săpunăpiciorul cât mai repede pe uscat. Întâi îş i face apariţ ia un fel de alai, format dintr-o femeie înaltă , mai în vârstă , destul de corpolentă, însoţ ităde o fatătână răş i zveltăş i un bă rbat între douăvârste care o ajutăsăcoboare scă rile din lemn. În urma ei vin mai mulţ i servitori zdrenţ ă roş i din care unul ţ ine deschisăo umbrelădeasupra capului femeii. Doamna Kiajna păş eş te mândră , cu capul sus, fiind oarecum absentăla hă rmă laia ş i strigă tele din jur. ºinuta ei inspirărespect ş i teamăîn acelaş timp. Poartăo rochie lungăţ esutăcu fir de aur, pă rul pieptă nat în sus cu pietre stră lucitoare împletite în el, iar în degete înfipte câteva inele frumoase ş i mari. Dobra umblăumilăîn urma ei dând impresia căîn umbra mamei ei se simte bine. Servitorii se că znesc săfacăloc prin mulţ ime, împingând oamenii laoparte, alţ ii

53

poartăîn spinare cufere imense, grele, iar doi eunuci aleargăîn toate pă rţ ile ţ inând la distanţ ăpe cei ce voiau săse apropie de Doamnă . Iancu are impresia căa sosit Doamna ºă rii ş i nu exilata Kiajna care tră ia din comerţ . Este emoţ ionat ş i fărăsă ş tie cum, se pomeneş te deodatăîn josul scă rii vaporului, privind în sus cum vine spre el cea care este speranţ a lui, exilata ş i proscrisa Doamna Kiajna ş i în acelaş timp temuta Doamnăa imperiului ş i a voevozilor din Valahia ş i Moldova. Numai la auzul numelui ei tremurau mulţ i; ce n-ar fi dat unii din ei s-o vadăplutind fă ră viaţ ăîn apele Bosforului. În urma lui Iancu pă ş eş te Nicola împreunăcu cei câţ iva servitori. Când Kiajna pune piciorul pe pământ Iancu pă ş eş te câţ iva paş i înainte să se prezinte. - ´´ Urez bun sosit Măriei Voastre, sora mea ş i prea frumoasei Domniţ e Dobra, nepoata mea ´´ spune el la urmăplin cu mândrie. Kiajna se opreş te, se uităla el cu interes, mă surându-l de sus pânăjos cu ochii ei cenuş ii, iar apoi îi răspunde pe un ton aspru, cu o voce groasăpentru o femeie. - ´´ Iancu, fratele meu . . . bine te-am gă sit . . . ´´ ş i îi întinde mâna, lucru rar pentru o femeie de rangul ei. Iancu se apleacăş i îi sărutăvârful degetelor, se îndreaptăş i zice. - ´´ Măria VoastrăDoamna Kiajna . . . vestita Doamnăeste sora mea . . măbucur de aceastărubedenie princiară. . mai ales căeste din partea tatălui meu, Voevodul Petru al Rareş oaiei, al Moldovei . . . . fiul marelui ªtefan Voevod . . ´´ spune el la urmăca săarate căş tie foarte bine din cine se trage. În acest timp o mulţ ime de curioş i s-au strâns în jurul lor, dar ei nu pricep ce spun aceş ti stră ini simandicoş i. Dupăce Iancu să rutăş i mâna Dobrei, porneş te alaiul spre oraş . Kiajna este mulţ umită , i se vede pe faţ ă , are chiar un surâs în colţ ul gurii. Se merge pe jos distanţ a nefiind prea mare. Iancu observăcăîn spatele ei pă ş eş te un bă rbat între douăvârste care se ţ ine retras, dar nu întreabăcine este. - ´´ Da, faci parte din neamul mare al Muş atinilor, întemeietorii Moldovei . . . care au domnit acolo mai bine de douăveacuri, aş a căpoţ i fi mândru din ce semiţ ie te tragi . . ´´ dupăo scrutăpauzăîn care timp se uitădin nou cu ineres la el . - ´´ cum de nu te-am cunoscut pânăacuma, cine este mama Domniei Tale ? ´´ întrebare ce-l pune pe Iancu în încurcă tură , dar el îş i pă streazăsângele rece ş i ră spunde pe un ton cât se poate de firesc. - ´´ Mama mea nu este din ºara Moldovei, este o germanădin Kronstadt, românii îi zic Braş ov . . . l-a cunoscut bine pe Mă ria Sa Voevodul Petru, măritul nostru tată. . . mama mi-a povestit mult despre el . . eu nu l-am cunoscut . . ´´ Kiajna nu mai insistăvăzându-l oarecum jenat. - ´´ Sămergem darăacasă. . . nu ne-a trecut încărăul de mare . . .´´ se opreş te din mers ş i se întoarce spre bă rbatul care a ajutat-o săcoboare scă rile vaporului, care tot timpul s-a ţ inut retras . . - ´´ prietenul meu, poetul Georgios Etolianos . . . a cântat moartea fiului nostru . . . al meu cu preamă ritul voevod Mircea . . . fiul

54

nostru Petru Voevodul Valahiei căruia i s-a zis cel Tânăr . . . să rmanul a murit departe de ţ ară, aici în Asia Micăla Aleppe . . . ´´ în timp ce Iancu strânge mâna poetului, Kiajna îş iş terge pe furişcâteva lacrimi care i se preling pe obraji. Chiar Doamnă , chiar vajnicăş i chiar tră gă toare de sfori ş i o politicianăînăscută , este totuş i femeie ş i pedeasupra ş i mamă . Între timp s-au îndepă rtat de port, iar curioş ii s-au împuţ inat; numai câţ iva copii îi urmeazăcu mâinile întinse cerând bacş iş uri, zdrenţ ăroş iş i atât de slabi încât dau impresia unor schelete umblătoare, dar pe nimeni nu impresioneazăaceasta. Viaţ a pentru ei este numai cea pe care o au ş i cei din neamul lor, scene ce se pot vedea ş i astă zi în multe pă rţ ii ai lumii noastre aş a zise civilizate. Iancu este insensibil la asemenea scene, numai Giorgios ş i Nicola azvârle din când în când câteva monede turceş ti mă runte. În fine, ajunge alaiul pe strada tă cutăş i liniş tităunde locuieş te Iancu. Pe figura tristăş i durăal Kiajnei se poate citi totuş i mulţ umirea căa fost bine primită . - ´´ Mă ria ta nu stăla castelul Ospitalierilor, acolo unde stau pretendenţ ii la tron . . ? ´´ întreabăea miratăcăfratele ei locuieş te o vilăparticularăatât de frumoasă . - ´´ Prietenul ş i binefă cătorul nostru, meser Bartolomeu Brutti a intervenit pe lângă Poartăpentru mine . . în schimb am renunţ at la ajutorul sultanului . . tră iesc din împrumuturi pânăoi ajunge voevod . . ´´ explicăel. Doamna Kiajna este din ce în ce mai încântatăde tot ce vede, precum ş i de primirea prieteneascăcare i s-a fă cut, dar mai ales florile frumoase aş ezate în toate odă ile o încântăş i pentru un moment figura ei asprăcapă tăunde de destindere. Iancu se uităla ea ş i gândeş te căîn tinereţ e trebuia săfi fost o femeie frumoasă, dar valurile vieţ ii care au trecut peste ea au urâţ it-o. În holul de jos oaspeţ ii sunt învitaţ i săse aş eze în jurul mesei joase în stil turcesc, încărcate cu bună tăţ i, dulciuri, prăjituri ş i băuturi ră coritoare sunt servite de servitori frumos îmbră caţ i. De fiecare datăcând Iancu bate din palme îş i fac apariţ ia alte ş i alte bună tăţ i. Oaspeţ ii gustădin una ş i alta ş i nu mai contenesc cu laudele. - ´´ Ce de bunătă ţ i . . . ne era foame dupădrum . . ş i încă lziţ i . . ´´ spune Doamna Kiajna, dar nu apucăsăispră veascăcăafarăse aud zgomote multe ş i câini lă trând în grădină . Peste câteva secunde îş i face apariţ ia, neanunţ at de nimeni, un ofiţ er turc însoţ it de patru ieniceri cerând săvorbascăcu Iancu ş i Doamna care deabea a sosit. Iancu nu protesteazăde felul cum ş i-au făcut apariţ ia, ci se scoalăde pe perna pe care stăturceş te ş i îi întâmpinăcu braţ ele deschise. - ´´ Bine aţ i venit în casa mea . . . eu sunt prinţ ul Iancu ş i dumneaei este Doamna Kiajna pe care o că utaţ i...ş edeţ i vărog . . ´´ - ´´ Stă pânul meu . . . ş i al mă ririi voastre, Paş a Mustafa . . . văînvitămâine la palat . . a aflat de sosirea Doamnei Kiajna ş i doreş te s-o aibe ca oaspete . . ´´

55

- ´´ Cu plă cere venim mâine . . ´´ spune Kiajna într-o turcăperfectă, ceeace are efect asupra ofiţ erului care, refuzând săş adă, salutăş i dispare. Seara, dupăplecarea tuturor, are Iancu ş i Kiajna ocazia sădiscute fel de fel de probleme despre ei ş i despre viitorul lor. Iancu îi povesteş te prin câte a trecut, ca la urmăsăfie exilat aici, dar căîn mod oficial nu i s-a adus la cunoş tiinţ ăcăeste considerat ca pretendent la tronul Moldovei. - ´´ Se vede cănu i-ai convins aş a cum se cuvine ş i aş a cum se obiş nuieş te în asemenea ocazii . . . adicăcu galbeni mulţ i . . . dar se poate ca ei săţ inăpe înă lţ imea voastrăîn rezervă. . săaibe vreun plan . . . ? ´´ completeazăes. - ´´ Da,, dar am fă cut tot ce se poate . . recunosc cănu am avut pânăacuma destui galbeni . . ´´ ş i i se vede dezamă girea pe faţ ă , dar auzind răspunsul ei îi creş te inima într-atâta încât binecuvânteazăziua în care aceastăfemeie celebră , care îi este ş i soră , i-a ieş it în cale. - ´´ Am săte ajut, însănu acuma . . . fiul nostru Petru a murit, Dumenezu să -l ierte, iar ceilalţ i doi s-au turcit . . aş a cănu mai am pe cine susţ ine . . tot un neam de-al nostru va trebui sădomneascăprin acele pă rţ iş i voi face în aş a fel ca săte sui pe tron . . . deocamdatăsunt într-o situaţ ia asemă nă toare ca a ta . . . poate chiar mai grea . . . . am asigură ri ş i sunt sigur căîn curând voi fi în situaţ ia să -l pot vizita pe Amurat, sandgeacul de Magnezia, fiul preaînnălţ atului ş i preafericitului nostru padiş ah Sultanul tuturor Ottomanilor ş i al preafericitei Nurbanu, mama lui . . ´´ pronunţ ând aceste nume se apleacăca ş i când i-ar saluta . . . - ´´ când am să ajung la el am să -i vorbeasc de măria ta ş i cred căo săte ajute . . . . . trebuie să ajungi voevod în ţ ara în care tatăl mă riei tale a domnit de douăori . . . acuma domneş te acolo crudul Ioan Armeanul . . . l-au scos din domnie pe Bogdan al Lă puş neanului ş i i-au dat domnia lui Ioan, acel ce s-a târât la picioarele Sultanelor de la Poartăş i le-a umplut cu pietre preţ ioase . . . le-a să rutat mâinile ş i picioarele ca apoi săse ridice împotriva celor ce l-au făcut domn . . . multălume a trecut el prin foc ş i sabie ş i a făcut ră zboi turcilor, fapt pentru care îl vor ucide . . . am să insist ca în locul lui sănumeascăpe mă ria voastră. . apoi am o socoteală personalăcu el . . a venit la mine sămăroage să-l ajut, dar în realitate l-a omorât pe fiul meu Petru . . . o sămi-o plă tească. . ´´ spune ea la urmăş i Iancu vede în ochii ei scântâietori urăş i cruzime. Acuma îş i dăseama căcele ce se povestesc despre ea sunt adevă rate. - ´´ Dar când l-au numit pe acest Ioan zis Armeanul domn în Moldova ? . . mi-a povestit meser Bartolomeu Brutti ş i Nicola al meu căIoan se agităla Poartă, dar nu ş tiam căa ş i sosit acolo´´ - ´´ L-au numit Domn acum câteva luni . . în orice caz de când l-a suit pe tronul preacinstitului nostru pă rinte, marele Petru al Rareş oaiei, ţ ara este secă tuităde tot ce a mai ră mas în ea . . . oamenii, dar mai ales boierii pribegesc, ţ ara este goalăş i

56

nu mai gă seş ti pe nimeni care sălupte pentru domn . . numai pleava este de partea lui . . . . ´´ - ´´ Oare nu-i destul . . ? . . ei sunt mulţ iş i pot forma o armată. . . ´´ întreabă Iancu, dar întrebarea stârneş te indignarea Doamnei. - ´´ Da, mulţ i . . . foarte mulţ i, dar nu ş tiu ce vor . . o turmăde oi fă răpă stor . . cu un lup în frunte . . ? . . . . boierii, da boierii . . . numai ei sunt ţ ara . . ş i pe ei săse bizuie mă ria voastrăcând va ajunge domn . . . fă răei cazi, asta săş tiţ i . . ´´ îl sfătuieş te ea ş i Iancu citeş te în cuvintele ei un reproşpentru faptul căel a pomenit de cei mulţ i ca o forţ ă, pentru ea ceva inacceptabil. Totuş i, Iancu este fericit la culme, nici nu-ş i mai încape în piele de bucurie căva avea o protectoare atât de puternică, care este hotă râtăsă -l susţ inăîn cercurile cele mai înalte. În afarăde asta a aflat ş i veş ti despre ºara Moldovei, căacest Ioan va fi scos din domnie fiindcăi-a tră dat pe cei care l-au suit pe tron. În orice caz are încredere ş i în Bartolomeu Brutti; nu, nu-l va pă ră si niciodată , fiind bine săaibe mai mulţ i prieteni influenţ i, mai ales din cei ce-l finanţ ează . ªi ce dacăurmă reş te un profit din asta, în fond este ş i normal săfie aş a, serviciu contra serviciu ş i pe lângăasta datoritălui a avut din ce tră i pânăacuma. Duce o viaţ ăprinciarăcu toate căînoatăîn datroii pânăîn gât. ªi apoi dacănu ar fi fost acest Brutti cine ş tie cât i-ar fi puterzit oasele în acel groaznic Edi Cülé, doar tot el l-a scos de acolo. Cu aceste gânduri Iancu este împă cat cu conş tiinţ a sa; este ajutat din toate pă rţ ile, numai cătotul dureazăatât de mult, toate merg ca melcul, promisiuni peste promisiuni, dar în fond ş i acestea sunt bune, deoarece pânăla urmăse vor realiza. A doua zi primeş te de la Brutti o misivăîn care îş i anunţ ăsosirea; doreş te s-o cunoascăpe renumita Doamnă . Bucuria lui Iancu este mare, fiindcăcei doi protectori vor fi împreunăîn casa sa, iar dacăîş i vor uni forţ ele poate vor ieş i unele rezultate mai palpabile, poate vor reuş i mai repede să -l numeascădomn. Cele câteva zile urmă toare casa este plinăde oaspeţ i. Foarte mulţ i oameni de vază de prin partea locului o cunosc sau au auzit de Doamna Kuajna ş i au venit s-o salute aş a cum se cuvine. Recepţ ia de la paş ăa decurs într-o atmosferăplă cutăcu care ocazie Iancu constatăcăeste tratat complet altfel ca pânăacuma; i se arată chiar unele semne de pritenie din partea celor puternici ai insulei ş i deodată , cum pânăacuma era singur, de câteva zile se vede aproape searăde searăînvitat, petrecerile se ţ in lanţceeace îl încântă . Ală turi de el este poftit ş i Nicola căruia îi trece cu totul ura pe care o simţ ea de la o vreme pentru Iancu. Dar, aş a cum joacă soarta, în una din zile apare un anume Giorgios, un om petrecă reţ , care vesteş te că un anume Mihail Cipriotul, rudăa familiei Paleologu, descendenţ i din împă raţ ii Bizantini care tră iesc în partea de sud a insulei, vrea săintre în legăturăcu el. Familia Paleologu mai are o brumăde avere cu care îş i duce trena aş a cum poate,

57

dar unul din ei are averi mari ş i o fatăpe nume Maria, cea de care a pomenit odată Brutti. Tatăl ei cautăpentru fiica lui un soţdemn de rangul lor. Maria mai fusese odatăcăsătorităş i are doi copii. Pentru asta l-a trimis pe vă rul său săvadădacă gă seş te unul în capătul celălalt al insulei. Mihai Cirpiotul l-a întâlnit pe Giorgios care l-a pus imediat în legă turăcu Doamna Kiajna căreia i-a venit ideea de a-l însura pe Iancu cu Maria, scă pându-l în felul acesta de a fi complet dependent financiar de Bartolomeu Brutti, săfie pe picioarele sale, nu săcearămereu, ceeace nu este demn de un pretendent la un tron. Întâlnirea dintre Iancu ş i Mihail Cipriotul are loc în zilele urmă toare la el acasă , cu ocazia unei petreceri la care iau parte toate cunoş tiinţ ele sale. Mihai Cipriotul s-a ară tat încăde la început încântat de Iancu, mai ales când a flat căeste pretendent la un tron, ceva tocmai bun pentru vara sa Maria. Iancu la rândul său îş i exprimă dorinţ a de a o cunoaş te, însăîn sinea sa ar fi vrut o femeie care n-a mai avut un soţ ş i pedeasupra doi copii. Însă , neavând încotro ş i mai ales situaţ ia în care se află, acceptăsămeargăîn sudul insulei unde s-o cunoascăpe viitoarea sa soţ ie. Cere chiar a doua zi învoirea paş ei, care îi dăconsimţ ământul fărănici o greutate. Se stabileş te ca el împreunăcu Doamna Kiajna ş i cu poetul Giorgios Etolianos să meargăla familie Paleologu; Domniţ a Dobra îi va urma ş i ea. Mihail Cipriotul se duce cu câteva zile înainte săpregă teascăvizita. În acest timp la palatul lui Iancu se fac pregă tiri intense. Doamna Kiajna îş i pune la punct toaletele, Iancu cumpă răcele trebuincioase ş i tocmeş te mijloacele de transport, iar în ziua hotă râtăconvoiul porneş te la drum. Carele trase de mă găruş i încărcate cu daruri, înainteazăfoarte greu, iar la fiecare urcuştoatălumea trebuie săse dea jos ca săîmpingăde la spate. Kiajna a luat cu ea o serie de bagaje cu fel de fel de obiecte de care nu se desparte niciodată, de la îmbrăcă minte pânăla toaleta femeiască . În fine, dupăo serie de peripeţ ii, convoiul soseş te în seara aceleiaş i zile în sudul insulei în locul numit Prasonissi; aici într-un cadru pitoresc se aflăpalatul Paleologilor, înconjurat de o grădinăimensă, plinăcu flori de toate felurile care umplu aerul de miresme încântă toare. Mihail Cipriotul le iese înainte ş i îi petrece pânăla palatul construit în stil bizantin, cu ziduri groase vopsite întrun alb imaculat, cu porţ iuni mari acoperite cu iederă , ceeace contrasteazăplăcut cu albul pereţ ilor. La intrarea convoiului pe poartă , întreaga familie le iese în cale. Sunt câteva doamne între douăvârste precum ş i doi copii, un bă iat mai mic ş io fatădestul de mă ricică. Femeile sunt îmbră cate în stil grecesc, cu rochii lungi brodate în fir de aur, pă rul strâns coc împletit cu mărgele, iar fata cea tână răfoarte zveltă , brunetă , cu ochii mari căprui, cu pă rul negru ca pana corbului lăsat în jos, împletit cu pietre scumpe stră lucitoare. Tot grupul s-a postat lângăun mare trandafir înflorit, de culoare roş u aprins. Iancu este fascinat de frumoasa primire princiarăcare i se face ş i nici nu bagăde seamăcăDoamna Kiajna a ră mas în

58

urmă . Ajuns în dreptul grupului toţ i se apleacărespectuos în faţ a sa, iar el face un pas înapoi ş i salutăreverenţ ios, dupămoda occidentală . Nicola stăcâţ iva paş i în urmănefiind luat în seamă. - ´´ Bine ai venit prinţIancu din neamul Muş atinilor, coborâtorul marelui voevod ªtefan cunoscut în toatălumea . . . ş i acum se vorbeş te pe la noi de isprăvile sale . . fi bine venit la noi ş i consideră -te ca la tine acasă. . . ´´ îi spune una din doamnele mai în vârstă. - ´´ Cu atât mai mult este plăcerea mea căsunt primit în casa unor înălţ imi ca mă ririle voastre . . . coborâtori din Majestă ţ ile lor Imperiale ale marelui Imperiu Bizantin . . . ´´ spune la rândul să u Iancu vrând în felul acesta săîntoarcă amabilită ţ ile ş i nu greş eş te. Abea acuma se aude în urmăsosirea restului alaiului în mijlocul că ruia se aflăDoamna Kiajna cu fiica ei Dobra ş i cei câţ iva servitori cu bagajele. Uitându-se în urmăîi vine lui Iancu sărâdă , vă zând-o pe vajnica Doamnăstând turceş te în una din micile că ruţ e trase de mă gari, în mijlocul unui maldă r de bagaje, iar Domniţ a Dobra împingând carul din urmăînpreunăcu doi servitori. Iancu se desprinde grup ş i o întâmpină . - ´´ Iertare înaltăDoamnăcăam mers înainte . . . dar v-am făcut cu aceastăocazie intrarea . . . sunteţ i aş teptată. . ´´ spune el în timp ce Doamna Kiajna se dăjos cu greutate din car, ajutatăde el ş i de domniţ ă , fiind lafel de bine primităde familia Paleologu, cu aceleaş i amabilită ţ i, ba chiar mai multe, făcându-i-se elogii personale ca mamăş i Doamnăde voevod. Dupătot acest ceremonial sunt poftiţ i în palat, iar Nicola ş i servitorii cu bagajele sunt expediaţ i în aripa destinatălor. Adevăraţ ii stăpâni, bătrânul prinţPaleologu ş i soţ ia sa, îi primesc pe oaspeţ i în sala mare a palatului, aş ezaţ i pe douătronuri cu speteze înalte, aş ezate pe un piedestal. Sala este întunecoasăş i rece, iar paş ii oaspeţ lor ră sunăîn toatăîncă perea, ecoul ră sfrângându-se în urechile lor, dând impresia căo armatăîntreagăumblăîn pas. Un majordom bate în podeaua de piatrăde trei ori cu un baston frumos lucrat, anunţ ând. - ´´ Înălţ imile lor, prinţ ul Iancu de Moldova ş i Doamna Kiajna . . . ´´ vocea sa ră sunăadânc în sală , producând un efect puternic asupra lui Iancu. Întreg grupul avanseazăspre cele douătronuri, iar bă trânul Paleologu cu soţ ia sa se ridicăîn picioare în semn de omagiu pentru înaltele personalită ţ i pe care le primesc ş i îi întâmpină. Iancu împreunăcu Doamna Kiajna avansează, lă sând pe ceilalţ i în urmă , face acceaş i reverenţ ăca mai înainte, dar Doamna stăţ eapă năfărămă car să încline capul. - ´´ Fiţ i bine veniţ i, înălţ imile voastre .. ´´ spune bătrânul - ´´ Înalta DoamnăKiajna, aici ală turi . . ş i cu mine văsalută m din toatăinima . . . suntem încântaţ i de frumoasa primire pe care ne-au pregătit-o înă lţ imile voastră, prinţimperial Paleologu . . . . ´´ bă trânul întinde mâna lui Iancu, o salutăpe

59

Doamna Kiajna care o să rutăpe principesăş i în felul acesta atmosfera devine din oficilă , cordială . Oaspeţ ii sunt poftiţ i într-un salon ală turat ş i trataţ i cu dulceţ uri ş i cafele, dupămoda turcească. Iancu este mirat căpânăş i aici a pă truns felul de a tră i a turcilor. Prima zi este destul grea de ambele părţ i, întreaga familie, inclusiv copiii, s-a adunat în salonul mare, încingându-se o conversaţ ie aprinsăde ambele pă rţ i. Fiecare îş i împărtă ş eş te gândurile, mai sincer sau mai puţ in sincer ş i în felul acesta ghiaţ a se sparge definitiv. Maria, fiica lor, îl mă soarăpe Iancu din cap până în picioare, iar Iancu la rândul să u face acelaşlucru. Încăde la prima vedere i se pare căeste frumuş ică , cu toate căa trecut de prima tinereţ e. Copiii ei, Crisaphina fata ş i Filip bă iatul sunt foarte zglobii, alergând prin tot palatul, jucându-se ş i ascunzându-se peste tot. Noaptea târziu drumeţ ii se culcăfrânţ i de oboseală, iar a doua zi are loc acomodarea; se viziteazăîmprejurimile, gră dina, palatul ş i se vorbesc vrute ş i nevrute, numai de politicăş i de scopul vizitei nu. Seara însăcând Iancu ş i Doamna Kiajna ră mân singuri cu stă pânii castelului de la Prasonissi, Mihail Cipriotul deschide vorba. - ´´ Ei, acuma săintră m în subiect . . . ´´ spune el uitîndu-se cu înţ eles la cei prezenţ i. Iancu simte ca un fior care îi pă trunde pânăîn vârful picioarelor. - ´´ Am auzit căînă lţ mile voastre sunt de acord săuneascăviaţ a prinţ ului Iancu cu principesa Maria, preacinstita fiicăa înă lţ imilor voastre . . . . ´´ spune Doamna Kiajna, luând-o înainte lui Mihail Cipriotul. - ´´ Suntem de acord ş i ne pare bine căo săavem un ginere de neam princiar . . ´´ iarăş i simte Iancu acelaşfior. Nu avu niciodatăaceste manifestă ri ciudate, mai ales căa avut în viaţ a lui mult deaface cu diferite femei, dar niciuna nu-i era sortită drept soţ ie, tovarăş e de viaţ ă . Ca de fiecare datăintervine ş i acuma Doamna Kiajna care nu voia săfie consideratănumai ca prezentă , cădoar ea a aranjat toul ş i vorbeş te în locul fratelui ei. - ´´ Înă lţ imea sa prinţ ul Iancu va domni în ţ ara numităMoldova ş i deci principesa Maria va fi regină.. ´´ la aceasta răspunde bă trânul Paleologu. - ´´ Nu ne îndoim de capacităţ ile înă lţ imii sale ş i de faptul căîn curând va fi domnitor într-o ţ ară. . . ne pare bine ş i o s-o înzestră m pe fiica noastrăaş a cum se cuvine rangului ei . . . ´´ auzind aceasta Iancu ciuleş te urechile, în fine va avea banii lui ş i nu va mai depinde cu totul de Bartolomeu Brutti. Numai Maria nu spune nimica, se uităcând la unul când la altul, fiind mulţ umităde cele ce se aranjeazăîn numele ei, cădoar a a fost de acord săfacăacest pas. Dupăaceste schimburi de acceptă ri ş i amabilită ţ i, Doamna Kiajna face o expunere a descendenţ ei lui Iancu din Muş atini, fă răsăpomeneascăde cea pe linie femeiască. Dealtfel nimeni nu întreabăceva fiindcăîn acele timpuri mama conta mai puţ in sau aproape deloc, pe când situaţ a tată lui era cea care dădea situaţ ia fiului. Ca dovadăcăînsă ş i bunica Kiajnei era o femeie de rând, soţ ia unui pescar sau negustor de peş te cu numele de Rareş , nume ce l-a dat fiului ei ş i nimeni nu a

60

constestat dreptul la domnie a lui Petru ca descendent din ªtefan cel Mare, deci din Muş atini. Familia Paleologu s-a ară tat încântatăde ascendenţ a lui Iancu. Dar cel mai important lucru era căel plă cu Mariei ş i ea plă cu la rândul ei lui Iancu, neexistând din acest punct de vedere nici un impediment, iar în zilele următoare se stabileş te chiar nunta în bisericuţ a din sat, dar între timp se iveş te o micăpiedică care în acele timpuri putea lua proporţ ii. Iancu este de religie protestantăiar Maria ortodoxă . În convorbiri s-a omis săse vorbeascădespre aceasta ş i deci au urmat tot felul de discuţ ii ş i tratative. Ba în una din zile prinţ ul Paleologu întrebăcum de se face căun descendent din voevozi ortodoxi săfie de religie protestantă . I se explicădeci cu multe cuvinte întrotochiate căel s-a nă scut într-o regiune unde sunt mulţ i luterani, cătocmai atunci nu s-a gă sit un preot ortodox, cătocmai atunci prinţ ul Petru tată l lui Iancu era în pribegie, fiind gonit din scaun de turci ş i în fine fel de fel de motive care i-au determinat să -l boteze totuş i ca sănu rămână pânăla urmănebotezat. Stratagema prinde, dar Iancu este obligat de preotul satului dar mai ales de prinţ , săjure cănu va permite ca papistaş ii sau lotrenii să pă trundăîn ţ ara în care va domni. Iancu care în fondul ş i convingerea lui nu era nimica, nici ortodox, nici catolic ş i nici măcar luteran, acceptătot ce i se cere în aceastăprivinţ ă , înlăturând orice piedică . Ba acceptăchiar săscrie patriarhului de la Constantinopole cerând asentimentul săfie rebotezat ortodox. Toate acestea îi sunt complet indiferente, lă sându-i pe ceilalţ i săse frământe cu aceste probleme. Când toate sunt puse la punct se poate stabili în fine ziua nunţ ii, nu însăca înainte săfie rebotezat, turnându-i-se de trei ori apăpe creş tet ş i făcând semnul crucii ortodox. El este în culmea fericirii ş i se împrieteni repede cu viitoarea sa soţ ie. Sunt văzuţ i plimbându-se cât este ziua de mare pe dealurile din prejur. Maria este cu câţ iva ani mai în vârstăca el. Fostul ei soţa murit de câţ iva ani, lăsând-o vă duvă . Era un grec cu mult mai mare ca ea, pe care nu l-a agreat niciodată . Când a luat-o avea bani mulţ i, dar curând dupăaceea a pierdut întreaga avere în speculaţ ii, ca scurt timp dupăaceea săse îmbolnă veascăş i sămoară. Maria se simţ i uş urată, fiind fericităcăacuma a gă sit pe unul care cel puţ in îi place oarecum, fiind ş i de rangul ei. Kiajna la rândul ei este mulţ umităcăa reuş it atât de uş or săpunăla cale o că să torie pe placul ei. ªtia căIancu este sărac, căva avea nevoie de mijloace pe mă sura rangului lui ş i cum ea nu avea destul să -l ajute financiar, a procedat în felul acesta. De cealaltăparte Paleologii erau ş i ei mulţ umiţ i căau reuş it s-o dea a doua oarăpe fiica lor unui bă rbat pe mă sura ei. Aş a cu doi copii mă ricei ş i la vârsta ei cu greu ar fi găsit pe cineva. Dar, pentru ei cel mai important lucru era că fiica lor va fi Doamna unui voevod, cu rangul de reginăş i se va bucura de un trai mai deosebit, necunoscând însăriscurile unei domnii cumpărate de la turci.

61

La castelul Paleologilor domneş te o plictisealăde neînchipuit. Totul vegetează, bă trânul stătoatăziua în camerele întunecoase, principesa bă trânăse plimbăprin imensa gră dinăş i îngrijeş te florile, iar sora ş i vara ei, cele douădoamne care l-au primit pe Iancu ş i pe Doamna Kiajna, nu fă ceau absolut nimica, nici măcar nu se plimbau; din când în când coseau ş i brodau, iar când nu fă ceau nici asta băteau servitorimea la cap în aş a fel, căîn fiecare lunătrebuiau angajaţ i alţ ii. Copiii Mariei sunt singurii care mai duc o oarecare veselie în castel. Fug toatăziua peste tot, iar serile se ocupăcu speriatul valeţ ilor, sau pun piedici celor care servesc la masă . Nu odatăaceş tia au căzut, vă rsând pe masăvasele cu supăş i farfurii cu sos, în râsul copiilor ş i al certurilor pe care le înghiţ eau de la mă tuş ile lor. Maria nu s-a ocupat niciodatăde ei. Le-a angajat un bătrân că lugă r foarte citit ş i priceput care îi învaţ ăsăcitească , săscrie, săsocoteascăş i săş tie tot ce s-a scris pânăatunci. Ei puteau săducăaceastăviaţ ăfiindcănu se amestecau în politică, nu se opuneau nimănui, ceeace turcii apreciau ş i i lăsau în pace. Peste douăsă ptămâni Doamna Kiajna pleacăînapoi la Aleppe; nu putea săasiste la nuntăfiindcăprezenţ a ei este reclamatăde cunoscuţ iş i de treburi. În ultimul timp a lucrat foarte mult ca săscape de mizeria exilului. A reuş it săintre în legăturăcu tânărul Murat, fiul sultanului care este Sandgeac de Magnezia la Kissos, înconjurat de o armatăîntreagăde turci ş i de un numeros harem. Odată Dobra a fost vă zutăde acest vlă star de sultan ş i îi plăcu. Cum Kiajna era o femeie practică, fă cu ce fă cu ca săîncurajeze sentimentele tână rului moş tenitor al tronului marelui Imperiu Ottoman ş i o convinse pe Dobra sădevinăuna din femeile lui, însăîn afarădin harem, deoarece ca săintre acolo era necesar săse turcească. ªi la asta s-a gândit Kiajna, să -ş i sacrifice propria fiicăca să-ş i atingăscopurile ei de mă rire, dar se lovi de refuzul fetei care nu voia săfie numai o micăbucă ţ icăde nevastă, ci voia săaibe un soţnumai pentru ea, cu care săaibe copii mulţ i ş i bineînţ eles avere mare, eventual pe vreunul din boierii valahi sau moldoveni. Dar, lovindu-se de refuzul ei, Kiajna nu ma insistăprea mult s-o convingăsăintre în haremul lui Murat, ş tiind căpânăla urmăva trebui săaccepte. Spre bucuria fetei, Kiajna este acuma ocupatăde că să toria ş i că pă tuiala fratelui ei Iancu. Vrea să -i obţ inăscaunul, indiferent dacăera vorba de Valahia sau Moldova, bineînţ eles ş i cu scopul de a se reîntoarce în una din ţ ă rile române, nu ca Doamnăci ca cineva care săaibe o situaţ ie privilegiată , dar mai ales a se răzbuna pe cei ce s-au fă cut vinovaţ i de scoaterea din scaun a fiului ei, Petru. Nunta lui Iancu are loc în mica bisericuţ ădin apropierea castelului de la Prasonissi, numai în prezenţ a familiei, oficiatăde un bătrân preot de prin partea locului. Nicola a ţ inut neapă rat săasiste, ceeace nu i s-a refuzat, dar nu a fost poftit săş adăla masăcu nuntaş ii, ci i s-a pus un tacâm împreunăcu servitorii, în

62

bucă tă rie, ceeace l-a ofensat pânăîn adâncul sufletului. Neavând însăîncotro, tă cu; în fond nu va trăi toatăviaţ a aici, va pleca doar cu Iancu în ţ ara în care va domni ş i acolo va avea el grije săse înobileze, gândeş te el înghiţ ind afrontul. DupănuntăIancu fu obligat de paş ăsăplece cu proaspă ta soţ ie înapoi în capitala insulei, acolo unde are domiciliul oficial. Bartolomeu Brutti care a fost anunţ at s-a gră bit cât a putut săajungăla timp, dar din cauza unei furtuni pe mare a sosit abea a doua zi. I-a găsit pe proaspeţ ii că să toriţ i în culmea fericirii, pregă tindu-se să plece la Rodi ş i pentru prima oarăde când se cunosc, Iancu nu-l întreabăde noută ţ ile de la Constantinopole. Brutti a adus cu el un foarte frumos dar pentru amândoi, un serviciu imens de masădin argint aurit ş i cristale. În aceastăzi atmosfera de la palatul Paleologilor este foarte veselă, toatăziua sosind cunoscuţ i de prin partea locului cu felicitări ş i cadouri, care mai de care mai frumoase. Seaara are loc o primire oficialăcu care ocazie bă trânul Paleologu afirmăcăde foarte mulţ i ani palatul nu a mai vă zut atâta lume, nici la prima nuntăa Mariei cu grecul. Bineînţ eles căau fost învitaţ i ş i câţ iva turci din insulăş i chiar paş a Mahomed a trimis un reprezentant de-al să u. Familia Paleologu este stimatăş i onoratăde toţ i, chiar de actualii stă pâni, cu toate cădescind din familia împăraţ ilor Bizantini care au luptat împotriva turcilor, dar prea multăvreme a trecut ş i toate s-au uitat; acuma nu mai conta din cine se trag, cu atât mai mult cu cât ei nu au căutat niciodatăsăse amestece în treburile statului ş i nici să-ş i apropie pe unul sau pe altul pentru scopuri politice. Au înţ eles căeste mai bine săse supunănoilor stăpâni ş i pentru asta erau lăsaţ i în pace. Cu ocazia nunţ ii Iancu aflăveş ti din ţ ara pe care o doreş te, Moldova. Petru, fratele lui Alexandru al Valahiei l-a înlocuit pe Ion Vodăcel Cumplit de puţ in timp, dar încăde la început nu este iubit aş a cum a fost ªtefan cel Mare ş i în mai mică mă surăfiul să u Petru al Rareş oaiei. Petru prea dăcu barda în dreapta ş i în stânga ca să -ş i apere propriul său scaun, ca săpoatăachita datoriile pe care le-a fă cut pentru a plă ti domnia. Marele să u înaintaşa ş tiut cum săducăo politicădreaptă, de apărare a ţ ă rii, lovind când era necesar ş i iertând când împrejură rile o cereau. În felul acesta ªtefan cel Mare a putut sădomneascăani mulţ i, ducând Moldova pe cele mai înalte culmi ale gloriei, fă când întreaga Europăde atunci săvorbeascăde el ca un apă ră tor al creş tină tă ţ ii, însăş i Papa numindu-l prinţal creş tină tă ţ ii. Toate acestea erau foarte frumoase pentru cei care le pricepeau; pentru Iancu însăele valorau nu mai mult decât o simplăpovestire amuzantă , iar pentru Bartolomeu Brutti constituiau un subiect de discuţ ii, atâta ş i nimica mai mult. Aceş ti oameni pornesc la drum numai săse că pă tuiascăpe spinarea unui popor harnic cu care nu aveau absolut nimica comun. Atâta timp cât tronul era de vânzare, era ş i normal ca aceasta săfie o afacere ş i dovezi căaş a stau lucrurile sunt cu nemiluita, în ambele ţ ă ri. Despot Vodăş i Aron Vodăsunt în aceastăprivinţ ăexemple tipice. Aş aş i

63

Iancu al nostru; căo fi fost, sau căn-o fi fost fiul natural a lui Petru al Rareş oaiei, el cere tronul Moldovei, neş tiind nici mă car sălege douăcuvinte româneş ti. Nu este mai puţ in adevă rat căau fost ş i exemple când domniile chiar cumpă rate se transformau în adevărate bastioane împotriva cotropitorilor turci, aş a cum a fost predecesorul lui Petru, Ion Vodăzis cel Cumplit în ceeace i-a privit pe boieri ş i erou pentru popor. El s-a ră sculat împotriva turcilor fiind ajutat de cei mulţ i, cei obidiţ i, dar a fost tră dat de o parte a boierimii, neputând să-ş i ducămisiunea până la sfârş it. Sau cum a fost mai târziu Mihai Vitezul. Lucrul acesta se explicăîn primul rând, prin aceea cătoţ i aceş tia au tră it mult în mijlocul românilor, cunoscându-le gândurile ş i aspiraţ iile, ş tiind pe de altăparte căfă răturci nu ar fi ajuns niciodatădomni. S-au folosit de ei, i-au plă tit cu sume imense de galbeni, ca la urmăsă -ş i facăpolitica lor, al ţ ării din care se trăgeau, neţ inând seama de interesele de hegemonie ş i imperialiste ale invadatorilor care oprimau ţ ara. Nu sau lă sat, s-au luptat pânăla capă t cu toate căla un moment dat ş i-au dat poate seama cătot ceeace fac este inutil, căputerea lor este prea micăfaţ ăde puhoiul turcesc ş i faţ ăde o Europădezbinatăş i amestecatăîn fel de fel de lupte ş i interese antagoniste meschine. Totuş i, nu se poate spune căluptele acestor voevozi patrioţ i au fost în van, ele ducând pentru scurt timp o scuturare din oprimarea hoardelor crude asiatice, care la un moment dat au tremurat faţ ăde voinţ a popoarelor române de a se elibera. Niciodatăo luptăpentru libertate nu este inutilă , oricâte jertfe duce ea, odatăcei oprimaţ i se vor vedea eliberaţ i chiar dacătrec mai multe generaţ ii.

64

Capitolul 6 Iancu ş i Doamna Maria din neamul împă raţ ilor Paleologi Tocmai în acest an când Iancu se însoarăcu Maria din familia Paleologu, descendenţ i din Împă raţ ii Bizantini, se aflăîn insula Rodos, împreunăcu mama sa, un bărbat, tână r, înalt ş i frumos, cu o barbăneagră , o privire pătrunzătoare, care zicea căeste fiul lui Pă traş cu Vodă , voevodul Valahiei care a fost ucis de boierul Socol. Mihai, că ci aş a îl cheamă , umblăpe la poartăcu gândul săcapete ş i el scaunul ţ ării unde a domnit tatăl să u. Spre mulţ umirea lui Iancu, Bartolomeu Brutti îi povesteş te căş i acesta este un fiu natural, cămama sa a fost pe vremuri cârciumăreasăş i negustoreascăîn Târgul de Floci de lângăBră ila. Voevodul Pătraş cu a cunoscut-o în hanul pe care ea îl ţ inea înpreunăcu fratele ei pe drumul ce duce la Târgoviş te. Frumoasa Tudora îi plă cu ş i Pătraş ccu a luat-o la el. Ca fruct al dragostei lor s-a nă cut Mihai cu puţ in timp înainte de asasinarea tată lui său. Iancu nu are timp să-l cunoască , fiind ocupat cu mutatul soţ iei în palatul lui. Poate dacăar fi putut ghici viitorul, ar fi aflat căacesta va juca un mare rol în viaţ a unui fiu al să u care în acest timp nici nu se ară ta la orizont. ªi nici Maria nu potae ş ti căacesta va fi odatăun duş man de moarte a unui fiu de-al. Acuma este preocupatăcu mutarea în casa proaspă tului ei soţîn capitala insulei pe care nu o cunoş tea prea bine, cu toate căs-a nă cut aici. Palatul lui Iancu îi place, fiind mai mic ca cel de la Prasonissi, dar totuş i în primele zile nu se simte bine; este singură cu el ş i cu o serie de servitori pe care nu-i ş tie, dar mai ales despărţ irea temporară de cei doi copii ai ei o fac tristăş i melancolică . Îş i dăseama căIancu nu se poate retrage în marele palat singuratec al Paleologilor de la Prasonissi, fiind obligat de autorită ţ i sălocuiascăacolo unde i s-a aprobat, dar ş i fiindcăare nevoie de oameni, de cunoş tinţ e, săuneltească , sătragăsfori, săscrie scrisori cu ajutorul lui Nicola pe care l-a luat în ultimul timp pe lângăel, spre marea satisfacţ ie a acestuia. El avea misiunea de a compune misivele că tre mai marii imperiului ş i acolo unde era necesar, care dealtfel nu soseau toate, multe pierzându-se pe drum sau nici nu erau expediate. Iancu nu era în stare săş i le scrie singur, ci numai iscă lea dupăce îi erau citite ş i le aproba, cu toate cănu prea înţ elegea cuprinsul lor. Fericit căa fă cut o partidăbună, scrie prietenilor de la Constantinopole, anunţ ându-i evenimentul precum ş i pă rinţ ilor ş i rudele de la Kronstadt, de la care are veş ti din ce în ce mai puţ ine cu trecerea anilor. Dealtfel i-a anunţ at de nuntă

65

numai dupăce aceasta a avut loc, indicând data subliniatăcu roş u, fiindu-i teamă sănu-i vinăvreunuia ideea săvină , mai ales mama sa. Îi este în permanenţ ăteamă ca aceste rude sănu-l facăde râs, căsunt oameni simpli, putând săstrice tot ce a clădit pânăacuma. Dealtfel bă trânul curelar în nici un caz nu ar fi venit, pentrucă ş i aş a suferea cumplit în sinea sa căIancu l-a pă ră sit. De când a plecat fiul acum câţ iva ani a încetat sămai lucreze cu tragere de inimă , refuzând încetul cu încetul comenzile. A expediat calfele ş i în cele din urmăa vândut atelierul spre marea disperare a lui Kati ş i a Ingă i. Lui Iancu nu i-au scris sănu-l supere; în calitatea sa de prinţtrebuia săaibe liniş te, gândea mumă -sa. Jörg în schimb a devenit atât de tă cut ş i de retras cănimeni nu se mai înţ elegea cu el, iar în ziua când sosi scrisoarea lui Janke în care îş i anunţ ănunta, bă trânul moare fă răsăafle. Abea peste câteva luni Kati îi scrie fiului ei vestea morţ ii tată lui să u, care a avut darul să-i stoarcănumai o lacrimăş tearsăcu dosul palmei. Dar timpul trece, amintirile se cuibă resc pe undeva în subconş tient ş i ies numai atunci când voim, sau rareori de la sine, ori Iancu nu are intenţ ia să -ş i aducăaminte de timpul să u ca fiu de curelar, el este acuma prinţş i asta conteazămai mult ca orice familie, realitate ce a existat, existăş i va exista cât va dura omenirea pe acest pă mânt, o tempora, o mores. Dupăplecarea lui Bartolomeu Brutti, Iancu face o vizităprotocolarăpaş ei Ali Mustafa împreunăcu Maria. Primirea are loc în grădinăîn prezenţ a tuturor celor apropiaţ iş i puternici ai insulei. Ca săse facăutil, Nicola merge cu o zi înainte la paş ărugându-l să -l pofteascăş i pe tână rul prinţMihai împreunăcu mama sa, Doamna Tudora, ceeace i se promite. Când apare prinţ ul valah Iancu îi aleargăîn întâmampinare, dar imediat se abţ ine ca sănu se facăde râs, doar nu-l cunoaş te ş i riscăsăfie respins, mai bine săaş tepte săfie prezentat. Statura falnicăş i privirea pă trunză toare al tână rului Mihai îl fascinează . Mama lui, Doamna Tudora, are o ţ nutădemnă , îmbră catăîn negru, foarte simplu ş i-ş i urmeazăfiul pas cu pas. Vorbeş te mult, cu oricine i se adresează , de preferinţ ădespre dreptul fiului ei Mihai la scaunul Valahiei. În felul acesta a reuş it săş i-l facăcunoscut în cele mai înalte cercuri din Constantinopole, ceeace îl face pe Iancu săpriceapăcătraiul de rentier ş i de huzur pe care îl duce în insulă, nu-l va duce la nici un rezultat, din contra, face ca încetul cu încetul săfie uitat de cei ce l-au trimis aici. Săse dărâme tot ce s-a construit cu atâta trudăş i sacrificiu ? mai ales băneş te, căci în cele din urmădatoreazăîn dreapta ş i în stânga sume pe care nu le va putea returna decât ca domn în ţ ara pe care o va exploata pentru el. Tot învârtindu-se pe lângăacest Mihai ş i văzând cănu este prezentat se apropie de el ş i i se adresează . - ´´ ªi eu sunt un pretendent, dar la tronul Moldovei . . . sunt fiul voevodului Petru al Rareş oiaiei . . . aş tept săfiu confirmat voevod în ţ ara care de drept îmi aparţ ine, aş a cum aparţ ine înă lţ imii voastre Valachia . . . ´´

66

- ´´ Am auzit, mi-a vorbit meser Bartolomeu Brutti de înă lţ imea ta cu multă că ldură . ´´ îi spune Mihai întorcându-i spatele, spre marea stupefacţ ie a lui Iancu. Dar în fond nu o fă cu ca să -l jignească , ci acest bă rbat avea un fel special de a discuta cu lumea, fiind conş tient de rangul să u. Era mai mult interesat săse amestece în discuţ ii ce privesc ţ ara în care voia sădomnească , mai ales când era vorba de posibilităţ ile de a o face independentă . Nu odatăş i-a afirmat faţ ăde prieteni intenţ ia de a uni cele trei principate române pentru a forma o forţ ă puternicăcu ajutorul că reia săle elibere de sub cnutul turcesc, teorie ce pe acea vreme era cu totul necunoscutăş i chiar consideratăca o utopie, având în vedere marile deosebiri de interese a celor de sus, dar nu ş i ale celor mulţ i ce vorbeau aceeaş i limbăş i aveau aceleaş i aspiraţ ii de libertate ş i independenţ ă . Dealtfel ideea de a uni cele trei provincii cu aceleaş i aspiraţ ii ş i aceeaş i limbăera în acea vreme prost vă zutăsau total ignorată , în primul rând din cauza intereselor regionale ale celor ce decideau asupra destinului ţ ă rilor respective, bineînţ eles în propriul lor interes ş i în al doilea rând căaceasta nu putea fi sub nici o formăacceptat de puterile europeene, dar mai ales de turci care nu aveau nici un inters de a avea în calea lor o putere atât de mare cum ar fi fost aceea a unui stat românesc unit. Dealtfel nimeni nu ş i-a pus vreodatăo asemenea problemă , nici pe atunci tână rul Mihai, pânăcând îi veni ideia cuceririi Constantinopolului, visul multor state ale epocii, care s-ar fi realizat dacăar fi fost unire ş i înţ elegere. Iancu în schimb nu are în cap decât domnia, faptul căţ ara unde va domni este sau nu tributarăcelor care îi o vor da nu-l intereseazădeloc. Lui i s-a întipă rit în minte ideea căel este îndreptă ţ it sădomneascăîn Moldova ş i atâta, mai mult nu era în concepţ ia lui. Faptul că pânăacuma nu a obţ inut domnia se datoreş te unor împrejură ri financiare, adicăactualul domn a fost suit pe tron, nu fiindcăar fi avut dreptul, ci fiindcăa plă tit mai mult înaintea sa. Toate aceste gânduri ale sale nu au fost niciodatăîmpă rtă ş ite cuiva; numai Bartolomeu Brutti le cunoş tea, dar ş i el numai în parte. În orice caz întâlnirea cu Mihai i-a fă cut o plă cere deosebită , fiindcăs-a simţ it aproape de el, datorităoriginei de jos a mamei sale. Maria, proaspă ta sa soţ ie a fost foarte ş tearsătoatăseara, nu a discutat cu nimeni ş i a stat mai tot timpul în preajma soţ ului. DupăaceastăsearăIancu este hotărât sălupte mai aprig la afirmarea ş i recunoaş terea sa pe arena pretendenţ ilor la tronul Moldovei, mai ales cămulţ i miş unau prin toate colţ urile imperiului, unii mai cu bani alţ ii fă ră. Trimite pe Nicola la Prasonissi săaducăo serie de bagaje, iar la sugestia Mariei să-i aducăş i pe cei doi copii de care nu se poate despă rţ i. Maria i se supune în toate cele, fă răsăcrâcnească , fiind hotă râtăsă -ş i urmeze soţ ul indiferent unde s-ar duce. Este oarecum lipsităde ambiţ ii ş i se ascundea ori ce câte ori era lume prin apropiere. Prezenţ a în jurul ei a mai multor persoane o sperie ş i de multe ori a refuzat sămeargăcu Iancu la diverse învitaţ ii, punându-l în încurcăturăş i situaţ ii ridicole; personal sau prin Nicola a trebuit de fiecare datăsăse scuze, pânăîntr-o

67

zi când îi spune căva avea un copil de la el ş i căva trebui săstea mai tot timpul acasă, în compania unei femei care avea grije de ea de când era încămică. Vestea nu prea îl emoţ ioneazăpe Iancu, pentru el mare lucru nu era săfi tată , doar atâta căva avea un moş tenitor la tron, la ceeace nu s-a gândit încădestul de serios din moment ce încănu-l are. Între timp, copiii Mariei din prima că să torie au venit ş i ei de la Prasonisi, spre marea ei bucurie. Cel mare este un bă iat numtit Filip, care acuma are vreo ş asesprezece ani buni, iar al doilea o fatăChrisafina, cu mult mai mică . Cei doi fraţ i se înţ eleg destul de bine, iar Iancu le este oarecum indiferent; îi interesa doar în ce priveş te faptul căodatăva fi domn, atâta ş i nimica mai mult. Aceş ti doi tineri sunt lipsiţ i de vlaga tinerilor de vârsta lor, fiind crescuţ i de o mamăş tearsăş i de doi bă trâni, bunicii lor dupămamă , serviţ i de o servitorime în vârstă , chinuităde ş otiile copiilor; în colo rar se auzeau râsete în acest palat izolat de lume, mai ales acuma când copii au crescut. Pânăla venirea lui Iancu ş i pânăla nuntănu a fost nimeni vreodatăprimit. Fostul soţal Mariei a fost un mărunt nobil grec care nu fă cea nimica, fiind mai tot timpul ocupat cu vână toarea; din când în când făcea mici escapade în Asia Micăca săfacăcomerţ , atunci când i se terminau rezervele. Vindea citrice negustorilor care veneau cu vapoarele din vestul Europei, ceeace îi aducea un mic venit din care putea să -ş i permităun trai satisfă că tor. Pe lângă sără cia lui era mândru ş i nu voia săi se spunăcăeste un întreţ inut, ceeace dealtfel era. Familia Paleologu avea un venit frumuş el din pământurile pe care le exploatau în insulă , dar erau furaţ i de un administrator necontrolat care îş i făcea de cap; totuş i le dă dea destul din venit ca săpoatăduce o trenăacceptabilă , să poatăţ ine o pleiadăîntreagăde servitori. Interiorul palatului este mobilat cu piese foarte vechi, parte din ele în stare proastă , iar peste tot se aş terne un praf vizibil. Cu ziduri groase din piatră , palatul a fost construit înainte de venirea turcilor, de că tre un văr al ultimului împărat al Bizanţ ului, Constantin al IX-lea Paleologu Drageses. Familia Mariei se trage din împă raţ i pe linie colaterală , dintr-un frate al acestuia, fiindcăîn 1453 întreaga familie împără teascăa murit în luptele care sau dus cu sultanul Mehmed II. Deci palatul avea peste 2oo de ani, dar având pereţ ii groş i ş i mai ales fiind ferit de aglomeră ri a rezistat timpului. Bătrânul Paleologu trăia o viaţ ăextrem de retrasăş i autorită ţ ile turceş ti aproape au uitat de existenţ a lor. Paş a Ali Mustafa din Rodos a privit cu ochi buni că să toria Mariei cu Iancu. Pentru el era mai bine o femeie ca Maria decât o DoamnăKiajna, care în exil fiind, putea oricând săajungăiar sus, în vârful piramidei, cum a fost de atâtea ori. Paş a a aflat de planurile ei cu Dobra ş i paş a Murad, Sandgeacul Magneziei, fiul sultanului ş i viitorul stăpân al imperiului Ottoman. De când a început săse ocupe de asta, exilul ei a devenit mult mai dulce, fiind lăsatăde capul ei. Cruzimea de care a dat dovadăa fă cut-o oarecum cunoscutăpânăîn cele mai

68

înalte unghere ale palatelor turceş ti. Însă ş i temutele cadâne imperiale, Nurbanu mamăde sultan ş i Safighi preferata sultanului au auzit ş i ele poveş tile despre ispră vile acestei femei care nu se dăbă tută , fiind demnăde secolul în care trăieş te, când viaţ a unui om nu valora prea mult, atunci când era vorba de interesele personale ale unor puternici ai zilei. Chiar aceste crude cadâne care nu se dă deau în lă turi săasasineze sclavele numai din plăcerea de a o face, sau dacăuna din ele ar fi avut ghinionul săplacăstă pânului, s-au înfiorat de cele auzite, dacăerau adevărate sau nu, asta nu prea ş tia nimeni, fapt era căse povestea. În anul 1563 a circulat în palatele Sultanului vestea teribilăa omorârii fratelui lui Despot Vodăal Moldovei, el însăţ i omorât de Tomş a. Iancu a auzit de poveste chiar din gura lui Ali Mustafa, acesta fă lindu-se cu legă turile pe care le avea în preajma sultanului ş i de fiecare datăcând avea un binevoitor care se ară ta dispus să-l asculte, povestea cu plă cere tot ce ş tia, ba chiar ce nu ş tia. În seara aceasta este nespus de amabil cu Iancu, considerându-l ca pe un apropiat, mai ales de când a aflat căeste un frate al Kiajnei. Simţ ea căfemeia asta se putea ridica oricând, cănu se dăbătutăcu una cu două . Cu toate căfiul ei favorit Petru a murit din cauza exilului în care a fost trimis de turci, că uta în continuare săse înalţ e, dar niciodatănu a fă cut-o pentru ea, ci întotdeauna pentru copiii ei, de care s-a ocupat ca o cloş că . Aş ezat pe o sofa joasăcu multe perne, paş a trage dintr-o narghileaua care scoate nori de fum parfumat. Iancu este poftit săş adălângăel, turceş te, i se dăun ciubuc ca sătragăş i el din fum; la prima tragere se îneacăatât de tare căsimte că -ş i dă sufletul, în râsul paş ei care se amuză , Iancu însăse gândeş te la prostia oamenilor care trag fum în piept numai aş a dintr-o plăcere lipsităde sens, dar nu putea să refuze, deoarece dacăo fă cea paş a ar fi considerat asta ca o nepoliteţ ă , care în asemenea cazuri te putea costa scump în acele vremuri, în casa unui paş ătrufaş care se amuza pe socoteala celor ce veneau la el, bineînţ eles numai când era vorba de oameni inferirori lui ca rang, dar când era vorba de cei peste el, spinarea lui se apleca cu atât cu cât cel din faţ a sa era mai sus ca rang. Cei ce se ridicau cu un cap mai sus peste cei mulţ i, deveneau trufaş iş i plini de ei, de nu-ş i mai încăpeau în piele. În ochii lor nimica nu conta mai mult decât funcţ ia, cea care dă dea rangul în societate, dar mai ales mijloacele bă neş ti cu ajutorul că rora se putea cumpă ra orice, chiar ş i suflete. Ascuţ imea minţ ii ş i inteligenţ a nu erau la preţ , ci numai înă lţ imea funcţ iei, indiferent cum cucerită , de cele mai multe ori prin perfidie ş i crime odioase. Dar se întâmpla ca cei de sus săaibe ş i minţ i ascuţ ite, ş i atunci aceş tia fă ureau împreunăcu puterea supremăcare era sultanul, istoria, sau mai bine zis plămă deau viitorul, întrebuinţ ând experienţ a trecutului, plămă dind prezentul. Turcii au avut oameni de aceş tia mai toţ i foş ti creş tini renegaţ i, care prin tră darea neamului ş i semiţ iei din care se tră geau, ajungeau pe culmile cele mai înalte, acumulând bogă ţ ii fantastice, atât de mari încât ei înş iş i nu ş tiau ce să

69

facăcu ele. Unul din aceş tia a fost vizirul Sinan Paş a, un fost veneţ ian renegat, duş manul creş tinilor, cu toate căa fost botezat creş tin ş i un duş man al imperialilor, dar nu despre asta îi povesti Ali Paş a lui Iancu. - ´´ . . . ş i iatăacuma povestea preamă ritei voastre surori, Doamna Kiajna, pe care nu o cunoş ti . . povestea o ş tiu chiar de la preamă ritul nostru stă pân Sultanul, Padiş ahul tuturor Ottomanilor, Allah să-l aibe în pază. . . . ´´ spunând aceasta se ridicăîn picioare ş i se apleacăpânăla pământ, iar Iancu face lafel ca să -i fie pe plac ş i nu dă du greşfiindcăgestul are darul de a-l face plă cut paş ei. Dar spre disperarea sa este obligat săînghitădin nou povestea cu nunta fiicei Kiajnei cu Ion Cantacuzino, fratele ªeitanoglului; nu-l întrerupe ci-l lasăsăvorbească , iar din când în când se mirăde câte ceva ca să -l lase săcreadăcăeste pentru prima dată căaude povestea . . . - ´´ acuma Doamna Kiajna se ridicădin nou . . ´´ continuă paş a . . . - ´´ se ridicăprin fata ei Dobra, cea cu care a fost aici . . . este promisă preaslăvitului Amurat, Sandgeacul Magneziei, fiul preaslă vitului Padiş ah care a cerut-o pentru el . . . da, da, pentru el . . . ş tie femeia ce face, se ridicădin nou . . ´´ paş a îş i întinde oasele, mai trage câteva fumuri din narghilea, apoi îi dăş i lui Iancu, care ş i de data asta se îneacătot în râsul paş ei, apoi continuăsă povestească . Iancu este galben ca ceara la faţ ă , simţ ind căfumul i-a pă truns până ş i în creier . . . - ´´ acuma să -ţ i povestesc altăpoveste . . ´´ între timp bate din palme, dupăcare îş i fac apariţ ia câţ iva servitori bostangii cu tă vi cu chisele cu dulceţ uri, ş erbeturi ş i ceş cuţ e cu cafea fumegândă . Paş a îl învităapoi cu un semn din mânăsăse serveascăş i continuăsăvorbească. . . - ´´ asta nu de mult, Mircioaia, aş a i se zicea Kiajnei, era Doamnă. . . de dincolo din Moldova a primit veste de la Despot Vodă. . . omul nostru de pe atunci . . . cădoreş te de soţ ie pe una din fetele ei, pe Dobra cea promisăacum preafericitului Amurat . . . ea n-avea atunci nici cincisprezece ani împliniţ i . . . . . . Kiajna a acceptat cu toate căacest Despot i-a gonit cumnatul, pe Alexandru, acel de-i zice Lă puş neanul, ce a luat de soaţ ăpe soră -sa . . . Kiajna a trimis veste cădoreş te s-o dea pe Dobra Despotului . . . dar tot cam în acelaştimp aflăcăacesta urmă reş te săia scaunul fiului ei Petru tânărul ş i să -l dea unuia Dumitru, frate de peste mânăcu Despot . . . atâta i-a trebuit leoaicei, . . . ha,ha,ha, . . . . nici n-a mai stat pe gânduri ş i nici nu mai voi mă car săaudăde nemernicul de Despot ş i nici de cununie . . . de atunci ura ei deveni neîmpă cată. . . nu trecu multăvreme căboerul Tomş a îl omoarăpe Despot . . . acest Tomş a era un om hain ş i pedeasupra prost, credea căpoate domni fă ră ajutorul nostru, auzi ce minte . . . ´´ se minuneazăpaş a - ´´ l-au tă iat pe Despot bucă ţ ele, iar capul l-au trimis lui Sigismund la Cluj . . . Lăpuş neanul când a venit înapoi cu oastea ottomană , l-a prins pe acest Dumitru ş i l-a trimis plocon Mircioaei . . . săfi vă zut bucurie mare pe capul ei . . l-a închis în beci ş i în aceeaş i searăa poruncit săi se taie capul, iar în timp ce benchetuia cu boierii a pus săi se ducăcapul pe o tavăde argint . . . sângele curgea de pe tavăpe jos . . Mircioaia l-a

70

apucat de păr cu mâinile ei micuţ e, l-a ridicat în dreptul ochilor, l-a scuipat, apoi la azvârlit deadura peste masa pusă , stropind cu sânge pe toţ i cei din jur . . . după care s-au pus pe o petrecere de nu s-a vă zut om cu om . . . ´´ Iancu nici nu îndră zneş te să-ş i ia ochii de pe paş ă , atât de îngrozit este, dar nu de faptul căo femeie a putut săfacăaş a ceva, ci la gândul căi s-ar putea întâmpla ş i lui ceva asemănă tor. Nu era el omul care săse îngrozeascăatât de uş or, dar nu ar fi pus niciodatămâna pe un cap tă iat, cu sânge rece, fă răsăse simtăoarecum stingherit. Paş a mai trage câteva fumuri, mai soarbe cafea, apoi se scoală, bate din palme, apar câţ iva bostangii care strâng cele de pe mă suţ ă, face un semn lui Iancu ş i dispare pe uş a din fund, lăsându-l singur. Iancu rămâne uluit, dar neavând încotro se duce acasă .

Capitolul 7 în aş teptarea domniei, Iancu duce un trai liniş tit în insula Rodos De acum încolo Iancu duce un trai liniş tit, în afarăde corespondenţ a pe care o poartăcu unele personalită ţ i din Constantinopole, de la care nu primeaş te aproape niciodatăvreun răspuns; el este totuş i mulţ umit cănu pierde legă tura cu centrul, căcei de acolo nu-l vor uita. În afarăde asta nimica deosebit nu se mai petrece în viaţ a sa, doar datoriile cresc pe zi ce trece. Primeş te din când în când scrisori prin

71

care i se cer dobânzile la sumele împrimutate, dar ş tiind cănu le poate plăti nu ră spunde la ele. Cu siguranţ ăcăle va plăti când va fi domn, atunci când toţ i debitorii se vor arunca ca uliile asupra sa, inclusiv Bartolomeu Brutti. Viaţ a cu Maria decurge normal, merge din când în când la Prasonissi la socrii care îmbătrânesc pe zi ce trece, iar de la un timp întreaga administraţ ie cade în sarcina sa, ceeace dealtfel îl mai scapăde datorii noi, având acuma suficient pentru traiul de toate zilele, dar mult prea puţ in pentru a cumpăra tronul mult râvnit. Fiul cel mare al Mariei, Filip, a devenit un flă cău destul de mare însănu destul de copt pentru o treabăserioasă . Chrisafyna în schimb, sora lui mică , este foarte grijulie cu pă rinţ ii ei ş i cu bătrânii bunici. Pe lângăaceş tia naş te Maria încăpatru copii, unul dupăaltul, ultimul fiind un băiat Bogdan care nu seamă năde nici un fel cu Iancu; este din toate punctele de vedere un Paleologu desă vârş it, atât ca fizic cât ş i din punct de vedere al caracterului, foarte legat de mama lui, ţ inându-se în permanenţ ă de fustele ei. Copiii îl lasăpe Iancu cam rece, în afarăde acesta din urmăcare îi duce o oarecare razăde luminăîn căsnicia lui searbădă . ªtie căcel mare, Alexandru era sortit sărămânăla Constantinopole ca ostatec, dupăce va fi numit voevod, aş a cum se obiş nuia. I-a spus-o atât Bartolomeu Brutti cât ş i Nicola. Pe el însănu-l deranjeazăasta prea mult, atâta vreme cât îş i va atinge scopul urmă rit. În mintea sa Bogdan va fi acela care îl va urma pe tron. Iancu are acuma o vârstăcare îl duce spre panta cealaltăa vieţ ii, cu o droaie de copii dupăel, pe deoparte cu datorii personale ş i de partea cealaltăcu averea Paleologilor care îi asigurăo viaţ ăliniş tită , pe care el nu o iubeş te deloc. Voia cu tot dinadinsul săajungăsus, acolo unde zicea el că-i este locul, fapt pentru care dealtfel a venit aici ş i pentru care ş i-a pă răsit familia în care a crescut; nu a renunţ at niciodatăla ambiţ ia lui, din contra, cu cât trecea timpul cu atât i se întipă rea în minte ideea căel trebuie cu tot dinadinsul sădomneascăacolo unde a domnit tată l să u. În ultimii ani Nicola aproape l-a pă ră sit, îl vedea numai când vine săîncaseze chiria casei din Rodos, la care Iancu nu a vrut niciodatăsărenunţ e, sau când îl chema ca să -i scrie misivele sale că tre mai marii din Constantinopole. În totţ i aceş ti ani nu a reuş it săş i le scrie singur, dealtfel aceasta nici nu-l interesa, atâta timp cât avea cine s-o facăpentru el, doar plă teş te. În schimb Bartolomeu Brutti nu l-a pă ră sit niciodată , îl vede destul de des; tot el este acela care din când în când îl mai alimenteazăcu diverse sume de bani. Iancu dorea săducăo viaţ ă princiarăş i pentru asta are nevoie de resurse, ori din averea Paleologilor nu putea scoate atâta, în primul rând fiindcăfamilia ş i personalul era mare, iar în al doilea rând fiindcăaceş ti Paleologi erau destul de zgârciţ i. Iancu la rândul să u are mai mulţ i servitori ai lui proprii, necesari pentru primirile pe care le dădin când în

72

când, care îl costămai mult una singurădecât traiul pe o lunăla Prasonissi, dar ce să-i faci, obrazul subţ ire cu cheltuialăse ţ ine, mai ales când este vorba de un viitor prinţdomnitor. Bartolomeu Brutti a ajuns ş i el la o vârstăcând părul începe sădevinăargintiu, dar nu s-a gândit niciodatăsăse oprească , voia săajungăîn permenenţ ăcât mai sus, indiferent cu ce preţş i prin ce mijloace. Iancu nu ş tie prea bine de unde vine acest om ş i dacăîi este cu adevă rat prieten, ceeace nici nu-l interesa atâta timp cât îl alimenteazăcu bani ş i pemtru asta este hotă rât ca atunci când va ajunge voevod să-l recompenseze. Îi va da o slujbă , un rang de nobleţ e, o regiune pe care s-o conducă, din care să -ş i poatăface avere, merităosteneala, doar se zbate atâta ca să-l suie pe tron ş i să-l finanţ eze. De că nd a aflat de treaba Mircioaei cu Dobra, că va fi poate sultană , Brutti vine mai des prin Rodos ca să -ş i vadăprietenul. Iancu profităde fiecare datăca să -i cearăbani, ceeace pânăla urmăîl enerveazăpe acest aventurier care doreş te finalmente ca sumele învestite săse înzeceascăîn termenul cel mai scurt cu putinţ ă , ceeace pânăacuma nu s-a văzut. Ori, dacăacuma face asemenea învestiţ ii de durată,, doreş te ca rezultatele săfie pe mă sura aş teptă rilor, iar Iancu înghite galbeni dupăgalbeni ca să-ş i ducătrena de prinţmoş tenitor, dacă nu de drept cel puţ in cumpă rat cu aur greu de la niş te că lăi îmbră caţ i în mantii oficiale care îş i iau singuri dreptul de a conduce o turmăde oameni slabi ş i fă ră apă rare, îndobitociţ i voit de ei. Marele Imperiu Ottoman era format din multe milioane de oameni, printre care numai turcii duceau o viaţ ăoarecum mai bună, iar cei de alte neamuri erau în mare majoritate sclavi, iar cei din semiţ iile luate ca sclavi în războaie erau oameni cu un aspect jalnic de cerş etori, care te întâmpinau pretutindeni cu mâna întinsă, cerând milăsau lovindu-te pe la spate ca săte prade, iar dacăerau prinş i erau pur ş i simplu uciş i fă răprea multăvorbăsau judecată omenească . Omorurile ş i asasinatele deveniserăceva atât de obiş nuit încât o simplăcrimănici nu mai mira. Aproape în fiecare zi erau scoş i oameni din Edi Cülé ş i duş i, sau la tă iat capul, sau la înecat în Bosfor, ba unii strangulaţ i, un nobil obicei al protipendadei turceş ti, rezervat numai celor de vază . Nu, nu oricine era strangulat, ar fi fost un sacrilegiu săomori astfel pe unul care era considerat simplu sclav. Dealtfel turcii nu se purtau bine cu nici un fel de străini, ajungea să nu fi fost musulman, ca ei să-ţ i arate tot dispreţ ul. Nici mă car ambasadorii ţ ă rilor stră ine nu se bucurau de un tratament mai bun, chiar din partea capilor statului. Astfel, primul ambasador francez la Constantinopole a fost Gabriel d´Aaramon, trimisul lui Francisc I în anul 1547, pe când domnea în Moldova Petru Rareş . Primit în audienţ ă, fu obligat, de eticheta curţ ii ottomane, săsărute mâna sultanului. Dar nu numai acesta fu obligat s-o facă, ci ş i ceilalţ i acreditaţ i. Faptul căaceasta nu le plă cea le era turcilor complet indiferent ş i o fă ceau numai pentru a-i umili pe giauri, cum îi numeau pe creş tini în semn de dispreţ . Mai marii

73

imperiului se plimbau pe străzile Constatinopolului, sau în oraş ele cucerite ş i transformate în paş alâcuri, însoţ iţ i de sute de servitori, fiecare cu un anume rol. Unul face vânt, altul goneş te muş tele, al treilea serveş te cafelele, altul se ocupăde narghilele ş i aş a mai departe, iar dacăîndră znea careva săfacăcel mai mic gest de nesupunere era omorât ş i aruncat ca un gunoi, fărăca cineva săprotesteze; faptul era considerat ca ceva destul de natural, ceva ce trebuia săfie aş a. În palatele lor turcii de vazătrăiau în cel mai mare lux ş i desfrâu. Bacş iş urile erau la modăş i fiecare se întrecea săse fă leascăcu sumele cele mai mari. Astfel, o domnie în una din ţ ă rile române se plătea cu sute de mii de galbeni, pe lângăpeş cheş urile care se dă deau celor mai mici, că ţ eii ce miş unau peste tot, care de multe ori atingeau chiar sumele ce se dă deau sultanului, sultanei sau vizirului. ªi în fond aceş ti bani erau storş i poporului care trebuia săsuporte tot greul pe spinarea sa. Cei care plăteau domnia ş i căpă tau scaunul veneau în ţ arăînsoţ iţ i de întreaga pleiadăde creditori care se repezeau care mai de care ca să-ş i recupereze cel puţ in înzecit sumele împrumtate, căci aceş ti domni nu aveau atâţ ia bani ca avere personală , fiind obligaţ i săse împrumute de la mai mulţ i cămă tari. Totul era o afacere; totuş i nu toţ i mai marii turcilor erau turci get beget, unii erau italieni, alţ ii sârbi ş i chiar români, toţ i niş te renegaţ i cari ş i-au pus viclenia ş i puterea de a a ucide în slujba sultanului pentru a ţ ine în frâu o masăde oameni dezarmaţ i, care totuş i ar fi putut face ceva dacăar fi fost uniţ i, fiindcă , proş ti, proş ti, dar mulţ i mă ria ta. De când a sosit aici Iancu a învă ţ at multe ş i acuma cunoaş te foarte bine aceste nă ravuri ş i obiceiuri. Copiii pe care Maria i-a dăruit cresc în palatul de la Prasonissi în mijlocul bătrânilor Palologu, toţ i fiind botezaţ i ortodox, cu nume româneş ti, aş a cum se cuvine să-i cheme pe niş te prinţ i descendenţ i din voevozii altă datăstă pâni absoluţ i pe pă mânturile Moldovei, cei ca ªtefan cel Mare care nu ş i-a plecat grumazul în faţ a nimă nui, ba din contra, ei înş iş i făceau capetele săse plece în faţ a lor. Ei nu cumpărau ceeace le revenea de drept. Iancu însănu ş tia ş i habar n-avea ce a însemnat săfi un ªtefan cel Mare, un Bogdan sau chiar unul ca tată l surorii lui, un Petru al Rareş oaiei, care dealtfel ar fi fost ş i al să u, cine ş tie, nimeni n-a fost de faţ ă. În mintea sa totul se reduce la o domnie cumpă rată , atâta ş i nimica mai mult. Bartolomeu Brutti ş i mai puţ in pricepea toate acestea, el se gândea numai ş i numai la că pă tuială, dar niciodatănu a dat lui Iancu prea mulţ i bani, ci numai atâta cât să -i ajungăpentru trai, mai ales acuma când a intrat în familia Paleologilor care puteau să-i asigure ginerelui o viaţ ăplăcută , dar mult prea puţ in pentru a cumpă ra tronul. Faptul căIancu continua să -i cearăbani îl enerva pe Bartolomeu Brutti la culme. În una din zile i-a spus chiar căsocrul lui ar face bine sămai vândăo parte din avere ca săaibe destui galbeni pentru a plă ti în dreapta ş i în stânga, aş a cum se obiş nuia. Pânăş i paş a insulei s-a obiş nuit săfie un abonat al peş cheş ului ş i Iancu avea nevoie de el în permanenţ ă . Putea acuma săse

74

miş te în voie ş i nimeni nu-i atră gea atenţ ia săfacăcutare sau cutare lucru; i se permitea săvadăpe oricine, fă răopreliş te. Dar totul depindea de toanele ş i bună voinţ a mai marelui de prin partea locului, ceeace trebuia plă tit. În acest context de libertate cumpă ratăcresc copiii. Alexandru, primul nă scut seamănăleit cu mumă -sa, iar al doilea Bogdan nu semăna cu niciunul, fiind botezat aş a la sugestia Kiajnei, dar ş i a lui Iancu care a voia ca copiii săi săpoarte nume care săaducăaminte de predecesorii să i Muş atini, el Janke Weiss, fiul curelarului Jörg Weiss din Kronstadt ş i al Ecaterinei, o ş vă boaicăde prin pă rţ ile Sibiului. Singura dovadăcăeste fiul unui Muş atin este ş tearsa arsurăde pe picior, de care a profitat cât a putut, de câte ori avea nevoie. Maria în schimb este foarte fericităcu aceastăa doua serie de plozi. Fiica ei mai mare Chrysafina se ocupăde ei, îi dă dă ceş te toatăziua ş i o razăde luminăpă trunse în sumbrul palat al Paleologilor. Copiii râdeau, se jucau ş i fugeau prin toate ungherele. Pânăş i servitorii cei bătrâni ş i acriţ i îş i descreţ eau frunţ ile la vederea lor. Dar în inima Mariei s-a înfipt un ghimpe din ziua când Bartolomeu Brutti i-a spus fă rănici un menajament căbă iatul cel mare Alexandru va trebui sărămânăca ostatec la turci, atunci când Iancu va primi domnia. Este un bă ieţ el atât de dră gălaşş i de cuminte cătoatălumea îl îndregeş te; este brunet, un sudic ca aspect cu ochii de un brun închis, cu buzele mari că rnoase. Este în cale afarăde vesel, încântând cu râsetele lui pe toţ i cei din jur, în afarăde Iancu care a devenit în ultimul timp din ce în ce mai ursuz; îş i chinuie familia cu ieş irile sale zilnice când vine la Prasonissi. Timpul trece peste el, este tot un întreţ inut, are datroii mari, dar nu asta îl supă ra, ci faptul căideea lui fixănu se mai realizează . Face scandaluri socrilor când aceş tia nu voiau să -i avanseze sume din ce în ce mai mari, cu toate căel se ocupă ş i cu administrarea averii, trebuind totuş i sădea socotealăpentru fiecare ban cheltuit. Nu putea să -ş i permităsăia ceva fă răvoia stă pânului, că ci dacăar fi fă cut-o, aceasta ar fi fost un motiv de divorţ , ori tocmai aş a ceva nu avea nevoie, dupăce s-a trudit atâta săajungăpânăaici. Urmând sfatul lui Brutti cerea mereu ca săse vândăcâte un petec de pământ pentru nevoile sale personale, dar în cele din urmăîi ceru bă trânul Paleologu ca săse mute la Prasonissi, sălichideze palatul din Rodi care costăimens de mult ş i nu fă cea altceva decât să -l îmbogăţ eascăpe Nicola care nu pierdea nici un prilej să-i cearădin ce în ce mai mult, sume în afara chiriei, ameninţ ându-l cu evacuarea. Bă trânul Paleologu fiind un om care nu voia să-ş i risipeascăaverea care a mai ră mas, a căutat să-ş i tempereze ginerele, să -l facăeconomicos, ceeace a dus pânăla urmăla conflicte aproape zilnice. Maria se închidea în apartamentul ei ajungând pânăacolo cănici n-o mai intereseze ce se petrece în jurul ei. În timpul discuţ iilor Iancu trânteş te ş i bufnş te ca în cele din urmăsăplece, sau la vână toare, sau la Rodi unde mai tră gea un chef, sau la paş ăunde se putea petrece de minune în haremul lui, bineînţ eles

75

dupăvoia lui. Cu mare cinste este câteodatăprimit acolo. Foarte rar erau primiţ i stră ini în aceste locuri ş i nimeni nu ş tia ce se petrece în dosul zidurilor lor. Multe se povesteau despre aceste haremuri. Femeile erau în numă r destul de mare, după rangul pe care îl ocupa stă pânul în societatea turcă , călocuiau împreună , căle era interzis cu desăvârş ire săvadăalţ i bărbaţ i, în afarăde stă pânul lor, pe eunuci, unele femei stră ine de harem, dar numai controlate ş i în fine unii bărbaţ i că rora stă pânul le încuviinţ eazăfrecventarea, dar aceş tia erau foarte puţ ini ş i rar se dă deau asemenea încuviinţ ă ri. Dacăun bă rbat îndrăznea săintre ş i era prins era spânzurat sau înecat în mare, împreunăcu femeia care a pă cătuit cu el. Însă peş cheş urile grase ale lui Iancu i-au deschis ş i aceste porţ iş i din când în când era poftit în harem, dar nu putea săse distreze decât cu femeile anume numite de paş ă ; favoritele lui nici măcar nu apăreau. Iancu tocmai sosise în urma unui scandal cu socrii să i, plictisit la culme. Se gândea sămeargăla Nicola care i-a promis o micăpetrecere cu femei, nu cu cadâne, dar tocmai atunci sosi Bartolomeu Brutti. - ´´ Da bine senor . . se poate sănu dai atâta vreme nici un semn de viaţ ă. . ? ´´ îl întâmpinăIancu pe jumă tate serios ş i pe jumă tate în glumă . - ´´ Ce săfac mă rite Iancule, cu treburi pe la Constantinopole . . . apoi am fost ş i în Moldova sătrag cu urechea, săprivesc o leacăîn jur . . . ´´ auzind aceasta Iancu ciuleş te urechile. A uitat ş i de supă rare ş i de scandalurile cu socrul să uş i chiar de cheful promis de Nicola. Merităsămai afle ce se petrece în ţ ara lui. Neră bdă tor deci îl roagăpe Bartolomeu să -i povestească . Acesta se aratădispus ş i seara la un pă hă rel de vin el îş i deapă năimpresile ş i povesti ce a aflat în ţ ara Moldovenească, ţ ara lui Iancu. - ´´ Spune meser Bartolomeu . . sunt numai urechi . . . ´´ - ´´Am plecat din Stambul cu o samăde treburi ş i măria ta trebuie săş tie cănu că lă toresc numai aş a de dragul de o face . . . . ´´ apoi uitându-se la Iancu cu un aer misterios, cu un surâs în colţ ul gurii . . - ´´ da, da, ţ i-a sosit ceasul . . . acuma numai banii săfie daţ i ş i eş ti voevod . . . am întâlnit-o la Stambul pe mărita DoamnăKiajna . . . se ducea la palat săia parte la suirea pe tron a preamă ritului padiş ah, sultanul tuturor Ottomanilor, Murad, care a binevoit s-o ia pe domniţ a Dobra în haremul lui . . . ş tii, fiica Mircioaei, nepoata măriei tale . . . ´´ Iancu se umflăîn pene, dar nu fiindcăDobra a ajuns în haremul împără tesc, ci fiindcă Brutti i-a spus măria ta ş i inima îi creş te în piept, deabea a aş teaptat săaudă cuvintele magice care îi fac atâta plă cere. Parcăş i aude aurul care curge în lă zi. Brutti ş tie asta ş i vrea să -i facăplă cere, cădoar va fi voevod ş i atunci va fi o vacă bunăde muls. Trebuie de acuma săi se vâre sub piele. Kiajna este acuma oarecum înrudităcu sultanul, ceeace poate avea o înrâurire imensăasupra soartei sasului; simte căscaunul vine din ce în ce sub el, pânăcând se va aş eza comod în el ş i

76

atunci săte ţ ii, aurul va curge gârlă. Socoteala lui Brutti era bună , dar sasul în orgoliul său prostesc nu-ş i dădea seama căacesta de fapt voia să -l pă că lească, să-l facăsăcreadăcăel a dat banii, spunându-i căpartea financiarăa fost rezolvatăde el, când în realitate numai Mircioaia este cea care le-a aranjat pe toate, prin sultanul care o ţ ine pe fiică -sa. Dupăo pauzăîn care îl lasăpe Iancu să fiarbă, continuă . - ´´ Fericiţ i cei ce stau în preajma sultanului, să-l poatăvedea în fiecare zi, să poatăcere orice, în speranţ a cătotul se va împlini . . . . ce frumos a fost, sărbă tori peste să rbători, toţ i vizirii, capugiii ş i mai marii dregă tori ai imperiului . . . festivită ţ ile au ţ inut câteva zile, iar mărita Doamnăeste acolo în mare cinste . . . preafericita sultanăNurbanu, mama lui Murad, îi trimite de câte ori vine la palat o caleaş cămare trasăde cai mulţ i, cu ieniceri cât lumea . . . doi din fiii ei, nepoţ ii mă riei tale s-au turcit, s-au aruncat la picoarele Sultanului, i-au sărutat tă lpile, iar acuma poartăturban . . . nu mai au ce că uta ca domni, aş a căreuş ita mă ririi tale este aproape sigură. . . cădoar mărita Doamnăa promis ş i dacăa spus, apoi săş tii căo ş i face . . . da, de . . . . . mai ai un rival . . . unul cam puternic . . . fratele lui Alexandru III care domneş te în Valahia, Petru, care cere ş i el scaunul Moldovei . . . ´´ la aceasta Iancu tresare ş i-l întrerupe. - ´´ Cere ş i el scaunul Moldovei ? . . doamne, doamne . . . doar ai spus căacuma este momentul, numai galbeni săam . . . o Gott, o Gott, ce măfac ? ´´ se lamenteazăel, gata, gata săş i plângă , dar Brutti nu se lasăimpresionat ş i continuă săpovestească . - ´´ De la Stambul am plecat cu ajutoare ş i ieniceri în Valahia, unde domneş te Alexandru al III-lea, fratele lui Petru, cel care cere acelaşscaun ca măria ta . . . Alexandru are de soţ ie pe Ecaterina din neamul Salvaresilor, levantini de pe malul Bosforului . . . Petru, fratele lui ţ ine tot o fatăde frânci, din familia Amirali, pe Maria, femeie ş tearsă , dar cu familie ambiţ ioasă. . . amândouăfamiliile sunt bogate, putred de bogate ş i au fă cut ce au făcut de au plă tit galbeni cu nemiluita în dreapta ş i în stânga ca să-ş i punăginerii pe scaun . . . da săş tii căaceş tia sunt adevărat din os domnesc, fiii lui Alexandru care la rândul să u este fiul Mircii Voevod ce a avut ca tatăpe ilustrul Vlad, cel ce a tras în ţ eapăo samăde turci ş i pedeasupra sunt Corvini . . . aş a căvezi mă ria ta căstau bine înfipţ i în scaunul stră bunilor lor . . ´´ Iancu nu ră spunde la aceste preciză ri, simte căeste atacat în ascendenţ a sa, dar Brutti ca s-o dreagăcontinuăpe un ton împă ciuitor . . . -´´ nu zic cămă ria ta nu eş ti din os domnesc, da vezi . . . aceş tia . . . cum săspun . . . aceş tia au trăit la casele lor, cu părinţ ii lor . . . aş a cum tră ieş te orice om cu că pătâi . . . nu ş tiu dacămăînţ elegi . . ´´ îi spune la urmăBrutti nevrând totuş i să -l jignească; voia doar să-i explice căel Iancu nu avea nici o dovadăcăeste un adevărat descendent din voevozi, un Muş atin, în afarăde pecetea arsăde pe picior, căde fapt el era dupănume un Weiss, fiul lui Jörg Weiss curelarul din Kronstadt

77

ş i al Ecaterinei, care pretindea căa avut în tinereţ e legături cu Petru al Rareş oaiei, coborâtor dupătatădin vechii Muş atini, fiul lui ªtefan, că ruia lumea îi zicea cel Mare ş i Sfânt. Ba mai mult decât atâta, însă ş i Papa de la Roma l-a numit atlet al creş tină tăţ ii, apă rător al ei, datoritătenacităţ ii ş i tă riei cu care a apărat ţ ara sa de invazia puhoiului turcesc, prin asta întârziind întinderea lor mai departe. Este mai mult decât sigur cădacănu le-ar fi stat în cale o ţ arămicăca Moldova, dar mai glorioasăş i mai viteazăca marile imperii, turcii ar fi ajuns foarte repede pânăîn nord ş i de acolo spre vest. Lucrul acesta Iancu nu-l ş tie ş i nici mă car nu-l bă nuieş te. Bartolomeu Brutti fiind un vulpoi bătrân, cunoş tea foarte multe lucruri, mai ales căa circulat peste tot, ceeace era destul de rar pentru aceste timpuri, când fiecare deplasare era o problemăgrea de rezolvat ş i pedeasupra foarte costisitoare. Iancu înţ elege pânăla urmăcăBrutti îl considerăca pretendent de mâna a doua, dar pentru el tot una era; voia săajungăvoievod cu orice preţacolo unde a domnit presupusl să u tatăş i pace. La încercările lui Brutti de a-i explica situaţ ia el s-a rezumat să -i ră spundă . - ´´ Nu măintereseazănimica, unde ş i când au domnit voievozii din os domnesc care sunt acuma acolo . . . eu ş tiu doar căvreau sămăurc pe scaunul tatălui meu adevărat, voevodul Petru al Rareş oiaiei . . . atâta ş i nimica mai mult . . ş i am să lupt pentru asta pânăla disperare . . . ori da, ori dacănu, pieirea. . . ´´ Bartolomeu nu mai încearcăş i continuăsă-i povesteascădespre că lătoriile întreprinse. - ´´ În Valahia am fost primit la curtea domneascăchiar de că tre Alexandru Vodă. . . . am avut o însă rcinare din partea Porţ ii ş i chiar fratele meu dragomanul Veneţ iei m-a propus pentru asta . . . săfi vă zut cum fă ceau ca săfiu cât mai mulţ umit . . . au dat sfoarăîn ţ arăca peste tot pe unde trec săfiu primit cu braţ ele deschise . . . voevodul Alexandru este bine aş ezat pe scaunul să u domnesc . . . turcii îl menţ in fiindcăle plă teş te atâta cât au cerut ei . . . ş i în afarăde asta dă bacş iş uri în toate pă rţ ile . . mă car de ar apuca măria ta scaunul, căai de unde da, nu ca acuma . . . trebuie sădai mereu fiindcăoamenii aceş tia trebuie săş tie că exiş ti . . . căaltfel te uităş i mă ria ta ş tie căochii care nu se vă d se uită. . . ´´ - ´´ Dau mereu paş ei de aici . . ´´ îl întrerupe Iancu înciudat. - ´´ Da de unde, parcămă ria ta nu ş tie . . . paş a de aici nu poate mare lucru . . . adevărat căare douăcozi . . . este mai mare ca un voevod în Valahia sau Moldova, dar mare lucru nu poate . . . crezi căva merge pentru măria ta la Istambul ? . . . săţ i iei gândul la aş a ceva . . . n-o face el, fiindcăş tie cădacămerge ar putea fi mazilit . . . . nu le place săfie prea mulţ i intermediari . . ´´ - ´´ ªtii bine meser cănu măpot miş ca de aici ş i apoi cui sădau, cui sădau mai întâi ? ´´ completeazăel prefă cându-se mirat. - ´´ La Stambul sădai . . . . mai întâi lui Sinan Paş a, apoi preafericitei Nurbanu, mama sultanului . . . ş i câte ceva celor din preajma lor . . . . săle aduci aminte din când în când căexiş ti . . . o vorbăsuflatănu strică. . un cuvânt ş optit la urechea

78

sultanului poate face minuni . . . uite, a dat măria ta ceva măritei Doamne Kiajna când a fost aici . . . ? ´´ Iancu se uităperplex la Bartolomeu; la aş a ceva nu s-a gândit. În mintea sa se face din ce în ce mai mult loc îndignarea. Încănu ş i-a pierdut cu totul bunul simţş i judecata dreaptă , dar îş i aduce aminte căîn scopul pe care îl urmă reş te trebuie de multe ori să -ţ i sacrifici chiar ş i propriul copil. Turcilor le place asta, aş a ca săle arăţ i căle eş ti devotat cu trup ş i suflet. Ce gândeş te omul, nu interesează, numai ce face ş i ce spune. Dupăo tă cere apă să toare Iancu îi spune lui Brutti pe un ton oarecum îndignat. - ´´ N-am dat nimica . . . dece, meser, n-ai spus nimica atunci . . ? ´´ - ´´ Credeam cămă ria ta ş tie ce are de fă cut ş i eram sigur căai împrumuta-o pe mă rita Doamnăcu ceva bani . . . cădoar o ducea atunci foarte greu . . . ş i a fă cut un sacrificiu săvinăpânăaici . . . acuma o mai fi având nevoie . . . . . dar aş a grabă nu mai este . . . este înrudităcu preafericitul nostru stă pân, padiş ahul ş i asta nu este puţ in lucru . . . ş i apoi fata ei Dobra a intrat în haremul imperial . . . este tânărăş i frumoasă. . ş i acum trebuie profitat . . . când s-o trece nu se mai uită nimeni la ea . . . atunci este aruncatăca un gunoi, ca un obiect fă răvaloare . . . aş a procedeazăei cu femeile din haremuri, care nu mai pot da nimica fiind considerate bă trâne . . . îmbă trânite înainte de vreme din cauza vieţ ii excesiv erotice pe care o duc . . . la care sunt supuse zi de zi . . . mai ales de raportueile între ele, atunci când nu mai sunt prea mult dorite . . . aici totul este posibil . . ş i nă ravurile lor nu se potrivesc cu cele ale noastre . . de . . fiecare timp ş i neam cu nă ravurile lui . . mă ria ta a auzit de Apuleius . . ? ´´ Iancu se uităfoarte mirat la el, este cam certat cu ş coala ş i cu cititul. - ´´ ªi ă stuia trebuie să -i dau galbeni . . ? ´´ spune el pe un ton naiv, ceeace îl face pe Bartolomeu Brutii sărâdăcu poftă . - ´´ Ha, ha, ha, nu mă ria ta . . . Apuleius a fost unul care a scris o poveste despre viaţ a lui . . . asta acum vreo o mie de ani ş i ceva . . . ai săvezi cum descrie el nă ravurile timpului său, care pe noi cei de acuma ne-ar mira peste mă surăde mult . . bună oară , mă ria ta ar concepe sădea o sentinţ ăjudecă toreascăîntr-o pricină prin care o femeie criminalăsăfie osândităca săse împreuneze cu un bărbat în mijlocul arenei de lupte, ca apoi săfie datăfiarelor . . . ? ´´ - ´´ S-a petrecut vreodatăaş a ceva . . ? . . ce amuzant. ´´ spune Iancu plin cu bucurie ş i haz. - ´´ Ba bine cănu . . . tocmai Apuleius povesteş te asemenea obiceiuri ce ar fi avut loc în timpul să u . . . dar sălă să m acuma poveş tile noastre . . . vă d căm-am luat cu vorba . . . ş i-ţ i spun fel de fel de gogomă nii fă răvaloare, fărănici o legă turăcu ce voieş te mă ria ta . . da, am trecut prin Valahia unde m-am închinat voevodului Alexandru ş i Doamnei sale Ecaterina . . . le-am spus de mă ria ta, dar n-am pomenit nimica despre intenţ iile noastre de a te sui pe tronul Moldovei . . . doar am spus căel susţ ine la poartăpe frate-să u Petru . . care ţ ine o fatăbogatădin

79

neamul Amirali, pe Maria, frumoasă , dar ş tearsă. . . dealtfel fatăbună , nevastă bunăş i nimica altceva . . . familia ei este foarte bogatăş i poate plă ti cât s-o cere pentru ginerele lor . . . acest Petru trage un picior dupăel, este ş chiop, pentru care lumea îi zice ªchiopul . . . săn-audăel căi se spune aş a căse face foc . . . din Târgoviş te am plecat spre ţ ara măriei tale, Moldova . . . vai ce jale pe acolo, totul pustiit de luptele lui Ioan Vodă , cel că ruia lumea îi zice cel Cumplit . . . ce de boieri a tăiat el, ce de turci a trecut prin foc ş i sabie . . . . . ţ ara toatănumai scrum s-a fă cut . . . . aici am zis căsunt negustor, cădacăse afla căiscodesc, apoi nu mai eram acuma pe aici, toţ i erau plecaţ i la război, lupte peste tot, numai foc ş i pară. . . . turcii intrau, tătarii ieş eau, boiarii nici cămai ş tiau cu cine săfie . . . ce săzic, numai rele pe acolo ş i acest Ioan Vodăpeste tot cu oaste . . . da mare lucru nu poate face, cicăboiarii îi stau în cale . . . . cicăa dat mulţ mii ce li se cuvine lor . . .´´ - ´´ Auzi ce face . . . ´´ spune Iancu indignat la culme. ªi cu aceasta conversaţ ia lor ia sfârş it. Bartolomeu pleacăla el acasăiar Iancu ră mâne îngîndurat la cele auzite. Zilele trec, Brutti ză boveş te prin insulădupăafaceri, cădoar are nevoie de bani mulţ i pentru a ajunge la ţ elurile sale, iar Iancu continuăsăse ţ inăde chefuri ş i petreceri. Aruncăcu galbenii că pă taţ i în dreapta ş i în stînga de se minuna ş i aventurierul Bartolomeu. Nemaiputând ră bda aceastăpurtare nesăbuităa aş a zisului prinţ , se hotă reş te să-l muş truluiascăzdravă n, mai ales căa aflat căîntre timp Ioan Vodăzis Cumplitul ar fi fost tăiat bucă ţ ele ş i sublima poartăl-a uns voievod pe fratele lui Alexandru Vodă . Vestea i-a venit printr-o misivăa Kiajnei. Vajnica ş i neobosita Doamnăînvârteş te la curtea marelui Padiş ah fel de fel de afaceri. Ba pentru fii-sa, ba pentru fiii ei turciţ i, ca săobţ inăciolane mai bune de ros, dar nu numai pentru copiii ei ci ş i pentru alţ ii care o plă tesc pentru asta gras. Dar, spre marea nemulţ umire a ei, lui Iancu nu i-a putut obţ ine tronul Moldovei, fiindcăalţ ii mai puternici, cu puterea aurului au obţ inut suirea pe tron a acestui Petru zis cel ªchiop, fratele lui Alexandru al Valahiei. Iancu nu a aflat încăcând apare Bartolomeu pe neaş teptate, în una din zilele însorite ale sudului. Prinţ ul nostru tocmai s-a sculat dupăun chef de pomină, când Brutti nă vă leş te în iatacul său. La început buimă cit nu ş tie cine este ş i ce vrea, dar deîndatăîl recunoaş te. Asemenea intrări înseamnăş i altceva, puteai săde pomeneş ti ridicat pe sus ş i până săafli despre ce este vorba să -ţ iş i cadăcapul sub securea gâdelui. - ´´ Ce mai e ş i asta meser Bartolomeu . . . ´´ - ´´ Mă rite Iancule . . . iartăde am dat buzna aş a în iatacul matale . . . da veste rea am primit azi . . . mărita DoamnăKiajna, sora mă riei tale, ne-a fă cut săaflă m că poarta a uns domn în Moldova pe Petru, cel de ţ i-am vorbit mai de mult . . . ´´ - ´´ Doamne, Doamne, ce pacoste pe capul meu . . . ´´ se lamenteazăIancu, apucându-se cu mâinile de tâmple ş i bă lăbă nind din corp.

80

- ´´ Da mai lasăvă căreala . . . ş i mai bine ascultăce spun eu . . . nu faci bine că arunci aurul pe gârlăde dragul unor femei uş uratice ş i a unor cheflii de ocazie . . mai bine pune-i deoparte, unul peste altul ş i dă-i unde trebuie . . apoi săş tii . . ´´ se uităla el dojenitor, -´´ banii nu-i primeş ti pentru asemenea sindrofii . . . sunt ai mei ş i a celor ce ţ i-au dat . . . săş ti cănu ai dreptul să-i azvârli pe fereastră. . . . ei sunt daţ i cu un scop . . ´´ aici se opreş te ş i se uitălung la Iancu ca săvadăce atitudine o săia. Dar Iancu nu ră spunde, cu toate căfierbea. Ameninţ area a priceput-o. În fond îş i dăseama în sinea sa căBartolomeu are dreptate, cănimeni nu o să -l finanţ eze pentru o himeră , căcei ce învestesc doresc săscoatăîndoit, ba chiar întreit ş i mulţ i au început sămârâie, săarate dinţ ii. Deîndatăînsăatmosfera se destinde ş i Iancu bate din palme; ca din pă mânt apar câţ iva slujitori cu carafe cu vin dulce grecesc, iar cei doi uitând de cele întâmplate sorb din el cu savoare. - ´´ Dacăplec o iau ş i pe Doamna mea cu mine . . . cu copii . . . o să-l las pe cel mare ca ză log, pe Alexandru . . . pentru asta e fă cut . . . ş tiu ş i aş a voi face, devreme ce mi-e hă răzit sădomnesc acolo unde a domnit ş i preamă ritul meu tată. . marele prinţPetru . . meser ş tie, Petru al Rareş oiaiei, fiul lui ªtefan Muş at ´´ dar Brutii care cunoaş te perfect de bine toate acestea îl întrerupe. - ´´ ªtiu totul, Mă ria Ta . . . ş tiu chiar mai mult decât ş tie măria ta despre neamul din care se trage . . . ilustrul neam al Muş atinilor ce-ş i trage obârş ia din Costea Voevod ş i al Doamnei sale Muş ata . . . se zice chiar căneamul matale se trage din cel al iluş trilor Basarabi ş i chiar al Corvinilor . . ´´ apoi schimbând vorba - ´´ dar n-am aflat prea multe . . . Petru cel ce a fost uns de curând, se aratădescendent din Corvini . . . dar ce sămai vorbim, dreptul de a domni în Moldova îi revine pe bună dreptate mă riei tale . . ´´ spune el ca să -l împace pe Iancu care dăsemne de neliniş tire. Aceastăconversaţ ie îi face mult bine lui Janke Weiss, fiul curelarului din Kronstadt. Niciodatănu a fost mai convins căel singur este descendent din prinţ i domnitori ca acuma ş i niciodatănu a fost mai convins căo săfacătot posibilul ca săse suie pe tronul Moldovei, chiar cu preţ ul sacrifică rii fiului să u mai mare Alexandru, un bă iat înalt, bine legat, cu tră sături încăcopilă reş ti dar destul de ager la minte ş i nu vorbea decât greceş te ş i puţ in turceş te; greaca este limba pe care a auzit-o prima datăîn casa mamei sale, Maria Paleologu. A fost crescut în credinţ a cădupămumă-sa se trage din neamul împă ră tesc al Paleologilor, iar dupătatădin neamul voevozilor moldoveni, cel al Muş atinilor, deci neamuri mari, cel puţ in în ceeace priveş te pe cel al mamei sale ş i o certitudine dubioasăîn ceeace priveş te ascendenţ a tată lui să u. Dealtfel nimeni nu ş tia, în afarăde Bartolomeu Brutti căel este dupălege fiul curelarului Jörg Weiss din Kronstadt ş i al soţ iei acestuia Ecaterina, care nă scându-l, este incontestabil mama lui certă . Nici Maria soţ ia sa nu cunoş tea aceastătaină; secretul a fost foarte bine pă strat ş i Iancu ş tia că

81

prietenul său Bartolomeu avea interesul sănu divulge nimica, deoarece el însuş i avea tot interesul în suirea lui pe tron. Doar a învestit pânăacuma destul în întreprinderea asta. Faptul căs-ar putea ca el sănu fie descendent din Petru al Rareş oaiei, fiul lui ªtefan cel Mare, nu-l interesează . Dacăau pornit-o pe această cale apoi trebuie sămeargăpânăla capă t, indiferent ce s-ar petrece. Odatăajuns voievod, nimeni nu-ţ i mai cere certificatul de autentic coborâtor al voievozilor anteriori. Atunci totul este forţ at, totul se impune cu forţ a armelor, cu cât dispui de mai multăş i eş ti mai hotă rât a te menţ ine, cu atâta stai mai bine în scaunul domnesc ş i de asta va avea Bartolomeu toatăgrija, numai voievodul sănu facă greş eli faţ ăde binefă că torii să i turci. Patriotism la acea vreme nu exista, totul se învârtea în jurul că pă tuirii, atât al domnului, cât ş i mai ales a celor care l-au ajutat la suirea pe tron. Dar aceş tia erau de cele mai multe ori certaţ iş i prin intrigi că utau săajungănumai ei la împă rţ irea prăzii luate de pe spinarea celor mulţ i cari trebuiau prin dă ri enorme săplă teascătoatăaceastăîntreprindere oneroasăa unor excroci în frunte cu voevodul, o tempora o mores. Iar dacădomnitorul încerca să -i tră deze pe cei care l-au numit nu mai conta forţ a de care dispunea, nepuntându-se apă ra împotriva micului petec de hârtie venit de la Poartă , care se numea Hatiş erif, trebuind săplece la Stambul, dar nu întreg ci numai o parte din el, capul care era prezentat sublimului Sultan pe o tavăde argint, ceeace îi provoca o nesă muită bucurie căa scăpat de un ghiaur necredincios lui ş i nu faţ ăde Allah. Deviza era, omoarăca sătră ieş ti, că ci altfel eş ti omorât tu însuţ iş i atunci fiecare se întrecea în a îndepă rta pe cei ce le stă teau în cale. Un fel de lege a junglei, a uneia fărălegi, că ci jungla are ş i ea legile ei. Acolo se omoarănumai pentru hranăci aici se omora pentru plă cerea de a o face. Încetul cu încetul Iancu a priceput toate acestea ş i din paş nicul fiu al unui curelar care îş i câş tiga existenţ a prin muncă , a devenit un vajnic apără tor al drepturilor sale succesorale. Nici propria familie nu mai conta în faţ a acestor ambiţ ii, totul rezumându-se la putere ş i că pătuială .

Capitolul 8 în care Iancu se hotăreş te săplece la Constantinopole Dupăsfaturile lui Bartolomeu Brutti, Iancu nu mai are ră bdarea săvegeteze în continuare în insula Rodos ş i la Prasonissi, proprietatea Paleologilor. Viaţ a de aici

82

a început să -l plictiseascăla culme. Nervozitatea se răsfrânge asupra familiei, care trebuia săînghităscandalurile sale, iar când scapăla Rodi o duce în chefuri după chefuri, din banii care ieş eau din pă mânturile Mariei, pe care ş i-i însuş ea fă răsă întrebe în ultimul timp. Filip, fiul Mariei din prima ei că să torie s-a aliat cu el ş i amândoi o pornesc pe calea distracţ iilor ş i cu scandalurile în familie. Chrisafina în schimb vede de copii, fraţ ii ei dupămamăş i îngrijeş te de bă trâni. Maria trăieş te mai mult la ţ arăş tiind de escapadele soţ ului ei, dar nu îndră znea săspunăceva. La început a încercat, dar s-a lovit ca de un zid de piatră, având mare noroc căa scă pat nebă tută . Iancu s-a înfuriat aş a de tare încât în acea zi a azvârlit cu tot ce i-a că zut pe sub mână , de toţ i ai casei s-au ascuns care încotro. De atunci să raca femeie s-a retras la ţ arăş i nici nu i-a mai pă sat de ce face soţ ul ei. Iancu devine din ce în ce mai furios ş i nervos, căîn fond nu rezolvănimica, căeste uitat aici în insulăde atâţ ia ani ş i cănimeni nu are grije de rezolvarea planurilor sale măreţ e, dar se înş eală, fiindcăDoamna Kiajna luptăîn continuare din ră sputeri pentru reuş ita întreprinderii. Nu a putut opri numirea lui Petru care este protejatul lui Sinan Paş aş i a lui Socoli, amândoi ridicaţ i acuma pe culmea cea mai înaltăal imperiului. Iancu nu a avut galbeni destui prima datăcând l-a vă zut cu câţ iva ani în urmăpe Sinan, dar probabil căacesta l-a uitat, devreme ce de atâta timp stăîn aceastăinsulăuitatăde Dumnezeu, izolatăş i fă rănici o perspectivă . Se hotă reş te deci săfacătot posibilul săplece la Constantinopol ca să -ş i viziteze sora, pe Doamna Kiajna, care acuma este în mare cinste la curtea Sultanului; fiica ei Dobra, cea care era cât p-aci săfie Doamna Moldovei, a lui Despot, dacănu ar fi intervenit cearta dintre el ş i Kiajna din cauza fratelui acestuia Dumitru, care râvnea la scaunul Valahiei. Kiajna a gă sit căeste mai bine săaibe o fiicăchiar în haremul palatului, al Sultanului, cu scopul de a avea acces oricând în cele mai tainice unghere. Sultana mamăNurbanu o ţ ine în mare cinste. Când voeş te s-o vadăîi trimite careta cu un chihaia ş i mai mulţ i eunuci. Parte din avere i-a fost returnată . Locuieş te acuma într-un mare palat pe malul Bosforului. Fiii ei sunt paş i în diferite locuri, iar Dobra în harem. Mai bine cănici nu se putea pentru ambiţ iile ei mereu, mereu reînoite. Dacăfiul ei drag Petru cel Tână r a murit în exil ş i nu mai are pe nimeni din familie pentru care sălupte, este bine totuş i săaccepte drept frate dupătatăpe acest neamţdin Kronstadt. Dar, în afarăde intervenţ ii nu putea ş i nu voia săfacănimica, cu toate căş tia căasemenea întreprinderi fă răargumente erau aproape imposibile, nici cele mai bune relaţ ii personale nu conteazăîn faţ a argumentelor sunătoare. Iancu ş tia asta ş i atunci se hotă reş te s-o viziteze. Prin intermediul lui Nicola, care în urma unui cadou substanţ ial reuş i să -i obţ inăde la paş a Ali Mustafa permisiunea săplece la Stambul, singur, fărăsoţ ie ş i copii. În felul acesta paş a este asigurat căexilatul nu va fugi, fiindcăîn fond era exilat de însă ş i Sinan Paş a, temutul vizir, cel ce nu ş tia ce este mila ş i iertarea, ori a trece

83

peste dispoziţ iile acestuia însemna să -ţ i pui viaţ a în joc, chiar ca paş ăturc sadea. Dar, totuş i argumentele sunătoare sunt de multe ori mai tari decât ordinele superiorilor. Aş a că , spre sfârş itul anului 1577 pleacăsingur la Stambul, ca să tragăsforile de acolo. Pe Maria o lasăcu copiii la Prasonissi în seama bă trânului Paleologu ş i al fiului ei mai mare Filip, care este considerat acuma ca ş eful familiei, în ultimul timp luaându-ş i acest rol în serios. Pe lângăasta el se ocupăş i de latifundiile din care scotea banii necesari pentru micile escapade pe care le face cu tată l să u vitreg, dar ş i pentru întreţ inerea familiei care este destul de numeroasă. Pentru aceastăcălă torie Iancu are nevoie de o sumădestul de mare pe care o gă seş te ca împrumut de la socrul să uş i parte de la Filip, dar de data asta i s-a cerut o semnă tură, ceeace dealtfel îi era egal. Cu o datorie mai mult sau cu una mai puţ in tot aia. Datora deja atâta bănet încât aceasta aproape cănici nu mai conta, cu atât mai mult cu cât era de la familia soţ iei sale. A reuş it în felul acesta săstrângă frumuş ica sumăde cincizeci de mii de galbeni, imensăpentru el, dar totuş i atât de micăpentru plata domniei. În afarăde asta ş i-a comandat o garderobăîntreagăcu fel de fel de haine ş i caftane, din cele ce poartăboierii la Constantinopole ş i în Moldova. Prea bine nu ş tia el cum se purtau dar croitorul care i le-a fă cut fusese mai peste tot ş iş tia cum săle facă . Au fost necesare trei care mari care să -i ducă bagajele la port. Cu o zi înainte a fost la paş a Ali Mustafa unde a trebuit să semneze o scrisoare de garanţ ie prin care este constituităostatecăîntreaga familie de la Prasonissi, inclusiv bă trânii, dar nimeni nu a ş tiut ceva, aş a cănu a fost nici un motiv de scandal ş i indignă ri. Aceasta bineînţ eles numai dacănu s-ar fi întors, în cazul cănu ar fi reuş it săobţ inăscaunul Moldovei ş i ar fi fugit. Dar cel mai tare argument în a obţ ine permisiunea a fost o punguţ ăcam mare, plinăcu galbeni. În acelaştimp i-a plătit lui Nicola chiria pe un an întreg, a lichidat micile datorii, în aş a fel ca săplece liniş tit ş i în cele din urmăse suie pe un vapor, condus doar de Filip ş i de sora lui Chrysafina. A luat cu el ş i doi servotori elegant înbră caţ i, aş a cum se cuvine unui prinţ . Drumul pe mare îl suportădestul de greu, fiindcăa simţ it din nou acel rău care l-a însoţ it cu ani în urmăcând a sosit aici, fiind aruncat pe chei ca o zdreanţ ă ; i se face pielea creaţ ăcând se gândeş te la acele timpuri când a fost un om oarecare, egal cu cei mulţ i care miş unau în jurul să u. Copilă ria ş i tinereţ ea petrecutăîn casa lor de la Kronstadt nu-l mai interesează , considerăcăar fi o ruş ine pentru el însuş i dacăsar gândi la acele timpuri. Tată l un curelar ş i mama o femeie simplă? nu, mulţ umesc, aceş tia nu mai sunt ş i nici n-o sămai fie, fie ce o fi. Acuma în schimb are ş i doi servitori care îl vor debarca când n-o săse simtăbine, îl vor însoţ i peste tot, îi vor purta haina ş i-l vor servi, iar dacăîi va fi cald îi vor face vânt cu evantaie uriaş e, cădoar aş a se cuvine unui prinţca el, asta se poartăş i se ş i arată, ca săvadătoatălumea cine este, mai ales cine va fi. Aceste gânduri îi trec prin cap

84

în tot timpul că lătoriri ş i se felicităpentru ce a întreprins pânăacuma. N-a anunţ at pe nimeni la Constantinopole, nici mă car pe Kiajna, voia ca sosirea sa săfie ca un tră znet, ca ceva neobiş nuit, o surprizăpentru sora sa. Dar nu numai atâta, îi era frică sănu aparăş i alţ i pretendenţ i, sănu se pomeneascăaruncat în Bosfor cu beregata tă iată . Singurul care îi cunoaş te planul este Bartolomeu Brutti, dar el nu a putut să-l aş tepte la chei fiindcătreburile l-au dus la Veneţ ia la fratele său. Singurul lucru care l-a fă cut este că i-a închiriat o casăpe mă sura sa de prinţ , tocmai cea în care a stat când a sosit cu ani în urmă, pe cheiul Bosforului. El nu ş tia încă , dar va afla când va sosi. Brutti a pus un om de-al lui să -l conducăde pe chei acolo. Casa aceasta este cel mai potrivit loc, acolo se puteau organiza primiri, de ceeace Iancu are tocmai acuma nevoie. Brutti i-a promis că -l va împrumuta cu încăcincizeci de mii de galbeni, mai ales căl-a minţ it spunând căsocrii săi nu iau dat decât zece mii. S-a învăţ at ş i el săfie ş iret, ajungând chiar pânăacolo ca aceasta să -i facăplă cere. Orice înş elătorie reuş ităîl bucurăla culme ş i se considerăun om deş tept, care ş tie săse descurce. La ce foloseş te cinstea ş i delicateţ ea pe care a învăţ at-o de la mama sa, într-un mediu unde crima, prefă că toria ş i reaua credinţ ădomneau peste tot. A fi un om cinstit în adevăratul înţ eles al cuvântului, mai ales un cinstit sufleteş te, înseamnăîn aceste tipuri ş i locuri în care tră ieş te, să -ş i semneze singur sentinţ a de moarte, ori, acuma mai mult ca niciodatăare nevoie de câţ i mai mulţ i oameni influenţ i în jurul său, cari toţ i vor întinde mâinile. Dar pentru asta va trebui sădispunăde sume apreciabile pentru a da în toate pă rţ ile, de la portar pânăla Sultan. Portul imens al Stambulului i se pare mai agitat ca oricând. Fel de fel de vase sunt ancorate peste tot. Mii de oameni descarcăş i încarcăcele mai felurite mă rfuri, ş tofe fine din orient, lemn din ţ ările de dincolo de Dună re, mai ales din Moldova. Iancu ş tie cădin viitoarea lui ţ arăse exportălemn, ceeace aduce un venit considerabil. Bartolomeu Brutti s-a abonat chiar la postul de pârcă lab de Galaţ i de unde se încarcălemnul Moldovean pentru Turcia. Dealtfel unul din scopurile că lă toriilor sale prin aceste meleaguri era prospectarea posibilităţ ilor de înavuţ ire în cazul suirii pe scaun al protejatului să u. Când se dăjos de pe vasul cu care a venit, sprijinit de cei doi servitori, Iancu fu atras de un vas destul de mare care descă rca scânduri. Îndreptându-se într-acolo aude spre surprinderea sa vorbindu-se moldoveneş te; sunt doi marinari cari îş i împărtă ş esc gândurile. Trage cu urechea ş i parcăinima i se umflăîn piept când aude pe unul din ei pomenind de Moldova. Încănu-ş i revenise din ră ul de mare, dar totuş i spre îndreaptăspre ei ş i în româneasca lui stricatăîi întreabă. - ´´ Domniile voastre sunt din Moldova . . ? ´´ -´´ Da boerule, suntem din Moldova . . ? ´´ Iancu este emoţ ionat, ia un aer prietenos, vrând săînceapăo conversaţ ie.

85

- ´´ ªi eu sunt de acolo . . . . ´´ în acelaştimp scoate din buzună relul hainei doi galbeni ş i dăfiecăruia câte unul. La văzul aurului cei doi marinari fac niş te ochi cât cepele, se uităcând la galben când la stră inul care le-a dat ş i în cele din urmă se închinăcreş tineş te, aplecându-se în faţ a lui. - ´´ Sătră ieş ti măria ta . . . ´´ Iancu se umflăîn pene, se întoarce ş i pleacăsusţ inut de cei doi servitori. Se îndepă rteazăcu un zâmbet de mulţ umire pe buze; gândş te căodatăcând va ajunge voevod aceş tia o să-l recunoascăş i o să -ş i aducăaminte de el. Nu stricăsăse spunăcădomnitorul este un om inimos, chiar numai de doi oameni ş i tot este bine. La ieş irea din port este întâmpinat de trimisul lui Bartolomeu care îl duce la fosta sa locuinţ ă, ceeace îi face o deosebităplă cere. La intrare este întâmpinat de servitorimea casei care îi fac o primire caldă , dar el este atât de frânt dupăaceastă lungăş i plicticoasăcă lă torie pe mare, încât se duce direct în iatac ş i se culcă, aş a îmbrăcat ca de drum. În zilele următoare nu se petrece nimica deosebit. El nu vrea săparăcăse aruncăla picoarele Kiajnei ca săcearăajutor. Se gândeş te căpoate ar fi mai bine ca ea săafle căel este la Stambul ca să -l caute. Atunci poate ar avea mai mult curaj s-o convingăsăintervinădirect la Sultan pentru el. În ceeace priveş te asentimentul vizirului Socoli, care este absolut necesar, aceasta este aproape cu mult mai greu de realizat, fiindcănu avea încăomul care săajungăla el. Se ş tie de duş mă nia care domneş te între aceş ti doi viziri, Sinan Paş aş i Socoli, lupta pentru puterea absolută, deoarece încăde la început sultanul Murad s-a dovedit un om slab, un avar care nu are altceva în cap decât strângerea aurului pe care îl depoziteazăîn haznalele sale, care se aflăchiar sub iatacul său. Socoli profităde aceastăslă biciune a stă pânului să uş i-l aprovizioneazăcontinuu, mereu gră mezi de monezi de aur ş i bijuterii scumpe, furate sau capturate în diferite ră zboaie sau confiscate de la indezirabili, precum ş i obolurile domnitorilor ºă rilor Române, averi ce iau calea haznalei imperiale. Iancu este cunoscut de Sinan Paş a, cădoar el l-a trimis în insula Rodos ş i o ş tie ş i pe Doamna Kiajna, dar îi este teamăde Socoli, care este protectorul fraţ ilor Alexandru al Valahiei ş i Petru al Moldovei. În privinţ a Kiajnei nu se înş eală ; chiar a treia zi aflăde sosirea lui, casa ei aflânduse destul de aproape de locuinţ a lui, un palat splendid pe malul Bosforului pus la dispoziţ ie de Nurbanu, Sultana Validé, care a aparţ inut împă raţ ilor bizantini ş i deci nu era construit în stil turcesc, ceeace îi convine de minune Kiajnei, voind mă car acasăsăse simtăîntr-un mediu apropiat din cel din care a venit. În fondul ei nu-i iubeş te pe turci, îi urăş te chiar, dar este obligatăsă-i accepte, fiindcăîş i dă seama căfă răei nu ar fi putut ajunge prea departe. A copilărit în Polonia, dar nu se poate întoarce acolo deoarece nu ar fi fost consideratăaş a ca aici la Stambul,

86

mai ales cănu mai cunoş tea pe nimeni în ţ ara ei de baş tină . A plecat de mic copilă cu pă rinţ ii în Moldova, la suirea prima datăa tată lui ei Petru Rareşpe scaunul ţ ă rii. Dupădoi ani mama ei moare ş i Petru se că să toreş te cu Doamna Elena, sora Doamnei Miliţ a a lui Neagoe Basarab al Valahiei, ambele fiicele despotului Serbiei. Tinereţ ea ş i-a petrecut-o prin cetă ţ ile Ciceiului ş i oraş ele Transilvaniei, dar mereu a fost în legă turăcu turcii, mai ales dupăcă să toria ei cu Mircea voevodul Valahiei, cel că ruia i se zicea Ciobanul, din cauza imenselor turme de oi ce le avea. Dealtfel Kiajna a mai fost odatăcă să toritătot cu un voevod, cel ce s-a înecat în Dâmboviţ a de beat ce era. Mircea Vodăa fost fiul lui Radu Vodăcel Mare al Valahiei ş i al Doamnei Cătă lina. Toatăviaţ a ei a tră it într-un mediu de crime ş i omoruri, fiindcăMircea a fost un om crud, care a tă iat o mulţ ime de capete de boieri, făcând mă cel printre ei. Socoteala lui Iancu este simplăş i eficace, voia săprofite de ambiţ ia aş a zisei sale surori, ş tiind de la Brutti ce este în stare săfacăş i ce poziţ ie socialăare ea acuma, dar pe de altăparte Iancu nu voia săfie el acela care săfugădupăea, socoteală dealtfel bună . În una din zile Kiajna trimite dupăel, Iancu este bucuros fiindcăva afla în fine câte ceva despre ce soartăi se pregă teş te. A stat ani de zile în exil fă ră nici o posibilitate de a lupta, ci doar prin intermediul acelui Brutti, care i se ară ta prieten, îl finanţ ează, dar câteodatăa simţ it cătoate acestea nu le făcea prieteneş te ci din pur interes de a se căpă tui prin el când va ajunge domn, ceeace dealtfel nu era ceva neobiş nuit, nimeni nu este aici binefă cător, ci toţ i nu au în gând decât jecmă neală. Chiar a doua zi o ia spre palatul vajnicei Mircioaia. Palatul se aflăpe malul Bosforului, nu prea mare, dar foarte impunător pe dinafară , semă nând oarecum cu cel în care locuieş te el, mai ales gră dina este frumoasă, cu sute de boschete foarte bune pentru petreceri galante, dar mai ales pentru ascunzători în cazul căerai că utat de bostangiii vreunui vizir sau paş ă . Aceste că utări nu prea erau bine vă zute, deoarece de multe ori duceau la lucrurile cele mai rele, pânăla pierderea vieţ ii ş i Mircioaia ş tia prea bine asta, doar a trecut prin întreaga gamăa neplăcerilor la care putea fi supus orice om mai cu vazădin marele imperiu Ottoman, imperiul umbrei lui Alah pe pă mânt. Vizita are loc în prezenţ a unui fiu turcit al Kiajnei, Mircea, îmbră cat turceş te ş i cu turban pe cap. Ea îl primeş te pe Iancu bine ş i-l informează cu ultimele ş tiri din capitala imperiului, Constantinopole. Este poftit într-un salon mare, foarte elegant mobilat, nu în stil turcesc, ci aş a cum se poartăinterioarele prin pă rţ ile Moldovei ş i Valahiei, cu multe scaune din lemn sculptat, sofale înalte cu perne moi, frumos colorate, covoare groase pe jos ş i pe pereţ i dupăstil rusesc, iar ferestrele acoperite cu draperii lucrate manual de meş teri iscusiţ i de prin pă rţ ile româneş ti. Toate acestea fac parte din zestrea Kiajnei că reia i-a fost redatăodată , odatăcu înrudirea prin

87

fiica ei cu sultanul ş i prietenia cu sultana mamăValidé, Nurbanu. Servitorii în schimb sunt turci, îmbrăcaţ i ca bostangii, iar când stă pâna bate din palme îş i fac apariţ ia câţ iva, cu tă vi de argint cu farfurioare cu dulceaţ ădin toate sorturile, cu ş erbeturi parfumate ş i fel de fel de dulciuri, cafele mici fumegânde, iar alţ ii duc imediat o narghilea aprinsăcu ciubucele respective, mai multe la număr, pentru orice eventualitate. Dar doamna nu este singură , ci, în afarăde fiul ei mai sunt de faţ ăş i câţ iva boieri mai de seamădin Valahia, Dobromir, banul care duce din când în când veş ti de prin pă rţ ile ºă rilor Româneş ti, Dragomir vornicul, venit să tatoneze terenul în legă turăcu sforile pe care le trage Pă traş cu, fiul lui Pă traş cu cel Bun ş i al Doamnei Voica care este în raporturi bune cu sultana Haseki, femeia Sultanului ş i mama viitorului Sultan. Cu aceastăocazie aflăIancu căla Constantinopole se aflăcâţ iva boieri moldoveni care au aflat de existenţ a sa prin intermediul lui Brutti ş i cer permisiunea săi se închine, prilej de mare bucurie pentru el. Vestea i-a fost comunicatădirect de Doamna Kiajna, care nu face altceva decât săuneltească . Lui Alexandru nu-i este teamăde Iancu, fiindcăş tia că nu-i vrea scaunul, dar nici nu-l vedea cu ochi buni atâta timp cât era unul din cei care dorea mazilirea fratelui să u Petru cel ªchiop. Totuş i urile nu s-au îndreptat încăcu prea multtăvigoare asupra sa, fiindcăascunziş ul său din insula Rodos atâţ ia ani a avut ca efect ca nimeni sănu ş tie prea multe despre el. Numai uneltirile Kiajnei l-au făcut, mai ales în ultima vreme, oarecum cunoscut, mai mult sau mai puţ in, dar ş i că lă toriile lui Brutti prin Moldova fră mântatăa lui Ioan Vodă cel Cumplit, gâdele boierilor, voevodul haiduc, cum este numit de popor. Iancu stă toatădupă amiaza la Kiajna cu care ocazie aflăş i alte ş tiri în legăturăcu sforă riile din preajma palatului. În acest an 1577 lupta aprigăpentru locul cel mai înalt din imperiu se dăîntre vizirul Socoli ş i ambiţ iosul vizir Sinan Paş a, cel care l-a primit pe Iancu cu ani în urmăla palatul său de pe Bosfor. Cât de naiv a fost el atunci, credea căSinan este atotputernic ş i când colo era deabea la începutul carierei sale ascendente. Era vizir proaspă t numit, dar nu avea mare putere ş i încerca săridice capul. Îi duş mă nea pe cei din familiile domnitoare din Muntenia ş i Moldova fiindcăerau protejaţ ii lui Socoli, cu toate căş i el a consimţ it când a fost numit Petru în Moldova. Socoli primea din partea celor douăfamilii domnitoare peş cheş uri grase, în afarăde tributul plă tit Sultanului ş i oricine căuta săse atingăde ei, avea deaface cu puternicul vizir. Bartolomeu Brutti este însăomul lui Sinan Paş a, deoarece îş i dă du seama căacesta se va ridica pânăla culmile lui Socoli, dacănu cumva mai sus. Socoli are o minte ascuţ ită , este un bun politician ş i mai ales în timpul lui Selim II puterea lui ajunsese atât de mare încât ordinele lui erau considerate tot atât de mult ca cele ale sultanului însăş i. Dar în 1575 Selim moare ş i în locul său vine fiul său Amurat al III-lea, care venera pe mama sa Sultana Validé. Sinan Paş a

88

care era un bun psiholog, a înţ eles căintrând sub pielea ei va putea încetul cu încetul să -l doboare pe rivalul să u Socoli; dar nu numai atâta, ca săcontracareze puterea lui, a că utat sădetermine ca un nou vizir săfie numit, sau mai bine zis un al treilea, în persoana lui Siavuş , un bă rbat deş tept dar prudent, care nu ieş ea din vorba lui. În afarăde aceste noutăţ i, pe care Iancu nu le ş tia, Kiajna îl informeazăde starea celor douăţ ă ri româneş ti. Domnul Alexandru al Munteniei era foarte bolnav ş ia trimis pe clucerul să u Chisar la Braş ov dupămedicul Paul, pe care Iancu îl cunoş te destul de bine, încădin tinereţ ile sale. Auzind de oraş ul să u natal îl cuprinde o melancolie ciudată, părinţ ii lui la care a crescut îi vin în minte, viaţ a tihnităpe care a dus-o acasăş i mai ales la sora Inge. Vai ce ingratitudine, câte i-a promis acestei surori iubite ş i nimica nu s-a realizat. La început, dupăce a aflat cine este, i-a promis un prinţpe mă sura ei de sorăde voevod, dar nimica din toate acestea; ş i mama lui, da, mama lui, cea care l-a crescut, ş i cu ea a fost cât se poate de ingrat. A luat banii strânş i cu atâta trudăde bă trânul său tatăcurelarul ş i nu le-a trimis niciodatămăcar un galben, dar aceste gânduri îi trec destul de repede; acuma nu este timp de sentimentalisme. Cu asemenea simţ ăminte nu se ajunge prea departe în acest secol al 16-lea, când numai forţ aş i crima erau singurele argumente de a te face cunoscut ş i a duce un trai mai bun. Eliminarea adversarului ş i a întregii familii era aproape singurul mijloc de a ajunge ceva în viaţ ă, fiindcărangul social al individului însemna totul ş i nimica altceva. Cu cât erai considerat mai sus pe scara socialăcu atât erai mai respectat de cei mici, de cei din jurul tă u, dar pentru a ajunge acolo trebuiau averi, averi mari, zmulse cu forţ a de la alţ ii, sau de la popor, proprii supuş i, în numele legii ş i al dreptă ţ ii, al unei dreptă ţ i ordonate de cel care deţ inea puterea, drept ce era de necontestat, sfânt, care dădea deţ inătorului puterii dreptul de a ucide pe toţ i cei care i-ar fi stat în cale, fă rădrept de apel din partea prigonitului ş i asta trăgea ş i urgia asupra întregii sale familii. Pentru a putea uza de aceste drepturi luate de la sine putere, era neapărat necesar ca seniorul sau prinţ ul sădeţ inăo armatăde mercenari bine plă tiţ i, care de cele mai multe ori împărţ eau cu el prăzile, bineînţ eles el jumă tate ş i toţ i ceilalţ i cealaltăjumă tate. Iancu a procedat lafel ş i nu s-a dat în lături să-ş i sacrifice familia care îl jena datorităoriginii ei modeste; nu avea nevoie de aş a ceva, fiindcăasta nu l-ar fi dus la nimica bun. În mintea lui nu era decât acerba dorinţ ăde a ajunge domn în Moldova lui, ţ ara pe care nu o cunoş tea deloc, despre care nu ş tia absolut nimica. Dealtfel prea mult nu-l interesa ce se petrece în ea ş i cum sunt oamenii, atâta timp cât prin intermediul ei putea face avere multă , multăde tot, săajungăcât mai sus posibil. Totuş i noută ţ ile Kiajnei îl interesează, putând astfel să -ş i dea seama în ce situaţ ie se află , dacămai sunt pretendenţ iş i în ce raporturi se aflăei cu mai marii imperiului ş i prin toarte acestea la ce se putea aş tepta.

89

Dupăplecarea lui Iancu, Kiajna îş i freacămâinile de bucurie. Are o socoteală dublăde încheiat cu acest vizir hain Socoli, dar totuş i atotputernic, precum ş i cu Mihail Cantacuzino zis ªeitanoglu, sau fiul diavolului. Aceş tia doi au fă cut ce au fă cut de l-au scos pe fiul ei Petru cel Tână r din domnie. În 1567 el a fost chemat la Stambul sub pretext căse cerea o mă rire a tributului, precum ş i acela căturcii ar fi voit ca el personal săplă teascăsumele la care s-a obligat, dar în loc de aceasta a fost pur ş i simplu arestat cu întreaga suităş i trimis în surghiun, unde dealtfel muri. ªeitanoglu s-a răzbunat astfel pentru afrontul pe care l-a suferit când fiica Mircioaei că să torindu-se cu fratele să u Alexandru a fost apoi ră pităîn timp ce mergeau la Anhiel pe ţ ă rmul Mării Negre unde Cantacuzinii aveau un mare palat. Pe lângăaceasta au fost jefuite toate darurile de nuntăprecum ş i parte din averea pe care Andronic o luase cu el, iar mireasa a fost dusăînapoi la mama ei, Doamna Kiajna. Mirele avea peste cincizeci de ani iar mireasa deabea optsprezece împliniţ i. Iancu cunoş tea aceastăpoveste de la paş a din Rodos, dar Kuajna nu i-a spus-o niciodată, atât din motive de mândrie, cât ş i datorităfaptului cănu voia să aţ âţ e în continuare ura celor mari. Deabea a scă pat de năpastăş i nu dorea săintre în altele. Dealtfel era în interesul lui Iancu ca aceastăpoveste săfie uitată. După Petru cel Tânăr a fost numit Alexandru, actualul domn, protejatul lui Socoli ş i fratele lui Petru ªchiopul. Totul era ca acest vizir săconsimtăscoaterea din scaun a lui Petru ş i numirea lui Iancu, dar singurul mijloc era săsupraliciteze, ceeace deocamdatăera aproape imposibil, fiindcănu erau disponibile sumele imense necesare pentru o asemenea întreprindere periculoasăş i foarte delicată , care în caz de nereuş ită, fiind pierdute, nimeni nu va avea curajul săle cearăînapoi. Dar lucrul cel mai delicat era de dovedit căIancu era mai îndreptă ţ it la scaunul Moldovei decât acest Petru, a că ror stră moş i erau foarte bine cunoscuţ i , avea patalamale ş iş tampile autentice, nu din cele aplicate pe pulpa piciorului, cum avea Iancu zis Sasul. De fapt Kiajna îş i dă dea seama căatâta timp cât tră ia Socoli, nimeni din familia ei nu va domni. A încerca totuş i prin influenţ e foarte sunătoare nu strică , încercarea moarte n-are. Nu-i promite nimica aş a zisului frate al ei după tată . Cu toate acestea îş i propune săfacătot posibilul ca să -l suie pe tron, numai aş a ca săse ş tie căfamilia ei a avut câş tig de cauză . Totuş i i-ar fi părut bine ca Socoli să -ş i dea seama căea mai reprezintăceva, că ci nu el este principalul vinovat de moarte fiului ei, ci ar fi dorit mai degrabăsădea o lecţ ie hainului de Cantacuzino, căci Socoli nu a fost decât acela care a dispus doborârea lui Petru, nefiind cu totul informat de cele petrecute între Kiajna ş i acest hain de ªeitanoglu. Kiajna are acuma un atout, pe Dobra, fiica ei, care face parte din haremul lui Amurat al III-lea ş i oricând putea să -i ş opteascăla ureche câteva cuvinte. Se hotă reş te deci săporneascăla atac; prin Iancu va ară ta lui Socoli ş i altora ce poate. Pentru fiii ei nu poate face nimica, deoarece s-au turcit pe când au fost închiş i la

90

Edi Culé. În timpul exilului s-au hotărât s-o facă , la îndemnul mamei lor, ca să scape cu viaţ aş i săli se uş ureze situaţ ia. Turcirea a avut drept efect iertarea ş i slobozirea din închisoare, fiind lăsaţ i sătră iascăcum vor voi ei. Locuiau împreună cu mama lor în palatul de pe malul Bosforului, ducând o viaţ ăş tearsă , fă ră evenimente, tră ind în umbra ei. Dealtfel toţ i copiii ei sunt cunoscuţ i numai datorităacestei femei uliu. Foarte rar se întâlnesc în istorie mame cu atâta vigoare, cu atâta putere de luptăpentru fericirea copiilor ei ca aceastăKiajnă. Moartea lui Petru cel Tână r a făcut-o săsufere mai mult ca orice pe lume; a fost copilul ei preferat, pe care voia să -l vadădomn pe viaţ ă , dar, aş a de leoaicăcum era, avea totuş i o inimăde mamă, duioasăla rugă minţ ile fiicei ei care nu voia sub nici un preţsăfie soaţ a acelui bătrân hain ş i hră păreţde Cantacuzino, fratele lui Mihail, pedeasupra ş i urât ca un diavol. Inima ei nu a ră bdat lacrimile fiicei ş i în fond ceeace a făcut a dus multe nenorociri, atât ei cât ş i familiei. De atunci a avut în permanenţ ăîn străfundul sufletelui dorinţ a de a se ră zbuna ş i gă si căar fi bine ca mai întâi săloveascăîn acest Petru din Moldova, fratele lui Alexandru, care fu numit în locul fiului ei. Iancu este unealta ei ş i pentru el a lucrat ani de zile. Nu era aş a de uş or să -l infrunţ i pe marele vizir Socoli. Era conş tientăcălupta va fi extrem de grea ş i dură, dar mai ales inegală, deoarece trebuiau antrenate o mulţ ime de mă riri, mai mult sau mai puţ in importante. Aflând de sosirea unor boieri din Moldova cari iscodeau prin preajma palatului cu gândul de a unelti împotriva lui Petru al Moldovei, Kiajna îş i trimite emisarii ca să -i anunţ e de existenţ a lui Iancu. Dealtfel ei ş tiau de el, dar prea mare silinţ ănu ş i-au dat ca săintre în legă turăcu el. Totuş i la insistenţ ele Kiajnei ei acceptăo întâlnire, cicăcu gândul de a i se închina. S-au gândit cădacăva veni domn să-l aibe de partea lor, nu strică . Toate acestea se petrec bineînţ eles spre marea satisfacţ ie a lui Iancu. Printre boierii sosiţ i se aflăunii mai de frunte, Lupul Stroici, Condrea Bucium, Balinca Portarul Sucevei ş i un scriitor Iuraş cu Balici. Întrevederea are loc la Iancu acasă, Kiajna nefiind de faţ ă , cu oarecari precauţ ii, fiindcăei nu voiau săse afle că s-au închinat altuia, cu toate căau venit cu pârăîmpotriva lui Petru ªchiopul, cum era obiceiul în acea vreme. Oricât de bun ş i inimos era un voevod, tot gă seau boierii cănu le face destul pe plac. - ´´ Săne tră ieş ti măria ta . . . . ´´ îl întâmpinăboierii încăde la intrare. Iancu s-a îmbrăcat în hainele sale de boer moldovean, cu căciulăînaltăpe cap, aş a cum ş tia el căse poartă . - ´´ Bine aţ i venit boieri în casa me . . . ´´ îi întâmpinăel, întinzându-le mâna, ceeace era o mare cinste în acele vremi, când gestul aparţ inea celor din clasele de mai sus, dar spre mâhnirea sa ei nu i-au să rutat-o, ceeace înseamnăcăboierii nu erau cu totul convinş i în a-l recunoaş te oficial ca pretendent la scaunul ţ ă rii lor.

91

Dealtfel o recunoaş tere formală, deoarece aceasta nu depindea de ei ci trebuia reglat aici la Stambul. - ´´ Mă ria voastrăeste din neamul voevodului Petru al Rareş oaiei . . . ? ´´ - ´´Da, cinstiţ i boieri . . . este tă tâne-miu . . . ´´ spune el plin de el. Dar nu obsearvă cum boierii se uităunul la altul plin de înţ eles, ceeace îi scapălui Iancu. Totuş i atmosfera se menţ ine caldăş i timp de peste douăore duce cu aceş ti boieri o discuţ ie care l-a fascinat ş i pasionat. A aflat multe despre aş a zisa sa ţ ară, fiind în culmea fericirii căîn fine a putut face legă tura directăcu oameni de vazădin ţ ara pe care o va conduce. Nici o clipănu s-a îndoit de asta. La plecare boierii îl asigurăde prietenia lor, dar nu pomenesc nimica de eventualitatea ca sădevină voevod în locul actualului Petru cel ªchiop; nu au voit săse creadăcăar unelti împotriva lui, cădoar au venit cu o jalbăş i nu cu cererea de a fi mazilit. Nu aveau încăinteresul s-o facă , dar pentru Iancu ziua asta înseamnăînceputul erei sale fericite. Este acuma aproape de ţ ară, parcăsimte tronul sub el ş i o bucurie nespusă îi umple sufletul, cu toate că durerile reumatice din oase îl fac să se schimonosească . Contractase cu ani în urmăla Edi Culé podagra, care îl supă ră din când în când în anotimpul ploios ş i ră coros, în ultimul timp din ce în ce mai dureros. Pe de altăparte boierilor le părea bine căexistăun rival al actualului voevod. La nevoie puteau trece la pâri repetate, pânăacolo în a cere îndepă rtarea lui ş i înlocuirea cu Iancu. Astfel intrăo razăde soare în speranţ ele lui Iancu de a-ş i atinge în fine ţ elul, dar calea este încălungăş i anevoioasă , dacănu ar fi aceş ti blestemaţ i de galbeni. A doua zi Kiajna îi trimite vorba ca s-o viziteze din nou. Spre serăse instalează Iancu la ea ş i îi povesteş te cu mare lux de amănunte, ba chiar cu exageră ri, de vizita boierilor din ţ ara sa, dar Kiajna îl anunţ ăcăvoieş te ca s-o însoţ eascăla Sinan Paş a, pentru care sunt necesari vreo cincizeci de mii de galbeni, pe care îi are. Kiajna a aflat mai multe decât el de ceeace se petrece în Moldova, prin legăturile pe care le are la palat. Boierii n-au voit să-i povesteascălui totul, dar prin intermediul sorei sale aflăde desele fugi ale lui Petru din Moldova, datorită repetatelor atacuri la care a fost supus de că tre fraţ ii lui Ioan Vodă , aş a ziş ii Potcoavă. De fiecare datăfugi cu familia, ba la Galaţ i, ba la fratele să u Alexandru, încât în cele din urmăpânăş i turcii s-au supă rat de atâta neliniş te în ţ ară , ceeace era ş i scopul venirii delegaţ iei de boieri în capitală . Voiau asigurări din partea Porţ ii căliniş tea va fi restabilită , mai ales căsituaţ ia era încădestul de tulbure în urma luptelor duse de precedentul voevod, Ioan Vodăcel Cumplit. Aproape în tot cursul anului 1577, Iancu este cuprins de o serie de incertitudini. Doamna Kiajna a că utat în permanenţ ăsăo determine pe sultanăca săintervină pentru Iancu, dar aceasta se ară tădestul de slabăîn aceastăprivinţ ă . Pe de altă parte poziţ ia lui Sinan Paş a se întă rea pe zi ce trece. Bartolomeu Brutti, care era

92

unul din protejaţ ii să i, a căutat ş i el în repetate rânduri să -i vorbeascădespre Iancu, dar totuş i cuvântul lui Socoli era de necă lcat, chiar pentru Sinan ş i deci treaba nu putea fi fă cută . Totuş i, având în vedere aceste încurcă turi, Kiajna se hotă reş te săia taurul de coarne ş i săse prezinte ea personal lui Sinan Paş a, la sugestiile lui Bartolomeu Brutti, dar mai târziu, dupăîntoarcerea lui de la Veneţ ia. Kiajna însă nu ţ ine seama de sfatul lui Brutti ş i spre sfârş itul anului 1577 se hotă reş te să -i scrie o scrisoare prin care cere săfie primităîn audienţ ăparticulară . În seara ceea, cei doi aliaţ i în suirea pe tron a lui Iancu se întâlnesc la Kiajna acasăca săpunăla cale metodele pe care urmeazăsăle întrebuinţ eze pentru reuş ita acţ iunii. Veş tile tocmai sosite din Moldova erau îmbucurătoare, Petru fusese gonit din domnie a cincea oară , ceeace a dus la amânarea unor plă ţ i de tribut că tre poartă, dar mai ales că tre Socoli, ceeace a avut un efect dezastruos asupra relaţ iilor sale cu Petru. Trimisul să u la Stambul cu numai jumă tate de sumăa fost pur ş i simplu arestat, închis la Edi Cülé ş i un capuchihaia trimis în Moldova care săcerceteze situaţ ia. Astfel, Iancu ş i Kiajna, încunoş tiinţ aţ i de aceste evenimente, întocmesc la repezealăo misivăcă tre Sinan Paş a, ca din partea Doamnei : ´´ Magnifice, Ilustre, Magnissime ş i prea fericite Sinan Paş a, primul printre vizirii Sublimei Porţ i, Doamna Kiajna a lui Mircea Voevod, din neamul Basarabilor, ce a domnit în Valahia pânăîn anul 1559, sclava preafericitei voastre Persoane, văscrie această umilăepistolăş i o depune la picioarele Alteţ ei voastre supreme, Umila Voastrăsclavă , roagăpe Alteţ a Voastrăca săfie primităîn una din zilele pe care Alteţ a VoastrăSupremăo va hotă râ, împreunăcu fratele nostru, din neamul Muş atinilor, cari au domnit în Moldova, neam de sânge princiar, pentru a se prosterna la picioarele Inaltei Voastre Persoane ş i a cere ajutorul pe care Înălţ imea Voastrăo poate da, A Înă lţ imii Voastre prea plecatăsclavă , Doamna Kiajna ´´ Scrisoarea ajunge chiar în aceeaş i zi la palatul vizirului, dar spre nenorocul lor stă pânul nu este în capitală , deci trebuie săaş tepte mai multe zile pentru a primi ră spunsul. În aceste zile Iancu este foarte agitat ş i nu-ş i gă si locul. Măcar de ar ajunge pânăacolo ca săi se spunăoficial căel este pretendentul preferat, dar spre marea sa dezamă gire aceasta nu s-a petrecut pânăacuma. Pe Doamna Kiajna nu a mai văzut-o de la scrierea ş i trimiterea misivei, dar are o surpriză . Chair a douăzi îş i face apariţ ia pe neaş teptate Nicola. Când îl vede se înfurie, dar tot atât de repede îş i dăseama căîn felul acesta va avea cu cine săse sfă tuiască. Nicola îi aduce veş ti de la familie, o scrisoare ş i unele informaţ ii fă răimportanţ ădin insula pe care a stat atâţ ia ani. Iancu se simte singur în acest oraşmare ş i agitat. Pe sora sa Kiajna nu o poate considera ca o prietenă, ci doar ca o personalitate care doreş te

93

să-l ajute interesat, din spirit de ră zbunare, dar niciodatănu s-a simţ it în stare în faţ a ei săse deschidăsufleteş te. Cu Nicola este altceva, în afarăde cazul că -l considera ca cineva care îi este inferior, îl putea întrebuinţ a la fel de fel de treburi mai delicate, fiindcăgrecul se pricepe săducăo discuţ ie ş i era ceva mai mult decât un simplu servitor. Deci, dupăexplozia de furie, începu să-l descoase, punându-i fel de fel de întrebă ri, vrând săş tie în amă nunt veş ti din Rodos dar mai ales despre familia sa cu care era în corespondenţ ă , însădestul de rar ş i numai atunci când cerea câte o sumăde bani necesarătraiului princiar de aici. Dar, Nicola nu a venit singur, ci cu un anume Bernardo Borisi, italian de origine, un om ambiţ ios, pe care l-a cunoscut mai de mult în Rodos, fiindu-i recomandat de Bartolomeu Brutti. Nici mai mult, nici mai puţ in Nicola se instaleazăla el oferindu-i serviciile. Iancu nu are nimica impotriva ş i îi propune chiar săfie secretarul să u, ofertăacceptatăcu multăplăcere, bineînţ eles cu promisiunea căîn cazul căva fi numit domn să -l ia cu el, să -i dea o slujbăbănoasăîn Moldova. Iancu nu are nimica impotriva, atâta timp cât că pă tuiala lui Nicola nu-i loveş te propriul buzunar ci se fă cea pe spinarea ţ ă rii pe care o va conduce ca stă pân absolut. De când a venit nu a mai luat parte la chefurile foş tilor să i prieteni de acum câţ iva ani, sfă tuit de Kiajna care era de pă rere căeste bine sără mânăîn anonimat pânăîn momentul când numirea sa ca domn săfie ceva realizat. Cei care l-au împrumutat cu bani au aflat de venirea lui ş i au început să-l asalteze, pierzând ră bdarea, plictisindu-l cu cererile lor. Pe cei mici i-a mulţ umit, plă tindu-le aş a zisele dobânzi, iar pe cei cu sume mai mari nu i-a putut mulţ umi decât cu noi promisiuni că -i va lua cu el în Moldova, dându-le ş i asigură ri în scris în sensul acesta, spre marea neplă cere a lui Bartolomeu Brutti care prevedea cătotul s-ar transforma într-o pârăde neplatăa datoriilor la Poartă . Pentru a se apă ra de ei Iancu a angajat cinci paznici, oameni voinici, recrutaţ i din mahalaua greceascăa oraş ului, cuţ itari înveteraţ iş i cu experienţ ă , cari pentru o sumăde nimica erau în stare săîmplânte cuţ itul în cine li se ordona, sau săbatămă r pe oricine ar fi îndră znit săintre în gră dina casei cu forţ a, sau pe neanunţ aţ ii care insistau. Pânăla urmă, dupăcâteva scandaluri, Iancu scapăde aceş ti creditori, dar nu ş i de pârile care curgeau lanţ , la locuri destul de înalte, dar spre norocul lui nu prea sus, scă pând de fiecare datăcu un mic bacş iş . Plictisit pânăla urmăde aceş ti creditori obţ ine de la Brutti o sumă de bani cu care să-i plăteascăpe cei mai bă tă ioş i. - ´´ Nu este de rangul unui prinţsăaibe aceste scandaluri la poarta casei . . ´´ argumenteazăel cererea că tre Brutti care la început nu prea a fost de acord, dânduş i seama cădeocamdatănu au crescut ş ansele suirii pe scaunul Moldovei, cel puţ in atâta timp cât mai persista Petru ªchiopul, omul lui Socoli. Totuş i, pentru a nu-l dezamă gi, plă teş te câţ iva creditori, fă răa omite a-i cere chitanţ e pe care sunt trecute dobinzi piperate. Iancu este mulţ umit de felul cum decurg evenimentele;

94

sora sa Kiajna se ocupăde el destul de bine. Sperăsăajungăprin Sinan Paş a la sultan însăş i, pretenţ ie cam exagerată, dar se merităca încercarea săfie făcută. Dupădouăsă ptă mâni de la trimiterea misivei, Kiajna îl anunţ ăcăSinan a acceptat să-l primească . Ziua vizitei era destul de aproape ş i mai trebuiau puse la punct o mulţ ime de lucruri. Din cei o sutăde mii de galbeni cu care a venit nu au ră mas decât ş aptezeci de mii, fiindcătraiul pe care îl duce aici echivala cu cel al marilor bogă taş i din Stambul; în calitatea sa de prinţnu se putea altfel. Pe Bartolomeu Brutti nu-l gă seş te în oraşş i îi scrie săvinăcât mai repede. El este plecat la Veneţ ia, trimis de fratele său pentru diferite treburi. Dupăce se sfă tuieş te cu sora sa, ajunge la concluzia cădeocamdatăar fi suficient sădea vizirului numai treizeci de mii de galbeni, ca avans, ca săse vadăcătreaba este serioasă , iar apoi când promisiunea va fi fermăsă -i dea încăcincizeci de mii iar la numire o sutăde mii de galbeni, în afarăde ceeace trebuie dat sultanului, celor din jur ş i mai ales Sultanei Validé, mama preafericitului Padiş ah. Îngrozit de imensele sume ce trebuiesc date, Iancu scrie disperat la Veneţ ia lui Bartolomeu Brutti, rugându-l să nu-l lase singur în aceste clipe hotărâtoare; dealtfel nu mai este timp ca el săvină la Constantinopole ş i poate nici mă car săprimeascăscrisoarea pânăla audienţ ă, totuş i Iancu o trimite ca săaibe conş tiinţ a împă cată. Astfel soseş te ş i ziua mult aş teptată. Cu o zi înainte pune săi se calce costumul cel mai bun pe care îl are, ţ esut numai în fir de aur, merge la bazar unde cumpărăun cufăraşdin lemn de trandafir, atât de încă pă tor încât săpoatăcuprinde imensa sumăde treizeci de mii de galbeni, primul peş cheşca arvunăpentru Sinan Paş a. Numă răcu grije monezile din aur, încuitat în camera sa, ca sănu fie vă zut ş i închide cufă raş ul cu cheie ş i douălacă te. A doua zi se scoalădis de dimineaţ ă , pune săfie bărbierit, asistă personal la cură ţ irea ş i călcarea hainelor, iar la prânz mă nâncăbine ş i bea un vin roş u de Chios, numai aş a ca să-i dea curaj, gândeş te el. În mintea lui se perindăfel de fel de idei care mai de care mai năstruş nice, se vede pe tron înconjurat de boieri, o vede pe Maria Doamnăş i multe altele, dar seara soseş te. Îş i pune ţ inuta cu grije la punct, ca nimica sănu stea strâmb ş i porneş te însoţ it de patru servitori spre sora sa. Este seara, drumul trece prin străduţ e înguste ş i întunecoase prin care miş unăfel de fel de oameni dornici săse îmbogăţ ească, jefuind câteodatăchiar în plinăzi pe vreun trecă tor care li se pare mai avut. De multe ori aceste jafuri se terminau cu spânzură tori, fiind considerate tâlhării la drumul mare. De, jefuitorii cei mari aveau ş i au ş i ei morala lor. Tot ce intrăîn buzunarele lor, sau tot ce se întreprinde spre bunăstarea lor proprie este ceva legal ş i la locul să u, dar mai ales moral. Ei îmbracărepede haina de oaie, de câte ori este necesar, dar aproape niciodatănu reuş esc să -ş i ascundăcolţ ii. În fine asta este altceva, aş a a fost în trecut, aş a este ş i aş a va fi atâta timp cât va exista omenirea pe acest pământ. Doamna Kiajna îl aş teaptăîmbrăcatăş i aranjatăpentru aceastăsimandicoasă vizită. Litiera gata pregă tităla poarta casei ş i doi imenş i servitori o ridicăfă rănici

95

o greutate. Micul convoi trece prin uliţ ele întortochiate, înguste ş i murdare ale Stambulului; în spatele litierei umblăalţ i doi servitori înarmaţ i cu iatagane, iar în lă turi merge Iancu încadrat de paznicii să i personali ş i de cei doi care duc cufă rul cu averea. Pe Nicola ş i pe Bernardo nu i-au luat, n-avea nici un rost ca ei săş tie tot ce face ş i apoi cineva trebuia săpă zeascăcasa ră masăsingură . La vederea convoiului oamenii care tocmai circulăpe aici se dau cu respect în lă turi, bă nuind căvreo personalitate marcantăse deplaseazădintr-un loc în altul. Nimeni nu are curajul săstea în calea unei asemenea procesiuni. Odatăun om din popor a încercat săalerge înantea unei femei voalate, însoţ ităde altele, de o seamăde eunuci ş i paznici negri, dar nu apucăs-o facă, fiindcăunul din paznici a scos sabia cu care i-a retezat dintr-o loviturăcapul, iar cadavrul fu dat în lă turi ca săpoată trece convoiul, de parcănimica nu s-ar fi petrecut. Asemenea scene au împrăş tiat frica în populaţ ie ş i nimeni nu ar fi îndră znit sătaie calea celor mari, cari se deplasau de la un loc la altul. Doamna Kiajna a luat ş i ea un mic cufă raşcu daruri pentru vizir, aş a cum este obiceiul, că ci nu se putea face o asemenea vizităfărăun dar, însănu oricare, ci unul care săplacă , săia ochii, deci unul scump ş i frumos, cu atât mai mult cu cât cel vizitat are o funcţ ie mai importantă . A ales o pafta cu rubine, din acelea care poartămai marii împă ră ţ iei la cingă toare, o piesăfrumoasăpe care a adus-o din Asia Micăş i pe care o avea de când făcea comerţprin acele meleaguri, împreună cu fiul ei Petru, fostul domn al Valahiei, fiul lui Mircea Ciobanul. Dupăce ocolesc câteva colţ uri, ajung în fine în faţ a palatului vizirului, o construcţ ie împunătoare pe malul Bosforului, înconjuratăde o grădinăimensă , păzităde o seamăde ieniceri ş i bostangii, gata sătaie pe oricine ar fi încercat săpă trundăfăcăvoie înă untru. La poartăsunt opriţ i, Doamna Kiajna se dăjos din litieră, ajutatăde Iancu, scoate din cingătoare un petec de hârtie pe care îl aratăofiţ erului care le-a ieş it înainte. Ofiţ erul se apleacăş i fă răsăzicăun cuvânt îi pofteş te cu un gest din mânăînă untru. Imediat sunt încadraţ i de doi ieniceri ş i numai Doamna Kiajna, Iancu ş i doi servitori sunt lă saţ i săintre, unul care duce cufă raş ul lui Iancu ş i celă lalt al Kiajnei. Aş a este obiceiul; se ş tie căcei care vin au asupra lor peş cheş uri de toate soiurile. Dupătraversarea aleeii care duce spre palat vizitatorii sunt introduş i pe o poartămare în palat. Ofiţ erul se adreseazăKiajnei pe turceş te ş i Iancu costatăcăea se descurcăfoarte bine în aceastălimbă. I se face semn să poftzeascăîn una din încă perile din dreapta, iar Iancu este poftit în alta din stânga, unde se aflăostaş i din garda palatului, un fel de camerăde gardă . Mai întâi i se face inima cât un purice. ªtie ce înseamnăsăfi poftit în asemenea camere, auzise de la Bartolomeu Brutti ş iş tia ce s-a întâmplat chiar cu fiul Kiajnei, Petru, dar odatăacolo nu mai este altceva de făcut decât de aş teptat ce va urma, trebuie să meargăpânăla capăt. Nu trebuie săaş tepte prea mult, cădoi servitori, ca niş te

96

malaci se apropie de el ş i fă rănici o vorbăse pomeneş te perchiziţ ionat cu o dexteritate uimitoare, de sus pânăjos, chiar între picioare, în aş a fel încât orice obiect suspect ar fi ieş it la iveală. La aceeaş i operaţ ie este supusăş i Kiajna, care însăera obiş nuităcu acest procedeu; de fiecare datăcând merge la haremul imperial să-ş i vadăfata Dobra era lafel tratată , cu toate căavea permis special ca să poatăpătrunde acolo. În schimb cei doi servitori au fost în aş a hal perchiziţ ionaţ i în prezenţ a lui Iancu, încât a avut impresia căaveau pur ş i simplu intenţ ia să -i ciomăgească . De fricăaceş tia erau cât p-aci s-o ia la goană , dar în cele din următoate se liniş tesc. Dupăaceastăprocedurăde pază , oaspeţ ii sunt conduş i într-un salon imens, foarte frumos mobilat, cu fel de fel de sofale joase, pline cu perne viu colorate de toate felurile, cu taburete ş i mese scunde rotunde sculptate ş i încrustate cu fildeşş i aur. Covoare turceş ti, persane ş i chiar româneş ti sunt peste tot, viu colorate, iar pereţ ii sunt acoperiţ i cu tapete aurii ş i tavanul de un albastru deschis ca cerul. Totul este atât de frumos încât lui Iancu nici nu-i vine săcreadă căexistăaş a ceva, cu toate căîn ultimul timp a tră it mai mult în palate, dar aş a ceva nu a mai vă zut. Se simte deodatăatât de mic pe lumea asta, faţ ăde persoana pe care o aş teaptăş i care a binevoit săconsimtăsă -l primeascăîncât îi piere un moment orice poftăde a râvni la un scaun domnesc unde, este adevă rat va domni, dar faţ ăde cei de aici va fi considerat sclavul lor aplecat, în orice moment la dispoziţ ia lor, iar dacăei vor voi nu se vor da în lă turi chiar să -l decapiteze. Dar, aceste gânduri îi trec fulgeră tor prin minte, ca tot atât de repede sădispară, revenindu-i vechea ambiţ ie de a ajunge pe scaunul pe care a ş ezut odată presupusul să u tată . Se aş eazădeci înciudat pe un taburet de lângăo mă suţ ă, gânditor. Lafel face ş i Kiajna; servitorii cu peş cheş ul au fost lă saţ i afară, în faţ a uş ii, trebuind săintre când unul din stăpâni va bate din palme. Iancu, devenit neră bdător, întinde curios mâna spre un obiect ca să -l pipă ie, dar Kiajna îl loveş te peste mânăcu putere. - ´´ Ce faci . . eş ti nebun . . . ? . . . suntem observaţ i de undeva din dosul acestor draperii . . . ne observăfiecare miş care . . . iar dacăli se pare căam făcut un pas greş it putem s-o pă ţ im ră u de tot . . . ´´ Iancu îş i retrage mâna ş i nu insistă. I se pare aş teptarea destul de lungă , dar la un moment dat se aud voci ş i paş i în spatele unei uş i mari din fundul salonului în faţ a căreia este o draperie, ca aproape în acelaştimp săaparăpe o altăuş e doi eunuci mici de statură, cu turbane mari sferice, cu pantofi cu vârful întors ş i ş alvari cusuţ i cu fir de aur, cari împing draperia laoparte ş i deschid uş ile grele. Alaiul vizirului este numeros. El umblăîn mijlocul unui grup de bă rbaţ i, care mai de care mai elegant îmbrăcat, cu turbane aurite pe cap, cu pantofi cu vârfurile întoarse în sus, unul mai mult altul mai puţ in, dupăgrad, cu ş alvari imense din pânze scumpe ş i cămă ş i cu mânecile late, cu fel de fel de fireturi, fiecare dupăgradul său. Sinan Paş a păş eş te mândru în mijlocul aghiotanţ ilor săi, îmbră cat mai deosebit ca ceilalţ i, cu haine scumpe ţ esute numai

97

în fir de aur, iar în degete are atâtea inele căpielea deabea se mai vede. Este un bă rbat înalt, în puterea vârstei, puternic, încins cu un iatagan aurit, cu un turban alb pe cap, mai mare ca al celor din jur. Toţ i umblăla o oarecare distanţ ăîn spatele să u. La apariţ ia lor, Kiajna se scoalărepede în picioare ş i-i face ş i lui Iancu semn s-o urmeze, dar el nu apucăsăse ridice ci pur ş i simplu se aruncădirect din poziţ ia de aş ezat în genunchi, apoi întinde mâinile îante ş i cade cu fruntea la pă mânt. Atitudinea lui o face pe serioasa Doamnăsăzâmbească , care dupăaceastă atitudine prosteascăa lui Iancu îl întâmpinăpe marele vizir al preafericitului Padiş ah, Sultanul Amurat al III-lea; jungând în faţ a sa se opreş te ş i se apleacăpână la orizontală . - ´´ Serenissime ş i prea înă lţ ate vizir, preaplecata voastrăsclavă. . . ´´ Vizirul se opreş te o clipă , se uităla femeia prosternatădin faţ a sa ş i fărăsără spundăla salut spune. - ´´ Care este scopul vizitei . . mărităDoamnă.. ? ´´ Nici mă car nu se uităla Iancu care continuăsăstea într-o poziţ ie slugarnică , lipsităcomplet de demnitate, în genunchi, cu palmele pe pă mânt, speriat, fă răsăîndră zneascăsăridice privirea. Inima îi bate cu putere ş i simte cum i se urcăsângele la cap. Kiajna care ş i ea este un moment descumpă nită , îş i revine totuş i repede. - ´´ Am venit la înă lţ imea voastrăpentru fratele meu, cel de colo . . ´´ îl aratăcu degetul . . . . . - ´´ este fiul lui Petru, tatăl meu, Petru al Rareş oiaiei, mărite stă pâne ..ş i el este fiul lui ş i fratele meu . . tatăl nostru a să vârş it din viaţ ăde mult, prin 1546, mă rite stăpâne.´´ - ´´ ªi ce voieş te acest om . . . ? ´´ - ´´ Domnia . . . domnia Moldovei . . . ´´ spune ea fă rănici o întroducere. Iancu simte căîndatăva leş ina, dar nu face nici un gest. Un moment Sinan Paş a rămâne descumpănit, auzind despre ce este vorba. ªtie cărivalul să u Socoli este protectorul voevodului actual din Moldova. Abea acuma îndrăzneş te Iancu să ridice capul ş i la un semn al Kiajnei înainteazătârându-se în genunchi pânăîn faţ a vizirului ş i prinzându-i mâna dreaptăîi sărutăcu stângă cie un inel. Sinan are o tresă rire de despreţfaţ ăde omul din faţ a sa ş i nici nu-l bagăîn seamă . Kiajna se enerveazăcăIancu se pierde atât de repede. - ´´ Scoală -te frate . . . stai acolo la câţ iva paş i de mine căeu oi vorbi în locul matele . . . da mai pă strează -ţ i firea ş i salută -l pe preafericitul vizir aş a cum se cade unui rob. ´´ Iancu îş i revine ş i urmeazăsfatul Kiajnei. - ´´ Preasupusul vostru sclav stăla picioarele preamăriei voastre . . . ´´ ş i se încurcă , dar scopul a fost atins, aş a căaudienţ a poate continua. Vizirul nu face nici un gest căi-ar învita săş adăş i nici nu se miş cădin loc. Cei din suita sa se agită silenţ ios, atmosfera devine apă să toare, Iancu se uităîntrebă tor la el, iar Kiajna salveazăsituaţ ia continuînd săvorbeascăîn locul fratelui ei.

98

- ´´ Mă rite stă pâne . . mă ria sa Iancu, fratele meu, a mai fost la preafericita voastră persoană. . . acum mai mulţ i ani, când l-aţ i recunoscut ca pretendent ş i l-aţ i trimis în insula Rodos . . . ´´ dar Sinan nici nu ascultăce i se spune ş i o întrerupe. - ´´ Asta este ceva dificil . . . da, da, foarte chiar . . . domnitorul Petru, servitorul nostru din ºara Moldovei este omul preafericitului vizir Socoli ş i nu pot face nimica. . . nu, nu, nu pot face nimica . . . apoi nu avem pricinăsă-l scoatem din scaun . . . ´´ spune el la urmăpe un ton destul de iritat, deoarece conversaţ ia începe să -l agaseze. Simţ ind căa sosit momentul sună tor, Kiajna bate din palme ş i cei doi servitori cu cufă raş ele îş i fac apariţ ia, se aruncăla picioarele vizirului, depun cadourile ş i peş cheş ul, apoi târându-se spre uş ă , mereu cu faţ a la cei prezenţ i dispar pe unde au venit. Kiajna deschide mai întât cufărul lui Iancu aratând cu o mş care din mânăgalbenii care strălucesc înă untru, apoi ridicămicul ei cufă raşdin care scoate colierul cu rubine pe care îl întinde vizirului; acesta îl ia cu un gest nervos ş i-l dămai departe unui aghiotant. Se îndreaptăapoi că tre Kiajna ş i Iancu spunând pe un ton tot atât de hotărât ca mai înainte. - ´´ Cât timp Petru al Moldovei tră ieş te nu pot face nimica . . . când ş i-o da duhul, om mai vedea . . . ´´ ultima frazăsunămai blând, dar nici un gest al lui nu lasăsă se vadădacăcele aduse îi plac. - ´´ Fratele meu doreş te, preaînălţ ate, săse plece săsă rute poalele mantiei preafericitului Padiş ah, sultanul tuturor Ottomanilor, Amurat al III-lea, sublimul . . . ´´ spunând aceasta face o plecăciune în faţ a vizirului care de data asta se pleacăş i el, dar nu în faţ a Doamnei ci la auzul numelui stă pânului său. . - ´´ Asta se va putea poate mai încolo . . . mai scrieţ i . . ´´ ş i întorcându-se dispare împreunăcu tot aliaul ş i cu cadourile, fărămă car săschiţ eze un gest de bun ră mas. Iancu se trânteş te din nou la pământ ş i face temenele, atingând de fiecare datăcu fruntea covorul. Kiajna îl salutăîn acelaşfel ca la sosire, iar acuma pot pleca, audienţ a s-a terminat, caodurile luate ş i rezultatul nul. Doi eunuci voinici cari duc lă zile urmeazăgrupul vizirului, iar peste scurt timp se pomenesc iar singuri în imensul salon. Iancu este pur ş i simplu împietrit, i-au înţ epenit genunchii să i podagroş i de atâtea temenele ş i plecă ciuni, mâinile îi tremură , dar Kiajna este obiş nuităcu asemenea vizite ş iş tia să -ş i pă streze sângele rece. Ajunş i din nou pe uliţ ele Stambului îi vine lui Iancu inima la loc, iar acasăprinde chiar glas. O învită pe Kiajna la el ca sădiscute despre audienţ ă . - ´´ Preamărite Doamnă. . nu înţ eleg ce s-a petrecut . . ne-a luat banii ş i n-a spus nimica . . . nici căba, nici căda . . ´´ spune el când emoţ iile au trecut ş i s-au instalat confortabil pe niş te sofale moi cu perne multe; un servitor aduce un vin dulce de Chios ş i cafele fumegânde. - ´´ Doar n-ai crede căera să-ţ i ofere scaunul pe loc . . acuma ş tie căpoate conta pe noi ş i cu prima ocazie te va avea în vedere . . . da săş ti căfă răvoia preamă ritei Sultane mame, mare lucru nu poate nici el săfacă. . . trebuie neapărat cumpărate

99

pietre multe, inele, brăţ ă ri ş i coliere din perle, săi le ducem . . . aş a cum se cuvine unei femei de rangul ei, că reia îi plac giuvaierurile . . . săş tii căinima unui bă rbat o cumperi cu aur, iar cea a unei femei cu fleacuri, din acelea care îţ i iau ochii . . ´´ auzind de asta Iancu se îngrozeş te. - ´´ Fleacuri, fleacuri, dar tot aş a de scumpe ca aurul . . . poate chiar mai ´´ - ´´ Ce să -i faci, domnia nu se poate avea decât aş a acuma . . . de, pe timpul stră bunului nostru marele ªtefan tremurau turcii de el, acuma tremură m noi faţ ăde ei, roata s-a învârtit în favoarea lor. . . . ´´ Dar Iancu nu mai vrea săaudăcele spuse de sora lui, se gândeş te cănu mai are decât treizeci de mii de galbeni ş i traiul costăscump. De la Prasonissi primeş te sume destul de mici. A scris de nenumărate ori, dar bă trânul Paleologu nici nu vrea săaudă . Iancu a scris ca să vândăo bucatăde pă mânt ca să-ş i completeze suma pentru peş cheş ul cel mare ş i pentru nevoile traiului aici, dar a fost refuzat net. Situaţ ia devine din ce în ce mai proastă , mai ales dupărefuzul, ce este drept nu radical, lui Sinan Paş a. Legă turi sunt, dar nu cu ce săle întreţ ină . Sinan a luat banii ceeace era ş i normal, atâta timp ce i-au fost oferiţ iş i alţ ii nu mai sunt ş i nici în persepctivă. Kiajna nu poate să -i dea galbeni, ci numai influenţ e. Dar, spre marea sa bucurie, scurt timp după aceastăaudienţ ăde pomină , îş i face apariţ ia Bartolomeu Brutti, dupăo absenţ ă destul de îndelungată. Iancu îl pune la curent cu mersul evenimetelor, împreunăcu Doamna Kiajna ş i amândoi îl conving ca sămai avanseze o sumăde galbeni necesari pentru plă tirea sultanului. Astfel Brutti acceptăsădea cincizeci de mii de galbeni cu condiţ ia săi se dea în scris, ceeace a mai cerut ş i altădată, căatunci când Iancu va fi numit voevod să -l facăpârcă lab de Galaţ i, să-i dea monopolul exporturilor din acest port. Iancu acceptăfă răş ovă ialăsăvândăpielea ursului din pă dure ş i faţ ăde Kiajna îi dăacest scris, întărit de Nicola ş i contrasemnat de Borisi, care de la o vreme ş i-a fă cut ş i el un loc în suita prinţ ului. Mare lucru nu face dar se ocupăcu scrisurile, cu expedierea corespondenţ ei ş i cu unele treburi menajere, ceeace dealtfel îi convine lui Iancu atâta timp cât nu cerea pentru aceste servicii o platăaparte, ci numai un mic post în viitoarea lor ţ ară. Orice se poate vinde, aş a că . În acest context de împrejură ri se simte Iancu sigur. De când a sosit la Constantinopole nu a fost niciodatămai sigur de reuş ităca acuma, mai ales de când a aflat de la Kiajna căBartolomeu Brutti este chiar rudă cu Sinan Paş a. Faptul cănu a întreprins nimica pânăacuma a fost puterea lui Socoli de care lui Sinan îi este frică , dar odatăasigurat cătreburile merg destul de bine, Brutti începe săse miş te. Se aratămai des ş i îl viziteazăsăptă mânal, ceeace îi dălui Iancu mai multăîncredere în sine. Dar nu trec patru săptă mâni de la audienţ ăcăapar într-o zi câţ iva bostangii la uş a casei lui Iancu. Auzind zgomotele de afarăse uităpe fereastrătocmai când aceş tia dau paznicul de la poartălaoparte ş i se îndreaptăspre intrare. Iancu este cuprins de spaimăcând îi vede înaintând în

100

gră dinăprintre boschete. La un moment dat îl cuprinde o fricăatât de cumplită încât îi vine săse arunce pe fereastrăş i săalerge unde l-or duce paş ii. Un moment se gândeş te la familia pe care a lă sat-o la Rodos, la viaţ a liniş tităde la Prasonissi, dar nu are prea mult timp, fiindcăaude cum bostangiii urcătreptele spre el. Uş a se dăcu putere în lă turi ş i ofiţ erul cu comanda scoate o bucatăde hârtie ş i citeş te ceva pe turceş te, destul de repede. Iancu care vorbeş te prost turceş te înţ elege doar căaceş tia au ordin să -l ducăla Edi Cülé; de emoţ ie simte cum i se moaie picioarele ş i se pră buş eş te la podea. Toatăservitorimea ş i Nicola cu Bernardo Borisi au fugit, lăsându-l singur. Ofiţ erul turc nu se lasăimpresionat ş i ordonăca arestatul săfie purtat pe sus pânăla poartă , unde aş teaptăo tră surăcu ferestre mici, cu perdeluţ e negre, în care Iancu este azvârlit ş i dus în mare grabăla marea poartăa vestitei închisori. Nimeni nu se arată , toatălumea s-a ascuns la vederea celor ce se petrec. În asemenea ocazii era bine sănu fi vă zut, pentru a nu a avea neplăceri. Patru gealaţ i îl poartăpe sus ş i-l azvârle ca o cârpăîntr-o celulă. Iancu este atât de cufundat în leş in încât nu simte ş i nu aude nimica. Deodatăaude ca prin vis un vâjâit de apă , parcăcurge un râu ş i în mintea sa se trezeş te groaza care i-a rămas de data trecutăcând a fost închis aici. Încet de tot deschide ochii ş i contatăcănu s-a înş elat. Este într-adevă r acolo, întins pe câteva scânduri pe care se aflăpaie ş i ală turi doi ş obolani care îl privesc cu ochi mari holbaţ i, ca la un nou venit. Se uităîncet în jur ş i aproape fă răsăvrea se apucăcu mâinile de cap ş i închide ochii, apoi se ridicăîncet de tot fă când eforturi ca să -ş i revină , doar este bă rbat că lit ş i nu se cade săfie cuprins de spaime muiereş ti; îş i face deci curaj ş i începe săse plimbe cu paş i mari ş i mă suraţ i prin celulă . Cerceteazăcu atenţ ie pereţ ii zgâriaţ i pe care sunt fel de fel de nume, ani ş i reflecţ ii, scrise de mâini disperate, în toate limbile. Îl cuprinde din nou o disperare cumplită . Nimeni nu ş tie ce s-a petrecut cu el, nu a fost vă zut nici mă car de servitori, cari la vederea ienicerilor au fugit care încotro. Poate a aflat Doamna Kiajna ş i o să -l anunţ e pe Brutti, dar gândurile îi sunt întrerupte de ză ngă nitul ză voarelor care se desfăceau ş i se închideau la loc. Aude cum celulădupăcelulăzgomotul se apropie de a lui; se serveş te masa de dimineaţ ă , un fel de pâine neagrăş i murdarăcu un castron cu o zeamăînchisăla culoare care miroase urât. Când paznicul deschide ză vorul de la celulăel se repede îniantea lui ş i spune. - ´´ Dece m-au adus aici . . . ? ´´ dar nu are timp sătermine, fiindcăpaznicul îl loveş te cu atâta putere peste faţ ăîncât vede stele verzi ş i se pră buş eş te la podea. Aude cum cade pâinea ş i castronul iar zeama se prelinge sub pat. Alta nu i se dă, uş a este din nou ză vorâtă, auzindu-se celelalte care se deschid ş i se închid, aproape ritmic. Când se face din nou liniş te Iancu se reculege; se aş eazăpe marginea patului ca săreflecteze, săfie lucid ca săpoatătrece în revistătoate probabilităţ ile. I se face foame, vrea săridice pâinea dar doi ş obolani rod la ea. Vrea sărenunţ e, dar loveş te cu furie bestiile, ia pâinea, rupe partea roasăş i începe

101

săo mănânce cu tact partea cealaltă, parcăs-a mai refă cut, totul fiind săaş tepte; nu trebuie săvorbeascăcu aceste brute, că ci ei nu au altceva de fă cut decât să -l pă zească . Săvadăce va urma este cel mai bun lucru ce-l poate face, poate că cineva îi va comunica motivul pentru care se aflăaici ş i atunci va cere să vorbeascăcu Sinan Paş a. Deş arte iluzii, dar încercarea moarte n-are. Trec astfel mai bine de zece zile fă răca ceva deosebit săse petreacă . Când este în fine împă cat cu sine, dupălungi reflecţ ii în singurătatea zidurilor umede ş i cenuş ii, uş a carcerei se deschide ş i un paznic îl pofteş te, de data asta pe un ton mai civilizat, ca să -l urmeze. Mai întâi a crezut căi-a sunat ceasul, căo săfie aruncat în Bosfor. Tot timpul drumului prin coridoarele înguste ş i reci îş i fră mântăcreerii; umblăgreu fiindcăpodagra începe să -l doară . Din când în când se opreş te ş i se sprijinăde un colţde perete. Dar gândurile negre se spulberăcând este introdus într-o salăimensăunde câţ iva deţ nuţ i spalăpe jos, iar într-un colţmai mulţ i paznici stau de vorbă . În partea opusăo masădin lemn, joasăş i murdarăde vreme, cu o bă ncuţ ălucioasăş i ea neagrămurdarăpe care ş ed douăpersoane. În salăeste semiobscuritate ş i nu se vede prea bine, dar când se apropie o recunoaş te pe Kiajna ş i pe Bartolomeu Brutti. Inima îi bate cu putere, va afla deci ce s-a petrecut. Un moment se uităla ţ inuta lui dezolată , este de nerecunoscut, nebă rbierit de atâta vreme, cu hainele zdrenţ uite ş i murdare, semănând cu un cerş etor din bazar, dar ce era săfacă, nu putea săschimbe lucrurile. Doamna Kiajna ş i Brutii îl întâmpinăcu un surâs pe buze. Iancu îi îmbră ţ iş eazăpe amândoi ş i se aş eazăpe banca murdarălângăei. Bartolomeu începe cu reproş urile. - ´´ Vedeţ i ce graş alăaţ i fă cut . . . . dece v-aţ i dus la Sinan Paş a fă răsămă anunţ aţ i . . . ? . . v-a vă zut toatălumea ş i a aflat Socoli . . . ş tiţ i doar căeste duş manul lui Sinan, cara a dat poruncăca măria ta săfie adusăaici . . ´´ înainte să continue se uităcu înţ eles la Kiajna, care dădin cap, lă sându-l săînţ eleagăcăeste de acord săcontinue . . - ´´ voia săte spânzure . . . dar s-a dus mărita Doamnă Kiajna la preafericita Validé, mama preafericitului nostru stă pân Amurat, Padiş ahul . . . ´´ spune el la urmăpe un ton mai ridicat ca săfie auzit de paznicul care trage cu urechea, ceeace are efect, fiindcăacesta se îndepă rteazălă sându-i să vorbeascăîn voia lor . . . - ´´ dece v-aţ i dus la Sinan . . el nu poate face nimica acuma, atâta timp cât îi va sta Socoli în cale . . . doar o minune săte scoatăde aici . . . ´´ Auzind ce era săpă ţ ească , dar mai ales posibilitatea sără mânăaici cine ş tie cât, simte din nou cum îl lasăputerile. Slăbit din cauza hranei proaste ş i din cauza gândurilor negre pe care ş i le face, începe săse clatine, dar Brutti îl susţ ie sănu cadăş i Kiajna îi spune pe un ton sigur ca să -l mai liniş teascăcăaltfel se pierde. - ´´ Măduc eu la Haseki Sultana, o cunosc . . . este fiica unor veneţ ieni de vază, familia Baffo . . . i-am cunoscut tată lş i ea măprimeş te oricând . . . am sămerg ş i la Sultana Validé, mama Padiş ahului . . . am săfac ce-mi stăîn putinţ ă. . . lasă, nu

102

te necăji . . . nu te lăsăm noi aici . . . numai sănu mai facem ş i alte greş eli, meser Brutti are dreptate săne dojenească. . . cu toate căla început a fost de faţ ăcând am hotă rât sămergem la vizir´´ - ´´ Da, am fost de faţ ă. . . dar trebuia săaş teptaţ i săvin ca sătatonez terenul . . . . .ş i în loc de asta v-aţ i grăbit . . ´´ se scuzăel. - ´´ Mă rităDoamnă. . . mergeţ i unde veţ i voi de măscoateţ i de aici . . . căde nu îmi sfarm ţ easta de aceste ziduri ucigătoare . . . ´´ spune Iancu pe un ton disperat. - ´´ Facem noi tot posibilul . . . dar sănu mai mergeţ i cine ş tie unde . . . cunosc mai bine ca oricine unde trebuie ş i unde nu trebuie mers . . . mai ales când ´´ completeazăBrutti. - ´´ Eu sunt de vină. . . . trebuia sămerg mai întâi la Validé ş i apoi la Sinan, da ce săfacem . . . acuma săcăută m s-o îndreptă m aş a cum se va putea mai bine . . . nu ră mâi aici fră ţ ioare . . . ai săfi voevod în Moldova, ţ ara stră bunilor noş tri . . . dacă ţ i-o spune Kiajna apăi săş tii căaş a este . . . mi-au omorât tâlharii fiul, pe Petru, sărmanul de el, Domnul să-l aibe în pază , iar ceilalţ i doi s-au trucit de frica morţ ii . . . tot ca săscape de aici din aceste ziduri ucigă toare . . . nu mai am pe nimeni care sădomneascădin cinstita me familie . . . doar pe fratele meu dupe tată. . . pe tine Iancule . . . fiica me Dobra, domniţ a me . . . este în haremul sultanului ş i prin ea am săajung pânăla padiş ah . . . ea are să-i sufle câteva cuvinte la ureche ş i s-o învrednici el cu bună voinţ a sa . . . ´´ Kiajna îi vorbeş te pe un ton liniş tit, fă ră patimă , convingător, ceeace are asupra lui Iancu un efect binefă că tor. Sufletul i se umple de bucurie ş i un uş or surâs se aratăîn colţ ul gurii sale arse de febrăş i suferinţ ă. - ´´ Săstă m fiecare la locul său . . . pânăs-or mai liniş ti spiritele . . . ´´ nu reuş eş te sătermine. Brutti vrea ş i el sămai spunăceva dar paznicul se apropie de ei ş i anunţ ăsec. - ´´ Vizita s-a terminat . . . hai . .´´ Iancu se ridicăgreu, îş i îmbrăţ iş eazădin nou prietenii, cu lacrimi în ochi ş i fărăsămai spunăun cuvânt îş i urmeazăpaznicul. Ajuns înapoi în celulă , se trânteş te pe prici; un plâns nervos ş i în acelaştimp binefăcă tor îl cuprinde. În cele din urmăadoarme, dar nu înainte săfacăceva ce na fă cut niciodată . Se aş eazăîn genunchi, împreuneazămâinile spre rugă ciune ş i mulţ umeş te lui Isus căa scă pat de spânzură toare ş i cere ajutor. Acest gest îl liniş teş te ş i-i dăo razăde speranţ ă . Numai Brutti ş tia adevă ratul motiv al încarceră rii lui Iancu. Sinan Paş a a căutat săl impunăvoevod în Moldova în locul lui Petru ªchiopul, dar se lovi, ca ş i în alte dă ţ i, de Socoli. Alexandru al Valahiei a murit iar în locul să u a fost numit fiul său Mihnea, încăcopil, sub etropia mamei sale Doamna Ecaterina, numitătot în urma insistenţ elor lui Socoli, care în felul acesta îş i ară tăprietenia faţ ăde familia domnitoare ş i pe de altăparte îş i asigurăliniş tea celor douăţ ări de unde veneau

103

venituri grase. Cei doi fraţ i domnitori, Petru ªchiopul în Moldova ş i Mihnea prin mama sa erau fricoş iş i docili faţ ăde stă pânii lor. Petru ªchiopul nici măcar nu îndră znea săcrâcneascăîn faţ a orică rui turc, indiferent ce rang avea. Plăteş te tributul regulat, ba mai mult decât atâta, îi trimitea chiar lui Socoli din când în când un tribut personal, fă răş tirea sultanului ş i foarte pe ascuns, în aş a fel ca nimeni sănu afle. Toţ i care veneau la el din partea vizirului erau bine primiţ i, acoperiţ i cu daruri ş i înconjuraţ i cu cea mai mare atenţ ie. Când a fost Bartolomeu Brutti într-un rând în Moldova a fost foarte suspectat ş i toate miş cările i-au fost controlate ş i comunicate cu multăgrije lui Socoli. ÎnsăPetru este în continuare hârţ uit din ce în ce mai mult de aceş ti fraţ i Potcoavă , a că ror jalbe la poartănu se mai termină . Unul dupăaltul vine în Moldova să -i ia scaunul, dar toţ i au fost pe rând omorâţ i. Ba Constantin a fost chiar dus la Constantinopol ş i plimbat într-o cuş căînainte săfie ucis. Dar toate aceste maş inaţ ii n-au putut fi ţ inute mult timp în secret, ajungând pânăla urmăla urechile sultanului, aranjat dealtfel de boierii din Moldova, cari nu pierdeau nici o ocazie săvinăcu fel de fel de pâri la poartă. Nu mergeau la Socoli, cunoscând legă turile acestuia cu Petru, ci mergeau direct la Sultan, înfruntând toate riscurile ce ar fi putut decurge din asta, dacăSocoli ş i-ar fi pus mintea cu ei. Amurat era din ce în ce mai scârbit de situaţ ia din Moldova ş i marea greş alăa lui Petru ªchiopul a fost căs-a încrezut prea mult în influenţ a lui Socoli, neglijând ambiţ iile de a avea cât mai mult aur ale sultanului, acest harpagon al secolului 16, care a strâns averi peste averi în haznaua de sub camera lui de dormit, mergând serile săînoate în gră mezile de aur, bucurându-se ca un dement. Socoli ş tia toate acestea, dar în ultimul timp, încrezându-se în viclenia sa, nu prea că uta sămai încuranjeze aceste veleităţ i demente ale stăpânului său, ceeace fă cea în ultimul timp din plin Sinan Paş a. Galbenii daţ i de Iancu cu ocazia vizitei au fost daţ i acolo, luând drumul întunecos al haznalei împă ră teş ti. Boierii din Moldova ş i Valahia lui Mihnea continuau în acest timp săuneltească împotriva voevozilor lor, nu atâta pentru căaceş tia ar fi fost împotriva lor, dar aş a le era obiceiul de la o vreme încoace, mai ales căPetru este un blajin ´´ boierilor le era ca un pă rinte ş i la mare cinste îl ţ ineau ş i din sfaturile lui nu ieş eau. ºă rii era apă rarea, pe săraci milostivia, mă năstirii miluia, cu vecinii bine vieţ uia, giudecata cu blândeţ e o fă cea, ş i nu era a zicere cănu e harnic de domnie, zice cronicarul, iar altul zicea că´´ este un ochi galeşş i înfăţ iş are frumoasă, ară tându-se destoinic în domnie ´´ . Dar totuş i nu a fost lă sat în pace, nici de fraţ ii Potcoavăş i nici de boierii pe care în mare cinste îi ţ inea. Chiar aceş tia mergeau mereu la poartăcu fel de fel de pâri împotriva voevodului lor. Unii voiau domni din preajma lor, alţ ii erau plătiţ i de cei care voiau domnia ş i atunci toţ i aceş tia se strângeau grupuri, grupuri ş i unelteau ş i nu rareori că deau din capetele, bună oarăcum a fă cut Mircea Ciobanul, voevodul Valahiei ş i soţ ul Kiajnei, care a pus săfie tă iaţ i la un ospă ţ

104

aproape două sute de boieri. I-a chemat mai întâi din pribegie, jurând pe toţ i sfinţ ii că -i iartă , cădoreş te săse împace cu ei, ca apoi să -i taie ca pe niş te oi. Se spune că sângele a curs ş iroaie din sala tronului palatului de la Bucureş ti, iar vaietele se auzeau pânădeparte. Unii care au reuş it săfugăau fost urmă riţ iş i tă iaţ i pe drum în vă zul tuturora. Aş aş i acuma la Stambul, a venit o delegaţ ie numeroasăde boieri din Moldova cu o nouăpârăîmpotriva lui Petru, ce se referăla ultima încălcare a hotarelor ţ ării de către cazacii ultimului Potcoavă . Boierii l-au că utat ş i pe Iancu dar negă sindu-l ş i aflând de la Nicola unde este, au renunţ at ş i nici nu au intervenit pentru el. Au totuş i o întrevedere cu Bartolomeu Brutti la Doamna Kiajna acasă . Aici s-au pus la punct toate amă nuntele în cazul căPetru era mazilit ş i Iancu numit în locul său. Din acest punct de vedere Iancu are noroc, fiindcăîn afarăde el nu este nimeni la acel timp la Stambul care sărâvneascăla scuanul Moldovei, pe când scaunul Valahiei are o mulţ ime de pretendenţ i, printre care unul Petru, fiul lui Pă traş cu cel Bun care a venit la recomandaţ ia Veneţ iei ş i al Caterinei de Medicis, iar un medic din Galata originar din Lombardia, Berbardo Rosso, care se agita la Stambul, ţ ipând în toate pă rţ ile căel este unul din fiii lui Neagoe Basarab însă ş i, cănimeni nu ş tie asta decât ş apte boieri pe care i-a adus la Stambul ca săjure căcele spuse de el sunt adevărate, dar în afarăde jură minte cei ş apte boieri au venit ş i cu câte zece mii de galbeni, argumente mult mai convingătoare pentru Sinan Paş aş i Siavuş , decât orice jură mânt, dar Socoli a interceptat ş i aceastăîncercare a boierilor români, atât ai medicului cât ş i cei veniţ i împotriva lui Petru, dintre care unii au fost bă tuţ i cu ciomegele în piaţ ăiar alţ ii trimiş i la galere. Bernardo Rosso însăa fost mai viclean, s-a prezentat imediat chiar lui Socoli împreunăcu jură torii care au scăpat, ajutat de Mihail Cantacuzino ªeitanoglu, dar nu are succes, medicul impostor fiind azvârlit în celulele de la Edi Cülé, iar câţ iva din oamenii săi tă iaţ i. Astfel încăodatăfamilia Mircii Vodăa învins, nu atâta căerau descendenţ i din Vlad ºepeşş i Elena Corvin, ci datorită faptului căargumentele sunătoare au fost mai puternice. În timp ce evenimentele se precipităatât în Moldova cât ş i la Constantinopole, Iancu zace fărănici o posibilitate de a se afirma, în neagra Edi Cülé; este disperat la culme. Ca săse poatămenţ ine cât de cât primeş te din când în când ceva alimente de la sora sa Kiajna ş i Brutti, o favoare câş tigatăprin intervenţ ii sunătoare. Brutti în schimb se ţ ine în umbră , fiindcănu voia săaparăcăsusţ ine un deţ inut de la aceastăînchisoare. Un singur cuvânt al puternicului vizir l-ar fi pierdut. Totuş i pentru a nu părea în ochii lui Iancu ca un trădă tor al cauzei comune, îi scrie în una din zile o lungăscrisoare prin care îi explicăpe larg situaţ ia, ceeace îi face disperarea ş i mai mare, fiindcăîş i dăseama căacuma mai mult ca oricând nu va ajunge la nici un rezultat atâta timp cât acest Socoli va sta în vârful piramidei ş i nici nu va putea sămai vadăvreodatălumina zilei, ceeace era

105

ş i mai dezolant. Încheieturile i s-au umflat din nou, are dureri feroce, deabea se mai poate miş ca, fiecare pas fiind un chin. A ajuns slab ş i galben la faţ ă, mâncarea nu-i prieş te ş i pedeasupra are ş i o durere cumplităla stomac, ceeace îl face săzacă zile în ş ir pe scândurile din lemn acoperite cu un strat subţ ire de paie vechi ş i murdare, fă cute aproape praf, în compania ş obolanilor care să reau noaptea peste el. Nu primea nici un fel de ajutor medical. Numai o singurădatădeţ inuţ ii au fost vizitaţ i de un fel de medic, dar nu pentru a-i vindeca, ci pentru a vedea care din ei sunt buni pentru exterminat, fiind incapabili de a mai fi socotiţ i în rândul oamenilor. Unii zăceau aici de ani de zile, uitaţ i de cei care i-au adus, ceeace Iancu ş tia, lucru de care îi este teamămai mult ca orice, dar totuş i el se bucurăde o favoare mai aparte. I se dăvoie săse plimbe din când în când în curtea mare din mijloc, în care a fost azvârlit cu ani în urmăcând a sosit pentru prima oarăla Stambul. În una din zile vede într-un colţun om încăbine îmbrăcat care stămai retras. Dupăcum ară tau hainele puteai să-ţ i dai seama cine este mai vechi ş i cine a venit mai de curând. Iancu care umblăţ inându-se de pereţ i, se apropie de omul care i-a atras atenţ ia ş i intrăcu el în vorbă . Aflăastfel căeste medicul Bernardo Rosso din Galata care a fost azvârlit la închisoare fiindcăa uneltit împotriva lui Mihnea, fiul lui Alexandru, pretinzând căeste direct descendent din marea famiulie a Băsă rabilor, întemeietorii ºă rii Munteniei. Este înconjurat de câţ iva boieri cari au scă pat de măcel, jură tori de-ai lui, oameni bă rboş i, distinş i, îmbrăcaţ i în haine boereş ti dar zdrenţ uite din cauza loviturilor la care au fost suspuş i, cari se lamenteazătot timpul. Iancu îl întreabăîn româneasca lui stricată. - ´´ Sunteţ i din Moldova . . . ? ´´ Rosso se uitămirat la el ş i îi ră spunde tot pe o româneascăstricată, dar cu accent italian. - ´´ Siamo di Valachia . . . adeca ei . . . ´´ aratăspre grupul de boiari . . - ´´ sono din neamul Basarabilor, capito ? . . . prinţ ii care au domnit acolo . . . ´´ - ´´ Nu prinţ i mă ria ta . . . la noi se spune voievod . . . ´´ spune unul din boierii mai mici. - ´´ Prinţ , voevod, tot una . . . ei au giurato che io sono din familia Basaraba . . . ş i cane de Socoli m-a bă gat aici . . . ´´ spune el plin de mânie, dar în acelaştimp în jurul său se face loc. Toţ i cei care aveau voie săse plimbe prin curte ş i s-au strâns în jurul lor se întorc ş i pleacăcare poate mai repede, auzind cum numeş te Rosso pe marele Socoli. Dacăar fi auzit un paznic aceasta ar fi însemnat moarte sigură. Iancu însănu se depă rteazăfiindcăeste curios săse informeze ş i apoi nu este nici un paznic prin preajmă . - ´´ Înă lţ imea voastrăa dat ceva . . . ? ´´ întreabăIancu curios. - ´´ Cinquanta mille galbeni . . . pe care i-a luat, apoi m-a bă gat aici . . . ah . . . mamma mia, mamma mia . . ´´ ridicămânile spre cer. - ´´ Dece n-aţ i dat vizirului Sinan Paş a . . . ? ´´ întreabăIancu naiv. Rosso se uită mirat la el ş i cu un surâs pe buze ră spunde.

106

- ´´ Ala non posso nici cât un paş ăcu una coda . . .´´ pe figura sa se poate citi dispreţ ul ş i-l lasăpe Iancu singur, ducându-se la ai lui. Dar în acelaştimp poarta mare a curţ ii se deschide ş i o droaie de paznici voinici îş i fac apariţ ia, cu bice în mâini, gonind pe nenorociţ i spre celule. Niciunul nu se opune, dar loviturile cad cu sete pe spină rile lor slă bite, lă sând dâre de sânge; se aud gemete ş i toţ i se înghesuie care mai de care spre ieş ire ca săscape de loviturile să lbatice. Iancu a că pătat ş i el una pe spinarea sa, parcăl-a spintecat cu un cuţ it aş a o durere a simţ it, ca o arsură . Cu toate acestea, revenit în celulă , simte parcăcăaerul curat l-a mai refă cut puţ in. Este extrem de slă bit din cauza mâncă rii pe care de multe ori nu o putea înghiţ i, dar pâinea o mâncă , iar din când în când câte un blid de linte negre, ceva mai gustoase ca lă turile din restul zilelor. În zilele urmă toare Iancu se frământăpeste măsurăpentru cei cincizeci de mii de galbeni pe care i-a dat lui Sinan Paş a degeaba, cam scump plătităpuş căria. Merge din greş alăîn greş alăş i asta pentrucănu l-a ascultat pe Bratolomeu Brutti ş i s-a luat dupăsora lui Doamna Kiajna. Începe chiar s-o urascăpe aceastăfemeie cu privirea rece care nu vorbeş te decât despre domnie ş i copiii ei. Mai ales de când ia murit fiul cel mic, Petru. Totuş i, ea îl ajutăîn felul ei, are relaţ ii mari ş i se agită, l-a fă cut cunoscut la curtea imperială , la Sinan Paş aş i peste tot unde merge numai de el vorbeş te. În fond ş i asta contează , gândeş te el de fiecare datăcând îi vin în minte încercă rile sorei lui de a-l ajuta, dar tot atât de repede îi revin gândurile rele, ori de câte ori se gândeş te la situaţ ia lui disperatăde acuma. Numai să nă tatea să -l ţ ină, ori dacănici pe asta n-o mai are, atunci toate intervenţ iile ş i banii nu mai fac douăparale. Astfel timpul trece ş i Iancu îş i face un obicei, fă când fel de fel de programe cum va domni, cum va scoate banii pe care îi datorează, dar mai ales cei cu care va tră i pânăla adânci bătrâneţ e, dar cum este mai întotdeauna, socoteala de acasănu se potriveş te cu cea din târg. La ai să i nu prea se gândeş te, fiindcăo considerăpe Maria ca pe o proastăoarecare ş i pe copii ca pe niş te fiinţ e bune doar de ză log pentru garanţ ia domniei sale. Alexandru este destul de mare ş i poate foarte bine să îndeplineascăacest rol, dacăi se va cere aş a ceva, ş i i se va cere fă răîndoială. Maria însădevenise dupăplecarea soţ ului ei neliniş tită, fiindcănu primeş te nici o veste de la el. A scris mai multe scrisori, dar la niciuna nu a primit răspuns. Îi scrie ş i Kiajnei care nici ea nu are chef sără spundă , îi pare ră u căevenimentele au luat o asemenea turnură, iar pedeasupra ş i-a atras ş i ura vizirului Socoli care a aflat de vizita de la Sinan Paş aş i mai ales de suma de galbeni dată . Cu toate căDobra fă cea parte din haremul imperial, Socoli făcu ce fă cu, de i se fixăKiajnei un fel de domiciliu obligatoriu. Putea primi vizite ş i săcorespondeze, dar era păzităzi ş i noapte. Lafel a păţ it ea ş i pe timpuri când a fost sugrumat soţ ul ei Mitcea

107

Ciobanul, voevodul Valahiei ş i era cât p-aci să-ş i piardăş i ea capul, dacăgalbenii nu ş i-ar fi spus cuvântul. Dar nu numai ea decă zu oarecum din favoarea palatului, pânăş i Bartolomeu Brutti se ascunde în palatul lui Sinan Paş a de frica lui Socoli. În orice caz acolo este în siguranţ ă , nu ar fi îndrăznit el să -ş i trimităoamenii chiar în casa celuilalt vizir. Duş mănia Socolului este foarte periculoasă , fiindcănu se dă dea în lă turi de la nici o cruzime. Nu odatăau avut loc execuţ ii în pieţ e, în prezenţ a sa, în faţ a mulţ imii, spectacol dealtfel preferat de el. Vizita Kiajnei ş ia lui Brutti împreunăcu Iancu la Sinan Paş a a provocat la acest hain de vizir o reacţ ie teribilă , dar totuş i simţ ind ascensiunea colegului să uş i prietenia Doamnei Kiajna cu sultana Validé, n-a mers pânăacolo încât să -i ucidă , iar faptul căIancu nu a fost asasinat a fost trecut cu vederea, ş tiindu-l protejatul ş i fratele Kiajnei. Sinan Paş a la rândul să u ş tie de toate acestea, dar nu reacţ ioneazăpe faţ ăci lucreazădin umbră . ªi-a atras cu galbeni mulţ i câţ iva oameni din anturajul duş manului să u Socoli, aflând astfel tot ce se pregă teş te împotriva protejaţ ilor să i. Sultanul Amurat III nu a fost informat de aceastăintrigă rie, amândoi vizirii neavând nici un motiv ca acesta săafle ceva. Lupta se dănumai între ei doi, fiecare cu puterile sale. Deci, deocamdatănu era nimica de fă cut. Kiajna scrie fiicei ei Dobra, fă răa obţ ine o audienţ ăla sultan. Deci, cel mai bun lucru era săse aş tepte, săse vadăce curs vor lua evenimentele. La palat circulau fel de fel de zvonuri, cum căSocoli ar fi pe punctul săcadăîn dizgraţ ie, că -ş i face de cap, că lui Amrat nu-i plac ifosele fostului sfetnic al tată lui său ş i deci era bine de aş teptat. Oricând se puteau precipita evenimentele, deoarece toate acestea trebuiau săaibe la un moment dat un deznodământ. Socoli a fost unul din viziri care a stat foarte mult în aceastăfuncţ ie, spre deosebire de alţ ii care că deau repede în dizgraţ ie, câteaodatăchiar în urma unor vini imaginare, numai aş a ca săse scape de ei. Iancu în schimb putrezeş te între zidurile groase ale închisorii, fă rănici o speranţ ăde scă pare, deocamdată.

108

Capitolul 9 în care familia ş i prietenii se luptăsă-l scoatăpe Iancu de la Edi Cülé La Prasonissi este mare agitaţ ie. Nicola ş i-a luat inima în dinţ iş i a scris toată povestea Mariei, care în urma sfatului fiului ei Filip se hotă reş te săplece la Constantinopole, unde sperăsăafle ceva, cu toate cănu avea prea mari legă turi. Plecarea are loc chiar peste câteva zile. Ca sănu că lă toreascăsingură , îl ia cu ea pe Filip, fiul ei mai mare. Drumul dureazădouăzile, iar într-o duminecăajunge în marele port al capitalei imperiului. Dupăspusele lui Nicola gă sesc destul de uş or locuinţ a lui Iancu. Aici totul este în cea mai desă vârş itădezordine. Servitorii îş i fac de cap, au furat chiar o pungăcu bani pe care Iancu a uitat-o din cauza ză păcelii la plecare. La sosirea Mariei cu Filip parte din servitori au fugit de frică, iar ceilalţ i i s-au aruncat în genunchi cerând iertare. Nicola s-a mutat în altăparte ş i n-a mai trecut pe aici. Nu voia săse spunăcăa luat parte la jaful de acolo. Dar, cum Maria este o fire blândă , nu dăcurs nici unei plângeri ş i nici Filip. Dupăce

109

sunt toate puse în ordine, mama ş i fiul se instaleazăîn casă. Filip pune socotelile care au ră mas în ordine, plă teş te chiria, datoriile menajere ş i expediazămare parte din servitori pe cari îi plă teş te bine. Apoi dupăce toate au fost aranjate, merg amândoi la închisoarea Edi Cülé săse intereseze de soarta lui Iancu. Cererea de a-l vizita a foat aprobatănumai dupăce s-a dat un peş cheşsubstanţ ial chiar directorului închisorii. Sunt introduş i în aceeaş i salăîn care a decurs vizita Doamnei Kiajna, iar un paznic merge să-l aducăpe Iancu. Când uş a celulei se deschide el tocmai terminase cei o sutăde paş i, dupăce mâncase bucata neagrăde pâine. - ´´ Ieş i . . . ´´ îi ordonăpaznicul ş i el îl urmeazădocil fă răsă-i mai pese la ce se va întâmpla ş i unde este dus. Umblăclă tinându-se pe lungile coridoare, se opreş te din când în când, încheieturile îl dor ş i pe nesimţ ite se pomeneş te în marea salăcare ia devenit familiară . Credea mai întâi căo s-o vadăpe Doamna Kiajna cu Bartolomeu Brutti, dar bucuria îi este cu atât mai mare când o vede pe Maria cu Filip. Câteva îmbră ţ iş ă ri ş i lacrimi din partea femeii care îş i vede soţ ul, tată l copiiilor ei ş i o strângere caldăde mânăpentru Filip. Întrevederea este dramatică, Iancu vorbind aproape fă răîncetare despre ziua când va deveni domn, spre marea disperare a Mariei ş i a lui Filip, cari au sperat căi-au trecut aceş ti gărgăuni. Apoi povesteş te despre tot ce a pus la cale în strâmta sa celulăş i se bucurăde hainele ş i alimentele ce i-au fost aduse cu permisiunea de a le putea lua. Maria nu a putut săi dea prea multe informaţ ii, fiindcănu a avut timp săvadăpe nimeni, nici mă car pe Kiajna, primul lucru pe care l-a făcut era săvinăsă-l viziteze. Din nou apare paznicul care anunţ ăsfârş itul vizitei, fiind adus înapoi în celulăunde începe să mă nânce cu poftădin alimentele aduse, ceeace acuma îi face o bucurie mai mare decât o numire de voevod. A doua zi Maria începe cu vizitele. Prima este Kiajna, care neş tiind căa avenit se bucură . O asigurăcăpânăla următotul va ieş i cu bine ş i o roagăsănu alerge pe nicăieri pentru a nu strica ceeace este în curs. Peste câteva zile soseş te ş i Bartolomeu Brutti care îş i cere scuze cănu i-a informat mai de mult de cele întâmplate, sub pretextul cănu a voit să -i sperie atâta timp cât totul este numai un provizorat. Dealtfel veş tile de la palat se precipită , intrigile devin din ce în ce mai ascuţ ite ş i înfruntarea vizirilor luase o asemenea amploare încât câte ceva a ajuns chiar la urechile lui Amurat. Spre fericirea sa, Iancu capă tăpermisiunea ca din când în când să -ş i poatăvedea soţ ia, care vine aproape mereu însoţ ităde Kiajna. De fiecare datăochii îi lunecă asupra pachetului cu mâncare în timp ce femeile îi vorbesc, gândindu-se la bună tăţ ile ce se aflăacolo, pe care le va devora în celulă . Ajunsese în aş a hal încât problema foameni îl preocupăaproape în egalămăsurăcu cea a numirii ca domn

110

în Moldova. În timpul fiecă rei vizite se discutădespre situaţ ia de la palat, care deocamdatăeste destul de sumbră , dar totuş i cu perspective de viitor. Cu toate că veş tile nu erau prea bune pentru el, totuş i moralul să u este mai ridicat, mai ales de când ş tie căMaria are grije de el. Kiajna în schimb primi o veste care îi umple inima de bucurie. Marele ei duş man, cel care a contribuit la scoaterea lui Petru din scaunul Valahiei, Mihail Cantacuzino ªeitanoglu, a fost spânzurat tocmai de prietenul său Socoli ş i chiar din ordinul lui Amurat al III-lea, marele padiş ah, atotstă pânitorul, fiind acuzat de tră dare, fiindcăa încasat sume mari de bani de la voevozii din ºă rile Româneş ti, sume ce s-ar fi cuvenit cicăsultanului. A fost pârât, nu se ş tie de cine, chiar la sultan ş i Socoli nu a avut încotro. Pentru poziţ ia sa proprie era de preferat să-ş i sacrifice prietenul cel mai apropiat ş i devotat; de, o tempora, o mores. Se spune căla toate acestea ar fi contribuit Sinan Paş a, având în vedere efectul fulgeră tor pe care pâra a avut-o. Bătrânul Crésus a fost pur ş i simplu spânzurat ca cel din urmăborfaşş i nu i s-a rezervat strangularea aş a cum sar fi cuvenit unui om de rangul să u. Bucuria Kiajnei este extrem de mare, în fine a scăpat de un duş man de moarte, din cauza căruia nu putea face nici o miş care. Orice voia săîntreprindăera observat de oamenii Cantacuzinului ş i transmis lui Socoli. Dealtfel, peste câteva zile a observat căsentinelele care o pă zeau au dispă rut din preajma palatului ei, semn că i-a fost redatălibertatea deplinăde miş care, iar la numai alte câteva zile se pomeni cu Cristofor Brutti, fratele lui Bartolomeu, cu care are o convorbire, informând-o despre noută ţ ile din palat. El circulămult prin aceste locuri, fiindcăeste dragomanul Veneţ iei pe lângăPoartă . Bartolomeu în schimb continuăsănu se arate, stând în continuare la Sinan Paş a săse fereascăde mânia lui Socoli, care a devenit ca turbat de când a fost obligat să-ş i spânzure prietenul care îl alimenta cu sume mari de galbeni. Iancu aflăpeste câteva zile vestea cu ocazia vizitei Mariei, dar aceasta nu-l afecteazăprea mult, el neavând absolut nimica comun cu acest Cantacuzino ş i nici nu a avut vreaodatădeaface cu el, totuş i se bucurăcăsora lui a scă pat de un duş man ş i se va putea ocupa în fine în voie de el. Maria ş i Filip continuăsă -i aducăde-ale gurii, ceeace l-a mai pus pe picioare; nu mai este atât de slab ş i galben. Este mare lucru săai pe cineva apropiat în care săte poţ i sprijini, gândeş te el, ş i parcăo uş oarăpă rere de ră u se strecoarăîn sufletul său, în fond însăaş a este firea lui ş i pentru el acest fel de comportament faţ ăde familie nu este nimica ieş it din comun, aş a că. . . . Dar cu toate acestea, încheieturile îl dureau în continuare aş a de tare cădeabea le mai poate miş ca. Totuş i norocul le surâde în ultimul timp. Evenimentele senzaţ ionale veneau unul dupăaltul. În toamnăîn întreaga închisoare se ră spândeş te ca fulgerul o veste teribilăpentru unii ş i bunăpentru alţ ii, asasinarea vajnicului Socoli de că tre un

111

bufon din anturajul să u. În locul să u fu numit unul Mustafa, care nu avea nici pe departe puterea ş i prestanţ a predecesorului să u, mai ales datoritălui Sinan Paş a care a ş tiut săprofite imediat cât se poate de bine de situaţ ia creată. Se vorbea în culise căel ar fi avut legă turi cu bufonul asasin, dar nimeni nu ş tia precis ce s-a petrecut în realitate ş i care a fost cauza acestui omor. Dealtfel bufonul a fost gă sit mai târziu înecat în Bosfor, fă răjudecată . Vestea s-a ră spândit ca fulgerul în întregul imperiu Ottoman, dar mai ales în Valahia ş i Moldova, unde familiile domnitoare ale lui Mihnea ş i Petru au primit-o ca un tră znet. A dispărut persoana cea mai înaltădupăsultan care îi suţ inea pe lângăpoartă. Mihnea fiul Alexăndrii domnea deabea de un an de zile în Valahia sub epitropia mamei sale Ecaterina, sprijinităde un corp puternic de boeieri, oameni bogaţ i ş i foarte influenţ i, care la nevoie dispuneau chiar de armată . Nu odatăvoevozii s-au folosit de ei pentru diverse scopuri. Însăş i Doamna Kiajna a apă rat tronul fiului ei Petru dupămoartea soţ ului ei Mircea Ciobanul, cu ajutorul micilor armate ale boierilor care îi erau credincioş i. Doamna Ecaterina este sprijinităde familiile Golescu ş i Ră ş canu, precum ş i Danciu postelnicul. Situaţ ia le convenea, fiindcăEcaterina fiind femeie, este destul de uş or de influenţ at ş i nu numai atâta, ea este oarecum sub tutela acestora, având în vedere căs-a mers atât de departe încât i s-a interzis săcorespondeze în limba greacăcu sora ei Marietta, care se aflăîntr-o mă nă stire din Murano, trebuind să-i scrie numai în limba română, interdicţ ie dealtfel lipsităde sens, deoarece în ultima instanţ ăanula orice posibilitate de a intra în legăturăcu ea, femeile acestea vorbind greceş te de acasă ş i însă ş i Ecaterina ş tie foarte puţ in limba ţ ării în care domneş te. Boierilor le era teamăca Ecaterina sănu caute prin sora ei săunelteascăîmpotriva lor, dorind să -i cenzureze scrisorile, ei neş tiind greceş te. Dar Ecaterina nu s-a lă sat prea mult intimidatăş i pe ascuns a dus o foarte intensăcorespondenţ ăcu sora ei, bineînţ eles în limba în care puteau săse înţ eleagă, greceasca. Chiar a doua zi dupăasasinarea vizirului apă ru pe scena pretendenţ ilor un anume Petru, care purta în urechea stângăun cercel din care cauzăi se spunea Petru Cercel, un fiu al lui Pă traş cu cel Bun, care cerea cu insistenţ ăscaunul lui Mihnea. El tră gea sforile mai de mult, dar de frica Socolului nu a îndră znit niciodatăsăiasă prea mult la suprafaţ ă. Iancu aflăprin Maria căacest Petru a sosit ca exilat în insula Rodos la scurt timp dupăplecarea sa de acolo. A venit cu o micăcurte, formatădin câţ iva boernaş i care îl susţ in, precum ş i de un secretar italian. Acest Petru este un om înalt, frumos, bine legat ş i mai ales foarte inteligent. Vorbeş te bine turceş te, greceş te, franţ uzeş te ş i italieneş te, foarte cultivat pentru aceste vremuri. ªi-a petrecut câţ iva ani la curtea Ecaterinei de Medicis, precum ş i în Italia la Ducele de Toscana. Nicola s-a înapoiat special în insulăca să -l primeascăpe

112

noul venit, să -i facărost de cele trebuincioase, dar acesta nu avea nevoie pentru trai de creditori mă runţ i cum a avut Iancu, fapt pentru care Petru sa purtat distant faţ ăde grec, ceeace l-a determinat săvinătot la Iancu unde continuăsăse gudure pe lângăcel care i-a promis în ţ ara în care va domni o demnitate prin care săpoată face avere. Iancu este pentru Nicola o vacăbunăde muls, ceeace va fi de mare folos Mariei odată. Astfel se încheie bogatele evenimente care au loc în capitala imperiului Ottoman că tre sfârş itul anului 1578, an de mari suferinţ e pentru Iancu, însăde puţ in timp situaţ ia sa începe săse schimbe, în timp ce viseazăîn spatele zidurilor groase ale fortă reţ ei morţ ii, unde aflăş i de moartea duş manului să u, dar în sinea sa nu pune prea mult preţpe aceste zvonuri pe care le-a auzit la un colţde coridor, câteva cuvinte pronunţ ate de doi paznici. Kiajna în schimb se gră beş te săiasăla iveală împreunăcu Bartolomeu Brutti ş i amândoi intrădin nou în luptă , primul obiect fiind scoaterea lui Iancu de la Edi Culé. Maria îl viziteazădes ş i-l pune la curent cu toate evenimentele, ceeace îl bucurămult, umplându-l de noi speranţ e. Kiajna merge la sultana Validé, iar Bartolomeu la Sinan Paş a, ceeace avu ca efect ca peste câteva zile Iancu săfie scos din închisoare ş i dus direct la locuinţ a sa de pe malul Bosforului. De data asta ienicerii care au venit la celulăse poartărespectuos cu el, anunţ ându-l căeste eliberat din ordinul chiar a lui Sinan. Maria îl aş teaptă însoţ ităde fiul ei Filip ş i de toţ i servitorii. Nicola ş i Bernardo Borissi s-au instalat din nou la el, ară tându-ş i bucuria căstă pânul se întoarce, cum spuneau ei ca să -l flateze. Iancu, îmbrăcat în hainele lui boţ ite, pe jumă tate rupte, îi salutăpe toţ i dar nu se simte în stare săfacăvreo conversaţ ie, ci câteva zile nu face altceva decât să doarmăş i sămă nânce, îngrijit cu abnegaţ ie de soţ ia sa. Astfel, capă tăîncetul cu încetul din nou vigoarea luptei pentru tron. Schimbătoţ i servitorii, în afarăde câţ iva care i se par mai de încredere ş i scoate la ivealăcei treizeci de mii de galbeni pe care i-a pus bine înainte săfie arestat, apoi trimite un sol la sora sa cerând s-o viziteze. Dealtfel ea l-a lă sat câteva zile săse întremeze dupăaceastă perioadălungăde detenţ ie inumană . În ziua vizitei o găseş te în compania lui Bartolomeu Brutti ş i toţ i trei pun la cale o strategie întreagăpentru a grăbi numirea sa ca domn, considerând căa sosit momentul sătreacăla acţ iune. Din Moldova sosirăveş ti proaste în ceeace îl priveş te pe Petru ªchiopul. Sinan Paş a ar fi cerut sultanului îndepă rtarera sa, pe motiv căar fi provocat în toţ i aceş ti ani numai neplă ceri prin desele ră zmeriţ e ce au avut loc. Petru este un om slab, care nu voia complicaţ ii ş i tocmai de aş a ceva a avut parte în tot timpul domniei sale. În vremurile acelea bună tatea era considerată ca slă biciune ş i duş manii profitau de asta cât puteau. Dar, cu toate intervenţ iile Kiajnei pe lângăfemeile puternice din palat ş i a încercă rilor lui Bartolomeu Brutti

113

pe lângăSinan Paş a, Iancu nu are nici de data asta noroc. În afarăde faptul căa fost eliberat ş i de permisiunea de a locui permanent la Constantinopole, ceeace echivala cu ridicarea exilului, nu obţ ine nimica. Toate acestea, în primul rând că suma datălui Sinan Paş a era cu mult prea micăş i apoi Petru a trimis un peş cheş foarte tentant, format din mai mulţ i cai de rasă, ceeace îl bucurăpe vizir peste mă sură , având în vedere iubirea lui pentru cai frumoş i, de care avea destui în grajdurile sale. În noul vizir Mustafa nu se poate avea nici un fel de încredere, fiindcăeste trecut pe planul doi de personalitatea mereu crescândăa lui Sinan, iar celă lalt vizir Siavuşeste mai mult cu numele. Dupămoartea rivalului său, făcu Sinan tot posibilul săfie vioara întâia al imperiului. Merse la Amurat ş i trântindu-se la picioarele sale îi promite Persia. Îl convinge sămeargăcu armatele sale împotriva acestei ţ ări ca s-o alipeascăla imperiul Ottoman. A făcut chiar un plan foarte amă nunţ it ş i pregăti totul pentru ră zboi, apoi cere Valahiei ş i Moldovei sprijin financiar ş i economic pentru întreţ inerea armatei. Mihnea se grăbi sătrimităcele cerute, dar Petru întârzie, ceeace provoacăo oarecare enervare la palat. De atunci Sultanul se încrezu în zelosul să u vizir ş i-l aş eazăpe treapta cea mai înaltă , învestindu-l cu toate prerogativele pe care le-a avut decedatul Socoli. Odatăajuns sus, Sinan Paş a parcăa devenit alt om. Pânăş i Bartolomeu Brutti nu mai are atâta libertate săobţ inăaudienţ e, iar foş tii acoliţ i ai lui Socoli deveniră acum cei mai aprigi apără tori ai să i, aceş ti criminali, oameni plătiţ i, cărora nu le pă sa pe cine servesc, stăpânul fiind cel ce este la putere. La nevoie înfigeau chiar cuţ itul în cel că ruia i-au jurat credinţ ă , dacăacesta ar fi că zut în dizgraţ ie ş i altul iar fi luat locul. ªi oameni de aceş tia erau cu duiumul în imperiul Ottoman, mai ales la Stambul. Sinan se instaleazăîn palatele lui Socoli, îş i formeazăo curte proprie pe placul să uş i începe sătră iascăîn cel mai mare lux ş i fast, dealtfel aş a cum fac toţ i cei ajunş i pe culmi înalte. Iancu încearcăde câteva ori prin cunoş tiinţ ele sale anterioare săajungăla el, fărăajutorul Kiajnei ş i a lui Brutti, dar nu a reuş it ş i atunci se duce la acel paş ămai mic care l-a ajutat cu ani în urmăsă -l cunoascăpe Sinan, dar nici prin el nu are succes, deoarece nu umblăcu punga plinădupăel. Nu mai are mulţ i galbeni ş i deci îi sunt toate porţ ile închise. Totuş i Brutti ş i Kiajna nu-i imputăaceste încercă ri singulare ale sale, fiind în continuare hotărâţ i săducălupta în comun mai departe, dar el tot mai crede căva reuş i poate prin puterile sale, lovindu-se însăpeste tot de mâini întinse, dându-ş i pânăla urmă seama cătot prietenii să i sunt cei care îi vor aranja situaţ ia, cu toate căde atâta timp nici ei nu au avut succes. Totul ră mâne ca la început ş i ar fi bine sămai aş tepte. Se retrage deci resemnat în palatul să u, împreunăcu Maria ş i cu Filip, începând săducăo viaţ ăde soţş i de tatăvitreg, ceeace îi convine deocamdatăde

114

minune, dupăo perioadăatât de lungăla Edi Culé, mai ales având în vedere că fiul său vitreg a venit cu o sumăfrumuş icăde bani din care se duce toatătrena, ceeace îi pregă teş te o economie destul de mare. Cei treizeci de mii de galbeni îi ascunde din nou în aş a fel ca nimeni sănu mai ş tie de ei. Încetul cu încetul se împrieteneş te din nou cu Filip, aidoma ca la Rodos ş i tentaţ iile capitalei îi atrage pe amândoi la escapade nocturne, spre disperarea Mariei care vede cum se topesc banii aduş i. Se cer astfel alţ ii la Prasonissi care nu întârzie săvină, ca totul să reînceapăde la capă t. A treia oară , bă trânul prinţtatăPaleologu cere socoteală nepotului său pentru sumele cerute, dar totuş i furătrimise. Filip nu prea este dispus săjustifice cheltuelile, dar ca sănu-ş i supere bunicul trimite o scrisoare în care trecu fel de fel de cheltueli imaginare, care cicăau fost necesare pentru suirea lui Iancu pe tronul Moldovei, ceeace a prins destul de uş or. Bă trânul prinţvoia cu tot dinadisul să -ş i vadăfiica regină, sau măcar prima Doamnăa unei ţ ă ri, cădoar de asta a acceptat că sătoria ei cu acest Iancu. Dacăş i-ar fi închipuit căaceastă că să torie i-ar fi tocat averea, atunci cu siguranţ ăs-ar fi opus. Însăobrazul subţ ire cu cheltuialăse ţ ine ş i atunci este necesar ca Maria ş i Iancu săducăun trai egal cu rangul lor princiar, deci trebuiau cheltuite sume frumuş ele de bani. Raţ ionamentul acesta îl fă cu pe bătrân mai darnic ş i trimite din când sumele necesare traiului din capitală , spre marea mulţ umire atât a lui Iancu cât ş i a lui Filip. Maria nu prea pricepea ce înseamnăsăte lupţ i pentru obţ inerea acelor obiecte mici, rotunde ş i galbene care erau necesare pentru a duce un trai acceptabil ş i adecvat rangului ei ca descendentădin Împă raţ ii Bizantini. Niciodatănu s-a lovit cu capul de tavan ş i mereu a avut ce ş i-a dorit, aş a cătoate aceste fră mântări o lasăoarecum rece. Totul era ca povestea cu tronul săse împlineascăodată . Era convinsăcăodată ajunş i acolo toate necazurile vor dispare de la sine ş i se vor aranja pe viaţ ăcu toatăfamilie; deş arte iluzii, dar în necunoş tiinţ ăde cauză , iluziile ei îi dau liniş te sufleteascăş i încredere în viitor. Încănu ş tie să rmana femeie căva trebui săse lupte cu mai marii zilei pentru recă pătarea unor averi confiscat ş i căîn parte va învinge, dar îş i va pierde soţ ul, ca apoi săaibe aceleaş i preocupă ri, luptând pentru suirea fiului Bogdan pe tronul Moldovei. În schimb Bartolomeu Brutti ş i Doamna Kiajna continuăsătatoneze terenul. Toatălumea din palatul imperial este acuma ocupatăcu sforăriile care se trag pentru consolidarea lui Sinan Paş aş i de ambiţ iile sale de a dovedi sultanului că propunerea pentru cucerirea Persiei este justă , căaceastăexpediţ ie putea aduce imperiului ş i mai ales haznalei de sub camera lui Amurat cantită ţ i imense de aur, în care atotstă pânitorul Padiş ah săse poatăbă lă ci. Brutti profităş i el ş i se apucăsă facăafaceri pe picior mare cu Veneţ ia prin intermediul fratelui său Cristofor Brutti, dragomanul, iar Doamna Kiajna continuăcu uneltelile. Merge din când în când la fiica ei în haremul imperial ş i prin ea la sultana Haseki unde niciodatănu

115

pierde ocazia să -ş i prezinte fratele ca pretendent, obţ inând de fiecare dată promisiunea căla prima ocazie i se va sufla sultanului la ureche această propunere, dar garanţ ii nu se dă dură . Dealtfel ea era sigurăcăva reuş iş i pentru asta ceru în repetate rânduri ajutorul financiar al lui Brutti, care n-o refuză, dar nu la nivelul cerinţ elor. El este un om practic care cautăsăîntreţ inărelaţ ii bune cu toatălumea, aş a căde fiecare datăcând are ocazia îl face pe Iancu săş tie căel este acela care finanţ eazătotul, căorice ar fi, ră mâne cu trup ş i suflet ală turi de cauza sa, cănici o clipănu a încetat sălucreze ca săobţ inădomnia Moldovei. Dar, adevărul era căSinan Paş a are deocamdatăinteresul să -l menţ inăîn Moldova pe Petru, din motive financiare. Schimbarea de domn însemna o întârziere a plăţ ii tributului, ori acuma când se pregătea ră zboiul cu Perş ii, trebuinţ a de bani era mai acutăca oricând. Deocamdată , deci, nu era nimica de fă cut. Interese mult superioare fă ceau pe cei mari săse abţ inăde la schimbă ri neplă cute. ªi la asta contribuie cât poate Petru care face tot posibilul sătrimităcât se poate de exact tot ce trebuia, ca sănu-ş i supere stă pânii. Totuş i, cu toatăsilinţ a pe care ş i-o dă , Petru este într-o situaţ ie grea. Parte din boieri uneltesc împotriva sa, pretendenţ ii ajutaţ i de cazaci se ţ in lanţş i însă ş i securitatea sa corporalăş i a familiei devine din ce în ce mai nesigură. Mereu fugea, ca apoi sărevină , ceeace totuş i avea ca efect mici întârzieri la plata tributului că tre Poartă. Pe de altăparte el ş tia căpieirea lui Socoli îi va clă tina scaunul, cănoul atotputernic Sinan Paş a nu-l prea avea la inimăş i că -l tolera numai fiindcătrimitea chiar mai mult decât era obligat s-o facă, aş a căera sigur cămazilirea nu era prea departe. Numai săfie una blândă, fă răsugrumă ri, ci numai exil; dar pentru asta era necesar să-ş i arate cât mai mult ataş amentul faţ ăde stă pâni ş i singurul mijloc erau argumentele sunătoare, de care însănu mai dispunea atât de promt. Disperat de cererile cât mai mari ale turcilor, Petru că utăîn fel ş i chip săstrângăsumele cerute, dar nu reuş eş te din cauza hârţ uelilor la care este supus în permanenţ ă , ceeace îl supă răîn cele din urmăpe Sinan Paş a. În mare grabăfu trimis la Iaş i un capuchihaia care nu-l găsi pe Petru ş i, deoarece acesta avu ordin ca deîndatăsăraporteze despre situaţ ia din Moldova, n-a mai stat mult pe gânduri ş i se înapoie la Stambul fărănici un fel de tribut. Sinan turbăde supă rare ş i se hotă reş te sătreacăla acţ iune. Mai întât îl încondeiază la sultanul Amurat al III-lea, neîndură torul, cel care nu iartăniciodatăpe nimeni, iar cine ieş ea din graţ iile sale putea fi sigur căeste pierdut, căzut în Bosfor, sugrumat sau să -ş i petreacărestul zilelor la Edi Cülé. Era crud cu paş ii săi ş i la cea mai micăgreş alăle tă ia capetele sau îi sugruma. Amurat domnea deabea de patru ani ş i mulţ i din cei care au fost tari pe timpul tatălui său Selim al II-lea au fost sugrumaţ i. Imediat dupăsuirea sa pe tron, a pus ca cei cinci fraţ i ai să i săfie sugrumaţ i în prezenţ a sa, dar, cum era un bun mahomedan, s-a sfă tuit mai întâi cu muftiul să u care i-a spus căaceastăexecutţ ie era nu numai justădar ş i necesară pentru securitatea domniei sale ş i spre binele patriei; ce altceva ar fi putut săspună

116

sărmanul de el ? A doua zi, cei cinci fraţ i au fost înmormântaţ i ală turi de tată l lor Selim II la moscheea Sfânta Sofia cu mare pompă . Dar cu toatăcruzimea sa o venereazăpe mama lui, Sultana Validé ş i încăde când a fost sandgeac de Magnezia a avut ca principalăfavorităpe Haseki, din familia veneţ ianăBaffo. Tată l ei întreprinse o acţ iune împotriva insulei Corfu luând cu el pe fiica sa care pe atunci era copilă . Vasul lor a fost atacat de turci, fata fă cutăsclavăş i dusăla seraiul sultanului unde o vă zu Amurat care o luăîn haremul său propriu. Are cu ea o seamăde copii. La început a iubit-o foarte mult, dar sultana mamăValidé a fă cut tot posibilul să-l îndepă rteze de ea din gelozia ei de mamă , dar nu reuş i s-o goneascăde la curtea imperială. Astfel, dupăce Petru fu pârât de vizirul să u, acceptăsultanul îndepă rtarea lui de la scaunul Moldovei, însăcu condiţ ia expresăca săse găseacăimediat pe cineva care să-l înlocuiască. Kiajna auzind aceasta, aleargăla Sultana Validé ş i la Haseki, dar ca săparătoate ş i mai bune îl convoacăpe Bartolomeu Brutti cerând un împrumut de 150.000 de galbeni, sumăimensă. Mai întâi acesta se sperie, dar la insistenţ ele Kiajnei ş i mai ales la garanţ ia reînoităa lui Iancu acceptă , dar, neavând o sumă lichidăatât de mare trebuie săapeleze la negustorii veneţ iei. Odatăsuma obţ inută pă rea cătotul merge spre rezolvare. Se cere neîntârziat o nouăîntrevedere cu Sultana Validé, dar de data asta nu merse cu obiş nuitele cadouri ci cu suma de cincizeci de mii de galbeni, iar restul de 100.000 fu păstrat pentru Sinan Paş a. Dealtfel situaţ ia nu era încăprea roză, fiindcămai trebuiau cel puţ in 200.000 de galbeni pentru Sultan, sumăce nu este încă. În timp ce Kiajna se luptăsăobţ ină audienţ ele la femeile influente ale palatului, Bartolomeu Brutti aleargăîn dreapta ş i în stânga ca săgă seascăîncăcel puţ in 200.000. Iancu merge cu el peste tot, gata în orice moment săgireze, săsemneze orice i se pune înainte. Cu destulăgreutate suma fu gă sităla un grup de negustori cari aveau interese în Moldova, cari cer un fel de monopol asupra comerţ ului cu vite. Iancu acceptăorice, sub girul lui Bartolomeu Brutti ş i al Kiajnei ş i astfel întreaga sa datorie se ridicăla imensa sumăde aproape cincisute de mii de galbeni, în care erau cuprinse ş i datoriile fă cut în decursul anilor, cele fă rădobânzi. Dealtfel toate acestea trebuiau odată plă tite, dar nu din buzunarul lui ci din acel al cetă ţ enilor Moldovei. Cum se repetă istoria din secol în secol pânăîn zilele noastre.!! Kiajna pregă teş te toate pânăîn cele mai mici amănunte. Pune într-un cufă raşsuma de cincizeci de mii de galbeni, cumpă răo serie de bijuterii stră lucitoare din pietre scumpe. Toate acestea pentru a să tura aviditatea sultanei ş i nu se înş elă . La vederea comorii sultana deschise ochii mari, devenind foarte veselă ş i binevoitoare. O pofti chiar săş adălângăea, o foarte mare favoare, îi oferă dulceţ uri ş i ş erbeturi ş i pune sădefileze în faţ a ei cele mai frumoase ş i tinere

117

sclave cu care sultana se mândreş te peste mă sură . Avea un numă r mare de sclave din cele mai felurite medii ş i rase, de la circaziene, negrese, arabe ş i chiar turcoaice, toate îmbrăcate în voaluri subţ iri sub care unduiau corpurile lor frumoase ş i tinere. Unele din ele sunt întrebuinţ ate pentru plă ceri amoroase chiar sub ochii sultanei. Puterea ei asupra acestor nenorocite era discreţ ionară , absolută, putea săle vândă , săle punăla muncile cele mai umilitoare ş i la cea mai mică opunere, chiar ş i imaginară, erau biciuite cu cea mai mare cruzime. Iar dacăuna din ele îndrăznea săaibe o legă turăcu un bă rbat, fă răş tirea stă pânei, era închisă într-un sac ş i aruncatăîn Bosfor, împreunăcu cel ce ar fi îndră znit săridice ochii asupra ei. Niciodatănu i s-a făcut Doamnei Kiajna o atât de frumoasăprimire. Fetele tinere danseazăîn faţ a lor în sunetele plângăreţ e ale muzicii turceş ti, executatătot de sclave, iar altele servesc dulceţ urile ş iş erbeturile, distrând pe stăpâna lor ş i pe oaspeţ i în cele mai variate chipuri. Un timp atmosfera pare foarte plă cută , dar pe figurile fetelor se putea citi teama ş i groaza la vederea teribilei lor stăpâne. Kiajna este obiş nuităcu acest fel de petrecere ş i nu obsearvătensiunea care pune aparent, fă rămotiv, stăpânire pe sclave, ca la un moment dat, una din ele, săse aruncăla picioarele sultanei, spunând în plânsete căo alta a bă tut-o. Ca la o comandă întreaga petrecere îngheaţ ă, ochii sultanei încep săsclipeascăş i cu o voce stridentă porunci să -i fie adusăvinovata în faţ ă . Se aud ţ ipete disperate ş i plânsete în toate pă rţ ile, iar acuzata înainteazăcu capul plecat, parcăcerând iertare. Fata bătută continuăsăse vaite, zvârcolindu-se la picioarele stă pânei. Sultana se ridicăîn picioare, o loveş te pe pârâta puternic peste faţ ăş i ordonăsec săfie azvârlităîn Bosfor. La auzul sentinţ ei aceasta începe săţ ipe strident, săcearăiertare, se trânteş te la picioarele sultanei, în timp ce patru femei o ridicăpe sus, s-o scoată din cameră . Kiajna care a aurmă rit impasivăscena o roagăpe Sultana s-o ierte deoarece nu a avut o vinăprea mare ş i nu meritămoartea, apoi laudăpetrecerea, dorind săpetreacăplă cut în continuare în seara aceasta. În faţ a rugă minţ ilor Doamnei Kiajna, dar mai ales a galbenilor stră lucitori din cufă raşsultana se arată înduplecată , poruncind totuş i săfie biciuităş i astfel incidentul luăsfârş it. Petrecerea reîncepu de parcănimica nu s-ar fi întâmplat, fetele continuăsă danseze, săcânte ş i sădistreze pe Kiajna ş i pe sultana. Iar, ca săfacăatmosfera mai plă cutăş i săpregă teascăterenul, Kiajna scoate dintr-o pungăo bijuterie fă cutănumai din briliante stră lucitoare ş i o prinde de voalul sultanei, care urmă rindui cu interes gesturile, cerceteazăcu atenţ ie frumosul obiect, ca în cele din urmăsărâdăstrident, ceeace are asupra fetelor din jur un efect binefăcă tor. Ele ş tiau căscâncetul acesta însemna râs, însemna la ea culmea fericirii. Sultana se ridicăde pe sofaua pe care este trântită , merge la una din fete, o ia de mânăş i venind cu ea în faţ a Kiajnei îi zice.

118

- ´´ Este a ta, ia-o . . . ´´ fata cade în genunchi în faţ a fostei ei stăpâne ş i cu recunoş tiinţ ăîi să rutăamândouămăinile, apoi se trânteş te la pă mânt ş i îi să rută papucii. Lacrimi mari de bucurie îi curg pe obraz; acest gest însemna de fapt eliberarea din aceste locuri splendide ca decor, dar chinuitoare prin tratamentul la care erau supuse aceste fiinţ eţ inute ca niş te obiecte de plă cere. - ´´ Preafericita voastrăpersoanăeste mult prea bunăcu o sclavăca mine . . .´´ spune Doamna Kiajna, să rută nd recunoscă tor mâna sultanei, care este vă dit mulţ umităcăceeace a fă cut a bucurat-o pe cea care i-a adus atâtea daruri frumoase. Fata datăîn dar ră mâne nedezlipităpe lângănoua ei stăpână ,ş i, luând un evantai din penaj începu să -i facăvânt. Acuma gă seş te Kiajna săpunăîn fine punctul pe i . Cere sultanei o intervenţ ie pe lângăfiul ei ca săfie primiţ i în audienţ ăş i vizita luăsfârş it. Kiajna îş i strânge cele câteva lucruri de toaletăpe care le-a luat cu ea ş i sărutând poalele voalului sultanei îş i ia ră mas bun. Fosta sclavădăruităKiajnei se trânteş te în faţ a sultanei, îi sărutăpicioarele ş i smerităo urmeazăpe actuala ei stă până . O cheamăFatma, soarta, o fatătână ră, frumoasă originarădin Caucaz. Căzuse sclavăde curând ş i sultana o întrebuinţ ăpentru diverse treburi personale. Kiajna la rândul ei este bucuroasăcăîn fine va obţ ine mult aş teptata audienţ ăla Sultan; este sigurăde ea, mai ales căscaunul Moldovei este liber acuma. Mai târziu o elibereazăpe fatăcare bucuroasăpoate pleca la ea acasă, ca liberă . Iancu aflăcurând de cele discutate ş i de promisiunile sultanei Validé, ca urmare a sumei enorme date peş cheş . Rezultatele nu se lasămult aş teptate, ş i în una din zile la poarta palatului Kiajnei se prezintăun eunuc de la seraiul imperial cu o depeş ă din partea sultanei mame în care este din noi învitată , dar de data asta împreunăcu Iancu, la unul din palatele ei. Vizita urmeazăsăaibe loc chiar în să ptămâna curentă . Iancu fu înş tiinţ at grabnic ş i se gră beş te săvinăimediat la sora sa. Se pun în doi toate la punct, se stabileş te ordinea de bă taie găsind de cuviinţ ăsă -l anunţ e ş i pe Sinan Paş a de aceastăvizităprotocolară . Sultana voia săş tie pentru cine intervine ş i cu cine are deaface, dar numirea de voevod trebuia neapă rat săpoarte ş i iscălitura vizirului, fiind bine ca acesta săş tie ce se pune la cale. Firmanul de numire este întocmit de primul vizir ş i transmis tot de acesta, dar dupăce poartăş i iscă litura sultanului. În acest scop Iancu ş i Kiajna merserăchiar în seara aceea la Bartolomeu Brutti care acuma este direct interesat, mai mult ca oricând, el având o evidenţ ăfoarte clarăa tuturor sumelor ce le-a dat lui Iancu în decursul anilor, cu calculul dobânzilor la zi. El este de părere căvizirul săfie înş tiinţ at ş i promite căo s-o facăpesonal chiar a doua zi. Iancu cumpă răpentru vizita la sultanăo bijuterie frumoasă , strălucitoare, la cel mai celebru bijutier din Stambul ş i o dălui Bartolomeu s-o prezinte în dar vizirului; l-a costat aproape zece mii de galbeni, fiind bătutănumai în briliante.

119

Dupăce toate au fost pregă tite, sosi ş i ziua prezentă rii. Dis de dimineaţ ăKiajna trimite o scrisoare la palatul sultanei să -ş i anunţ e sosirea, cum era obiceiul. Primi de la ş eful eunucilor ră spuns cătotul este gata pentru ora ş apte seara. Se ş tia căîn asemenea ocazii punctualitatea este una din cheile reuş itei. Iancu mereg la ora cinci la sora sa, iar la ora ş ase ş i jumă tate porneş te alaiul la drum, aidoma ca data trecutăcând au fost la vizir. Palatul sultanei este aş ezat pe malul Bosforului, mai în afara oraş ului, în mijlocul unei gră dini imense cu plante ş i flori de toate soiurile. Ca săse ajungăla palat trabuia mai întâi travesatăo micăfâş ie de apă într-o îmbarcaţ iune poleităcu aur, care aş tepta la un debarcader. Mai mulţ i eunuci îi poftesc pe vas. Sclava care i-a fost dăruitădata trecutăs-a opus sămeargămai departe. Kiajna o înţ elege ş i acceptăsăaş tepte aici la debarcader. Dupăun mers de o jumătate de oră , ajung la un chei unde îi aş teaptăo tră surăimensă , înconjurată de câţ iva ieniceri ş i patru eunuci în livrele speciale; dupăce-i ajutăpe toţ i săse urce o pornirăla drum. Iancu ş i Kiajna nu scot nici o vorbăîn tot timpul drumului. Perdelele au fost trase de se fă cu întunerec în tră sură ; Iancu vrea săpriveascăafară ş i se apleacăca sădea perdeaua laoprate, dar simte mâna Kiajnei care îl împiedică . În fine, dupăun scurt drum tră sura se opreş te. Se aflăîn faţ a unei porţ i imense, pă zităstraş nic de o gardăde ieniceri ş i de o mulţ ime de eunuci care aleargăcare încotro, cu fel de fel de treburi. Kiajna coboarăprima, ajutatăde un ofiţ er, urmatăde Iancu, iar cei doi servitori iau cufăraş ele cu galbenii ş i juvelele ş i cu toţ ii aş teaptăordinele. Iancu priveş te în sus ca săvadăpalatul dar obsearvăcă în fond poarta nu era a unui palat, ci deschiză tura unui zid înalt de cel puţ n opt metri. Imediat sunt luaţ i în primire de un agăcare îi cerceteazădin cap pânăîn picioare din privire, iar pe servitori îi percheziţ ioneazăcu atâta abilitate ş i repeziciune cătotul se terminăîn cel mai scurt timp. Aplecându-se în faţ a Kiajnei ş i a lui Iancu, care este îmbră cat într-un caftan de boier moldovean cu blanăpe margini ş i cu tichie pe cap, aga cere să -l urmeze. Se traverseazăo curte mare, un fel de gră dinăcu arbuş ti frumos tunş iş i alei cu pietricele albe care fac un zgomot frumos când sunt că lcate. Ajungând la poarta a doua, sunt luaţ i în primire de un alt agăcu care traverseazăastfel patru curţ i, iar la poarta a cincea Iancu obsearvăcă au ajuns în fine la palatul central al sultanei mamă . Ultimul agăîi dăîn primire ş efului palatului, un turc imens cu un turban roş u aprins pe cap, cu mustă ţ i întoarse în sus ş i un iatagan mare la brâu. Iancu gândeş te căn-ar putea nici mă car să-l ridice cu amândouămânile dacăar fi încercat. Totul se petrece pânăacuma atât de bizar, încât ajunş i aici ofteazăcu toţ ii. De fiecare datăimensele porţ i prin care au trecut se deschideau parcăsingure, împinse sau trase de eunuci mici dar voinici care poartăturbane imense pa cap. La intrarea în palatul propriuzis, lucrurile se petrec altfel; Iancu cu cei doi servitori sunt poftiţ i într-o camerădin dreapta, iar Doamna Kiajna într-una din stânga ş i se procedeazăexact ca la

120

vizitele anterioare de la Sinan Paş a. Iancu este aproape dezbrăcat la piele ş i perchiziţ ionat bucă ţ icăcu bucă ţ icăde niş te eunuci foarte experimentaţ i. Servitorii au fost duş i într-o altăîncă pere din fundul să lii ş i închiş i acolo, sub pază . Doamna Kiajna este ajutatăsă -ş i scoatăvoalurile de drum, douăsclave îi spalămânile ş i picioarele ş i o stropesc cu apăde trandafir, apoi este învitatăsăbea o apă parfumatăcare îi fac respiraţ ia plăcută. Ea nu se mirăde nimica fiindcăeste obiş nuităcu acest fel de a trata pe vizitatori. Iancu în schimb nu-ş i mai revine, când totul se terminăş i se îmbracă , îş i pune ţ inuta la punct, iar cei doi eunuci îl poftesc săş adăpe un taburel scund. Imediat i se oferăo narghilea cu tutun aprins pe care el n-o refuză , din amabilitate sănu supere pe cineva. Doamna Kiajna este, imediat dupăterminarea operaţ iilor de singuranţ ă, dusăla sultană. Trebuie sătraverseze cinci odă i pânăsăajungăla ea. Toate încă perile sunt destul de mari, monoton mobilate, cu sofale în jur, cu taburete scunde ş i cu mese joase încrustate cu sidef, fildeşş i aur. Pereţ ii sunt tapisaţ i în pânzăaurie, iar uş ile sculptate ş i vopsite tot auriu. Douăsclave, care o cunosc, o duc pânăîn dormitorul sultanei. Iancu în schimb nu poate merge mai departe decât în camera în care a fost poftit, unde dacăar fi fost vă zut de sultan putea săriş te săi se taie capul pe loc, sau săfie cusut într-un sac ş i azvârlit în Bosfor. Kiajna nu i-a explicat toate acestea, fiindcătot n-ar fi priceput prea multe. Niciunui bă rbat nu-i era îngă duit să pă trundăîn harem, ci doar pânăîn aceastăanticamerăş i numai cu învoirea expresăa sultanei. Validé Sultana o primeş te cu bună voinţ ăpe Doamna Kiajna, ca deobicei, ş i ca să -i facăplă cere, pune săfie adusăfiica ei Dobra, care a intrat în haremul lui Amurat încăpe timpul cât era Sandgeac de Magnezia. Mama ş i fata se îmbrăţ iş eazăş i Dobrei îi este permis săse aş eze lângăea. Atmosfera aici este veselă, femeile sclave danseazăîn faţ a lor, sunt îmbră cate numai în voaluri subţ iri, iar trupurile lor se văd goale ş i zvelte, unduindu-se în ritmul muzicii. Alte sclave cântădintr-un fel de ghitare, muzica plângăreaţ ăa turcilor ş i ca petrecerea săfie ş i mai plină de farmec, Validé a trimite ş i dupăsultana Haseki, frumoasa împără teasăa lui Amurat al III-lea. În acest timp Iancu îş i blesteamăzilele ş i se gândeş te cu ciudăla sora Kiajna care l-a uitat aici ş i nici măcar nu i-a spus ce are de fă cut. Plictisit, se scoalăde pe taburel ş i încearcăsăiasăpe coridor, dar uş a este încuiată. Mai întâi bate uş or de tot cu degetul ară tător dar nimeni nu ră spunde. În camerădomneş te o liniş te deplină , nici o fereastrănu este ş i numai o uş e dublăş i înaltăprin care intrase. Disperat se aş eazădin nou pe taburel, tră gând ciudos din narhilea de se umple camera cu un fum înecăcios. Întru târziu uş a se deschide atât de încet încât nici nu auzi ş i un eunuc mic de staturăcontroleazănarhileaua dacă mai arde, pune pe masăo chisea cu dulceţ uri ş i o ceaş căcu cafea. Când acesta dă săplece, Iancu nu mai poate ră bda, îl apucăde mânăcu putere ş i-l întreabăîn turceasca lui stricată .

121

- ´´ Cât mai trebuie săstau aici . . . ? ´´ dar degeaba, eunucul se uitălung la el, se desprinde încet din strânsoare ş i parcănici nu i-ar fi vorbit, iese. Iancu aude cum se ră suceş te cheia în broască. Mai târziu era săafle de la Kiajna căacest eunuc era surdo-mut. Kiajna în schimb aş teaptăca petrecerea dintre femei săse înteţ ească , ca să propunăca Iancu săfie vă zut. Dealtfel Validé ş tie care este scopul vizitei. Kiajna se simte bine, mai ales fiind în preajma fiicei ei Dobra, are ocazia ş i permisiunea săvorbeascăcu ea liber, să-ş i împă rtă ş eascăimpresiile ş i gândurile. Întru târziu aduce aminte sultanei căIancu fraetele ei aş teaptăjos. Validé nu spune nimica, o ia pe nora ei Haseki, cheamătoate sclavele în jur ş i porunceş te ca toţ i cei prezenţ i s-o urmeze, apoi alaiul se îndreaptăspre odaia în care este Iancu închis, spre a fi supus la vederea unor femei. În faţ a unui perete se opreş te alaiul ş i la un semn al stă pânei doi eunuci dau în lături un panou care nu face nici un zgomot. De aici Iancu putea fi vă zut perfect, fă răca el să -ş i dea seama căeste observat. Este un fel de geamlâc ridicat spre tavan, acoperit de un voal care dăimpresia din camerăcă este o perdea decor. Camerele nu sunt la acelaşnivel iar cel care stăaici nu putea bă nui căeste observat. Sultana mamăse apropie de geamlâc, urmatăde Haseki, Kiajna ş i celelalte sclave ş i cu toţ ii îl privesc un timp pe Iancu care trage din narghilea, mănâncădulceţ uri ş iş erbeturile de pe masă. Femeile chicotesc, fă când fel de fel de observaţ ii la adresa lui, unele mai mă gulitoare, dar cele mai multe, care dacăle-ar fi auzit precis căs-ar fi supă rat ş i ar fi plecat jignit dacăar fi putut. Apoi peretele este pus la loc, tot din ordinul sultanei mame ş i petrecerea continuă pânăseara spre ora nouă, când Kiajna îş i ia ră mas bun, să rutămâna ş i partea de jos a voalului sultanei ş i pleacăînsoţ ităde fiica ei care o conduce pânăla uş a de ieş ire a salonului, mai mult nu-i era permis când stă pâna era de faţ ă, chiar pentru ea care nu-i era sclavăci noră . Încântatăde felul cum au decurs lucrurile, dar mai ales a darurilor aduse, sultana Validé a promis căva aranja audienţ a la sultan ş i că Iancu va fi în fine acceptat ca domn al Moldovei. Haseki nu s-a băgat în afacerile soacrei ei, ea având pe un alt favorit, pe Petru Cercel, dar nu pentru Moldova ci pentru Valahia. Cercel este fiul lui Pătraş cu Vodăş i al Voichii din neamul Bă lenilor, frate dupătatăcu Mihai, cel că ruia mai târziu i se va zice Viteazul, pe care Iancu l-a cunoscut la Rodos ş i care va juca un rol important în viaţ a lui Bogdan, fiul Mariei cu Iancu. Dar protecţ ia sultanei valora mai mult chiar decât cea a lui Sinan Paş a. Iancu aproape adormise în liniş tea camerei în care aş teaptă . Când uş a se deschide iar Doamna Kiajna îş i face apariţ ia sare în picoare ş i o întâmpinăcu bucurie dar ş i cu un sentiment de amă ră ciune datorităfaptului căa fost lă sat atâta timp singur. - ´´ În fine mergem la audienţ ă. . ´´ spune el bucuros, dar Kiajna pufneş te în râs.

122

- ´´ Pă i audienţ a s-a isprăvit . . ´´ auzind face o mutrămirată . - ´´ Cum s-a isprăvit . . ? . eu nu am vă zut pe nimeni în afarăde acest eunuc tâmpit. . . ´´ - ´´ Te-a văzut ş i i-ai plăcut, asta este totul ş i ajunge . . . vom merge la sultan ş i de data asta vom obţ ine scaunul mult aş teptat . . . ´´ spune ea la urmăveselă . Iancu este în culmea fericirii, uităcăa fost lă sat atâta timp săaş tepte. Ar fi vrut s-o îmbrăţ iş eze dar se abţ ine de fricăsănu se supere. Ajunş i din nou acasă, Kiajna îi povesteş te totul din fir în pă r ş i a doua zi merg ş i la Bartolomeu Brutti ca să -l anunţ eş i pe el. Dar, aş a cum se joacăsoarta cu oamenii, Iancu nu ş tie căde fapt aceastănumirea era nu fericirea lui ci pieirea lui, una tragică .

Capitolul 10

123

Domnia Nu trecurănici zece zile de la vizita ce a avut loc la harem, căKiajna primeş te o înş tiinţ are căs-a obţ inut audienţ a la Sultan. Între timp sosesc ş i veş ti din Moldova, cum căPetru ªchiopul a fost îndepă rtat din domnie din cauza certurilor interne pe care turcii nu le-au văzut cu ochi buni, care dăunau tributului care s-a plă tit de cele mai multe ori cu întârziere. Însă ş i Sinan Paş a a constribuit la aceasta ş i a pus o vorbăbunăpentru Iancu pe lângăsultan, concomitent cu intervenţ ile Sultanei Validé. În fine, Padiş ahul fu convins să -l primeascăpe acest pretendent la scaunul Moldovei care a promis ş i o mă rire a tributului. Amurat avea nevoie de bani mulţ i pentru războiul pe care îl pregă tea împotriva Perş ilor, la îndemnurile lui Sinan Paş a. Peste alte câteva zile sosi o a doua depeş ăcare fixeazăaudienţ a pentru joia viitoare. Iancu este în toate halurile ş i nu-ş i mai gă seş te locul. Aleargăîn mare grabăla Bartolomeu Brutti care îi promite un nou împrumut; dacăa intrat în horă apoi trebuie săş i joace, a învestit pânăacuma prea mult ca sărenunţ e. Obţ ine un împrumut de încăo sutăcinci zeci de mii de galbeni, de data asta cu o dobândă care dubleazăcapitalul într-un an, de, la nevoie se acceptăorice, gândeş te Iancu, mai ales căsuma îi este înmânatăîncăîn aceeaş i zi, bineînţ eles dupăîndeplinirea formalităţ ilor, o chitanţ ăş i doi martori turci influenţ i cari au ş i ei partea lor. Galbenii îi pune într-un cufă raşş i îi duce la sora sa Doamna Kiajna; nu are încredere în servitorii săi, mai ales de când a fost tră dat de cei pe care i-a adus de la Rodos, care i-au mâncat o parte din banii lă saţ i acasăcând a fost întemniţ at. Maria ş i Filip pun toate cele necesare la punct. În mare grabăsunt aduş i la Stambul cei doi băieţ i, Alexandru pentru a fi dat ca ostatec, aş a cum era obiceiul ş i Bogdan ca săfie alături de părinţ i. Bogdan este un bă iat deş tept ş i vioi, crescut de o serie de dască li ca săpoatăface faţ ăla curtea domneascăa tată lui său, iar cel mare Alexandru a fost pregă tit ca săfie ostatec. Bă trânii Paleologi s-au despărţ it cu mare greutate de aceş ti copii pe care i-au crescut ş i de care s-au ataş at. Bătrânul chiar s-a îmbolnă vit ş i nu a avut nici mă car puterea să -i însoţ eascăpânăla port. În fine, sosi ş i ziua cea mare a prezentării. Kiajna a aflat în dimineaţ a asta că firmanul de mazilire a sosit la Iaş i pentru a-l aduce pe Petru ªchiopul la Stambul împreunăcu întreaga sa familie. Dragomanul să u pe lângăpoartăa încercat să intervinăpe lângăSinan Paş a dar nu a avut succes, suma oferităde Iancu prin Bartolomeu Brutti era mai mare ş i vizirul intervenise deja pentru el la padiş ach care s-a ară tat de acord cu numirea noului pretendent. Fiind ş tiut căSinan Paş a era un duş man al predecesorului să u Socoli iar cum acesta a susţ inut pe Petru, era firesc ca Sinan sădoreascăîndepă rtarea sa.

124

Încăde dimineaţ ăIancu este învitat de un ienicer de la palatul imperial săse prezinte în anticamerele sultanului. Are ordin să -l ducăpersonal. Iancu se îmbracă în mare grabă, ajutat de Maria ş i Filip ş i pleacăînsoţ it de ienicer, fă răsăomităla plecare să -i ofere o punguţ ăcu galbeni, ceeace are un efect miraculos asupra sa, să-i schimbe cu totul atitudinea, devenind chiar amabil. Cufă raş ul cu peş cheş ul că tre sultan este dus de doi servitori. Pe drum se opreş te la Doamna Kiajna ca s-o anunţ eş i pe ea unde merge. Dealtfel ea ş tia căva merge dar nu ş tia ziua. Ienicerul este poftit în casăş i tratat aş a cum se cuvine. La ora nouăsoseş te micul grup în faţ a porţ ilor palatului imperial, o clă dire imensă, situatăîntr-o grădinăca din basme, înconjuratăde ziduri înalte ş i pă zitădin toate pă rţ ile atât de straş nic încât nici o pisicănu se putea apropia nici măcar de zidurile exterioare ale palatului celui care se intituleazăumbra lui Alah pe pă mânt, sublimul, atotputernicul ş i preafericitul padiş ah, Sultanul tuturor Ottomanilor, Amurat al III-lea, fiul lui Selim al II-lea ş i al sultanei Validé Nurbanu. Iancu este dat în primire gărzii de la poartăş i introdus într-o încă pere mobilatăcazon, cu cei doi servitori ai săi. Aici aş teaptăcâteva ore, pânăla 12 la prânz, dupăcare este preluat de un alt ienicer ş i dus într-o încă pere cu multe sofale elegante ş i mese rotunde joase în toate pă rţ ile. Servitorii sunt goniţ i iar în locul lor apar doi eunuci imenş i care îl însoţ esc peste tot ş i care îi duc cufă raş ul cu galbeni. Dupăo altăscurtăaş teptare este luat în primire de alţ i ieniceri ş i percheziţ ionat, fiind dezbrăcat pânăla piele. Aceste percheziţ ii au fost înteţ ite mai ales dupăasasinarea lui Socoli, ceeace pe Iancu nu-l mai miră, supunându-se la toate fă răsăcrâcnească ; dacăaş a sunt obiceiurile, aş a săfie, gândeş te el, dar totul nu se sfârş eş te aici, aş a cum a crezut el. În această încăpere este ţ inut alte douăore, pânăpeste ora douădupăamiază , când este vizitat de un personaj care părea căare o funcţ ie mai mare, fiind înconjurat de o seamăde ofiţ eri turci. Uitându-se mai atent la el, Iancu îl recunoaş te pe vizirul Siavuş , la care fusese cu mulţ i ani în urmă , la începuturile sale ca pretendent ş i cu care ocazie îl cunoscu ş i pe Sinan Paş a. La vederea lui se trânteş te la pământ atingând covorul cu fruntea. - ´´ Prea înă lţ ate ş i preafericite vizir Siavuş , sclavul înă lţ imii voastre văsă rută picioarele´´ ş i sărutăcu smerenie vârfurile întoarse ale pantofilor vizirului. - ´´ Scolaă-te Iancule . . . ´´ spune el pe un ton poruncitor. Iancu se ridicăîncet în picioare, evităsă -l priveascăş i într-o poziţ ie smerităaş teaptă. . . - ´´ prea fericitul ş i prea înă lţ atul Padiş ah, Alah să -l aibe în pază. . . a binevoit săte vadă. . . fii fericit căvei vedea faţ a sa luminatăde învăţ ă turile lui Alah . . . ´´ spune Siavuşpe un ton grav. - ´´ Mulţ umesc înă lţ imilor voastre pentru marea cinste care mi s-a fă cut, un umil sclav al înălţ imilor voastre, să -l pot vedea pe cel ce umblăîn umbra lui Alah . . ´´ - ´´ Pofteş te dupămine . . . ´´ porunceş te vizirul ş i întregul grup iese din încă pere, lă sându-l pe Iancu la urmă . El pă ş eş te dupăei ca cel din urmăservitor, uitându-se

125

mereu inapoi ca săvadădacăcei doi eunuci cu cufă raş ul îl urmează ; se liniş teş te când îi vede venind. Dealtfel aceş tia sunt singurii care îl urmează . Tot alaiul parcurge mai multe camere ş i de fiecare datăcând trec dintr-una, într-alta, uş ile se deschid împinse de câte doi eunuci mici cu turbane imense în cap. Se pă rea că totul se petrece în urma unei voinţ e ascunse, care fermeca totul. Iancu se simte atât de mic printre aceste mă rimi ale marelui imperiu căpoate dacăar fi fost mai slab ar fi dat bir cu fugiţ ii, dar ambiţ ia care îl roade de atâţ ia ani era prea mare ş i mai ales voinţ a săajungăacolo unde el va fi cel mai mare ş i va primi pe oameni aş a cum el însuş i este primit aici. Acest gând îi dăcuraj, urmându-i mai demn pe cei care îl duc la marele Sultan Amurat al III-lea. În cele din urmăsosesc într-o salămare, sala tronului, în fund un piedestal cu un baldachin ş i scaunul tronului, sculptat într-un lemn rar, încrustat cu pietre scumpe ş i aurit. Totul străluceş te în lumina lumână rilor ş i lămpilor de petrol care ard pretutindeni, fă când atmosfera destul de greu de respirat. Locul în care se află tronul este înconjurat de o mulţ ime de ieniceri înarmaţ i pânăîn dinţ i. Iancu este dus în unul din colţ urile sălii ş i poftit săaş tepte, în picioare. Cu toate căsunt taburele peste tot, nimeni nu se aş ează . Siavuşîl părăseş te ş i-l lasăîn seama unui ienicer de un rang mai înalt. În salăse produce din ce în ce mai mare zarvă, mă rimile imperiului intrăş i ies, servitorii aleargăcare încotro, ca la un moment dat toatălumea să -ş i îndrepte privirile spre o uş e dublăcare se dăîn lă turi, de unde apare Sinan Paş a în toatăgrandoarea sa. Este îmbrăcat în straie de gală, înconjurat de un întreg stat major. Toatălumea se dăîn lă turi, lă sându-l sătreacă , iar unii se apleacăla trecerea sa pânăaproape de pă mânt, iar alţ ii mai puţ in, fiecare după rangul său. Iancu a preferat săse arunce în genunchi ş i să -ş i lipeascăfruntea de covor; este mai bine aş a, gândeş te el, nu se ş tie niciodatăde unde sare iepurele, din ce fleacuri se pot supăra aceş ti oameni susceptibili, care au impresia căfuncţ ia lor le este conferităde divinitate însă ş iş i cătotul le aparţ ine de drept, inclusiv oamenii din jur. Nu este mai puţ in adevă rat căîn marele ş i puternicul Imperiu Ottoman earu în fruntea sa unii oameni foarte valoroş i, ajunş i acolo mai mult datoritămeritelor lor deosebite, dar pe de altăparte erau foarte mulţ i, chiar mulţ i de tot, cei care au ajuns pe o anumitătreaptăa ierarhiei de stat datorită lichelismului, servilismului, al intrigilor, care de cele mai multe ori au dus la crime odioase. Cu toate acestea puterea imperiului nu consta în ataş amentul maselor faţ ăde conducătorii lor, nicidecum, ci consta în forţ a unei armate bine plă tităş i hră nită , care avea toate drepturile ş i de cele mai multe ori dispunea chiar de viaţ a celor care ar fi îndrăznit oricât de puţ in săprotesteze împotriva stărilor de lucruri existente. Pentru a ucide nu era nevoie constituirea unui tribunal, ci condamnarea era pronunţ atădupăbunul plac al unei mă rimi dupărangul celui condamnat. În afarăde preafericitul ş i subliumul Padiş ah nu exista nimeni care

126

putea dispune suprem, cuvântul să u era lege, vorbele sale erau sacre ş i tot ce spunea era considerat ca bun ş i se executa aidoma, chiar dacăcei din jur ar fi gândit căse procedeazăanapoda. În orice domeniu s-ar fi amestecat, indiferent dacăse pricepea sau nu, aş a se fă cea cum spunea el. Nimeni n-ar fi îndrăznit să -l contrazicăsau săprocedeze împotriva voinţ ei sale. ªi acelaşlucru se întâmpla ş i cu cei mai mici, fiecare în sfera sa de activitate este un ş ef absolut; cuvintele lor erau considerate ca sacre ş i totul aplicat întocmai, bun sau ră u, asta este voia lor. În schimb foarte marea majoritate a cetă ţ enilor acestui imperiu al fricii mureau de foame, se zbăteau în cea mai neagrămizerie, fiind la discreţ ia celor puternici pe care erau obligaţ i să -i servească . Dar aceastăstare nu exista numai în imperiul Ottoman, ci întreaga omenire era în acea epocăîmpărţ ităîntre cei ce aveau ş i cei ce nu aveau nimica, pătura mijlocie fiind foarte subţ ire, din care dealtfel s-au format marii gânditori ai omenirii. Foarte puţ ini din pă turile de sus au dat ceva omenirii, din punct de vedere cultural, că ci istorie au făcut, ceeace nu se poate contesta. Iancu a devenit un fatalist, cineva care nu mai cautăsă -ş i explice anumite situaţ ii, lă sâdu-se condus de valurile soartei fă răsăfacăcea mai micăîncercare de deviere, mai ales că -ş i vede realizarea ţ elului mai aproape ca oricând, ceeace dealtfel îl va aduce la o pieire foarte puţ in demnăde un domn. Un singur semn din degetul mic al umbreu lui Alah pe pământ ş i el este sus, ce sublim, ce frumos ş i mai ales ce de ză ngănit de aur în cuferele particulare, aur stors din sudoarea celor mulţ i, al supuş ilor, aş a dupăcum un simplu gest al umbrei lui Alah pe pă mânt ş i capul se rotogoleş te pe eş afod. Sosirea lui Sinan Paş a, considerat ca al doilea om puternic din imperiu după sultan, dupăasasinarea lui Socoli, înseamnăapropierea sosirii sultanului. Lui Iancu nu-i dănimeni nici un fel de atenţ ie, fiind privit de parcăar fi fost cel din urmăservitor. Toatălumea vorbeş te, se fac conversaţ ii, se râde ş i se povestesc fel de fel de poveş ti mai vesele sau mai triste, depinzând de felul cum sunt considerate de cel care le spune. Bunăoară , unul din paş i povesteş te cu mult haz cum a pus săfie tă iate capetele la doi din servitorii să i cari au fost bă nuiţ i de dispariţ ia unei narghilele; nu voiau în ruptul capului săspunăunde au ascuns-o ş i atunci a pus săli se taie capetele, ca imediat săaparăun fiu de-al să u cu narghileaua, spunând căa luat-o în unul din chioş curile din gră dinăca sătragă câteva fumuri. Paş a face mare haz de panica care a pus stă pânire pe întreaga servitorime. Pentru ei era o poveste veselădin moment ce râdeau ş i se amuzau. La un moment dat, spre ora patru dupăamiaza, îş i fac apariţ ia o seamăde eunuci mici cu turbane mari în cap care întind covoare pe jos, de la uş a dublăde unde a

127

apă rut Sinan Paş a, pânăla tron. Toatălumea se rânduieş te dupăun anumit fel, dupămăriri ş i chiar lângăuş e Sinan Paş a cu întreg statul său major de ofiţ eri, lângăel vizirul Siavuş , iar pe mă surăce se depă rteazăalţ i paş i mai mărunţ i, dar niciunul cu mai puţ in de douăcozi. Mai întâi apar o mulţ ime de ofiţ eri ş i ieniceri care se plaseazădealungul pereţ ilor ş i în jurul tronului, pentruca imediat săapară sultanul Amurat al III-lea. Ca la o comandăîntreaga curte se aruncăîn genunchi ridicămâinile în sus, se apleacăpânăating covoarele cu fruntea. Sultanul se îndreaptăspre tron urmat de o întreagăceatăde eunuci, din care unii îi duc trena, alţ ii fă cându-i vânt cu evantaie din pene colorate, iar alţ ii duc fel de fel de obiecte pe care Iancu nu le poate distinge. Dealtfel el nici nu l-a vă zut trecând pe sultan, fiindcăn-a îndră znit nici măcar sătragăcu coada ochiului, văzând numai vârfurile întoarse ale pantofilor padiş ahului. Pe mă surăce sultanul trece, asistenţ a se ridică în picioare. De la intrare Sinan Paş a s-a rânduit în dreapta stă pânului să u iar Siavuşla stânga. Amurat se suie pe tron, se aş eazăş i ca la un cuvânt întreaga lume este în picioare. Iancu se ridicăcu greutate fiindcăîncheieturile îl dor din cauza reumatismului că pătat la Edi Culé. Îl vede pe padiş ah stând pe tron, iar în dreapta sa pe Sinan Paş aş i în stânga pe Siavuş . Cu toţ ii sunt înconjuraţ i de o mulţ ime de ieniceri care formeazăaproape un zid în jurul lor. Iancu stând în spate, se ridicăpe fârful picioarelor ca săpoatăvedea ce va urma, cum va decurge audienţ a faţ ăde atâta lume, neş tiind căde fapt toate acestea nu erau organizate numai pentru el, ci se ţ ine printre altele ş i un fel de sfat, cu care ocazie va fi ş i el prezentat ca noul domn al Moldovei. Credea căva fi introdus la sultan în audienţ ăparticularăcu care ocazie i se va înmâna firmanul de numire, dar constatăcănimeni nu i-a spus ce săfacăş i unde săstea ş i nici nu ş tia cum va fi anunţ at săse prezinte în faţ a sultanului. Sultanul Amurat al III-lea este mic de statură , cu ochi mari, nasul acvilin, buzele groase, tenul palid ş i un aer flegmatic. Poartăo barbăgen colier, mustă ţ i lungi care vin peste barbă . Are o privire drept înainte, fă răsăclipească , de parcăţ inteş te ceva în depă rtare. Pe cap poartăun turban mare, rotund, care are în creş tet o ieş iturăş i în partea stângăo mare pafta bătutăîn pietre preţ ioase care stră lucesc la lumina sutelor de lumână ri. Peste umeri are o mantie largă ,ţ esutăcu fire de aur, cu nasturi din pietre preţ ioase. Cu toate cănu este gras, îmbră că mintea îl face mai masiv decât este în realitate. Dupăce se aş eazăpe tron este servit pe o tavăcu o chisea cu ş erbet din care ia o linguriţ ăpe care o trece uş or pe limbă, servit de un turc slab cu un turban mare pe cap, apoi porunci ceva lui Sinan Paş a. Lui Iancu i se îmgheaţ ăsângele în vine, dar îş i revine fiindcăîn faţ a sultanului se trânteş te la podea un paş ă, care dupăce se ridicăîi vorbi pe turceş te atât de repede căIancu nu pricepu nici un cuvânt. Dupăasta urmarăş i alţ ii, fiecare dând parcăun raport asupra sectorului pe care îl conduce. Sultanul se aratăvă dit mulţ umit ş i de fiecare datăface un semn din mână , ceeace însemna căîntrevederea cu respectivul a luat sfârş it, dupăcare se trânteau din nou alţ ii la podea, sărutau vârfurile

128

pantofilor stăpânului ş i se îndepărtau cu spatele spre fundul să lii. Toate acestea au durat mai bine de o oră, dupăcare un ofiţ er se apropie de Iancu ş i apucându-l de mânecăîl duce în faţ a sultanului. Ajuns se trânteş te ş i el la podea, dar nu cu capul aplecat ci se întinde cât este el de lung în faţ a tronului ş i să rutăvârfurile pantofilor. Sinan Paş a care ş i el venise îl ridicăş i spune sultanului căel este Iancu din neamul Muş atinilor, căeste pretendent la tronul stră bunilor să i, scaunul fiind vacant. Dar sultanul nici nu-l priveş te, dădin cap în mod aprobator ş i ordonă sacadat săi se dea stegaul de învestire. Lui Iancu îi bate inima în piept atât de tare încât la un moment dat are impresia cănu va mai apuca săiasăde aici. Îi este teamăsănu cadămort în faţ a tronului. Auzind cele spuse se trânteş re din nou pe podea, să rutădin nou pantoful sultanului, dar nu îndră zni săspunănici mă car un cuvânt, apoi se retrage însoţ it de Sinan Paş a în fundul să lii ală turi de paş ii care au dat rapoarte. Sosit aici, ră suflăuş urat. Deodatăse sperie, îş i aduce aminte căa venit cu un cufăraşplin cu galbeni. Îl întreabăpe ienicerul care l-a condus până aici. - ´´ Fiţ i fă răgrije înă lţ ime . . . au fost daţ iş i preafericitul nostru stă pân i-a văzut . . ´´ spune el spre satisfacţ ia lui Iancu, care dealtfel odatănumit nu mai era important ce s-a petrecut cu acest cufă r. Deci totul a mers strună , acuma putea să plece în Moldova, săocupe tronul ţ ă rii pe care l-a râvnit atâta ş i pentru care a ş i suferit. Spre searăse pomeni din nou în stradă. Cei doi servitori l-au aş teptat cu multărăbdare. Ajuns acasăpovesteş te Mariei ş i lui Filip cele întâmplate ş i cu toţ ii izbucnesc în plâns de bucurie. Cu toate căMaria din neamul mare al Paleologilor va deveni în fine reginădupăvoia bă trânului ei tată , inima ei nu este împă cată . Se uităîn grădinăş i-l vede pe Alexandru jucându-se cu Bogdan, trag cu arcul; sărmanul bă iat va trebui sacrificat. Dar nu spune nimica ca sănu strice buna dispoziţ ie. Iancu se schimbăla repezealăş i fuge într-o doarăla Doamna Kiajna unde este aş teptat ş i de Bartolomeu Brutti. Prezenţ i sunt ş i delegaţ i ai boierilor moldoveni care au venit special săse închine noului voevod, aş a cum se obiş nuieş te. Deobicei aceş ti boieri veneau aici cu pâri împotriva vechiului domn dar ş i săse închine noului, ca apoi săia totul de la început, pârăimpotriva noului devenit vechiul, închinarea că tre cel nou ş i aş a mai departe. Acuma este Iancu noul voevod ş i deci persona grata, aş a căcapetele trebuie săplece în faţ a sa. Printre ei se gă seş te Iani comisul, Lupul Stroici, Iuraş cu, Golă u ş i mulţ i alţ ii pe care Iancu se va sprijini în timpul domniei. Încăde la intrare este primit cu mare bucurie ş i se poate auzi din toate părţ ile. - ´´ Săne tră ieş ti mă ria ta . . . ´´ Casa Kiajnei este ticsităde lume. Nicola ş i Bernardo l-au însoţ it pânăaici, mândri căsunt ală turi de un prinţdomnitor, dar ş i datorităfaptului căvor lua parte la împărţ irea pră zilor. Iancu are o minăveselăş i nu-ş i mai încape în piele. Parcănu

129

mai este atât de plecat de spate. Umblăcu capul sus, priveş te pe toţ i cu superioritatea rangului să u. Totuş i doreş te să -ş i arate recunoş tiinţ a pentru primirea caldăcare i s-a fă cut ş i mergând la fiecare, spune, bă tându-i prietenos peste umeri. - ´´ Săne trăiţ i boieri mari ş i domniilevoastre, aş a cum îmi uraţ iş i mie . . . să facem casăbunăş i mai ales săne împăcă m, aş a cum stăbine unor oameni de rangul nostru . . . ´´ Pronunţ ăaceste cuvinte de parcăa fost domn de o viaţ ă întreagă , fiind convins căi se cuvine respectul care se dăunui prinţdomnitor, stă pânul Moldovei ş i a tot ce se miş căîn ea. Întrevederea cu Kiajna, Bartolomeu Brutti ş i ceilalţ i boieri este extrem de binevenităfiindcăs-a pus la punct o mulţ ime de amă nunte în legă turăcu venirea sa în ţ ară . Nu fusese niciodatăacolo ş i voia săafle cât mai multe despre ea, mai ales săş tie ce se mai petrece prin meleagurile Moldovene. Astfel a fost informat cătoţ i fraţ ii Potcoavăau fost îndepărtaţ i, căacuma este în fine liniş te, cu toate căţ ara este secătuităde marele tribut ce trebuie plătit Porţ ii ş i de desele ră zmeriţ e ce au peste tot loc. Oamenii nu mai lucrează, ci care mai de care fuge de la locul său, ca apoi săvinătot înapoi, dupăcum era cazul, ceeace are un efect dezastros asupra economiei ţ ă rii. Dar, în afarăde tribut porţ ii, Iancu va trebui săplăteascăimensele sume pe care le-a împrumutat, chiar dublu ş i uneori triplu, din cauza marilor dobinzi, ceeace va necesita ridicarea impozitelor; deocamdatăînsănu se pune problema, principalul fiind căa fost numit domn. Ce va urma va vedea, gândeş te el, nevrând sădea de la început impresia căva face lafel ca predecsorii să i. Seara, ţ ine un alt consiliu cu familia, la el acasă. Se hotă reş te ca Filip săplece de urgenţ ăla Prasonissi săaducăş i restul familiei, fetele Elena, Kiajna, botezatăaş a dupăsora sa Doamna Kiajna, Despina ş i cea mai micăVoica, o fetiţ ăce deabea a împlinit trei ani. Toate au fost botezate dupănume româneş ti neaoş e, la sugestiile lui Bartolomeu Brutti, care s-a informat îndeaproape în acest sens. Peste două săptă mâni sosesc ş i fetele însoţ ite de guvernanta angajatăde Doamna Maria. Capugiul care a plecat în Moldova cu firmanul de mazilire a lui Petru ş i cel de numire a lui Iancu a convocat la Iaş i divanul unde s-a stabilit ca o solie de boieri săvinăsăia în primire pe noul domn, dar aflându-se căaceş tia se aflau deja la Stambul, ordinul fu retractat. Cu câteva zile înainte de plecare Iancu fu chemat la cancelaria lui Sinan Paş a unde i se dă du frimanul de numire precum ş i steagul. Acuma nu mai are nici un dubiu. Bartolomeu Brutti varsălui Sinan Paş a încăo sutăde mii de galbeni, la cererea sa expresă , ceeace are darul de a-l atrage definitiv de partea lor. Iancu este în mare fierbere. Bartolomeu Brutti se gră beş te să -ş i facăbagajele, urmat de Bernardo Borisi ş i Nicola, care deveniserăfoarte servili în ultimul timp, mai ales de când Iancu a început săaibe mari ş anse sădevinădomn în Moldova. Casa din Rodos a fost închiriatăaltui pretendent, dar pentru scaunul Valahiei, lui

130

Petru Cercel, fiul lui Pă traş cu cel Bun. Casa din Constantinipole unde stăIancu geme de lume. În toate odăile se gă sesc câţ iva din cei ce urmeazăsă -l însoţ ească în Moldova, printre care ş i delegaţ ia de boieri Moldoveni. Mulţ i sunt din cei ce aleargădupăun ciolan mai mare, aş a a fost atunci, aş a este ş i acuma ş i aş a va fi în veci vecilor. Copiii se joacăîn grădină , ascunzându-se prin toate ungherele, speriind pe oaspeţ i. Cu câteva zile înainte de plecare Maria primi vestea care o îndurerămai mult ca orice. Peste bucuria căva fi Doamnă , se aş terne asupra ei durerea de mamă , fiindcăturcii au cerut ca ză log pe unul din copiii să i, pe Alexandru, cel mai mare, aş a cum este obiceiul. Dealtfel ea ş tia asta mai de mult, dar acuma când se concretizeazăa devenit realitate. Este neapă rat necesar ca fiul cel mare al domnitorului numit sărămânăca ostatec la Stambul, ca preţal loialită ţ ii de care trebuie voievodul sădea dovadăcănu va tră da pe cei ce l-au numit. Maria îi pregă teş te fiului toate cele necesare ş i roagăo familie de greci prieteni săaibe grije de el, care dealtfel nu mai este atât de mic, ş tiind destul de bine căva fi despă rţ it de ai săi pentru ambiţ ia tată lui să u de a ajunge voievod în Moldova. Maria în disperarea ei încercăde câteva ori să-l convingăpe Iancu să cearăanularea aceast obicei, dar asta nu era posibil ş i curând îş i dăseama că aceasta ar fi echivalat cu stricarea a tot ce s-a realizat pânăacuma. Situaţ ia trebuie deci acceptatăş i încetul cu încetul totul intrădin nou în normal. Alexandru este instalat la familia de greci, bineînţ eles la aprobarea expresăa Porţ ii, căci altfel ar fi trebuit sălocuiascăîn apartamentele special amenajate pentru aş a ceva la Edi Culé. Mă car atâta obţ inu Doamna Kiajna de la sultana mamăValidé. Între timp aflăIancu, căPetru ªchiopul a sosit la Constantinopole împreunăcu familia ş i ca săfie sigur cănu va avea neplăceri din partea sa o roagădin nou pe sora sa Kiajna ca să -l viziteze pe Sinan Paş a pentru a-l ruga săfacăîn aş a fel ca să-l expedieze tocmai în Africa, intervenţ ie ce e avut succes, fiindcăimediat Petru a fost îmbarcat pe o corabie ş i trimis la Aleppe, acolo unde fusese ş i Kiajna, singur fă răfamilie, deoarece Maria soţ ia sa a căpă tat permisiunea săse stabileascăla familia ei din Constantinopole, care locuieş te în Fanar, având relaţ ii multiple printre mă rimile imperiului. Cu bani mulţ i au obţ inut ca fiica lor sără mânăla ei împreunăcu nepoata Maria, o fatătână ră , foarte frumoasă , care este curtatăş i peţ ităde bogatul negustor Zotu Tzigara, grec din Ianina. Tată l ei Petru ªchiopul l-a ales mai de mult ca ginere ş i l-a chemat cu ani în urmăîn Moldova, dându-i fel de fel de titluri de boierie ş i posibilitatea să-ş i mă reascăaverea care era ş i aş a destul de mare. El se aflăla Stambul când sosi vestea mazilirii lui Petru ş i alergăîn toate pă rţ ile, întrebuinţ ând toate influenţ ele de care se bucura, dar nu a putut face nimica, datoritătenacităţ ii lui Sinan Paş a. Pânăla urmărenunţ ă , dându-ş i seama căa insista ar însemna să -ş i atragăura puternicului vizir, omul zilei, care pregă teş te ră zboiul împotriva Perş ilor, dar nu numai asta, Tzigara este un ortodox

131

convins care ajutăcît poate biserica din Imperiul Ottoman, ceeace a avut darul de a atrage atenţ ia asupra sa a lui Sinan Paş a, care este un mare duş man al creş tină tăţ ii. Doamna Kiajna aflând căDoamna Maria nu fu trimisăcu soţ ul ei se hotă reş te sămeargăsăfacăpârăla sultana Validé, dar se lovi de sultana Haseki, care la insistenţ ele lui Petru Cercel, pretendentul la scaunul Valahiei ş i favoritul ei în aceastăprivinţ ă, obţ inu de la sultan personal permisiunea sărămânăla Constantinopole, ceeace convige pe Doamna Kiajna sănu mai insiste, dâdu-ş i seama cănu este bine să -ş i atragăura lui Hasechi, cu toate căea era acuma în dizgraţ ie, dar fiul ei cel mare va domni în locul lui Amurat ş i nu se poate ş ti niciodatăce-ţ i rezervăviitorul. În fond dacăPetru era la Aleppe, Maria fiind o fire ş tearsă , fă răvlagă , fărăputerea de a lupta, nu era deci periculoasă . Totuş i, ca săse asigure cănu se va unelti împotriva lui Iancu, Kiajna plă teş te un om care s-o informeze de toate miş că rile Mariai, dar mai ales cele a familiei ei, cea bogatăa Amiralilor. Firele de pă ianjen sunt bine ţ esute de ambele părţ i, ră mânând de vă zut care sunt mai rezistente la nenumă ratele intrigi ş i lupte pe ascuns. În acest timp scurt cât are încăde stat la Constantinopole, Iancu nu stăcu braţ ele încruciş ate. Se sfă tuieş te în permanenţ ăcu Bartolomeu Brutti ş i cu boierii veniţ i să-l întâmpine. Astfel se hotă reş te ca grecul Nicola săplece cu o depeş ăsecretăla Cristofor Bathori, voievodul Transilvaniei, ca să-l anunţ e căIancu a fost numit voievod în Moldova, ceră ndu-i în acelaştimp o micăarmatăformatădin lefegii, care să -l întâmpine la sosirea sa în Moldova, fiindcăel nu cunoş tea pe nimeni acolo, voind săfie pă zit aş a cum se cuvine unui stă pânitor. Aceş tia trebuiau să -l însoţ eascăde la graniţ ăpânăla Iaş i, iar dacăva gă si de cuviinţ ăîi va putea pă stra pentru el. Dealtfel, aş a cum era obiceiul, convoiul voevodal cu familia ş i acoliţ i va trebui neapă rat săfie însoţ it de o gardăturcă, puternică , care la nevoie să -l impună ca voievod, dacăs-ar ivi vreun neprevă zut, dar el voia săaibe ş i oamenii să i proprii, de care sădispunăaş a cum va crede de cuviinţ ă . Nicola pleacăcât se poate de curând ş i în zece zile soseş te la Bathori, care îi promite ajutorul, numai să i se spunăziua sosirii sale la graniţ aţ ă rii Moldovei, la Galaţ i. Îi este dat că pitanul Toma Nagy cu douăsute de că lă reţ i, numai unul ş i unul, oameni foarte scumpi, dar foarte viteji ş i cu mult curaj, de care se va putea sprijini cu nădejde. Dupăce furătoate pregă tirile plecă rii puse la punct, spre Cră ciunul anului 1579 fu totul gata. Au fost închiriate o sumedenie de care, se formeazăgarda de ieniceri, cu un comandant, un om destul de pregă tit, care în acelaştimp are misiunea de a-l instala pe noul voievod în scaun, precum ş i a-l apă ra în timpul că lă toriei. Pe lângă delegaţ ia de boieri, cei care au venit cu pâra impotriva lui Petru, au sosit ş i alţ ii mai tineri, care voiau astfel săse punăbine cu noul lor domn. S-au cheltuit o sumedenie de bani, au fost cumpă rate alimente ş i arme, fă cându-se atâtea cufere,

132

încât pânăla următrebuirăsărenunţ e la parte din ele, deoarece nu au mai încă put în carele închiriate. Dealtfel Iancu va avea un dragoman pe lângăpoartăcare se va îngriji ş i cu trimiterea restului de bagaje. În ziua plecă rii se produce mare zarvăîn faţ a casei lui Iancu. A venit mai întâi garda de ieniceri în frunte cu comandantul, un turc mai tânăr, simpatic, care devine binevoitor când primi o punguţ ădestul de mă riricicăcu galbeni. Cu toţ ii laolaltăsunt circa o sutăde oameni înarmaţ i, că lă ri, apoi vin boierii, servitorii ş i întreaga familie a lui Iancu. Forfota este mare, se încarcăcarele, se duc cuferele grele, copiii stră zii aleargăîn toate pă rţ ile, iar spre ora opt seara furăgata de plecare. În carele din faţ ăstau boierii cu bagajele lui Iancu ş i ale lor, servitorii, iar carul mare cu voievodul ş i familia este rânduit mai la mijloc, ca săfie păzit de eventualele atacuri ce au loc în aceste meleaguri foarte repetat, iar în spate sunt carele lui Bartolomeu Brutti, Nicola ş i Bernardo Borissi. Ienicerii că lări înconjoară convoiul, în frunte merge comandantul înconjurat de zece că lăreţ i, paza sa personală. Oamenii de prin casele vecine au ieş it în stradă , iar copiii cartierului aleargădupăei, fă când un zgomot asurzitor. La plecare se ridicăpe uliţ ăun praf înecă cios, care iese de sub copitele cailor. Peste douăore se ajunge în fine în afara oraş ului ş i totul se sfârş eş te pânăaici cu bine. Iancu este mândru ş i în acelaştimp în culmea fericirii. Merge în fine în ţ ara sa, unde va domni peste toţ iş i toate, unde el va fi cel mai mare ş i mai respectat. Nu va mai trebui săse aplece pânăla pă mânt în faţ a fiecă rui mic funcţ ionar. Totul era cum săconducă, dar mai ales cum săş tie să-ş i plăteascădatoriile, ca apoi să -ş i fă ureascăo avere proprie, aş a cum s-a obiş nuit în toate timpurile, cum se obiş nuieş te ş i cum se va obiş nui ş i în viitor, că ci oameni suntem ş i propria persoanătrece peste ceilelţ i, chiar dacăse trâmbiţ eazăcontrarul. O tempora o mores. În afarăde asta sunt însoţ iţ i de acest parazit Bernardo Borissi, de Nicola care a devenit util prin agilitatea sa de a trata, dovedindu-se un bum secretar, precum ş i de Bartolomeu Brutti care îl urmează numai pentru a încasa datoriile ş i dobinzile care depă ş esc cu mult datoria propriuzisă, oameni ce nu au nimica comun cu ţ ara unde va domni Iancu, dar ce să-i faci, trebuia să -i accepte căîn fond aceş tia, mai ales Brutti, au facilitat suirea sa pe tron. Dar cu toatăbucuria reuş itei, despărţ irea de fiul lor Alexandru este foarte dureroasă , în primul rând pentru Doamna Maria, dar ş i pentru Iancu, cari amândoi îş i iau cu mare greutate rămas bun de la el, trebuind sărămânăca ză log la turci, ca garanţ ie cănu-i vor trăda pe cei care l-au cocoţ at acolo sus. Dupăun drum de zece zile în care timp nu se petrece nimica deosebit ş i Iancu are crize puternice de podagră , boalăcă pă tatăla Edi Cülé, alaiul ajunge în fine la Galaţ i. Aflând de sosirea convoiului, o mulţ ime mare se strânge pe malul Dună rii, cu tot frigul de afară; aerul este să rbătoresc, ninge ş i clopotele bisericilor bat de

133

zor. Este dublăsă rbă toare, în primul rând întreaga ţ arăeste în pregă tirile sărbă torilor de Cră ciun, peste tot se aude guiţ atul porcilor care sunt tăiaţ iş i în al doilea rând oamenii sperăcănoul voievod care vine, îi va mai ierta de multiplele dă ri apăsă toare la care au fost supuş i de că tre boieri sub oblă duirea lui Petru, care le făcea în voie, dar care trebuia sătrimitădin ce în ce mai mult la Poartă, pentru a se menţ ine în scaun, ceeace dealtfel nu prea l-a ajutat, deoarece boierii nu erau mulţ umiţ i cu el, simţ indu-se ei înş iş i jegmăniţ iş i aş a mai departe, unii nu erau mulţ umiţ i cu alţ ii ş i alţ ii cu unii, ceeace s-a repetat în tot cursul istoriei acestei ţ ă ri de oameni muncitori. Jegmă neala era singura metodăa Domnului de a se ţ ine în scaun ş i pentru asta era necesarăoprimarea mulţ imii de că tre boieri ş i a boierilor de că tre Domn, un cerc dră cesc care nu luăsfârş it. Dar, oamenii nu aveau de unde săş tie cănoul Domn avea aceleaş i intenţ ii ca predecesorii să i, jegmă neala, mai abitir ca ceilalţ i. Carele sunt trecute peste Dună re pe niş te bacuri special construite. Iancu nu s-a dat jos ş i a tras perdelele ca sănu intre prea mult frigul de afară, îl dor oasele, dar cu toate acestea este vesel, o bucurie de necrezut îi cuprinde sufletul, dar în acelaş timp o teamăvagăîn viitorul care îi stăîn faţ ă . Oamenii de afarănu-l interesează, nu vrea să -i vadă. Pentru el aceş tia sunt numai niş te subiecte bune pentru a-i procura galbenii necesari ş i pentru asta va avea grije. Principalul este căa ajuns în fine în ţ ara pe care a visat-o atâta vreme ş i asta este mare lucru; a ajuns la cea mai înaltăculme a clasei sociale din care a ţ inut întotdeuna săfacăparte, prin plocoane în faţ a unor stă pâni cărora a trebuit săle sărute tă lpile pantofilor, în faţ a că rora trebuia săse târâie pe podea, dar asta a trecut, gândeş te el, acuma cei de aici vor trebui săse ploconeascăîn faţ a sa, dar la nevoie va trebui ş i el s-o facăîn faţ a stă pânilor săi, fă răsăbănuiascăcăva avea ş i alţ i stăpâni ce vor veni din nord, de care va depinde. Dar deocamdatăsituaţ ia este pentru el clară, a ajuns aici, a intrat în horăş i va trebui săjoace. La Braş ov nu a scris de teamăca nu cumva săvină acuma bă trâna sa mamăEcaterian Weiss ş i sora sa Inge, care între timp s-a că să torit cu un meseriaşdin breasla cizmarilor, om cu stare care a înfiinţ at o manufacturăde încălţ ăminte. Iancu s-a supă rat atât de tare pe ea încât nici nu a mai vrut săş tie ceva de acasă , în realitate un pretext pentru a rupe cu familia din care se tră gea, de care îi este ruş ine. Tată l murise de inimărea, era doar fiul său care s-a lepă dat de el cu atâta neruş inare ş i asta pentru a ajunge acolo unde nici nu avea dreptul, gândea bă trânul care niciodatănu a fost convins cătată l bă iatului său este un prinţ . El i-a fost tatăş i nici unul altul. De inimărea muri pe neaş teptate. De când a avut propria sa familia cu o adevă ratăprincipesădin marea familie împără teascăa Paleologilor, Iancu nu mai voia săş tie nimica de cei din mediul că rora a ieş it. Dar ş i mumă -sa a suferit mult din cauza asta, ea care a făcut tot posibilul ca fiul ei săplece la Stambul, i-a dat economiile ş i s-a privat de aproape

134

tot ce a avut pentru ca el să-ş i atingăscopul. O vreme sărmana mamăi-a scris, dar vă zând cănu primeş te nici un răspuns, a renunţ at, în mintea ei nu mai avea nici un fiu. Dealtfel în anul 1580, adicăun an dupăvenirea sa în Moldova, Ecaterina Weiss muri, fărăca fiul ei săafle ceva, fiindcăInge nu i-a scris, bă nuind pe bună dreptate căfratele ei nici nu va veni la înmormântare. Iancu voia săi se piardă urma, sănu se mai ş tie cine este el în realitate, de unde a venit, el prinţ ul descendent din marele neam al Muş atinilor. Gândurile acestea îi trec prin minte în timp ce bacul lunecălin pe luciul apelor Dună rii umflate. Pe partea cealaltă , la Galaţ i lume multăpe chei, cu tot frigul de afară . În momentul când bacul acosteazăpe malul Moldovenesc se aud urale puternice. - ´´ Săne tră iascăIon Vodă. . . . săne trăieş ti măria ta . . . bine ai venit măria ta . `` ş i multe altele. Dealtfel aceste strigă te veneau de la oameni plă tiţ i de boieri. Pentru cei mulţ i, venirea sau plecarea unui voievod era tot una, ş i unul ş i altul ş i cel vechi ş i cel nou, toţ i aveau datorii mai mari sau mai mici care trebuiau plă tite din sudoarea lor; pentru ei totul este un spectacol jalnic, o mascaradăfă răsens. Unde mai erau timpurile măreţ ului ªtefan zis Cel Mare ş i Sfânt, acest adevă rat Muş atin, atletul lui Dumnezeu pe pă mânt cum l-a numit Papa, apără torul creş tină tăţ ii împotriva puhoiului de anticriş ti, care nu avea nevoie săjegmă nească propriul său popor pentru a-ş i plă ti scaunul. Petru deabea terminase săplă tească datoriile fă cute cu ocazia numirii sale ş i acum vine un altul, cu alte datorii, deci cu alţ i debitori nemiloş iş i hrăpă reţ i. În afarăde asta se vorbeş te în toatăţ ara cănoul voievod este lotrean, căaduce cu el un episcop care săconverteascăţ ara la credinţ a lor, cum dealtfel a încercat s-o facăş i Despot Vodă , cel ce a fost tă iat ş i fă cut bucăţ ele de către boierul Tomş a, ş i, cum sângele sânge cere, a fost ş i el tăiat de că tre regele Poloniei dupăce s-a numit voievod din proprie iniţ iativăsub denumirea de ªtefan Vodă . Multe se vorbeau în popor, zvonurile circulau de colo pânăcolo, fă răca cineva săcunoascăadevărul, dar boierul Condrea Bucium a venit cu mult timp în urmăla Constantinopole, la aflarea veş tii căun anume Iancu va fi numit voievod în locul lui Petru. A că utat săafle cine este acest pretendent ş i aflămulte lucruri, mai ales de la oamenii din preajma Kiajnei. Iancu nu a ş tiut niciodatăde aceastăacţ iune a lui Bucium, deoarece totul s-a petrecut foarte bine mascat. Încetul cu încetul firele l-au dus ş i la Braş ov, unde aflăîn fine cine este adevărata mamăa lui Iancu, curelă reasa Ecaterina Weiss. Încăînainte săajungă Iancu la Iaş i, Codrea spuse la mulţ i din oamenii să i cine este în realitate noul domn. ªi ca sănu dea de bă nuit a venit ş i el la Constantinopole împreunăcu ceilalţ i boieri ca săi se închine, fiind mai abitir ală turi de el decât cei cari au venit mai mult sau mai puţ in de bunăcredinţ ă. Pe cheiul de la Galaţ i veni ş i pârcă labul oraş ului împreunăcu toţ i boierii mai de frunte de prin preajma locului, precum ş i negustorii de vazădin oraş . În mulţ ime

135

se aflăoameni plătiţ i săstrige, dar ş i mulţ i care cascăgura. O gardămilitară formatădin oş teni moldoveni, destul de zdrenţ ă roş i, se rânduieş te în dreapta ş i în stânga debarcaderului cu un că pitan în frunte care se prezintănoului Domn. - ´´ Săne trăieş ti măria ta, Moldova văaş teaptă. . fiţ i binevenit, ţ ara văaş teaptă. . ´´ vorbeş te tare ca toatălumea săaudăce spune, iar la urmăizbucnesc oş tenii în urale, aruncând cu suliţ ele în sus. Pârcălabul înaintează , îl primeş te pe Iancu aş a cum se cuvine, îi să rutămâna respectuos ş i în fine îl pofteş te săcoboare în ţ ara sa. Iancu este emoţ ionat, îl învităpe pârcă lab în caleaş căală turi de el ş i întreg alaiul porneş te spre oraşurmat de toţ i cei prezenţ i. Iancu dăperdelele caleş cii laoparte ca săsalute mulţ imea, fă cându-le semn cu mâna. Maria fu pusăsăpriveascăpe ferestruica cealaltă , ca săsurâdămulţ imii din acea parte, ceeace fă cu cu destulă strângere de inimă . În străfundul sufletului ei are teamăde aceş ti oameni, erau mulţ iş i tot ce este mult este ş i puternic, gândeş te ea, dar ca să -i facădomnitorului pe plac se supune. Galaţ ul este un oraşcu că suţ e din lemn, fă răcaturi, cu biserici frumoase din zid, cu uliţ e noroioase, copii se joacăîn lapoviţ a care se aş terne, porcii aleargăsperiaţ i de colo pânăcolo la venirea alaiului domnesc, iar gă inile zboarăpeste gardurile dă ră pănate ale caselor. Printre cei prezenţ i se aflăş i mulţ i preoţ i care scot din că delniţ ele lor mult fum de tă mâie, dar metropolitul ţ ării nu se arată ,ş tiind cănoul venit este de altăcredinţ ădecît cea strămoş eascămoldovenească , cu toate căla nunta cu Maria s-a lăsat botezat ortodox, fă răînsăsăaibe o patalama la mânăcare săateste aceasta. La asta Iancu nu s-a gândit; n-a ş tiut ş i nu ş i-ar fi închipuit că pentru moldovenii lui, faptul căeste botezat în altăcredinţ ăînseamnăfoarte mult ş i este unul din cele mai serioase motive de a nu fi iubit, mai ales cănu de mult lafel a fă cut ş i acel Despot Vodăcare a căutat să-ş i impunăcredinţ aţ ă rii. Dar, este adevărat căIancu nu are aceste intenţ ii, în primul rând fiindcăniciodatănu a fost prea credincios, cu toate cămumă -sa l-a crescut strict în religia lor, ş i apoi era ş i Doamna Maria din neamul împă ră tesc al Paleologilor, o ortodoxăconvinsă , iar copiii lor tot în credinţ a asta au fost botezaţ iş i crescuţ i. Dar pe Iancu nu-l interesa nimica din toate acestea, totul era săfacăcât mai mulţ i bani, ca în primul rând să plă teascădatoriile pe care le contractase pentru a ajunge domn ş i în al doilea rând pentru a se căpă tui, sădevinămare senior cu palate, caleş ti, gă rzi personale, onoruri ş i multe altele. În acest context se miş căalaiul domnesc prin uliţ ele noroioase ale Galaţ iului. Lefegiii daţ i de Cristofor Bathori au sosit cu o zi înainte, conduş i de acel Toma Nagy, dar conform ordinului primit nu s-au prezentat la debarcare, ci oş tenii fiind postaţ i în preajma casei unde urma săfie gă zduit voevodul cu familia sa peste noapte. Aici se prezintăToma Nagy milită reş te ş i încăîn prima searăau avut loc tratativele dintre el ş i Iancu. Astfel i se promite o sumăfixăpe an din care să -ş i plă teascăoamenii, iar de partea sa se obligăsălupte

136

alături de voievod în caz de pericol. Dacăera nevoie, Toma Nagy trebuia săaducă mai mulţ i oameni, pânăla câteva mii. A doua zi de dimineaţ ăconvoiul porneş te din nou la drum, însoţ it de garda turcăş i de cea a lui Toma Nagy, ceeace nu deranja nici o parte. Dimineaţ a Iancu refuzăsămeargăla o slujbăreligioasă pregă tităspecial pentru el, spre marea indignare a oamenilor, dar nu o fă cu din principiu de a nu merge, ci din graba de a ajunge cât mai repede în capitala ţ ă rii. Poate cădacăar fi ş tiut ce sentimente a semă nat din prima zi, s-ar fi dus; clerul voia în felul acesta să -ş i arate ataş amentul faţ ăde noul voievod. Nicola care s-a plimbat printre oameni ca săafle câte ceva, a auzit comentariile ş i l-a anunţ at ş i pe Iancu, dar a fost prea târziu fiindcăoamenii s-au împră ş tiat ş i preotţ ii au plecat. Pânăîn cele din urmăel ş i-a dat seama de greş ala fă cută , dar timpul trecea ş i nu putea întârzia plecarea. Pentru a fi sigur, cere pârcă labului de Galaţ i o gardă suplimentarăde oş teni moldoveni, pe care o pune sub comanda lui Bartolomeu Brutti. Dar faţ ăde aceş tia, cei ai lui Toma Nagy nu aveau asemă nare, ei fiind oş teni de meserie care ş tiau sălupte, săasculte ş i să -ş i respecte superiorul, pe când gloata de moldoveni este formatădin ţ ă rani înarmaţ i cu securi ş i beţ e, cari erau obiş nuiţ i sălupte ca să -ş i apere glia ş i bruma de avere pe care reuş eau s-o agoniseascăîn scurtele perioade de liniş te relativă . Cu aceş tia se transformăgarda lui Iancu într-un fel de micăarmatăpestriţ ă , cu care înainta spre capitala ţ ă rii, Iaş ul. La început comandantul gă rzii turceş ti a fost oarecum nedumerit vă zând oastea lui Toma cu lefegii lui, dar i se explicăcăIancu nu are încredere în oamenii de prin partea locului ş i a apelat la aceş tia pentru a întări paza, ş iretlic ce prinde destul de uş or. În felul acesta fu împăcatăş i capra ş i varza, argumentul fiind întă rit ş i cu o punguţ ă. Convoiul este aranjat dupăcele mai mici amă nunte de către Iancu însuş i, în colaborare cu cei trei comandanţ i ai să i, ofiţ erul ienicerilor, Bartolomeu Brutti ş i Toma Nagy, dar ca lucrurile săparăbune în ochii turcilor, comandantul lor fu primul consultat ş i părerile sale acceptate. În faţ ăde tot merge ienicerul, înconjurat de zece oameni ai săi că lă ri, apoi mai în urmăalţ i câteva zeci de turci, urmaţ i de gloata de moldoveni ş i în jurul caretei domneş ti sunt rânduiţ i lefegiii, iar Toma cu restul grupei sale în urmăgata săobserve orice miş care s-ar ivi. Convoiul se încheie cu celelalte care, fiecare păzit de oş teni amestecaţ i iar la urmăde tot un grup destul de compact de ieniceri. La o distanţ ămai mare în urmăumblăo mulţ ime de boiernaş i special veniţ i să -l întâmpine pe Domn, în speranţ a căvor că păta ş i ei câte un oscior de ros. Parte sunt călă ri iar cei mai să raci pe jos. Drumul pânăîn capitalăeste destul de lung ş i anevoios. Peste tot câmpii pă ră ginite, sate arse ş i oameni care fug la vederea oş tenilor, crezând căeste vorba de o nouăbă tă lie pentru domnie, vreo invazie a cazacilor sau tă tarilor. Moldova

137

este mai să răcităca oricând, multiplele lupte pentru domnie din ultimul timp ş i desele incursiuni ale cazacilor ş i tătarilor au dus-o în sapăde lemn. De aproape un secol s-a stins marele ªtefan, Domnul care a ridicat-o pe culmile cele mai înalte, care a ţ inut-o cu jertfe enorme liberăş i independentă , apă rând-o de duş manii de afarăş i dină untru ş i a pedepsit aspru pe toţ i cei ce au încercat prin fel de fel de mijloace s-o împilească. Nu se poate spune căîn timpul să u era bună stare peste tot, dar omul cel puţ in se ş tia stăpân pe glia sa, oricât de să ră că cioasăar fi fost. La sunetul buciumelor alergau cu toţ ii într-un suflet ca să -ş i apere, fiecare ce avea de apă rat, în frunte cu ªtefan, titanul, oş teanul ş i Domnul lor. Când oş tile erau adunate ş i câte un că pitan se făcea movilăca voievodul săpoatăîncă leca, izbucneau cu toţ ii în strigă te de bucurie ş i numai voinţ a fermăde a învinge îi făcea învincibili, că ci armele lor erau foarte palide faţ ăde puternicele armate care voiau săle supunăţ ara. Când omul vrea ş i întreaga ţ arăeste unită , apoi nici un duş man nu o poate împila, oricât de puternic ş i numeros ar fi el. Unde-s doi puterea creş te. Sunt proş ti Mă ria ta, dar mulţ i. Dar, dupămoartea viteazului voievod, urmaş ii să i au târât ţ ara în cele mai abjecte lupte pentru ocuparea acestui tron, iar independenţ a ţ ă rii a fost pierdutăde cei ce nu făceau altceva decât săverse veniturile statului în buzunarele lor proprii. Cei care reuş eau săse aş eze pe acest scaun fermecat au reuş it săstrângăaveri uriaş e din care plă teau creditorii ş i cei ce i-au cocoţ at acolo, ca apoi ei înş iş i sădisparăîn cele mai groaznice ş i teribile chinuri, dupăce ei înş iş i au trimis la moarte pe cei ce li se opuneau. Mă celuri peste măceluri ş i valorile ţ ării că deau pradăambiţ iilor de putere ş i înavuţ ire ale diverş ilor aventurieri. ªi toate acestea pe spinarea poporului, pânăla urmăş i el dezbinat. Dupăcâteva zile de drum, fă răincidente, alaiul ajunge la marginea capitalei Moldovei, Iaş i. Boierul Condrea Bucium o ia înainte ş i pune la toate bisericile să batăclopotele. Sunetul lor se aude pânădeparte, dând impresia unei să rbă tori, unei victorii. Oamenii se adunăîn pieţ e, ies din casele lor ş i pâlcuri pâlcuri se îndreaptă spre palatul domnesc. Oş tenii s-au pregă tit încăcu o zi înainte săprimeascăalaiul, iar boierii se îmbracăîn hainele lor de să rbă toare, aş teptând pe noul voievod pe care nici mă car nu-l cunosc. Pe feţ ele lor se poate citi ingrijorare. Metropolitul ţ ă rii Teofan nu ş tie ce atitudine săia. A fost informat cănoul venit este lotrean, cum se spunea în acele vremi luteranilor. La intrarea în oraşoamenii se îmbulzesc care încotro ca săvadăalaiul cu noul lor stăpân. Peste tot se aud guiţ ă turile porcilor sacrificaţ i cu ocazia Crăciunului care bate la uş e, iarna ue este grea ş i ză padăpuţ ină . Lefegiii ş i ienicerii deabea pot ţ ine piept mulţ imii de gurăcască. Iancu a gă sit cu cale căeste bine săse arate oamenilor care voiau să -l vadă , cel puţ in cum arată . Trage perdelele caleş tei ş i lafel ca la Galaţ i, priveş te afară salutând lumea, dând uş or din mână . O pune ş i pe Maria săfacăacelaşlucru pe

138

partea cealaltă, dar totul nu are efectul scontat, oamenii nu prea sunt încântaţ i, sau mai bine zis nu le pasăprea mult cine este noul venit, mai ales cănu au nici un motiv săse bucure de venirea lui; le roi est mort, vive le roi, atâta ş i nimica mai mult. În fond nici lui Iancu nu prea îi pasăde felul cum este primit, îi este totuna dacăeste aclamat sau huiduit, totul era să -ş i plă teascădatoriile, ca apoi să -ş i facă propria avere ca săpoatătrăi ca cel mai mare prinţ , el fiul curelarului Jörg Weiss din Kronstadt. Dealtfel nici nu i se putea cere săfie un patriot, săiubeascăo ţ ară pe care nici nu o cunş tea, oamenii ei, credinţ aş i obiceiurile. Este un venetic ş i aş a îl priveş te lumea. Moldova pentru el nu este decât o vacăde muls, dar una slabă. Pe de altăparte nici nu avea habar săconducă, săcunoascădirijarea finanţ elor unei ţ ă ri, în fine săfi oş tean bun, calitate esenţ ialăpentru acele timpuri. Nimica din toate acestea, în afarăde setea de bani ş i mărire. La Curtea Domneascăservitorii au fost rânduiţ i de mai marele lor la intrare, îmbrăcaţ i în straiele de să rbă toare. Boierii divanului au venit în frunte cu metropolitul Teofan, care s-a gândit căîn fond nu are nici un motiv săse punărău încăde la început cu noul domn. La sosirea caretei voievodale, toţ i cei prezenţ i izbucnesc în urale, aş a cum li s-a ordonat săfacă . Mai întâi le iese în cale metropolitul Teofan, îmbră cat în straie de strană , urmat de boierii mari de divan ş i de o seamăde preoţ i cu că delniţ e care tă mâiesc. Teofan îi binecuvânteazăcu crucea pe care o întinde spre domn, dar Iancu nu o sărutăş i nici semnul crucii nu face, fiindcănu era obiş nuit cu aş a ceva ş i nicidecum cănu voia s-o facă. În schimb Doamna Maria se închinăortodox ş i sărutăcu smerenie crucea care îi este întinsă , urmatăde copii care fac lafel, spre marea satisfacţ ie a celor din jur, ceeace destinde atmosfera. Apoi furăcu toţ ii primiţ i în sala mare a tronului, Iancu poftit săse aş eze pe tron, iar capugiul trimis special de înalta Poartăcu câteva zile înainte, se prezintăîn faţ ăş i citeş te cu o voce gravăfirmanul de numire, dupăcare îi ceru jură mântul de credinţ ăfaţ ăde stă pânii care l-au ridicat acolo. Iancu se scoalăîn picioare ş i cu mâna pe inimăjurăcredinţ ă . Apoi capugiul îi întinde firmanul ca să -l să rute, în semn de respect faţ ăde Padiş ah ş i cu asta instalarea se fă cu destul de simplu, apoi capugiul se retrage iar boierii defileazăîn faţ a sa, unul câte unul, urându-i bun sosit, unii cu voce tare alţ ii murmurând, urmând ca peste câteva zile săaibe loc ungerea voievodului conform datinilor strămoş eş ti. În primele zile ale domniei nu au loc nici un fel de evenimente de remarcat, deoarece se pregă teş te instalarea în apartamentele noilor sosiţ i. Doamnei Maria îi este datălocuinţ a Doamnei Maria a fostului domn Petru, iar copiiilor camerele în care a crescut fata lor pe care o cheamătot Maria, cea ce trebuia să -l ia pe grecul Zotu Tzigara. Dealtfel mare lucru nu este de făcut, fiindcătotul este oarecum pregă tit dinainte, toate fiind aş ezate la locul lor, aş a cum au fost rânduite încăde

139

predecesori. Doamna Maria face totuş i câteva schimbă ri, aş a căîn scurt timp se simte chiar destul de bine, regretând totuş i frumosul palat de la Prasonissi care este cu mult mai frumos decât acesta, apoi ea fiind o sudicănu prea suportăfrigul din acest palat din piatrăş i lemn, cu coridoare lungi ş i întunecoase, camere mari ş i reci. Seara când se bagăîn pat simte umezeala aş ternutului. Copiii în schimb zbenguiesc mai toatăziua prin curţ ile palatului sub privirile oş tenilor Moldoveni care-i pă zesc ş i al servitorilor. Pentru ei au fost tocmite educatoare ş i doici care urmau săvinăde la Constantinopole, cu toate căau fost angajate ş i câteva femei de boieri care să-i înveţ e limba ţ ă rii care i-au adoptat. Maria a adus cu ea o mulţ ime de icoane foarte frunoase pe care le-a atârnat pe pereţ i mai peste tot. Iancu în schimb a început încădin primele zile cu pregă tirile instală rii sale ca domn. Astfel îl angajeazădefinitiv pe Toma Nagy cu oamenii să i, mare parte a ienicerilor plecând înapoi, lăsând aici numai pe cîţ iva care au sarcina de a raporta despre orice miş care s-ar fi fă cut, iar Bartolomeu Brutti a fost numit comandant suprem al tuturor armatelor, funcţ ie cam bizarăpentru el, un om care în viaţ a sa nu s-a ocupat cu de-ale oş tirii, dar, dacăies bani, atucni totul este în regulă. În afară de a asta a cerut lui Iancu ş i monopolul exporturilor din Galaţ i, sau mai bine zis a încasărilor taxelor de export, ceeace aduce un venit extrem de mare ţ ă rii. Bineînţ eles căaproape 40 % din aceste venituri urmau săintre în buzunarele lui proprii, 1o la sutăîntrebuinţ ate pentru ajutorarea celor ce fă ceau propagandă papistaş ăîn ţ arăş i restul intrăîn vistieria ţ ă rii, din care bineînţ eles căIancu îş i luă o parte pentru plata tributului, a datroiilor ş i mai ales pentru averea sa personală, aş a căbiata ţ arăcu ce mai ră mânea ?? Nicola este numit un fel de ş ef de poliţ ie secretă , omul care săiscodească , cu sarcina de a-l anunţ e pe voevod despre tot ce s-ar pune la cale ş i ce se vorbeş te despre el, contra unei sume frumuş ele în aur. El a avut grije să-ş i facăaliaţ i, că utând săş antajeze pe cine putea ş i la cine se prindea, contra unor sume de bani în galbeni. Iar Bernardo Borisi primeş te ş i el partea sa; stămai tot timpul la palat ş i se ocupăcu pricinile, în sensul căle trece într-un hrisov ca apoi săle înfă ţ iş eze voievodului spre judecată . Pentru asta are un scriitor, fiindcăel încănu vorbeş te nici măcar douăcuvinte limba ţ ă rii. Odatăaceste aranjamente terminate, Iancu are în fine timp săse ocupe ş i de treburile ţ ă rii. Astfel, convoacăpe toţ i boierii mai de frunte, indiferent dacăsunt de partea sa sau nu ş i le comunicăcăare de gând să -ş i formeze un nou Divan, aş a cum ş ade bine unui domn. Condrea Bucium fu acela care a fost însă rcinat cu ducerea tratativelor cu boerii care se aratădispuş i săconlucreze cu el. Iancu nu vrea săţ inăcont de divanul predecesorului să u Petru ªchiopul ci îş i formeazăunul al să u, pe care săse poatăsprijini, dar nu pentru a duce o politicăconform concepţ iilor sale, fiindcănici nu avea concepţ ii, ci pentru a-i putea manevra aş a cum va voi, mai ales pentru a putea să -ş i bage mâinile pânăla coate în veniturile

140

ţ ă rii, care dealtfel le considera ca ale sale proprii, dar este mai bine săn-o facăde unul singur ci cu ş tiinţ a celor care voiau săconlucreze cu el. Astfel îş i alege pe Golea pârcă labul de Neamţ , Cârstea Mihă ileanu care în timpul consfă tuirilor făcea ş i pe scriitorul, Vartic, Balica ş i Redici. În afarăde aceş tia care i-au jurat credinţ ă veş nică, cautăsă -ş i apropie ş i pe cei tineri, pe Luca Sluger, Simion Stroici că minarul ş i pe aprodul Miră uţ , fiul lui Garvril Logofătul. Încredinţ eazăvornicia cea mare a ºă rii de Sus lui Iurescul iar al ºă rii de Jos lui Condrea Bucium, cel care a iscodit ca săafle cine este el ş i a aflat tot adevă rul. Ca mare vistiernic îl numeş te pe Solomon, cel însurat cu o fatădin marele neam al Arbureş tilor, că ruia i se zicea Ion. Acesta fu ales cu grije, dându-i mare atenţ ie ş i o platăbună. Dar, cu toate căunii boieri mai în vârstăsunt de la început de partea sa, precum ş i câţ iva tineri care au că pătat boierii ş i deci venituri, ţ ara, adicăcei de jos, împreună cu mica boierime care nu avea acces la curte, nu privesc cu ochi buni pe noul venit, mai ales când s-a aflat căeste de aceeaş i religie cu Despot Vodă, a că rui amintire era încăvie în mintea oamenilor; deasemenea noile biruri iritau în aş a mă surăcăoamenii începurăsăse punăîn legă turăcu cei care aveau pretenţ ii la domnie, din care erau destui la acea vreme, sau săpă ră seascălocuinţ ele ş i săfugă în munţ i ca săscape de urmă rirea celor care căutau săstoarcădin ei cât mai mult. Cel slab ş i obidit plă tea dă ri, iar cel tare ş i bogat era scutit, o opticăcam bizară, dar nu fă rătâlc. Unii se credeau aleş i, considerându-i pe cei mulţ i ca pe o trumă obligatăsă -i ţ inăîn spinare ş i sămunceascădin greu pentru ei, de cele mai multe ori pentru un blid de linte. Haiducia în acea vreme era ceva obiş nuit ş i nu mai mira pe nimeni, numai căde cele mai multe ori aceş tia se transformau în tâlhari de drumul mare, sau se puneau în slujba vreunuia sau altuia din pretendenţ ii la tron. Care voia se numea descendent din vreun voievod având pretenţ ii la scaun, aş a ca o afacere sau o distracţ ie, bineînţ eles căscopul final era înavuţ irea ş i setea de putere. Dar, ceeace încorda ş i mai mult situaţ ia a fost propaganda catolicăpe care o face Bartolomeu Brutti încădin primele săptă mâni de la venirea lui Iancu în Moldova, ceeace a avut un efect cât se poate de rău asupra lui. Doamna Maria în schimb este complet indiferentăde ceeace se petrece în ţ ară . ªi-a format în apartamentele ei un anturaj de femei, nevestele tinere ale unor boieri, cu care stă toatăziua clevetind vrute ş i nevrute, despre toate, numai evenimentele domniei nu; copiii se joacăcu feciorii de boieri de prin prejma palatului ş i în cel mai scurt timp au învă ţ at limba frumoasăa moldovenilor pe care mama lor Maria nu o ş tie deloc. Iancu în schimb vorbeş te o moldoveneascăstâlcită , lucru cu care se cam obiş nuiserăboierii în ultimul timp, fiindcăînsăş i Petru ªchiopul o vorbea prost ş i înaintea sa Despot Vodădeloc. Dar cel mai mult deranja faptul căIancu este de altăcredinţ ădecât cea strămoş ească , mai ales când se aflăcăacest Bartolomeu Brutti, aventurierul de origine albanezătrecut la catolicism, fă cea tot ce putea ca

141

săfacăpropagandăpapistaş ăîn Moldova. Ba mai mult decât atâta, toate acestea se puneau în seama lui Iancu care în fond habar n-avea ce se petrece în jurul său, fiindcăpe el credinţ a nu-l intereseazădeloc. Dacăar fi fost vorba de galbeni, atunci da, ar fi fost amestecat pânăîn coate, dar aş a ? Dar Bartolomeu Brutti a venit ş i cu intenţ ia de a-ş i recupera înzecit din ce a învestit în tot aceş ti ani pentru suirea lui Iancu pe tron, Muş atinul sas din Kronstadt, iar pe de altăparte ca săse bucure ş i el de binefacerile ş i mă ririle nobililor. În peregrină rile prin ţ ările Europei a vizitat mulţ i nobili de peste tot ş i la curţ ile marilor granzi de Spania, ceeace l-a impresionat peste mă sură . De atunci voia cu tot dinadinsul ca ş i el săfacăparte din aceastăclasăaleasăde Dumnezeu, cum obiş nuiau ei săspună . ªi pentru asta are nevoie în primul rând de un protector capabil să -l ridice cât mai sus, dar mai ales de o avere cu ajutorul căreia săducăo viaţ ălipsităde griji. Se instaleazădeci la Curtea Domneascăîn prejma lui Iancu ş i în fiecare dimineaţ ăse prezintă stâpânului ca să -i ureze bineţ e de început de zi, ca apoi să -l însoţ eascăpeste tot ca să-l sfătuiascăcum săprocedeze ca săstoarcăcât mai mult din aceastăţ ară. Dealtfel ş tia cănici un voiavod nu se putea menţ ine un timp mai îndelungat în scaun, fiindcăturcii erau lacomi ş i voiau săaibe din ce în ce mai mult, neţ inând cont căş i cei numiţ i voiau să -ş i facăpartea lor. Iancu în schimb a devenit plin de el de când a venit, nu mai vorbeş te cu nimeni, decât cu boierii de rangul întâi, dăordine în dreapta ş i în stânga fă răun ţ el anume, numai aş a ca săse simtăcăel este prezent, căvede ş i aude totul. Atitudinea sa umilăde prosternare în faţ a orică rui turc a dispărut, dar în sinea sa s-a pă strat teama căs-ar putea săcadăiar în mâinile lor, săintre din nou în aceatăînchisoare de la Edi Culé, gând care îi produce sudoare rece pe spinare, dar acuma este el aici stă pânul ş i toţ i trebuie sădanseze dupăcum cântăel. Nu, nu va mai da ocazia acestor turci săpunămâna pe el, gândeş te el ca săse liniş teascăş i se avântăîn a domni. Astfel mai toate dispoziţ iile le discutăîmpreunăcu Brutti ş i Nicola care lau învă ţ at săinstituie o nouădare, numităa zecea din vite, dare ce să ră ci ţ ara mai mult ca orice, dar care aduce mult aur în buzunarele lor, mai ales în ale lui Iancu. La Iaş i tră ia în acele vremi un negustor foarte bine întrodus în toate cercurile de afaceri, mai ales în Polonia, Sima Vorsi cu care face Iancu afacerile sale cu vitele. Mii de capete sunt trecute peste graniţ ăfărănici un fel de taxe vamale, iar, rezultatul acestor vânză ri intra în buzunarele domnului, nu însăînainte ca acest negustor să -ş i ia partea sa; dar cel mai hain din toţ i este unul Nicoriţ ă , grecul Nicoresio venit cu Iancu de prin pă rţ ile Constantinopolului. Dealtfel nici el nu ş tia prea bine de unde a ră să rit. Într-o zi, înainte de plecarea lui spre ţ ara în care fusese numit voievod, l-a anunţ at Bartolomeu Brutti căacest Nicoresio este un creditor de seamăş i-l va urma. Bineînţ eles căIancu acceptăfă răsăş ovăiascăş i ca săscape de gura lui, de insistenţ ele acestei hiene îl numi mare vameşal Moldovei, post de

142

frunte ş i una din cheile câş tigurilor fabuloase, fiindcăcu ajutorul lui treceau turme întregi de vite în Polonia fărăsăfie vămuite, pentru ca intrarea în ţ arăa mă rfurilor săfie vă muitădublu ca pânăacuma. Autoritatea acestui vameşe devenit atât de mare, încăde la începuturile sale, încât putea de la sine putere săţ inăloc la judecarea afacerilor negustorilor, bineînţ eles dupăce percepea pentru fiecare pricinăo taxă ce intra în buzunarele sale. Până la urmădeveni această personalitate dubioasăun factor principal al domniei lui Iancu, atât de preganant încât Bartolomeu Brutti ş i Nicola furăaproape cu totul eclipsaţ i. Dar bă trânului Brutti nu-i pă sa de puterea acestui aş a zis grec; era numai cu vorba grec fiindcăîn realitate era italian nă scut în Grecia ş i tră it la Constantinopole. De câte ori avea Iancu nevoie de cai sau de bani pentru a plăti pe câte un turc influent, sau pe Sinan Paş a, Nicoresio făcea tot posibilul să-i avanseze, iar ca amanet voievodul îi dădu postavuri de Lund sau Colonia, luate ca vamăde tranzit de la negustorii care treceau prin Moldova spre ţ ă rile vecine pe care acest hrăpă reţle vindea în ţ arăsau în Polonia pe preţ uri piperate, recuperându-ş i în felul acesta întreit sumele împrumutate, care de altfel nici nu-i aparţ ineau de drept, trebuind de fapt săfie vă rsate în visteria ţ ării. Dealtfel ş i pentru Iancu aceastătranzacţ ie este o afacere, el având de la Nicoresio, Nicoriţ ă , partea sa. Mare parte din aceste afaceri se terminau la bâlciurile pocuţ iene, la Calomeia ş i Snyatin. ªi astfel aurul curgea din plin în cuferele domneş ti ş i nu în vistieria ţ ă rii, cum era normal săfie. Propriul buzunar este confundat cu cel public. Dar cine avea curajul săcontroleze sau săse opunăacestui joc ? Nimeni, fiindcăş i cei ce ar fi voit s-o facăerau ş i ei pă rtaş i, fiecare dupăfuncţ ia ocupatăîn stat. În afarăde aceste preocupă ri Iancu nu se ocupăde treburile ţ ă rii, în primul rând fiindcăhabar n-avea de aş a ceva ş i în al doilea rând fiindcăş tie căcei numiţ i în divan au grije de toate, bucuroş i căsunt lăsaţ i în pace. Bartolomeu Brutti se ocupă ş i de treburile din afară , deoarece are legă turi peste tot, cunoaş te o mulţ ime de mă rimi, oameni de prin preajma curţ ilor regale ş i imperiale ale Europei, vorbeş te mai multe limbi. Dar el se ocupăş i cu treburi mai mă runte, foarte apreciate de voievod ş i anume cu iscodirea boierilor ş i cu raportarea despre tot ce ş tia ş i afla despre ei. ªi Nicola face acelaşlucru, însăîntr-o mă surămai mă runtă , în conformitate cu rangul său. Merge prin conace, se împrieteneş te cu boierii ş i familiile lor aflând ce se cleveteş te, poveş ti de salon ş i zvonuri ce ciculăreferitor la domnia Iancului. A învă ţ at aş a de bine frumoasa limbăa moldovenilor încât putea face faţ ăoriunde ş i săpriceapătot ce se vorbeş te în jurul să u. Ba de multe ori profita de faptul căunii nu ş tiau acest amănunt ş i auzea în felul acesta multe, când limbile se dezlegau la un pahar de vin de Cotnari. Iancu însănu profităprea mult în urma acestor veş ti, putând doar în felul acesta să -ş i dea seama de orientarea boierilor săi. Cănu este iubit, o ş tie foarte bine, dar nu voia ca la un

143

moment dat săfie luat prin surprindere ş i izgonit pe nepusămasă, ca predecesorii săi, mai ales căîn ultimul timp se fă curăauzite zvonuri căun băieţ andru cu numele de Lă puş neanu căruia i se zicea Lungul, se agita printre cazaci ş i căs-ar putea săporneascăcu oaste împotriva sa. Mercenarul Toma Nagy era în permanentăalertăîmpreunăcu cei peste două sute de oş teni ai să i. Pe lângă aceş tia, Condrea Bucium trimise ş i un corp de moldoveni, dar Iancu nu are prea mare încredere în ei, cu toate cănumi în fruntea lor pe fiul Mariei, cel mare, pe Filip. Nici nu trecurădouăluni de la sosirea sa în capitala ţ ării căIancu se ş i gândeş te cum săfacăca să-l mulţ umeascăpe cel care l-a cocoţ at aici sus pe scaunul domnesc. ªtie căputernicul vizir are o mare slă biciune pentru cai frumoş i, că dispune de imense hergelii cu cei mai autentici pur sânge ş i în afarăde asta îi plă cea vinul, cu toate căeste musulman fă cut; la aceastăplăcere nu a putut să renunţ e odatăcu adoptarea, din motive de mă rire, a noii credinţ e cu foarte mulţ i ani în urmă . Cu toate viciile pe care le avea, sultanul Amurat este în acelaştimp un bun musulman ş i n-a pus niciodatăstrop de băuturi alcoolice în gură , deci în aceastăprivinţ ăSinan trebuia săprocedeze în aş a fel ca stă pânul să u sănu afle despre aceste plăceri lumeş ti ale sale. Deci, prin Nicoresio, Iancu procură150 de cai din cei mai frumoş i, cumpă raţ i în Polonia ş i în Transilvania, din crescă toriile cele mai renumite, la sume imense. Deasemenea trimite la viile de la Cotnari ş i puse săse umple câteva butoaie cu vinul cel mai vechi ş i cel mai bun ce se gă sea. Totul fu încărcat într-un car, puse hergeliile la drum ş i-l însărcineazăpe Nicola să meargăcu aceste daruri la Istambul, să -i sărute vizirului vârfurile pantofilor din partea sa, în semn de recunoş tiinţ ăş i să -i i le înmâneze personal. Nicola pleacăcu destulăplăcere, mai ales căare ocazia săintre în legă turăcu personajul cel mai de temut al timpului, cel care dintr-un semn din mânăputea săfacăpe cineva fericit sau să -l ducăla spânzurătoare. Drumul fu lung ş i greu, cu o mare hergelie de cai, iarna îş i aratăcolţ ii ş i ză pada care că zu înză pezeş te drumurile Moldovei, dar ordinul este ordin ş i trebuie adus la îndeplinire. Dupăcale de peste două sprezece zile, convoiul ajunge în fine în capitala imperiului ş i spre fericirea lui Nicola vizirul se aflăaici, preocupat cu ră zboaiele pe care le preconiza împotriva creş tină tăţ ii. Trebuia săcearăde nenumă rate ori audienţ ăca în fine săfie primit. Sinan Paş a nu prea avea obiceiul să -ş i arate pe faţ ăbucuriile dar primeş te cu un zâmbet în colţ ul gurii darurile, dupăce servitorul servitorului să u îi să rutăvârful pantofilor, ca apoi săfie expediat fă rămăcar să-i adreseze un cuvânt, nici mă car pentru cel care i le-a trimis. Dealtfel el cunoş tea acest fel de a se purta a celor mari din Imperiul Ottoman. Totuş i scopul fu atins ş i putea săse întoarcăcu faţ a curată la Iaş i ca săraporteze. Iancu se bucurăde reuş ităş i se pregă teş te de domnie serioasă , adicăde umplerea cuferelor cu galbeni. Legea impozitelor asupra vitelor

144

fu întărităş i cei să raci despoiaţ iş i de ultimele animale pe care le mai aveau prin curţ ile lor să ră că cioase. Creditorii stau la uş ăş i nu-l slă besc pe voevod deloc, voiau înpaoi ce au dat în toţ i aceş ti ani de pribegie ş i pedeasupra cu un câş tig substanţ ial, dar nu numai aceş tia ci ş i cei ce au venit cu voievozii dinainte sa trebuiau plă tiţ i, cu toate căde fapt datoriile lui au fost stinse, găsindu-se din când în când câte unul care îş i aducea aminte, aş a peste noapte, căde fapt mai are câte ceve de primit. În acest scop fu numit un grup de experţ i care săţ inăcontabilitate că mă tarilor cari furăplă tiţ i cu rândul, dupăvechimea datoriei, dar ei nu se mai ispră veau ş i cu cât primeau mai mult cu atât mai mult erau cerinţ ele. Dar pe Iancu, odatăcomisia numită, nu-l mai intereseazăasta, nici chiar când sosi de la urmaş ii bancherului Hoffmann de la Kronstadt o notăcăar avea de plă tit o sumăde bani pe care bătrânul bancher, acuma decedat, i-a împrumutat-o cu mulţ i ani în urmă când era tână r ş i nu avea mijloacele necesare săplece la Constantinopole. Scrisoarea fu înregistratăde comisie ş i pusăla rând, fă răsăse ră spundă . Începutul domniei se aratădeci promiţ ător. Vizita ş i plocoanele trimise prin Nicola la Poartăavurădarul de a provoca un fel de explozie de laudădin partea vizirului ş i chiar din partea sultanului. La destul de scurt timp dupăsosirea lui Nicola din aceastăcălă torie, sosi în Moldova un capugiu cu o scrisoare din partea sultanului însuş i, prin care acesta se aratăfoarte mulţ umit de promisiunile lui Iancu de a mă ri tributul. Luat în felul acesta prin surprindere, la început el nu ş tie ce săspună , deoarece nu a fă cut prin Nicola o asemenea propunere, dar înţ elege că aceasta este o cale de a stoarce mai mult. Sinan Paş a este acuma în culmea puterii sale ş i se gândeş te cănu ar fi ră u să-l informeze pe stă pânul său, Sultanul Amurat, cănoul numit în Moldova va da peste promisiuni ş i deci visteria se va umple mai mult. Dealtfel umbra lui Allah pe pă mânt nu prea se interesa de mersul treburilor de stat, lăsând totul în grija vizirilor, mai ales a lui Sinan Paş a. Sultanul avea ca ocupaţ ie principalăsă-ş i spioneze cadânele din harem ş i să-ş i chinuascăfemeia care i-a dat naş tere la moş tenitorul tronului, veneţ iana Haseki, sultana ş i cea mai influentăfemeie a imperiului dupăsoacra ei. Dar Amurat era sub influenţ a mamei lui, aplecând urechea la tot ce aceasta spunea referitor la nora ei. Toate aceste preocupări bizare l-au îmbolnăvit de nervi, era sleit de puteri din cauza exceselor la care se dă dea zi de zi, din care cauzătiranizăpe cei din jur. Era crud ş i cu mintea întunecatăcând era supărat, ceeace se întâmpla din ce în ce mai des. Peste toate acestea era un avid de bani ş i îi proteja pe cei care îi procurau sumele de care avea nevoie. Acestea sunt veş tile cu care a venit Nicola din că lătoria sa dela Constantinopole, aş a căcererea deghizatăa porţ ii nu-l mai mirăpe Iancu, dar va trebui totuş i săstoarcăş i mai mult ţ ara pentru a face faţ ă, în aş a fel ca propriul său buzunar sănu sufere cu nimica. Dealtfel pentru el aceste treburi sunt o preocupare principală, fiindcăîn afarăde înavuţ ire nu urmă reş te nimica. Bartolomeu Brutti în

145

schimb ş tia cănu din cancanurile curţ ii imperiale puteai să-ţ i dai seama de pulsul evenimentelor. Iancu nu era în nici un fel pregătit pentru politicăş i fă cuse chiar câteva gafe de neiertat. Astfel puse săse încendieze câteva sate de la graniţ a cu Polonia, punându-se ră u cu ei. Dar, la insistenţ ele lui Brutti ceru scuze, ceeace avu un efect deplorabil asupra personalită ţ ii sale. ªi ca săaranjeze totul mai bine, trimite ofiţ erilor de la hotare o scrisoare prin care se obligăca în timpul cât regele Poloniei se luptăcu muscalii, el săpoarte grija ţ inuturilor mă rginaş e. Bineînţ eles căaceastăacţ iune avu un efect bun ş i în felul acesta în loc săintre în conflict cu polonii îş i asigurăgraniţ a de la nord de orice invazie. Este bine ş i aş a gândeş te el ş i se felicităcăa avut buna inspiraţ ie de a-l însărcina pe Brutti cu aceste treburi importante. Lui nu i-ar fi intrat niciodatăîn cap săprocedeze în felul acesta. Tocmai în perioada asta primeş te de la Constantinopole o scrisoare de la Doamna Kiajna în care îi face imputaţ ii cum căse poartăingrat cu ea, căa uitat-o ş i multe altele spuse mai pe ocolite. Împreunăcu Nicola îi ră spunde pe loc, se scuză invocând trebile de stat, că utând a o face săînţ eleagăcăar fi voit s-o aducăîn ţ ară. Dealtfel în aceastăprivinţ ăa stă ruit pe lângăel ş i Crisofor Bathory, dar se vede treaba căvajnicei Doamne îi merge mai bine în capitala imperiului, decât i-ar fi mers în cea a zbuciumatei Moldova, încă lcatăş i veş nic pră dată , în primul rând de zecile de pretendenţ i cari apă reau de prin toate colţ urile, unii mai îndreptă ţ iţ i, din cei care se trăgeau adevărat din mulţ imea de copii nelegitimi ai voievozilor, iar alţ ii din motive aventuriere ş i în al doilea rând de hoardele tă tare care de câte ori aveau poftă , intrau pânăîn inima ţ ă rii, despuind pe bieţ ii locuitori de ceeace le-a mai ră mas, dupăce voievodul strângea birurile necesare plă ţ ii Porţ ii, pentru buzunarele lor ş i ce mai ră mânea pentru vistierie. Iancu nu ş tie căţ ara este în sapă de lemn, el se lăfă ieş te în palatul să u de la Iaş i, merge pe la diverş i boiernaş i care îi sunt prieteni ş i trage la ei cele mai teribile chefuri ş i orgii. Iar, ca să -ş i apropie mai mult pe cei în care are încredere, cu care a venit, dălui Bartolomeu Brutti moş ii întinse, onoruri, precum ş i veniturile portului Galaţ i, singurul loc unde puterea lui Nicoresio, alias Nicoriţ ă , nu se face simţ ită . Una din moş iile dăruite a aparţ inut unui boier care la intrarea sa în ţ arănu a voit săse închine, argumentând cănoul venit este tot atât de stră in ca ş i trădă torul de Despot Vodăodinioară. Aceasta l-a supărat pe Iancu peste mă surăş i închide ochii când aflăcăoamenii lui Toma Naghy l-au tras în ţ eapă , de fapt în urma sugestiei sale. A vrut în felul acesta sădea un exemplu ca nimeni sănu mai cuteze a se lega de el. Aş a s-a hotă rât de Poartă , ca el săfie voievod ş i aş a va fi, chiar dacăţ ara nu-l voia. Cu turcii în spinare se simte sigur ş i nu se teme de nimeni. Văzându-se atât de puternic pe situaţ ie, Bartolomeu Brutti intrăîn legă turăcu papa ş i contra unor sume frumuş ele consimte săfacăpropagandăpapistaş ăîn ţ ară,

146

nu numai aici ci ş i în Valahia, spre marea disperare a Metropolitului Teofan care nu-l putea suferi pe acest Brut, cum i se spunea aici în Moldova, cel venit de prin ţ ă ri stră ine, zicându-ş i boier moldovean. - ´´ Mă car săfi fost de o lege cu noi, da e papistaşş i vrea să-i facăpe oamenii ţ ă rii săcreadăîn credinţ a sa . . . da n-o să -i meargă. . . credinţ a noastrăeste adânc înră dăcinatăîn glia acestei ţ ă ri . . ´´ spune el mereu boierilor ce-l întreabăce are de gând săfacăîn privinţ a asta. Prea mult nu putea întreprinde împotriva veneticului care este mâna dreaptăa voievodului, acel ce are toate drepturile în mâinile sale. Iancu însănu a îndră znit săse atingădirect de capul bisericii, lă sând aceasta în sema lui Brut. Dealtfel Teofan a venit de multe ori la curtea domnească , refuzând de fiecare datăsă -l vadăpe voiavod; o viziteazănumai pe Doamna Maria cu care se înţ elege de minune, pe limba ei, fiindcăvorbeş te greceş te tot atât de bine ca un grec. Maria la rândul ei este încântatăcăare de partea ei pe cineva, mai ales căîn ultimul timp Iancu o neglijează, ba chiar o brutalizează . Că să toria au fă cut-o în micuţ a bisericăortodoxăde la Prasosnissi, pe când el era un bă rbat docil care nu avea nici un fel de predilecţ ie pentru nici un fel de credinţ ă , lă sându-se chiar botezat de formăortodox, ca acuma săfie considerat lotrean înverş unat ?, nu aceasta nu corespunde adevă rului, gândeş te el indignat, ceeace îl irităpeste mă surăş i de câte ori i se spune aceasta devine furios. Faptul căBrutti căuta să introducăcatolicismul în ţ arănu-l intereseazăcâtuş i de puţ n, cu atât, cu cât nu vede în asta nici un fel de pericol, poate numai dacăar fi considerat aceasta ca o rezistenţ ăîmpotriva sa, ceeace nu este cazul. ªi deci, pentru a preîntâmpina orice neplăceri din partea localnicilor, se înconjoarănumai cu servitori stră ini de ţ ară, cu o gardăputernicăformatădin mercenari bine plă tiţ i, conduş i de un cavaler neînfricat cum este acest Toma Nahy. Nicola este acela însărcinat săconducă efectiv pe toţ i aceş ti servitori, el îi angajeazăş i tot el îi dăafarădacăgăsea de cuviinţ ăs-o facă . Pe de altăparte nimeni nu ş tia căvoievodul ţ ării a intrat în legă turăcu colonelul german din Transilvania, Ruber cu care corespondeazăîn limba sa maternăş i se pare că -l cunoş tea încăde pe timpul cât era acasăla pă rinţ ii să i curelari ş i nu avea încăveleită ţ i de prinţdomnitor. Prin Nicola trimite acestui ofiţ er din când în când sume însemnate de bani pentru achiziţ ionarea unui castel ş i al unei moş ii unde sar putea refugia în caz de pericol. ªtie căş i aş a zisul să u tată , Petru al Rareş oaiei, fă cea lafel ş i, ori de câte ori era în pericol, pleca la cetatea de la Ciceu. Iancu simte căse urzeş te ceva în jurul să u, dar nu a putut afla ce, nici mă car Bruti ş i Nicola, totuş i boierii îi vorbesc respectuos, aş a cum se cuvine săse poarte cu voievodul lor, dar, în aer pluteş te ceva, i se vorbeş te oficial, sfaturile sunt date numai de rigoare, fă răa fi discutate ş i atâta tot. Oamenii că pă taserăun fel de teamăfaţ ăde aceş ti stră ini cari se perindeau de la o vreme pe scaun, unul dupăaltul, numiţ i de

147

turci, nu dupăcriterii de descendenţ ăci dupăcriterii sună toare. Dar Iancu are totuş i câţ iva tineri ambiţ ioş i ală turi de el, cari voiau săajungăsus, chiar în Divan dacăar fi mers. Aceş tia îi cântăîn strună, nu-l contrazic niciodatăş i, ca săfie mai pe placul stă pânului, organizeazăpetreceri cu femei tinere ş i frumoase dornice de asemenea distracţ ii. Iancu îi mulţ umeş te cu fel de fel de slujbe bine renumerate. Tot Nicola fu acela care se ocupăde asta, le dăsumele cerute, slujbuliţ ele ş i tot el îi dăafarăcând Iancu se plictiseş te de ei. Cu timpul devine voievodul hră păreţun tiran, oricine îi iese în cale este bruscat ş i în cel mai bun caz dat afară . Pânăş i Maria suferăcumplit din cauza asta. De câte ori voia săafle veş ti de la fiul ei Alexandru, care tră ia ca ostatec la turci rugându-l săscrie stă pânilor de la Constantinopole, era bruscată , blestematăş i nu rareori a ridicat mâna asupra ei, dar pânăacuma încănu a îndră znit s-o lovească . Atmosfera devenise apăsătoare, copiii creş teau într-o atmosferăîncărcată , de multe ori asistăla ieş irile nesăbuite ale tată lui lor, la nedreptăţ ile pe care le comitea faţ ăde cei care îi voiau binele. Dar acest voevod era ş i laş . Cu cei care îi asigurăsecuritatea ş i înavuţ irea, Toma Naghy ş i Bartolomeu Brutti se poartăcu mănuş i, lafel ş i cu marele vameş Nicoresio ş i chiar cu Nicola, cei ce-i aduceau galbenii la care a visat atâta, cât timp tânjea la scaunul pe care stăacuma ţ intuit. Dar vremea mai rece a Moldovei, mai ales primă vara ploioasăîl face săsufere din cauza gutei, de care deabea se mai putea deplasa, încăun motiv în plus de a fi desagreabil cu cei din jur. Iese rar din palat, lă sând toate trebile statului pe seama lui Bartolomeu Brutti ş i a lui Nicola, iar el se ocupăîn continuare cu chefurile ş i orgiile care se ţ in lanţ , de la un timp chiar în palat, în preajma soţ iei ş i copiiilor, cari nu odatăprivirăcu ochii holbaţ i de ceeace făcea tatăl lor. Erau învitaţ i la palat fel de fel de boiernaş i petrecă reţ i cu ţ iitoarele lor cu care ţ inea zile în ş ir chefuri. Dar nu numai atâta, îi poftea ş i pe boierii de frunte din ţ arăîmpreunăcu jupânesele lor, spre indignarea generală . Purtarea sa ş i a prietenilor să i devenise atât de nedemnă , încât le era silăcelor prezenţ i. Totuş i el insistăsăvinăş i în felul acesta atrage ş i mai mult ura lor. Conduş i de metropolitul Teofan ei începurăsă unelteascăpe ascuns. Prea multe capete au că zut în ultima vreme ş i la toţ i le era teamăde acest detracat. Doamna Maria suferea cumplit din cauza acestei atitudini a soţ ului ei. Abea acuma ş i-a dat arama pe faţ ă , se simţ ea în largul lui, căutând să jigneascăpe cei cari în alte ocazii l-ar fi obligat săstea aplecat în faţ a lor. Este un fel de reacţ ie, o ră zbunare împotriva nobilimii, o răbufnire a complexului de inferioritate care zace în el latent de ani de zile, a umilinţ elor la care a fost supus la Constantinopole. Pe deoparte toatăviaţ a a visat săajungăîn rândurile lor, iar pe de altăparte simţ ea cănu va fi niciodatărecunoscut ca atare, că utând să -i înjosească , o ambiţ ie prosteascăcăel era născut dintr-o familie de jos, dacăasta se poate considera aş a, că ci nimeni nu este nă scut mai jos sau mai sus, în faţ a

148

Domnului suntem cu toţ ii lafel, născuţ i goi ş i în acelaşfel de când lumea ş i pă mântul. Dealtfel nici el singur nu ş tia dece se poartăîn felul acesta cu boierii de frunte ai ţ ă rii în care domneş te. Dupăfiecare chef încearcăsăvinăla Maria, ameţ it de bă uturăş i obosit de nopţ ile pierdute. Ea alerga dinaintea sa, trântindu-i uş a în nas, strigând. - ´´ Brutăordinarăce eş ti . . . ´´ ş i încuie uş a în urma ei, ceeace pe Iancu îl amuză. O făcea numai ca s-o supere. Fiul lor Bogdan se făcuse destul de mare ş i-ş i dă dea seama cămama sa suferăcumplit. În schimb Filip, fiul cel mai mare al Mariei este mai tot timpul plecat. Este un bă rbat deş tept ş i serios care îş i luănoua sa îndeletnicire de comandant al oş tirii în serios. Era pă truns de faptul căţ ara trebuie apă ratăde duş mani ş i mai ales stă pânul ei, tată l să u vitreg. De câte ori vine la curte este bine primit de Iancu ş i nu odatăa luat parte la orgiile sale, dar nu prea cunoş tea suferinţ ele mamei sale. Dealtfel în concepţ ia bă rbaţ ilor de atunci femeia era consideratăca un fel de fiinţ ăcare trebuie să -ş i urmeze soţ ul, săasculte orbeş te de el, să -i nascăcopii, iar dacăera batjocoritănu avea altceva de fă cut decât săplângă . Soarta asta au avut-o ş i multe regine ş i femeile marii nobilimi, nu numai cele de rând. Aş a vedea lucrurile ş i Filip, gândind cămicile suferinţ e ale mamei sale sunt inerente. Dar, dacăo femeie ar fi pă că tuit faţ ăde bă rbat, era sau trimisăpe viaţ ăla mă năstire, unde era un fel de înmormântare vie, sau ucisă, fă ră ca cuiva să -i pese de asta. În ziua aceea era mare petrecere la palatul domnesc. Iancu a învitat ca deobicei o seamăde tineri petrecă reţ i, fiii unor boieri mai de mâna a doua, cari erau mândri căstau la masăcu voievodul lor ş i se fă leau cu asta, dar pe lângăaceş tia învităş i pe boierii mari, cei din viţ a veche, care ţ ineau de fapt destinele ţ ării în mâinile lor, care au fă cut parte ş i din divanul celui căruia Iancu i-a luat locul, Petru cel ªchiop, fiul Mircii Vodă . Vlă dica Gheorghe din neamul Movileş tilor soseş te cu jupâneasa sa, apoi soseş te ş i vornicul Ieremia ş i Simion pârcă labul, dar Balica hatmanul nu a binevoit sădea curs poftirii lui vodă . Iancu se mânie ş i trimite oş teni ca să -l aducă cu sila, dar solii nu-l gă sesc acasă. Dupăun timp de aş teptare, în care timp cei tineri fac haz de orice ş i se amuzăde toate fleacurile, vă zând cănu mai soseş te nimeni, Iancu se aş eazăca deobicei în capul mesei întinse, dar Maria Doamna nu apă ru nici ea, ceeace îi indigneazăpe boierii veniţ i cu jupânesele lor. Nu se că dea săvinăjupânesele fă răca săfie Doamna de faţ ă, ceeace este socotit ca o necuviinţ ăchiar dacăeste vorba de voievod însă ş i. - ´´ Da mărita DoamnăMaria nu vine . . . ? . . n-o vă d la masa mă riei tale . . ´´ întreabăVlă dica Gheorghe, care constatăcăIancu o aş eazăpe jupâneasa sa ală turi de el, tot o necuviinţ ă . - ´´ Ce te priveş te boier Gheorghe dacăvine doamna me sau nu . ? . . . au nu cumva vrei să -mi ş ezi în cale.. . ? ´´ întreabăIancu pe un ton ameninţ ător.

149

- ´´ Nu voiesc săş ed în calea mă riei tale, da aş a iaste obiceiul pă mântului aista de moldoveni, de când lumea, de când a descălecatu Dragoşpe aista pă mânt de i-au zis Moldova . . ´´ vă zând căIancu îl priveş te cu ură , înceteazăcu aceste explicaţ ii cu douăînţ elesuri ş i continuăpe un ton sfă tos . . . - ´´ mă rite doamne . . nu ne că lca obiceiurile cu picioarele, cănoi le pă străm cu sfinţ enie . . . pânăş i Despot Vodăaducea la masa sa pe preasfinţ enia sa metropolitul, ori eu nu-l văd aici pe preasfinţ itul Teofan. ´´ se opreş te o clipă, apoi privindu-l pe Iancu drept în ochi continuăcu o voce de dojană. . . . . - ´´ nu se binecuvânteazămasa domniei tale aş a cum ş ade bine unui voievod creş tin, în credinţ a noastrăstră moş ească? . . . la masa mă ritei noastre Doamne Maria bucatele sunt binecuvântate aş a cum se cuvine . . . ´´ Iancu nu mai rabdă , sare de la locul să u, înfuriat. - ´´ Taci boier Gheorghe . . . dacănu-ţ i place poţ i pleca . . . să -ţ i vezi de treaba matale . . nu mătulbura în petrecerile mele . . eu văsunt domn ş i-mi datoraţ i ascultare în toate cele . . te poftesc sănu mai pomeneş ti de obiceiurile voastre . . obiceiul îl fac eu aş a cum cred ş i aş a se va face . . ´´ încheie Iancu vorbind din ce în ce mai tare ş i mai ameninţ ător, dar vlădica Gheorghe nu se lasă . - ´´ M-oi duce mărite stă pâne . . da săş tii cănu gră ieş ti drept . . au mai fost ş i alţ ii înaintea măriei tale cari au nesocotit credinţ ele acestui neam . . să -mi fie cu iertare . . ´´ se opreş te o clipăş i spune în continuare, uitându-se la Iancu plin cu înţ eles . ´´ da, ş i ş i-au pierdut capul ´´ Iancu nu mai rabdă , se repede la el, îl apucăde gulerul lui de blanăş i zgâlţ âindu-l cu putere zbiarăla el. - ´´ Săieş i boier Gheorghe ş i sănu-mi apari în ochi, decât când te-oi chema în faţ a me sădai socotealăde cele spuse . . ´´ desprinzându-se din strânsoare, vlădica Gheorghe merge spre jupâneasa sa, o ia de mânăş i o porneş te spre uş e. În tot acest timp au amuţ it cu toţ ii, s-au auzit numai vocile celor doi care se înfruntau. Garda lui Toma Naghy era gata pregă tităsăintervinăîn orice moment. Bineînţ eles căla un semn al stăpânului lor i-ar fi măcelărit pe toţ i fărănici o pă rere de ră u, aş a cum nu odatăs-a întâmplat în Moldova, dar ş i în Valahia. În discuţ ia lor nu a intervenit nimeni. Îndatădupăce vlădica Gheorghe pără seş te sala, Iancu bate din palme, se aş eazăla locul lui ş i servitorii cu bucatele pe tă vi de argint îş i fac apariţ ia, cu imense bucă ţ i de carne friptă , cartofi prăjiţ i în seu de oaie, legume fierte ş i fructe, toate într-o dezordine de neînchipuit. Fiecare se serveş te cu ce-i place, bucăţ ile de carne sunt luate cu mâna ş i muş cate cu gura, apoi resturile aruncate în colţ uri în timp ce alţ i servitori servesc în carafe imense vinul cel mai bun. Astfel se încinge un chef de nu se vede om cu om. Tinerii se îmbată , femeile aduse pentru distracţ ii ţ ipăca din gurăde ş arpe ş i în scurt timp se face o zarvăde se auzea pânăhă t în mahalalele cele mai îndepă rtate ale Iaş ului. Vornicul Ieremia ş i pârcă labul Simion pleacăcu domniţ ele lor pe ascuns, când au simţ it căbeţ ia se încinge. Iancu ţ ine o femeie pe genunchi, una din cele ce umblăprin hanuri distrând pe că lători. Este o fatătână răş i frumoasă, adusăde un boiernaşca să -i facăplă cere stăpânului.

150

Marghioliţ aţ ipăş i se zbate în braţ ele puternice ale voiecodului, dându-i din când în când săbea vin dintr-o cupăde argint. Bă utura i se prelinge pe bă rbie ş i curge pe haine, în veselia celor din jur. În cele din urmăfemeia îş i scoate de faţ ăcu toţ ii fustele, sare pe masă, începând săjoace dră ceş te în cântecele unui taraf de ţ igani beţ i ş i în bă tă ile din palme ale clor prezenţ i. Picioarele îi calcăprin farfurii, în mâncare, răstoarnăstacanele cu vin în râsetele comesenilor cari mănâncădin ce se prelinge pe feţ ele frumoase de masă . Iancu este beat mort, ş i-a scos haina simandicoasăş i ră mâne în că maş a dantelată. Sudoarea îi curge pe tot corpul ş i mirosea numai a vinul care i s-a prelins pe piept, în totul a că pătat un aspect hidos. Înebunit la culme de dansul fetei bate din palne ca un copil ş i din când în când îş i pierde echilibrul, dar câte un paj îl susţ ine, aş ezându-l cu greu pe scaun. Petrecerea ţ ine pânăaproape de dimineaţ ă . Maria a refuzat săia parte, stăîn apartamentul ei de ală turi cu ochii înlă crămaţ i. A înfundat uş ile cu saltele ca sănu audălarma pânăla ea, dar degeaba, ţ ipetele stridente ale femeilor ş i strigă tele de bucurie a bă rbaţ ilor ajung pânăla ea, înfingându-i-se ca niş te cuţ ite în inimă . - ´´ Ce ruş ine . . ce ruş ine . . .´´ repetăea mereu dând din cap. Cum s-a schimbat Iancu de când a ajuns aici. Este adevă rat căaceste petreceri îi plă ceau ş i atunci, dar niciodatănu le fă cea în halul acesta de batjocoritor ş i nici când ea era de faţ ă, ci în alte locuri unde ea nu pătrundea. Tristeţ ea ei este mare, îi este ruş ine de boierii care îi ies în cale ş i evităorice discuţ ie în legă turăcu acest subiect. Dealtfel toţ iş i-au dat seama de starea în care se află ş i o respectă. Văzând căIancu o ia razna cu totul, îl roagăpe Filip, care în asemenea ocazii are darul de a-l mai tempera, săstea cât mai mult ală turi de el. ªtia căş i la Rodos l-a acompaniat la chefuri, dar nu ş i-a închipuit ca el săfie în aş a hal de nesimţ it faţ ăde ea ş i faţ ăde ceilelalte mărimi ale ţ ă rii. În schimb Bartolomeu Brutti îş i vedea de treburile sale, că uta săafle tot ce se petrece prin ţ ă rile vecine ş i-ş i informeazădomnul, dar nu pentru a cere sfaturi, de care dealtfel nu are nevoie, ci pentru a-ş i face datoria. ªtie căpe Iancu nu-l intereseazănimica din ceeace se petrece în jurul hotarelor ţ ării ş i nici mă car de ceeace se petrece în propria sa ţ ară . În schimb petrecerile se ţ in din ce în ce mai des, iar în ultimul timp mergeau lanţ , dar Iancu gă seş te totuş i din când în când timp ca să -ş i aranjeze afacerile. Creditorii nu încetau să -l asalteze, tributul că tre stă pânii să i de la poartătrebuia plătit cu regularitate, căaltfel i s-ar fi clă tinat tronul de sub el ş i chiar capul i-ar fi că zut ş i pedeasupra dela un timp se fă cură auzite din ce în ce mai insistente zvonurile despre o iminentăinvazie a oamenilor Lă puş neanului Ioan, băieţ amdrul care râvneş te la scaunul lui. Vă zând căIancu priveş te cu inconş tienţ ăla manevrele de peste graniţ ăa celor care voiau să .l dă râme, Bartolomeu Brutti a că utat în una din zile să-l determine s-o termine cu aceste orgii, ce nu fă ceau altceva decât să -i scurteze domnia. El ş tia foarte bine că

151

nu vor sta mult timp aici ş i încănu ş i-a fă cut suma, nici el ş i nici Iancu, care era conş tient de asta. Gândul lui era ca dupăce va plă ti datoriile, săstrângăo sumă atât de mare, care să -i asigure un trai liniş tit de mare senior, cu un titlu cumpă rat undeva de la vre-o curte regală , care avea nevoie de bani ş i numai dupăce va ajunge aici, va putea sădea bir cu fugiţ ii din ţ ara pe care a râvnit-o atâta. ªtie că turcii nu-l vor ţ ine prea mult pe Iancu, care la rândul să u nu ş i-a închipuit căo domnie săfie atât de periculoasă, plinăcu capcane în care putea săcadăoricând. Intervenţ ia lui Bartolomeu a avut totuş i un oarecare efect asupra lui, îl sperie, fă cându-l săia mai în serios zvonurile care circulăreferitor la domniş orul care-i voia locul. În sinea sa îş i dăseama căcele ce se petrec în jurul să u trebuiau privite ca treburi de stat ce nu prea sunt de nasul lui, cănu este în stare săprevadăun final al vreunui act politic sau diplomatic, din care cauzăface numai gafe. Bineînţ eles cănu cuteazăsăîmpă rtă ş eascăcuiva aceste concluzii la care a ajuns, din contra, îi place săparăîn ochii celor din jur ca un voievod destoinic, deş tept ş i plin cu calită ţ i din toate felurile, ceeace nu-i reuş i, dar el cu el însuş i este împăcat, crezând căeste privit ca un bun conducător. Din cauza greş elilor politice comise pe tot frontul, relaţ iile cu Transilvania se deterioreazăîn aş a mă surăîncât la un moment dat circularăacolo zvonuri cum că turcii ar fi hotă rât ca Iancu săfie înlă turat, căa ş i fost trimis cineva la Iaş i pentru a-l îndepă rta prin sugrumare. Aceste zvonuri aveau un oarecare temei, fiindcă turcii începurăsăfie nemulţ umiţ i cătreaba nu merge în acea parte a Imperiului Ottoman. În afarăde galbenii care curgeau în vistieria porţ ii ş i cei ce intrau în buzunarele celor mari, turcii cereau ş i o oarecare îndemânare în a conduce aceste douăţ ă ri în care îş i impuneau voievozii, a că rot misiune nu era alta decât să menţ inăliniş tea la hotarele nordice, una bineînţ eles pe placul lor, fiindcăîn caz de ră zboi voievozii erau datori sămeargăală turi de ei cu toate forţ ele ş i loiali, contribuind în acelaştimp la întreţ inerea numeroaselor armate turce. Îm cele din urmăIancu se convinge de justeţ ea sfaturilor lui Bartolomeu Brutti ş i ca prin farmec se ră resc chefurile, dar nu încetează , spre mulţ umirea celor ce se distreazăpe socoteala sa. Nicola în schimb este foarte activ, că lă toreş te mai tot timpul prin diverse locuri, cu treburi personale sau trimis de stă pânul să u. Este însă rcinat săducăîn Transilvania sume de bani colonelului Rueber ş i prin primăvara anului 1580 fă cu deja a treia că lă torie secretă. Încădin tinereţ e Iancu cunoş tea castelul de la Kesmark din comitatul Zips; a trecut pe aici în timpul că lă toriei pe care a întreprins-o la Viena, pe când era un băieţ andru ş i mumă-sa voia să-i dea o educaţ ie aleasă . A ră mas plă cut impresionat de frumusuţ etea castelului, de linia sa impunătoare ş i de multe ori visa sălocuiascăca un senior. Acuma a aflat cătocmai acest castel este de vânzare ş i se gră beş te săse ofere să -l

152

achiziţ ioneze. Tratativele sunt purtate în cel mai mare secret de Nicola ş i târgul încheiat în vara aceluiaş i an. Suma plă tităeste mare, dar se merită , au mai fost ş i alţ i amatori ş i ca săpunămâna pe el a supralicitat pânăacolo încât ceilalţ i au fost înlăturaţ i. Toate acestea au fost întreprinse cât mai pe ascuns, dar pânăla următot au ieş it la iveală , fiind cunoscut de un cerc restrâns de boieri din divan. Se vedea treba căunul din ei a informat ş i stîpânii de la Constantinopole, ceeace nu prea era pe placul voievodului. Turcii nu vedeau cu ochi buni asemenea achiziţ ii. Nu voiau ca un vasal de-al lor săposede proprietă ţ i într-o ţ arăunde la nevoie ar fi fost greu de urmă rit în caz de fugăa acestuia. Iancu ş tie asta ş i face în aş a fel ca să-i asigure căzvonurile sunt false, neadevărate ş i spre mulţ umirea sa reuş eş te mă car pentru moment săle înş ele vigilenţ a. Dar pânăla urmăîncepu ş i Nicola să -ş i sape stă pânul. Simţ ea căi se apropie pră buş irea ş i nu voia iar sără mânăsăracul dinainte, cel care închiriazăcase exilaţ ilor la Rodos. Deabea s-a ridicat, ca acuma săcadă? Profitând de încrederea ce i-o oferăIancu, mai ales în ceeace priveş te cumpărarea de proprietă ţ i în Transilvania, pune încetul cu încetul câte ceva deoparte, plă tind mai puţ in cât i se cerea, strângând în felul acesta o sumă frumuş icăcu care îş i cumpă răun petec de pă mânt vecin cu castelul de la Kesmark, având de gând ca împreunăcu colonelul Rueber, pe care l-a mituit între timp, săfacăîn aş a fel ca sădevinăel proprietarul castelului în cazul căvoievodul ar fi fost gonit din ţ arăş i dus în turcia. ªi pentru asta organizeazăun fel de reţ ea de informare al turcilor, transmiţ ându-le sub formăde zvonuri printr-o terţ ăpersoană, de toate aceste achziţ ii, rezervându-ş i în felul acesta o eventualăreuş ită. Pe de altă parte are grije sănu dea propriile sale afaceri veroase pe faţ ă , nici cu pritenii să i cei mai apropiaţ iş i în nici un caz cu Bartolomeu Brutti. Iancu bă nuieş te ceva vag, un cui in s-a înfipt în inimă , fiindcăcel mai de încredere om de-al să u a început să-l tragăpe sfoară. Prima datădescoperi aceasta datorităunei chitanţ e care îi parveni pe o cale lă turanlnicăîn care era trecutăo sumămai micădecât cea trimisăprin Nicola. Nu s-a putut abţ ine sănu-i spună, dar grecul este ş iret, mai ş iret decât s-ar fi aş teptat ş i afirmăcăîn mod intenţ ionat a procedat în felul acesta ca sănu-i dea posibilitatea lui Rueber să-l înş ele ş i săse îmbogă ţ eascăpe spinarea sa. Iar ca sădovedeascăcăaş a este vine a doua zi cu suma ş i i-o ară tălui Iancu care la început l-a crezut, dar gândindu-se mai bine ş i dupăce s-a sfătuit cu Bartolomeu Brutti, ajunge la concluzia săgrecul îl trage totuş i pe sfoară , dar neavând încotro trebuia săaccepte situaţ ia, deoarece el este singurul care îi cunoaş te afacerile, are toate chitanţ ele, putând oricând săprovoace un scandal tocmai acolo unde aş a ceva nu este indicat. În acele timpuri se fura cât se putea, ca în codru, dar fiecare se ferea cu toate căş tia cu cât a vârât celă lalt mâna în oala cu galbeni, fiind totuş i mai bine săte prefaci cănu ş tii nimica. Cu toate acestea când toatălumea vorbea deschis de unul căfură , se isca aş a un scandal încât acel cineva era pur ş i simplu strivit ş i averea sa împră ş tiatăîntre cei mai puternici, cari

153

dealtfel ş i ei erau vârâţ i până-n gât în mocirlă . Cum se aseamă nătimpurile între ele !!!! Aş aş i Iancu, toţ i de la Constantinopole îş i închipuiau căfurăcât poate, dar sănu se vorbeascădespre asta, însădin pă cate lumea a început săcam clevetească pe socoteala sa fel de fel de poveş ti cu cufere de aur, cu averi mari ş i mai câte asemenea vorbe suflate pe la urechile vizirilor ş i a sultanului, mai ales când a ajuns un uş or zvon despre niş te castele pe undeva, nimeni nu ş tie unde. - ´´ ªtiam eu de mult căacest ş napan nu merităatenţ ie . . . ´´ spune Bartolomeu Brutti lui Iancu în semn de reproş , referindu-se la Nicola.. - ´´ Nu măva tră da . . . dar dacăo va face o să -i retez capul . . ´´ ameninţ area este iluzorie, fiindcănu avea nici o dovadăconcretăcăaş a stau lucrurile, în primul rând, ş i în al doilea rând aş a ceva ar provoca scandalul, de care Iancu acuma nu are nevoie. Doar el l-a trimis la Constantinopole la Sinan Paş a cu daruri ş i era mai mult ca singur căo parte din ele ş i le-a trecut pe socoteala sa. Iancu ajunge la concluzia căcel mai bun lucru era săaş tepte, săcontinuie ca până acuma, în fond săse facăcănu ş tie nimica. Atâta timp cât castelul este cumpă rat, plă tit, trecut pe numele să u nu are ce săimpute lui Nicola. Dar el nu ş tie căş i Bartolomeu Brutti începu săse îndepă rteze de el, căutând să-l discrediteze încetul cu încetul în ochii turcilor, pregă tind astfel terenul în eventualitatea unei maziliri, pe deoparte, iar pe de altăparte cazacii se agităîncă lcând ţ ara în repetate rânduri în ultima vreme ş i oamenii povesteau căau vă zut în tabă ra lor pe acest Ioan Lă puş neanul care voia scaunul pentru el. Totul devine foarte clar în ziua când un cazac mai de vazăcade în mâinile lui Iancu ş i fiind interogat, povesti căde fapt toate aceste hârţ uieli erau destinate săducăîn ultimăinstanţ ăla nă vă lirea cazacilor cu noul voievod. Imediat Iancu îş i ia toate precauţ iile. Trimte pe Condrea Bucium la graniţ ăcu tot corpul să u de oş teni, iar pe Bartolomeu Brutti într-un punct aproape de Iaş i, la Balotă, cu o armatăcare săintervinăîn cazul că Bucium ar fi fost învins. În capitalără mâne numai Toma Naghy cu mercenarii să i. Este mai bine ş i mai sigur aş a. Procedând astfel nu avea dece săse teamăde boeri, atâta timp cât armata ţ ării este departe de palat. Chiar în seara asta interzice intrarea oricui ş i posteazăpeste tot stră ji împă trite. Maria ş i copiii sunt trimiş i spre graniţ a polonăla un conac retras. În felul acesta Iancu îş i asigurăsecuritatea ş i imposibilitatea de a fi răsturnat, dar tână rul domniş or Lăpuş neanu nu ş tia că fusese trădat. Credea căatacul să u îl va lua pe voievod prin surprindere, cum dealtfel s-ar fi ş i întâmplat dacănu s-ar fi vorbit prea mult. Odatăelementul surprizăînlă turat, speranţ ele de reuş ităale tânărului au scăzut simţ itor. Dar el nu cunoş tea toate dedesupturile ş i se hotă reş te să-ş i încerce totuş i norocul. Timp de câteva zile nu se petrece nimica. Condrea Bucium se sfă tuieş te cu Bartolomeu Brutti ş i amândoi hotă resc căeste bine ca să -ş i apere voievodul, sănu

154

permităintrarea la Iaş i a lui Ion Lă puş neanul, fiind mai bine ca Iancu sără mânăîn scaun, în primul rând căBartolomeu Brutti are tot interesul ca cel pe care l-a susţ inut ş i pentru care a plătit atâta sănu fie înlăturat, pentrucănu a reuş it într-un timp atât de scurt să -ş i facăsuma propusăş i apoi îi place situaţ ia în care se află, este sus ş i doar asta a visat toatăviaţ a. Cu noul domn ar fi trebuit săreînoiască relaţ iile, ceeace nu era sigur, deoarece fiecare nou venit aduce oamenii să i, înlăturându-i pe cei al ră sturnatului. Pe lângăasta are ş i un gând ascuns, atât de ascuns cănici lui însuş i nu ş i-l spunea; dar nu se ş tie niciodată , a mai fost unul că ruia i se zicea Despot Vodăcare era cam în aceeaş i situaţ ia cum este el acuma. Nu, deocamdatănu este momentul ş i nu trebuie forţ atănota. Deci cu toatăputerea înainte pentru apărarea stă pânului. ªi Condrea s-a gândit la un moment dat căar fi bine să -l înlă ture pe acest intrus, acest lotrean, dar fiind singur se alăturălui Bartolomeu Brutti. ªi apoi cine ş tie cine este tinerelul care voieş te ţ ara, nimeni nu ş tia de unde vine, cine este ş i ce voieş te cu adevă rat. Nu odatăasemenea pretendenţ i au fă cut săcadămulte capete de boieri ş i, când nu cunoş ti pe cineva, nu este bine să -l susţ ii. Prima luptăo dăCondrea Bucium la graniţ ă , făcându-se căse retrage din faţ a cazacilor. Aceş tia bucuroş i de o aş a uş oarăvictorie înainteazăcu multăhotă râre spre Iaş i, dar la Balotăsunt întâmpinaţ i de oamenii lui Bartolomeu Brutti cu atâta putere, încât armatele lor se destramăîn câteva ore. Ion Lă puş neanul nu mai poate scă pa ş i cade prizioner. În scurt timp cele douăarmate moldovene se unesc ş i gonesc definitiv pe cazaci peste graniţ ă , iar pe domniş or îl duc în faţ a lui Iancu. În toate aceste zile de lupte pentru domnie Iancu se plimbăde dimineaţ a până seara prin palatul gol, fărănici un ţ el. Altă dată , pe vremea presupusului lui bunic, mergea acesta în fruntea armatei săapere ţ ara de invadatori ş i nu stă tea închis în palatul să u tremurând de frică. Un adevă rat Muş atin n-ar fi fă cut asta, dar pentru el ţ ara asta nu valoreazămai mult decât un sac cu galbeni jefuiţ i din sudoarea supuş ilor. Este nervos, se simte pă răsit ş i i se pare căvine noul voievod, că -l duce în faţ a sultanului nebun de la Constantinopole care cu mâna sa îl va decapita. De câtva timp are aceastăgroazăa tă ierii capului, nopţ ile viseazăbutucul, acel oribil butuc pe care l-a mai vă zut. Asistase odatăla un asemenea spectacol ş i sunetul produs de cap în că dere pe podeaua eş afodului din lemn l-a impresionat peste mă sură . De mult uitase scena, dar în ultima vreme o visa nopţ ile, se trezeş te din somn lac de apăş iţ ipădupăajutor. Toate acestea de când a aflat de iminenta invazie a trupelor acestui Ion Lă puş neanu. Dar, dacăacest Bartolomeu Brutii îl tră deazătocmai acuma împreunăcu Condrea Bucium ? Niciodatănu trebuie săai încredere în prieteni în asemenea ocazii, gândeş te el, însăgândurile ş i temerile sale nu s-au dovedit a fi întemeiate. Într-o dimineaţ ă, dupăce noaptea avusese

155

numai coş maruri, se auzirăurale ş i strigă te de bucurie ce veneau din josul oraş ului. Aleargăla fareastrăş i vede în depărtare colbul ridicat de o armatăîn deplasare. Mai întâi inima i se face cât un purice, însăvă zându-ş i curierul se liniş teş te, sunt oamenii să i care se întorc victorioş i. O bucurie imensăîl cuprinde, a câş tigat. Inima îi bate cu putere ş i niciodatănu a fost atât de emoţ ionat ca acuma, nici măcar atunci când a fost numit voievod. Se îmbracăla repezealăîn hainele de sărbă toare, cheamăpe slujitorii apropiaţ i care se mai aflau în palat, pe Nicola care în tot acest timp aş teptăîn camerele alăturate cu frica în sân, că ci dacăIancu ar fi pierdut s-ar fi ispră vit ş i cu visurile lui. Apoi le porunci săfie deschise porţ ile mari ale palatului. Toma Nagy vine ş i el îmbră cat în hainele sale frumoase, armuri milită reş ti, iar Iancu se aş eazăpe tron înconjurat de toţ i aceş ti stră ini de ţ ară, singurii în care are încredere. Ion Lungul Lă puş neanul a fost dus cu alai prin Iaş i, legat de un par înfipt pe un car tras de patru cai puternici. Oamenii aflaţ i la acea orăpe stră zi se uitănedumeriţ i la spectacol. Dealtfel lor le era egal cine domnea, unul este ca altul, niciunul nu va face ceva pentru mulţ ime ci numai pentru ei înş iş i. Oricine este pe scaun, tot despuiaţ i erau supuş ii. Carul cu prizionierul înainteazăîncojurat de o gardădin oş tenii lui Bartolomeu Brutti. Este un tinerel care nu are mai mult de douăzeci ani, cu pă rul blond, ochi albaş tri, cu o privire care aratănumai vitejie ş i hotă râre. Stălegat în faţ a stâlpului cu privirea drept înante, fă răsăclipească . Când porţ ile palatului se închid în urma sa, este dezlegat de că pitanul gă rzii ş i doi oş teni îl apucăde umeri să -l ducăîn faţ a lui Iancu, dar el se desprinde cu putere din strânsoare, cu atâta vigoare, încât nimeni nu mai îndră zneş te săpunămâna pe el. Paş ii lor grei ră sunăprin coridoarele palatului ş i când uş a să lii tronului se deschide, Iancu tresare, vă zându-l pe cel pentru care a tremurat atâta. Încăînainte ca tână rul săse apropie de tron, Iancu se ridicăîn picioare, face un pas înainte, adresându-i-se pe un ton ridicat. - ´´ Vrei să -mi iei domnia . . . ai . . ? . . . nemrnicule . . ! ! ´´ vocea sa răsunăca un tunet. Mânia îl cuprinde în aş a măsurăcăse stă pâni sănu înfigăsabia în cel care stăsemeţîn faţ a sa. Oş tenii încearcăsă -l determine săîngenunche în faţ a domnului, dar tinerelul se împotriveş te cu atâta vigoare încât pânăla urmăse renunţ ă. Înfuriat peste mă surăIancu începe să -l insulte, să -l ameninţ e că -l va tă ia în bucă ţ ele, dar nici acestea nu au darul să -l sperie pe Ion. ªtie ce soartăîl aş teaptă ş i deasemenea ş tie cănu Iancu va fi acela care îl va ucide. Conform obiceiului, atunci când un asemenea pretendent cade în mâinile voievodului în scaun, acesta era obligat să.l trimităla Poartă , în cazul cănu venea de acolo ş i Iancu ş tie asta, ceeace l-a reţ inut sănu ordone executarea lui pe loc. Nu doreş te săaibe dificultă ţ i cu turcii, tocmai acuma când se simte înconjurat de duş mani. Ordonădeci ca prizionerul săfie încarcerat ş i săse pregă teascăîn mare grabătrimiterea lui în capitala Imperiului Ottoman. Este mulţ umit căa fost capturat cel care dacăar fi reuş it, l-ar fi tăiat fă rămilă . Plecarea urmeazăsăaibe loc chiar a doua zi. Se

156

formeazăo escortăla repezealăsub comanda tot a lui Nicola, omul în care are cea mai mare încredere pentru asemenea întreprindere, care cunoş tea mai toatălumea de la Constantinopole ş i apoi este sigur căacesta nu are nici un interes să -l elibereze în timpul că lă toriei. Odatătotul pus la punct, temerarul pretendent fu scos din beci, legat în lanţ uri de mâini ş i picioare ş i dus spre carul care aş tepta afară . La spectacolul plecă rii au ţ inut săpriveascămulţ i cetăţ eni ai Iaş ului, curioş i săvadăş i săasiste la pregă tirile febrile ce se fac. Toma Nagy aduce o gardăputernicăş i înconjoarălocul, dar mulţ imea din ce în ce mai numeroasăse apropie încetul cu încetul. La repezeală Ion Lungul fu scos din palat ş i suit în car. Iancu vrând săarate mulţ imii cănu iartă pe cei ce cautăsă -l doboare, iese din palat însoţ it de o suitănumeroasă , pă zit de treizeci de oş teni din garda de mercenari, merge spre carul în care zace legat Ion Lungul ş i-l loveş te cu palma peste obraz, ce vitejie, nu ? Acesta se uităcu urăla el dar nu reacţ ionează . Când se dăplecarea, se desprinde din mulţ ime un bărbat înalt, pletos, mai în vârstă , cu barba albă . Garda îl opreş te săînainteze, dar Iancu se întoarce că tre el curios săvadăce vrea. - ´´ Nu faci bine ce faci, mă ria ta . . . ai dus ţ ara în sapăde lemn ş i vrei acuma să ucizi acest copil ? . . . au nu te gândeş ti cămânia celor mulţ i este mai de temut decât mânia celor mari . . ? . . aceasta nu iartă. . .´´ dar Iancu scos din fire nu-l lasăsătermine. - ´´ Arestaţ i-l pe acest nemernic . . . cum de cutează. . . săfie aruncat în beci, apoi să-i vă d capul înfipt în ţ eapăla marginea oraş ului . . ´´ ordonăel în timp ce garda ungureascăexecutăordinul. Bă trânul este luat pe sus ş i dus în beci, iar carul cu bă ieţ andrul se pune în miş care, pornind-o în josul oraş ului. Spiritele se liniş tesc, oamenii se împrăş tie spre casele lor, iar seara se putea vedea un cap înfipt într-un par la ieş irea din oraş , tocmai acolo pe unde trecuse dimineaţ a convoiul cu prizionerul. Ion Vodă, domnul ţ ă rii este mulţ umit, putând huzuri în continuare în bârlogul lui, păzit de oş teni de alt neam decât acela ale ţ ă rii unde domneş te. Seara, Iancu ţ ine un consiliu, a adunat tot sfatul în faţ a că ruia îl laudăpe Bartolomeu Brutti mai mult ca pe Condrea Bucium, iar Toma Nagy fu ridicat în slă vi. Metropolitul ţ ă rii a refuzat săvină , ceeace îl supă răpe Iancu, dar prea mult nu-i pasăde asta. A doua zi trimite dupăMaria cu copiii ş i în felul acesta liniş tea apare din nou în preajma palatului, dar ceva mocneş te pe ascuns ş i el simte asta. Vrea săaratăînsăfaţ ăde ceilalţ i căeste liniş tit, cumpă tat, dar nu reuş eş te. Devine faţ ăde apropiaţ i atât de imposibil încât însă ş i Doamna Maria evităsă-i iasăîn cale, stăcât mai puţ in la palat, merge pe la diverş i boieri cu copiii. Filip cel mare pleacăîn Polonia la cunoş tiinţ eş i nu a luat parte la luptele cu Ion Lungul. Dealtfel s-a convins căvoievodul, tatăl său vitreg, este lipsit de orice urmăde caracter, că totul la el se reduce numai la strâns aur, atâta ş i nimica mai mult. Dar ş i chefurile

157

au reînceput sărăsune în să lile palatului de la Iaş i, tinerii petrecă reţ i apă rând din nou ş i vinul curgea gârlăpeste mese, pe jos ş i în gâtlejurile lor însetate de orgii. Astfel trece iarna care în acest an nu este prea grea ş i vine din nou primă vara. Nicola petrecu mai mult timp la Iatsmbul unde îl predăpe prizioner direct lui Sinan Paş aş i spre uimirea sa constatăcăacesta nu este nici întemniţ at ş i nici ucis, ci pur ş i simplu luat în suita sa, un afront adus lui Iancu. Nicola se pregăteş te să vinăcât mai repede la Iaş i pentru a raporta toate acestea. Peste alte zece zile soseş te în fine în capitala Moldovei. Aflând vestea, stupoarea lui Iancu fu mare, se supărădar, nu poate să -ş i arate dezaprobarea pe faţ ăş i îi vine ideea sălupte pe ascuns împotriva celor ce l-au cocoţ at aici sus. Încănu ş tie cum o va face, dar găsi căpentru început cel mai bun lucru era săintre în legă turi mai strânse cu polonezii. Scrie deci lui Filip ş i-l însă rcineazăsătatoneze terenul. Bineînţ eles că aceasta nu-l fac sărenunţ e la petreceri ş i distracţ ii. În una din zile un negustor îi prezintăo sanie frumoasă , fă cutănumai din os, încustratăîn argint, care îi place atât de mult încât o cumpă răpe loc. Cum însăera primă varăş i zăpada se topise, voi totuş i s-o încerce. Pune deci săse înhame patru cai cu zurgă lă iş i în una din zile apare în curtea palatului acest straniu vehicul. Iancu se suie în ea însoţ it de Nicola ş i Nicoresio, iar un vizitiu dând bici cailor, sania o porneş te pe uscat, ieş ind în strada principalăa Iaş ului. Oamenii se uităla dră cia asta ş i se închină. Aş a ceva nu s-a mai pomenit, sanie trasăpe uscat, dar distracţ iile domnilor bucuria poporului, mai bine zis râsul poporului. Unele biserici încep săbată clopotele ş i preoţ ii ies cu că rţ ile sfinte, cerând iertare lui Dumnezeu pentru asemenea nă rodenii. Iancu crede cătoate acestea se fac în cinstea sa ş i salutădin mânăoamenii care privesc uimiţ i la spectacol. Aflând de cele ce se petrec în oraş , Teofan metropolitul vine în grabăla Doamna Maria săse plângăde neghiobia voievodului, de strică ciunea sa la cap ş i se jurăfaţ ăde ea căniciodatănu va mai veni să-l vadăpe acest lotrean care sfideazăcele mai elementare simţ iri ale neamului pe care îl conduce fă răbinecuvântarea sa. Dupăaceastăîntâmplare majoritatea boierilor se conving cănu se poate conlucra cu Iancu, căeste cu mult mai stră in chiar decât Despot Vodă, cănu voieş te altceva decât înavuţ irea pe spinarea lor. Teofan se aş eazăîn fruntea boierilor protestatari ş i cu toţ ii hotă resc căvoievodul trebuie sabotat în aş a fel ca însă ş i turcii să-ş i dea seama căeste incapabil ş i să -l schimbe. Dornici de aceastăfuncţ ie sunt destui ş i apoi Petru zis ªchiopul se agitădin nou la Constantinopole, reuş ind să-i convingă pe cei mari cătot el fu acela care dă dea mai mult, asigurând mai mare siguranţ ă Moldovei decât acest venetic. Totuş i Sinan Paş a încănu este cu totul convins de vinile ce se aduc voievodului Moldovei. În permanenţ ăsosesc daruri multe ş i bogate ş i fiecare datăprimi asigurări de supunere din partea lui Iancu, care în felul acesta întreţ ine cât poate flacăra buneivoinţ ei celui mai puternic om din Imperiu.

158

Petru însănu se lasă , se agită , aleargăîn dreapta ş i în stânga ş i aurul curge ş iroaie în toate pă rţ ile. Aceste evenimente care se deruleazăîmpotriva sa la Istambul, îl determinăpe Iancu săfie mai hotărât ca oricând, săstrângămai mult aur ca să poatăface faţ ăla o eventialitate, săconcureze cu Petru. În legă turăcu asta îi scrie ş i Doamnei Kiajna, dar nu primeş te nici un ră spuns. Aceastăfemeie este mândrăş i odatăce ş i-a fă cut datoria de sorănu a mai voit săş tie de existenţ a aş a zisului ei frate. Dealtfel niciodatănu a fost prea convinsăde faptul căacest bă rbat antipatic este fratele ei dupătată . Nu semă na în nici o privinţ ăcu cei care descind neîndoielnic din Muş atini. Adevă rul este căDoamna Kiajna a simţ it căscaunul pe care stăIancu este ş ubred ş i fiind precaută , nevoind săparăîn ochii turcilor ca susţ ină toarea unui eventual mazilit, se retrage din calea lui. În schimb lui Iancu nu-i mai pă sa de nimeni ş i de nimica; nu-l mai intereseazădacăse spune cine este ş i de unde vine, totul fiind numai acapararea de aur ş i din moment ce este stă pân peste aceastăvacăde muls, apoi trebuie săo mulgăaş a cum se cuvine, pânăla ultima pică turăş i dacăeste necesar ş i peste aceasta. Îl obligădeci pe Nicoresio să strângădin ţ arătot ce gă seş te, fă răsăţ inăcont de legi, nici de cele scrise ş i nici de cele moş tenite din moş i strămoş i. Cum dau de câte o gospodă rie mai răsărită oamenii stă pânirii iau tot ce vor ş i ce cred căeste bine săia, fă răsăţ inăseama că au fost pe aici cu puţ in timp înainte. Chiar ş i cei ce se trag din ră zeş ii marelui ªtefan, că ruia i se zicea acuma Cel Sfânt ş i Cel Mare, nu sunt scutiţ i de dările care îi duc în sapăde lemn, dar nu numai atâta, chiar ş i boierii de ţ arăsunt obligaţ i să contribuie ş i ei la plata datoriilor lui Iancu. Datornicii îl asalteazăzi ş i noapte, cei mai mulţ i s-au plâns la comandantul gărzii turceş ti care dealtfel nu prea aveau chef săse amestece, dar în felul acesta se simte Iancu obligat săle plă teascădin când în când mă car o parte a datoriilor, care de fapt nici nu mai erau datorii ci aş a zise dobinzi. Dupăun an de domnie nu apucăsăplă teascănici un sfert din datorii, în schimb lăzile sunt pline vârf cu monezi din aur ş i, aş a cum face hră păreţ ul sultan Amurat al III-lea care sub iatacul să u are o hazna plinăcu aur, în care se bă lăceş te din când în când cu bucuria unui copil, aş a face ş i Iancu. Se duce zilnic tiptil, singur, să -ş i deschidălăzile, săpriveascăaurul său, da, al să u ş i inima îi creş te de bucurie; va fi bogat, atât de bogat încât pânăş i regii îi vor sta la picioare, aş a gândeş te el. Familia lui din Kronstadt nu mai există , tată l a murit de mult, iar mama puţ in înainte sădevinăvoievod. Sora sa Inge s-a că să torit cu un meseriaş din Sibiu ş i nu mai voia să-ş i vadăfratele ingrat. Dealtfel nici el nu mai voia s-o vadă , el prinţ ul domnitor săaibe un cumnat cizmar ? Nu, aş a ceva nu s-a mai pomenit. Totuş i odatăcând Nicola s-a dus cu galbenii la colonelul Rueber să plă teascăcastelul, l-a trimis ş i la Inge cu un dar, câţ iva galbeni pe care însă mândra Inge nu-i primi ş i nici mă car nu voia săciteascăcele câteva rânduri din scrisoarea fratelui ei. Doamna Maria aflătârziu de existenţ a acestei surori, dar vestea nu o interesa prea mult. Mitropolitul Teofan a informat-o exact cine este

159

Iancu în realitate, de unde vine ş i ce scopuri urmă reş te, dar ea este indiferentăla toate aceste poveş ti care se spun despre soţ ul ei. Pentru ea el nu mai existăca soţ ş i se ocupănumai de copii. Însănu a ară tat niciodatăaceasta pe faţ ă . Totuş i merge din când în când cu plă cere la averea din cămă ri ş i se bucurăcăprin ea putea să asigure fericirea întregii familii. Din punctul acesta de vedere nu-l condamnăpe voievod, din contra. Numai purtarea sa ş i faptul căo necinsteş te o deranjeazămult de tot, precum toate aceste femei uş oare pe care le aduce în palat la chefuri în vă zul tuturor. Dar cumpărarea castelului de la Kesmark o fericeş te cel mai mult, vă zând în asta o precauţ ie binevenită . Se informeazăla Nicola care îi povesteş te căprin preaja lui se aflăş i altele locuite de nobili înalţ i maghiari, oameni de bine, de rangul ei, cu care va putea avea relaţ ii mai bune ca cele de aici, unde se simte singură , neputându-se lipi de nimeni, ceeace o înebuneş te. Nu are cu cine vorbi mai pe îndelete, săse sfă tuiascăca săasigure un viitor copiiilor, mai ales lui Bogdan care creş te devenind un bă rbat tână rş i frumos. Pe Alexandru nu se putea bizui, el fiind ţ inut ca ză log la stăpâni. Din când în când primeş te câte o veste de la el ş i inima i se strânge de fiecare dată. Tremurăpentru el, pentru viaţ a lui care este în permanenţ ăîn pericol, legatăde Iancu. Când aude căse unelteş te împotriva lui, ceeace pericliteazăpe Alexandru, nu mai rabdăş i în una din zile îş i ia inima în dinţ iş i-l întreabă. - ´´ Am auzit căAlexandru al nostru este în pericol . . sănu-i superi pe turci că -l vor ucide . . ´´ dar Iancu se supărăş i o repede. - ´´ Ia mai lasămuiere proastăpoveş tile tale cu copiii . . . săne vedem mai bine de domnie ş i numai apoi om vide ce putem face . . . ´´ nu o lasăsărăspundăş i dispare trântind uş a în urma sa. Maria izbucneş te în plâns ş i-ş i frânge mâinile. Ba la un moment dat se hotă reş te sămeargăla Constantinopole ca să -ş i vadăfiul, dar treaba asta este grea, fiind necesar săfie însoţ ităş i nimeni nu se aratădispus s-o facăş i apoi trebuirăluate daruri multe pentru a putea pă trunde la cei mari, Iancu nefiind dispus sădea ceva pentru o asemenea întreprindere. Dacăar fi fost vorba de liniş tea sa personală , atunci da, dar aş a. În schimb nu pierde nici o ocazie să trimitădaruri lui Sinan Paş aş i celorlalţ i viziri, acoperindu-i cu cele mai umile ş i servile laude în scrisorile pe care le scrie. În nici una din scrisori nu se interesează de fiul să u Alexandru, gă sind căaş a ceva ar putea fi periculos, sănu se creadăcă ar vrea să-l scoatădin situaţ ia de ostatec, mai ales acuma când poziţ ia sa este oarecum discutatăla Poartă . Pentru a-ş i pune pielea la adă post este în stare să sacrifice orice, chiar copiii. Datorităfelului să u tiranic ş i egoist, nu mai ră măseserăîn ultimul timp în preajma sa decât stră inii cu care a venit, care ş i ei nu fac altceva decât săse îmbogă ţ ească , că ci altfel nici aceş tia nu s-ar mai interesa de el. Numai Lupu Stroici, vornicul ºă rii de jos ş i Condrea Bucium vin din când în când la curte cu diverse treburi. Bartolomeu Brutti, Bernardo Borissi, Nicoresio ş i Nicola nu fac altceva decât săjefuiascăţ ara ală turi de stă pânul lor. În ultima

160

vreme se ţ in divanurile rar ş i numai în legă turăcu trebile băneş ti, sau atunci când este vorba de strângerea legăturilor cu imperialii. Iancu începu săintre în legă tură cu Habsburgii ş i nu pierde nici o ocazie, încădin primul an al domniei de a trimite oaste la graniţ a cu Polonia, săardăsatele, săprade oamenii ş i săjefuiască conacele nobililor poloni, ceeace avu darul de a supă ra peste măsurăpe regele Poloniei Stefan Bathory. Totuş i se fă cea comerţfoarte susţ inut cu Liovul unde Nicoresio vistiernicul avea un om de afaceri pe nume Manuil Grecul. De acolo se aduceau postavuri de Lund ş i de Colonia. Deasemenea Iancu îş i trimite oamenii de afaceri la târgurile de la Colomeia ş i Snyatin unde erau mânate turmele de vite luate cu legea a zecea, înfiinţ atăde el pentru a-ş i putea plă ti creditorii, pe turci precum ş i pentru buzunarul său propriu. Datoriăacestor practici, pânăla urmă satele Moldovei se goliră, oamenii fugind în munţ i, sau intrau în armatele polone ş i a ungurilor unde erau plătiţ i, ceeace avu ca efect ca ogoarele moş iilor boierilor sănu mai fie lucrate, spre marea lor nemulţ umire. Pânăla urmăIancu îş i dăseama căa intra în legă turăcu imperialii este ceva periculos ş i o greş ală , fiindcăPolonii sunt tari, dar mai ales prieteni cu turcii, cei ce l-au pus pe el în scaun. Totuş i de când aflăcăIon Lungul a intrat în suita lui Sinan Paş a se hotă reş te săfacăîn aş a fel ca săimpiedice o normalădesfăş urare a raporturilor dintre poloni ş i turci, ceva greu de realizat, dacănu imposibil, dar în mintea sa neexperimentatăaceasta este posibil. Setea de ră zbunare este la el mai puternicădecât gândirea logică. Prima ocazie i se oferăcând la mijlocul anului 1581 soseş te o solie numeroasăpolonădin partea lui ªtefan Bathory ca săceară ajutorul moldovenilor împotriva muscalilor cu care ei duceau lupte. În timpul audienţ ei Iancu refuzăajutorul, mai ales căfurăceruţ i oamenii lui Toma Nagy. De fapt totul era o înscenare fiindcăîn realitate propunerea a făcut-o chiar el polonilor, trimiţ ându-l pentru asta pe Bartolomeu Brutti, singurul în care avea încredere; simţ ea căboierii îi sunt ostili. Garnizoana turcăde la Iaş i ia act cu satisfacţ ie de refuzul lui Iancu de a-i ajuta pe poloni. Pe ascuns însăpromisiunea nu fu denunţ atăş i pentru a doua oarădăo proclamaţ ie că tre toţ i voevozii, starostii, castelanii, burgmiş trii ş i voiţ ii oraş elor prin care fă gă duieş te o apropiere cu polonii ş i ajutor în caz de război. Cu toate acestea polonii considerărefuzul oficial ca un act de duş mă nie faţ ăde ei, ca o ofensă , neputând accepta atitudini ambigui, odată nu, oficial ş i altă datăda, pe ascuns, ceeace nu face asupra lor un renume bun în contextul european. Crezând căa procedat bine, la început Iancu se felicităpentru diplomaţ ia lui, dar aflând căvecinii s-au supă rat întrădin nou în panică . Astfel ţ ine un consiliu cu Bartolomeu Brutti ş i cu Nicola, ajungând la concluzia căcel mai bun lucru era ca de acum încolo săfacăîn aş a fel ca săş i-i apropie pe poloni, într-un scop dublu. În primul rând fiindcăei sunt supuş ii turcilor ş i în al doilea rând în caz de pericol se putea refugia în Polonia. Hotărârea propusăde

161

Bartolomeu Brutti vine într-un timp favorabil. Tocmai atunci Bathory pregă ti o solie numeroasăcă tre Poartăcu scrisori de supunere ş i, cum drumul este prin Moldova, Iancu trimite în întâmpinarea lor pe Nicola care îi pofteş te la palat. Aceş tia, plă cut surprinş i de amabilitate, se grăbesc săvinăfiind ş i mai mulţ umiţ i când voievodul personal îi pofteş te la masa sa, dar la plecare au constatat cu stupoare căscrisorile regelui lor că tre sultan au fost deschise, citite ş i unele pasagii schimbate, fă rămă car ca cei care au comis acestăfaptăsăse ostenească mă car săle lipeascăla loc. Totul fu pus la cale de Iancu care, speriat de cele petrecute cu puţ in timp în urmă , voia săse convingăcu proprii să i ochi de pârile regelui Bathory împotriva sa, către sultan. Dar s-a înş elat, fiindcăîn fond misivele nu conţ ineau altceva decât simple asigurări de supunere ş i promisiuni de ajutor în cazul unui ră zboi cu muscalii sau cu imperialii, ceva ce dealtfel nu-l interesa prea mult pe el, fiind îndeobş te ş tiut căPolonia depindea în mare mă surăde bunăvoinţ a Porţ ii ş i cădin când în când regele lor trimite asemenea misive pentru a-ş i asigura liniş tea de care are nevoie. Solul se prezintăimediat voievodului ca săreclame, cerând pedepsirea asprăa celor care au cutezat săînfătuiascăo asemenea nelegiuire, dar mirarea fu ş i mai mare când întreaga solie se pomeni pur ş i simplu datăafarădin palat ş i boarfele azvârlite în stradă. Chiar în aceeaş i zi o pornesc înapoi ş i raporteazăpovestea regelui lor ªtefan Bathory. Actul este considerat ca o fă ră delege, ca o încă lcare a legilor nescrise privitoare la relaţ iile dintre state, dar mai ales lipsăde ospitalitate faţ ăde trimiş ii coroanei polone. Dealtfel Iancu îş i dă du imediat seama de prostia ş i neghiobia fă cută , dupăce citi conţ inutul scrisorilor. Se turmenteazăfiindcăîş i dăsemana căprecis va fi pârât la poartă, ceeace o vor considera ca înaltătră dare. Dacăscrisorile ar fi fost adresate unei alte puteri, poate turcii ar fi închis un ochi, dar aş a . . . ªi ce este mai grav pentru el, era căaverea făcutăprin nelegiuiri se aflăîncăaici în capitală , în beciurule palatului domnesc. Este deci în mare pericol ş i se hotă reş te să -l trimităîn mare grabăş i tainădin nou pe Nicola la colonelul Rueber din Transilvania cu care săaranjeze o eventualăsosire a sa la Kesmark, în cazul căaceasta ar fi fost necesar ş i, pentru a fi sigur cănu va fi înş elat, trimite peste câteva zile ş i pe Bernardo Borissi cu o apreciabilăcantitate de obiecte scumpe pentru a fi depuse la castel, asigurând o parte a averii acumulate. Dar nu are curajul săexpediaze ş i cuferele cu aur, este mai sigur dacăle vede în fiecare zi cu proprii să i ochi. La turci în nici un caz nu se va mai duce, fiindcăîi cunoş tea destul de bine, ş tiind ce-l aş teaptăîn cazul căva fi acuzat de înaltătrădare, mai ales acel Edi Cülé i-a ră mas întipărit în minte ş i procedeelor lor de a scăpa de cei ce le stă teau în cale. De data asta este sigur că polonii vor face pârăla Poartă , la sultan direct, fiind vorba de scrisorile regelui, dar mai mult îl îngrozeş te gândul căneînduplecatul vizir Sinan Paş a va afla de poznele sale. Temerile sunt întemeiate, deoarece aflăcăo nouăsolie a plecat spre Constantinopole, trecând de data asta prin Transilvania ş i pedeasupra niş te

162

negustori de-i lui Nicoresioa au adus vestea căo armatăpolonăstaţ ioneazăla graniţ a cu Moldova. Speriat, Iancu trimite din nou pe Nicola la imperiali ca să trateze, ca prin ei săse încerce o împă care cu Polonia, dar el se întoarce fărănici un rezultat, fiindcăei nu voirăsăse amestece în treburile dintre Polonia ş i Turcia. Dealtfel nici mă car nu fu primit la curte, ci un secretar i-a adus la cunoş tiinţ ăcă persoana sa nu este agreată, căar fi bine s-o ş teargăcât mai curând. Astfel pierde Iancu orice credit la vecini, când se aflăde indelicateţ ele sale în ceeace priveş te pă strarea secretului unei corespondenţ e diplomatice. Aş a ceva nu s-a mai pomenit ş i nimeni nu ar fi îndrăznit săprocedeze în felul acesta, fărăa-ş i lua precauţ ii să fie descoperit, fiind vorba de reciprocitate, dacăfaci tu aş a, atunci hop ş i eu, ori acestea nu pot fi practici în relaţ iile dintre state, chiar în acea perioadăcând aproape totul era posibil, dar sărecunoaş tem căaş a ceva ar fi posibil ş i în zilele noastre, numai dacăse face, apoi săfie făcut cu cap. Astfel, Regele Poloniei, Stefan Bathory se hotăreş te să -l pedepseascăpe cel ce i-a tratat delegaţ ia cu atâta indelicateţ ă , încăînainte să -i anunţ e pe turci de cele petrecute, dar deocamdatănu fu gă sit încămomentul săporneascăla acţ iune. Comandantul polonez Jaslowiecki stăde strajăcu o micăarmatăla graniţ a Moldovei, aş tepând un moment potrivit ca săpunămâna pe acest neîndemânatec de voievod care l-a jignit aş a de mult pe regele să uş i prin el Polonia însă ş i. Iancu este informat, dar se simte deocamdatăîn siguranţ ă . Pentru el treburile merg bine, averea se întregeş te, turcii sunt plă tiţ i cu vârf ş i îndesat, peş cheş ul către Sinan Paş a pleacăregulat ş i boierii nu se mai agităaproape deloc, cel puţ in aş a se pare. Cu Toma Nagjy alături nu avea deci de ce săse mai teamăş i nici o fugănu era de lepădat cu asemenea oameni temerari. Acestea sunt gândurile sale, fiind sigur că totul merge bine, căeste în palatul lui în siguranţ ăş i deci se merităsă -ş i înece în continuare necazurile în chefuri ş i orgii. Dar nu întotdeauna socoteala de acasăse potriveş te cu cea din târg.

163

Capitolul 11 începutul sfârş itului În timp ce se deruleazăaceste evenimente în Moldova ş i la Constantinopole, îş i duce Maria viaţ a ei singuratecă, ocupându-se în principal de copiii ei cari creş teau. Iancu îi vede rar, bă trânul Paleologu murise, Filip devenise boier Moldovean, comandant de oş ti, iar mătuş ile Mariei s-au mutat în Rodos. Palatul vechi a început săse dă ră pă neze în aş a hal încât pânăîn cele din urmăfu vândut ş i cu banii obţ inuţ i s-a cumpă rat o casăîn Constantinopole, împotriva voinţ ei lui Iancu care numai la gândul căs-ar întoarce vreodatăîn acel oraşi se face piele de gă ină. Maria avea în ultimul timp din când în când presimţ iri, ceva îi spunea căse va întoarce acolo, fiind bine săaibe unde sta. Pentru asta ş i puse săse mobileze frumos palatul achiziţ ionat ş i puse un paznic care să -l pă zească. Deocamdatăînsă toatăactivitatea ei se rezumăla creş terea copiiilor. Bogdan a devenit un bă ieţ andru, iar fetele domniţ e în toatăputerea cuvântului. Unii fii de boieri le dau târcoale cu toate căsunt încăcopiliţ e, dar Maria le ţ ine mai tot timpul lângăea. Are gânduri mari cu ele, poate vreun prinţle-ar fi cerut ş i atunci ar fi devenit ş i ele doamne, sau chiar regine, cine ş tie. Fetele cele mai mari, Emiliana ş i Chrisafina au fost date dupănegustori bogaţ i, înainte de suirea pe tron a lui Iancu, aş a cănu au venit în Moldova. În ceeace le priveş te, Maria era mulţ umită, ele ducând o viaţ ă liniş tită , cu copii, la casele lor, unde nu le lipseş te nimica. Celelalte fete ale lui Iancu sunt încăcopiliţ eş i una din ele a fost botezatăcu numele binefă cătoarei lor Chiajna, iar celelalte, Elena, Voica ş i Despina. Fetele nu prea au avut veleită ţ i de domniţ e, ele se jucau ş i cu copiii servitorilor, ceeace nu era bine vă zut de Iancu, dar nici de Maria. Bogdan în schimb este mândru de descendenţ a sa domnească. Toatăziua i se spunea cădupătatăeste coborâtor din marea familie a Muş atinilor, iar dupămamădin familia împă ră teascăa Paleologilor Bizantini. Se împrieteni repede cu fiii boierilor de frunte din Moldova, mai ales cu bă iatul lui Stroici ş i alui Condrea Bucium, cu care merge la vână toare. Dar are o fire slabă , fărăprea multe veleităţ i de a conduce ş i în acelaştimp este un sentimental. Se îndră gosteş te repede, se fră mântă , ca în cele din urmăsăgăseascăo altăaleasăa inmii sale. La acea vreme era încăun copil mare, dar din lipsăde alte preocupă ri făcea curte la fete, fiind încurajat de prietenii săi mai mari. I-au fost luaţ i profesori care să -l înveţ e cititul ş i socotitul, dar prea mare culturănu a acumulat, fiindcănici Iancu ş i nici Maria nu prea au înţ eles să -i dea o educaţ ie mai aleasăfiului lor. Pentru ei ca sădomneş ti era destul săai anumite cunoş tiiţ e, săfi nobil dar mai ales săai bani, încolo cultura generalănu conta. Fetele de boieri nu prea îi plac, gă sing căse îmbracăcurios, chiar caraghios, iar la petreceri ţ opă ie prea tare. Numai fata lui Condrea Bucium o gă seş te mai aparte. De câte ori o întâlneş te, fata se retrage într-

164

un colţş i nu se gră beş te săvinăalături de el cum fac celelalte fete de boieri, mândre căsunt în compania fiului voievodului. Cătă lina este o fatămândră , căreia nu-i plac plecă ciunile ş i umblănumai cu cine îi place ei. Fiind fatăş i cu doi, trei ani mai mare ca Bogdan, aratăcu mult mai maturădecât firavul fiu a lui Iancu, care a vă zut-o de câteva ori în compania lui Ion, fiul lui Stroici din care cauză suferămult, dar pe faţ ănu-i aratănici un fel de duş mănie. Se gândeş te cădacăar încerca ar fi respins, ori nu doreş te săsufere un asemenea afront. Cu toate acestea Că tălina este încădestul de copiliţ ăca s-o intereseze un bă iat, ş i deocamdatătotul se reduce la jocuri nevinovate de copii. Condrea Bucium are conacul să u aproape de Iaş i, unde copiii săi organizeazădin când în când petreceri la care vine câteodatăş i Bogdan, domniş orul, cum i se spune. Fetele îl înconjoarăde fiecare datăcu admiraţ ie, întâi căeste un băiat frumos ş i apoi este fiul domnitorului, dar Că tălina nu lua niciodatăparte la aceste petreceri. În cele din urmăBogdan îş i calcăpe inimăş i povesteş te totul mamei sale, împă rtă ş indu-i focul ce-l arde la inimă . În concepţ ia ei de mamănu gă seş te nimica anormal în asta, dar priveş te cu îngrijorare la suferinţ ele copilă reş ti ale fiului ei, în acelaştimp însăse amuzăcăla o asemenea vârstăfragedăel are asemenea preocupări. Cum îş i iubeş te fiul ş i având mari planuri pentru el, merge la Condrea Bucium cu gândul să -i spunătoată povestea. Alaiul Doamnei stră bate stră zile Iaş ului în timp ce Iancu benchetuieş te cu femeile sale de rând ş i cu unii boieri petrecă reţ i. Caleaş ca ei este deosebit de frumoasă , tot cea veche a Doamnei lui Petru ªchiopul, Doamna Irina, dar Maria a înfrumuseţ at-o, montând fel de fel de perdeluţ e aduse din Constantimopole. Bineînţ eles cănu l-a luat pe Bogdan cu ea, lă sându-l săaş tepte acasărezultatul. În fond nici el nu ş tia prea bine ce vrea, este încăfoarte tână rş i despre o eventuală că să torie nici nu putea fi vorba deocamdată, în primul rând ş i în al doilea rând, în mintea sa de tinerel nici nu-ş i putea închipui căaş a ceva ar fi posibil. El este îndră gostit ca toţ i tinerii la vârsta lui, voia s-o vadă, săfie în preajma ei ş i săi se dea atenţ ie, atâta tot. Dealtfel aş a înţ elege ş i mumă-sa. În nici un caz nu s-a gândit pentru fiul ei la o fatăde simplu boier, dar asta este altceva, mai este timp până atunci, deocamdatăsăfacăîn aş a fel ca plodul săfie mulţ umit, doar este mamă . Jupă niţ a lui Condrea, Stana, a pregă tit primirea cum nu se poate mai bine. Faptul căînsuş i Doamna o viziteazăo bucură . Bă nuiau părinţ ii Că tălinei ceva, dar nu le venea săcreadăcăDoamna Maria vine săpeţ ească. Dealtfel ei nu ar fi vrut o înrudire cu actualul voievod, ţ inând cont căîntre el ş i Condrea Bucium nu sunt raporturi bune, deoarece el era acela care a dezvă luit originea lui Iancu. Totuş i Doamna Maria este bine primităla conacul boieresc al familiei Bucium, aş a cum se cuvine săfie primităDoamna ţ ă rii, dar, în ce priveş te scopul vizitei, Buciumii s-au înţ eles sălase o eventualăacceptare a căsătoriei fiicei lor deschisă, ş tiindu-se căzilele lui Iancu sunt numărate dupăpovestea cu solii regelui polon ş i deci ce

165

rost ar avea o încuscrire. Aceasta ar fi însemnat în caz de mazilire o pribegie, ceeace era egal cu pierderea averii ş i a situaţ iei. Niciodatăcei ce au fost prea apropiaţ i unui fost voievod nu erau bine priviţ i de cel nou ş i acuma se agitădin nou Petru, ori nu era deloc imposibil ca tot el săfie numit în locul lui Iancu. Este adevărat căel este un om mai blând, care niciodatănu a fă cut săcadăcapete de boieri, dar nu se ş tie niciodată . Acest raţ ionament îş i fă curăcei din familia Bucium în ceeace priveş re o eventualăpromitere a Că tă linei lui Bogdan a lui Iancu ş i al Mariei. Nici Lă puş neanu în timpul primei sale domnii nu a fost crud, dar a doua oarăa fă cut multe omoruri, multe capete de boieri au că zut. Era deci bine săfie prudenţ i în ceeace îl priveş te pe Iancu. La intrarea caleş tii în curtea conacului toatăfamilia a ieş it în întâmpinarea Doamnei ţ ă rii, vornicul Bucium, soaţ a Stana, bă ieţ ii ş i bineînţ eles Că tălina. Servitorii stau rânduiţ i în dreapta ş i în stânga boierilor, agitându-se ş i strigând cât le ţ ine gura. - ´´ Sătră iascăDoamna noastră. . . . săstră iascăDoamna noastră. . .´´ Maria se dăjos din caleaş că , sprijinităde fetele ei mai mari care o însoţ esc ş i după ce fu salutatăde gazde, este poftităîn salonul mare al conacului unde se servesc dulceţ uri, ş erbeturi, apărece de trandafir ş i fel de fel de dulciuri, aş a cum se obiş nuieş te în Moldova timpului, dar ş i cu obiceiuri turceş ti. La început conversaţ ia se poartăpe teme variate, fă rănici o importanţ ă , în timp ce fetele gazdelor s-au dus în grâdinăca săse joace cu domniţ ele Elena ş i Kiajna. Bă ieţ ii îş i că utarăde trebile lor ş i în cele din urmăpă rinţ ii ră mân singuri. - ´´ E frumuş icăfata domniilor voastre Că tă lina . . . ´´ spune Doamna Maria aş a într-o doară , ceeace fă cu ca bă nuielile lui Condrea Bucium săse întă rească . - ´´ Da . . . cam firavăş i bolnă vicioasă. . . nu merge cu tineretul la sindrofii, să dă nţ uiască. . . aş a cum fac toţ i tinerii din zilele noastre . . . ´´ - ´´ Săvinădin când în când la noi la Iaş i . . . fetele mele vor fi fericite s-o aibe de prietenă. . ´´ - ´´ Săne fie cu iertare mă rităDoamnă. . . dar fiica noastrănu poate merge la oraş . . doftorii din Polonia pe care i-am chemat au zis cănu poate sta decât aici printre verdeaţ ăş i dobitoace . . . ´´ Maria se simte un moment descumpă nitădar Condrea Bucium continuăsăvorbească -´´ . . . prea înă lţ atăDoamnă. . . vămulţ umim pentru bună voinţ a de care daţ i dovadăfaţ ăde Cătă lina noastră. . da . . vedeţ i.. nu putem s-o pierdem . . ´´ terminătatăl fetei pe un ton mai scă zut, vă dit jenat să n-o supere pe Doamna ţ ării. Pe faţ a Mariei se putea citi o vă dităpărere de rău, sinceră. Îi pare ră u de refuz, dar mai ales căo să -ş i dezamă geascăfeciorul care îş i face mari speranţ e în vizita mumă -si la pă rinţ ii alesei inimii sale. Maria nu cedează, îş i calcăpe inimăş i spune pe un ton aproape rugător.

166

- ´´ Numai din când în când . . . nu săstea mereu . . . trimit caleaş ca s-o ia ş i tot cu ea o trimit înapoi, cu pazăbună. . ´´ în faţ a soţ ilor Condrea nu mai stăDoamna Maria ci mama lui Bogdan. Propunerea pune pe gazde în mare încurcă tură . Se lasă o liniş te deplinăş i atmosfera devine apă să toare. În cele din urmăei trebuie să cedeze, fiindcăinsistenţ ele Mariei erau foarte categorice. Se vedea cădoreş te asta ş i le era teamăca Iancu sănu ordone aceasta, ceeace ar fi schimbat situaţ ia, dar aş a o considerăca o bună voinţ ăfaţ ăde Doamna ºă rii. Mai bine voluntar decât în urma poruncii voievodului. - ´´ Bunătatea mă ritei noastre Doamne este mare . . . dacăaş a propuneţ i, apoi este bine . . dacăsăstea numai din când în când cu domniţ ele, apoi este bine . . . da să ne facăş i nouăcinste domniţ ele săvinăs-o vadăpe Că tă lina aici la noi . . . eu sunt aproape toatăvremea plecat în ºara de Jos . . . în vornicia me ş i Că tă lina s-o bucura mult de vizită. . ´´ Aceastădeclaraţ ie duce la o destindere plă cută , cu toate căîn inima pă rinţ ilor Cătă linei s-a înfipt un cui. Maria mai stăo orăş i pleacă mulţ umită ; în fine Bogdan o va vedea pe Că tălina, va sta în preajma ei, îi va auzi glasul. Pentru vârsta lui aceasta însemna raiul pe pă mânt. Cu toate căeste fiul unui om care nu are alt ţ el în viaţ ădecât banul, este un băiat cinstit, fă răsăaibe veleităţ i la domnie, nici la bogă ţ ie, ci voia pur ş i simplu inima unei fete, atâta ş i nimica mai mult, ceeace dealtfel va voi toatăviaţ a sa. Că tă lina vine din când în când la palat ca săse joace cu fetele voievodului ş i de fiecare datăeste de faţ ă Bogdan. Este respectuos ş i niciodată n-a îndră znit săprofite de situaţ ia sa, de calitatea sa de fiul celui mai mare în stat. Mumă -sa l-a crescut săfie mândru, sănu caute săobţ inănimica prin necinste. Dealtfel ea îş i dăseama căîn zilele în care tră iesc, aceste virtuţ i erau cu totul nesocotite de toatălumea, cără utatea trona peste tot, necinstea era pusăla loc de cinste, lipsa de respect faţ ăde cei mulţ i era un mijloc de a ajunge cât mai sus ş i în fine, crima era la ordinea zilei. Maria este totuş i femeie, crescutădeparte de lume, în mijlocul naturii, de către un tatăbă trân care nu voia altceva decât liniş te. Nu asistase ca Doamna Kiajna bună oarăla crimele organizate de soţ ul ei, voievodul Mircea, că ruia i se zicea Ciobanul datorităfaptului căavea turme nesfârş ite de oi. Cu toate acestea Maria era convinsăcăfiul ei este sortit săstea pe acelaşscaun pe care stătată l să uş i prin ea va schimba câte ceva din moravurile timpului, deş artăveleitate; în mijlocul lupilor nu poţ i fi decît lup, homo hominis lupus, dupăcum spune filosoful englez Hobbes în lucrarea sa Liathan, fiindcăaltfel eş ti sfâş iat. Iancu în schimb nu s-a ocupat niciodatăde educaţ ia fiului lui ş i nici a celorlalţ i copii, îi era perfect egal cine vine dupăel, cât timp va domni ş i ce se va întâmpla cu ţ ara când va fi scos din domnie. Aproape ş i-a făcut suma, a cumpă rat un castel pe care l-a întă rit, unde în cazul unei maziliri se va retrage. Îş i închipuie căîn felul acesta este apărat de orice pericol. Micile preocupări ale Mariei nu-l intereseazădeloc ş i dealtfel nici nu avea cunoş tiinţ ăde ele, singura lui preocupare fiind umplerea cuferelor ş i petrecerile.

167

Atmosfera de la palat a devenit cu timpul încărcată, boierii veneau la divan numai de formăş i de fiecare datăîi atrăgeau atenţ ia voievodului cădă rile apasăprea greu pe umerii ţ ării, dar el nu voieş te săş tie de nimica, dăporunci peste porunci, care mai de care fă răsens, cerând din ce în ce mai mult. Turcii cer, datornicii cer, iar el însă ş i pretinde, fiindcădoar pentru asta a venit aici, pentru asta a suferit atâta în închisorile turcilor. Teofan Metropolitul nici nu mai vine când este poftit la divan; încăde la început a refuzat orice contact cu voievodul lotrean. Golea pârcă labul de Neamţ , postelnicul Vartic, Stroici, Luca slugerul ş i vornicul Condrea Bucium, fă ceau de fiecare datăopinie separată. Iancu sbiera la ei, îi ameninţ a cu moartea. - ´´ Vătai capetele dacă -mi staţ i în cale . . ´´ le striga el de fiecare datăş i nu se dă du în lături săexecute câţ iva boieri mai mă runţ i pentru diferite vini, printre care ş i trădarea, dar de cei din divan n-a îndră znit săse atingă . Doi au încercat sătreacă de partea polonilor, dar Iancu prinde de veste prin informările primite de la Nicola. Ca sădea exemplu puse săli se taie capetele, ceeace provocăun val de indignare împotriva sa. La ultimul divan din 1582 nu veni nici un boier. Voievodul este furios la culme ş i-ş i dătotuş i seama căîn felul acesta nu va putea domni. Apoi mai are unele informaţ ii căs-a fă cut împotriva sa o pârăş i la Poartă. Situaţ ia se înră utăţ eş te în aş a mă surăcănici măcar cu Bartolomeu Brutti nu putea săse mai consulte, fiindcăacesta vine din ce în ce mai rar la el, în primul rând fiindcăîi cere mereu bani în loc să -i dea ceeace îi datoreazăş i în al doilea rând era informat de uneltirile lui Petru la Constantinopole. ªi aş a cum se întâmplămereu în politicădar ş i în alte situaţ ii, ş obolanii pă răsesc corabia cere se îneacă . Astfel Bartolomeu Brutti intrăîn mare tainăîn legă turăcu fostul voievod care se află încăla Aleppe. Îi trimite o scrisoare prin care îi oferăîntregul său ajutor, iar lui Sinan Paş a îi trimite o pârăîmpotriva lui Iancu, în care explicăîntreaga afacere cu solii poloni, cerând totodatăînlocuirea lui, fă răînsăa-l menţ iona pe Petru, neş tiind ce hram poartăacesta de faţ ăcu cei mari ai Imperiului Ottoman. ªi, ca un fă cut, tocmai atunci soseş te la Poartăun sol a lui ªtefan Bathory care se prezintă direct preafericitului sultan Amurat al III-lea, dementul sultan al turcilor, care se înfurie când auzi de îndră zneala sclavului să u din Moldova, care a cutezat să deschidăcorespondenţ a care i-a fost lui adresatăş i ordonămazilirea ş i aducerea lui la Constantinopol, dar Sinan Paş a intervine tot în favoarea lui Iancu ş i blocheazătoate pe loc. Altul mai bun nu este deocamdată, banii vin cu nemiluita, caii din Moldova erau livraţ i cu promtitudine pentru armatele lui Sinan, aş a cănu era încămomentul pentru a-l mazili pe trădă tor, pe spion, cum se exprimăchiar vizirul în faţ a sultanului. Dar, nu trecurănici douăluni de la aceastăîntâmplare că Petru din Aleppe intrăputernic pe fir. Încurajat de Bartolomeu Brutti îi scrie lui Sinan Paş a, oferind sume uriaş e în cazul căIancu va fi înlă turat ş i el reinstalat pe scaunul Moldovei, dar treaba merge greu, pretendenţ i erau cu nemiluita la curtea ImperialăOttomană , unii mai mici, alţ ii mai influenţ i, cum este acest Petru

168

Dimitrie, fiul lui Pătraş cu cel Bun, frate dupătatăcu Mihai, banul Craiovei, că ruia i se zicea ş i Cercel, din cauzăcăpoartăîn urechea stângăun cercel din aur. A venit de la curtea francezăcu scrisori de recomandare din partea Mariei de Medicis, stăpâna Franţ ei ş i prietena turcilor. Dar acest Petru lucra ş i prin femeile din preajma sultanului, aidoma ca odinioarăIancu. Are acces la sultana Haseki, care dealtfel nu putea prea multe, ş i chiar cea mai influentăfemeie a Imperiului Ottoman, Validé Nurbanu, este de partea sa, care îi suflăfiului ei la ureche căar fi bine să -l scoatădin scaun pe Mihnea din Valahia, fiul lui Alexandru fratele lui Petru ªchiopul. Totul se petrece atât de furtunos ş i de teribil, încât deocamdată povestea cu Iancu fu oarecum trecutăpe planul doi. Mama lui Mihnea era Doamna Ecaterina din familia levantinăSalvaresi, oameni foarte bogaţ iş i influenţ i care au cumpărat scaunul Valahiei pentru ginerele lor. Alexandru ş i Petru erau la rândul lor fiii lui Mircea Vodă , descendenţ i din Basarabi ş i Muş atini în egalămăsură, direct coborâtori din Vlad ºepeşş i prin el din familia Huniazilor. Mihnea se simţ ea tare pe poziţ ie ş i ca săse menţ ină , Doamna Ecaterina mama lui, trimise galbeni cu duiumul la Constantinopole, lui Sinan Paş aş i celor din jurul său. Dealtfel acest vizir nu ţ inu atât de mult la revenirea lui Petru ªchiopul în Moldova. Iancu continua sătrimităcu mare regularitate sumele promise ş i peste asta peş cheş urile curgeau în toate pă rţ ile din plin. Galbenii curgeau spre capitala Imperiului Ottoman ş iroaie ş i acum vine ş i acest Petru Dimitrie, elegantul ş i manieratul bă rbat, cu purtă ri occidentale, adulat de femei pentru frumuseţ ea sa ş i plă cut în conversaţ ie prin saloanele timpului. El oferăsume atât de mari lui Sinan Paş aş i însă ş i sultaneai Validé încât totul începu săse clatine în jurul lui Mihnea. Lui Iancu îi convine situaţ ia fiindcăcu cât se certau mai mult pretendenţ ii la Poartă , cu atât cazul lui oarecum minor va fi trecut pe planul doi ş i avu dreptate. Are ş i el informatori la Constantinopole, cari în schimbul unor sume de bani îl informează despre tot ce se petrece la palatul sultanului, aceasta independent de încrederea pe care a avut-o în Bartolomeu Brutti la început. Toţ i aceş tia l-au fă cut săînţ eleagă căfostul să u protector a intrat în legă turăcu cel care voia să-l îndepărteze. Cu toate acestea nu s-a gândit nici o clipăca să -l pedepseascăpentru tră dare, fiindcă în fond atâta timp cât îl are pe lângăel, cât timp este încăvoievod, nu avea de ce săse teamăş i, în caz de fugăel nu se va mai întoarce niciodatăca să -l predea turcilor. Într-o zi când a aflat căun ceauşa trecut graniţ a venind spre Iaş i Iancu îl trimite tot pe Bartolomeu Brutti în întâmpinarea sa ca săafle din timp despre ce este vorba, nu se putea ş ti niciodatăscopul acestor vizite, iar ca săfie sigur că scopul venirii sale nu este mazilirea, roagăca un curier special săvinăînainte de sosirea solului turc la curte care să -l anunţ e ce săfacă , săfugăsau să -l primească aş a cum se cuvine. ªi aş a se ş i făcu. Curierul trimis de Bartolomeu Brutti anunţ ăcă ceauş ul vine în scopuri paş nice, căare la el un document din partea lui Sinan Paş a pentru voievod. Iancu îl primeş te cu mare alai, îl trimite pe Filip să-i iasăîn cale

169

cu o armatăîntreagăde oş teni moldoveni, iar Toma Naghy îi iese în întâmpinare cu garda sa. La sosirea lui la Iaş i îl întâmpinăIancu personal în faţ a palatului, închinându-se pânăla pă mânt în faţ a sa. Ceauş ul este poftit în sala tronului unde îi întinde un document din partea vizirului în care acesta îl dojeneş te pentru indelicateţ ea comisăcu corespondenţ a polonilor că tre poartă . Iancu cade în genunchi în faţ a sa, cere iertare ş i promite căaş a ceva nu se va mai întâmpla. Dar în acelaştimp turcii au înş tiinţ at ş i pe poloni, cari nu se aratămulţ umiţ i numai cu o dojanăş i cer în modul cel mai insistent pedepsirea sa aspră. ş i pentru a-ş i pune planul să u în aplicare ªtefan Bathory trimise în Moldova fel de fel de agitatori care săunelteascăîmpotriva tră dă torului. Aceş tia găsesc teren propice pentru aş a ceva ş i intrăimediat în legăturăcu boierii nemulţ umiţ i. Iancu însăse simte în siguranţ ă cu garda lui Toma Nagy. Este atât de bine pă zit încât nu se putea ajunge la el fă ră pericole ş i atunci boierii găsirăaltăcale ca să -l înlăture. La cererea lui Iaslowiecki, generalul polon care vegheazăla graniţ a Moldovei ş i care fu însă rcinat cu întreaga operaţ ie împotriva lui Iancu, boierii se strâng în casa lui Condrea Bucium ca săse sfătuiascăce este de făcut. Se ajunge astfel la concluzia cătot prin viclenie este mai indicat de a lupta împotriva voievodului ş i se fă curăcăvor împăcarea. Iancu cade în plasă , îi crezu ş i convoacăla cerea lor un divan. Însuş i metropolitul Teofan s-a hotă rât săia parte. La început Iancu se cam miră , dar Bartolomeu Brutti îi suflăla ureche căar fi bine săse împace cu boierii. Divanul se desfă ş oară într-o atmosferăde înţ elegere ş i nimeni nu a protestat împotriva cererii de a se mă ri din nou dă rile. Totul pă rea căa intrat în normal, căfurtuna a trecut. La urmă Metropolitul face o propunere. - ´´ Mă rite stă pâne . . . săne fie cu iertare, da voim sămergem cu toţ ii la sfinţ irea sfântului lăcaşal mă nă stirii Suceviţ a . . . nu voieş te măria voastrăsăne urmeze . . ? ´´ propunerea cade ca un tră znet. Iancu buimac, se uităla ei, îi mă soarăpe toţ i din cap pânăîn picioare, având de gând săizbucnească, dar cu un ultim efort se abţ ine, doar au venit săse împace ş i spune numai atâta. - ´´ Dacăînălţ imile voastre vor sămeargă, n-am nimica împotriva, da eu nu m-oi duce ´´ Cu asta divanul se încheie ş i fiecare merge la casa sa. Totuş i Iancu a simţ it ceva în subconş tientul să u. Propunerea era cam nelalocul ei, vor să -l pă că lească, dar ce anume ş i cum ? gândeş te el. Ca săfie mai sigur îl cheamăpe Toma Nagy ş i dubleazăstrăjile palatului, dar nu interzice boierilor săintre, ca sănu se observe schimbarea. Nu trec nici douăzile căsoseş te vestea la palat cătoţ i boierii divanului ş i cu ei ş i alţ ii au plecat spre nord, spre Suceviţ a. Pânăacuma nimica deosebit, dar dece săplece în convoi ? dar nimica deosebit se petrece nici în zilele urmă toare, pânăcând un curier dela graniţ a cu Polonia aduce vestea căîntreaba boierime a ţ ă rii fugise în grup în ţ ara vecină . Iaslowiecki i-a aş teptat la graniţ ă. Iancu se înfurie atât de tare încât era cât p-aci săfacăun atac de apoplexie. Cheamăla repezealăpe Toma Nagy ş i consemneazăîntreaga garnizoană . Trimite

170

spre nord pe Filip cu o armată , iar Nicola pleacăimediat în Transilvania spre colonelul Rueber, cu misiunea de a pregă ti o eventualăsosire a noului senior la castelul Kesmark, împreunăcu toatăfamilia. Cu toate aceste mă suri Iancu turbeazăde mânie, se plimăfurios prin să lile palatului ş i nu pierde nici o ocazie să spunăcelor ce îi ieş eau în cale. - ´´ Am să -i tai pe toţ i . . . pe toţ i . . ´´ dar nu este privit decât cu compă timire, fiindcătoatălumea ş tia căputerea sa a apus de mult, căîn afarăde mercenarii să i nu are nici un sprijinitor ş i numai luptele pentru scaunul Valahiei de la Poartăau întârziat pânăacuma că derea lui totală . ªi pe deasupra, de când au plecat boierii nu mai veneau nici încasă rile la palat. Nicoresia l-a tră dat ş i el, a fugit la Galaţ i unde s-a baricadat în centrul oraş ului ş iş i-a angajat o ceatăde români care să-l apare, un fel de mercenari, dar Iancu este atât de dezorientat încât nu se gândeş te nici mă car să -l captureze, ceeace cu oamenii lui Toma Nagy n-ar fi fost greu. În schimb Bogdan fiul lui Iancu se topeş te de dor din cauzăcăfata inimii sale nu mai vine la palat. Condrea Bucium a fugit ş i el cu familie cu tot, luând-o ş i pe Că tălina cu el. I-a fost teamăca Iancu sănu se ră zbune pe ea ş tiind căfata este slă biciunea fiului lui ş i în oarecare mă surăş i reciproc. Bogdan neş tiind de cele ce se petrec se plânge mamei sale, dar degeaba fiindcăea nu putea face absolut nimica. Nici măcar n-a putut să-ş i vadăsoţ ul de când au fugit boierii, îi era teamă de el, de furia care l-a cuprins ş i de insultele pe care le adresa celor care îi ieş eau în cale. Cele câteva femei de boieri care nu au plecat cu soţ ii lor continuăsăvină la Maria, dar Iancu de ciudăle interzice săintre în palat ş i în felul acesta Maria se pomeneş te singură , fă rănici un sprijin, numai în mijlocul câtorva femei slujnice cu care nu poate vorbi, cărora nu putea săle spunăce are pe inimă. În zilele urmă toare soseş te pe neaş teptate vestea de la Constantinopole căfiul lor cel mare Alexandru fu încarcerat la Edi Cülé din ordinul vizirului ş i, ceeace era mai dureros, din cauza pârilor lui Bartolomeu Brutti, care din aceastăzi nu s-a mai ară tat la palat. În mare tainăa pără sit ţ ara ş i merse la Aleppe la Petru săi se supună, oferindu-i sprijin, bineînţ eles luând cu el lă zi întregi cu aur. Deodată Iancu se pomeneş te complet singur, sfârş itul se apropie cu repeziciune. Maria îş i frânge de disperare mâinile ş i în durerea ei mare merge la Iancu să -l roage săfacă ceva pentru copilul lor lă sat în urmăca ostatec, dar în loc de ră spuns, îi adresează cuvinte înjurioase, interzicându-i de a mai veni în faţ a sa. Pericolul era mare, pânăş i oamenii lui Toma Nagy începurăsămurmure, săle fie teamăde o invazie iminentăa unei puternice armate turce adusăde noul voievod, împotriva căreia nu ar fi putut rezista. Iancu trimite în mare grabăcei câţ iva oameni credincioş i care i-au mai rămas prin ţ arăca săstrângătot aurul care a mai ră mas. Are multe cufă raş e pline vârf ş i în ultimele zile ale domniei sale se

171

delecteazăcu mă rirea averilor jefuite. Pune la cale fuga în cele mai mici amănunte, dar Transilvania refuzăsă -i permităsătreacăpe teritoriul ei pentru a merge la castelul de la Kesmark, care se aflăla imperiali. Trebuia neapă rat să ajungăacolo, cu orice preţ . Nicola fu gonit de la palat fiindcănu a reuş it săasigure trecerea prin Transilvania, dar Maria l-a trimis în tainăla Lemberg cu o scrisoare de recomandare că tre niş te negustori. Bernardo Borissi fu trimis de Iancu cu două cufă raş e cu aur la Kesmark, dar nu a ajuns niciodatăacolo. Mai târziu s-a aflat că s-a oprit tocmai la Viena de unde a plecat într-o direcţ ie necunoscută . Deci se apropie sfârş itul, dar totuş i Poarta încănu s-a pronunţ at ş i aceste era un semn bun, mai ales căaurul continua săcurgăîn buzunarele celor mari ai Imperiului Ottoman.

Capitolul 12 Sfârş itul Domniei ş i a lui Iancu

172

Se apropie sfârş itul lui iulie 1582. ºara este secă tuită, cămă rile domneş ti ticsite cu aur. Maria simte căceva se apropie ş i încearcăsăvorbeascăcu Iancu, săse sfătuiascăcu cel care era nu numai domn dar ş i soţ ul ei ş i tată l copiilor, aş a cum fă cuse înainte când erau încăla Constantinopole ş i unelteau la Poartăpentru că pătarea scaunului domnesc, dar el nici mă car n-o lasăsăvorbeascăş i îi înterzice chiar săvinăîn apartamentul să u. Nu are chef de discuţ ii, pentru el situaţ ia este clară , simte căvine sfârş itul domniei, dar aurul din cămă ri îi dăcuraj; va putea dupăatâtea peripeţ ii însfârş it sătrăiascăbine, fă răgriji. Colonelul Rueber l-a anunţ at căpalatul de la Kesmark este pregătit să-l primească . În acest timp se fă curăpregătiri febrile de plecare, s-au comandat o serie de care puternice, trăsuri pentru oameni, caii cei mai buni furăaduş i în curtea palatului ş i o sumedenie de vizitii foarte bine retribuiţ i. Cuferele domneş ti cu aurul strâns au fost legate cu cercuri puternice de fier ş i prevăzute cu lacă te imense ş i robuste. Maria îş i strânge ş i ea lucruş oarele ei mă runte cu care venise de acasă, împacheteazătotul în lă zi ş i aş teaptăce va urma. Zilele trec greu, căldura toridăa unei veri fierbinţ i se aş terne peste Moldova, iar liniş tea aparentăcare domneş te peste tot prevedea furtuna, o ră scoalăa celor împilaţ i în frunte cu boierii fugiţ i. Armatele polone continuăsăse agite la graniţ ă , dar Iancu nu mai este informat de aceste evenimente ş i în mintea sa tot polonii vor fi aceia care îl vor scoate din încurcă tură . Nu trimite mă car un sol care săanunţ e trecerea lui prin Polonia, atâta încredere avea în buna lor credinţ ă . Totul este pregă tit de plecare, când soseş te vestea căa intrat în ţ ară , pe la Galaţ i, un capugiu cu firmanul de mazilire. Iancu îl convoacăla repezealăpe Toma Nagy ş i în douăzile furăpuse în picioare aproape o sutăde care personale ale voievodului, din care câteva cu lăzi cu aur. Maria ş i copiii sunt luaţ i aproape pe sus ş i convoiul fu gata aproape de miezul nopţ ii, la acea zi de început de septembrie. Parte din negustorii greci ş i armeni, oameni de încredere ai familiei voevodale au venit într-un suflet la palat, aflând de cele ce se petrec ş i de pregă tirile ce sunt în curs de desfă ş urare. La cerea lor, Iancu le permite să -l urmeze în pribegie. În felul acesta se strâng încăpe atâtea care cu femei, copii ş i convoiul format numărăpeste două sute de care de toate felurile, parte din ele chiar trase de boi. Zarva devine din ce în ce mai mare ş i în fine, spre ora unu noaptea, când întunerecul devenise de nepătruns, întreg convoiul se pune în miş care. Mai întâi pleacăcarele negustorilor, apoi cele cu aur ş i la mijloc tră sura cu Iancu ş i familia, înconjuratăde toţ i oş tenii lui Toma Nagy. Cum deabea trecuse vara, Iancu este ţ eapăn din cauza podagrei. Oasele îl dor, este enervat ş i toatălumea îl calcă pe nervi. Pentru prima datădupăo perioadădestul de lungăstăîmpreunăcu familia într-o caleaş căîngustăcare hodorogeş te pe drumurile desfundate ale Moldovei. O teamăcuplităîl cuprinde, gândindu-se ca nu cumva ţ ă ranii săafle de

173

fuga sa ş i să -l atace pe drumul pânăla graniţ ă . Este îngrozit mai ales la gândul căi s-ar putea lua aurul pe care l-a strâns cu atâta trudăş i viclenie. Numai săajungăcu bine la graniţ a cu Polonia, cu toate cămai toţ i l-au sfă tuit sătreacămai bine peste munţ i în Transilvania, chiar dacănu i s-a permis oficial, dar auzise cu câtva timp înainte cătoate trecătorile erau ticsite cu fugari, fiind pericol de atac din partea lor. Dar, nu numai atâta, ungurii nu i-au dat permisiunea sătreacăprin teritoriul lor în drum spre castelul de la Kesmark, anunţ âd căîn caz căo va încerca cu forţ a îl vor preda turcilor. Alege deci Polonia, fiindcăpune mari speranţ e căva reuş i să -l înduplece pe comandantul polon de la graniţ ă, Iaslowiecki, să-l lase sătreacă nestânjenit mai departe; o săinvoace buna sa credinţ ăpe care a avut-o atunci când a propus ajutorul său impotriva muscalilor ş i în al doilea rând poartăcu el cele mai sună toare argumente, galbenii din cufere ş i în contra unei punguţ e mă ricele sperăsăînchidăgura că pitanului de gră niceri polon. Dealtfel toatălumea din convoi este cu inima strânsă , fiindcăfiecare din ei are ceva pe conş tiinţ ă, căaltfel nu fugeau. Fiecare deţ inea câte o punguţ ăsau douăcu aurul stors poporului, voind săş i-o apere împotriva pă gubiţ ilor. Între timp aflăş i oş tenii lui Toma Nagy de marea avere ce se aflăîn carele din convoi ş i încăde la plecare se ş optesc între ei fel de fel de zvonuri, ba unii spunea chiar cănu vor fi plă tiţ i, căvor fi lă saţ i pradăpolonilor, dar nu era momentul de a porni la atac, cel mai bun lucru fiind săaş tepte săajungăla un loc mai retras ş i apoi săîncerce fiecare săpunămâna pe ce o apuca. Toma nu a aflat de planuriloe unora din oamenii să i, dar în mintea sa este perfect conş tient de cele ce s-ar putea întâmpla în cazul căoamenii ar simţ i căle fuge pământul de sub picioare ş i ca să contracareze o asemenea eventualitate, îl sfă tuieş te încăodatăpe voievod ca să treacătotuş i prin Transilvania unde are legă turi mari, fiind de-ai lor, dar întâmpină acelaşrefuz. ªi pentru ca săarate căhotă rârea sa este definitivă , trimite înainte trei oş teni cu misiunea să -l anunţ e pe Iaslowiecki de sosirea sa, fă răordinul de a se înapoia pentru a raporta de executare. Li s-a spus săaş tepte în tabă ra că pitanului de gră niceri; dealtfel aici se aflăş i mai toţ i boierii cari au fugit ş i cari deabea aş teptau sosirea convoiului ca săpunămâna pe ei. Cu toate căconvoiul o porni în toiul nopţ ii totuş i Iaş ul aflăde vestea fugii voievodului ş i toatălumea se terzi. Ferestrele se lumineazăuna câte una, oamenii ies în pragul caselor lor ca săpriveascăla spectacol. Toţ i se uităîn liniş te, doar din când în când câte un ră zleţridicăpumnii strigând cuvinte înjurioase fugarului, dar atâta tot, incidente nu au loc de teama oş tenilor lui Toma Nagy cari sunt bine înarmaţ i, hotă râţ i săriposteze la cea mai micătentativăde atac. În prima zi nu se petrece nimica deosebit, însăspre seara celei de a doua zi, pe când se face un popas la marginea unei păduri, se aud voci ş i strigă te care se apropie.

174

Comandanzul gărzii trimite imediat câţ iva din soldaţ ii să i săprospecteze ce se întâmplă. Peste scurt timp aceş tia se înapoiazăcu vestea căo ceatămare de ţ ă rani înarmaţ i cu securi ş i furci, având în frunre câţ ina boiernaş i de prin partea locului, se apropie strigând, cerând pe Iancu, hoţ ul, cel ce le-a jefuit vitele ducându-i în sapăde lemn. Imediat furăcarele aş ezate în cerc, în mijloc tră sura familiei voevodului înconjuratăde celelalte ş i în afaăaş ezaţ i în semicerc oş tenii din gardă, dar cele douăgrupe nu au ajuns săse înfrunte imediat. ºă ranii începuserăprin a arunca cu pietre în oş tenii lui Iancu, ca dupăcâteva ore un atac fulgeră tor al că lă reţ ilor lui Toma Nagy să respingăpe răsculaţ ii. În tot acest timp Iancu se plimbăprintre oş tenii să i, promiţ ându-le lefuri mari ş i premii însemnate în caz că -i vor pune pe atacatori pe fugă . Mulţ i din moldoveni au căzut sub loviturile gărzii. Dimineaţ a poaina era plinăcu cadavre ş i mirosea a sânge, iar din depă rtare se auzeau urletele fiarelor ş i strigă tele vulturilor care fă ceau roatăpeste câmpul de luptă. Apoi au fost puse carele iar în miş care în aceeaş i ordine. Praful se ridică peste puzderia de oameni care se îmbulzesc, că utându-ş i fiecare locul. Înainte săse punăconvoiul iară ş i în miş care gă seş te Iancu de cuviinţ ăsă inspecteze carele cu galbeni ş i cele cu obiecte de valoare ş i constatăcu stupoare că douălă zi au dispărut fărăurmă, împreunăcu cei care aveau sarcina săle pă zească, dar din fericire nu erau din cele cu aur. În orice caz lucrul era bizar ş i nimeni nu a putut sădea vreo relaţ ie în legăturăcu acest incident. Dealtfel nu era momentul de a se face o anchetă , în orice moment se putea repeta un atac din partea ţ ăranilor cari s-au regrupat dupăun deal, dar nici nu făcurăcâteva sute de metri căoş tenii lefegii opresc din nou convoiul. Iancu scoate capul pe fereastra îngustăa tră surii sale ş i-l vede pe că pitanul să u Toma Nagy venind spre el; ajungând în dreptul său i se adreseazăpe un ton imperativ. - ´´ Mă ria voastrănu va pleca de aici pânănu-mi va da douăcufere cu aur . . . ´´ Iancu se face alb ca varul, nu ş tie ce săcreadă, inima începe să -i batăcu putere, dar înţ elege imediat cănu are altceva de fă cut decât săaccepte. Fiind în mare pericol are nevoie de acest om, fă răde care ar fi pierdut. Ce n-ar da ca el cu mâna sa să-i reteze capul acestui tră dă tor, gândeş te el, dar se stă pâneş te ş i spune pe un ton tăios. - ´´ Iaţ i-le ş i săplecăm cât mai urgent, căaltfel ne cad la amândoi capetele . . . ´´ strânge dinţ ii ca sănu izbucneascăş i îi trece prin minte ideea căo să-l predea pe acest trădă tor polonilor ş i atunci vor face ei cu el proces scurt. Gândul îl liniş teş te ş i se aş eazăcomod în tră sura trasăde patru cai. În fine convoiul se pune din nou în miş care, hodorogind pe drumul pră fuit ş i desfundat. În zilele urmă toare nu se petrece nimica deosebit, aş eză rile omeneş ti mai mari fură ocolite ş i întreg ş irul de care o ia peste câmpii. În ziua de 5 septembrie ajung în

175

fine la punctul de trecere în Polonia unde este staroste acest Niculae Iaslowiecki, care aş teaptăcu oaste, fiind anunţ at de sosirea lui Iancu de cei doi soli trimiş i. Iancu este foarte bucuros, înseamnăcătrimiş ii să i au sosit cu bine ş iş i-au fă cut datoria, dar se aratăsurprins când constatăcăoastea starostelui este cam mare pentru o primire prietenească . O gardăde oş teni poloni avanseazăspre trăsura domneascăş i că pitanul ei îl învităfoarte politicos în tabăra lui Iaslowiecki. Iancu se mirăa doua oarăcăacesta nu-l primeş te personal ş i nici mă car nu se aflăla intrarea în cort, totuş i se dăjos ş i merge într-acolo, fărăînsoţ itor, unde un oş tean dăperdeaua de la intrare laoparte, poftindu-l săintre. Primirea care i se face este rece, comandantul oş tii polone se ridicăde la locul să u, învitându-l săş adăpe un scaun scund din piele, dar nu-i întinde mâna ş i nici nu-i ureazăbun sosit. Apoi se apropie de Iancu ş i îi spune cu o voce marţ ială . - ´´ Sunt nevoit săvăanunţcăstă pânul meu, majestatea sa regele polonilor, ªtefan Bathory, m-a însă rcinat să văîntâmpin la graniţ ă , dar nu mi-a dat încă asentimentul pentru trecerea înă lţ imii voastre prin ţ ara noastră. . . va trebui deci să aş teptaţ i cu toţ i ceilalţ i în tabă ra mea pânăva sosi învoirea . . ´´ Iancu ascultăcu atenţ ie ş i dăsăplece. Este foarte încurcat de ceeace i se spune ş i nici nu găsi cuvinte ca sără spundă . Este obosit de toate ce se petrecurăş i durerile podagrei îl fac săsufere mult. - ´´ Măduc sămăodihnesc ş i apoi vom vorbi . . ´´ reuş eş te el săspunăş i pleacăla tră sură . Un ofiţ er polon îl însoţ eş te pânăla un punct aflat pe o micăcolinăunde propune săse facătabă ra fugarilor. Iancu este foarte surprins; toatăîncrederea ş i speranţ ele care ş i le-a pus în poloni se nă ruiesc, dar nu aratăcă-i este teamă . Îl cheamăde urgenţ ăpe Toma Nagy ş i ordonăsăse ridice corturile. Simte căse pregă teş te ceva împotriva sa, ceva ce nu este în regulă . Maria la rândul ei este îngrijorată, dar se abţ ine s-o arate ş i nici nu cautăsăspunăceva soţ ului ei. Locul pentru corturi este în aş a fel ales, încât săpoatăfi uş or supravegheat din orice punct. Timp de douăzile Iancu nu se miş cădin pat, durerile îl înebunesc ş i nici nu prea se mai putea ţ ine pe picioare. Maria în schimb se intereseazăîn toate pă rţ ile ca săafle ce se petrece ş i ce au polonii de gând. Trimte în acest scop iscoditori care vorbeasc polona ş i aflăcăei sunt consideraţ i ca prizioneri, iar Iaslowiecki nu face altceva decât săaş tepte ordinul de plecare spre Lemberg. Speriatăcautăsă vorbeascăcu Iancu, poate s-ar mai putea organiza o evadare cu oş tenii pe care îi au, dar degeaba, este repezităş i învitatăsăpă răseascăîncă perea în care zace. Văzând ce încă pă ţ ânat este, pierde orice speranţ ăcăsoţ ul ei voevodul Iancu mai poate fi salvat într-un fel. Îş i face deci fel de fel de planuri în ceeace privesc copiii, mă car ei săfie salvaţ i, săaibe liniş tea necesarăpentru a-i ridica sus pe treapta socialădin care face ea parte.

176

Toma Nagy încearcăş i el săsalveze ce se mai poate, informându-l pe Iancu căun grup numeros de oş teni poloni fu trimis spre capitală. Îl sfă tuieş te săorganizeze o fugădar el refuzăş i de data asta categoric. El nu putea săconceapăca polonii să se poarte urât cu el, să-l sacrifice de dragul turcilor. În fond nu a fost niciodată împotriva lor; este adevă rat căle-a ars mai multe sate la graniţ ăş i a cutezat săle citeascăcorespondenţ a, dar nu s-a folosit de informaţ iile culese, nu i-a tră dat. Toate aceste gânduri îi vin de sute de ori în cap în aceste câteva zile de aş teptare. Când se simte mai bine, se hotă reş te sămeargădin proprie iniţ iativăla comandantul Iaslowiecki. Se îmbracăcu greutate ş i aproape târându-se ajunge la cortul acestuia. Intrăfă răsăanunţ eş i-l gă seş te la masa de lucru. - ´´ Rog pe înă lţ imea voastrăsămălase săplec cu familia la castelul meu de la Kesmark . . . ´´ spune el fă rănici o introducere. Iaslowiecki se ridicăîn picioare ş ii ră spunde pe un ton tăios. - ´´ Nu pot . . nu, nu pot . . tot va afla majestatea sa cămă ria voastrăa trecut pe aici ş i atunci măva trage la răspundere căv-am lă sat sătreceţ i . . . nu, nu pot săvă las . . ´´ - ´´ Am aur mult, mult de tot . . . văpot lă sa cincizeci de mii aspri truceş ti . . . ´´ dar ofiţ erul rămâne implacabil. - ´´ Nu insistaţ i . . . nu pot primi . . . ´´ ş i îi întoarce spatele. Întors în tabă ra sa, Iancu este disperat, abea acuma îş i dăseama căs-a înş elat în ceeace îi privesc pe poloni. Trebuia săasculte de sfaturile celor care i le-au dat. La un moment dat se gândeş te căs-ar mai putea salva ceva prin garda sa, săatace trupele polone din interior, provocând în felul acesta derută , dar tot atât de repede îş i dăseama căaceasta ar fi fost o nebunie. Nu are decât douăsute de lefegii, ba nici măcar atâţ ia, fiindcăvreo patruzeci au fugit în timpul drumului, luând cu ei mici cantităţ i de aur, jefuit din cufere. Pe suita sa care numărăîn jur de patruzeci de oameni nu poate conta în nici un caz, deoarece aceş tia nu sunt altceva decât niş te negustori laş i cari au plecat cu el ca să-ş i apere cele câteva pungi cu aur ce au reuş it săle agoniseascăîn umbra voevodului; sunt oameni care nici măcar nu ş tiu săazvârle o piatră . Cel mai bun lucru era săaş tepte. Nici o clipănu voieş te să admităcăeste arestat, nici măcar când i-o strigăMaria în disperare de cauză, dar în clipa când un ofiţ er apropiat comandantului îi spune căde fapt este reţ inut din ordinul regelui, căse aş teaptănumai ordinul de plecare spre Liov, Iancu nu mai are liniş te. Îl convoacăde urgenţ ăde Toma Nagy ş i spre surprinderea tuturor pe Maria. Pentru prima oarădupăatâţ ia ani se hotăreş te săse sfă tuiascăiarăş i cu ea. Ea primeş te, fiindcăo leagătotuş i amintiri de acest bărbat care nu a ş tiut niciodată prea bine ce vrea de la viaţ ă, care în fond era tatăl copiiilor ei. În afarăde bani, cât mai mulţ i, nu are nici un fel de veleitate ş i nici un ţ el în viaţ ă. În seara aceasta cei trei pun la cale fuga. Toma Nagy face un plan amă nunţ it, merge pentru asta

177

personal la Iaslowiecki ca săcearăpermisiunea de a muta tabă ra în altăparte, fiindcănu voia ca oamenii să i săfraternizeze cu oş tenii poloni, mai ales căîn nultimele zile au avut loc câteva incidente. Iaslowiecki cere aprobarea superiorului său, primind aprobarea, dar spre surprinderea lor, Iancu cu familia trebuiau să ră mânăîn tabă ra polonă . - ´´ Este bine ş i aş a . . ´´ spune Iancu ş i se ţ ine un al doilea sfat. Se hotăreş te ca trupele lor săfie duse împreunăcu carele cu aur cât mai departe, iar negustorii ş i civilii sără mânăla coada convoiului, în aş a fel ca la un eventual atac săprezinte o piedică . În ziua următoare se pune întreaga gloatăîn miş care ş i într-un nor de praf se depă rteazăde tabă ra polonădestul de mult, unde se stabilesc într-o vale. Dealtfel lui Iaslowiecki îi convine situaţ ia, deoarece nu voieş te săaibe în mijlocul oamenilor să i pe aceş ti mercenari ai lui Toma Nagy, care sunt consideraţ i de el ca haiduci, oameni care nu au alt ţ el decât jaful. Cortul lui Iancu cu familia sa a ră mas aş ezat pe vârful colinei. Ca pazăsunt trimiş i doi soldaţ i poloni, schimbaţ i la fiecare douăore. Chiar în prima noapte Toma Nagy alege doi din oamenii să i cei mai de încredere, cu misiunea de a-i ucide pe paznici, săse îmbrace în hainele lor ş i să-l aducăpe voievod cu familia sa în tabără . Totul se petrece conform programului. Iancu aş teaptăcu întreaga familie gata îmbră caţ i. Fuga este grea ş i penibilăfiindcăIancu merge greu, încheieturile îl dor ş i la fiecare pas geme. Este susţ inut de doi oş teni. Grupul parcurge drumul pânăîn tabă ra lui Toma Nagy într-o jumă tate de oră. Dar deabea ajuns fu primit de huiduielile ş i strigă tele lefegiilor neplătiţ i de atâta vreme, ori acuma nu era timp pentru aş a ceva, putând fi oricând descoperiţ i. Cu mare greutate îi liniş teş te, promiţ ând cădeîndatăce vor ajunge la Kesmark îi va plă ti cu vârf ş i îndesat, iar la intervenţ ia lui Toma Nagy spiritele se liniş tesc. Trebuie lucrat iute, fă răprea mult zgomot. Trăsura lui Iancu o ia înainte, urmatăde celelalte care; din cauza nopţ ii întunecoase nu se putea vedea praful care se ridicăcând întreg convoiul se pune în miş care ş i nici nu se observăcăîncăun car cu cufere cu aur o ia în altăparte, însoţ it de câţ iva oameni a lui Toma Nagy. Când se lumineazăsunt departe de tabăra polonilor. Se face o micăodihnăş i imediat se porneş te iară ş i la drum, fiecare minut fiind preţ ios, dar încăînainte de ivirea zorilor oamenii lui Iaslowiecki descoperăfuga ş i în mare grabăse formeazăun escadron care porni în că utarea fugarilor. Ei ş tiu căse îndreaptăspre graniţ a imperialilor. Că lă ri mergeau oş tenii poloni mult mai repede decât carele greoaie ale lui Iancu, ajungându-i la Kolaczkowce. Cu toate căescadronul de că lăreţ i nu este prea mare, Iancu refuză lupta. Toţ i cautăsă-l determine să -i atace ş i săcontinuie drumul. Caii de la care începurăsămeargăîn trap spre munţ iş i odatăajunş i în trecători nu mai puteau fi ajunş i din urmă , dar el refuzăcu încăpă ţ ânare orice vă rsare de sânge. În capul său ş i-a făcut loc ideea cătotuş i regele Poloniei îl va ierta ş i era mai bine sătră iascăîn

178

pace cu el. Că pitanul eş alonului i se înfăţ iş eazătransmiţ ându-i ordinul lui Ianslowiecki ca săse întoarcă , sau săia calea Liovului. Auzind căpoate alege, întrebuinţ eazăun ş iretlic. Se preface căeste de acord cu propunerea, promiţ ând că va merge la Liov unde doreş te săse prezinte regelui, dar cere săfie lă sat să meargăfă răgardă . Crezut, i se permite dar cu numai câţ iva oş teni poloni cari să vegheze executarea ordinului, ceilalţ i retră gându-se. Aceş tia odatăplecaţ i Iancu îş i schimbăpărerea, nu mai doreş te sămeargăsăse prezinte regelui Poloniei, îl cheamăpe Toma Nagy dându-i ordin săcontinuie drumul spre munţ i. Garda polonănu se lasăintimidatăş i-l someazăsăia calea Liovului, atunci Toma Nagy îi dezarmeazădestul de repede, obligându-i să -i urmeze. Dar doi din ei scapă, ducându-se direct la Iaslowiecki informându-l de intenţ iile lui Iancu de a trece munţ ii la imperiali. De îndatăporneş te grosul trupelor polone, iar alt eş alon o ia pe altăcale spre trecă toare, pe care o ocupă , tă ind calea coloanei prin distrugerea unui pod. Când convoiul ajunge la intrarea în trecă toare îi iese înaninte câţ iva că lăreţ i poloni care îi someazăsăfacăcale întoarsă , dar Iancu refuză, dând ordin să meargămai departe, crezând căeste vorba de niş te grăniceri care l-au reperat, dar nu merg nici câteva sute de metri căun eş alon întreg de călă reţ i le ies în cale, barând drumul. Convoiul se opreş te ş i cu toţ ii îl sfătuiesc sădea de data asta lupta, ei fiind superiori numericeş te, victoria fiind sigură , dar spre disperarea tuturor refuzădin nou. Iancu devenise nesigur în tot ceeace face în ultimul timp, era dezorientat, orice sfat îl respingea de la început, fărănici un fel de argument. În sinea sa s-a încuibărit un sentiment de teamăfaţ ăde tot ce se petrece în jurul său ş i cum Toma Nagy era un ofiţ er care ascultăde ordinele celui pe care îl serveş te, nu ar fi acceptat niciodatăsăhotă reascăceva împotriva celui ce-l plăteş te. Dealtfel ş tia călui nu i se putea întâmpla nimica, căci nimeni nu-i putea imputa ceva atâta timp cât serveş te pe cel pe care îl apă ră. Deaceea nu poate dispune de la sine putere ce era de făcut. Iancu în schimb sperămereu căregele polon îl va ierta ş i-i va permite sămeargăla castelul lui de la Kesmark unde va putea să-ş i petreacă restul zilelor în liniş te, cu banii furaţ i poporului. Deaceea în nesiguranţ a lui era când pentru fugă , când împotriva, mai ales atunci când se vedea pus în situaţ ia de a lua o hotă râre capitală , ori, ori. - ´´ Am încredere în majestatea sa regele polonilor . . măva lă sa săplec ş i va fi bine . ´´ spune el în cele din urmăş i îi anunţ ăpe poloni căse predăfă răcondiţ ii. Imediat carul să u fu înconjurat de o sumedenie de că lă reţ i care dezarmeazăgarda sa personală. Spre searăsoseş te ş i Iaslowiecki care-l preia, fă rămă car să -i adreseze un cuvânt. Îi desparte de oamenii să i, care sunt împărţ iţ i în grupe mici ş i încadraţ i printre poloni. De data asta trăsura domneascămerge înaintea trupelor polone, înconjuratăde o puternicăgardă, nemaifiind nici o posibilitate de evadare. Negustorii se tângiuesc, plâng ş i se vaităcăau pierdut totul, cerând săfie lă saţ i liberi, deoarece nu au nimica deaface cu voevodul ş i cu atât mai puţ in cu fuga sa.

179

În fond nimeni nu a avut ceva împotriva lor ş i peste scurt timp carele lor fură vă zute luând-o spre Ungaria. Au rămas numai cele ale lui Iancu, cele cu aur, dar din care lipsesc unele, câţ iva servitori credincioş i, precum ş i cei puţ ini negustori care o urmeazăpe Maria pânăla Liov. Toma Nagy cu oamenii lor au fost înconjuraţ i de o puzderie de oş teni, dar nu dezarmaţ i, deoarece polonii nu au nimica săle reproş eze, doar căau încercat săapere pe cel care îi plă teş te, ceeace ei gă sesc căeste normal. Cu toate acestea Iancu este mulţ umit, pentru prima oarădupăatâta timp ş i zâmbeş te chiar când vede în depă rtare turnurile bisericilor Liovului. Clopotele încep săbatăanunţ ând sosirea sa. Totul capă tăun aer să rbătoresc ş i în mintea sa îş i face loc pă rerea căeste în cinstea sa. - ´´ Vedeţ i . . ne primeş te bine ş i noi am vrut săfugim . . . ´´ Primii oameni care le ies în cale le fac cu mâna. Iancu trage perdelele de la trăsură, salutându-i vesel. Este ziua de 14 septembrie al anului Domnului 1582, vremea începe săarate toamna care se apropie. Între timp s-a aflat în oraşcăîn carele prinţ ului se aflămult aur. Regele trimite deci imediat în întâmpinarea lor multă armată , aş a de multăîncât s-ar fi zis căîntâmpinăo armatăduş mană . Convoiul este oprit la porţ ile oraş ului, perchiziţ ionat foarte amă nunţ it ş i cuferele cu aur transportate în carele regale extra pentru asta trimise. Iancu vrea săprotesteze vehement, dar nici nu este lă sat măcar săvorbească . I se trânteş te uş a de la trăsură în nas. Vrând săse dea jos, nu reuş eş te din cauza durerilor care l-au cuprins. Maria îl sprijină, încurajându-l în permanenţ ă . Abea spre seară, când s-au terminat toate aceste pregă tiri, fu lă sat săintre în oraş . Toma Nagy cu oamenii să i sunt îndepărtaţ iş i trimiş i într-un lagăe militar polon în afara oraş ului. La insistenţ ele sale sunt plă tiţ i ş i în cel mai scurt timp oastea sa se destramă . Toma Nagy îş i recupereazăaurul jefuit de la fostul să u stă pân ş i cu negustorii care au mai ră mas se instaleazăîn oraş , care unde apucă . Mulţ i din ei au cunoş tiinţ eş i prieteni cu care au lucrat cât timp au stat în Moldova. Nici acuma Iancu nu putu săpriceapăcăaverile i-au fost confiscate ş i vărsate în beciurile regale ale lui Stefan Bathory. Are încăîncredere în steaua sa, dar marea agitaţ ie care se face în legă turăcu venirea lui îl miră . Se gândeş te la zilele grele de la Edi Cülé ş i un fior îl cuprinde. De câte ori nu a fost aproape săfie ucis de turci, ajungând pânăla următotuş i domn. Are acuma averea mult visată , are un castel ş i va tră i o viaţ ătihnităde castelan, va fi stimat de toţ iş i mai ales i se va spune înă lţ imea voastră, ce frumos are săfie. Cu toatăboala ş i durerile care îl chinuiesc zâmbeş te totuş i la aceste gânduri, dar vai. La curtea lui ªtefan Bathory se pune la cale una din mârş ă viile mari ale istoriei, dealtfle nu prima de acest gen al regilor poloni. Era încăvie în amintirea oamenilor procedeul care s-a folosit împotriva lui

180

Ioan VodăCazacul ş i a lui Despot Vodă , ambii omorâţ i din ordinului regelui Poloniei. Aurul, acest aur care este vinovat de moartea a milioane de oameni, acest metal care fascineazăpe oameni. Homo, homini lupus. Iaslowiecki se prezintăregelui său, aducându-i vestea prinderii voevodului Iancu al Moldovei. Aici aflăcăla curte fusese un ceauşturc în fruntea unei delegaţ ii întregi, cu o scrisoare din partea sultanului prin care se cere, sau ca Iancu săfie predat turcilor, sau săfie executat chiar la Liov. ªi nu mici furăameninţ ările Porţ ii la adresa regelui polon. Este deci voinţ a Padiş ahului care prin ameninţ ă ri doreş te săobţ inăpedepsirea celui care a cutezat să -i deschidăscrisorile ce i-au fost adresate de regele Poloniei. Sinan Paş a s-a lepă dat ş i el de Iancu, s-a pronunţ at pentru Petru, fratele lui Alexandru ş i unchiul lui Mihnea din Valahia. ªtefan Bathory a că utat mai întâi să -i determine pe turci să-l lase pe Iancu săplece la castelul său, despuiat de averi, în urma unei promisiuni cănu va mai încerca niciodatăsăobţ inăscaunul Moldovei, dar turcii nu au voit săaudăde aş a ceva. Acestea toate nu pentru a pedepsi pe Iancu ci aceste cufere pline vârf erau în vederile ambelor pă rţ i, fiecare având intenţ ia săş i le însuş ească , ceeace s-a rezolvat prin împă rţ irea pră zii. Neavând încotro, lui ªtefan Bathory fiindu-i teamă de turci, hotă reş te condamnarea prizionerului la moarte prin tă ierea capului în piaţ a centralădin Liov, chiar în faţ a bisericii Bernardinilor care erau catolici. Consiliul regal acceptăcererea regelui ş i totul fu oficializat prin semnarea unui act. În orice caz, de ochii lumii ş i al istoriei, trebuia mai întâi săfie judecat de un tribunal special instituit, pentru ca mascarada sinistrăsăcapete o faţ adăoficialăş i legală . Practici foarte des întrebuinţ ate în decursul întregii istorii ai omenirii. Înainte de a intra în oraşIancu cere permisiunea ş i o că pă tăfărăgreutate, săse îmbrace în straiele sale de gală. Tot Maria îl ajutăsăse îmbrace, dupăce se trag perdeluţ ele de la trăsură; copiii sunt ş i ei ferchezuiţ i ca săarate ca niş te prinţ iş ori ş i astfel la 20 septmebrie a anului 1582 tră sura voievodalădin Moldova trece cu întreaga familie prin Liov, traversându-l de la un capăt în altul. Oamenii aflaţ i pe stră zi sa-u strâns curioş i în jurul tră surii înconjurate cu oş teni ai regelui lor. Mulţ i salutărespectuos crezând căeste vorba de o vizităoficială . Iancu apare din când în când la ferestruicăş i surâză tor le face cu mâna. Maria ş i copiii se uităde partea cealaltăsurâzând lumii, aidoma ca la sosirea în Moldova. În cursul dimineţ ii alaiul ajunge la un castel din centru unde sunt învitaţ i săse dea jos ş i întreaga familie este poftităîntr-o salămare. Vă zând cu ce fast sunt trataţ i de servitori, Maria crede căsoţ ul ei tot a avut dreptate, căde fapt este învitatul regelui Poloniei, dar peste puţ in timp fu despă rţ ităde el ş i dusăcu copiii în altăaripăa palatului, iar Iancu urcat în turn, sprijinit de doi oş teni fiindcădeabea se târă ş te pe treptele de piatră care urcăspre celula în care este încarcerat. Odatăuş a închisăaude în urma sa

181

ză voarele ş i un fior îi trece prin ş ira spină rii, câtăasemă nare acest zgomot al ză voarelor faţ ăde cel de la Edi Cülé, dar din cauza oboselii ş i al tensiunii nervoase se tră nteş te pe patul gol ş i adoarme. Maria capă tăcu copiii câteva încăperi mai confortabile ş i li se servi chiar o masăcopioasă , spre mulţ umirea lor. A doua zi Iancu se trezeş te clă nţ ă nind din dinţ i din cauza frigului. Merge spre uş e ş i bate cu putere, dar degeaba, nimeni nu-l bagăîn seamă . De trei ori pe zi uş a se desză voreş te ş i un soldat uriaşîi aduce mâncarea în strachini din tablă. Asemă narea cu Edi Cülé este mare. În fiecare zi Iancu îl roagăsă -l ducăla rege, îl imploră , plânge ş i se aruncăla picioarele lui, dar acesta este implacabil. Astfel trece o să ptă mână . În ziua de 26 septembrie, spre dimineaţ ă , uş a se deschide cu un ză ngănit mai puternic ca deobicei. Iancu se trezeş te speriat din somn. În faţ a sa stă un bă rbat înalt, îmbră cat într-o robăneagră , însoţ it de patru ostaş i cu halebarde. - ´´ Scoalăş i îmbracă -te . . . ´´ i se porunceş te, dar el nu poate săse miş te din cauza durerilor. Se ridicăîntr-un cot, dar recade gemând. Doi din oş teni îl ajutăsă se îmbrace. Odatăieş it din celulăprinde din nou curaj, este sigur căeste dus în faţ a regelui ş i totul se va rezolva. Încadrat de patru oş teni, din care doi îl susţ in să nu cadă , o pornesc încetul cu încetul prin lungile culoare ş i întunecoasele să li ale palatului. La un moment dat se aud murmure. Iancu îş i face în acest timp fel de fel de socoteli, se gândeş te ce va spune lui ªtefan Bathory, îi va jura credinţ ăş i peste câteva zile se va putea odihni la Kesmark. Deodatăse pomeneş te în faţ a unei să li ticsite de oameni, unde la apariţ ia lui se face liniş te, toţ i îl privesc cu curiozitate. Mirarea sa este mare, nu ş tie ce i se pregă teş te ş i dece este dus aici. - ´´ Nu măduceţ i la majestatea sa . . ?? întreabăel pe unul în robăcare îi iese în cale, dar nu primeş te nici un răspuns. În salăs-au adunat mulţ i nobili, oameni de rând ş i peste tot, la ieş iri, postaţ i ostaş i cu halebarde frumoase. Deodatăîi stră punge prin minte gândul căva fi judecat, dar nu are timp săreflecteze căunul din ostaş i îl împinge pe banca acuzaţ ilor, fă cându-i semn săse aş eze. Mintea îi fierbe, este agitat, se face roş u la faţ ă , dar nu reuş eş te săscoatăun cuvânt; i se pune un nod în gât, fiind incapabil săînţ eleagăsituaţ ia în care se află . La un moment dat aude aprodul strigând. - ´´ Intrăînaltul tribunal, toatălumea se ridică. . ´´ lumea se scoalăîn picioare ş i instinctiv ş i Iancu, sprijinindu-se de balustrada boxei. Din acest moment simte ca o loviturăîn moalele capului. Se uităîn jur ş i o vede pe Maria în fundul sălii, însoţ ităde fiul ei Filip ş i de Nicola. Nu înţ elege cum de au venit aceş tia aici, îi ş tia doar căau fugit, dar mintea sa nu mai judecăclar. Nu mai este Iancu Vodăal Moldovei ş i nici măcar pretendentul, ci este Janke Weiss, fiul curelarului Jörg Weiss ş i al Ecaterinei, din Kronstadt. Se uităprosteş te în jur cu o privire aproape rugă toare, doar o găsi pe cineva care să -l înţ eleagă , să -l ia sub protecţ ia sa. Judecă torii care îş i fac apariţ ia sunt îmbră caţ i în togi somptuoase. Iancu stăca un

182

ş colar care nu ş tie lecţ ia, în faţ a profesorului, simţ indu-se atât de mic ş i de neputincios. Preş edintele curţ ii este Iacint Mlodziejowski, vistiernicul curţ ii lui ªtefan Bathory. Acesta intrăfoarte pompos, se aş eazăpe scaunul cu speteaza cea înaltăde la mijloc, zicând scurt. - ´´ ªedeţ i . . . ´´ toatălumea ia loc, numai Iancu rămâne mai departe în picioare. Se face liniş te, preş edintele bate cu un ciocănel din lemn pe masă . Aproape în acelaş timp îş i ia Iancu inima în dinţ iş i cu o voce mai hotă râtăspune. - ´´ Dece măjuedecaţ i . . . ce am fă cut . . . ? ´´ dar ostaş ul din spatele lui îl apucă cu brutalitate de umeri ş i-l trânteş te pe bancă ; el geme din cauza încheiturilor. - ´´ Inculpatul Iancu . . . ´´ strigăpreş edintele. Iancu se ridicădin nou în picioare incapabil de data asta sămai scoatăun cuvânt . - ´´ inculpatul Iancu Weiss ´´ strigă preş edintele a doua oară . Numele sunăstraniu în urechile sale, nu l-a mai auzit de atâţ ia ani. În acest moment îi vin în minte toţ i ai săi de acasă , tată l curelarul, mama săsoaica, sora Inge. În câteva secunde întreaga lui tinereţ e îi apare în faţ a ochilor ca un film, dar nu are prea mult timp săfacăreflecţ ii fiindcăvocea puternicăa preş edintelui se face din nou auzităîn sală . - ´´ Pricinile pieirii lui Iancu, fostul voievod al ţ ă rii Moldovei, vecina ţ ă rii noastre . . tuturor ş i fiecă ruia anume, să -i fie ş tiut cămajeastatea sa regele, domnul nostru milostiv, a hotă rât săpedepseascăcu moartea . . . . . . ´´ cuvântul cade ca un tră znet, cei din sală încep să murmure, preş edintele se opreş te o clipă descumpănit. Iancu priveş te cu un aer prostit la cel care citeş te, dând impresia că nu înţ elege sensul cuvintelor. Maria leş inăş i cade în braţ ele lui Nicola. Dupăce preş edintele îş i drege vocea continuă , repetând ultimele cuvinte . . . - ´´ să pedepseascăcu moartea pe Iancu, fostul voevod al Moldovei, din aceste pricini . . . . . punctul unu, mai întâi acest Iancul, voevodul Moldovei, a nesocotit în nenumărate ori tratatele ş i alianţ ele care au fost încheiate între ţ ă rile regatului Polon ş iţ ara Moldova, dupăcare fiecare voevod al Moldovei este dator săfacă omagiu regelui Poloniei ş i săjure căva ţ ine bunăvecină tate cu regatul Poloniei, ceeace acest Iancu a neglijat ş i a refuzat în mod îndră zneţş i obraznic s-o facă. . . . punctul doi . . . . . . acelaş i Iancu voievod, adeseori a fost nerespectuos faţ ăde persoana majestă ţ ii sale regele polonilor, unsul lui Dumnezeu . . . . a deschis scrisorile majestă ţ ii sale regelui adresate împă ratului turcesc, scrise pentru treburi însemnate ale republicei ş i în mod abuziv a fă cut completă ri nepermise . . . . . . . . . deasemenea a oprit solii majestăţ ii sale regelui în ţ ara Moldovei, nepermiţ ându-le trecere liberăcă tre Poarta Împă ratului Turcilor. . . . . punctul trei . . . acelaşIancu voievod s-a silit din toate puterile săaţ âţ e ceartăîntre majestatea sa regele Poloniei ş i împă ratul turcilor, voind ca împăratul turcesc săînceapără zboi împotriva regatului polon, vrând, dacăîmpăratul turcesc i-ar fi îngă duit aceasta, să

183

pustiascăel însuş i cu ră zboi ţ ara majestă ţ ii sale regelui . . . punctul patru . . acelaş i Iancu s-a purtat ca vecin al ţ ărilor majestă ţ ii sale regelui nu cum se cuvine unui vasal ş i bun vecin, ci cu intenţ ii duş mănoase . . câteva sate de la graniţ ăa pus să fie arse, prefă cute în cenuş e . . . puncul cinci . . . acelaş i Iancu voevod, pe nobilii din neamul nostru polon cari veneau la dânsul pentru dreptate, încredinţ ându-se cuvântului să u, a poruncit săfie bă tuţ i cu ciomege ş i i-a închis în închisori . . . punctul ş ase . . . . acelaş i Iancu voievod a lă sat de câteva ori pe tă tari sătreacăprin ţ ara sa pentru a veni în ţ ara majestă ţ ii sale regelui, prin care s-au fă cut mari pagube ş i omoruri în ţ ă rile majetă ţ ii sale regelui . . . . Dumnezeu atotputernicul în dreptatea sa a binevoit sădea în mâinile sale regelui, stă pânul nostru, pe un astfel de duş man al majestă ţ ii sale regele ş i al întregii noastre republici, pe care majestatea sa regele din pricinile pomenite mai sus cu dreptate a hotă rât să -l pedepseascăcu moartea . . . ´´ preş edintele se aş ează , iar în salăse lă săo tă cere deplină , toatălumea ascultând cu atenţ ie acuzaţ iile ce sunt aduse omului din boxă. În tot acest timp Iancu ră mâne nemiş cat, ca împietrit, cu ochii aţ intiţ i asupra acuzatorului ş i la sfârş it, din gâtlejul să u uscat ies câteva cuvinte sugrumate. - ´´ Nu sunt vinovat . . . nu am fă cut toate acestea . . . nu, nu se poate sămă omorâţ i . . . sunt principele unui stat, al Moldovei . . . cunosc pe preacisnstitul vostru rege . . . da, îl cunosc . . . ş tie că -l cunosc . . duceţ i-măla majestatea sa, mă va ierta desigur . . nu, nu . . . ´´ vocea i se taie ş i mâinile se crispeazăpe balustrada boxei. ªi când vede căpreş edintele se ridicăş i spune. - ´´ Inculpatul săse apere . . . nu ne intereseazădacăcunoaş te pe majestatea sa . . . ce ai de spus acuzat . . ? ´´ îi revine oarecum o micăsperanţ ăsăse disculpe. - ´´ N-am fă cut toate acestea . . nu le-am fă cut . . dece măacuzaţ i de astea . . . ş tiu care este adevă rul . . . da ş tiu . . . preamăritul vizir Sinan Paş a . . . marele vizir al preafericitului Padiş ah Amurat al treilea văpoate spune cine sunt . . . el m-a pus stă pân pe ţ ara Moldovei . . . ş i Doamna Kiajna, sora mea văpoate spune cine sunt . . . da, se ş tie cine sunt . . . sunt fiul voievodului Petru al Rareş oaiei, care la rândul său a fost fiul marelui voievod ªtefan . . . mătrag din neam mare princiar . . . ´´ spune Iancu, neş tiind de fapt cum săse disculpe de acuzaţ iile aduse, care în mare parte corespund adevă rului, dorind săducăapă rarea invocând descendenţ a lui din voievozi, că ci dacăar fi fost acceptat ca atare, pedeapsa cu moartea nu putea fi pronunţ ată , ci numai închisoare, ori regii vin, regii pleacăş i fiecare va putea să -l scoatăde acolo, dar dăgreş . Preş edintele îl întrerupe, dar în mintea sa mai sună numele de Weiss, cum a fost numit de preş edintele tribunalului, voind săarate că el este prinţ . - ´´ Nu aceasta este acuzaţ ia . . . majestatea sa ş tie cu precizie cine sunteţ i... recunoaş teţ i acuzaţ iile . . . ? ´´ - ´´ Nu am fost necuviincios cu majestatea sa regele Poloniei . . . oamenii mei au fă cut-o ca sămădă râme . . . acest Bartolomeu Brutti pe care l-am luat cu mine din

184

Constantinopole, l-am fă cut boier, i-am dat funcţ ii . . . da, el a dat foc satelor, a bă tut pe preacinstiţ ii nobili poloni . . . eu nu am fă cut nimica . . nu, nimica . .´´ spune el la urmăfă răsăş tie cum săcontinuie. Simte căapă rarea sa este slabăş i neconcludentă . Dupăo scurtăpauzăaude noua întrebare a preş edintelui. - ´´ Dar cu corespondenţ a la înalta poartăcum este . . ? ´´ Iancu se simte încurcat la aceastăacuzaţ ie. Un moment se foieş te în boxă , fă răsăş tie ce săspunăş i în cele din urmăizbucneş te. - ´´ Am vrut săajut pe majestatea sa . . îi cunosc pe turci ş i nu voiam săfie duş mă nie între Polonia ş i Turcia . . iertare dacăam greş it . . ´´ ş i ră mâne cu gura că scatăprivind rugă tor la impunătorul preş edinte care ş ade mai sus pe estradă, uitându-se la acuzatul umil din boxă. Dar scena nu ţ ine mult. La un moment dat judecă torul se ridicăîn picioare, bate din nou cu ciocanul de trei ori în masăş i comunicămarţ ial. - ´´ Acuzatul nu are argumente valabile în apă rarea sa, sentinţ a ră mâne definitivă ş i se va executa mâine dimineaţ ăîn piaţ ă , în faţ a bisericii sfinţ ilor călugă ri Bernardini . . ´´ cu asta pă răseş te în grabăsala. Iancu în schimb nu se miş căde la locul să u, priveş te cum curtea pleacăunul câte unul, iar când vede căultimul închide uş a dupăel izbucneş te. - ´´ Nu sunt vinovat . . nu sunt vinovat . . iertare . . iertare . . nu-mi luaţ i viaţ a . . ´´ ş i se pră buş eş te în boxă . Cei ră maş i în salăîncep săcomenteze ş i pânăla urmădevine vacarmul atâta de mare încât oş tenii speriaţ i îl iau pe Iancu pe sus ş i-l duc în mare grabăîn celula sa. Mariei i se permite să-l vadă, pentru prima oarăde când a fost închis. Întrevederea are loc chiar în seara aceea în prezenţ a lui Iacint Mlodziejowski vistiernicul regelui ş i preş edintele tribunalului. Regele polon ªtefan Bathory s-a interesat personal de felul cum a decurs procesul, neadmiţ ând sub nici un motiv cea mai micăclemenţ ăfaţ ăde osândit. Cererile turcilor erau categorice ş i nu putea da înapoi. Maria este atât de emoţ ionatăş i de speriatăde mersul evenimentelor încât stăîn celulăîn picioare fărăsăpoatăscoate un cuvânt. Nu ş tie ce trebuie săzică, ce atitudine săia, mai ales când îl vede pe Iancu atât de disperat. Durerea psihică se împleteş te la el cu cele ce i le provoacăpodagra. Văzând căintrăcel care a pronunţ at cu gura sa condamnarea la moarte împreunăcu Maria, se ridicăîn capul oaselor ş i se văicăreş te. - ´´ Luminate stă pâne . . ´´ i se adreseazăel judecă torului, că utând săse arunce la picioarele sale, dar durerile nu-i permit asta . . - ´´ liminate stăpâne . . . mergeţ i la majestatea sa regele ş i cereţ i clemenţ ă. . . iertare . . . sămălase săplec . . . plec singur . . . să rac . . . dau totul . . . fă răai mei . . îi las ca ză log . . dar sămălase să plec . . . turcul nu va ş ti . . . rugaţ i pe majestatea sa . . spuneţ i-i să-ş i aducăaminte de zilele cât a stat cu mine la Viena în anul 1569 - 1570 . . măcunoaş te . . ´´ dar

185

vistiernicul nu vrea să-l asculte, dealtfel neputând face nimica în faţ a hotărârii neclintite a stă pânului să u, care la rândul să u este legat de promisiunea dată turcilor în a-l executa pe tră dător. Maria se uităcu milăla acest simulacru de bă rbat, la târgul pe care voia să -l facă , dându-ş i întreaga familie pe mâna duş manului pentru a se salva pe el însuş i. Între timp a aflat căfiul ei Alexandru lă sat zălog la turci a fost ucis din ordinul lui Sinan Paş a ca ră zbunare cătată l să u ia trădat pe turci. Vistiernicul îi permite Mariei sămai stea un timp cu soţ ul ei, care în disperarea sa nici nu sezizeazăprea bine prezenţ a ei. Seara târziu ea îş i pă ră seş te soţ ul pentru ultima oară. Iancu se culcăş i un somn greu îl cuprinde după o zi atât de agitatăpentru el. A doua zi de dimineaţ ăză voarele de la uş a celulei îl trezesc din somn ş i realitatea i se înfă ţ iş eazăîn tot adevă rul ei. Buimac, în primul moment nu ş tie ce se petrece cu el, dar îş i revine repede. Inima îi bate cu putere ş i deabea poate să -ş i ţ ină ră suflarea. Îi roagăpe toţ i cei prezenţ i ca săfie iertat, implorăcu o voce plângătoare. Dupăce este îmbră cat, este dus mai mult pe sus într-o încă pere mică unde dupăscurt timp îş i fac apariţ ia câţ iva că lugă ri Bernardini care ş tiind căeste luteran îl trec la catolicism, dar el este atât de aiurit încât nici nu realizeazăce se petrece cu el, zice la toate întrebă rile da ş i repetădocil toate rugă ciunile ce i se dictează . Pă rinţ ii bernardini în schimb sunt foarte mulţ umiţ i căau câş tigat încăun suflet pentru adevă rata lor credinţ ă. Dupăasta i se dăsfânta comunicătura de la un preot catolic, dar refuzăsăse spovedească, nu din convingere ci pur ş i simplu fiindcănu este conş tient de cele ce se petrec cu el. Spre ora zece este din nou înş tiinţ at de sentinţ ăş i căregele ªtefan Bathory a refuzat să -l primească , ră mânând deci săfie executat. Câţ iva că lugă ri îl iau de subţ iori ş i-l duc în carul condamnaţ ilor care aş tepta afară, în vă zul unei mari mulţ mi. Este legat de un par cu ochii acoperiţ i de o eş arfăneagră . El se lasădocil ş i nu se opune la nimica. Carul porneş te, tras de doi boi, înconjurat de o sumedenie de oş teni cari dau mulţ imea laoparte. Unele femei ţ ipăş i plâng, alţ ii huiduiesc iar unii îl aclamă , fiecare cum crede căeste bine săfacăş i cum este informat cine este persoana dusăla tă ierea capului. În piaţ a mare, în faţ a mă năstririi Bernardinilor alaiul se opreş te, i se scoate eş arfa de la ochi, este dezlegat ş i luat din nou de subţ iori ş i târât spre eş afodul ridicat în mijlocul pieţ ii. Deabea acuma se învioreazăş i începe săţ ipe disperat, implorând lumea din jur săl salveze, se roagăde ostaş iş i de toţ i care îi ies în cale. Picioarele îl dor cumplit, faţ a îi arde, ş i simte un fior care îi trece prin ş ira spinării de la ceafăpânăjos. Urcat pe eş afod se aflăîn prezenţ a unui butuc imens în faţ a că ruia stăun că lău înalt, îmbrăcat în negru, cu o mascăpeste ochi, în mâna dreaptăcu o secure imensăcu o lamălatăfoarte ascuţ ită . Iancu continuăsăţ ipe cât îl ţ ine gura căeste

186

nevinovat. Privind spre palatul regal care se aflăîn partea opusă , vede în balcon o mulţ ime de boieri de-ai să i, dar nu poate sădistingăcine sunt. Apoi când călă ul se îndreaptăspre el să-i lege mâinile la spate cade în genunchi, împreuneazămâinile ca de rugăciune strigând cât îl ţ ine gura. - ´´ Iertare majestate . . . iertare majestate . . . lă saţ i-mi viaţ a . . ´´ dar este ridicat cu brutalitate ş i târât pe jos spre butuc, el se zbate se trânteş te din nou pe podeaua eş afodului ş i se adreseazăcălugă rilor care îl înconjoară . - ´´ Preacisntiţ i pă rinţ i . . . spuneţ i-le să-mi lase viaţ a . . să -mi lase viaţ a . . ´´ dar nimeni nu dăascultare rugăminţ ilor sale. Doi oş teni îl iau pe sus, vrând să -i pună capul pe butuc, dar el prinde putere, se uităla gâde implorându-l sănu-l omoare. Oş tenii trebuie aproape să-i ţ inăcapul pe butuc, deodatăliniş te, se aude o lovitură surdăş i ceva ce cade pe podea, totul s-a terminat. Capul cade înaintea butucului iar corpul într-o parte, sângele curge ş iroaie, prelingându-se pe caldarâmul de sub eş afod. Spectacolul a luat sfârş it. Lumea pleacă , fiecare spre casa sa ş i peste o jumătate de orăpiaţ a este pustie. Că lăul coboarăde pe eş afod, se spalăpe mâini la o fântânădin piaţ ăş i dispare. Spre searăcorpul este ridicat ş i dus la mă năstirea Bernardinilor. A doua zi Maria îl înmormânteazăş i cu banii care i-au mai ră mas îi face o piatrăde mormânt. Dealtfel ªtefan Bathory în sinea sa nu a fost de acord cu aceastăexecuţ ie, o fă cu numai ca săfacăpe plac turcilor. Imediat fu trimis un sol spre poartă, trecând prin Moldova unde acuma este din nou Petru, ca săîncunoş tiinţ eze pe sultan ş i pe Sinan Paş a căordinele i-au fost îndeplinite. Iancu tră dătorul murise, a fost pedepsit fiindcăa cutezat sădeschidăscrisorile polonilor că tre sultan. Întrega lui avere care a mai putut fi gă sităintrăîn vistieria regelui Poloniei, întregindu-i finanţ ele, din care jumă tate furămai târziu date sultanului, bani storş i din sudoarea poporului, asupra că rora s-au repezit alţ i jefuitori ai timpului. Vai, vai. Maria este chematăpeste câteva zile la curte ş i i se aduce la cunoş tiinţ ăcăi se permite să ră mânăla Liov împreunăcu întreaga familie. Neavând unde săse ducăacceptă. A merge la Constantinopole ar fi însemnat săse închine celor ce au decis moartea soţ ului ei. Mai mulţ i de treizeci de negustori ş i apropiaţ i au rămas cu ea, în frunte cu Nicola care în felul acesta vrea să-ş i ră scumpere greş ala fă cutăcăa fugit cu o parte din aurul care i s-a încredinţ at, care însăle va fi de mare folos mai târziu. Maria îl iartă, ş i-i deveni chiar prietenă , el fiind un descurcă reţare nevoie de el, având ş i o parte din banii soţ ului ei. ªrefan Bathory merse mai departe ca să-ş i repare cât de cât greş ala. Îi dăMariei dupăcâteva luni o rentăde 12.000 de zloţ i, o sumăfrumuş icăcu care putea trăi onorabil, dar nu princiar, aş a cum se cuvine unei Doamne. Peste asta i se dă du ş i o moş ie a unui nobil executat pentru tră dare, că ruia i-a fost confiscată , avere pentru care a avut în decursul timpului o mulţ ime de procese cu moş tenitorii acestuia, dar pânăla urmăcâş tigă , fiind liniş tită . Cu

187

banii strânş i începe săfacăafaceri cu grecii ei câş tigând mulţ i bani pe care îi pune deoparte. Are fete de mă ritat ş i un bă iat încătânăr ş i deş tept care este bun pentru scaunul Moldovei. Ceilalţ i copii sunt daţ i la ş coli, Filip pleacămai întâi la Prasonissi, iar apoi înapoi în Moldova unde se că să toreş te cu o fatăde boier de ţ ară, unde ş i-a petrecut restul vieţ ii. Soarta te aruncăcâteodatăacolo unde nici n-ai fi crezut, dar aş a fiind, nimeni nu i se poate opune. Timpul trece, ªtefan Bathory moare, iar în mintea Mariei încolţ eş te o idee. Voia să-ş i vadăfiul Bogdan pe scaunul tată lui să u, trebuind sălupte pentru asta, chiar acolo unde Iancu a început, printre lupi. Are ca aliat pe acest Nicola care de acum încolo îi va sta pânăla moarte cu abnegaţ ie alături, ca sfătuitor, ca tatăpentru Bogdan ş i numai ea ş tie ca ce încă . Deci săpornim la drum. Sfârş itul părţ ii întâia

Partea a doua Capitolul 1 Doamna Maria vrea să -ş i vadăfiul voevod în una din ºările Româneş ti Constantinopole, anul 1593. Maria Paleologu, Doamna voievodului Iancu Sasul, cel decapitat cu zece ani în urmăla Cracovia, deabea sosise ca săunelteascăsuirea pe tron al fiului ei Bogdan. Tot aici fusese ucis fiul ei mai mare Alexandru ca preţ al tră dării tată lui său, dar timpul trece ş i ea nu mai ţ ine cont, venind în acest pă ienjenişde intrigi de curte. Voieş te cu tot dinadinsul să-l vadăpe Bogdan cocoţ at acolo sus, cu toate căş tie cănimeni nu a rezistat un timp mai îndelungat, dar aş a sunt ambiţ iile mamelor de prinţ i, să -ş i vadăfiii că pă tuiţ i, fă răa se gândi la eventualele greută ţ iş i primejdii care îi pândesc din toate părţ ile. Asupra Valahiei ş i Moldovei erau aţ intiţ i ochii mai marilor din imperiu, care voiau săaibe câte ceva din aceste vaci de muls pânăla ultima pică turăde că tre creditorii voevozilor, care făceau tot posibilul săse menţ inăpe scaunul plătit atât de scump. Dar nu numai aceş tia, ci ş i sutele de pretendenţ i care trăgeau sfori din umbră , unii chiar în preajma sultanului, acest preafericit Padiş ah al tuturor Ottomanilor, umbra lui Alah pe pă mânt, a cărui vorbăputea aduce moartea sau bogă ţ ia. Alţ ii foiau prin anticamerele vizirilor, vă rsând sute de mii de galbeni în buzunarele lor. Servilismul mergea atât de departe încât toţ i aceş ti pretendenţ i să rutau poalele sutanelor celor care îi protejau ş i stă teau prosternaţ i înaintea lor ori ce câte ori li se fă cea hatârul ca săfie primiţ i. Iar ca un ultim rezultat unii din ei erau pur ş i simplu

188

strangulaţ i, spânzuraţ i sau înecaţ i în Bosfor, dacădeveneau indezirabili, sau dacă nu avea sumele necesare cumpărării buneivoinţ ei celor mari. Dealtfe, cei care ajungeau pe tronurile Valahiei sau Moldovei nu erau consideraţ i altceva decât niş te funcţ ionari ai turcilor, un fel de paş i cu douătuiuri, ziş i bey, care sărutau poalele sutanelor celor care i-ai cocoţ at acolo, chiar dacănu erau turci de origine. Dispreţ ul ce ară tau turcii pentru tot ce nu era musulman, întrecea cu mult acel al creş tinilor faţ ăde păgâni. Însuş i ambasadorii marilor state europeene, ai celor mai mari regi, erau supuş i la acelaş i umilinţ e, nu numai faţ ăde sultan, ba chiar în faţ a vizirilor. Un ambasador englez, cavalerul Fulton, zicea în veacul al optsprezece-lea căeste foarte bine căminiş trii străini de la poartănu cunosc limba ţ ă rii, fiindcăturcii întrebuinţ au faţ ăde creş tini termeni de dispreţpe care tâlmacii le îndulceau. Însuş i primul ambasador al Franţ ei la poartă, Gabriel d´Aragon, trimis de Francisc I în 1547, pe când domnea în Moldova IlieşVodă, îi să ruta mâna sultanului ş i aş a procedarătoţ i ambasadorii dupăel. Câţ iva ani mai târziu, de Harley baron de Möle, fiul lui Sancy, vestitul ministru al lui Henric IV, sosi la Constantinopole ş i, primit de sultan, trebuia să -i sărute acestuia poalele sutanei dar nu fu primit la masa sa, ci trebuia sămă nânce în divan, pe jos pe un covor, îmbrăcat turceş te. Maria Paleologu nu prea ş tia de aceste obiceiuri barbare de la curtea sultanului, cu toate căera născutăîn Imperiul Ottoman, cunoş tea totuş i unele obiceiuri bizare, mai ales de când s-a că să torit cu Iancu voevodul Moldovei, pe care dealtfel nu l-a iubit niciodatăcu adevă rat. Numai ambiţ ia familiei ei de a o vedea prima Doamnă a unei ţ ă ri a determinat-o să -l ia de soţ . Când l-a cunoscut era văduvăş i cu doi copii, fă rănici o posibilitate de a ieş i în lume. Dupămoartea tragicăa soţ ului ei sa dedicat creş terii copiilor, luptând pentru a le asigura un viitor mai bun. A avut o sumedenie de procese în legă turăcu moş iile pe care le că pătase de la ªtefan Bathory regele Poloniei. Mai întâi i-au fost confiscate everile strânse de Iancu în timpul scurtei sale domnii, ca apoi săi se dea o seamăde moş ii care au aparţ inut unor nobili poloni condamnaţ i pentru diverse vini ş i a că ror averi au fost confiscate de coroană . Când a fugit Iancu Sasul din Moldova cu întreaga familie, însoţ it de unii boieri credincioş i, avea un convoi de peste o sutăde care din care aproape patruzeci umplute cu bunuri de valoare ş i aur, totul luat bineînţ eles din sudoarea ţ ă rii. Dacăse ţ ine seama cătributul porţ ii a fost plă tit cu vârf ş i îndesat ş i cămai marii imperiului au avut partea lor din plin, putem săne dă m seama cum a fost stoarsăMoldova în aceş ti ani ai domnieie lui Iancu. Pentru paza carelor ş i al personalului fu însoţ it de garda sa personală , comandatăde că putanul Toma Nagy, un ungur neînfricat, un mercenar bine plă tit, care cu ajutorul a altor douăsute de mercenari asigurau securitatea fugarului ş i al familiei sale. Aceş tia primeau sume

189

importante de la voevod, dar pe parcurs zâzania a înlocuit buna înţ elegere care a domnit oarecum la început ş i încetul cu încetul averea s-a destră mat, fiind jefuită puţ in câte puţ in de că tre cei ce aveau misiunea săpă zească , iar când a ajuns prizionier la poloni nu mai ră mă seserădecât cel mult zece care cu aur, destul de mult ca săatragăatenţ ia regelui polon. Dupădecapitarea voevodului, nobilii poloni cerurăstă ruitor regelui ca Maria cu copiii săfie trimisăla Constantinopole, pentru ca sultanul sănu se supere pe Polonia, ceeace ar fi însemnat moarte sigurăpentru ea ş i surghiunul pentru copii, deoarece pedepsirea cu moartea a alui Iancu a fost cerutăde însuş i Sinan Paş a în numele stăpânului să u sultanul, dar nu se ş tie din ce motive regele nu făcu aceasta ş i pe lângăfaptul cădărui Mariei moş iile, îi stabili ş i o rentăanulaăde 12.000 de zloţ i, o sumăfrumoasăcu care putea tră i onorabil, fă răsăducăînsătrenă princiară , având în vedere căea păstra o curte cu peste treizeci de greci ş i armeni veniţ i cu ei din Moldova. Pe lângăasta avea ş apte copii, din care doi din prima că să torie, cari la început au stat în preajma ei, dar mai apoi au plecat. Filip cel mai mare bă iat, care a fost prieten cu Iancu, reveni dupăscurt timp în Moldova devenind boier de ţ ară, că să torindu-se cu fata unui boier de prin partea Iaş ului, în schimb copiii pe care i-a avut cu Iancu au ră mas în preajma ei. Neputând duce trena de care era obiş nuitădin cei 12.000 de zloţ i rentă, Maria se ocupăş i cu comerţ ul împreunăcu toţ i ceilalţ iş i se vede cătreaba merse bine din moment ce putea săş i călă toreascăprin toatăEuropa ca săcearăscaunul pentru fiul ei Bogdan, pe care voia să -l vadăneapă rat urcat pe scaunul tată lui să u, sau dacăar fi posobil măcar pe cel al Valahiei. Îl considerăca un descendent autentic al Muş atinilor, al vechilor Muş atini cari au domnit încăde la început în acea ţ ară bogată, dar să ră cităde că tre cei cari au supt-o cât au putut, chiar ş i de tată l său. Dar, pentru Maria nu conta asta, voia să -ş i vadăfeciorul acolo unde a stat tat-su Janke Weiss feciorul lui Jörg Weiss, curelarul din Kronstadt ş i al Ecaterinei soţ ia sa, ambii saş i. Iancu s-a prevalat de faptul cămama sa ar fi avut legă turi cu Petru Rareş , fiul lui ªtefan cel Mare în timpul unei incursiuni a acestuia în Transilvania ş i ca fruct al dragostei lor a apă rut acest Janke. Singura dovadăa fost cicatricea pe care o avea pe pulpa piciorului drept, consideratăca o înfierare domnească , un obicei întrebuinţ at câteodatăde voevozi în cazul copiilor naturali. În felul acesta Iancu a făcut dovada la Constantinopole căeste din os domnesc, dar argumentul cel mai tare au fost cele cincisute de mii de galbeni plă tiţ i sultanului ş i lui Sinan Paş a. Însăpe Maria n-o interesau toate aceste amănunte, ea tot ca prinţl-a considerat pe soţ ul ei, mai ales cănu prea cunoş tea originile sale. A auzit, dar simplele vorbe nu o interesau.

190

În perioada când Maria începe săse agite pentru a-ş i vedea fiul pe unul din tronurile ºă rilor Româneş ti, deabea se suise pe tronul Valahiei voevodul Mihnea, dupăce fu înlă turat Alexandru cel Ră u, un om hain, lipsit de orice talent de a conduce ş i deci incapabil de a să tura foamea de aur a turcilor. Odatăcu numirea lui Mihai, turcii credeau căîn fine au reuş it săîntroneze liniş tea în aceste locuri, bineînţ eles cea dorităde ei ş i Sinan Paş a se felicita pentru fericita alegere făcută, trimiţ ând aici pe fiul Tudorei, hangiţ a de la Târgul cu Floci de lângăBră ila. Cam în preajma acestui eveniment, Maria lui Iancu Sasul îş i luăcopiii care i-au mai ră mas, numai trei, ş i pleacăla Neustadt, la arhiducele Maximilian, care îi dăo scrisoare de recomandare că tre dogele Veneţ iei. Pe fetele mai mari le măritase între timp în Polonia cu nobili foarte sus puş i. Pe cea mai mare cu Poniatowski, iar a doua cu un Catacolo, ambii din prejma palatului regal ş i cu averi mari, moş ii întinse. Maria nu stămult pe gânduri dupăce obţ inu scrisoarea de recomandare ş i pleacă cu o suităîntreagăla Veneţ ia unde se instaleazăfoarte confortabil, fă când caz de descendenţ a ei imperialăş i a lui Iancu cea voevodală , sic. Se întitulează principesă , fiind una ş i ceeace în acele vremi are mare importanţ ă . Este primităde dogele Veneţ iei cu mare pompă . Scrisoarea lui Maximilian avu un efect destul de bun aici, dar numai atâta, fiindcătoţ i aceş tia erau niş te pigmei pe lângăumbra lui Alah pe pământ, atotputernicul ş i atotstă pânitorul împărat al tuturor Ottomanilor, în faţ a cărui tremurau cei mai puternici regi ş i împăraţ i ai timpului. Mare lucru nu putea face nici dogele Veneţ iei, doar săintervinăprin ambasadorul să u la Constantinopole ş i aceasta era legat numai de hazard. Maria îş i dăseama căîn felul acesta nu va putea ajunge niciodatăla un ţ el, totuş i era bine căse învârtea în preajma mă rimilor republicei, cunoaş te astfel lume multăş i variată , ceeace nu poate fi decât spre folosul ei. Deasemenea nu strica săaibe rude ş i prin aceste meleaguri. În afarăde Voica, cea mai mică , mai ră mă sese Despina nemă ritată, pentru care voia cu orice preţsă -i gă seascăun bă rbat printre patricienii Veneţ ieni, care erau foarte bogaţ i, posedau palate imense ş i întreţ ineau relaţ ii cu mai toate curţ ile regale ş i imperiale europeene, dar mai ales cu Constantinopolul, cu care fă ceau afaceri în stil mare.. Nu peste mult timp ocazia se ivi. Cunoaş te un tână rş i bogat patrician, Giovani Zane, om influent ş i cu avere mare, ceeace conteazămai mult ca orice. Ca oricând, bogă ţ ia era căutatăş i în multe privinţ e chiar mai mult ca descendenţ a. Chiar voevodul Petru, că ruia i se zicea ªchiopul, ş i-a dat fata dupăun negustor putred de bogat, Zottu Tzigara, dupăce-l fă cu boier Moldovean ş i-l umplu cu fel de fel de funcţ ii ş i distincţ ii. Unde pui căacest Petru a fost fiul Mircii Vodă, un adevă rat descendent al Muş atinilor ş i nu unul bă nuit. Deci banul primeazăş i cu el se putea

191

cumpăra orice, chiar un tron. Fă cându-ş i-l pe patrician ginere, Mariei i se deschid ş i alte posibilităţ iş i perspective. Pentru traiul zilnic are destul, putând chiar să ducăunul princiar, dar ca sămeargăla Constantinopole trebuia săaibe buzunarele bine căptuş ite, în primul rând ca săaibe ce da ş i în al doilea rând ca săducăo viaţ ăstră lucitoare, săia ochii celor mari, săatragăatenţ ia asupra ei. Giovanni Zane este un patrician influent în cercurile bancare ale republicei. Maria profităş i obţ ine prin el un împrumut substanţ ial, o sumădestul de mare cu care săpoată pleca în capitala imperiului Ottoman. Era totuş i mai prudent ca prima datăsă meargăsingură , fă răBogdan, doar însoţ ităde fata ei cea mai mică, Voica, cea ră masănemă ritatăla acea vreme. Mai întâi trebuia netezităcalea ş i apoi să -l ducă pe Bogdan acolo. Dela povestea cu Iancu au trecut atâţ ia ani ş i pestea ea s-a aş ternut la Constantinopole oarecum uitarea ş i nimeni nu mai are interesul să întreprindăceva împotriva familiei trădă torului. Nunta Despinei cu Giovanni a costat o avere. Maria a cheltuit aproape toate economiile ce le mai avea, ba s-a mai împrumutat de la Nicola, care între timp a devenit un om cu o avere destul de frumuş ică , de unde o avea nu se ş tie, dar se putea bă nui. O nuntăfastuoasăera necesarădeoarece Maria dorea săarate cănu este calică , cădescinde din neam împă rătesc ş i căputea să-ş i permităsă -ş i dea fata dupăun asemenea om. Ginerele însăcunoş tea destul de bine situaţ ia ei ş i consimţ i s-o ia pe Despina numai din considerente de descendeţ ădin împăraţ ii bizantini. Faptul căse prezenta cu o soţ ie din neam mare împără tesc conta mult în societatea în care tră ia ş i frecventa. Noul ginere al Mariei Paleologu locuieş te într-un splendid palat de pe Canal Grande, are o droaie de servitori, averi mari ş i este preş edintele unei bănci ce face multe afaceri oneroase, mai ales cu comerţ ul că tre poartă. Are legă turi cu o mulţ ime de turci bogaţ i care veneau la Veneţ ia ca săia mă rfuri pentru imperiu, dar cel mai important din toţ i este Ali Mustafa, un bă rbat tânăr, cu ochi sclipitori, foarte vioi în afaceri. Este omul vizirului Ferhat, puternic la curtea sultanului, dar nu atât de influent ca Sinan Paş a. Totuş i poate multe ş i nu este de lepă dat. Deîndatăce Maria aflăde existenţ a lui Ali, îş i convinge ginerele ca să-l învite în una din seri ş i ca din întâmplare săaparăş i ea. Dealtfel Zane voia ca cumnatul să u săurce pe unul din tronurile ºărilor Româneş ti. Aceasta l-ar ridica în ochii concetă ţ enilor să i. Era mare lucru săfi rudăapropiatăcu un rege, sau cu un prinţdomnitor ş i perspectiva de a-l vedea pe fratele soţ iei sale în această posturăîl încânta. Se merita, dupăpă rerea sa, de a învesti sume pentru această întreprindere, bineînţ eles învestiţ ii care sărevină , dacănu încincit, mă car întreit. Totul este o afacere, chiar ş i că să toria cu Despina. Banca sa a mai învestit asemenea sume ş i, ş i le-a recuperat cu vârf ş i îndesat. Domnia în una din ţ ă rile de dincolo de Dună re era una din cele mai bune afaceri din imperiu, ş i, din pă cate pentru cei care încercau având cu ce, că ci nu oricine putea săfie numit acolo,

192

argumentul cel mai plauzibil fiind cel sună tor. Dar trebuiai totuş i săfi cât de cât rudăcu foş tii voievozi, chiar dacăaceş tia nu aveau prea multăcontingenţ ăcu cei autentici de odinioară , din timpurile unui ªtefan cel Mare sau al unui Mircea cel Bă trân. Din acest punct de vedere îndeplineş te Bogdan una din condiţ ii ş i anume cea de descendent direct dintr-un voevod, este deş tept, dar nu prea întreprinză tor, ceeace se numeş te îndeobş te, un bă iat bun, supus, care nu s-ar opune la recuperarea sumelor împrumutate, sau să plătească cu regularitate toate peş cheş urile ş i tributul datorat Porţ ii. Giovanni îl cunoaş te bine ş i pe Zottu Tzigara, ginerele fostului voevod Petru al Moldovei, cel detronat prima datăde însuş i tată l lui Bogdan. Parte din sumele învestite de Tzigara, pentru suirea pe tron al socrului să u, proveneau din banca lui Giovanni Zane. Se meritădeci suirea pe tronul unuia din ºă rile Româneş ti a lui Bogdan, dar mai întâi trebuia introdusă Maria în preajma palatului imperial ş i cel mai indicat este acest turc Ali, omul vizirului Ferhat. Pentru a da vizitei o stră lucire ş i mai mare, Giovanni Zane a învitat mai mulţ i patricieni veneţ ieni precum ş i pe Maria Tzigara cu soţ ul ei Zottu. Pregă tirile au durat mai multe zile, în candelabrele din sticlăde Murano au fost aş ezate mii de lumână ri care lumineazăîncă perile palatului, iar toate ferestrele sunt luminate agiorno în acea noapte de varăveneţ iană. Servitorii aleargăcare încotro, ca să punătoate la punct, pânăla sosirea învitaţ ilor. Despina Zane, soţ ia lui Giovanni, ş i-a comandat o rochie splendidă , cu mii de pietricele stră lucitoare, din care unele adevărate, lungăpânăla pământ, cu gulerul tare, răsfrânt, aş a cum poartăinfantele Spaniei. Este plinăde bijuteriile dă ruite de soţ ul ei cu ocazia nunţ ii. Spre seară încep săsoseascăînvitaţ ii în saloanele imense ş i frumos luminate. Pereţ ii din marmorăalbă , unele cu fibre colorate, cu coloane sculptate ş i statui de maeş tri celebri ai timpului, reflectălumina sutelor de lumână ri aprinse în imensele candelabre care atârnăde tavane, sau aş ezate pe diverse mobile. Gondolele sosesc fă răîncetare cu învitaţ i. Giovanni Zane în ţ inutăde galăstăală turi de Despina ş i primeş te învitaţ ii, dar cel mai de seamăoaspete este Ali Mustafa, tână rul ş i frumosul reprezentant al vizirului Ferhat, care este tocmai la Veneţ ia ca săasiste la încă rcarea unor vase cu mă rfuri pentru Turcia. Toate tranzacţ iile se fă ceau prin banca lui Zane ş i acesta, ca săse punăbine cu stă pânul turcului, îi dă rui de fiecare datăprin intermediul să u fel de fel de cadouri, obiecte de preţ , de la bijuterii stră lucitoare pânăla obiecte de artă , dar cadourile cele mai frumoase erau destinate lui Ali Mustafa care nu le-a refuzat niciodată , fiindcăla el în ţ arăaceste peş cheş uri erau ceva obiş nuit, începând cu sultanul însuş i, care stă tea în faţ a celor ce aduceau daruri, cu o mânăîntinsăş i în cealaltăţ inând pumnalul.

193

Serata este de mare importanţ ăpentru Maria. Vrea cu acestăocazie să -l cunoască pe turc, ca prin el să-ş i facăo portiţ ăde intrare la vizir. A trecut atâta vreme de la decapitarea lui Iancu, aş a cătrădarea aproape a fost uitată, ş i apoi Alexandru fiul ei mai mare fusese ucis tocmai ca preţal acestei aş a zise tră dă ri, deci Maria gândi cănu avea dece săse teamă . Dar era mai bine să -ş i facăintrare la vizir încăînainte săajungăîn capitala imperiului, în primul rând fiindcăcosta mai puţ in ş i apoi mergea mai repede. Dacăar fi plecat fă rănici un fel de recomandare ar fi trebuit sătatoneze, săîntrebe în dreapta ş i în stânga, ceeace ar fi luat mult timp, dar mai ales bani. Turcul nu se lasăaş teptat ş tiind căel este în centrul atenţ iei, sperând că ş i de data asta va ieş i o sumăfrumuş icăpentru el. Îş i face deci apariţ ia într-o gondolăcondusăde câţ iva servitori, marinari de pe vasele turceş ti ce au venit dupămă rfuri, cari să -l pă zeascăde ră ufăcă torii care circulau peste tot pe canalele Veneţ iei ş i cari nu se dau în lă turi săucidădupăbunul lor plac, sau din ordinul vreunei mă rimi care voia săscape de cineva. Ali Mustafa este îmbră cat turceş te, cu ş alvari din mă tase, albi, o hainătot din mă tase roş ie, cu mânecile largi ş i un turban frumos cu o piatrănestematăîn frunte, iar pe degete poartăinele cu pietre preţ ioase. Are o figurăsmeadăcu o mustaţ ă lungăîndoităîn sus, frumos pieptă nat, elegant în ţ inutăş i un mers legă nat. În totul este un tânăr frumos care place femeilor, ceeace îl face plin de el, câteodatăchiar arogant, dar, fiind turc ş i deci musulman ş i deci poligam, trata femeile ca pe niş te sclave, ca proprietă ţ i particulare. Trăind însămult ş i prin părţ ile locului, ş tie săse poarte ş i cavalereş te când era necesar. Este pentru timpul în care tră ieş te, un turc modern. Maria se îmbră căîntr-o rochie frumoasă , specificăvârstei ei, elegantă, ceeace îi dăun aer majestuos. ºinuta ei face pe cei din jur săse simtăstingheriţ i de prezenţ a ei, dar felul ei deschis spulberăaceste simţ ă minte destul de repede. La sosirea turcului ea face în aş a fel săfie prin preajma gazdelor. Ali îi salută respectuos, se apleacăîn faţ a fiecă ruia de manierăturcească , fiind condus de gazdăîn salonul mobilat turceş te al palatului unde se întreţ ine cu cei prezenţ i. Vorbeş te italiana bine ş iş tie săpoarte o conversaţ ie agreabilăş i plă cută . Lacheii servesc pe tă vi de argint băuturile cele mai alese, mici bucă ţ i de carne friptăş i pâiniş oare, pe care oaspeţ ii le iau cu degetele iar resturile sunt aruncate prin colţ uri, unde sunt roase de pisici, fărăca săpese cuiva de asta. Dealtfel gazda are o droaie de câini care fug în tot palatul printre oaspeţ i, fugă rind pisicile, sau clefă ind ce li de aruncăde prin tă vi. În rest atmosfera este destul de agreabilă. Învitaţ ii se strâng grupuri, grupuri ş i vorbesc. Turcul vine lângăZane, discutând cu el despre afacerile lor curente, în realitate fiind curios săafle despre ce este vorba, dece a fost organizatăaceastăprimire. Cu aceastăocazie îi aduce aminte patricianului căvizirul Ferhat solicităun credit pentru cumpă rarea unor mă rfuri de

194

mare importanţ ăpentru palat. Bineînţ eles căZane nu refuzăş i profităcu această ocazie să -l prezinte pe turc Mariei. Este mai bine săaudădirect din gura ei ce doreş te. Toţ i trei se aş eazăpe o sofa turcească , mai departe de ceilalţ i învitaţ i, întrun loc mai retras unde Maria putea săpunăproblema direct, chiar de la început, fă răintroduceri inutile. - ´´ Eu sunt Doamna Maria a lui Iancu . . Ioan Vodă. . din neamul Muş atinilor, care a domnit mai de mult în Moldova .. ´´ începe ea, omiţ ând săducăvorba despre motivele care l-au dus pe soţ ul ei la pieire, o precauţ ie inutilăfiindcăturcul este foarte bine informat ş i nu se mirădeloc, dar din politeţ ăfaţ ăde gazdăse face cănu ş tie. În fond aceasta nu-l interesează , nu este un om politic ş i aş a zisa tră dare a alui Iancu nu l-a afectat cu nimica la timpul să u, când era încăun bă ieţ andru la curtea sultanului. Lui îi este perfect egal de sforile care se trag, este negustor, sau mai bine zis un intermediar care ia comisioane pentru ceeace întreprinde în numele celor mari, dar totuş i nu putea săaibe pă reri contrarii stă pânilor să i. - ´´ Mă rităDoamnă. . . sunt încântat săstau de vorbăcu o personalitate de rangul înă lţ imii voastre . . descendenţ i din împă raţ ii bizantini . . . ´´ spune el la urmămai încet, vrând în felul acesta să -i arate căpreţ uieş te mai mult descendenţ a ei decât cea pretinsăa lui Iancu. Maria se face cănu obsearvăş i continuădiscuţ ia de maniera ei, aş a cum este obiş nuităs-o facăîn toate ocaziile. - ´´ Da, mulţ umesc pentru apreciere . . . dar doresc neapă rat săajung la înălţ imea sa vizirul Ferhat . . . săcer suirea pe tron a fiului meu Bogdan . . . prinţ ul Bogdan Muş at . . merităsăstea acolo . . încădupăstră bunicul său ªtefan . . voievodul ªtefan care a domnit în ţ ara aceea cu un secol în urmă. . ´´ Ea voieş te săarate căîn asemenea ocazii conta mai mult descendenţ a din voivodul autohton, dar turcul nu insistăş i spune doar atâta. - ´´ Am săfac ce am săpot . . mă rităDoamnă. . ´´ - ´´ Vărog să-mi permiteţ i săvăofer acest dar . . ´´ ş i scoate din sac un inel cu un briliant mare care stră luceş te la lumina lumână rilor. Ali îl ia, se uităcu interes la el, îl ră suceş te pe toate feţ ele ş i fărăsăspunăun cuvânt îl vârăîn buzunar, fă ră mă car sămulţ umească , ceeace nu o afecteazăpe Maria, scopul scuzămijloacele, gândeş te ea. În felul acesta se face intrarea, dar în înţ elegere cu Giovanni Zane se hotă reş te ca mai înainte săplece ea singurăla Constantinopole ş i numi apoi să vină Bogdan. Este mai sigur ş i mai înţ elept aş a, nu se putea ş ti niciodatăce gândeş te un cap de turc în asemenea ocazii, mai ales unul de vârf. Sănu le tră zneascăprin minte să -l închidăpe Bogdan la Edi Cülé ca săse răzbune dublu pe tră dă torul Iancu. Numai Voica trebuie s-o urmeze pe mama ei ca să-i ţ inăde urât printre hienele din capitala Ottomană. În timp ce se pun toate acestea la cale, se distreazăBogdan la Veneţ ia. ªi-a fă cut un grup de prieteni, toţ i fii de patricieni cu care cutreerăoraş ul în lung ş i în lat.

195

Petrece astfel cele mai plă cute zile din viaţ a sa, dar marea sa bucurie sunt prelegerile de la universitatea din Padova, vestita universitate unde vin spiritele cele mai liberale ale timpului. Des se plimbăcu prietenii să i pe stră zile oraş ului universitar, îi place aspectul pestriţal studenţ ilor. Fiecare este îmbră cat specific ţ ă rii de unde vine, tinerii se strâng grupuri, grupuri ca sădiscute aprins despre fel de fel de subiecte, de la filosofia anticăpânăla pă rerile cele mai avansate ale timpului. Astfel aflădespre Galileo Galilei, despre Andrei Vasale, celebrul anatomist care a predat cu ani în urmăaici. Bogdan este fascinat de tot ce vede, totul îi place atât de mult, dar din pă cate are acuma o vârstăcând nu mai poate spera săstudieze. Mama sa l-a ţ inut pe lângăcasă , este adevă rat căi-a luat profesori cu care a învă ţ at săcitească , săscrie, săfacăsocoteli utile, dar atâta tot. Nu cunoaş te filosofia ş i nici ceva din ş tiinţ ele timpului. Nu odatăa asistat la Padova la prelegeri care l-au ţ inut tot timpul cu gura că scată , fă răa pricepe ceva, dar i-au plă cut, chiar atât de mult încât nu se mai să tura săaudătot, cât mai mult. Nu a avut în viaţ a sa parte de că rţ iş i nici nu a avut cine să-l îndrumeze în ale studiului. Tată l să u a fost un om care nu ş tia prea multe, este drept ş tia săcitească ş i săsocotească, dar atâta tot, singurul lui ţ el în viaţ ăfiind obţ inerea tronului Moldovei, pentru care a luptat, a suferit ş iş i-a dat viaţ a. Maria ca femeie nu ş tia nici ea prea multe. Inteligenţ a ei nativăş i spiritul ei practic îi dă durăavânt în a lupta pentru familia ei, să -ş i că pă tuiascăfetele ş i mai ales să -ş i vadăfiul sus, acolo unde a stat ş i tată l lui. Stranie concepţ ie, ţ inând seama căa asistat la întreaga tragedie a lui. Spera însăcă -l va îndruma pe Bogdan în aş a fel ca săse menţ inăcât mai mult posibil acolo unde tatăl său nu a reuş it. Cât timp a domnit Iancu, Maria nu s-a amestecat în politicăş i nici nu a încercat vreodatăs-o facă. Poate cădacă mintea ei practicăde femeie ar fi intervenit, nu s-ar fi petrecut ce s-a petrecut. Bogdan a avut pânăacuma numai parte de procesele pe care mama sa le-a avut la Cracovia în Polonia, de ura boierilor poloni, de pelegrină rile lor prin Europa ca să cearăajutor pentru suirea sa pe tronul uneia din ºă rile Române. Toatăviaţ a sa nu a auzit acasăaltceva decât despre acest tron, faptul căel trebuie sădomneascăîntr-o ţ ară, ceeace nu prea îl încâtăş i nici nu-l pasionează . Mare lucru nu pricepe din tot ce unelteş te mama sa ş i nici nu întreabăprea multe, fă cea ca ea, ca săscape de vorbele de reproş , ori de câte ori întreba prea insistent. În schimb zilele ce le petrece aici în Italia îl încântă, este liniş te, nimeni nu se ia de el ş i este lăsat în pace. Tinerii cu care s-a înprietenit sunt foarte simpatici ş i-l simpatizeazămult. Cu aceastăocazie constatăcăpoate fi ş i vesel, săse bucure de viaţ ă, sărâdăş i săse distreze cu fetele de prin localurile portului. Ce întreprinde mama lui acuma nu ş tie deloc ş i nici nu-l interesează , ş tie doar că ea va trebui săplece la Constantinopole pentru acea veş nicăpoveste pe care a auzit-o de mii de ori, suirea sa pe tron. Ce bizarăpoveste ş i ce nostimăidee, gândeş te el, dar atâta tot.

196

- ´´ Plec cu Voichiţ a la Istambul unde încerc săobţ in scaunul Moldovei pentru tine . . ´´ îi spune mumă -sa în una din zile, ceeace nu-l emoţ ioneazăprea mult. - ´´ Bine mamă , dacăaş a zici matale căeste bine . . ´´ doar atâta ş i cu asta discuţ ia se încheie. Dealtfel el s-a obiş nuit ca altcineva săgândeascăîn locul să u, când este vorba de viitorul să u. Dece să -ş i batăcapul cu probleme de soiul acesta când este atât de frumos aici unde se distreazăzi de zi, sărâdăş i săpetreacăîn compania prietenilor săi. Maria nu-ş i face sânge ră u din atitudinea pasivăa fiului ei, îl ş tie nepă să tor ş i ca mamăîi doreş te numai binele, că ci ea a fost o mamăbună , grijulie, când era vorba de viitorul lor. Faptul căBogdan este fericit aici o bucură , dar totuş i aceasta n-o împiedicăsălupte în continuare pentru punerea în aplicare a planului ei. Astfel Maria soseş te la Constantinopole împreunăcu fiica ei cea mică . Ca secretar l-a luat pe Nicola, vechea cunoş tiinţ ăîncădin insula Rodos, pe când Iancu a fost exilat. Au luat cu ei suma împrumutatăde la banca lui Giovanni Zane. Imediat se închiriazăo casăfrumoasăpe malul Bosforului, cea pe care a cumpă rat-o cu mulţ i ani în urmădin vânzarea palatului de la Prasonissi a fost revândutăpe timpul ş ederii în Polonia, iar în primele zile încăîncepe Nicola săcircule în dreapta ş i în stânga ca sătatoneze terenul. Voia săstrângăinformaţ ii, săafle ultimele evenimente de la curtea imperială . Îi viziteazăpe foş tii negustori pe care i-a cunoscut cu mulţ i ani în urmă, cei pe care îi ş tia căau legături la palat. Prea mult însănu poate afla, orice amă nunt are totuş i o oarecare importanţ ă. Sforă riile ş i intrigele erau atât de numeroase, încât nimeni nu ş tie cu certitudine care să pa pe care. Pârile ş i reclamaţ iile veanu cu miile la toate nivelele, atât de numeroase că dacătoate ar fi luate în considerare ar fi avut loc execuţ ii zilnice, atât în Moldova cât ş i în Valahia. Noroc cănumai vizirii ş i sultanul însuş i putea numi sau mazili pe voevozii din cele douăºă ri Româneş ti. Dar se întâmpla câteaodatăca ş i un paş ă influent săse amestece în aceste treburi, dar în cele din urmăsteagul era dat tot de sultan sau vizirul cel mai puternic. Maria nu trebuie săaş tepte prea mult fiindcă omul lui Ferhat soseş te în capitalăş i chiar a doua zi îi face o vizităde curtoazie. El simte cădin aceastăafacere ar putea ieş i ceva gras, fiind cât se poate de atent ş i zelos în încercarea de a o introduce la Ferhat. Îl cunoaş te pe vizir destul de bine. A vorbit cu el despre intenţ iile Mariei de a-ş i propune fiul la tronul Moldovei. Ferhat a auzit de familia ei, mai ales de tată l ei , prinţ ul Paleologu ş i îi pare bine căva avea deaface cu ea. Alteţ a sa Imperialăprinţ ul Paleologu ş i-a păstrat aproape întreaga avere din insula Rodos unde a locuit cu familia sa. Turcii nu au avut nimica cu familia care descinde din împă raţ ii bizantini, fiindcăaceş tia nu ş i-au manifestat niciodatăostilitatea faţ ăde ei, ş i-au văzut de treburile lor ş i nu s-au amestecat în intrigi, ceeace dealtfel a fost foarte bine gândit. Orice rezistenţ ăfaţ ă de puterea turcilor ar fi însemnat dispariţ ia întregii familii. La ajutor din vest nu se puteau aş tepta, fiindcănimeni nu voia săfie încurcat într-un ră zboi cu turcii, cari

197

la acea vreme erau în culmea puterii lor. Maria a moş tenit aceastăgândire logicăa tată lui ei, ca dovadăcăa venit aici unde fu omorât fiul ei cel mare Alexandru ş i niciodatănu ş i-a ară tat pe faţ ăura faţ ăde asasinii săi. Tată l ei a murit cu mulţ i ani în urmăfă răsălase alţ i moş tenitori decât pe fiica sa ş i copiii ei. Maria a vândut încăde mult totul unor greci ş i în felul acesta Paleologii ş i-au pierdut urma în insulă . Ferhat este foarte bine informat ş i despre soţ ul Mariei voevodul Iancu al Moldovei, ş tiind deasemenea căa fost mazilit de însuş i Sinan Paş a, cel ce ţ ine în mâinile sale aproape întreaga putere al imesului imperiu Ottoman, unde domnea la acea vreme în mod absolut sultanul Amurat al III-lea, bolnavul ş i harpagonul. De la o vreme nici nu se mai ocupa de treburile ţ ă rii, ci urmă rea cu cel mai mare interes cum i se umple haznaua cu galbenii primiţ i drept peş cheşsau ca pradăde ră zboi. Singurul care ş tia cât se aflăîn aceste subterane era numai Sinan Paş a. El aducea aproape zilnic vedre întregi cu galbeni pe care le vă rsăpersonal în hasé, sub privirile holbate de plăcere ale sultanului, care de fiecare datăse arunca asupra aurului, urla de bucurie, se acoperea cu monezile care clică iau în jurul său, ca în cele din urmăsăfacăbale la gurădin cauza spasmelor de plă cere. Sinan îl privi mulţ umit, ş tiind căîn asta stătea puterea sa nelimitată . În felul acesta îş i arogă toate libertă ţ ile, sustră gându-l pe sultan de la treburile statului. Sultana Haseki îl ajuta, fiindcăde la început Amurat o chinuia cu bizareriile sale ş i nu o lăsa nici o clipăîn pace, cu toate căeste mama viitorului sultan Mahomed, care acuma are 26 de ani. Mama lui Amurat, Validé, fă cu tot posibilul săfacăviaţ a nurorii sale cât mai amară , fiind geloasăpe frumuseţ ea ei, ceeace i-a reuş it din plin. Maria Paleologu ş tie căHaseki este veneţ iană, din familia patricienilor Buffo, căfusese ră piăîn tinereţ ea ei de că tre corsari ş i vândutăca sclavăturcilor, cu care ocazie l-a cunoscut pe Amurat pe când era sandgeac de Magnezia, care a introdus-o în haremul să uş i fiind o femeie frumoasăo făcu favorita lui. Acestea se întâmplau pe timpul când Doamna Kiajna, fiica lui Petru Rareşş i deci sora lui Iancu Sasul, frecventa haremul lui Amurat, reuş ind să -ş i bage fiica aici, făcând-o una din favorite. Bogdan are deci rude destul de apropiate în palatul imperial, dar din pă cate Maria nu le cunoş tea ş i nici ele nu aveau conoş tiinţ ăde ea ş i nici de lupta ei pentru a-ş i sui fiul pe tronul Moldovei. Dobra, fiica Kiajnei, este o fire ş tearsă , are acuma o vârstăcând viaţ a de harem era mai mult un chin, căci sultanul ne s-a mai interesat de soarta ei. De mult a pierdut influenţ a asupra stă pânului ei, aş a că ajutorul ei este fă răimportanţ ă . Nicola o informeazăpe Maria despre această situaţ ie ş i pista fu abandaonată . Amurat nu mai venea de mult la haremul său ş i în rarele cazuri când apă rea prin saloanele sale imense, era mai mult o teroare pentru femeile de aici, decât o plăcere. Dealtfel toatăviaţ a sa a terorizat pe cei din jur ş i nu de puţ ine ori fu povă ţ uit în rău, aş a cum s-a întâmplat cu sultana Haseki, care la suirea sa pe tron l-a sfă tuit să -ş i sugrume toţ i fraţ ii ca sănu mai fie careva care să

198

râvneascăla tronul să u. Dupăacest odios asasinat îi înmormântăcu mare pompă. O tempora, o mores. Toate aceste poveş ti de la palatul imperial le aflăMaria în timp cât se informează de o cale pentru a ajunge la o personalitate înaltădin preajma sultanului, dar Nicola a obţ inut între timp o audienţ ăla vizirul Ferhat, bineînţ eles dupăce Ali l-a asigurat căMaria nu va veni cu mâna goală ; nu stricăun cufă raşde aur în plus. Vestea soseş te ca fulgerul, atunci când ei s-au aş teptat mai puţ in la aş a ceva. ªi istoria se repeteă , deoarece întocmai cum alerga ani de zile Doamna Kiajna a lui Mircea Ciobanul pe la diversele mă rimi ale imperiului, precum ş i la sultanele timpului său, aş a ş i Maria. Îş i cumpă rădeci un cufă raşfrumos din lemn de trandafir, din care se găsesc în bazar, iar în ziua hotă râtăo porneş te la drum, însoţ ităde Nicola ş i doi servitori care duc cufă rul cu cincizeci de mii de galbeni ş i câteva coliere cu pietre nestemate. Mustafa Ali îi aş teaptăîn faţ a palatului vizirului, ca săle înlesneascăintrarea. La poartăsunt întâmpinaţ i de un ofiţ er turc care îi salutădestul de rece ş i-i pofteş te într-un salonaşmic de lângăintrare. Aici trebuie săaş tepte circa o oră; pe măsuţ e mici, rotunde, sunt aş ezate chisele cu dulceţ uri ş iş erbeturi, iar în că ni cu gâtul subţ ire apărece de trandafir. Maria serveş te câte puţ in din fiecare ş i se aş eazăpe o sofa. Servitorii pun lada la picioarele ei ş i se posteazăîn faţ a uş ii de la intrare, aş a cum au primit ordin de la ofiţ er. Nicola nu se aş eazălângăDoamna Maria ci merge săpriveascăpe fereastră, în semn de respect pentru ea. Dupăcirca o jumă tate de orăeste condus într-o camerăde gardăş i perchiziţ ionat pânăla piele, conform obiceiului, ceeace nu-l miră, fiindcăcunoaş te bine aceste obiceiuri ale mai marilor de aici. Maria în schimb are un regim special ş i nu este perchiziţ ionată, nici măcar controlată . Peste circa o orăeste poftităîn alt salon, dupăce trecurăprintr-o mulţ ime de odă i elegante, însoţ ităde doi eunuci pitici, care au luat totodatăş i lă diţ a cu peş cheş ul, deschizând uş ile mari ş i grele cu o dexteritate ce o uluieş te pe Maria. În salonul în care este învitatăsăia loc este un aer plă cut parfumat, iar pe masa scundăde lângă sofa sunt deasemenea rânduite chisele cu dulceţ uri ş iş erbeturi, precum căni din cristal cu apărece de trandafir. Atmosfera aici este plăcută ; dupăieş irea eunucilor se imstaleazăo liniş te deplină, destul de apă să toare, Nicola nu apare iar Maria începe săpiardără bdarea, se scoalăde pe sofa ş i se plimbăenervatăprin salon. Întru târziu îş i face apariţ ia ş i Nicola, care fă rănici o vorbăse retrage într-un colţ ş i aş teaptă. Pe figura sa nu se poate citi nici un fel de enervare, cu toate căîn sinea sa clocoteş te. Îi face un semn discret Mariei sănu deschidăgura, cătotul este în ordine, ceeace o liniş teş te. Este mai bine sănu vorbească , fiindcăambii ş tiu căîn spatele uş ilor sunt plasaţ i fel de fel de indivizi, eunuci înarmaţ iş i ieniceri care ar fi intervenit la cel mai mic semnal de alarmă . Foarte rar se întâmpla ca un vizir să fie asasinat. Numai puternicul vizir Socoli, cel dinaintea lui Sinan Paş a fusese

199

asasinat chiar în palatul să u în timpul domniei tatălui lui Amurat, Selim al II-lea, de un om din suita sa, ş i, gurile rele pretind căSinan Paş a nu ar fi fost stră in de acest omor. Nu s-a putut face dovada, însăaş a s-a spus, iar cum nu se face fum fă răfoc, problema a fost lăsatăîn seama uită rii. Maria este emoţ ionată , fiind în joc soarta fiului ei Bogdan, dar gândurile îi sunt întrerupte de sosirea vizirului Ferhat. Uş ile se deschid larg ş i el îş i face apariţ ia însoţ it de un stat major de ofiţ eri. Maria se scoalăîn picioare, îi iese în întâmpinare ş i-l salutăplecând uş or capul, dar el nici mă car atâta nu face, se îndreaptăcă tre un ofiţ er care vorbeş te limba Mariei ş i-l pune săîntrebe ce doreş te. Nicola nu s-a miş cat de la locul său. La intrarea vizirului s-a trântit la pământ, întinzând mâinile înainte, lipind fruntea de covor. - ´´ Am venit la înă lţ imea voastră. . . preaplecata voastrăsclavă. . . ca săcer scaunul Valahiei pentru fiul meu Bogdan . . . el este din neamul Muş atinilor . . rog pe înă lţ imea voastrăsăhotăreascăaceastănumire cât mai grabnic . . ´´ spune ea direct, fărănici-o introducere prealabilă ,, apoi merge ş i deschide cufăraş ul pe care eunucii l-au aş ezat aproape de ea. Ferhat se uităş i ochii încep să -i sclipeascăde plă cere când vede aurul stră lucind ş i diamantele aruncând steluţ e care îi joacăpe faţ ă, dându-i un aer bizar. Ferhat este un om înalt, trecut de ş asezeci de ani, puternic, cu faţ a mă slinie, o mustaţ ără sucităîn sus, corect pieptănat ş i cu o privire aspră , obiş nuit cu ordinele mai degrabădecât cu bună voinţ e, dar când se afla în faţ a sultanului întreaga sa fiinţ ăse frângea parcăîn mii de bucă ţ i, ş ira spină rii se înconvoia, genunchii se îndoiau ş i privirea pierdea din acea stră lucire cunoscută de toţ i, dar numai pentru moment. Îi era teamăde stă pânul să u, de ieş irile sale ş i de jignirile pe care le auzea des de la el. Deaceea căuta săaibe cu el cât mai puţ ine contacte, numai atâtea câte erau necesare la rezolvarea unor probleme majore. Aş a cum considera el pe toţ i ca sclavii săi, aş a îl considera sultanul pe el, ş i chiar pe Sinan Paş a. Pentru aceş ti oameni cocoţ aţ i acolo sus, o doborâre înseamnăsfârş itul, pierderea averii, a sclavilor ş i de multe ori chiar viaţ a. Odatăobiş nuit săducă aceastăviaţ ăde mare senior, în palate strălucitoare, cu sute de servitori la dispoziţ ie, pe care îi considera ca proprietatea lor personală , având asupra lor dreptul de viaţ ăş i de moarte, săordone celor din jur ş i sădispunăasupra vieţ ilor a mii de oameni, era foarte greu să-ş i închipuie căar putea exista un trai ceva mai modest. Ferhat nu ieş ea niciodatădin vorba sultanului, era conciliant ş i accepta de la el orice. Opiniile sale nu deviau niciodatădin cele ale stă pânului. În schimb Sinan Paş a era mai iute la mânie, mai repede în hotărâri ş i mai drastic în porunci, ceeace îl fă cu cel mai puternic om din imperiu. Era atât de tare încât putea să-ş i permităaproape orice, numea ş i desfă cea domniile din ºă rile Româneş ti, făcea ră zboi cu Perş ii, preconiza ră zboi întregii creş tinătă ţ iş i toate finanţ ele treceau prin mâinile lui. Dupăce dă dea o parte sultanului ş i-ş i oprea pentru el cât credea de

200

cuviinţ ă , vă rsa restul în vistieria statului. Nu pierdea nici o ocazie să -i stoarcă neîncetat pe voevozii Moldovei ş i Valahiei cu fel de fel de dă ri suplimentare necesare pentru ţ inerea ş i aprovizionarea ră zboaielor Ottomane. De mult timp Amurat nu mai avea habar ce se petrece în imperiul să u. De asta avea grije tot Sinan Paş a, care îi aducea cele mai frumoase sclave, îi umplu hasné-ua cu galbeni ş i învităsute de aş a ziş i artiş ti ş i astrologi cari îl prostirăpe sultan cu fel de fel inepţ ii. Stă pânul stă pânilor era bolnav, schizofrenic, cu nervii zdruncinaţ i, nu dormea nopţ ile, se chinuia ziua ş i urla cât îl ţ inea gura la servitorii din preajma sa, tă indu-le capul dupăbunul să u plac. Îi plă ceau băieţ ii tineri cu care făcea conversaţ ii prosteş ti cerând săfie aprobat întru totul, indiferent de ce spunea, iar dacăunul îndră znea să -l contrazicăera decapitat pe loc, în prezenţ a sa, ceeace se întâmpla destul de des. Mai existau ş i oameni care aveau curajul opiniilor lor, chiar dacăviaţ a le era în pericol. În toate timpurile vor exista asemenea oameni, este ceva ce face parte intrinsecădin fiinţ a umană , adevă rul nu poate fi dosit, odată, mai devreme sau mai târziu va ieş i vrând nevrând la iveală, mai lent sau mai violent, dupăcaz ş i istoria are destule exemple în privinţ a asta. Botniţ e pentru gândire încănu s-au inventat ş i nici nu se vor inventa vreodată . Ferhat porunceş te ca lă diţ a săfie dusăş i spune Mariei. - ´´ Voi încerca săfac ce-mi stăîn putinţ ă. . . dar Bogdan unde este . . ? . . . după câte am înţ eles este fiul Iancului, cel ce ne-a tră dat cu polonii . . . ´´ la această remarcăMaria nu reacţ ioneazăş i spune doar atâta. - ´´ Mărite stă pâne . . . fiul meu va fi aici în cel mai scurt timp . . îl voi aduce de la Veneţ ia unde este la sora sa . . ´´ Ferhat nu mai insistăş i pără seş te încăperea fă ră săsalute. Maria înţ elege căeste astfel concediatăş i pleacăînsoţ ităde Nicola, care a stat tot timpul într-un colţal salonului de unde a urmărit decurgerea audienţ ei. - ´´ Aţ i vorbit bine mă rităDoamnă. . aţ i făcut bine cănu l-aţ i contrazis ş i aţ i ocolit discuţ ia cu voivodul Ion, mă ritul vostru soţ. . .´´ Nicola a avut dreptate, fiindcă dacăMaria s-ar fi apă rat ş i ar fi spus căIancu nu a fă cut ce a fă cut ş i dacăs-ar fi scuzat atunci ar fi stricat de la început totul ş i ar fi dat greş . Oamenii aceş tia orgolioş i voiau săarate căş tiu totul ş i nu admiteau săli se spunăcăau greş it sau au procedat ră u, asta nu le plă cea, iar dacăerau puş i în faţ a unor asemenea afirmaţ ii loveau cu cruzime. Chiar a doua zi Nicola primeş te ordin săplece la Veneţ ia ca să -l aducăpe Bogdan. Maria este fericităcăa avut la acest Ferhat un succes deplin, crede ea; după spusele celor cu care a vorbit, că rora le-a povestit cum a decurs audienţ a, comportarea vizirului ară ta căeste de acord, ca în scurt timp audienţ a să -ş i arate roadele, dar mai întâi prezenţ a pretendentului este absolut necesară . La sosirea lui Nicola la Veneţ ia cu vestea de la mama sa, Bogdan se întunecăla faţ ă . Îi pare rău

201

cătrebuie să -ş i pără seascăprietenii, dar ce este mai grav pentru el, este căs-a obiş nuit săaudieze cursurile de la Padova, ceeace îi place din ce în ce mai mult. Începe săînţ eleagăcâte ceva, ş i tocmai acuma vine Nicola cu ordinul mamei sale săplece cu el imediat la Constantinopole. Încădin prima zi se fac toate pregă tirile necesare, iar dupănici douăsăptă mâni ei se aflăla Constantinopole. Bogdan este acuma un bă rbat tânăr, frumos, înalt, bine fă cut, destul de ager la minte, dar foarte nedescurcă reţ . Îi place mai mult săfie împins de la spate, decât sălupte el însuş i, dar are cea mai mare încredere în mama sa. Dealtfel ea l-a format aş a, nu i-a spus niciodatănimica, servindu-i toate pe tavă , el trebuia numai săse aş eze acolo unde i s-a pregătit. Ideea fixăa ei de a-l vedea pe tronul lui tat-su nu prea îl încântă , ar fi preferat sătră iascăliber, fă răgriji, la Veneţ ia, în preajma celor pe care ş i i-a fă cut prieteni. Dar nu are puterea sănu o asculte pe mama sa, ceeace îl depă ş eş te, cuvântul ei fiind sfânt pentru el. Maria nu aş teaptăprea mult ş i trimite chiar a doua zi dupăsosirea fiului ei o depeş ălui Ferhat. Toate merg atât de repede, cătoţ i au ră mas pur ş i simplu uimiţ i, aş a ceva nu s-a mai întâmplat. Iar la nici cinci zile dupăvenire, Bogdan este învitat la Ferhat unde i se dăfirmanul de numire ca voevod în Valahia. Maria este în culmea fericirii, în fine îş i vede visul cu ochii. Este bun ş i scaunul Valahiei, cu toate căar fi vrut să -l vadăla Iaş i, săaparăş i ea în chip de noua Doamnălângă fiul ei. Ce ar mai fi râs de cei care i-au hulit soţ ul, ce i-ar mai fi trimis în exil ş i cine ş tie, poate căar fi pus chiar ca unora săli se taie capul, asta este doar la modă . Când va ajunge Bogdan în Valahia va face ce va face ş i va da veste în Moldova căea Doamna Maria a lui Iancu Vodăeste tot doamnă , căDumnezeu nu a uitat-o ş i căcei care i-au stat în cale, pârându-i soţ ul la poartăsădisparădin faţ a ei, căva fi vai ş i amar de ei. Aceste gânduri o bucurăş i este fericită. Dar concomitent cu Bogdan are ş i Sinan Paş a un pretendent pentru Moldova, pe Radu Mihnea. Deci cei doi domniş ori capă tăcâte o armatăturcăş i pornesc împreunăsăş i ia scaunele în primire, dar niciunul din ei nu ş tie cădincolo de Dună re se aflăde scurt timp un om îndră zneţ , un apă ră tor al neamului să u românesc, cel ce are de gând săscuture cele douăţ ări de o limbăş i o origine de sub jugul ottoman. Tot prin Sinan Paş a a ajuns acest cuteză tor de Mihai acolo, dar în sinea sa nu s-a împăcat niciodatăcu ideea sără mânăun simplu vasal al umbrei lui Alah pe pă mânt. Chiar în primul an al domniei sale face unele gesturi ce au avut darul de a-i uimi pe turci. Astfel, taie capetele tuturor creditorilor să i, precum ş i acelora cari au rămas din domniile trecute ş i n-au fost plă tiţ i. Stupoarea fu atât de mare la Constantinopole încât la început nici nu ş tiurăce săfacăş i cum săprocedeze, deoarece în fond nu a fost un act direct împotriva lor. Totuş i s-au gândit să intervină , sătrimităo armatăcare să -l pedepseascăpe trădă tor, dar cea condusă de Bogdan este învinsăş i trimisăînapoi peste Dună re. De fapt acesta fu motivul

202

pentru care l-au trimis atât de urgent, ceeace însănu i-a fost adus la cunoş tiinţ ă pentru a nu-l descuraja, el fiind convins căse va sui pe tronul care i-a fost dat ş i deci va întreprinde orice ca să -ş i atingăţ elul. Dar, sic, n-a mers, că ci acest Mihai este unul din acei că ruia nu-i este teamăde puterea turcilor ş i nici a celorlalţ i vecini ai ţ ării, el este un temerar care nu are altceva în sine decât scoaterea ºă rilor Româneş ti de sub jugurile stră ine, indiferent de unde vin acestea ş i pentru asta are de gând săuneascătoatăglia românăsub o conducere, că ci unde-s trei puterea creş te. Pentru înscă unarea domniş orilor furăaleş i doi paş i, acel din Meraaşdin Asia Mică , Hasan Hadâmbul, fiul marelui vizir Mohamed Socoli, cel asasinat în palatul său de că tre un om din suită , ş i paş a Mustafa. Iar ca reuş ita săfie ş i mai sigură turcii au trimis solie tătarilor, cerându-le săinvadeze Valahia. Însuş i hanul lor Gazi-Ghirai veni în fruntea unei armate numeroase, dar nici aceş tia nu ş tiau că Valahia era cuprinsăde o revoltătotală , sub conducerea unui mare comandant, Mihai, cei căruia oamenii începurăsă -i zicăcel Viteaz. Lupta cu tă tarii se dăla ªerpăneş ti ş i ´´gă sindu-l, l-am atacat ş i l-am tratat aş a încât puţ ini au scă pat, ş i astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu am avut asupra lor încăo biruinţ ă , luându-le tunurile ş i ce alte calabalâcuri au avut, dar însă ş i Hanul a scă pat ş i s-a adă postit la Silistra´´, spune Mihai despre aceastăluptă. Apoi merse săse împotrivească armatelor lui Hassan în tabăra căruia se afla domniş orul Bogdan care trebuia săse instaleze sub denumirea de ªtefan Vodă , probabil fiindcămama sa s-a lă udat peste tot căeste nepotul marelui ªtefan al Moldovei, tatăl lui Petru al Rareş oaiei, el la rândul său tată l lui Ioan Vodă , cel ce a domnit sub denumirea de Iancu Sasul ş i care este tată l acestui Bogdan, fiul Mariei Paleologu. Armatele lor se opresc la Rusciuc, iar acele ale paş ei Mustafa care merge spre Moldova, se opresc la Obluciţ a. Bogdan îl viziteazăchiar în seara asta pe paş a Hassan. Acesta ş i-a ridicat un cort mare în mijlocul taberei ş i se pregătea de culcare când perdeaua cortului se dălaoparte, Bogdan dând săintre. A scăpat ca prin minune de sub supravegherea ienicerilor care îş i pă zeau stă pânul. Dealtfel el nici nu s-a aş teptat săfie oprit, că doar armata turcăeste aici pentru a-l instala domn, deci ş i lui subordonată . - ´´ Cum îndrăzneş ti câine ghiaur . . ´´ îl întâmpinăfurios paş a. Bogdan se sperie ş i se retrage, dar fu prins de un ienicer care îl împinge înapoi în cort. - ´´ Să-mi fie cu iertare înă lţ imea voastră. . . am crezut căeste bine sămăînfăţ iş ez ca săaflu ce va urma ş i ce vom purcede . . ´´ spune el în timp ce ienicerul îl ţ ine ca un ş colar de guler. Paş a se liniş teş te, se scoalăde pe sofaua pe care se trântise, vine lângătână rul pretendent pe care trebuie să -l instaleze acolo în Valahia în locul lui Mihai ş i îi spune. - ´´ Om porni când om crede de cuviinţ ăs-o facem . . mergi de vezi-ţ i de treaba ta ş i când oi gă si de cuviinţ ăte vom chema, atunci sămi te înfă ţ iş ezi ş i nu aş a ca adineaura . . ´´ Bogdan se desprinde încet din strânsoarea ienicerului ş i se retrage.

203

Ajuns în cortul să u este încăsub impresia că pătatăla paş ă, iar când se culcăse gândeş te la timpurile petrecute la Veneţ ia ş i Padova. Dece o fi vrând mumă -sa să -l vadăcocoţ at acolo sus ? Dece săfie el Bogdan servitorul unui paş ăimpertinent ? Dece fiecare să -l trateze ca pe un sclav ? ªi revolta pune stăpânire pe sufletul său, în timp ce dincolo de Dnă re îl aş teaptăarmatele rivale ale lui Mihai. A doua zi de dimineaţ ăHassan se scoalămai devreme, îş i strânge comandanţ ii ş i ordonătrecerea Dună rii. Planul stabilit era ca el săatace la Rusciuc ş i Mustafa la Obluciţ a. Bogdan n-a fost informat, habar n-are ce se petrece ş i nimeni nu i-a spus ceva. A fost doar trezit de niş te ofiţ eri turci cari s-au ră stit la el, ordonându-i săse pregă tească . Mihai prinde de veste la timp, de la niş te români care au venit să -l anunţ e asupra miş că rilor armatelor turceş ti. Dealtfel turcii nu ş tiau cădincolo de Dunăre îl ş i aş teptau românii care îş i apă rălibertatea ş i nu luptau pentru un pumn de bani. Era în joc însăş i viaţ a lor, al familiilor ş i copiiilor lor, de care nu odată turcii ş i-au bătut joc. Voiau sălupte pânăla unul, turcul nu mai avea ce că uta aici ş i suflul acesta le-a fost împrimat de însuş i voevodul Mihai. Nu apucăarmatele turce sătreacăbine Dună rea căse ş i năpustesc oş tenii români pe ei. Degeaba au aş teptat ca tă tarii săle vinăîn ajutor, ei fiind uicş i pânăla unul. Încădin prima ciocnire pluteau pe Dună re nenumă raţ i oş teni duş mani, iar paş ii deabea au reuş it să-ş i salveze pielea. Mihai trece Dunărea, pradăRusciucul ş i era cât p-aci să -l prindăpe Bogdan, abandonat de paş i într-un cort. Tână rul pretendent reuş eş te să se salveze pe un cal fă răş ea ş i ajunge din urmăresturile armatei turce. De, un cal pentru un voevodat, dar s-a ales numai cu calul. Hassan îl trateazădin nou ca pe un sclav, îl scuipăchiar în obraz, făcându-l câine ghiaur. Bogdan nu mai poate ră bda un asemenea tratament înjositor, dar la gândul căeste mai bine aici scuipat, decât în mâinile lui Mihai spânzurat de un par, se resemnează . Mai bine săînghită ş i săajungăla mama, decât la Mihai. ªi totuş i, în mintea sa ar fi dorit sătrăiască acolo în cetatea lui Bucur, alături de voevodul care a luptat atât de frumos împotriva impertinentului de paş ă . Ce s-ar fi bucurat să -l fi vă zut spânzurat de un pom la marginea cetă ţ ii lui Bucur, dar mama îl aş teaptăş i trebuie săurmeze ce a mai ră mas din falnica armatăturcă, trimisăspecial ca să -l cocoţ e pe scaunul Valahiei. În fond este fericit cănu a reuş it. Urmeazădeci docil alaiul paş ei, îl evită cât poate, iar peste trei zile ajunge la Constantinopole.

204

Capitolul 2 Dupăînfrângere Bogdan îş i reia viaţ a de huzur Astfel, în loc săintre triumfă tor în Valahia, săse aş eze pe scaunul voevodal al Basarabilor, Bogdan revine cu coada între picioare la Constantinopole, dar nu numai atâta. Sinan Paş a este foarte furios, atât pe Mihai din Valahia care l-a tră dat, cât mai ales pe dobitocii aceia care au risipit o armatăş i nu au reuş it săfacă nimica, cum se exprima el mereu când veni vorba de aceastăîntreprindere de pedepsire a lui Mihai. Maria îş i frânge degetele ş i nu-ş i mai gă seş te locul când îş i vede fiul venind în zdrenţ e ş i slă bit ca o lămâie stoarsă . Nori negri se strâng asupra lui Bogdan, îi este teamăsănu aibe soarta tată lui să u. În afarăde asta banii daţ i erau pierduţ i, nimeni nu ar fi îndrăznit să -i cearăînapoi lui Ferhat. O asemenea îndră znealăar fi însemnat pierderea capului. Acest hain de vizir se face cănu ş tie de nimica ş i nici mă car nu se intereseazăde soarta celui care l-a ţ inut în braţ e. Dealtfel el era de pă rere, pe drept cuvânt, căBogdan fusese numit domn, dar cănereuş ita nu se datoreş te lor, ci vitejiei acestui Mihai. Însă, atâta timp cât Sinan Paş a se ocupăde acest tână r, el Ferhat nici nu se mai intereseazăde soarta sa, ba mai mult decât atâta, îi ş opteş te chiar puternicului vizir fel de fel de minciuni despre comportamentul lui Bogdan, numai aş a ca săarate căel nu are nimica comun cu el, ş i asta numai ca sănu-i fugăscaunul de sub el, din cauza eş ecului suferit. Acuma este Sinan hotă rât sătermine odatăcu aceastăfamilie a lui Iancu care i-a adus atâtea necazuri. Bogdan în schimb nu-ş i mai revine în fire de când a sosit. Timpul cât a fost plecat cu acest paş ăinfect, acest om care l-a considerat ca pe cel din urmăcâine ghiaur, l-a distrus sufleteş te. Doarme toatăziua, iar serile se plimbăsingur în gră dina palatului închiriat. Maria este foarte afectatăde starea fiului ei, dar nu-i face nici un fel de reproş uri, nu-i vorbeş te niciodatăde eş ecul avut, numai ca sănu-i agraveze boala nervoasăde care este cuprins de atunci. Nu mai este acel tână r plin de viaţ ă, dornic de a învă ţ a, de a ş ti, a se cultiva ş i mai ales sătră iascăîn liniş te ş i pace. - ´´ Sămergem săne plimbă m . . ´´ îi spune mumă -sa de fiecare datăcând îl vede, dar el nu ră spunde, strânge din dinţ i de parcăse abţ ine sănu izbucnească . În sinea sa fierbe, are un sentiment de profundăindignare, amestecat cu spaimăde ceeace s-ar putea întâmpla, dar tace, nu se exteriorizează . Nicola a încercat ş i el în

205

repetate rânduri să-i vorbească, să -l liniş tească, căîn fond aş a a fost soarta, aş aa fost săfie, dar nu are nici el succes. Trecurămai bine de douăluni de la deszastru ş i Sinan Paş a nu înceteazăsăfiarbă de mânie. Trimite înapoi în paş alâcurile lor pe cei doi paş i cari au condus armatele ş i renunţ ădeocamdat sămai numeascăvoevozi în ºă rile Româneş ti. Din Moldova sosesc veş ti din ce în ce mai multe căAron Vodăar încerca săintre în coaliţ ia împotriva turcilor, dar nu o aratăpe faţ ă. Plă teş te cu regularitate tributul ş i pe creditorii care roiesc peste tot. Dealtfel aceş tia fă ceau presiuni la Constantinopole ca voevodul sănu fie scos din scaun, de fricăcăcel nou sănu-i lase neplă tiţ i, neavând nimica deaface cu datoriile celui care a fost, ba chiar să-i măcelă rească, aş a cum a fă cut Mihai în Valahia. Acuma, dupăsuirea pe tron a vajnicului Mihai le este teamăcăel va încerca unirea celor trei ţ ări româneş ti sub una singură ceeace ar fi însemnat pieirea lor. În casa unde locuieş te Maria cu fiul ei, este mare agitaţ ie, au sosit mai mulţ i bostangii întrebând de Bogdan, dar nu l-au că utat, au vrut numai săş tie dacă locuieş te aici. Maria este atât de speriatăîncât nu putu scoate nici un cuvânt. Noroc căNicola este prezent ş i preia discuţ ia. Cunoş tea foarte bine obiceiurile turcilor ş i mai ales vorbeş te limba lor. Astfel reiese căel nu este că utat, ci au venit numai săş tie unde să-l gă seascăîn caz de nevoie, ceeace pe Maria o mai liniş teş te oarecum. Ordinul fu dat de vizirul Ferhat ş i ofiţ erul bostangiilor nu putu da nici un fel de relaţ ie asupra motivului pentru care ş eful lui doreş te săş tie asta. Dealtfel scaunul vizirului începu în ultimul timp săse clatine, simte căeste să pat de un paş ăfoarte puternic care se ridica în fiecare zi câteva trepte mai sus în ochii lui Sinan Paş a ş i deci ş i ai sultanului. Este paş a Siavuş , viitorul puternic vizir. Dealtfel Sinan Paş a vrea cu tot dinadinsul săse descotoroseascăde Bogdan, în primul rând fiindcănereuş ita instalării sale pe scaunul Valahiei a dat greş , ceeace este considerat de el ca un afront la persoana sa ş i în al doilea rând cei care roiesc în jurul lui i-au ş optit la ureche, cu toate căel ş tie asta, căacest Bogdan este fiul unui anume Iancu, zis Sasul care i-a tră dat pe turci. Sinan l-a cunoscut foarte bine, încăde la începuturile sale când l-a ajutat săse urce pe tronul Moldovei. Îş i aduce bine aminte de vizita Doamnei Kiajna, sora Iancului, care i-a adus un cufăraş destul de mă ricel, nici mai mult nici mai puţ in decât cincizeci de mii de galbeni, de desele cadouri trimise de voievod în timpul domniei sale în Moldova, de frumoasa cireadăde cai de călă rie ş i multe, multe altele, dar aş a zisa sa tră dare l-a supărat peste măsură. Dupăce Iancu a deschis corespondenţ a regelui Poloniei că tre turci, fiind acuzat de tră dare, a fugit tocmai la poloni. Dar, turcii au intervenit pe cale diplomatică , obţ inând cu uş urinţ ăcondamnarea sa la moarte. Regele Poloniei nu avea nici un interes să -ş i strice bunele raporturi pe care le avea

206

cu Imperiul Ottoman. Toate acestea au contribuit în ultimăinstanţ ăca săse formeze un fel de coaliţ ie împotriva lui Bogdan, o enervare ş i o iritare care cere îndepărtarea lui. Situaţ ia devine foarte precară , în fiecare moment Bogdan se putea trezi arestat ş i aruncat în beciurile închisorii de la Edi Cülé, ceeace ar fi însemnat pierzanie sigură . Trebuia deci cu orice preţapă rat de aceste hiene ş i tot Nicola fu acela care salveazădeocamdatăsituaţ ia. Vorbind bine limba turcă, îmbră cat turceş te ş i cunoscându-le bine obiceiurile, se duce la palatul lui Ferhat unde vorbeş te cu comandantul bostangiilor care l-au că utat pe Bogdan, prefă cându-se căeste de partea lor. Aflăîn felul acesta cănu au avut de gând să -l aresteze, ci doar să -i atragăatenţ ia cănu este dorit ş i nici agreat de către Sinan Paş a care nu are de gând să-l considere printre viitorii pretendenţ i la unul din scaunele ţ ă rilor de limbă română. Deasemenea i se comunicăMariei încăîn ziua vizitei bostangiilor, căs-ar putea ca fiul ei săfie exilat la Aleppe unde va trebui săaş tepte soarta care i se va hă ră zi. La aceste veş ti mama ş i fiul se simt oarecum uş uraţ i. Bogdan a stat tot timpul vizitei acestor turci ascuns prin boschetele gră dinii ş i nu îndrăzni săintre în casădecât dupăplecarea lor. Fuga este ruş inoasădar să nătoasă , este principiul lui Bogdan. Dealtfel tot prin fugăa scă pat ş i din mâinile lui Mihai. Nicola este grecul care l-a primit pe Iancu Sasul în insula Rodos când acesta a fost exilat cu ani în urmă. Tot el este acela care a lucrat cu Doamna Kiajna pentru unirea sa cu Maria din neamul împără tesc al Paleologilor, i-a închiriat un palat frumos, iar în timpul domniei s-a ocupat de treburile intime ale domnitorului, bineînţ eles punând ş i pentru el deoparte, ceeace îi asigurăacuma o bă trâneţ e fă ră grija zilei de mâine. El a fost un fel de administrator al afacerilor casei lui Iancu ş i nu s-a dezlipit de el decât atunci când au fugit în Polonia, de frica pedepsei, dar dupădecapitarea voevodului revine ş i are grije de Doamna Maria, de afacerile ei ş i de că pătuirea celor mulţ i copii ai ei. Nicola este acuma trecut de ş asezeci de ani ş i foarte ataş at de familie. Pe Bogdan aproape l-a crescut de mic copil, care îl iubeş te ca pe un pă rinte ş i-i ascultăsfaturile. Acuma dupădezastrul din Valahia, face tot posibilul ca să -l scape din mâinile turcilor. Îş i pune în miş care toate cunoş tiinţ ele pe care le mai are la Constantinopole, cu toate căeste plecat de mult timp de pe aceste meleaguri. Intrăimediat în legă turăcu Mustafa Ali, turcul care a fă cut legătura cu vizirul Ferhat ş i în schimbul unei sume de bani, aflăcăse pune la cale uciderea lui Bogdan, Voiau neapă rat să -l piardă, fiindcăîş i dau seama căeste un pretendent demn pentru unul din scaunele româneş ti. Dar în cel mai bun caz Bogdan este în pericol săfie exilat la Aleppe, ceeace dealtfel echivala tot cu o osândăla moarte, una lentăş i teribilă , aş a cum a pierit în chinuri prin acele locuri Petru cel Tână r, fiul Kiajnei ş i a lui Mircea Ciobanul.

207

Mustafa Ali nu stăcu mâinile încruciş ate, are legături ş i cu celălat vizir, cel mai tânăr, Ibrahim care este că să torit cu o principesădin casa Osman, fondatoarea dinastiei Ottomane. Dar el nu prea are putere, este însăactiv, ambiţ ios ş i îi place să-l înfrunte pe bă trânul Sinan Paş a, cu toate căacesta a contribuit la numirea sa ca vizir. Este un om crud, care îş i înlă turăduş manii cu cea mai mare vigoare ş i cruzime. Îi place totuş i viaţ a mondenă , are un harem numeros, numai fete tinere ş i frumoase, alese de el personal. Are un corp întreg de eunuci ş i sute de bostangii îl servesc. Ali Mustafa cunoaş te un ofiţ er din garda sa prin care aranjeazăo întrevedere între vizir ş i Bogdan. Chiar a doua zi merg la palatul lui Ibrahim. Dupăîntreaga procedurăde la intrarea în palat, de la percheziţ ia corporală , pânăla anticamerele de câteva ore, sunt în fine introduş i într-un salon imens, frumos mobilat în stil turcesc ş i foarte luminos, cu ferestre mari care dau într-o gră dină. Dupăo nouăaş teptare îş i face apariţ ia vizirul Ibrahim, un bă rbat zgomotos, plin de vervă , însoţ it de o serie de ofiţ eri tineri, ferchezuiţ i ş i o droaie de eunuci mă runţ i, îmbrăcaţ i elegant, cu turbane imense sferice pe cap; unii îi fac vânt cu ajutorul unuor evantaie mari din pene destruţ , alţ ii poartăchisele cu ş erbeturi ş i dulceţ uri de trandafir, carafe cu apăde trandafir ş i, în fine cei mai mă runţ ei, o narghilé mare, cu ciubuce fumegânde. Ibrahim merge ţ anţ oşîn fruntea acestei mulţ imi, vorbind aprins cu câţ iva ofiţ eri din preajma sa. La vederea lor, Bogdan se scoalăvă dit emoţ ionat în picioare, iar Nicola se retrage într-un colţ . Amândoi se aruncăîn genunchi întinzând mâinile înainte, lipind fruntea de covor. Emoţ ia tânărului este cu atât mai mare cu cât a avut trista experienţ ăcu paş a Hassan, cu impertinenţ a sa, tratându-l ca pe un câine ghiaur, dar Ibrahim se apropie de el, îi porunceş te pe un ton agreabil săse ridice ş i devine foarte amabil, ceeace îl face pe Bogdan săse simtăîn largul său. Este ş i el tână rş i în faţ a acestui vizir care nu este cu mult mai în vârstăca el se simte bine. Nu îndrăzneş te totuş i săpunăprea multe întrebă ri, de teamăsănu fie iarăş i tratat de câine ghiaur sau cine ş tie ce. Nicola se ridicăş i pă ră seş te mulţ umit salonul, îş i dăseama căbăiatul îi place vizirului, prezenţ a sa nefiind necesară . Ibrahim îş i învităcu eleganţ ăoaspetele săş adăpe o sofa ş i vine lângăel cu un aer surâză tor. Imediat se prezintăo mulţ ime de eunuci mici, cu chisele de dulceţ uri ş i ş erbeturi ş i crafe cu apărece de trandafir. Atmosfera devine din ce în ce mai plăcută. Atenţ ia cu care este tratat îl încântăpe Bogdan, poate deci săse simtăîn largul său ş i gândeş te căş i la turci sunt unii care ş tiu săse poarte frumos dacăvoiau, chiar cu cei pe care îi considerăghiauri. - ´´ Cu ce ocazie pe la noi, prinţBogdan . . ? întreabăvizirul prietenos. Bogdan simte căpoate vorbi deschis ş i spune fă răintroducere. - ´´ Am fost numit voevod în Valahia . . . dar armatele acelui Mihai m-au pus pe fugăş i am venit înapoi la Stambul . . . oamenii preafericitului vizir Sinan Paş a vor

208

sămătrimităla Aleppe în exil . . . iar alţ ii sămăucidă. . ´´ spune Bogdan destul de iritat ş i timid. - ´´ Eş ti fiul voevodului Ioan, cel că ruia i se zicea Iancu . . . care ne-a tră dat . . nu . ? ´´ ş i se uităiscoditor la el, dar fărără utate. - ´´ Da, mă rite stăpâne . . ´´ ră spunde Bogdan pe jumă tate gurăş i vă dit încurcat. Nu ar fi vrut săi se punăaceastăîntrebare ş i în sinea sa se revoltă. Ce rost au toate aceste întrebări, ce vinăare el cătată l să u s-a certat cu Sinan Paş a ? Dar se abţ ine de la orice comentariu ş i se face căaceasta îi este indiferent. - ´´ ªi ce doreş ti prinţ e..? -´´ Protecţ ia mă riei voastre . . ´´ vizirul se uităoarecum mirat la el, ceeace îl descumpăneş te pe Bogdan, ş i ca să-i arate depre ce este vorba ş i ce vrea să -i ceară, continuăsă -i vorbeascăfoarte aprins, că utând săse facăînţ eles . . . . . . . . - ´´ luaţ imăsub protecţ ia înaltei voastre personalită ţ i, nu mălăsaţ i . . . . ajutaţ i-mă. . vă implor . . ´´ spune el la urmărugător, ceeace are asupra vizirului un oarecare efect. El se scoalăîn picioare, întinde mâna asupra capului lui Bogdan ş i, poruncindu-i sănu se miş te, rosteş te trei cuvinte în limba turcă , care au semnificaţ ia că-l fac pe Bogdan protejatul să u. Aş ezându-se din nou lângăel, vizirul îi spune că -i permite sălocuiascăîn unul din palatele sale depe malul Bosforului, dar, cu condiţ ia sănul pă răsească , sănu se facăvăzut ş i sănu vorbeascădecât cu cei care îi vor fi indicaţ iş i cu aceş tia numai ce i se va spune. Bogdan acceptăcu plă cere aceste condiţ ii ş i roagăsăi se permităsăvadădin când în când pe mama sa Doamna Maria, ceeace nu i se refuză , bineînţ eles cătrebuie multădiscreţ ie ca aceasta sănu ajungăla urcehile lui Sinan Paş a sau chiar a lui Ferhat. Vizirului Ibrahim i-a plă cut mult de Bogdan, ceeace în acele timpuri nu era ceva ieş it din comun, fapt pentru care l-a ş i luat sub protecţ ia sa. Oricine putea să-ş i închipuie dece, dar asta este altăproblemăcare ş i în zilele noastre este actualăş i va fi mereu. Dupăce dăcâteva ordine unor ieniceri, Ibrahim pleacăpromiţ ând încăodatăcăse va ţ ine de cuvânt. Chiar a doua zi i se permite lui Bogdan să meargăla palatul indicat, împreunăcu mama sa. - ´´ Mulţ umesc preamă riei voastre . . . plecatul vostru servitor . . ´´ spune Bogdan în timp ce vizirul pleacă . Este fericit la culme căpoate săse sustragăde la nenorocirile care i s-au rezertvat de către Sinan Paş a. Dar este oarecum nedumerit, nu înţ elege dece acest vizir este atât de larg cu el, dece îl ajutăş i mai ales dece a acceptat atât de repede. Bogdan pleacăacasă . La intrare îl întâmpinăNicola care este ş i el fericit de rezultat. Maria a primit vestea cu lacrimi în ochi. Palatul în care va locui este destul de mic, elegant plasat într-o grădinăimensă. A aparţ inut pe timpuri unei favorite al sultanului Selim II, tată l lui Amurat, actualul sultan. Favorita muri ş i palatul fu dat lui Amurat când acesta era încăsangeac de

209

Magnezia, ca apoi să f fie dat lui Ibrahim pe când acesta era numai paş ă , ca preţa unor servicii aduse. Ibrahim dealtfel nu se bucurăde prea multăsimpatie la palatul imperial, mai ales din cauza lui Sinan Paş a, căruia nu-i plă cea ca altcineva săi-o ia înainte ş i nici să fie contrazis, ceeace Ibrahim îş i permitea câteodată . Deasemenea îl enerva tinereţ ea lui, faptul căare succese la femei, dar cel mai mult îl supă răafronturile tânărului. Nu pierdea nici o ocazie ca să-i sufle sultanului la ureche fel de fel de minciuni despre acest vizir tână rş i frumos. Pe cât devenise Sinan de ursuz, pe atât este Ibrahim de vesel ş i simpatizat de cei din jur, dar totuş i dur cu cei pe care îi considerăca duş mani ş i nu odatăpuse ca foş tii să i prieteni săfie încarceraţ i la Edi Cülé, din care unii ş i-au pierdut viaţ a, dar aş a erau timpurile ş i nimeni nu ar fi crezut căaş a ceva ar fi ceva ce nu se face. Dar Ibrahim era turc, mai turc ca oricare altul ş i îi plăceau printre altele fel de fel de lucruri nefireş ti, ceeace explicădece îl apă răpe Bogdan cu atâta zel. Nici banii Mariei ş i nici unele cadouri ulterioare nu l-au atras, ci numai fizicul plăcut al fiului lui Iancu ş i al Mariei, care este tânăr ca el, plă cut la vedere ş i are un caracter frumos, blajin. Chiar a doua zi Maria îş i conduce fiul la noua sa locuinţ ă, însoţ iţ i de Nicola. Acest Nicola a devenit un fel de umbrăa familiei ş i gurile rele pretind fel de fel de lucruri, dar nimeni nu a ş tiut vreodatăadevărul, cu toate căunii mai curioş i au că utat de multe ori săintre în viaţ a intimăa Mariei. Ajunş i aici, sunt primiţ i de câţ iva servitori de încredere ai vizirului. Bogdan a fost deghizat în paj, destul de sără căcios, mergând într-un grup de servitori care o însoţ esc pe Maria, purtând cufere în spinare. Nicola pă ş eş te în urmă , observând orice miş care de prin uliţ ele vecine. Câţ iva bă tăuş i din port au fost angajaţ i, cari la nevoie săintervină, însădin fericire nimica nu se petrece ş i tot grupul ajunge cu bine la destinaţ ie. Totul a fost în aş a fel organizat de Nicola ca oricine ar urmări ce se petrece sănu poatăsă-ş i dea seama ce se petrece cu adevărat. Oricare din aceş ti servitori prost plă tţ i putea tră ncă ni în contra unui galben, ba unii chiar cu mai puţ in ca atâta. Ataş amentul lor faţ ăstâpâni avea ca bazăteama, teroarea ş i frica de a ră mâne pe drumuri. În acele timpuri era neapărat necesar sădepinzi de cineva puternic ca săpoţ i supravieţ ui. În prima zi are loc instalarea. Maria a lansat zvonul căpleacăcu fiul ei din oraş , fă răsăspunăunde. Servitorii rămaş i nu au ş tiut ce se petrece ş i ce se pregăteş te, ceeace a fost o bunămă surăde precauţ ie, fiindcăchiar a doua zi mai mulţ i bostangii au venit să -l caute pe prinţ . Astfel a aflat Ferhat destul de repede că Bogdan a dispă rut ş i prin el vestea a ajuns la urechile lui Sinan Paş a, care ş i-a pus toate iscoadele la încercare, dar fă rărezultat. Palatul lui Ibrahim pă streazăbine taina ş i nimeni nu ar fi îndrăznit să -i calce pragul. Nimeni nu s-ar gândi căacest

210

vizir tânăr ar ascunde pe cineva care este că utat de marele ş i temutul Sinan Paş a. Nici mă car aceş ti mari demnitari nu puturăsă -ş i permităaş a ceva faţ ăde marele ş i puternicul vizir, favoritul lui Amurat al III-lea, stă pânul tuturor Ottomanilor. Instalarea la palat s-a fă cut foarte discret, în aş a fel ca sănu se atragăatenţ ia asupra forfotei ocazionate de sosirea oaspeţ ilor. Maria capă tăo camerăfrumoasă care dăînspre grădină , iar Bogdan se instaleazăîntr-una mai mică , la parter, care are avantajul căeste prevă zutăcu o uş e care dăîntr-un coridor prin care se putea pă ră si palatul discret, în caz de nevoie, printr-o micăsubterană . Ieş irea trece printr-un subsol care iese direct pe un chei al Bosforului, unde se aflăun mic debarcader ş i câteva bă rci cu vâsle. Cu toate căvenirea lor s-a fă cut cât se poate de discret, era totuş i necesar săse ia toate precauţ iile. ªederea familiei princiare în acest mic palat este foarte plă cută . Gră dina mare cu sute de boschete, arbori uriaş iş i umbroş i fac din acest loc un paradis. Peste tot, pâlcuri, pâlcuri de flori, trandafiri de toate culorile, iar de jur împrejur un zid înalt de cel puţ in cinci metri, în partea de sus cu un grilaj cu ţ epi, ceeace îl face aproape inexpugnabil, permiţ ându-le săse plimbe fă răteamăde a fi vă zuţ i. Maria hotă reş te căeste mai bine sălocuiascăaici lângăfiul ei, săş tie în fiecare moment căîi merge bine, cănu este în pericol. Cu fiica ei de la Veneţ ia, Despina, corespondeazădestul de des, un servitor de încredere ducând scrisorile în port, pentru a fi expediate. Nicola continuăsălocuiascăîn casa lor, având misiunea de a informa despre tot ce se petrece. Voica, fiica cea mai mică , încăla mama, este expediatăla sora ei la Veneţ ia ca sănu fie prezentăla eventualele necazuri ale fratelui ei ş i la zbuciumul mamei. Bogdan se simte deocamdatăbine în situaţ ia în care se află , ca prizioner într-o cuş căde aur. Face plimbă ri lungi în gră dinăş i aproape zilnic primeş te vizita lui Ibrahim, care stăcu el ore întregi, ceeace pânăla urmăîl calcăpe Bogdan pe nervi, dar nu are încotro, decât săatârne pe undeva de un ş treang mai bine aş a. Dealtfel ş i mumă -sa l-a sfă tuit săse supunăcă ci cu protecţ ia vizirului nu i se poate întâmpla deocamdatănimica. Bogdan înţ elege că în felul acesta îş i apă răpielea ş i este în siguranţ ă . Dar zilele trec ş i nimica deosebit nu se petrece. Secretul ş ederii lor aici este desă vârş it ş i nici cei mai vajnici spioni nu au reuş it sădescopere ceva. Maria pleacăîn cele din urmăacasă , dupăce este convinsăcăascunză toarea nu prezintă pericole, dar relaţ iile fiului ei cu acest Ibrahim o deranjeazăş i pe ea. Vrea săpună la cale împreunăcu Nicola o evadare, era mai bine să -l ş tie în deplinăsiguranţ ăla Venaţ ia, decât aici în acest viespar, că ci de fapt acest Ibrahim îl întrebuinţ eazăpe fiul ei ca un obiect de plă ceri ş i nicidecum din spirit de ajutor. Siguranţ a constă numai în timpul cât Bogdan va suporta aceste înjosiri ş i cât va dura ajutorul vizirului. Deci, ca săajungăla casa ei Maria se deghizeazăîn femeie de rând ş i ajunge pe ocolite. Bogdan ră mâne deci singur în mâinile vizirului ş i ca sănu fie

211

descoperit, Maria întrerupe ori ce legă turi cu el. Nu trimite emisari cu veş ti, fiind mai bine ca orice legături săfie întrerupte total. Ibrahim vine din ce în ce mai des la prietenul lui, însoţ it numai de un servitor de încredere. Este ş i el interesat ca taina palatului săfie pă stratăcu stră ş nicie, fiind hotă rât săpedepseascăcrunt pe oricine din cei care îl servesc, în caz căvreunul s-ar fi ară tat prea curios, ceeace dealtfel nu se petrece. Fiecare ş tie ce-l aş teaptădacăar îndră zni săafle unde merge stă pânul aproape în fiecare după amiază . În acest timp Bogdan disperădin ce în ce, vizitele ş i insistenţ ele vizirului îl fac sănu se mai simtăbine aici ca la început. Dar Maria nu stăcu mâinile încruciş ate. Încearcăprin ginerele ei Giovanni Zane să obţ ină influenţ a Dogelui Veneţ iei pe lângăÎnalta Poartăpentru a se cere permisiunea ca Bogdan săpoatăpleca din ţ ară, sub asigurarea cănu va mai reveni ş i nu va mai avea pretenţ ii la vreun scaun domnesc în ºă rile Române. În realitate Maria nu renunţ ăniciodatăla gândurile ei de a-ş i vedea fiul domn, dar este mai bine ca pe faţ ăsăarate cărenunţ ă , pentru a-ş i salva fiul din ghiarele hienelor. Dar, din pă cate, dupăo aş teptare destul de lungăprimeş te de la ginerele ei o misivăîn care i se face cunoscut căDogele nu poate săîntreprindăaş a ceva, din considerente de stat. Legă turile porţ ii cu Veneţ ia sunt foarte bune, iar comerţ ul înfloritor, ceeace îi face pe veneţ ieni săse teamăde asemenea intervenţ ii. Nu au nici un fel de interes să -i supere pe turci. Pe de altăparte ei ş tiu cine este adevăratul stă pân la Constantinopole ş i chiar dacăsultanul ar fi acceptat ca Bogdan săiasădin imperiu, Sinan Paş a tot ar fi găsit un mijloc ca să-l suprime, trebuia deci gă sit ceva mai bun. În fiecare searăMaria se sfă tuieş te cu Nicola să gă seascătotuş i o cale, dar pericolele sunt prea mari ca să-l scoatăacuma din palatul în care rezidează . Orice ieş ire în stradăpoate însemna moartea. Pe de altă parte ei nu ş tiu căIbrahim este din ce în ce mai puţ in în graţ iile sultanului, dar mai ales a lui Sinan Paş a, ceeace înseamnăpierderea mai devreme sau mai târziu a puterii, ori scoaterea dintr-un asemenea post înseamnăş i decă derea din toate drepturile ş i confiscarea tuturor averilor. Pânăla urmăMaria aflăce se urzeş te împotriva vizirului protector prin Ali Mustafa, omul de încredere ş i de afaceri a lui Ferhat, în contra unor cadouri frumoase. Astfel ş tie căFerhat îl sprijinăpe Ibrahim fă când tot posibilul să-l punăîntr-o luminăplă cutăpe lângăsultan. Nu pierde nici o clipăsă -l laude ş i să -i gă seascăfel de fel de virtuţ i. Dar Sinan nu a trecut niciodatăla atac frontal, ci totul se petrece în iatacul schezofrenicului sultan, în timp ce-i varsăgalbenii ce-i asigurau puterea. Pe faţ ăîl laudăpe Ibrahim ş i chiar într-un consiliu propune decorarea sa. Amurat cunoş tea acest fel de a fi al vizirului său favorit ş i nu se mirădeloc; cu toate acestea acţ iunile lui Ibrahim scad pe zi ce trece. Atitudinea din ce în ce mai duş mă noasăal sultanului faţ ăde el îl mirăla început, dar mai apoi îş i dăseama de unde porneş te asta. Ferhat aflăş i el adevă rul asupra dizgraţ iei lui Ibrahim ş i din clipa aceea îl lasăsăcadă , ba mai mult decât atâta, merge chiar la Sinan Paş a săcearădestituirea fostului lui protejat. În fine

212

Sinan a câş tigat partida. Avându-l ş i pe Ferhat de partea sa, poate trece la atac. Îi suflăsultanului la ureche căIbrahim ar fi tră dat imperiul, căar fi intrat în legă tură cu unele elemente duş mă nose, ceeace avu un efect ca de trăznet asupra bolnavului stă pân. Într-un consiliu îl declarătrădă tor ş i cere arestarea lui, acuzaţ ie gravă, dar care din fericire nu se terminăîn acea zi cu reţ inerea lui, deoarece în fond nu s-a putut preciza ce anume a tră dat ş i mai ales cum. Deocamdatăsunt vorbe aruncate, dar suficiente pentru a-l arunca departe de palat. Sinan triumfă , nu-i mai este teamăde frumosul vizir pe care tot el l-a ridicat, intrigele ş i-au arătat roadele. Ibrahim nu stămult pe gânduri ş i pă răseş te imediat palatul imperial cu senzaţ ia că totul nu va dura mult. Se duce mai întâi săpetreacăcâteva ore cu noul să u prieten Bogdan, că ruia îi povesteş te cele petrecute, apoi merge săse pregă teascăde fugă, în mare grabăca sănu fie luat prin surprindere. Bogdan este speriat de moarte, mumă-sa nu este prezentăş i în noaptea asta nu poate dormi, se plimbăpână dimineaţ a în parc ş i fiecare zgomot îl sperie. Vede ienicerii venind să -l ridice, ducându-l la Edi Cülé, aruncându-l îmbrăcat ca de să rbă toare în Bosfor. Disperat, dăunui servitor de încredere un galben ş i-l trimite s-o anunţ e pe mumă-sa. Maria îş i frânge degetele de spaimăş i nu ş tie ce săfacă . Sădea buzna în palatul vizirului ar fi însemnat ca ascunză toarea să fie descoperită ceeace ar fi însemnat încarcerarea ş i chiar unciderea fiului. Tot Nicola este acela care va regla problema, care merge pe ocolite ş i deghizat la Bogdan, punându-l la curent cu situaţ ia. Se stabileş te ca în cel mai scurt timp săpără seascăpalatul vizirului. Seara se strânge cu Maria ca săanalizeze situaţ ia. Se cerceteazăfel de fel de ipoteze ş i posibilită ţ i. Deocamdatăînsăsituaţ ia trebuie luatăaş a cum este ş i nu trebuie forţ atăplecarea. Nicola propune ca săse discute mai întâi cu vizirul Ibrahim, pentru a cunoaş te chiar de la el care este realitatea. Dupămai multe deliberări, neajungându-se la nici o soluţ ie satisfă că toare, se decide Maria sămeargăla Bogdan, dar trebuie luate toate precauţ iile, deoarece casa este înconjuratăde o mulţ ime de iscoade. Casele de peste drum ş i cele de ală turi au la ferestre zeci de ochi care privesc spre poarta lor. ªi, cum păcă lelile anterioare nu au fost descoperite, se foloseş te aceeaş i strategie. Se organizeazăo ieş ire cu toţ i servitorii, iar Maria cu Nicola se deghizeazăca oameni simpli. Ea pune o naframămare pe cap ş i Nicola hainele unui servitor. Grupul pleacăspre seară, urmă rit de zecile de ochi, dar din fericire nu se petrece nimica. Peste o jumă tate de orăMaria ajunge la fiul ei. De bucurie au amândoi lacrimi în ochi, Bogdan o are iar lângăel ş i simte mai mult ca oricând căfărăea este pierdut. Spre fericirea lor tocmai atunci soseş te în mare tainăş i Ibrahim, care ş i el este deghizat în paj, însoţ it de servitorul lui preferat. Se face imediat un consiliu ş i se ajunge la concluzia căcea mai bunăsoluţ ie este fuga lui, dar fă răBogdan, fiindcă dacăar fi prins de veste, Sinan Paş a nu ar sta pe gânduri ş i i-ar tă ia pe loc. Maria

213

este de acord ş i pentru bunăvoinţ a pe care a ară tat-o faţ ăde Bogdan se arată hotă râtăsă -l ajute. Ibrahim are în beciurile palatului să u oficial o încă pere special amenajatăunde depoziteazăîn lă zi galbenii strânş i, primiţ i ca peş cheşdin diferite locuri; reuş i în felul acesta săstrângăo avere lichidădestul de mare, cu ajutorul că reia putea tră i aiurea în bogă ţ ie, pânăla adânci bătrâneţ i. Dupăce conferi cu Maria ş i Nicola, pleacăcu câţ iva servitori cu care transportălăzile într-o casămică depe malul Bosforului, pe care a închiriat-o pentru a o avea la dispoziţ ie pentru orice eventualitate ş i nu s-a înş elat. A simţ it el încămai de mult căacest vulpoi de Sinan Paş a îl sapă . Căsuţ a are ş i un mic debarcader, unde stăpregă tităo ambarcaţ iune în care ascunde lăzile acoperite cu cârpe vechi, în aş a fel săpară pă ră sită . El a profitat cât a putut de înalta funcţ ie pe care o are. A pus deoparte cât a putut, simţ ind cănu va dura mult. Cei din jur l-au sfă tuit săunelteascăş i el, că sutlanul este bă trân ş i bolnav, căar fi bine săse opunătendinţ elor de mă rire ale lui Sinan Paş a, dar el refuzăş i preferăo fugăruş inoasădar să nătoasă , cu buzunarele pline. Bogdan în schimb este foarte mâhnit de cele ce se petrec. Este sigur cădacă Sinan Paş a l-ar descoperi, l-ar ucide fă rănici o ezitare. Maria ş i cu Nicola nu puturăgăsi nici o soluţ ie ş i desperarea îi cuprinde ş i pe ei, dar temerile lui Ibrahim nu s-au adeverit aş a de curând. Nu se ş tie dece, dar Sultanul nu-l scoate din funcţ ii. Mai târziu avea săafle cătot Sinan Paş a a contribuit la asta, din considerente personale. A pus pe oamenii să i de încredere săcerceteze discret care este averea lui Ibrahim, cu intenţ ia ca la o adică, s-o treacăîn folosul lui. Dealtfel acelaşlucru a făcut ş i Ferhat, care însărenunţ ăcând aflăcăSinan ş i-a vârât coada aici. Aceste cercetă ri au avut darul de a întârzia căderea lui Ibrahim, ceeace îi dă posibilitatea de a transporta la loc sigur tot ce are de preţş i locul cel mai sigur era Veneţ ia. Bogdan aranjeazăo nouăîntrevedere între mama sa ş i vizir; împreunăse pune la cale transferarea averii lui Ibrahim la Veneţ ia la Giovanni Zane ş i depunerea ei în seifurile bă ncii sale. Ibrahim este încântat de propunere ş i se arată dispus săle plăteascăpentru acest serviciu o sumăde treizeci de mii de galbeni pentru început, iar când va sosi ş i el la Veneţ ia săle mai dea încăcincizeci de mii. Totul este acceptabil pentru ambele părţ iş i Bogdan se felicităpentru ideia avută. Poate în felul acesta săse revanş eze pentru ajutorul primit de la vizir. Dacănu ar fi fost el, precis căacuma ar fi fost de mult aruncat în Bosfor ş i mâncat de peş ti, sau în unele din subteranele teribile ale închisorii Edi Cülé. Averea lichidăa vizirului se ridicăla peste cincisute de mii de galbeni în monedăveneţ ianăaş a că preţ ul transferului este acceptabil pentru el, asta în afarăde valoarea obiectelor de artăcare se ridicăcam la tot atâta. Totul este însăsăse gă seascămijlocul prin care săfie transferate lă zile fă răsăfie interceptate de turci. Maria scrie deci ginerelui ei, propunându-i sătrateze cu Ali Mustafa livrarea unei mari cantită ţ i de grâne pentru întreţ inerea trupelor palatului

214

ş i ca totul săparăcât mai firesc, săofere marfa la un preţmai scă zut ş i la nevoie chiar creditată. Tocmai în acest moment omul de afaceri a lui Ferhat se aflăla Venaţ ia ş i primi oferta cu mult interes, mai ales căel la rândul să u ceru diferenţ a în folosul să u. Acest turc se preta la orice, când era vorba săiasădin ceva câş tig, ş i cum câş tigul era mare, se merita. Maria cere lui Ibrahim un avans de zece mii de galbeni pentru a pune afacerea pe roate. Planul era ca unul din cele patru vase care vor aduce grânele săplece cu o încă rcă turăde obiecte de artă, stofe fine ş i bijuterii aduse din orient, cu care ocazie săfie introduse ş i averile lui Ibrahim. Totul trebuie fă cut foarte urgent, iar ca săse dea mai mare amploare afacerii au fost antrenaţ i mai mulţ i negustori bogaţ i dornici de câş tiguri mari, mai ales căse promisese cătransportul va costa o sumăderizorie. Tot Nicola este acela care pune ultimele amănunte la punct ş i în cele din urmăafacerea fu înjghebată . Mai ră mânea săse comunice rezultatele lui Giovanni Zane ş i pentru asta fu întrebuinţ at Ali Mustafa; plecarea sa la Veneţ ia nu atră gea atenţ ia nimă nui ş i nu s-ar fi putut crede căeste emisarul Doannei Maria. Ali Mustafa pleacăimediat la Veneţ ia, cerând voie stă pânului său ş i prezintă scrisorile Mariei ginerelui ei. ªi aici afacerea este repede încheiată , având în vedere căîn felul acesta patricianul poate sărecupereze sumele împrumutate pentru suirea lui Bogdan pe tronul Valahiei, dar reuş ita consta în repeziciunea întreprinderii ş i în cel mai scurt timp negustorii de cereale au fost antrenaţ i. Legă turile lui Giovanni Zane printre negustorii de aici sunt mari ş i în numai trei zile coră biile sunt trase la chei ş i în alte patru zile încă rcate cu grânele cumpărate. Unul din vase aparţ ine chiar lui Zane, cu un comandant de încredere, singurul care cunoaş te scopul urmărit. Se amenajeazăîn calăun loc ascuns unde se vor depune lă zile cu averile vizirului ş i, când vântul se aratăfavorabil, mica flotăpă ră seş te portul Veneţ iei cu destinaţ ia Constantinopole. Drumul nu dureazămult, vremea fiind favorabilăş i în scurt timp vasele sunt descă rcate. Trei din ele sunt imediat trimise înapoi, iar al patrulea ră mâne ancorat, ca să-ş i aducămisiunea la îndeplinire. Pânzeturile, bijuteriile, mirodeniile ş i celelalte mă rfuri spre export sunt aduse în port, încărcate în grabăş i acuma trebuia acţ ionat la repezeală . Vasul tră sese la un chei mai retras, în aş a fel ca săfie oarecum camuflat, dar totuş i nu scapăde câteva percheziţ ii ale autorită ţ ilor turceş ti. Spre norocul lor ascunzătoarea nu fu descoperită . În acelaştimp s-a fă cut vă muirea ş i ordinul de plecare liberă . Dar comandantul vasului pretexteazăcănu poate pleca deoarece mai mulţ i marinari sunt debarcaţ i. I se permite sămai aş tepte patruzeci ş i opt de ore, timp suficient pentru aducerea lă zilor vizirului. În acest timp el mai transportăş i ultimele lucruri de preţspre barca camuflatăla cheiul Bosforului. Pentru asta întrebuinţ eazămai

215

mulţ i servitori mai de încredere ş i ca săfie sigur de ei dăfiecă ruia o sumă apreciabilădrept recompensă . Locul ales era bine camuflat, totul consta acuma în a transporta comoara pânăla vas, fărăca săstragăatenţ ia. În afarăde galbeni, care ocupăpuţ in loc, sunt ş i obiectele de artăîmpachetate în cinci lăzi mari. Tot Maria ş i Nicola gă sesc soluţ ia. Tocmesc mai mulţ i turci din bazar, contra unor sume frumoase de bani ş i în ziua hotă râtătransportului îi convoacăla ea, fărăsăle spunădespre ce este vorba. Seara Maria se îmbracăca bă rbat ş i trece neobservată pe lângăiscoditori. Merge la casa unde locuieş te Bogdan ş i împreunăcu Ibrahim pune totul la cale. El mai este vizir, dar simte căsfârş itul nu era departe. În orice moment se putea aş teaptăsăaparăienicerii lui Sinan Paş a să -l aresteze. Oamenii tocmiţ i de Maria aş teapăla un loc apropiat de barca în care se aflăaverea vizirului. Maria pleacăimediat însoţ ităde Nicola, fă rănici un servitor de-al vizirului, făcând în felul acesta orice tră dare imposibilă . Cu toate căbarca este mare, este totuş i înclinatădin cauza greutăţ ii. Micul grup merge la ea prin că suţ a dă ră pănată , iar oamenii tocmiţ i se suie în ea s-o ducăîn port. Nicola se suie cu ei de teamăsănu-i vinăvreunuia ideea de s-o răpeascăş i încet o pornirălin pe apele Bosforului. Încă rcătura fiind grea, barca se înclinăde câteva ori gata săse ră stoarne, dar abilitatea acestor oameni o salveazăde la dezastru. Sunt oameni abili cari ş tiu săo mânuiascăcu agilitate, sănu fie văzutăde pe mal. Se lasăseara peste port, freamă tul hamalilor, al călă torilor ş i al patrulelor militare încep săamuţ ească. Barca cu averea lui Ibrahim înainteazăcu atenţ ie, strecurânduse printre sutele de luntri ancorate în port ş i pe cheiurile improvizate. Din câte unele se aratăoameni curioş i care privesc, dar din fericire niciunuia nu i se pare ceva curios, fiindcăîn afarăde ei sunt ş i alţ ii care înainteazătot atât de greu, spectacolul fiind obiş nuit prin aceste locuri. Pe mă surăce înaintează, bă rcile din jur se împuţ ineazăş i pe nesimţ ite se pomenesc mai în larg. Vântul bate slab iar valurile mici lovesc marginile bă rcii clipă ind uş or. Zgomotul surd al vâslelor se aude în acelaştimp cu respiraţ ia puternicăa celor ce trag ramele. Între timp s-a lă sat noaptea, toate vasele ş i coră biile au aprins mici felinare, ceeace dălocului un aspect misterios. Nicola indicădirecţ ia, dăcâteva ordine de felul cum săse ajungă în partea opusăa cheiului ş i coboarăla un debarcader lă turalnic, merge spre vasul care i se pare căeste cel care îi aş teaptă , dupăcare se convinge căsunt pe drumul bun îl anunţ ăpe că pitan căau sosit. Semnalul era o luminiţ ăgalbenă, aprinsăş i stinsăîn intervale regulate. Încăde dimineaţ ăfurăexpediaţ i aproape toţ i marinarii, ră mânând numai cei de încredere. Nicola se întoarce la barcăş i o dirijeazăspre vas. Din cauza greută ţ ii încărcă turii sunt în permanenţ ăîn pericol săse ră stoarne, dar pericolul cel mai mare ar fi fost întâlnirea cu o patrulăturcă . Însătotul se petrece dupăplan. Aceş ti oameni nu ş tiu nici pentru cine lucrează , ce fac ş i nici ce transportă. La o platăatât de bunănu ar avea nici un sens săş tie. Una câte una

216

sunt lăzile trase pe vas ş i transportate la locul special amenajat, oamenii tocmiţ i fiind plătiţ iş i concediaţ i înainte de a se face aceastăoperaţ ie cu cei de pe vas. Nicola aranjeazătoate atât de minuţ ios ş i de prudent încât reuş ita este deplină. Orice greş alăputea să-i ducăla pierzanie, având în vedere căoasemenea avere era scoasădin ţ arăş i mai ales de către unul care face parte din conducerea supremăa imperiului. Dar, Nicola mai ia încăo precauţ ie. Face în aş a fel ca în caz că comandantul ar fi fost tentat sătră deze înainte de plecare, sărămânămă car cufă rul cu galbenii. Hotă reş te un timp înainte de plecarea bărcii de la debarcaderul secret, în ultimul moment ş i numai cu ş tiinţ a sa ca lada cu galbenii sănu fie transportată cu barca, ducându-o pe ascuns într-un loc ş tiut numai de el, la un negustor care nu este informat de conţ inut. Dupătoate aceste aranjamente revine Maria la ea acasă, tot îmbră catăîn straie de femeie de rând. Iscoditorii s-au cam uitat la această forfotădar nu au reacţ ionat, spre norocul lor. Merge însoţ ităde trei servitori cu un că rucior, la pră vă lia din bazar unde este depozitat cufărul cu galbeni ai lui Ibrahim, loc ce-i fusese indicat de Nicola care între timp pă zeş te împrejurimile cheiului unde este tras vasul. Ajunsăla intrarea în bazar, servitorii sunt expediaţ i, ia că ruciorul ş i merge săridice lada depusă, dupăce spune parola stabilită. Aici se schimbăîn alte straie, angajeazădoi hamali din port ş i o porneş te din nou la drum. Spre searăajunge în port, când luminile încănu s-au aprins ş i întunerecul se aş tearnăatâta ca sănu fie reperată. Se opreş te lângăun chei mai animat ş i trimite un om să -l anunţ e pe că pitanul vasului. Înţ elegerea era ca săfie trimiş i câţ iva marinari cu căruciorul de aprovizionare dupăalimente ş i, trecând pe lângăMaria, cufă rul săfie transferat pe nesimţ ite pe vas. Deobicei aceste că rucioare nu erau controlate de vameş i la suirea lor pe bord ş i aş a soseş te ş i suma imensăde bani în ascunzătoare. În felul acesta toate au decurs pânăacuma dupăplan ş i nimeni în afarăde Nicola ş i Maria nu au ş tiut ce s-a pregă tit. Nici măcar căpitanul vasului nu cunoaş te toatăpovestea de la un capă t la altul. Toţ i au fost plătiţ i bine ş i gurile închise. Dealtfel aceasta era necesar, doar atâta cât vasul se mai afla în port, după plecarea sa se putea presupune ş i spune orice cătot nu se putea dovedi ceva. În mare grabăfurăstrânş i marinarii ş i chiar a doua zi de dimineaţ ăvasul ridică ancora, nu însăînainte ca vameş ii turci să -ş i mai arunce o privire peste tot, de data asta mai superficială . În general se căutau eventualii fugari clandestini. Totul merse bine ş i Maria cu Nicola privesc din depărtare cum vasul se îndepă rtează, cum vântul îi umflăpânzele ş i cum dispare la orizont. Toate foarte bune, dar atâta timp cât Bogdan se aflăîncăîn casa vizirului, pericolul încănu este înlăturat. Seara Maria merge din nou la fiul său, îmbră cată bă rbă teş te, unde spre surprinderea ei îl întâlneş te pe Ibrahim, care îi mulţ umeş te pentru ajutorul dat ş i îi numă răcei treizeci de mii de galbeni veneţ iei, promiţ ând

217

căîn ziua când va ajunge la Veneţ ia să -i numere încăcincizeci de mii ş i în semn de prietenie pentru Bogdan îi oferăo frumoasăbijuterie cu briliante stră lucitoare. Peste scurt timp ajung coră biile cu bine la Veneţ ia, fă răincidente ş i Giovanni Zane ia în primire averea vizirului pe care o depune în seifurile bă ncii sale. Numai el, Maria ş i Nicola, cunosc acest secret, Bogdan nefiind pus la curent cu toate ş i de fapt pe el aceasta nici nu-l interesează . Singurul să u gând era săse salveze din ghiarele acestor turci haini ş i ră i. La un moment dat se gândeş te căpoate ar fi fost mai bine săplece cu vasul cumnatului să u, dar i se explicăcărisul era foarte mare, căvasul a fost perchiziţ ionat de mai multe ori, cămai uş or se ascund niş te valori decât o fiinţ ăumană . Averea se putea reface, dar o viaţ ănu. El înţ elege argumentele ş i nu mai pune întrebă ri. Totuş i trebuie găsităo soluţ ie imediată . În timp ce cei trei se perpelesc săgă seascăo soluţ ie Ibrahim fu mazilit oficial din funcţ ia sa. Sinan Paş a nu aflăprea multe despre averea sa ş i este hotă rât s-o termine cu el. Îi suflăsultanului la ureche căar fi tră dat ţ ara, căar fi intrat în legăturăcu voevodul Mihai al Valahiei, ceeace a avut un efect de tră znet. Fă răsă mai stea pe gânduri sultanul semneazăactul de mazilire ş i-l înmâneazădirect lui Sinan, dându-i libertatea săprocedeze cum o crede el de cuviinţ ă . Dar, în ulrimul timp Ibrahim a că pătat, dupăscoaterea averii sale din ţ ară, cea mai mare încredere în Maria, iar acuma fiind în pericol de moarte apeleazătot la ea. Dar mai înainte de orice încearcăsămai salveze câte ceva. Merge de câteva ori la palatul imperial cu gândul să-l primeascăsultanul, dar nu fu lă sat. Sinan Paş a nu a avut curajul să -l aresteze faţ ăde toţ i. Poate căar fi fă cut-o, dacăar fi avut ordin de la sultan însuş i. Cum era un om care ş tia săia hotă râri la timpul potrivit, se gândi cădeocamdată nu este bine săîntindăcoarda prea mult. Amurat era bolnav, zeci de medici ş i vraci sunt în permanenţ ăîn jurul să uş i oricând se putea întâmpla ceva. Mahomed, fiul său, abea aş teaptămomentul ş i mama sa sultana Haseki îl ţ ine la curent cu tot ce se petrece. Cum Sinan este un diplomat, nu voia săînceapăo eventualădomnie nouăcu omorârea unui vizir, chiar mazilit, ş i apoi tot el a fost acela care l-a propus. Duş manii să i, ş i are destui, nu i-ar fi iertat niciodatădacăs-ar fi atins de Ibrahim, cu toatăputerea pe care o are, dar nici nu voia ca mazilitul săumble prin imperiu slobod, trebuia totuş i îndepă rtat ş i orice posibilitate de scăpare tă iată . Dar Ibrahim ş i-a fă cut între timp destui prieteni la palat, unii de bunăcredinţ ăş i alţ ii plă tiţ i. Aflăastfel toate maş inaţ iile care se pun împotriva sa la cale ş i ca săfie în siguranţ ă, pentru moment se refugiazăîn micul palat unde este gă zduit Bogdan. Ia cu el numai câţ iva servitori de încredere ş i aş teaptă . O cheamăpe Maria săpună cu ea la cale o modalitate de evadare, de trecere neaobservatăpeste graniţ ă . ªtie că bailul Veneţ iei, bă trânul ambasador Capillo este unchiul lui Giovanni Zane ş i foarte influent la palatul imperial turc. Îl cunoaş te bine pe Sinan Paş a, care nu odatăl-a întrebuinţ at în cererile sale că tre imperiile europeene ale timpului ş i

218

niciodatănu ar fi îndră znit săcalce un turc pragul ambasadei Veneţ iei fărăvoia ambasadorului. Gândul lui Ibrahim este săcapete aprobarea Veneţ iei ca săse ascundăla ambasadăş i voia s-o întrebuinţ eze pe Maria în acest sens, prin înaltele ei relaţ ii familiare. - ´´ Nu numai eu, dar ş i Bogdan este în pericol aici . . . îl vor găsi ş i va plăti cu capul . . ´´ aceste argumente conving definitiv pe Maria ca săîncerce, găsind propunerea foarte bună . Merge deci chiar a doua zi la ambasadă . Problema este cât se poate de delicată . Pe deoparte este în joc onoarea Veneţ iei ş i în al doilea rând însă ş i cariera ambasadorului. - ´´ Am îmbă trânit aici ş i tocmai acuma sămăspânzure turcii de un par . . ? . . nimeni de la Venaţ ia nu-mi va veni în ajutor dacăvor afla căam ajutat pe cineva săfugă. . . dar . . voi încerca, săvăd ce am săpot face . . . ´´ spune el la urmăcu jumătate de gură. Maria vrea promisiuni concrete, numai cu simple promisiuni fă răconţ inut nu se poate face nimica. Felul de a ră spunde al bă trânului este un obicei diplomatic, sănu zicănu, dar în acelaştimp săfacăpe interlocutor să înţ eleagăcănu este de caord. - ´´ Nici pe Bogdan al meu nu-l primiţ i, excelenţ ă. . ? ´´ întreabăea, întrebuinţ ând tot un ş iretlic diplomatic, nemai insistând asupra persoanei fostului vizir. De data asta răspunsul vine promt ş i sincer. - ´´ Da, Bogdan poate veni . . . nu este atât de important ca vizirul . . ş i apoi nu este pe punctul săfie condamnat la moarte . . îl cautădoar să -l exileze . . ´´ Maria este mulţ umităcăa reuş it. Dealtfel perspectiva de a-l ajuta pe Ibrahim în felul acesta nu prea o încântă . Pleacăş i merge direct la ascunză toarea celor doi umră riţ i, unde este aş teptatăcu sufletul la gură , de Ibrahim, fiul ei ş i Nicola, fiecare gândindu-se la propria sa piele. Pe drum face un plan pe cât de îndrăzneţ , pe atât de nă struş nic. Va spune căIbrahim este servitorul lui Bogdan, îl va deghiza ş i în felul acesta toate se vor aranja, bă trânul ambasador neş tiind cine este, neavând nici un moteiv să se teamă , iar dacăş iretlicul va fi descoperit, ambasadorul în nici un caz nu va putea fi învinuit căa ascuns un vizir mazilit. Dar Mariei nu-i este teamăcătentativa nu va reuş i, deoarece a căpă tat în ultimul timp destulăexperienţ ăîn asemenea întreprinderi. - ´´ Nu vrea săvăprimeascăînă lţ ime . . . ´´ spune ea fă rănici o introducere fostului vizir. Acesta se face alb ca varul ş i începe săse agite, primise tocmai vestea căpotera fusese trimisăsă -l aresteze ş i nu mai are mult timp de pierdut. Trebuie acţ ionat repede ş i eficace. - ´´ Nu mai pot sta aici . . ´´ dar Maria nu-l lasăsătermine ş i îi expune planul. -´´ Va trebui însăca înă lţ imea voastrăsăse coboare ş i săse îmbrace ca un servitor . . ´´ încheie ea. - ´´ Fac orice, numai săplec cât mai repede ş i cât mai departe . . dar când . . ? ´´ Deci nu mai este timp de pierdut. Imediat se pune la cale fuga. Ibrahim este

219

îmbrăcat în servitor ş i se hotă reş te ca deocamdatăsămeargăfă răBogdan la ambasada Veneţ iei, numai cu Maria, ca sătatoneze terenul. Nicola este de pă rere ca Bogdan sănu fie în preajma vizirului dacăs-ar întâmpla săfie descoperit ş i arestat ş i în al doilea rând era bine ca bă trânul ambasador sănu-ş i dea seama de sforile care se trag în numele lui. Ibrahim acceptăş i aceastăpropunere ş i chiar în seara asta Maria pără seş te palatul însoţ ităde un servitor stilat. Dealtfel ş i ea este deghizatăaş a căforfota din jur nu atarege atenţ ia nimă nui. Drumul nu este greu ş i nu s-a produs nici un fel de incident. Cei doi seamă năatât de bine cu niş te servitori, încât nimeni nu-ş i dădu osteneala săfie mai atent. Intrând în ambasadă, sunt conduş i în biroul ambasadorului de bă trânul lacheu Andrei. Maria pă ş eş te înainte, iar Ibrahim conform rangului să u mai în urmă . El îş i joacărolul atât de bine, încât s-ar fi putut jura căaş a este. Ambasadorul su uităcu indiferenţ ăla Ibrahim, care îl salutărespectuos, apoi Maria fu învitatăîn salon, iar el în bucă tă rie, săaş tepte pânăîl cheamăstă pâna. - ´´ Am venit deocamdatăcu servitorul lui Bogdan, peste douăzile vine ş i el . . ´´ vă zând căbă trânul se uităamuzat la deghizarea ei Maria spune pe un ton glumeţ. . . . - ´´ ară t ca o slujnică , nu-i aş a ? ´´ - ´´ Dacăn-aş i fi ş tiut cine sunteţ i v-aş i fi poftit cu . . cum îl cheamă.. ? ´´ -´´ Iusuf . . ´´ ră spunde Maria într-o doară , oarecum încurcatăfiindcă, acest amănunt i-a scăpat, să -i dea alt nume decât Ibrahim, dar ambasadorul nu bă găde seamăş i continuă . - ´´ Cu Iusuf la bucă tărie . . ´´ ş i amândoi râd de glumă. - ´´ Pânăacuma i-am pă călit . . ´´ spune Maria cu satisfacţ ie. - ´´ Da cu Ibrahim ce este . ? ´´ - ´´ Ce săfie . . nimica . . ´´ - ´´ Am auzit căl-au arestat . . . da, da . . bă trânul lup are picăpe el ş i-l va sugruma cu siguranţ ă. . . iar dacăare noroc îl va trimite la Aleppe, ceeace nu cred . . nu sunt ei chiar atât de buni la inimă. . ´´ Maria se face cănu-l intereseazăsubiectul ş i vorbeş te numai de Bogdan. ªiretlicul prinde, atât spre mulţ umirea ei cât ş i al ambasadorului care nu mai trebuie săo refuze diplomatic. Între timp Ibrahim, alias Iusuf, se face comod ş i serveş te mâncarea care i s-a pus pe masă , mâncând-o cu poftă , cu toate căaltă datăar fi aruncat cu strachina în capul servitorului care ar fi îndră znit să-l serveascăîn felul acesta, dar acuma este altceva, îş i freacăgâtul ş i constatăcămai este întreg, ceeace îl liniş teş te. Apoi ceru săfie dus acolo unde va sta un timp ca servitorul lui Bogdan ş i adoarme oarecum mulţ umit căeste în siguranţ ă. Nicola ş i Maria nu stau cu mâinile încruciş ate. Se agităca în cel mai scurt timp să scape de Iusuf, aş a zisul servitor a lui Bogdan, fostul vizir Ibrahim. Atâta timp cât le stăpe cap, Bogdan este în pericol. Trebuie deci fă cut în aş a fel ca săfie

220

expediat cât mai repede, cu orice risc ş i preţpentru el. Nicola a obţ inut în contra unei sume mari o legitimaţ ie a unui anume Iusuf, cam de aceeaş i vârstăca Ibrahim care a murit înecat cu câtva timp în urmă . Familia nu a anunţ at moartea sa aş a că totul este în regulă . Cu acest act Ibrahim poate circula fărăteamă. Deci, îş i rade mustaţ a, îş i taie pă rul mai scurt ş i în straiele vechi pe care le poartă, nimica nu-l deosebeş te de oamenii simpli cari circulăzi ş i noapte pe uliţ ele capitalei Ottomane. Maria merge în port ş i aflăcăun vas sub pavilion francez cautăun marinar priceput. Asta îi trebuie, dar inconvenientul este căIbrahim nu este înscris ca marinar la căpitănia portului, dar ş i aici banii îş i spun cuvântul. Contra unei punguţ e cu galbeni, înscrierea se fă cu ş i pedeasupra cu o datămult înainte, aş a că are ş i stagiu. Apoi merge la că pitanul vasului ş i se dădrept femeia marinarului. Aratădovada de înscriere, pe care a motolit-o ca săarate veche ş i obţ ine angajarea aş a zisului ei soţ . Bineînţ eles cătoate au mers bine datorităpeş cheş urilor date. Secundul vasului primeş te ş i el partea sa destul de grasăş i promite că -l va lua pe marinar sub protecţ ia sa. Maria nu mai stămult pe gânduri, fuge la ambasada Veneţ iei ş i merge direct la Ibrahim care mai dormea. Bate cu putere în uş ă , ceeace îl sperie, crezând căau venit să-l ridice, dar vă zându-ş i protectoatea se linş teş te. - ´´ Îmbră caţ i-văş i veniţ i cu mine, chiar acuma . . .´´ spune ea abea ţ inându-ş i respiraţ ia. Ibramih închide uş aş i în cea mai mare grabăîş i pune ţ inuta de servitor la punct. Este atât de speriat încât nici nu întreabăunde va trebui sămeargă . Are încredere totalăîn Maria ş i spre norocul lui nu a apelat la nici o persoanădin fostul său anturaj ş i chiar cel mai devotat servitor pe care l-a avut, nu ş tie ceva despre el. Pentru toţ i este pur ş i simplu dispă rut. Poterele încep să -l caute furibund, ră scolesc toate palatele din Constantinopole unde ş tiau căfrecventează. Ienicerii merg chiar cu ordin special de la sultan la toţ i paş ii cu care el a fost prieten, dar nu au gă sit nimica. Nimeni nu s-ar fi gândit căvizirul s-a amestecat pur ş i simplu printre cei mulţ i, fiind în felul acesta de nerecunoscut. Sinan Paş a turbă , merge la sultan ş i obţ ine închiderea tuturor punctelor de graniţ ă. În port sosesc o droaie de ieniceri, vameş ii sunt alarmaţ i, iar apele Bosforului sunt în permanenţ ăpatrulate în lung ş i în lat de grupuri de ieniceri înarmaţ i. Sute de suspecţ i sunt arestaţ i, dar niciunul nu era Ibrahim. Maria iese cu el din ambasadaă în cea mai mare liniş te, nu înainte să-i facăun amplu instructaj, sănu se spreie în caz căvor fi opriţ i, săvorbeascăcât se poate de simplu, în aş a fel ca săfie identificat cu plebea. El promite căaş a va face ş i se ţ inu de cuvânt. În drum spre port întâlnesc zeci de patrule, dar nu fu oprit, atât de jalnic aratăca îmbrăcă minte. Ba odatăa fost chiar legitimat. Ofiţ erul cercetăactul cu atenţ ie, se uităla el ş i la urmăîi fă cu semn căpoate merge mai departe. Pe Maria nici nu au întrebat-o cum o cheamăş i cine este. Astfel cei doi ajung direct la vapor, unde este aş teptat cu

221

neră bdare, fiindcătrebuirăsăridice ancora chiar în seara asta. Ibrahim este foarte speriat, necunoascând prea bine meseria de marinar. A călă torit pe mare ş i manevrele unui vas l-au interesat oarecum, dar niciodatănu a luat parte direct la ele, dar, el este un om descurcă reţfiind sigur căva face faţ ă . Dupăîndeplinirea unor formalită ţ i care constau de o ş tampilăde la un căpitănia portului, o verificare fă cutăla un fost comandant de vas, care primi ş i el o punguţ ăcu galbeni, actele furăîncheiate ş i noul marinar se poate prezenta la postul să u. Nici dupăo jumă tate de orăpânzele coră biei se umflăîn vântul favorabil ş i lunecăuş or în larg. Maria respirăuş urată . În fine a scă pat cu bine de cel care îi stătea în cale. Acuma totul este să -l salveze pe Bogdan. Aleargădeci într-un suflet la palatul fostului vizir unde îş i gă seş te fiul în cea mai mare agitaţ ie. Ienicerii nu au ajuns încăaici, iar toţ i servitorii au dat bir cu fugiţ ii, aflând ce s-a petrecut cu stă pânul lor. În oraşs-a zvonit căIbrahim fusese prins de Sinan Paş aş i căsultanul personal i-ar fi tăiat capul. Bogdan a ră mas singur ş i nu îndră zneş te nici mă car săiasăîn gră dină. Sosirea mamei sale îl liniş teş te ş i imediat cei doi pă ră sesc palatul în cea mai mare grabă , fărăa lua ceva cu ei. Nici nu apucăsăcoteascăcolţ ul uliţ ei căş i zăresc cum se îndreaptăspre palat o droaie de ieniceri, care fac mult zgomot. Dacăar fi întârziat cu câteva minute, acuma Bogdan ar fi fost în mâinile lor. Merg într-un suflet la ambasada Franţ ei unde Bogdan este prezentat ambasadorului. Maria a fost de pă rere căeste mai bine ca mai întâi să -l salveze pe Ibrahim pe aceastăcale care prezenta totuş i un risc, ceeace nu voi pentru fiul ei. Aş a fiind sub protecţ ia ambasadei, Bogdan este mai apă rat de riscuri, chiar dacătrucii l-ar fi cerut, însăei deocamdatănu au interes de el, ci toatăatenţ ia lor se îndreaptăîmportiva lui Ibrahim pe care îl considerătrădă tor, ceeace dealtfel ş i este. Ibrahim se descurcăbine pe vasul franţ uzesc ş i peste patru zile soseş te la Marsilia. Aici debarcă , anunţ ăcăse retrage ş i merge la fostul ambasador al Franţ ei la Poartă , pe care-l cunoaş te. Averea sa mare îl determinăpe acesta să-l primeascăcu braţ ele deschise ş i aş a se terminăcariera lui Ibrahim ca vizir. Nimeni nu l-a mai vă zut vreodatăîn Imperiul Ottoman, dar putu fi ză rit la Paris, în preajma palatului regal, îmbrăcat europeneş te, cu o soţ ie franţ uzoaicăş i cu o droaie de copii dupăel. Îş i schimbăş i numele aş a cătrecutul era cu totul rupt de prezent, dar nu ş i în mintea sa. Era turc ş i ca atare tânjea totuş i dupăviaţ a din ţ ara sa, dar vrând nevrând dupăscurt timp se obiş nui cu noua situaţ ie, formându-ş i un anturaj plă cut, nu căa fost cine a fost, ci datorităfaptului căavea argumente foarte sunătoare, cu care se putea, se pot ş i se va putea în tot timpul ajunge peste tot, pânăîn sferele cele mai înalte.

222

Capitolul 3 Bogdan se distrează , dar Maria nu renunţ ăla planurile ei Ambasadorul Veneţ iei este un bă rbat trecut de ş asezeci de ani, încăfoarte viabil, care cunoaş te bine limba turcăş i obicieurule ţ ă rii. Încăde foarte mult timp republica Veneţ iei este în relaţ ii perfecte cu Imperiul Ottoman, toţ i negustorii veneţ iei fiind mereu bine primiţ iş i chiar avantajaţ i. El a mai oferit ş i în alte dă ţ i ambasada Veneţ iei indezirabililor, din care cauzăa suferit în repetate rânduri reproş uri din partea celor mari, atât din Turcia cât ş i din ţ ara sa, dar niciodată vreunul nu a fost extră dat cu forţ a, sau pragul ambasadei depă ş it de autorită ţ ile turceş ti, decât poate cu învoirea sa expresă . Imunitatea de care se bucurăa fost strict respectatăş i chiar sultanul a întă rit acest drept. Sinan Paş a a fost un adept acestui punct de vedere. Când este vorba însăde o personalitate ca acest Ibrahim, ambasadorul nu voi săse amestece, fiindcăsimţ ul să u de diplomat îi zicea căeste periculos. Cu Bogdan însăse schimbăsituaţ ia. Aş a cum dealtfel a afirmat ş i el, Sinan Paş a îl caută, voia să -l îndepă rteze dar nu era singur dacădoreş te să -l ucidă. Supărarea sa era de alt ordin, este la mijloc orgoliul să u ră nit, adevărat cănu din vina bă iatului pretendent la tronul Valahiei, dar orgoliul este orgoliu ş i neavând împotriva cui săse îndrepte, cautăsăse răzbune pe el. Nefiind deci o personalitate prea marcantă , ambasadorul nu se temu de represalii ş i-l primeş te pe Bogdan cu plă cere, mai ales căel este unchiul soţ ului Despinei, deci oarecum rude. În timpul cât a stat Bogdan la vila lui Ibrahim, s-a împrietenit cu un tânăr servitor al fostului vizir, un băiat inteligent ş i vesel. În ultimul timp l-a întrebuinţ at ca agent de legă turădintre el ş i mama sa. Îl ia deci cu el la palatul bailului unde sosesc spre seară , fiind bine primiţ i aş a cum se cuvine unor oaspeţ i înalţ i, Maria îş i prezintăfiul, iar Iani tânărul servitor, fu trimis în bucătă rie. Văzând că ambasadorul este nedumerit în ceeace priveş te pe acest nou servitor, Maria explică trecerea aş a zisului Iusuf, alias Ibrahim, ca un fapt divers ş i scuzăplecarea sa precipitată , invocând căel a fost unul care a încercat săse punăîn legă turăcu oamenii lui Sinan Paş a, fapt ce a determinat concedierea lui bruscă, încăînainte de aducerea lui Bogdan aici. Dealtfel bă trânul ambasador nu ma insistăş i în felul acesta incidentul se încheie cu bine. Toatăseara bailul converseazăcu Maria ş i Bogdan, se intereseazăde fel de fel de fapte din viaţ a lor, pe care ei voiau sau nu săle spunăş i îi trateazăcu bă uturi aduse din Italia. Atmosfera este plăcutăş i Bogdan se simte bine, îi place felul de a discuta al bă trânului ş i amabilitatea sa. Faţ ăde mă rimile turceş ti cu care a avut deaface în ultimul timp omul acesta este încântă tor. Seara sunt învitaţ i la cină , mama cu fiul, iar noaptea târziu sunt conduş i în camerele rezervate lor.

223

Tânărul Iani nu putu dormi din cauza enervă rii din cursul zilei ş i iese în port, unde gă seş te mai multe fete ş i cu câţ iva prieteni merg cu toţ ii într-o tavernădin port ca săse distreze. Întors la palat i se dăun loc de dormit. Îi pare rău cătână rul lui stă pân ş i prieten totodatănu a putut veni cu el săse distreze, este doar atât de amărât, atât de speriat ş i asemenea escapade l-ar fi scos din toropeala în care s-a cufundat, ş i în mintea sa încolţ eş te un plan. Trebuie să -l scoatăde acolo din când în când, dar pentru asta are nevoie de bani. Cu acest gând adoarme, pă rându-i rău cănu poate să-ş i punăplanul în aplicare. Bogdan de partea sa este mulţ umit căa scă pat de prietenia forţ atăcu fostul vizir. Totul începuese să -l plictiseascăş i mulţ umeş te cerului căa plecat. Aici la ambasadăeste în siguranţ ă, nu se mai simte ameninţ at ş i nervii i se destind. În fiecare searăse plimbăîn parcul mare al ambasadei, care dealtfel este ş i domiciliul particular al ambasadorului. Iani îl însoţ eş te ş i cei doi tineri pun la cale fel de fel de planuri de viitor. Bogdan îi povesteş te despre prietenii să i de la Veneţ ia, de timpul petrecut acolo ş i de veselele seri petrecute în localurile din Padova. Perspectiva de a deveni voevod în ţ ara în care a domnit tată l să u îi displace acuma, cum dealtfel i-a displăcut ş i scaunul Valahiei unde era cât p-aci săfie numit, dacăn-ar fi fost acel Mihai care la împiedicat. Dealtfel Valahia nu-i spunea absolut nimica, nici măcar o copilă rie, cum este cazul cu Iaş ul. Îş i aduce aminte de serile petrecute în capitala Moldovei, când fostul voevod, tată l său, se îmbă ta ş i spă rgea totul, de zilele când mama plângea ascunsăprin colţ uri ca sănu vadăcopiii, de fuga din ţ arăş i de prinderea lor de că tre poloni. În fine i-a ră mas întipărităîn minte scena decapită rii tată lui său, pe care a urmărit-o, uitându-se pe ascuns de dupăperdeaua ferestrei palatului în care locuia, cu toate cămumă -sa l-a închis în casăîmpreunăcu doica care l-a pă ră sit ş i ea ducându-se săvadăspectacolul. Totul l-a impresionat cu atât mai mult, cu cât tată l să u s-a vă itat tot timpul drumului spre eş afod, cerând la toţ i iertare, implorând mila mulţ imii, fărăa avea vreo ş ansăsăscape. Apoi i-a ră mas adânc întipă rităîn minte scena când bolnavul său tatăa că zut în genunchi în faţ a gâdelui cerând milăş i clipa când fu apucat cu brutalitate de ceafă , aş ezat pe butuc ş i acea lovitură , ah, acea loviturăsurdăş i rostogolirea capului pe podeaua eş afodului. Simte ş i acuma acel gol în stomac care l-a cuprins atunci. Nopţ i întregi, ani de zile visăscena, se zvârcolea în pat ş iţ ipa, dar mumă-sa nu a ş tiut niciodatăcăel a văzut totul. Bogdan îş i iubea mama foarte puternic, cu pasiune, ş tia căea nu-i doreş te decât binele, căîn felul ei aş a înţ elegea să-l facăfericit, dar gândul de a merge acolo unde a fost tatăl să u voevod îl sufocă . În sinea sa fu mulţ umit căarmatele trimise să -l înscă uneze au fost izgonite de acel Mihai, voevodul Valahiei, căruia trebuia să -i ia domnia. Întoarcerea la Istambul l-a bucurat atunci, dar niciodatănu a spus ceva mamei sale, săn-o supere; doar ea a luptat atâta pentru asta, s-a împrumutat de bani mulţ i, punându-ş i atâtea speranţ e

224

în aceastăîntreprindere; dacăi-ar fi spus ce gândeş te ar fi deziluzionat-o foarte mult, ceeace nu voia sub nici un preţ . Mama este cea care îi doreş te binele, atâta tot, toţ i ceilalţ i nu-l interesează . Este mai bine s-o facăsăcreadăcăel voieş te acelaşlucru ca ea. Toate aceste gânduri i le-a împărtă ş it prietenului său Iani. Trebuia săspunăcuiva ce are pe inimăş i acuma se simte uş urat. Nici mă car prietenilor de la Veneţ ia nu le-a spus atâtea, cu toate căerau bă ieţ i de treabăş i înţ elegători, nu din cei carei ar fi putut să-ş i batăjoc de el, de aspiraţ iile sale, aş a cum fac unii ca săse facăinteresanţ i, sau din invidie. Iani îl înţ elege ş i-l aprobă întru totul, cu toate căar fi dorit săfie alături de un prinţcare domneş te undeva, cum s-a exprimat el în repetate rânduri. Este sigur căi s-ar fi gă sit un post bun, din care ar fi făcut avere, căs-ar fi ridicat în rangul social, dar prietenia cu Bogdan este mai tare ş i oricând ş i-ar fi respectat acel pe care îl considerăapropiat, indiferent de poziţ ia lui socială. El are un fond cinstit ş i niciodatănu a priceput dece considerăunii cărangul sau funcţ ia pe care o au îi îndreptăţ eş te săse considere superiori celor din jur, dece cei de sus îi oprimăpe cei de jos, numai fiindcăau puterea în mână , când în fond oamenii simţ iţ iş i sinceri sunt atâţ ia în pă turile de jos, incontestabil cu mult mai sus sufleteş te decât cei ce se consideră stă pâni . . . ? dar el este prea mic ca săschimbe ceva. Simte totuş i căsuma celor mici ar fi putut realiza lucruri mari, dar, din pă cate unirea din care ar fi putut ieş i puterea, nu se poate realiza datoritămizeriei în care este ţ inutăaş a zisa gloată, consideratăbunănumai ca sălupte pentru cei mari, săplă teascăimpozite din care săse întreţ inăarmatele necesare ţ inerii lor în frâu. Iani a că utat într-un rând să explice aceasta lui Bogdan, dar, acesta nu a înţ eles ş i atunci a renunţ at. În seara aceasta se plimbămult; este o searăplă cutăde vară, aerul miroase a mimoze ş i trandafiri proaspă t stropiţ i. Paş ii lor mari scârş nesc pe pietriş ul alb al aleilor; din când în când ajung pe lângăzidul înalt care înconjoarăclădirea ambasadei de unde se aude forfota oamenilor de dincolo a străzii. Câţ i duş mani nu l-o fi pândind acolo pe Bogdan, câţ i nu ar fi avut plăcerea să -l ucidă , acuma însă nu au timp pentru a se gândi la aş a ceva, pun la cale escapade, distracţ ii ş i întâlnici amoroase. Dar deocamdatăvând pielea ursului din pă dure, fiindcănu aveau leţ caie. Bogdan se gândeş te s-o roage pe mama sa să -i dea o sumăde bani necesarăpentru unele plă ţ i. Spre mulţ umirea lor chiar în seara asta soseş te Maria însoţ ităde Nicola la ambasadă . Bogdan profităde ocazie ca să-ş i punăplanul în aplicare. - ´´ Am întâlnit pe fiul excelenţ ei sale ambasadorul care mi-a spus căar putea interveni pentru plecarea mea, dar nu vrea săcunoascăpe nimeni . . . numai pe Iani îl acceptă. . . a vorbit în prezenţ a sa . . ´´ Apoi se uităla mama sa săvadăce efect au avut vorbele sale. Maria îl ascultăcu atenţ ie ş i în cele din urmăîi spune spre marea fericire a lui Iani care a stat în tot acest timp în dosul uş ii.

225

- ´´ ªi cât voieş te amicul tă u . . . ? ´´ - ´´ Trei mii de galbeni . . ´´ spune Bogdan pe un ton scă zut. - ´´ Atâta . . ? se mirăNicola care pânăacuma nu a intervenit. - ´´ Cam mult fiule . . . dar dacăeste spre binele tă u facem ş i asta . . da să-mi spui ş i mie ce planuri aveţ i, poate văputem ajuta cu ceva . . uite . . pe Ibrahim l-am expediat ş i cu ajutorul lui Dumnezeu a ajuns . . . însă, sănu cumva să-mi faceţ i vreun pocinog, căeş ti pierdut . . . orice greş ală , oricât de micăte poate costa capul . . ´´ spune Maria îngrijorată, dar Bogdan nu-i răspunde la sfat ş i spune doar atâta. - ´´ Sămi-i dai chiar azi . . . repede, te rog mamă. . ´´ Maria se codeş te o clipă . Nu prea are încredere în cele ce întreprinde fiul ei, dar văzându-l atât de încurcat îi spune lui Nicola. - ´´ Nicola . . adu galbenii chiar în seara asta ş i dă -i fiului meu . . . ´´ apoi se îndreaptăcătre Bogdan ş i continuă. . .- ´´ ş i apoi aş tept de la tine să-mi raportezi ce ai vorbit ş i ce trebuie săfaceţ i, numai apoi vom stabili dacăeste bine sau nu, fă rămine nu poţ i face nimica . . . . ´´ - ´´ Îi aduc, Doamnă. . . dar nu credeţ i căeste cam hazardat . . ? . . . sănu-i pierdem . .´´ -´´ Nu-i pierdem . . ´´ spune Bogdan cam dezamă git, dar vă zând surâsul din colţ ul gurii grecului îş i dăseama că-i va primi. - ´´ Fie . . ´´ spune amuzat Nicola. - ´´ Mulţ umesc . . ´´ ş i Bogdan îi sare de gât să -l să rute. Faţ ăde o asemenea ieş ire tandrăNicola nu mai avea ce săzică . - ´´ Cheamă -l pe Iani . . ´´ porunceş te Maria dupăce Nicola pă răseş te încă perea. Bogdan se uităsperiat la ea, dar nu se opune. Deschide uş aş i-l strigăcât îl ţ ine gura. Nu peste puţ in timp acesta îş i face apariţ ia, avanseazăîncet, se aş eazăîn genunchi în faţ a Mariei ş i aş teaptăordine. Atitudinea lui o face săbănuiascăcăa tras cu urechea, dar nu-l ceartă . - ´´ Ridică -te . . ´´ îi porunceş te ea. Se ridicăş i vine încet spre ea, are teamăde ea. Niciodatănu a auzit un cuvânt cald din partea ei, numai ordine scurte, deoarece este de pă rere simte căprezenţ a lui pe lângăBogdan nu prea este dorită. - ´´ Aş tept ordine, mă rităDoamnă. . ´´ în timp ce simte cum i se pun noduri în gât. - ´´ Îl cunoş ti pe fiul excelenţ ei sale ambasadorul Franţ ei . . ? sângele îi îngheaţ ăîn vine, dar se stă pâneş te ca sănu se dea de gol. - ´´ Da . . l-am cunoscut cu mă ria sa Bogdan . . . mă ritul vostru fiu . . ´´ - ´´ ªi ce vrea . . ? . . . adicăce a propus săfacă. . ? ´´ - ´´ A promis c-o să-l treacăpe mă ria sa la Veneţ ia . . ´´ - ´´ ªi cere numai atâta, trei mii . . . ? . . nu pot să -l cunosc . . ? ´´ acuma Iani nu ră spunde imediat. Bogdan simte pericolul ş i sare în ajutorul său. - ´´ Nu mamă. . . nu vrea săvadăpe nimeni . . . mi-e prieten ş i vrea sămăajute . . are nevoie de galbeni ca să -i plăteascăpe marinari . . ´´ răspunde Bogdan în locul

226

lui Iani care de fapt a fost întrebat, atât de convingă tor încât cele spuse au darul de a o face pe Maria săcreadăpovestea. În inima ei însăîi spune o voce interioarăcă ceva nu este în regulă. Oare când a venit fiul ambasadorului aici ş i l-a vă zut pe Bogdan ? Dar are el un fiu ? Un scurt timp luăiniţ iativa sămeargăsă -l întrebe pe bă trân, dar tot atât de repede renunţ ă . Dacănu este adevă rat atunci îş i va face fiul de râs ş i aş a ceva nu are nevoie tocmai acuma. Dealtfel Nicola trebuie săsosească cu galbenii dintr-un moment în altul. Iani se retrage din faţ a stăpânei sale ş i iese uş urat. Ră maş i singuri mama ş i fiul tac. În fond mare lucru nu au ce să -ş i spună. Ea ş tie căel este o fire comodă , lipsit de vlagă , faţ ăde tatăl să u care a avut un ţ el în viaţ ă, luptând pentru el pânăla moarte. ªtie deasemenea căfiul ei nu are chef să stea pe unul din scaunele de dincolo de Dună re, cum obiş nuieş te ea săspună, dar nu ş i-ar fi închipuit căse bucurăcă n-au reuş it intervenţ iile pentru a-l sui pe tron. Practic, Bogdan este acuma în mâinile duş manilor să i. Faptul căse ascunde aici nu este decât ceva trecă tor ş i mai devreme sau mai târziu tot vor pune mâna pe el. Poate căacuma nu ş tiu unde este, fiindcăsunt ocupaţ i de prinderea lui Iusuf, cu confiscarea ş i împă rţ irea averilor sale. Maria îş i dăseama cănu a trecut destulă vreme ca Iancu săfi fost uitat, cu toate căs-au ră zbunat prin uciderea fiului ei iubit Alexandru, din care cauzăîi urăş te pe turci pânăîn fundul sufletului ei ş i tot ce este în legă turăcu ei, dar îş i dăseama căalt mijloc nu este ca să-ş i atingă scopul. Săfi reginăeste lucru mare, poţ i să -ţ i permiţ i orice, eş ti în fruntea celorlalte femei din ţ ara în care domneş ti, eş ti respectatăde totţ i, onoruri peste onoruri ş i multe altele, cădoar strămoş ii ei pe linie femeninăau fost împără tese mari ş i ea sănu fie decât o simplăfemeie cu copiii ? nu, în nici un caz. Îş i dă seama căprin ea nu va putea ajunge acolo unde râvneş te, căasta este posibil numai cu ajutorul unui bă rbat ş i singurul pe care îl are este acest Bogdan, fiul ei, fire slabăadevă rat, dar ea va putea fi acea care sădomneascăîn numele lui. Aceastăjudecatăo determinăsăprocdeze aş a cum procedează , săse zbatăca să -l suie pe fiul ei acolo unde ea va putea fi regină. În fond în vinele ei curge sânge împără tesc ş i cu toate căde generaţ ii familia ei nu mai domnea, totuş i a ră mas mult din mândria ş i veleită ţ ile fostei case imperiale în concepţ ia ei, în felul ei de a gândi ş i a trata. Nu este deloc alături de cei mulţ i, vede în putere un ţ el, are impresia căcei mulţ i trebuie sătrudeascăpentru cei aleş i, dar în acelaştimp este o creş tinăînfocată, o ortodoxă , cu toate cănu prea aplicăpreceptele creş tine de iubirea aproapelui. În ultimăinstanţ ăconcepţ iile ei nu prea se disting de cele ale mai marilor din Imperiul Ottoman, concepţ iile timpului, de pretutindeni în acea lume împărţ ităîntre nobilii cu toate drepturile lor ş i ceilalţ i muritori, care avea numai datorii faţ ăde cei aleş i. Din aceste motive ar fi vrut cu orice preţca fiul ei sădomnească , săfie rege, voevod, sau oricum se numeş te acel ce stăîn capul unei ţ ă ri, în fine, săfie cel mai mare, mai stimat, mai de temut ş i în ultimăinstanţ ăsă curgăaurul, cât mai mult aur. Cât timp a tră it ală turi de Iancu numai asta a auzit,

227

pe când era voievod în Moldova. Atunci a curs aurul în cuferele lor care earu confundate cu vistieria ţ ă rii, ceeace Mariei nu-i displă cea. Ce frumos a fost, asta ia plă cut mai mult ca orice, dar din pă cate a pierdut totul ş i trebuie neapă rat refă cut, mă car ceva, ori singurul care o putea face este fiul ei Bogdan. Numai cu titlul de prinţnu se realizeazănimica, mai trebuie ceva ală turi, acest aur care te urcăpe treptele cele mai înalte ale societă ţ ii, dar care te poate duce ş i pe eş afod. Cât timp a fost Iancu voevod, Maria nu s-a amestecat deloc în trebile ţ ării ş i nici în cele personale ale lui, ci toatăgrija ei a fost săstrângăaurul în cufere ş i săle depunăîn beciuri, pentru zile negre, cum spunea ea, acuma însătrebuia sălupte faţ ăde firea slabăa fiului ei, lipsităde vlagă . Uitându-se la el îş i aduce aminte de zilele când a fost Doamnă, anii care i-au plăcut totuş i, cu toate căIancu s-a purtat brutal cu ea, o brusca, o neglija ca femeie ş i-ş i fă cea de cap. Nu odatăs-a retras ca săplângă, dar ce frumoase au fost zilele când venea aurul de pus în cuferele lor. - ´´ Vei ajunge voevod Bogdane . . da, da . . . mama ta ş tie căaş a va fi . . . ´´ spune ea în cele din urmăş i să rutându-ş i fiul pleacăacasă . Între timp sosise ş i Nicola care îi înmâneazălui Bogdan cele trei mii de galbeni. ªi-a dat seama căare nevoie de ei pentru altceva, dar dorinţ a Mariei este pentru el lege, deci nu mai insistă .O conduce pe Maria acasă , iar Bogdan se întâlneş te din nou cu Iani în gră dinăunde se bucurăamândoi ca doi copii. Se uitămereu la punguţ a cu bani, bagămâna sunând monezile în degetele lor. Întru târziu merge la culcare visând taverne cu cele mai frumoase fete din port. Chiar a doua zi Bogdan îl trimite pe Iani ca săcumpere haine simple de hamal, dar nu noi, cu ş epci cu cozoroc ş i pantaloni largi. În acelaştimp se hotă reş te să-ş i lase mustaţ ălungă , ca sănu fie recunoscut. Iani face lafel ş i bailul Veneţ iei tare se minuneazăvăzând pe aceş ti doi tineri cu purtă ri de copii. Avea de gând să -l ia pe Bogdan cu el la primiri dar se abţ ine, fiindcăîi este teamăsănu se pomnească înconjurat de oamenii lui Sina Paş a, care să -l zmulgăde lângăel, ceeace s-a mai întâmplat ş i atunci cum va putea săse disculpe faţ ăde Maria. Ambasadorul nu ş tie nimica de suma mare datălui Bogdan, Maria a ţ inut aceasta în secret ca sănu dea de bă nuit. Cei doi tineri s-au înţ eles sănu iasăimediat, ci săaş tepte un timp până ce spiritele săse liniş teascăş i discuţ ia avutăcu Maria săfie oarecum uitată. Dealtfel pentru ca săle creascămustă ţ i trebuia sătreacăcirca o lunăde zile. Între timp Iani merge aproape zilnic în port, cerceteazăterenul, se informeazăde cârciumile de acolo ş i pregă teş te totul ca la nevoie săse poatăretrage în grabă . În cele din urmădăde o micătavernăîn inima portului, un loc minunat pentru distracţ ii ş i întâlniri amoroase. Când soseş te ziua hotă râtă , Bogdan face mai multe încercă ri. Se îmbracăîn hainele vechi de hamal, cercetându-se pânăîn cele mai mici amănunte. Voia săparăautentic, săfie vulgar, dar cu cât încearcămai mult,

228

cu tâta îş i dăseama cănu reuş eş te. Nu stăîn firea sa săarate ca un om de jos ş i se hotă reş te săse lase în voia soartei. Totul este sănu atragăatenţ ia asupra sa, încolo nu are nimeni interes săse uite la el în mod special. Iani merge încăde dimineaţ ă la taverna aleasă , vorbeş te cu hangiul grec, că ruia îi dăun aspru ca arvună, ceeace i se pare curios, fiindcăhamalii care vin la el nu procedeazăîn felul acesta, dar ce să-i faci, fiecare dupăcum îl taie capul, gândeş te el, fă răa trezi la el vreo bă nuială. Odatădeghizat, Bogdan este amuzat la culme de felul cum arată . Se uitămereu în oglinda mare veneţ ianădin hol ş i nu-i vine săcreadăcăeste el. Cu o ş apcăde apaş pe cap, puteai săjuri căai deaface cu un veritabil hamal de port. La intrarea lui Iani amândoi pufnesc în râs ş i pleacăspre bucă tărie. Nu trebuie săş tie nimeni de escapada lor, nici mă car servitorii cei mai de încredere ai ambasadorului. Portiţ a din spatele palatului dăîntr-o uliţ ăîngustăş i întunecoasă, de unde s-au gândit cei doi săplece neobservaţ i. Mai întâi iese Iani, se uităîn dreapta, apoi spre stânga ş i vă zând cănu este nimeni, îl cheamăcu un gest pe prietenul să u. Dupăce uş a fu închisăcu grije ş i cheia ascunsăîntr-o scorbiturăa zidului în spatele iederii bogate, tinerii o iau liniş tiţ i spre port. Acuma nu mai au dece săse teamă, nimeni nu-ş i poate închipui cine sunt, sunt doar atâţ ia hamali prin preajmă, fiind imposibil de ghicit cine se ascunde în spatele tână rului ş i frumosului hamal, cu mâini subţ iri, albe, curate. La asta nu s-a gândit, dar deocamdatănu este nici un pericol, întunerecul mascheazăsemnele ce ar fi putut să-i dea de gol. Pentru orice eventualitate o iau pe uliţ e lă turalnice ş i mai întunecoase, aş a cădetaliile nu pot fi observate. Din când în când trec pe lângăei femei voalate, turcoaice, ş i unele din alte naţ ii cu faţ a descoperită, femei venite din alte ţ ă ri, aduse cu sila de diverş i negustori, sau luate ca sclave în ră zboaie. Unele se uitădupăei, dar ei nu au timp de ele, le fac doar semne prieteneş ti din mânăş i râd. Dupădouă zeci de minute de mers, ajung în fine în portul mare ş i încăpuţ in pânăla cârciuma aleasăde Iani. Clă direa este construităîn stil turcesc vechi, din bârne de lemn înegrite de fumul gră tarelor din care iese un miros greu de seu de oaie. Înainte săintre se opresc să se uite în toate părţ ile pentru a se convinge cănu au fost urmăriţ i, iar dupăce totul pare în ordine intră . Hangiul, un grec burtos ş i murdar, îi întâmpinăcu bucurie ş i îi conduce la o masămicăde douăpersoane, în fundul dughenii. Peste tot sunt aş ezate, fărăordine, mese din lemn, toate lafel de murdare, la care stau marinari de toate naţ iile, parte beţ i, cei ce nu erau moslemi, alţ ii exuberanţ i râzând cât le ţ ine gura, cântând fel de fel de cântece deochiate. Unii dorm cu capul pe mese, iar înspre ieş ire o micăscenăimprovizatăpe care stăun turc tână rş i zdrenţ ăros care cântădintr-o lautăcântece molcome, specifice turceş ti, iar câteva fete destul de curat îmbră cate, foarte ordinare ca aspect ş i atitudine vorbesc tare, râd din când în când zgomotos, privind la noii veniţ i cu atenţ ie. Hangiul merge la douădin ele ş i le aratămasa cu noii oaspeţ i. Fetele se desprind de grupul de marinari cu care se

229

amuzau ş i vin lângăBogdan ş i Iani. Mai întâi se uităla ei, mă surându-i din cap pânăîn picioare, apoi se privesc amuzat ş i râzând se aş eazăpe genunchii lor. Întâi Bogdan este stingherit, nefiind obiş nuit cu asemenea maniere, dar veselia ş i buna dispoziţ ie îl fac săse distindăş i săptereacăcu ele câteva ore foarte plăcute. Bă iaţ ii sunt din ce în ce mai fericiţ i de petrecere, mai ales bă utura tare care se serveş te, care li se urcăla cap, însăfă răsăle ia minţ ile. S-au mâncat fel de fel de gră tare ş i în cele din urmăpă ră sesc dugheana, dupăce Iani plă teş te un galben de aur. Hangiul îl încearcăîntre dinţ i, îl bagăîn chimir ş i se pleacăîn faţ a lor. Aceş ti doi tineri i-au cam atras atenţ ia, au bani, sunt darnici, dar mai ales atitudinea elegentăa lui Bogdan îl face săcreadăcănici pe departe nu seamănăa hamal. Hangiul a trăit toatăviaţ a sa în port ş i cunoaş te foarte bine toatăfauna de aici, motiv pentru care este convins căîndă ră tul hainelor acestor tineri se ascunde ceva, dar deocamdatăaceasta nu-l intereseazăîn mod special, atâta timp cât consumaţ ia a fost plă tită , cu toate cărareori umilii să i clienţ i l-au plă tit în aur. I s-a mai întâmplat ş i în alte dă ţ i săaibe asemenea persoane în localul să u, având după aceea neplă ceri cu autorită ţ ile. Este să tul de tot felul de percheziţ ii ş i amenzi, de cele mai multe ori din cauzăcăserveş te băuturi alcoholice, dar numai celor ce puteau dovedi căsunt de altăreligie decât musulmani. Ajunş i acasă , tinerii intrăpe aceeaş i uş e pe care au plecat. Bogdan este în culmea fericirii, în fine a aflat ş i el ce este viaţ a, a descoperit cănu numai traiul în palate este comod ş i frumos, căexistăş i altălume, alte aspiraţ ii, alte ambiţ ii, cu mult mai mă runte, dar mai plă cute ş i mai puternice decât dorinţ a mamei sale de a-l sui pe un tron mohorât, plin de primejdii, un loc unde foarte des trebuie sădecizi asupra soartei oamenilor ş i ce este mai ră u, săucizi ca săte menţ i cocoţ at acolo sus, un ră u folositor pentru voevod, căci altfel este el ucis, O situaţ ie din care este imposibil săieş i, te laş i nu te lasăş i invers. Nu, categoric nu, aceastăperspectivă nu-l încântădeloc, dar vai, Doamna Maria, mama sa doreş te acest lucru cu tot dinadinsul ş i el nu este capabil s-o refuza. O simte puternică , căeste parte din ea, căfă răea nu va putea trăi, căeste cea care i-a dat viaţ aş i deci va trebui săaccepte tot ce doreş te acestăfiinţ ăcare de fapt nu ţ ine seama de dorinţ ele lui, ci le considerănumai ale ei ş i asta prin el. În sinea sa doreş te cu toatăardoarea sănu i se mai deschidănici un fel de cale spre acel tron nedorit. Cu aceste gânduri adoarme ş i a doua zi se trezeş te plin de voioş ie ş i bucurie de viaţ ă . Îş i cheamă prietenul cu care se întreţ ine toatădimineaţ a. Bailul nu-i deranjează , lui fiind drag de prezenţ a acestor tineri în palatul să u, dar mai ales cea a Mariei pe care o îndră geş te. A cunoscut pe tată l ei, prinţ ul Paleologu, fiind învitat de câteva ori la palatul lor de la Prasonissi de pe insula Rodos.

230

Dar, tinerii noş tri se distrează, pleacăcâteodatăîn secret din palat, prudenţ i, fiindcăIani nu voia ca din vina sa săi se întâmple ceva stăpânului ş i prietenului său. În ultimul timp au început săse tutuiascăş i nu se mai pă streazăacea distanţ ă ca de la stăpân la servitor. Iani este un bă iat deş tept, citit, având cunoş tiinţ e din toate domeniile ş i, ce este mai important decât toate, ş tie săse poarte în societate. La palatul sultanului se trag sfori în preajma lui Sinan Paş a, mai ales de când voevodul Mihai al Valahiei s-a ră sculat împotriva turcilor ş i nu le mai plăteş te tributul. Sinan se pregă teş te să -l pedepseascăpe ră zvrătit, spre norocul lui Bogdan, care este lăsat pe planul doi, dar Maria ş tie căcei mari nu renunţ ă niciodatăla planurile lor, chiar dacăeste vorba de ceva mai mă runt, deci nu-l vor uita pe fiul ei, presupunere ce corespunde adevă rului. Prin diverş i informatori s-a aflat căBogdan este găzduit la palatul bailului Veneţ iei, din care cauzăeste în permanenţ ăsupravegheat de oamenii vizirului. De câteva ori ienicerii s-au prezentat la bail cerând pe ostatec, însăacesta a negat cu multăfermitate, ş tiind pe de altăparte căturcii sunt foarte bine informaţ i, dar fiind diplomat locuinţ a este apă ratăde încă lcă rile oficialită ţ ilor. Maria vine din când în când să-ş i vadăfiul. ªi de fiecare datăse mirăde buna sa dispoziţ ie, de prea strânsa legă turăcu Iani ş i mai ales prietenia lor, ceeace nu-i place deloc. Nu ar concepe niciodatăca unul din copiii ei săse împrieteneascăcu cineva care le este inferior ca rang ş i dacăar auzi căservitorul îi spune pe nume s-ar supă ra foc. Totuş i tacit acceptăsituaţ ia, având în vedere căBogdan nu poate ieş i liber din palat, neputând frecventa tineri de vârsta lui. Totuş i simte căse petrece ceva, mai ales de când i-a cerut suma de bani. Se hotă reş te deci săpunălucrurile la punct. - ´´ Ai plă tit galbenii bă iatului ambasadorului . . ? ´´ întreabăea în una din zile, aş a pe nesimţ ite, fiind ş i Iani de faţ ăcare la auzul întrebă rii o ş terge. - ´´ I-am dat . . . da, da . . i-am dat . . ´´ se bâlbâie Bogdan încurcat, dar ea vrea să ş tie exact. - ´´ ªi . . ? . . atunci când pleci . . ? . . sau . . !! ´´ - ´´ A bine . . nu merge chiar atât de repede . . săvinămai întâi corabia . . ´´ dar ş i el îş i dăseama cămumă -sa nu a crezut nici un moment căel ar fi în stare să organizeze o fugă , căminciuna nu prinde, mai ales când aude întrebarea hotă râtăa Mariei. - ´´ Cei ai fă cut cu galbenii Bogdane . . ? ´´ îl ia ea direct uitându-se la el întrebă tor, cu intenţ ia să-l facăsăş tie căea nu glumeş te. - ´´ Îi am la mine mamă. . lasă -mi . . te rog sămi-i laş i . . ´´ se tânguieş te el aş a de frumos încât ea rezistăş i izbucneş te în râs. - ´´ Bine, bine ţ i-i las . . ţ inei, da vezi ce faci . . cădacăte prind te ucid . . Sinan Paş a a pus preţpe capul tă u . . . s-au prezentat o seamăde pretendenţ i cari au plătit uciderea ta . . . mai ales de când armatele care au fost trimise săte instaleze au fost

231

învinse de acel Mihai . . . sănu ieş i de aici, căpalatul este sub privirile lor zi ş i noapte . . ´´ Bogdan o ascultăcu luare aminte ş i ajunge la concluzia căîn fond mama lui nu-i vrea decât binele, dar totuş i nu poate sta chiar aş a inactiv închis într-un loc restrâns, fă răprieteni, ală turi de un bă trân cu care nu are ce vorbi. - ´´ Măferesc mamă. . . dar ce săfac toatăziua singur . . măplictisesc ş i bailul este bă trân, nu am ce vorbi cu el . . . nici nu vine săstea de vorbăcu mine, numai Iani îmi ţ ine puţ in de urât ´´ se tânguieş te el din nou. Dar, cu toate că -i este milăde el, Maria doreş te totuş i săş tie ce se petrece cu fiul ei. - ´´ Fiul meu, fereş te-te de duş mani . . eş ti aici într-o groapăde ş erpi veninoş i . . te vor ucide . . da, da, te vor ucide . . . sănu ieş i cu Iani . . cheamă-l te rog . . ´´ porunceş te ea la urmă . Bogdan se sperie, se uităla ea cu niş te ochi holbaţ i, dar ca săsalveze aparenţ ele dispare ş i-l aduce pe Iani. Acesta intrăcu capul plecat, de parcăs-ar fi simţ it vinovat de ceva, simte că stă pâna a aflat ceva ş i-l va certa. Ajuns în faţ a ei se aş eazăîn genunchi. Cu toate cănu a fost niciodatăbruscat, are totuş i teamăde ea; prezenţ a Doamnei îl face fricos, simţ ind cănu este agreat, că este numai tolerat, datorităsituaţ iei în care se aflăprinţ ul. Maria îl ridică, apucându-l de mâini ş i îi vorbeş te totuş i pe un ton blând, pentru a nu încă rca atmosfera degeaba. ªi ei îş i dăseama căacuma nu este momentul de a-i despă rţ i. - ´´ Feriţ i-văde duş mani copii . . nu vălă saţ i duş i în voia valurilor . . . zi ş i noapte văpândesc pe la colţ uri . . feriţ i-vă. . Domnul săvăaibe în pază. . ´´ Iani se aruncădin nou în genunchi în faţ a Mariei, îi să rutămâinile, apoi spune pe un ton plin de recunoş tiinţ ă. - ´´ Mă rităDoamnă, mărităstăpână. . mulţ umesc pentru bunătatea de care daţ i dovadă. . Domnul nostru Isus Hristos săvăaide în paza sa . . sunteţ i bunăş i inimoasă. . . mă ria sa Bogdan mi-e drag ca un frate, îl iubesc ca pe mine însumi ş i dacăi s-ar întâmpla ceva voi pieri ş i eu . . ş i . . eu nu voiesc săpier, sunt tânăr, vreau sămai trăiesc . . iertaţ i dacăam ieş it cu el săne distră m, suntem tineri, stă m toatăziua aici în palatul acesta rece ş i fă răprieteni. . . . nu văfie cu supă rare dar nam greş it . . . am ieş it pe poarta din spate deghizaţ i ş i nimeni nu ne-a putut recunoaş te . . nu, nimeni. . .´´ vorbeş te cu atâta ardoare încât Maria i se face sincer milă . Îi ră spunde deci pe un ton împă ciuitor. - ´´ Doamne fereş te săvărecunoascăcineva . . Bogdan este firav, are mâinile albe, faţ a de prinţş i oricât s-ar deghiza tot nu s-ar crede căar fi cine ş tie ce credeţ i voi căar fi . . sub o hainăîmprumutată. . . galbenii vi-i las ca săaveţ i la nevoie, dar să nu-i cheltuiţ i nesăbuit . . ´´ - ´´ Nu mamă , nu-i ceheltuim nesă buit . . . stau la mine sub pat ş i nimeni nu ş tie unde sunt, doar Iani . . el mi-e prieten ş i ca un frate . . . nu măva tră da mamă. . viaţ a mea este ş i a lui . . aş a a spus ş i-l cred . . . iartă -l mamă. . . ´´ termină Bogdan să rutându-i mâna. Maria nu mai insistăş i merge săvorbeascăcu bailul Veneţ ian, sănu se supere când o afla căa fost în palatul să uş i nu a venit să-l vadă.

232

Bailul se aratăfoarte conciliant cu tinerii ş i nu-i acuzăde nesupunere. ªtia precis când au plecat ş i pe unde. Are un servitor de încredere care îi urmă reş te pas cu pas, cu atâta dexteritate încât aceş tia nu au simţ it nimica. Mariei îi pare bine că toare s-au petrecut aş aş i-i mulţ umeş te bătrânului pentru bună tatea sa faţ ăde fiul ei. Iani este un mister pentru Maria, nu poate săpriceapădece s-a legat atâta de Bogdan, dece este atât de cinstit ş i nu s-a legat de galbenii pe care Bogdan îi ţ ine ascunş i sub pat. În fond pentru el ar fi însemnat imens de mult, ş i-ar fi putut aranja mai bine viaţ a sa simplă , fă răveleităţ iş i fărăsărâvneascăla poziţ ii înalte. Dar în acelaştimp îi pare bine căBogdan are alături de el pe cineva care să -l apere, să -l îndrume sănu facăvreo prostie care ar putea să -i coste viaţ a, cineva de vârsta sa ş i mai ales fiindcăacest servitor îş i cunoaş te locul, nu s-a obrăznicit, ş tiind săse ţ ină la distanţ ă , fiind conş tient cănu este decât un servitor. Dacăva continua să-l ajute pe Bogdan la un moment dat va avea intenţ ia să -i mulţ umească , dându-i o sumăcu care să -ş i poatăaranja viaţ a aş a cum va crede de cuviinţ ă , ca om liber. Dar ş i aici, ca în alte dă ţ i, socoteala de acasănu se potriveş te cu cea din târg. De la aceastăîntrevedere cu Maria prin care s-au pus toate la punct, cei doi tineri nu mai ies din palat, dar numai douăsă ptămâni. Curând convorbirea a fost uitată ş i tinereţ ea din ei ră zbufneş te din nou. Timp de o săptă mânămerge aproape zilnic la cârciuma din port. Hangiul ş i obiş nuiţ ii localului încep să -i cunoască, unii chiar săi îndră gească , din cauza felului decent cum se amuză , dar sunt alţ ii care se întreabăcine ar putea fi aceş ti tineri petrecă reţ i cari aveau timp ş i bani, mai ales aspectul lui Bogdan îl pune pe Hangiu pe gânduri, mâinile sale lungi ş i subţ iri. Numai îmbrăcă mintea cam uzatăîl pune în încurcă tură. Se hotă reş te deci să -i încerce, prea sunt firavi pentru niş te hamali din port. Astfel cheamăcu o zi înainte câţ iva hamali adevă raţ i, bărbaţ i puternici cari veneau din când în când în dugheană . Aş eazădin loc în loc saci cu nisip, în aş a fel ca săse circule greu printre mese. Seara se apropie, oamenii se prezintăfărăsăli se spunădespre ce este vorba, ş tiind doar căpatronul le oferăcâte un rând de bă utură . Furăchemate ş i douăfete tinere, frumoase. Atmosfera în dugheanăeste în seara asta parcă schimbată , toţ i simţ ind căceva trebuie săse petreacă, dar nimani nu ş tie ce. Dealtfel nici hamgiul nu ş tie prea bine cum va face, este convins căîn seara asta se va râde, cătoatălumea se va amuza pe socoteala tinerilor. Nu trece mult timp căbă ieţ ii sosesc mai veseli ca deobicei. La apariţ ia lor hangiul îi primeş te parcă mai amabil ca altă datăş i îi conduce personal la masa rezervată. Hamalii îş i dau seama căcircul începe, căse pune ceva la cale cu noii sosiţ i. Lui Iani i se pare încă din primul moment căceva este schimbat, oamenii nu stau ca deobicei la mesele lor, ş i apoi aceş ti saci care îi împiedicăsăînainteze, dar nu este prea convins de cele ce se petrec ş i amândoi se îndreaptăspre masa arătatăde hangiu. Pânăş i privirea ş ireatăa hangiului ş i ochiadele care le trage celor din salăîl intrigăpe Iani

233

la culme. Totuş i nu spune nimica lui Bogdan ca sănu-l sperie degeaba. Îl pofteş te deci s-o ia înainte ş i-ş i fac cu greu loc printre primii saci care îi stau în cale. La un moment dat însăsunt opriţ i de doi saci mai mari ş i grei care le taie calea. Drumul este barat; deabea acuma i se pare lui Bogdan căceva nu este în regulă. Iani îl priveş te cu înţ eles, se face totuş i cănu obsearvăş i vrea sădegajeze locul, dar sacul este atâ de greu cănici nu reuş eş te mă car să-l urneascădin loc. Bogdan încearcăş i el tot fă rărezultat. Tinerii se uităîn jur ş i vă d zâmbetele celor prezenţ i, cari încetul cu încetul fac roatăîn jurul lor. Apoi unul din hamali, un bărbat înalt ş i muş chiulos, o namilăneagră , se apropie de saci ş i cu miş că ri lente dar sigure, fă ră un efort vizibil, îi carăspre fundul să lii, degajând locul. Iani pricepe ş i îi ş opteş te ceva lui Bogdan la ureche. Nu mai avanseazăspre masăci încep săreculeze spre uş e, dar douănamile înalte, cu priviri fioroase le taie calea, rânjind la ei. - ´´ Ai . . mititeilor . . ia săvedem domniş orilor cât de puternici sunteţ i . . . ´´ spune unul din ei, ară tându-i cu degetul. Ceilalţ i izbucnesc în râs, iar hangiul stăîn spatele tejghelei, se scarpinădin când în când în spatele urechii ş i este amuzat peste mă sură . - ´´ Lăsaţ i-ne săieş im . . ´´ spune Iani hotă rât. - ´´ Da nu înainte săne luă m la întrecere . . . hamalilor . . ha, ha, ha, . . .´´ - ´´ Nu vrem săavem deaface cu voi . . . vrem săieş im . ´´ ră spunde mai hotă rât Iani, dar namila se apropie de ei ş i în momentul când este cât p-aci săsarăla ei, îş i fac apariţ ia trei indivizi îmbră caţ i în straie de negustori, cari apucându-l de mânecăş i de umeri îl trântesc pe agresor de pă mânt, cu atâta repeziciune ş i dexteritate încât toatălumea ră mâne uimită . - ´´ Fugiţ i . . ´´ strigăunul din ei ş i tinerii o iau la fugăspre ieş ire, fărăsămai aş tepte o a doua învitaţ ie. Nici nu se mai uităînapoi ş i nici n-au observat căun individ îi urmă reş te pas cu pas, ajungându-i tocmai când apucăsăintre pe uş a din spatele zidului ambasadei. În acest timp la cârciumăs-a încins o bă taie. Salvatorii s-au postat la intrare, pentru a-i împiedica pe hamalii dezlă nţ uiţ i săfugădupăIani ş i Bogdan, cari nu ş tiu căaceş tia sunt angajaţ ii bailului care aveau misiunea de a-i supraveghea în ieş irile lor. Dugheana fu aproape distrusă, mesele azvârlite, scaunele aruncate, sticlele din rafturi sparte, iar hamgiul fugi în port ca săcheme ienicerii în ajutor. La sosirea acestora toţ i se împrăş tie care încotro ca în cele din următotul săintre în normal, în afarăde hangiu care îş i blestemăziua când a avut aceastăidee nă struş nicăcare putea avea drept rezultat arestarea sa. Ajunş i acasă, tinerii se schimbăcât se poate de repede, dupăcare se duc în gră dină unde se aş eazăpe o bancă , mulţ umiţ i căau scă pat destul de uş or, dar inima le bate totuş i cu putere, aş teaptând ca din moment în moment să-ş i facăapariţ ia ienicerii ca să -i ceară . Au simţ it căsunt urmăriţ i, dar au scă pat ca prin minune, cred ei. Câtădreptate a avut mama când l-a povăţ uit sănu se avânte în afara palatului,

234

gândeş te Bogdan. Curiozitatea hangiului a provocat totul, ceeace a dus la descoperirea lui Bogdan, a identită ţ ii sale. Nu mai este nici un dubiu căSinan Paş a ş tie căel se aflăîn casa bailului Veneţ iei, care nu mai poate nega. Un timp tinerii se privesc speriaţ i, dar nimica nu se petrece, dincolo de zid nu se aud zgomote care să-i anunţ e pe ieniceri. Dar în loc de ieniceri, se pomenesc cu bătrânul ambasador. Vă zându-l Iani se ridicăîn picoare, îl salutăş i se îndepă rtează. Bogdan îi vine în întâmpinare ş i se opreş te în faţ a lui. Bă trânul se uitălung la el, îl mă soarădin cap pânăîn picioare ş i începe să -i vorbeascăpe un ton calm ş i sigur. - ´´ Aş ează -te tinere . . erai săintri în mare bucluc . . . ş i odatăcu tine ş i eu . . ş ti doar căam negat mereu căsunteţ i aici la mine . . . aţ i fost filaţ i de oamenii lui Sinan Paş a care voiau săş tie unde văduceţ iş i mare noroc aţ i avut cănu au pus mâna pe voi . . . potoleş te-te tinere . . . . căaltfel măvoi gă si în situaţ ia de a-mi retrage protecţ ia pe care v-o ofer . . . sora ta Despina este soţ ia nepotului meu, patricianul Giovanni Zane de la Veneţ ia . . . ş i pentru asta văajut cât pot, dar dacă văfaceţ i de cap n-o sămai pot săte ţ in aici . . . am s-o chem ş i pe mă rita Doamnă Maria, mama ta, săne sfă tuim cu ea pentru a vedea ce putem face . . ´´ spune el la urmăş i fă răsăaş tepte vreun ră spuns pleacă . Iani apare de undeva dintr-un boschet unde s-a ascuns ş i amândoi se privesc înmă rmuriţ i. Deci ieş irile lor au fost interceptate, toatălumea ş tie de ele ş i ei credeau căsecretul lor a fost de nepă truns, dar mai grav este căduş manii cunosc perfect de bine ce fă ceau ş i în orice moment puteau fi înhă ţ aţ i. - ´´ Am făcut-o de oaie . . .´´ spune întru târziu Bogdan lui Iani. -´´ Da, dar am scă pat . . . slavăDomnului cănu ţ i s-a întâmplat nimica . . . tremur tot numai la gândul căte puteau aresta . . doamne fereş te . . . dacăte prindeau îmi puneam capăt zilelor ´´ Maria fu imediat informatăde că tre bail ş i se gră beş te săvinăla ambasadă, însoţ ităde Nicola. A luat cu ea ş i câţ iva servitori pentru ori ecentualitate. Situaţ ia devine periculoasă , putând oricând săfie atacatăsau ridicatăde bostangii vizirului ş i ţ inutăca ostatecăîn locul fiului ei, spre a-l obliga săse predea în schimbul eliberă rii mamei sale. Ei ş tiu precis ce raporturi sunt între mamăş i fiu ş i nu s-ar fi dat în lă turi săprocedeze în felul acesta. Ajunsăcu bine la ambasadă , se repede mai întâi în camera fiului ei. - ´´ Bine căai scă pat Bogdane . . ´´ ş i-l să rutăpe frunte. Bogdan se ridicăîn picioare de pe sofaua pe care stăculcat ş i-ş i îmbră ţ iş eazămama, cerându-i iertare din priviri. - ´´ V-aţ i speriat degeba, mamă. . . prea de tot . . . doar nu suntem copii . . . . iatăne aici . . sunt teafă rş i neatins . . ´´ spune el bâlbâindu-se, vrând în felul acesta s-o mai îmbuneze pe mumă -sa, neş tiind cum să-ş i scuze greş ala evidentă , dar Maria îl dojeneş te aspru, însăpe un ton de mamă .

235

- ´´ Nu ai vrut sămăasculţ i, acuma suntem în pericol săatace palatul ca săne scoatăde aici cu sila . . nu vor mai ţ ine seama de personalitatea bailului. . . i-ai fă cut un mare ră u . . el a negat mereu căte ţ ine aici, cu toate căei ş tiu precis asta, dar acuma te-au vă zut ş i chiar în seara asta Sinan Paş a va fi anunţ at . . . norocul tă u a fost cănu au avut ordin expres săte aresteze, căaltfel poţ i fi sigur căo fă ceau . . . acuma însăvor avea acest ordin ş i nu vor pregeta nimica ca săse arate zeloş i faţ ăde stă pânul lor . . . sunt niş te ucigaş i plătiţ i . . niş te asasini periculoş i, cari pentru un pumn de bani îş i ucid ş i părinţ ii, ba chair copiii lor proprii . . . în fine, totul . . da, da, totul, crede-mă. . . trebuie săte scot de aici cât mai curând ş i mi-am fă cut un plan . . da va trebui sămai aş tepţ i . . . am trimis un emisar la Ferhat care ţ ine oarecum cu tine . . numai pe ascuns fiindcăîi este teamăde puternicul Sinan . . bă trânul criminal . . te asigur căînsă ş i Ferhat te va ucide, dacă va trebui s-o facădin ordinul stă pânului să u...ş i o va face fărăsăgândească. . . pielea lui îi ste mai dragăca a ta, de asta poţ i fi sigur . . totuş i a primit de la noi mulţ i galbeni ş i vrea săne serveascănumai atâta cât sănu-i dă uneze . . . mi l-a trimis pe acest Ali, omul lui de afaceri cu care am vorbit mult ş i mi-a expus un plan propriu . . ai săvezi fiule căvei scă pa, te voi duce la Veneţ ia unde vei aş tepta o altăocazie ca săte pot sui pe tronul tată lui tă u, voevodul Ion . . . va trebui să aş tepţ i aş a cum a aş teptat ş i el . . . ani de zile a umblat pe aici, a fost închis de multe ori la Edi Cülé . . . fiind mereu în pericol săfie sugrumat ş i aruncat în haine de să rbătoare în Bosfor . . . nu odatăa fugit de frica morţ ii dar nu a cedat . . pilda sa trebuie să-ţ i fie că lăuză. . ´´ aceste ultime poveţ e îl cam plictisesc pe Bogdan, dar nu o contrazice, din respect. Nu doreş te ca tocmai ea săş tie căde fapt nici nu doreş te săse suie pe vreun tron, nici mă car pe cel al tată lui său. În fundul sufletului îl bucurăaceste eş ecuri. Totuş i spune Mariei. - ´´ Nu este nimica mamă. . sunt încătână rş i am tot timpul ca săajung pe acest tron pe care îl doreş ti atâta . . da, da, mai este timp . . mai este destul . . ´´ Maria pleacămulţ umităcăfiul ei a înţ eles-o, dar nu înainte de a-l bruş tului pe Iani, care promite pe capul său căva avea grije de mă ria sa Bogdan. Vor sta mai mult în saloanele ambasadei ş i în marea grădinăînconjuratăde un zid înalt ş i nu vor ră spunde la nici o chemare. În felul acesta se aplaneazăincidentul. Sinan Paş a fu informat, dar nu ia încănici o măsură, fiind prea ocupat cu evenimentele care se desfă ş oarăîn Valahia, unde acest Mihai nu mai voi săli se supună , precum ş i cu pregă tirea unor campanii împotriva sa. Bogdan este mult prea mă runt ş i neimportant pentru el. În fond nu a uneltit împotriva imperiului ş i nici nu a fă cut ceva care să-l punăîntr-o luminăproastă . Supă rarea sa pe acest pretenfent este de altănatură , de una de orgoliu prin aceea cănu a reuş it să -ş i impunăvoinţ a ca să învingăarmatele lui Mihai, bazându-se pe dexteritatea militarăa paş ilor să i, dar el nu ş tie căin fond aceş tia nu l-au lă sat nici măcar săstea în preajma lor,

236

considerândul ca pe un câine de ghiaur. Totuş i Sinan Paş a are de gând să -l scoată pe Bogdan de pe lista pretendenţ ilor pentru a face loc altora, mai ales a celor care roiesc în preajma sultanelor, aceste femei puternice ale imperiului Ottoman al timpului.

Capitolul 4 Pregă tirea fugii la Veneţ ia Iusuf haiducul Au trecut mai bine de trei săptă mâni de la aceste evenimente. Maria nu a pierdut în acest timp nici o clipăca săpregă teascăfuga lui Bogdan la Veneţ ia. Trebuie cu orice preţsă -l scoatăde aici, ceeace dealtfel nu va fi uş or, în primul rând fiindcă porturile sunt foarte pă zite ş i în al doilea rând Bogdan este mereu în atenţ ia celor ce voiau să -l prindăpentru s-l duce în faţ a lui Sinan Paş a. Acest bă trân hain ş i ră ufă că tor nu a uitat nici o clipăfaptul căIancu l-a tră dat, căa vrut săia totul ş i lui sănu-i mai trimitănimica. În fond numai ultimul tribut fu întârziat din cauza evenimentelor, ceeace a trezit în mintea vizirului amintirea căfostul voevod nu s-a ţ inut de cuvânt. Dar, ceeace l-a supă rat mai mult ca orice, a fost faptul căs-au interceptat scrisorile trimise de poloni, adă ugând unele pasagii ireverţ ioniste la adresa turcilor, ceeace dealtfel nu corespunde adevărului. Este adevă rat căla intervenţ iile sale polonii i-au tăiat capul, iar el a dispus ca fiul cel mare al voevodului, Alexandru, săfie încarcerat la Edi Cülé ca apoi săfie ucis prin sugrumare fă rămilă , iar acuma un alt fiu al acestui tră dător săvinăsăceară scaunul uneia din ţ ările de sub influenţ a turcilor ? Nu, asta este prea de tot. De Maria nu se leagăş i nici nu se intereseazămă car de ea, fiindcăo considerăca pe o persoanăş tearsă ,ş tie cine este, din ce familie se trage ş i mai ales căniciuna din rudele ei nu a căutat vreodatăsăse opunăpoliticii ottomane. Totuş i aflând că bailul Veneţ iei îl ascunde pe fiul tră dă torului, Sinan se cam supă ră , dar nu are încă nici un interes săstrice din cauza asta bunele relaţ ii ce le are cu acest stat ş i în special cu bailul, un om care îl ajutăîn multe privinţ e. Dar deocamdatăproblema numă rul unu al imperiului este atitudinea lui Mihai al Valahiei ş i în mai mică mă surădesele ş i furtunoasele atacuri ale unui celebru haiduc, ce opereazăîn ultimul timp în preajma capitalei ş i chiar în miezul ei.

237

În ziua aceea este mare agitaţ ie ş i fierbere la palatul imperial. Sinan Paş a se pregă teş te sămeargăla stă pânul să u, preafericitul padiş ah, umbra lui Alah pe pă mânt, Sultanul Amurat al III-lea. De fiecare datăcând se pregă teş te să -l vadă este însoţ it de doi oameni care poartăun cufă raşplin cu fel de fel de giuvaeruri ş i galbeni pentru a le oferi stă pânului. Cel mai mic dăcelui care îi este superior ş i aş a mai departe, lanţ ul oprindu-se aici în haznaua supremului, care nu mai avea cui sădea. Aceste daruri sunt din propria sa vistierie, bani sau obiecte primite ca peş cheşde la diverş i petiţ ionari, sau tributurile neoficiale ale voevozilor din Moldova ş i Valahia. De data asta cufă rul este cu mult mai mic, în mod intenţ ionat ca să -l irite pe sultan împotriva lui Mihai, care a fost sprijinit de el personal la rugă minţ ile mamei sale Doamna Tudora ş i ale unchiului să u Iani, marele bogă taş care putea oricând săscoatădin beciurile sale saci cu aur. Tocmai omul care l-a numit acolo ş i i-a jurat credinţ ăveş nică , să -l trădeze în halul acesta, care i-a tăiat oamenii de la Bucureş ti, de s-au umplut uliţ ele oraş ului cu sângele lor care curgea ş iroaie în ş anţ uri, gonind garnizoana turcădincolo de Dunăre ?. Nu, asta este prea mult, mai ales acuma când se pregă teş te săporneascăimpotriva imperialilor. Pentru toate acestea trebuie sămeargăla stă pân ca săpregăteascăpedepsirea ră zvrătitului, acest om care a cutezat să -i stea în cale ş i care, dupăinformaţ iile ce le deţ ine, are de gând săalipeascăTransilvania ş i chiar Moldova, Valahiei ca să formeze un stat mare unitar. Bizarăidee pentru aceste timpuri; era lesne de înţ eles căturcii nu aveau nici un interes ca săaibe la nord un asemenea stat care oricând le putea sta în cale. Nu au uitat nici pânăazi de acest ªtefan al Moldovei, care i-a impiedicat mai multe decenii săse extindămai spre nord ş i totul în numele creş tină tăţ ii când ei aveau de gând s-o distrugă . Toate acestea erau prea mult pentru bă trânul Sinan care turbăneputincios împotriva unui om care ş tie ce vrea ş i care luptăpentru libertate ş i dreptate. Pentru a pune lucrurile la punct, Sinan convoacămai întâi pe toţ i paş ii din preajma Dunării ş i pe cei izgoniţ i de Mihai, care s-au gră bit săvinăfiecare cu suita de ofiţ eri dupăei, dornici de a pune la punct pedepsirea celui care le-a pregătit ruş inea. Sunt aş a de mulţ i cătoate camerele palatului rezervate audienţ elor sunt arhipline. Paş ii discutăcu aprindere, iar aghiotanţ ii stau mai retraş iş i-ş i deapă nă aminturile. Cu toţ ii sunt oarecum speriaţ i de felul rapid ş i brusc cum a procedat acest Mihai din Valahia. Nici nu i-a lă sat săse dumireascăcăs-au ş i trezit dincolo de Dună re. Ba paş a din Vidin a fost atât de ră u înfrânt încât oamenii să i nici nu mai voirăsăaudăde o nouăincursiune de pedepsire a tră dătorului. Când discuţ ia este în toi îş i face apariţ ia bătrânul vulpoi, îmbră cat în straie de mare vizir, însoţ it de o mulţ ime de ofiţ eri din garda sa personalăş i de bostangii. Paş ii se prosterneazăîn faţ a sa, întocmai cum o fac în faţ a sultanului. Ofiţ erii ş i aghiotanţ ii sunt expediaţ iş i paş ii ră mân numai între ei în frunte cu Sinan Paş a. Conferinţ a

238

începe ş i Sinan este pus în temădespre situaţ ia de dincolo de Dună re. Mihai a închis graniţ ele pentru turci fiind pe punctul săstrângăo mare armatăcare stăde strajăla fruntarii, căîn fine trimite solii peste tot ca săse organizeze o alianţ ă împotriva turcilor. Sinan Paş a examineazăsituaţ ia cu sânge rece, dăcâteva ordine ş i indicaţ ii ş i se grăbeş te săplece la o altăadunare mai puţ in simandicoasă , care suscităun mare interes în râmdurile celor din preajma palatului imperial. Se organizeazăprinderea unui vestit haiduc, ce opereazăpeste tot ş i în ultimul timp sa fă cut simţ it chiar în capitală , ceeace a provocat derutăprintre cei apropiaţ i sultanului. Încăde foarte mulţ i ani diverse localită ţ i din imperiu fuseserăatacate de bande de tâlhari printre care cea mai redutabilăfiind cea a unuia Iusuf, un turc de origine arabă, din Egipt. Un bărbat înalt, brunet, cu o privire feroce, care a jurat cănu va ceda pânănu va omorâ cu mâna sa o mie de turci, căo săstrângăaveri mari cu care să -ş i formeze o armatăcu ajutorul căreia sără stoarne orânduirea existentăîn imperiul ottoman. Este un fiu de arabi din preajma oraş ului Cairo, a că rui părinţ i au fost omorâţ i de turci fiindcăli s-a opus. Tână rul de atunci a scă pat ş i când a ajuns la vârsta tinereţ ii, în deplină tatea puterii sale, s-a făcut haiduc. Era atât de abil în ceeace întrepridea, căniciodatănu a putut fi prins. Timp de ani de zile o mulţ ime de ieniceri au fost trimiş i pe urmele sale, dar niciodatănu au putut să punămâna pe el, fiind iubit de populaţ ie având unde săse ascundă . Nu jefuieş te decât pe cei, cei ş tie avuţ i împă rţ ind prada cu cei să raci, bineînţ eles fă cându-ş i parte. Din când în când îş i schimbălocul de acţ iune, putând fi semnalat ba în Palestina, ba în Turcia propriuzisă , ba chiar la Constantinopole. Vorbeş te mai toate limbile din imperiu, se deghizeazăcu îndemânare. A ajuns atât de cunoscut ş i de temut încât chiar celor mai puternici paş iş i viziri le este teamăde el. Gă rzile au fost întărite ori ce câte ori se auzea căs-ar afla în preajmă . Nu odatăau fost atacate alaiurile unor paş i din regiunile mă rginaş e ale ţ ă rii ş i jefuiţ i, totuş i nu a ucis niciodatăfeţ e simandicoase ca sănu-ş i atragăprea mult ura lor asupra lui. De câtva timp Iusuf se aflăla Constantinopole, unde opereazăcu o forţ ăş i o tenacitate de remarcat, dar mai ales îndră zneaţ ă. Atacăcasele mai marilor imperiului, ambasadele stră ine ş i vapoarele care sosesc de pe mare; le iese în cale cu vasele sale ş i le pradă . S-a pus un premiu de zece mii de ţ echini pe capul să u, sau afiş at peste tot chemă ri că tre populaţ ie, eventualele gazde au fost ameninţ ate cu moartea, dar totul ră mase fărărezultat. Autorităţ ile însănu ş tiu căacţ iunile întreprinse pentru prinderea haiducului au avut o mare înrâuire asupra întregii bande. Iusuf nu mai este în siguranţ ăprintre oamenii săi, tentaţ ia este prea mere de a pune mâna pe imensa recompensă , din care cauzăse desparte de o mare parte din colaboratori, ră mânând numai cu câţ iva care îi sunt apropiaţ i, ş i ca sănu dea

239

de bă nuit căorganizaţ ia s-a destră mat, dălovituri dupălovituri, ceeace pânăla urmăînebuneş te în aş a mă surăpe cei mari, încât se organizeazăacţ iuni pe scară aproape naţ ională . Întreaga garnizoanădin capitalăfu alertatăş i însă ş i Sinan Paş a se ocupăcu prinderea haiducului, dar greş ala este că-l cautăîn cartierele mă rginaş e, cele mai mizere ş i murdare, în mahalalele cele mai îndepă rtate ale oraş ului, acolo unde se bă nuiş ete căstăascuns printre oamenii simpli pe care îi protejează , când în realitate stăîntr-un palat de pe Bosfor despre care se spune că ar fi aparţ inut chiar vizirului Ibrahim, cel ce fusese debarcat în ultimul timp ş i fugise din ţ arăcu ajutorul Mariei. Acest palat este mare, cu grădini imense, cu fel de fel de ieş iri secrete, tuneluri care trec pe sub stră zi, din care se poate ajunge în case mici, dă ră pă nate, nelocuite. Iusuf fusese în realitate prieten cu fostul vizir Ibrahim care îl anunţ a ori de câte ori plecau poterele să -l caute. I-a pus la dispoziţ ie palatul în care locuia ş i împărţ ea cu el în ultimul timp pră zile, ceeace explica marea avere al acestui vizir fugit. Aproape toţ i marii negustori au că zut pradăjafurilor haiducului, casele de bani golite ş i bijuteriile jefuite, dar crime nu fă cea decât atunci când era atacat. Nu ucidea ca săjefuiască , ci ca săse apere. Oricât se ferea de oameni ş i oricât ajuta pe cei le nevoie, tot s-au gă sit trădă tori cari. pentru un pum de galbeni, au informat pe Sinan Paş a de prietenia dintre fostul vizir Ibrahim ş i Iusuf, ceeace dealtfel a fost unul din motive căfu debarcat atât de repede ş i misterios. Odatăînsădebarcat, Ibrahim nu s-a mai interesat de soarta asociatului să u, lă sându-l în voia soartei, dar nici nu l-a denunţ at. Nu a avut nici un interes s-o facăfiindcăel însă ş i a fost în pericol săfie spânzurat ca cel din urmăborfaş . Dupăcăderea lui Ibrahim, Iusuf a fost în mare pericol săfie prins. Toate palatele vizirului au fost confiscate ş i cercetate pânăîn cele mai ascunse unghere. Când ienicerii au ajuns la palatul în care locuia, cel pe care Ibrahim îl ţ inu în secret, Iusuf nu mai stă tu pe gânduri, luăun să culeţcu aur ş i trecând prin subterane se refugie la una din casele dărăpă nate de pe malul Bosforului. Oamenii credincioş i care i-au mai ră mas, au fost luaţ i prin surprindere, că zând cu toţ ii sub iataganele ienicerilor. Iusuf nu stănici aici ci merge mai departe la un tă inuitor unde are pră zile ascunse, dar acesta ş tiind căse dăpe capul lui o sumăuriaş ă , se gândeş te căîn fond ar fi mai bine săse îmbogă ţ eascăpe aceastăcale, căhaiducul ş i aş a nu mai are nici o ş ansăsăscape. Merge deci direct la palat ş i anunţ ăpe ş eful gărzii căomul căutat se aflăla el, dar nu înainte săi se înmâneze arginţ ii trădă tori. Este hotă rât săjoace o ultimăcarte, ori ră mâne cu suma tră dării, ori piere în caz căIusuf scapăprin fugă . Că pitanul ienicerilor îi înmâneazăo pungăplinăcu aur ş i îndatăpornirăcu el în că utarea haiducului, cu condiţ ia cădacăîi va pă că li i se va tă ia capul. Neavând încotro fu obligat săaccepte, odatăintrat în horătrebuie săjoace. Dar

240

Iusuf era prea versat ca săse lase aş a de uş or prins. Lipsa prietenului să u de acasă i se pă ru curioasă , mai ales că-l lă săsingur în întreaga dughiană . Se ascunde deci în beciul întunecos cu fel de fel de coridoare, scă pând ş i de data asta ca prin minune, cu preţ ul vieţ ii tră dă torului, fiindcă ienicerii nu ş tiau de glumă neacceptând săfie duş i de nas. Dupăce că utăpeste tot că pitanul ienicerilor veni spre el. - ´´ Ei . . . unde-i omul . . ? ´´ Murad, căci aş a îl chema, se fă cu alb ca varul, bâlbâi ceva de neînţ eles, apoi scoase un strigăt de durere ş i simţ i cum îl stră punge o sabie pe la spate, pră buş indu-se pe podea însângerat, iar ienicerii plecară, luând cu ei punguţ a tră dă rii. Nu mult dupăasta, Iusuf care s-a ţ inut în tot acest timp ascuns într-o gaurădin pivniţ ă , îş i face apariţ ia, scuipăcadavrul ş i iese liniş tit din casă. Merge cu paş i siguri ş i rari spre ambasada Veneţ iei. Îl cunoş tea pe bailul Veneţ iei de mult timp, din copilăria sa ş i dinainte săse facăhaiduc, acesta i-a oferit în mai multe rânduri ajutorul să u. Peste câteva minute se anunţ ăla ambasadăun om înalt, brunet, cu ochii sticloş i, îmbrăcat destul de bine dar cu hainele ră văş ite ş i murdare de praf. Servitorul se sperie vă zându-l, dar totuş i se duce ş i-l anunţ ăpe ambasador, uitând din cauza fricii săînchidăuş a, dar nu ajunge bine la stă pânul să u căhaiducul îş i face apariţ ia. Bailul se sperie vă zând pe acest om înalt, ud de transpiraţ ie; cu ochii holbaţ i de spaimă , servitorul pleacăîngrozit vrând sădea alarma, dar ambasadorul îl opreş te. Uitându-se cu atebţ ie la cel din faţ a sa îl recunoaş te, da, este acel copil pe care l-am ajutat pe când era la Cairo. Baiul fă cea pe atunci comerţcu tatăl său ş i nu odată l-a plimbat pe micuţ ul Iusuf cu caii prin deş ert ş i abea cu mult mai târziu aflăcăacest copil frumos ş i cuminte, cu o creş tere bună , devine unul din cei mai temuţ i tâlhari ai timpului, că ci aş a îl considerau cei avuţ i, pe când cei săraci ş i slabi, marea majoritate a oamenilor, îl venerează, fiindcăniciodatănu s-a atins de un om să rac ş i nu a jefuit numai pentru a se îmbogă ţ i pe sine. Este adevă rat căa strâns avere mare, aproape tot atât de mare ca piraţ ii ş i se spunea căo avea ascunsăîntr-o grotăundeva în Asia Mică, prin Anatolia, dar nimeni nu ş tia prea mult, nici mă car oamenii săi cei mai apropiaţ i. În ultimul timp aproape toţ i au fost prinş iş i uciş i, unul câte unul, trecuţ i prin cele mai groaznice chinuri ca săse afle unde este ascunsălegendara comoarăa haiducului, însăcu toţ ii au murit înainte să se poatăscoate ceva de la ei. Iusuf se găseş te acuma singur, ultimul să u că pitan l-a tră dat, fiind stră puns de sabie. - ´´ Iusuf . . . ´´ spune bailul speriat, ridicându-se în picioare ş i retrăgându-se tot odatăcă tre uş e. Servitorul vă zând scena ia o sabie din perete ş i fuge afară , dar bailul îi strigă . - ´´ Nu da alarma . . ´´

241

-´´ Nu, nu da alarma . . . ´´ completeazăhaiducul . . - ´´ n-am venit săte jefuiesc înă lţ ime ´´ ceeace îl liniş teş te pe bail. - ´´ Arghir vino înapoi . . . . ´´ servitorul depune sabia ş i plecând se uităînapoi circumspect, iar ambasadorul i se adreseazălui Iusuf . . - ´´ ce doreş ti de la mine Iusuf . ? ´´ tonul lui este categoric de poruncă . - ´´ Ajută -mă . . . ajută-măsăajung la Venaţ ia . . . plă tesc o sutăde mii de galbeni . . ´´ propune Iusuf. Între timp devenise mai liniş tit, afarăîn stradănu se mai aud poterele care umblăpeste tot, numai aici nu au intrat, conform ordinelor de sus. Bailul este ş i aş a destul de deochiat prin aceea căascunde un fiu de voevod mazilit ş i considerat ca tră dă tor, dar sămai ajute un om cu atâtea la activ, căutat de un imperiu ca inamic public numă rul unu, pe capul că ruia sunt puse premii fantastice, atât de mari, încât unii nici nu puteau crede căse vor onora în cazul căhaiducul va fi prins. Cei mari îl voesc viu, cu gândul căar putea pune mâna pe averea sa, căar putea afla ascunză toarea comorii. Bailul nu stămult pe gânduri ş i îi propune un târg destul de onorabil la prima vedere, dar neaplicabil momentan având în vedere cănu numai armata îl căuta, ci se formase un fel de psihozăcolectivă , fiecare întrecându-se în a descoperi ascunzătoarea sa. - ´´ Mai mult decât săte las săpleci pe la uş a secretădin spate nu pot face . .´´ Iusuf stăun momet pe gânduri apoi se duce la fereastră , de unde se poate vedea gardul din fund, cu portiţ a prin care a ieş it de atâtea ori Bogdan ş i vede căpe uliţ a din spate stau postaţ i mai mulţ i ieniceri ş i strada este plinăde lume care vorbeş te în ş oaptă . S-a aflat căel trebuie săfie pe aici dar nimeni nu l-a vă zut intrând în ambasadă . Speriat se dăînapoi, se uităla bail ş i desperat se aş eazăpe un scaun. Dacăar fi fost cineva care l-ar fi vă zut în culmea gloriei sale nu l-ar fi recunoscut pe acest temerar haiduc, care acuma se simte pă ră sit de toţ i, fă răaparent nici o posibilitate de scă pare. Nervii nu-l mai ţ in, a devenit sperios ş i orice zgomot îi provoacăun torent în tot corpul, o furnică turăcare îl duce aproape de nebunie. De multe ori s-a gândit săfacăîn aş a fel ca săpiarăîn timpul unei lupte, decât săcadă în mâinile lor, el Iusuf care i-a fă cut pe toţ i sătremure numai auzindu-i numele. Ar fi însemnat ca mitul creat în jurul să u săse destrame ş i el nu voieş te asta. Mai bine sămoarăca erou în luptădecât ca un laşsunb chinurile duş manilor. Apoi dupăun timp rupe tăcerea. - ´´ ºine-măaici mă car câteva zile pânăse liniş tesc spiritele afară. . nu m-a vă zut nimeni când am intrat . . ei nu ş tiu căsunt aici. . . ´´ dar bailul nici mă car nu voieş te săaudă . Între timp Arghir servitorul a strâns toţ i oamenii din ambasadă postându-i în spatele uş ii. Ei nu ş tiu cine este omul acesta. dar li s-a spus că stă pânul este în pericol ş i săintervinăcând acesta o va cere. Dealtfel Arghir gândeş te destul de logic, fiindcăla un momet dat haiducul se ridicăbrusc în picioare, scoate sabia cu care a stră puns atâta lume, merge spre bail ameninţ ă tor.

242

- ´´ Dacăva fi nevoie am sămăapă r . . . îţ i ordon sămăduci la ieş irea secretă. . . dacănu, măvoi simţ i obligat săvăstră pung . . hai repede . . chiar acuma . . ´´ bailul reculeazăspre fereastră , dar Iusuf simte cum odaia se umple de oameni ş iş i dăseama căîn felul acesta nu va putea rezolva nimica. - ´´ Lasăsabia Iusuf . . sădiscută m . . plecaţ i de aici . .´´ le spune oamenilor pe un ton blând. Oamenii se retrag, bailul se aş eazăla biroul său, învitându-l pe haiduc săse aş eze ş i el. Nu ş tie cum săprocedeze, ce săfacă, doreş te deocamdatăsă câş tige timp. Niciodatănu a pierit cineva din cauza sa ş i nu ar fi vrut-o nici acuma la bă trâneţ e. Este un om cu suflet ales care ură ş te crima, violenţ aş i perfidia. Pe cea din urmăo întrebuinţ eazădoar când nevoile diplomatice o reclamă . Pe de altă parte îi este peste puteri săajute un om căutat de tot palatul imperial, asta ar fi însemnat încă lcarea regulilor internaţ ionale ş i în acelaştimp pieirea lui. Nu voia să profite de bunele relaţ ii dintre ţ ara sa ş i cea unde o reprezintă , că ci evenimentele care se deruleazăacuma în faţ a sa, ar putea avea ca efect îngheţ area relaţ iilor dintre Turcia ş i Republica Veneţ ia, ceeace nu este în nici un caz de dorit. Dogele Veneţ iei nu i-ar ierta-o niciodatăş i mai mult ca sigur căl-ar sacrifica pentru binele ţ ă rii sale, predându-l la nevoie turcilor ş i asta ar însemna spânzură toarea alături de haiduc. Nu, nu poate face nimica. În timp ce ambasadorul judecăsituaţ ia, Iusuf aş teaptăneră bdă tor hotărârea sa ţ inând totuş i mâna pe mânerul săbiei. ªi în această situaţ ie încordatăde ambele părţ i se deschide uş a brusc ş i Bogdan îş i face apariţ ia radios. - ´´ Rog sămăiertaţ i domnule . . dar am auzit căsunteţ i în pericol ş i am venit să văajut´´ spune el în timp ce înainteazăcă tre ambasador. Iusuf se ridicăîncet în picioare, ca o pisicăş i se retrage într-un colţ . Bogdan ră mâne cu gura căscată vă zându-l. ªtie cine este, i-a spus Arghir, care între timp s-a lă murit asupra identităţ ii vizitatorului. Baiul este vădit încurcat, dar privindu-l pe Bogdan ş i apoi pe haiduc ră mâne deadreptul înmă rmurit. Amândoi au aceleaş i trăsă turi ş i acceaş i talie. Asemă narea este uluitoare, numai căhaiducul este mai lat în spate, cu ochii mai ageri, iar mâinile mai puternice ş i mai hotă râte. Deodatăambasadorului îi trece un gând prin minte, unul atât de teribil, căîn primul moment nici nu voi mă car să -l accepte, dar îş i dăseama căaltăcale de ieş ire nu este. Pentru prima oarăîn viaţ a sa se gândeş te cum săpiarăun om ş i asta pentru binele altuia, altfel nu se putea. Ca să-l lase pe Iusuf săplece, risca foarte mult, iar pe de altăparte putea în felul acesta s-o ajute pe Maria, femeia pentru care simte mult, nu numai prietenie. Este într-adevă r un gând cum nu se poate mai mârş av, dar ce conteazăîn faţ a unor interese de stat ş i mai ales ale sale personale. Apoi sunădin clopoţ el ş i imediat îş i face apariţ ia Arghir, servitorul cvredincios al bă trânului ambasador care nu odatăa ţ inut să -l ajute prin discreţ ia sa. Tot el este acela care explică personalului căomul din biroul stă pânului nu este acel haiduc celebru Iusuf, fiind crezut, fiindcăcuvântul său are o mare înrâurire asupra tuturor din casă .

243

- ´´ Du-l pe domnul în camerele de jos ş i ai grije sănu fie vă zut de cineva . . ´´ porunceş te el spre marea stupefacţ ie, atât a haiducului cât ş i al servitorului. Bogdan rămase cu ochii aţ intiţ i asupra haiducului ş i nu înţ elege ce urmă reş te binefăcă torul să u. - ´´ Nu-l predaţ i oamenilor de afară. . ? ´´ întreabăBogdan dupăce Iusuf a ieş it însoţ it de Arghir, fă rămăcar săzicăun cuvânt, atât de surprins este de brusca schimbare de atitudine al ambasadorului. - ´´ Nu . . deocamdatănu . . ´´ spune el cât se poate de firesc. - ´´ Dece . . ? ´´ insistătânărul, dar ambasadorul se supă ră. - ´´ Sălă să m povestea asta ş i sămergem fiecare la locul să u . . ´´ porunceş te el ş i Bogdan pleacădestul de vexat. Mergând spre camera sa, îl întâlneş te pe Iani cu care comenteazăevenimentele. Ei sunt destul de speriaţ i, fiindcăîn fond o incursiune a turcilor l-ar fi descoperit ş i pe el. Iani îl liniş tete ş i-l sfă tuieş te sănu se amestece în treburile ambasadorului pentru a nu încurca treburile sale, căş tie el ce face, doar este diplomat cu experienţ ă . - ´´ Trebuie săai încredere în înă lţ imea sa ambasadorul . . nu-ţ i vrea decât binele . . ş i nu este dispus să -ţ i spunăce are de gând . . ceeace cred căeste bine . . ´´ explicaţ ia are darul de a-l convinge cănu este bine săse amestece în trebile stă pânului casei unde este gă zduit, mai ales dacăaceste trebi sunt în directă legăturăcu securitatea sa. Iusuf este dus în una din încă perile din subsol, mai ferităş i Arghir vine sus să raporteze de executare. Apoi Bailul îl trimite imediat dupăMaria. Haiducul intră destul de îndoit în micuţ a că mă ruţ ăcare aratămai mult a celulădecât a camerăde oaspeţ i, dar aspectul ei nu-l sinchiseş te, nu odatăa dormit în locuri cu mult mai puţ in comode, în clăi de fân ş i chiar pe pă mântul gol, dar ceeace îl intrigămai mult este faptul căaude cum se ră suceş te cheia în broască. Vrând s-o deschidă constatăcăesze încuiată . Totuş i nu protestează , fiind sigur căîn felul acesta bailul voia săţ inăprezenţ a sa secret ş i are dreptate, cel puţ in deocamdată . De atâta spaimăse culcăş i un somn greu îl cuprinde. În acest timp, sus în salonul mic turcesc, bâtrânul diplomat duce cu Maria o conversaţ ie între patru ochi. Pânăş i Nicola fu expediat, iar un servitor mulatru surdo mut, fu pus săserveascăfel de fel de ş erbeturi ş i dulceţ uri, dupămoda turcească . Maria bea apărece de trandafiri ş i se simte bine în compania bă trânului, unul care ş tie săducăconversaţ ii ş i săvorbeascădespre orice. Nu odatăvorbi cu el despre fostul Imperiu Bizantin, unde stră bunii ei au fost împă raţ i, sau despre Ottomani, ori despre familia lui Amurat al III-lea care stă pâneş te acuma la Constantinopole, bolnavul ş i schizofrenicul împărat care a lă sat toate treburile unui imperiu pe seama unui renegat italian pe care îl fă cu vizir. Baiul îi povesteş te

244

Mariei evenimentele zilei, îi spune cum a năvă lit la el în casăcelebrul tâlhar Iusuf ş i la un moment dat îi spune. - ´´ Vino să -l vezi, este în subsol . . . l-am închis acolo . . . ´´ - ´´ Nu, Doamne fereş te . . . nu vreau să -l vă d pe acest criminal . . . mi-e teamăde el . . dacăsare la noi ş i ne omoară. . ´´ spune ea speriată . - ´´ Ha, ha, ha, . . . n-ai nici o grije, doarme dus . . . Arghir a împră ş tiat în cameră un praf care l-a amorţ it . . vino să -l vezi . . ´´ Maria dădin cap în mod de aprobare ş i cu inima îndoităîl urmeazăpe diplomat. Nu prea a înţ eles dece a chemat-o ş i dece îi vorbeş te despre acest tâlhar, ce o interesează? Dupăce trec prin mai multe coridoare întunecoase, conduş i de Arghir care duce o lumânare imensă , ajung în cele din umrăîn faţ a unei uş i din lemn masiv. Baiul ia lumânarea servitorului, îi face semn săplece ş i deschide încet de tot o micăvizetămascatădin uş eş i se uită înă untru. Lumânarea din mica odaie mai arde ş i prizionerul doarme cu faţ a în sus. - ´´ Ce bine seamă nă. . . ´´ gândeş te el cu glas tare, dar Maria nu sezizează aceastăremarcă . Apoi dălumânarea, Mariei fă cându-i semn săpriveascăînă untru. Apropiindu-se încet de vizetăvede un bărbat culcat pe un pat din paie, aş a cum sunt prin închisori, care doarme adânc, cu respiraţ ie linăş i grea, obosit de parcăar fi alergat mile întregi. Vă zându-l nu înţ elege ce voieş te bătrânul cu asta, când scoate un strigă t înă buş it. I se pare căvede pe fiul ei Bogdan. - ´´ Este Bogdan al meu . . ´´ spune ea speriatăla culme ş i scapălumânarea care se stinge în că dere, fă când un zgomot surd. Iusuf se miş că , geme dar nu se trezeş te. Ambasadorul pune Mariei mâna la gurăfăcându-i semn sănu facă zgomot. Este bine ca Iusuf sănu simtăcăse pune ceva cu el la cale. Maria este agitatăla culme. Oare dece l-au arestat pe fiul ei ? gândeş te ea. Servitorul îi aş teaptăîn capul scă rii ş i-i duce înapoi în salon. - ´´ Ce vrei cu fiul meu, dece l-au arestat ? . . . dece ai inventat povestea cu Iusuf . . . ce urmă reş ti . . ? ´´ spune ea din ce în ce mai tare ş i enervată , dar în acelaştimp se deschide încet de tot uş aş i apare Bogdan, dupăce a auzit vocea ascuţ ităa mamei sale. Văzându-l inima începe să-i batăcu putere, se scoalăse repede la el ş i-l ia în braţ e. - ´´ Bă iatul meu . . te-au închis jos . . ´´ Bogdan holbeazăochii fă răsăş tie despre ce este vorba, dar ambasadorul îl ia de mânăş i aproape zmulgându-l din braţ ele mamei sale îl pofteş te afarăfărănici un fel de etichetă . - ´´ Te rog săpără seş ti odaia ş i altă datăsăbaţ i la uş e . . ´´ dar Maria nu intervine fiindcăabea acuma îş i dăseama căl-a confundat pe cel de jos cu fiul ei. Bogdan este altfel îmbră cat ş i are altăstaturăş i apoi nu putea săurce ş i săse schimbe atât de repede. Apoi bă trânul închide cu grije uş a, se apropie de Maria ş i-i spune pe un ton conspirativ. - ´´ Nu-i aş a căseamă nămult unul cu altul .. ? ´´

245

- ´´ Formidabil . . . dar nu înţ eleg dece vrei să -mi atragi atenţ ia asupra acestui fapt . . ? ´´ Nici nu trebue săaş tepte ră spunsul fiindcăacesta îi vine de la sine, ca un tră znet. Da, este deş tept acest bă trân. - ´´ Te rog sămăierţ i dacăte-am înţ eles greş it . . da, da, ş tiu . . ş tiu . . băiatul meu este salvat . . da, da, este bine . . dar . . cum facem . . ? ´´ - ´´ Vom gă si o modalitate . . . va trebui să -l ţ inem pe Iusuf aici sechestrat . . . nu trebuie săş tie nimeni . . voi pune oamenii mei să -l păzească. . . Arghir este cel mai indicat, niciodatănu măva tră da . . . poate doar o sumăprea mare, dar nu cred, este acuma bă trân ş i ce mai are de aş teptat de la viaţ ă. . ? ´´ - ´´ ªi ce vrei săfaci . . ? ´´ Maria înţ elese ceva dar nu prea vede cum săse procedeze. Îş i dăseama căasemă narea dintre Iusuf ş i Bogdan va aduce la ceva bun pentru fiul ei, dar nu-ş i poate închipui ce ş i cum. - ´´ Îl vom preda pe bandit ş i vom spune căeste Bogdan . . îl vor omorâ . . . dar mai departe nu ş tiu încăce va urma . . totul va trebui pus la punct pânăîn cele mai mici amă nunte, orice greş alăva putea fi fatalăpentru toţ i . . ´´ - ´´ Ei îl cautăpe Iusuf . . . ş i Iusuf va spune cănu este Bogdan . .´´ - ´´ Nu-l vor crede . . noi îl vom amă gi . . . îi vom spune că-l trimitem la Venaţ ia în hainele lui Bogdan . . . . îl vom deghiza în aş a fel ca săsemene cât mai bine cu fiul mă riei tale . . el nu ş tie căprinţ ul este urmărit ş i va susţ ine sus ş i tare căeste Bogdan . . . iar ei îl vor ucide pe Bogdan, nu pe el . . totul depinde de a-i vârâ în cap ideea . . . încetul cu încetul să -ş i închipuie căel este Bogdan ş i aceastăidee fixăîş i va face loc în capul să u ca mijloc de apă rare . . . instinctul să u de conservare se va trezi ş i ori de câte ori va fi în pericol, va susţ ine sus ş i tare căeste prinţ ul Bogdan . . . pe care ei îl vor ucide . . ş i adevăratul prinţodatăcrezut mort nu va mai avea dece săse teamă , putând pleca nestânjenit la Veneţ ia . . . însă vedeţ i, nu prea îmi place săsacrific pe unul pentru altul, dar este cea mai bună soluţ ie . . ş i apoi ş i aş a acest Iusuf este condamnat, cel puţ in săfie cu folos, dispariţ ia sa sădea viaţ ănouăunui tână r . . ´´ spune el la urmă, nefiind totuş i prea încântat de ceeace are de gând săfacă , dar ideile îi vin vorbind. Nu este un plan alcă tuit dinainte ci pe mă surăce vorbeş te îl completează . Maria a ascultat cu mare interes ş i gă seş te totul cât se poate de genial. - ´´ Genial . . o idee genială. . . da, da, aş a vom face . . . dar cât mai curând . . ş i ca săfie totul cât mai veridic, îl vom da pe Iani să -l însoţ eascăpe falsul Bogdan, o va face pentru prietenul lui . . . totul depinde de discreţ ia noastrăş i a celor din jur . . nici servitorii nu trebuie săş tie ce se petrece ş i chiar acest Arghir . . este el un bă trân cinstit, dar banii fac minuni . . . o pungăde galbeni poate dezlega ş i cea mai discretălimbăla aceş ti oameni să raci . . ´´ Dar ambasadorul nu mai ascultăce spune, stăpe gânduri sărumege idei. Se lasăo tă cere deplină , Maria nu mai vorbeş te, aş teptând un ră spuns, dar bailul tace în continuare, apoi sunădin

246

clopoţ el ş i Arghir îş i face apariţ ia. Deci a stat pe undeva în spatele unei uş i, gândeş te Maria ş i nu se înş elă . - ´´ Vezi dacăs-a trezit Iusuf . . . ş i dacăda, adu-l aici . ´´ Arghir tremurăla perspectiva de a-l acompania pe acest temerar haiduc dar nu spune nimica ş i dispare. - ´´ Nu este mai bine sămergem noi jos . . . ? ´´ propune Maria, dar bă trânul face un semn plictisit din mână . - ´´ Nu este bine săcreadăcăeste prizioner . . . este bine ca săş tie că -i vreau binele . . . cădoresc săiau cei o sutăde mii de galbeni pe care mi-i-a oferit în schimbul trecerii lui la Veneţ ia . . totul trebuie pregă tit cu ră bdare . . ş i săş tiţ i că va dura . . el va trebui să-l cunoascăpe Bogdan, săse obiş nuiascăcu felul lui de a fi . . săvorbeascăcu el ca săprindăfelul lui de a gândi . . ´´ dar nu terminăcăse aud paş i pe coridor. Arghir se apropie însoţ it de haiduc. Maria ş i ambasadorul tac ş i inima le bate ceva mai tare la gândul căintrăcel mai de temut om din imperiu. Maria tresare din nou văzându-l; Iusuf aratămult mai bine, este odihnit ş i habar nu are căa fost drogat, somnul l-a dus în starea sa normală . Bă rbatul este înalt, mai în vârstădecât Bogdan dar într-adevă r, asemă narea este destul de pregnantă, numai culoarea ochilor, dar acesta este un amănunt care nu prea se obeservă , având în vedere căsunt tot căprui, iar ai lui Bogdan bat în luminăputernicăspre verde. Statura este similarăcu ai lui Bogdan, având totuş i pieptul mai puternic ş i mâinile mai butucă noase. Maria îl urmăreş te din priviri ş i reflectăla aceastăafacere care îi surâde. Iusuf vine în faţ a bailului, o priveş te cu teamăpe Maria, nu o salutăş i se aş eazăfă răsăcearăvoie pe un taburet. - ´´ Mulţ umesc pentru ospitalitate messer, dar cer săfiu scos prin subteranăspre port. ´´ începe el hotă rât. - ´´ Acuma nu se poate deloc Iusuf . . . principesa Maria vrea săte ajute . . ´´ spune ambasadorul ară tând-o pe Maria. Iusuf se întoarce încet spre ea, o priveş te pieziş ş i întreabăpe un ton obraznic. - ´´ Da cine este femeia asta ş i ce vrea de la mine . . ? . . n-am încredere în femei. ´´ Maria are o miş care de recul, arătând enervare, dar se abţ ine săizbucnească . Îş i aduce aminte căorice s-ar întâmpla, acest om îl va salva pe fiul ei, cu preţ ul vieţ ii sale ş i în mod involuntar. Îl priveş te deci drept în ochi ş i-i ră spunde pe un ton cât se poate de calm. - ´´ Vrem săte trimitem la Veneţ ia . . . la fiica mea . . domniţ a Despina . . . vei pleca cu o corabie . . . cu una comercială. . ´´ dar Iusuf nu ascultămai departe, o întrerupe simţ ind parcăcăceva nu este în regulă . - ´´ Dece măajutaţ i . . ?´´ - ´´ Vrem platăpentru asta . . . ai spus mă ritului nostru stă pân bailul căvrei sădai o sutăde mii de galbeni ş i avem nevoie . . . ´´

247

- ´´ Da, mi-a spus asta . . ´´ intervine bailul. Iusuf nu mai insistă , pă rându-i argumentul valabil. Se ridicătotuş i de la locul său ş i venind lângăMaria spune de data asta pe un ton mieros. - ´´ Să-mi fie cu iertare mă ritădoamnă. . . dacăvreţ i sămăajutaţ i veţ i avea o gră madăde bani . . am mult de tot . . da, da, mult de tot . . pot cumpăra tot imperiul acestor hiene ´´ spunând aceasta ochii îi sclipesc de ură . Maria gândeş te căîn fond ar avea nevoie de aceş ti bani din moment ce are atâta. Dece săcadăîn mâinile celor mari ş i nu în ale ei, cu care ar putea plă ti o eventualăocazie de a-ş i sui fiul pe unul din scaunele ºă rilor Româneş ti. Cu asta se terminăvizita ş i Iusuf se retrage în cămă ruţ a lui din beci. Este vă dit mulţ umit cătoate se vor aranja ş i pentru prima oarăîn viaţ a lui cade într-o cursă . Poate cădacăar fi fost într-o altă situaţ ie, i s-ar fi părut curios căun bă trân ambasador ş i o pricipesăvor să-l ajute, să-i salveze viaţ a, când asta este atât de periculos. Dacămai marii imperiului ar fi aflat ceva, atunci nu s-ar putea aş tepta decât la spânzură toare, dar el este hă ituit din toate pă rţ ile, nu putea nici mă car săiasăîn stradă , marea lui greş alăera căa venit aici în centrul puterii ottomane. Dacăar fi rămas pe undeva prin părţ ile mai puţ in populate, ar fi putut oricând săplece din ţ arăfă răsăfie observat.Siguranţ aş i fermitatea cu care i-a vorbit bailul ş i mai ales faptul că-l cunoaş te încăde când era tânăr, l-au determinat săaibe încredere în spusele sale ş i ale Mariei. În fond o sută de mii de galbeni nu erau de colo ş i apoi are de gând să -ş iţ inăpromisiunea dacă ar fi reuş it săplece. Aceste gânduri îl liniş tesc ş i-l face săaibe din nou încredere în viitor, dacă. . . . da, dacăn-ar exista în lume mârş ăvia, tră darea, minciuna ş i crima.

248

Capitolul 5 Iusuf Bogdan este cât se poate de ignorant. Nu pricepe mare lucru de cceeace se pregă teş te ş i prezenţ a mamei sale zilnice la palat îl miră . Iani a tras cu urechea, dar n-a putut nici el afla ceva. Faptul căîn beci locuieş te acest personaj misterios îl sperie. Întreabăş i pe servitori, dar nici aceş tia nu ş tiu prea multe, Arghir i-a dră muit în aş a fel ca săle scoatăorice bănuialădin cap. Bă trânul bail i-a promis ca atunci când totul se va sfârş i îl va recompensa în aş a măsurăcăva avea din ce tră i pânăla sfârş itul vieţ ii sale. Dealtfel aceasta este cea mai arză toare dorinţ ăa sa. Este în vârstă , a slujit toatăviaţ a, iar acuma când încetul cu încetul ajunge neputuncios, săfie azvârlit pe stradăfă rănici o posibilitate de trai, aş a cum se obiş nuieş te în aceste cercuri înalte ale timpului ? Promisiunea îl face mai ataş at ş i nimica nu transpirăîn afară , secretul beciului fiind perfect. Bogdan însăeste foarte intrigat de tot ce se petrece, simte căceva se pune la cale ş i doreş te neapă rat să afle ce. Curiozitatea i se trezeş te mai ales cătotul este în legă turăcu el ş i vrea să ş tie ce. În una din zile îl întâlneş te pe Arghir. - ´´ Bunăziua Arghir . . ´´ îl salutăBogdan ca niciodată , având mereu pretenţ ia ca el săfie salutat mai întâi. Bătrânului i se pare curios dar nu dăfaptului mare importanţ ăş i ră spunde foarte respectuos. - ´´ Sătră iţ i măria voastră. . ´´ ş i-ş i continuădrumul. -´´ Stai Arghir . . vreau să -ţ i vorbesc . . vino te rog cu mine . . ´´ Bătrânul servitor stăcâteva secunde pe gânduri ş i în cele din urmăîl urmează . Ajunş i într-un salon mic, Bogdan se uităîn toate pă rţ ile săvadădacănu sunt observaţ iş i începe să -l descoase.

249

- ´´ Ce se petrece aici în palat . . . ? . . . ve este cu omul în beci . . ? . . . dece vine mă ria sa Doamna Maria mă rita mea mamămereu aici . . . ? . . ş i ce vorbeş te cu stă pânul tă u în secret . ? . . ş tiu cătragi cu urechea. . . ´´ văzând căbă trânul vrea să protesteze, Bogdan îl opreş te cu un gest din mână , continuând săvorbească. . - ´´ nu, nu te supă ra . . . nu este cu supărare, cădoar trebuie săstai prin preajmă, atunci când eş ti chemat ş i aş a ai ocazia săauzi ce se vorbeş te . . ´´ bă trânul ascultă cu atenţ ie dar nu ră spunde imediat. Nu ş tie ce săfacă, săvorbească, săplece, sau să-i spunăminciuni. Gândeş te căîn fond Bogdan este de-al casei, nu este un stră in, cătot ce se face, se face în interesul lui. Totuş i ordinul stă pânului trebuie urmat cu sfinţ enie ş i spune doar atâta, ca săîmpace capra cu varza. - ´´ Mă ria voastrănu ş tie . . ? ´´ întreabăel drept ră spuns, prefă cându-se mirat. - ´´ Nu Arghir, nu ş tiu, stăpânul tău m-a dat afarăcând am vrut săstau de faţ ăla discuţ ii . ´´ - ´´ Omul de jos este un prieten . . ´´ - ´´ Nu se ţ ine un prieten acolo . . ´´ riposteazăBogdan, ş i vă zând căArghir ocoleş te adevă rul, cănu vrea săspunăde frică , scoate din buzunar o punguţ ăcu galbeni, pregă tiţ i pentru orice eventualitate pe care o ză ngă neş te în faţ a nasului servitorului. Acesta se uităla Bogdan, apoi la punguţ ă , se scarpinăîn creş tetul capului, ş i, nemai ţ inând cont în faţ a cui se află , întinde în fine mâna s-o ia, o deschide, numă răcu minuţ iozitate galbenii dină untru, în timp ce faţ a îi sclipeş te de mulţ umire ş i fărăun cuvânt îi face semn lui Bogdan să-l urmeze. Ajunş i în capul scă rii care duce spre subsol se opreş te ş i spune pe ş optite. - ´´ Omul de jos este Iusuf . . . haiducul Iusuf . . ´´ dar vestea nu-l mirăpe Bogdan, fiindcăş tie cine este; voia de fapt săş tie ce se pregăteş te. Se preface totuş i căeste mirat ca să-i facăplă cere lui Arghir. - ´´ Ce tot vorbeş ti . . celebrul bandit Iusuf . . ? . . nu te înş eli . . ? ´´ - ´´ Mă rite stă pâne, dacăArghir spune căaş a este . . . apoi poate măria voastrăsă fie sigurăcăaş a este ´´ - ´´ ªi ce vor cu el . . . dece l-au adus aici . . ? ´´ - ´´ Asta nu ş tiu mă rite stă pâne . . nu ş tiu . . nu, nu . . nu pot spune . . ´´ ş i pleacă ca sănu fie obligat să-l refuze, având în vedere căare punguţ a cu galbenii, dar Bogdan nu i-o ia, gândind căpoate va mai avea nevoie de serviciile sale; pânăla următot se va da pe brazdă . - ´´ Auzi Iani . . ? . . banditul este încăîn casă. . da, da, este încăaici . . ´´ spune Bogdan intrigat, alergând spre servitorul ş i prietenul să u, dar acesta nu ş tie mai mult ş i nici nu vrea săse amestece în aceastăafacere. El este prea mic ş i neimportant, iar dacăs-ar fi întâmplat ceva ar putea fi tras la răspundere. Vrea liniş te, doar dacăstă pânii îl vor bă ga în toatăaceastăciorbă , atunci da, va accepta ş i-ş i va ajuta stăpânul în mă sura posibilită ţ ilor sale. Dădoar din cap în semn că ş tie, atâta tot. Lui Bogdan îi pare curios cătoatălumea îi ascunde adevărul, dar

250

Arghir ş i Iani realmente nu ş tiu nimica, în afarăde faptul căIusuf este gă zduit în beci. Cel mai bun lucru este s-o întrebe pe mumă-sa. Totdeauna când trebuia să vorbeascăcu ea ceva serios parcăi se tăia elanul în momentul când se hotă ra s-o facă. Aş aş i acuma. De câteva zile se perpeleş te în toate felurile, cautăsăafle cât mai multe de la oricine numai, de la Maria nu. De câteva ori a încercat dar, de fiecare datăs-a ră zgândit în momentul când voia săvorbească, era ceva ce parcăîl oprea. - ´´ Numai eu sunt ţ inut în întunerec . . . ce pacoste pe capul meu . . parcăaş i fi un prost, aş a se poartămama cu mine . . crede cămămai duce de mânăaş a cum făcea când eram mic . . . dar se înş eală, sunt mare acuma ş iş tiu sămădescurc ş i singur . . . ce bine trăiam dacără mâneam la Veneţ ia la sora mea Despina . . a trebuit sămă ducăaici în viesparul ă sta . . nu vreau săfiu voevod ca sămăgâtuie ă ş tia . . nu, nu mălas dus de nas ca un copil . . ´´ terminăel intrigat la culme. Iani se uităla el ş i revolta sa îl amuză , fiindcăş tie căniciodatănu va avea curajul săspunăasta mamei sale, femeie ambiţ ioasăcare voieş te cu orice preţsă -l vadăpe un scaun domnesc. Nu zice însănimica din consideraţ ie pentru stăpâna sa, îl lasădeci săse liniş teascăde la sine. Bogdan nu aş teaptără spuns de la Iani, ş tiind căacesta în nici un caz nu va spune vreodatăceva împotriva mamei sale ş i nici nu va comenta acţ iunile ei, ceeace este ş i normal. - ´´ Nu te enerva aş a de tare de ceeace se petrece în casa asta . . nimeni nu-ţ i vrea ră ul ş i nimeni nu cautăsă-ţ i ascundăceva . . dar nu poţ i avea pretenţ ia ca să -ţ i cearăvoie ca haiducul sălocuiascăaici . . poate căau ceva de gând cu el . . Mă ria sa Doamna a stat mult de vorbăcu măritul stă pân al acestui palat . . . pun ceva la cale ş i nici Arghir nu ş tie ce . . în tot acest timp au fost serviţ i de Ahmed, surdomutul . . . . vorbeş te cu preamărita Doamnă , mama ta ş i cautăde aflăce au de gând săfacă. . nu te va refuza . . sigur de tot . . ai săvezi . . este bine săvorbeş ti . . ´´ îl îndeamnăIani. În urma acestui sfat Bogdan se hotă reş te săfacăaş a. Abea aş teaptăsăvinăseara când o vede pe mama sa. O pândeş te ş i înainte ca ea săintre în salonul unde o aş teaptăambasadorul, îi iese înainte. - ´´ Vreu să -ţ i vorbesc mamă. . te rog . . înainte sămergi la bail . . . ´´ - ´´ N-am timp acuma . . măaş teaptăbaiulul . . ´´ dar el nu o lasăş i intrădirect în subiect. - ´´ Dece este banditul aici . . ? ´´ - ´´ Îl găzduim, atâta . ´´ - ´´ Nu mamă. . aveţ i ceva de gând cu el în legă turăcu mine . . ´´ - ´´ Da de unde ş ti căavem ceva de gând cu voi . . . ? . . cred căn-ai tras cu urechea . . sănu faci aş a ceva . . ! ´´ - ´´ Nu mamă. . mi-a spus Arghir căvorbiţ i mereu în salon ş i ca sănu audă nimeni l-aţ i luat pe Ahmed surdul . . i-am dat o punguţ ăcu galbeni . . ş i . . ´´ dar nu terminăsăvorbeascăcăMaria îl pă ră seş te brusc, ducându-se glonţla

251

ambasador. Bogdan nu pricepe ce a supă rat-o, are de gând s-o pândeascăcând o să plece săpunădin nou întrebă ri; de data asta este hotărât sănu se lase deloc. - ´´ În curând o săş tie tot palatul imperial cine este ascuns aici . . ´´ spune Maria ambasadorului îniante ca acesta s-o salute ş i rămâne înmă rmurit. - ´´ Cine ş tie . . . ş i ce ş tie . . . ce, ce . . . ? ´´ spune el vă dit încurcat. -´´ M-a întrebat fiul meu pentru ce se aflătâlharul acesta aici ş i ce avem de gând cu el . . spune căş tie de la Arghir că ruia i-a dat o punguţ ăcu galbeni . . deci oricine plă teş te pe aceş ti oameni poate afla orice . . cine locuieş te aici, ce se vorbeş te aici ş i chiar ce avem de gând săfacem . . astfel se aflăcele mai tainice evenimente . . . trebuie săfacem ceva . . săscă pă m cât mai repede de bandit, săne punem planul în aplicare cât mai curând . . chiar acuma . . ´´ vorbeş te din ce în ce mai agitat, dar ambasadorul o întrerupe. - ´´ Nu trebuie săne gră bim chiar atât de mult . . . voi aranja eu totul . . în orice caz nu-i vom spune nimica lui Arghir . . acuma mai mult ca oricând nu trebuie supărat, din moment ce cunoaş te o asemenea taină. . ´´ dupăo pauzăde gândire ´´ am să -l duc pe Iusuf în altăcasă. . dar nu prin stradă. . din camera în care stăse deschide o uş e secretăpe unde printr-un coridor subteran se poate trece într-o casă pă ră sităde pe malul Bosforului . . o singurădatăam trecut pe acolo, acum foarte mulţ i ani . . nicinul din servitori nu cunoaş te acest secret, nici măcar Arghir . . când am închiriat casa mi-a fost ară tatăaceastătrecere . . . voi merge personal cu el ş i nu-i voi da nici un fel de explicaţ ii, sămergem deci săne punem planul în aplicare . . ´´ bailul sunăpe Arghir ş i îi dăun comision mai îndelungat. Dupăce acesta pleacă, încuie uş a care coboarăîn încă perile servitorilor ş i luând-o pe Maria merge spre subsol. Bogdan îi urmă reş te pas cu pas, aş a de bine cănu este observat. Auzise convorbirea dar nu putea distinge prea bine planul. Voieş te cu tot dinadinsul săafle ce se pune la cale ş i ce se pregă teş te, fiindcămai mult ca sigur toate sunt în legă turăcu soarta sa. Nu coboarănici câteva trepte căaude zgomot sus. Arghir s-a întors cu mult mai repede decât s-ar fi aş teptat, are cheia de la uş e ş i intrăca săraporteze de executarea misiunii, când în realitate a simţ it căfusese îndepărtat special ca sănu ş tie ce se petrece ş i ce se întreprinde. Bogdan îl surprinde tocmai când vine spre uş a de coborâre spre subsol. De data asta se sperie ş i ca săsalveze situaţ ia îl opreş te ş i-i pune fel de fel de întrebă ri, iar ca totul să parăş i mai real îi dăo punguţ ăcu galbeni, magicul cadou care îl ţ intuieş te pe servitor pe loc, făcându-l excesiv de vorbă reţ . Îi povesteş te lui Bogdan fel de fel de poveş ti inventate, care însănu mai sunt ascultate, scopul fiind de a-l împiedica săcoboare. În cele din urmă , fascinat de zăngănitul aurului bă trânul servitor pleacăspre camera sa mulţ umit. Bailul ş i Maria coboarăprecauţ i, ca sănu facăzgomot ş i, ajunş i în faţ a uş ei unde haiducul este gă zduit se opresc o clipă; înăuntru se aud paş iş i zgomote ciudate.

252

Bailul ascultăcu atenţ ie câteva clipe, îi spune Mariei săse ascundădupăun colţş i merge săînchidăuş a care coboarăla subsol. Aici, spre marea sa surprindere dă peste Bogdan care se dăîn lă turi sănu fie observat. - ´´ Ce faci aici . ? ´´ îi ş opteş te el pe un ton sever. - ´´ Lăsaţ i-măsăvăajut . . ş tiu, ş tiu . . este banditul Iusuf . . lăsaţ i-măsăvăajut domnule . . ´´ spune Bogdan cât se poate de convingă tor. Maria îş i pierde ră bdarea, fă cându-i-se fricăsingurăacolo jos în preajma acestui om temut. Venind sus prinde ultimele cuvinte ale fiului ei. - ´´ Să-l lă să m săne ajute . . este bă iat deş tept ş i în fond este spre folosul să u... hai vino cu noi . . . ´´ se adreseazăea la urmălui Bogdan, fă răsăaş tepte asentimentul ambasadorului. Acesta dealtfel fusese convins încădinainte că tânărul va trebui odatăsăintre în joc. Dupăce încuie uş a grea din stejar ce duce la subsol ş i o blocheazăîn aş a fel ca nimeni sănu o poatădeschide, coboarătoţ i trei spre camera unde este gă zduit Iusuf. Înă untru se mai aud paş i, lovituri surde ş i din când în când înjurături. Bailul deschide vizeta ş i se uităcu precauţ ie înă untru. Iusuf se plimbădealungul pereţ ilor, bate din loc în loc cu tocul săbiei în perete, ascultă , apoi încearcăsăîmpingăcu umă rul. A simţ it cădin acest loc se poate ieş i. Spiritul lui de supravieţ uire ş i experienţ a, dar mai ales instinctul l-au fă cut să creadăcăde undeva din odaie se face o subteranăsecretă , cădoar a mai scă pat de multe ori în felul acesta, trebue deci încercat. Dacăs-ar nă pusti asupra uş ii din faţ ă, n-ar rezolva nimica ş i l-ar prinde imediat. Aici este prizioner, dar totuş i cei de afarănu sunt siguri căse aflăaici în palatul ambasadei Veneţ iei, cădacăar fi ş tiut cu certitudine l-ar fi invadat fă răsăţ inăseama de convenţ ii diplomatice. Faptul căîn atâtea zile nu a fost predat ş i nici că utat, îl face săcreadăcăaceş ti oameni sunt oarecum sinceri cu el, totuş i în mintea sa îş i face loc îndoiala. Oare dece acest bă trân diplomat vrea să -l ajute ? ªi apoi acea femeie, da femeia cea, dece s-a oferit atât de darnic ca să -l expediaze la Veneţ ia ? Oare numai suma oferităde el a mânat-o la asta ş i diplomatul a lucrat prin ea ca sănu facăel propunerea ? Toate aceste gânduri de speranţ ăş i teamăîn acelaştimp se succed în mintea hă ituitului haiduc. Nu ş tie ce săcreadă, simte totuş i căpe aici trebuie săfie o ieş ire ş i încearcăde la un timp s-o găsească . Peretele sunăîn mai multe locuri a gol, dar nu-ş i dăprea bine seama cam pe unde ar fi. Nu s-a uitat de afarăsăvadă cum este orientatăclădirea, ceeace în mod obiş nuit fă cea de câte ori intra în vreuna, prinzându-i mereu bine. Acuma însă, în fuga mare, nu a avut timpul s-o facă. Deodatătresare, simte căeste supravegheat, se uităla uş eş i obsearvăcum vizeta se închide încet de tot. - ´´ Cine este acolo . . .? . . cine este acolo . . ? ´´ strigăel de douăori. Sângele din vinele celor de afarăîngheaţ ă . Bogdan se sperie, dar nu o arată , este doar bărbat ş i brav. Ca săsalveze situaţ ia bailul bate uş or în uş e.

253

- ´´ Intră. . . intraţ i odată. . ´´ strigădin toate puterile, dar uş a este zăvorâtă dină untru. - ´´ Descuie uş a . . ´´ se aude ză vorul tras ş i iară ş i liniş te, apoi dupăo scurtă aş teptare. - ´´ Împinge-o . . împinge-o . . este descuiată. . ce naiba vreţ i acuma de la mine, intraţ i odată ´´ mai strigăodatăIusuf, vă zând căcei de afarăezită . ªtie căeste bailul, l-a vă zut o clipăprin vizetă. Bogdan îş i ia inima în dinţ iş i deschide destul de timid uş a. Vă zându-l Iusuf se retrage ş i scoate sabia. - ´´ Staţ i domnule . . . ´´ spune Bogdan deschizând larg uş a. - ´´ Trei aţ i venit . . ce vreţ i de la mine . . ? ´´ - ´´ Iusuf . . . . fii rezonabil, săstă m de vorbă. . ´´ - ´´ Luaţ i loc . . dar nu-mi propuneţ i sămăpredau . . asta numai prin luptăpânăla moarte, nu măpredau viu . . . intraţ iş i spuneţ i ce vreţ i . . ´´ Cei trei intră, Iusuf nu bagăsabia în teacă , ci o depune pe masă , în aş a fel ca s-o aibe oricând la îndemână , apoi închide cu grije uş a în urma lor, dupăce aruncăpriviri pe coridor ca săse convingăcănu mai este nimeni afară. Astfel atmosfera se destinde, haiducul devine mai prietenos, poftindu-i cu un semn din mânăsăş adă . Maria se aş eazăpe singurul scă unel din celulă , iar bailul ş i Bogdan pe patul din lemn cu paie. Iusuf se aş eazăîn picioare lângăuş e cu mâinile încruciş ate la piept, aş a cum face de câte ori se sfă tuia cu oamenii să i. - ´´ Iusuf . . . uite pentru ce am venit cu toţ ii . . . ţ i s-a fă cut propunerea ş i ai acceptat săplă teş ti . . . am venit cu înă lţ imea sa Doamna Maria ş i cu fiul ei prinţ ul Bogdan al Moldovei . . . ei te vor salva . . . te vei da drept prinţ ul Bogdan ş i în felul acesta vei avea drum liber săpleci fă răfrică. . . . vezi doar cât semeni cu el . . . un timp ai săstai în preajma mă riei sale ca să -i înveţ i deprinderile, săş ti săte comporţ iş i săte îmbraci ca el . . apoi ai săpleci ş i ai săspui căeş ti Bogdan, fiul principesei Maria Paleologul ş i al prinţ ului Ion Muş at al Moldovei . . . ´´ Bogdan ră mâne cu mult mai înmă rmurit de ceeace aude decât Iusuf. Deci vor să-l sacrifice pe acesta pentru salvarea sa ş i o revoltăse încuibă reş te în inima sa; ce mârş ă vie, cădoar pe capul să u tot un premiu s-a pus ş i în momentul când acest om va ieş i de aici cu straiele ş i înfă ţ iş area sa, vor pune mâna pe el ş i-l vor ucide, iar el va striga în gura mare căeste prinţ ul Bogdan, în neş tiinţ ăcăaceasta va fi fatal pentru el. În fond nu el Iusuf va fi cel spânzurat sau sugrumat, ci el prinţ ul Bogdan. Un plan extrem de bine gândit, dar ce mârş av. Totuş i nu intervine, fiind vorba despre salvarea sa. Va putea pleca de aici sub un alt nume, liber, fă rănici o teamăş i din punctul acesta de vedere gândeş te căpoate ar fi mai bine săse ispră veascăodată cu acest prizionerat voluntar din palatul bailului, dar pentru asta va fi nevoie de a sacrifica pe cineva. Frica din el este mai tare decât indignarea ş i încetul cu încetul ideea i se pare salutară . Da, altfel nu va putea ieş i de aici. Tă cerea care s-a aş ternut în mica că mă ruţ ădin beci îi dărăgaz ca săreflecteze la situaţ ia sa, să-ş i facă

254

planuri ş i deodatăviaţ a acestui om nu mai conteazăpentru el atâta timp cât însăş i a sa personalăeste în pericol. Oare este mai bine să -l salveze pe acest tâlhar, când este vorba de propria sa viaţ ă? Aceastăjudecatăîi dăcuraj ş i-l convinge căeste bine sămeargămânăîn mânăcu mama sa ş i cu bailul. Întru târziu Iusuf întreabă . - ´´ Dar cum ieş im de aici . . ? ´´ se vede din întrebare căpropunerea îl interesează în cel mai înalt grad. Ideea îi surâde; în fond dece nu ? Dacăeste spre binele lui, bani are ca săplăteascăcu mult mai mult cât s-a pus premiu pe capul să u. Probabil căsuma mare oferităi-a tentat, dece nu ? reflectăel, dar dacăar fi ş tiut căş i pe capul lui Bogdan s-a pus preţ , căş i el este că utat, nu în mă sura în care este el, dar este totuş i. Dacăar ş ti toate acestea, precis căi-ar fi stră puns cu sabia pe toţ i trei chiar aici în beci, fă rănici o ezitare. Speranţ a, eterna speranţ ăa omului, acel instinct de conservare pune stăpânire pe haiduc ş i-l face încreză tor. I se vorbeş te frumos, i se propune un plan bun, el plăteş te, deci toate condiţ iile sunt întrunite pentru o reuş itădeplină . Voia săscape, săse răzbune în continuare pe turci, nu să se retragăca un pensionar pă ră sit. ªtie cătot pe spânzurătoare sau cu capul pe butuc va termina, dar mai este timp pânăatunci, mai trebuie săcadămulte capete turceş ti. Aceastăgândire îi dăaripi ş i speranţ e. Dupăce-i întreabă , se uităla toţ i trei iscoditor, îi măsoarăpe rând din cap pânăîn picioare ş i, parcăare încredere mai ales în acest tânăr care pare deş tept ş i sincer. Încurcă tura bailului ş i a Mariei este destul de mare. Nu doresc sădiscute mai departe ci vor să-l ducăîn altăparte ca sănu dea de bă nuit din cauza unor eventuale indiscreţ ii ale personalului din casă, mai ales dupăcele petrecute între Arghir ş i Bogdan. Oricât de bun ş i vechi servitor ar fi fost, o sumămare l-ar fi fă cut sătră deze fărăremuş care ceeace ar fi însemnat sfârş itul pentru toţ i, ori aş a ceva nu este de dorit. - ´´ Am venit săte scoatem de aici . . . . ´´ spune în cele din urmăbailul. -´´ Nu trebuie săş tie nimeni . . nici mă car Arghir servitorul măriei sale ambasadorul . . ´´ adaugăBogdan, vrând în felul acesta sărepare greş ala comisă, dar bailul nu mai face caz de asta ş i se adreseazălui Iusuf. -´´ Vei ieş i de aici ş i te vom duce într-o casăpă ră sită , unde vei fi în cea mai mare siguranţ ă.. . vei aş tepta acolo ş i când îţ i vom spune ai săieş i sub un alt nume . . . priveş te-l pe tânărul acesta . . . este mă ria sa Bogdan, prinţde Moldova, din marea familie a Muş atinilor . . . seamănăleit cu tine . . . te vei deghiza ca el . . . vei juca rolul prinţ ului, dar pentru asta va trebui să -l cunoş ti, vei vorbi cu el, te vei deprinde cu el ca să -i descoperi toate miş cările . . . va trebui să-ţ i tai părul ca el, să ai faţ a rasă, în fine, săvorbeş ti ca el . . . asta va dura ş i te asigur căse merită. . . ai săscapi ş i în curând ai săfi la Veneţ ia . . . sau în fine, unde vei voi . . . da săş ti că asta depinde cum ai sălucrezi, cum ai săne ajuţ i . . . cu cât îţ i vei însuş i mai bine totul, cu atât vei putea fi mai sigur de reuş ită. . . ş i, ce este mai important, vei

255

putea pleca . . . este adevărat căîn drumul pânăla port nu vei întâlni pe nimeni care să -l cunoascăpe prinţ , dar în acelaştimp poţ i întâlni totuş i oameni care îl cunosc ş i dacănu vei juca rolul lui perfect, totul va fi pierdut, atât pentru tine cât ş i pentru noi . . . poţ i să-ţ i închipui ce s-ar întâmpla dacăar afla căeş ti aici ş i am că utat săte facem fugit . . . vom atârna în acest caz de acceaş i bârnă. . . ´´ haiducul ascultăcu atenţ ie fă răsă -l întrerupăpe bail¸propunerea îi surâde. Pune sabia în teacăş i i se vede pe faţ ădestindere. - ´´ Cum voi putea săies de aici . . ? . . casa este înconjuratăde ieniceri . . . ´´ întreabăel a doua oară . - ´´ Vom ieş i cât mai curând . . chiar acuma . . dar trebuie aş teptat ca sănu ne vadă careva . . . bâtrânul servitor ne cam spionează , trebuie să -l îndepă rtă m . . . te voi încuia aici . . ´´ ş i cu asta bailul se ridică , o pofteş te pe Maria, apoi încuie uş aş i ia cheia cu el. Toţ i trei urcăsus. În salon ambasadorul sunădin clopoţ el ş i imediat, ca ieş it din pă mânt, apare Arghir aplecat ş i servil ca deobicei. Se vede căa tras cu urechea voind cu tot dinadinsul săş tie totul. - ´´ Mergi, dute în bazar ş i cumpă răobiecte din aramă , frumoase . . . săle pui întrun coşmare ş i sămi le aduci . . ´´ porunceş te el. Pe faţ a bătrânului se poate citi o adâncănemulţ umire. - ´´ Este târziu stă pâne . . . nu ş tiu dacămai gă sesc . . `` spune el în speranţ a căva fi ierat săfacăacest comision fă rănoimă . - ´´ Mergi chiar acuma, îmi trebuiesc astăzi . . ia galbenii aceş tia ş i poţ i sămai întârzii ´´ ş i îi întinde trei galbeni. Arghir ia banii foarte neconvins de ceeace este pus săfacăş i iese încet de tot dând din cap. N-ar fi voit săplece tocmai acuma când simte căceva important se va petrece. Ceilalţ i servitori nu ş tiu mare lucru, fiind personal care nu are acces în încăperile palatului, ajutoare din bucătă rie sau în grajduri. Se vorbeş te totuş i căcineva se ascunde aici, cineva că utat chiar de vizir ş i sultan. Pe Bogdan nu-l bă nuieş te nimeni, numai Arghir ş tie oarecum cam despre ce este vorba. El se plimbăpeste tot fă răsăse ascundăş i în privinţ a asta nu este nici un pericol, dar este foarte bine ş i prudent ca Iusuf săfie scos cât mai urgent din palat. Marele premiu pus pe capul să u ar fi putut foarte bine sătenteze pe Arghir, chiar dupăatâta timp de când îl serveş te cinstit pe ambasador. În fond tot un fel de sclav este ş i chiar dacătoţ i se poartăbine cu el, totuş i era în pericol de a rămâne pe drumuri la bă trâneţ e. Bailul ş tie toate acestea ş i deaceea se fereş te de el, mai ales dupăpă ţ ania cu Bogdan. În ultimele luni bailul nu a mai dat baluri ş i serate, aş a cum era obiş nuinţ a diplomaţ ilor de pe lângăpoartă , ceeace nu era un semn bun ş i nici bine nu putea face. Dar trebuia pregă titătoatăaceastăpoveste ca săscape atât de Iusuf cât ş i de prinţ . Ca săfie sigur căArghir va merge săîndeplineascăcomisionul bailul îl pune pe Bogdan să-l urmăreascăpânăla ieş ire ş i când va fi afarăsăîncuie toate uş ile de

256

la intrare, cele ce duc de la bucă tă rie ş i cele anexe unde locuiesc servitorii. Bogdan obţ ine totuş i ca Iani săfie lă sat săintre ca săfie postat în salon pentru paza ferestrelor, ceeace bătrânul acceptăcu inima cam îndoită . Nu prea are încredere în acest bă iat petrecă reţcare s-a împrietenit cu Bogdan. Îi este teamăsănu tră ncă neascăpe undeva, dar Bogdan îl asigurăcăun om mai de încredere ca Iani nu existăş i nu se înş eală . Dupăce se încuie tot ş i se iau toate precauţ iile, iar plecarea lui Arghir fu urmă rităpe fereastrăde Iani, cei trei merg din nou jos în subsol. Iani are miciunea de a se plimba în permanenţ ăprin toate saloanele ş i camerele palatului ca la cel mai mic zgomot sădea alarmă . Iusuf nu se mai sperie auzindu-i venind ş i are o privire calmă , mulţ umită . - ´´ Ei, cum facem . . . ? ´´ îi întâmpinăel. Ambasadorul îi destă inuie căde aici din subsol începe o subteranăcare duce pe sub stră zi într-o clădire pă ră sităde pe malul Bosforului, nelocuită, unde el va sta un timp împreunăcu Bogdan pentru a-l cunoaş te mai bine, dar nu singur, va veni ş i Iani la propunerea Mariei care vrea să fie sigurăcăfiul ei va fi apă rat cât de cât împotriva acestui tâlhar, cum îl numeş te ea. Doi contra unul, este mai bine aş a în caz de nevoie. Iusuf acceptăş i o asigură pe Maria cănimica nu se va petrece cu Bogdan atâta timp cât va fi cu el. - ´´ Nu văfie teamăînaltăDoamnă. . . înă lţ imea sa Bogdan va fi în siguranţ ăcu mine, poate chiar mai mult ca în altăparte . . ´´ Asigurarea o liniş teş te pe Maria. Acuma trebuie în fine deschisătrapa care duce în subterană . Bailul Capillo aprinde mai multe lumână ri ş i cu ajutorul lui Iusuf ş i a lui Bogdan împinge de la perete masivul ş i greul dulap din lemn de mahon. Nefiind miş cat de mult timp din loc, operaţ ia dureazădestul de mult, fiind destul de anevoioasă, cu toate căIusuf are o putere mai mare decât al celorlalţ i doi. Dar jos nu apare nimica, este numai podeaua goalădin piatră. Totuş i bailul ţ ine minte cădin aceastăîncă pere începe tunelul despre care este vorba. Bate deci cu o rangăîn podea ş i unde i se pare că sunăa gol loveş te cu putere. Iusuf urmă reş te miş că rile cu interes ş i admiraţ ie. N-ar fi crezut căbă trânul bail săfie atât de îndemânatec. Ia ş i el o rangăş i începe să loveascăcu încredere în toate părţ ile. La un moment dat bailul loveş te un loc unde piatra se face ţ ă ndă ri ş i în locul ei apare un belciug. Iusuf cautăun lanţgros, pe care îl gă seş te pe undeva prin coridorul din faţ ăş i cu ajutorul unei ră ngi grele de fier reuş eş te singur sătragătrapa în sus, care se dăpeste cap cu o bufniturăsurdă. Mai întâi se cerceteazădeschiză tura cu o lumânare ş i se vede o scarăîngustădin piatrăcare coboarăîntr-un gang întunecos, tot aş a de îngust. Deci, acesta este tunelul pe care îl vă zuse cu foarte mulţ i ani în urmă, de care aproape uitase. - ´´ CoboarăIusuf ş i ia-o înainte . . ´´ haidcul se supune, era doar obiş nuit săse târascăprin asemenea găuri. O ia deci înainte ş i în scurt timp ajunge într-un gang ceva mai lat unde se poate sta în picioare. Ceilalţ i doi îl urmeazăcu greutate mai ales bailul. Sus în palat se auzea Iani care patruleazăcu asiduitate. În galeria de jos se înainteazădestul de greu. Peste tot plase de pă ianjeni, apa curge pe pereţ i,

257

pardoseala lunecoasădin cauza noroiului care s-a format ş i din când în când traverseazăgrupuri grupuri de ş obolani mari. Din loc în loc peretele este dă rămat din care cauzăse înainteazădestul de greu. Galeria dăinueş te încăde pe vremea bizantinilor, redeschisăde cel ce a construit palatul în care se aflăambasada Veneţ iei, dar apoi închisăpentru a o pă stra ca drum de fugăîn caz de pericol. Dupăo sutăde metri de mers, coridorul devine atât de îngust încât deabea se mai pot târâ prin el, ca la un moment dat săse închidăde un perete. Iusuf a avut grije ş i a luat cu el douărăngi din fier. Loveş te cu atenţ ie în toate pă rţ ile ş i unde i se pare căaude gol, loveş te cu putere pânăce apare o micăspărturăîn peretele din faţ ă. Bailul îş i dăseama căau sosit, dar căintrarea în micuţ a casăeste baratăde un zid din piatrăcare trebuia miş cat într-un fel pentru a fi dat laopartre, dar nu mai ş tie cum. Iusuf lă ţ eş te spă rtura, dar fărărezultat. Se opintesc în toate pă rţ ile, încearcăsăridice de jos cu ră ngile în chip de pârghii, dar inutil. Lumână rile încep săajungăla sfârş it ş i lucreazăîn semiobscuritate. Deodat îi vine lui Iusuf o idee, se uităîn sus ş i obsearvăcăuna din pietre este mai ieş ită. Toţ i trei se opintesc cu toatăforţ aş i spre bucuria lor se deschide un chepeng. Iusuf urcăcu uş urinţ ăş i dexteritate, Bogdan se opinteş te mai greu iar bailul este tras sus. Iusuf lucreazăcu atâta dibă cie căBogdan este fascinat. Îi devine chiar simpatic acest om atât de dur ş i de temut, că utat de toatăpoliţ ia imperiului ş i aş teptat la toate gă urile ca un ş obolan. Pe capul lui s-a pus un premiu atât de mare încât chiar ş i cei mai apropiaţ i colaboratori ai să i au fost tentaţ i să -l predea autorită ţ ilor, dar din care mulţ i au fost pur ş i simplu executaţ i în loc săcapete ceva pentru trădarea lor, fiind ei înş iş i că utaţ i pentru tâlhărie ş i crime. Bogdan este mândru căstăalături de acest om. A auzit atâtea povestindu-se despre el încât putea scrie un roman întreg. Ajunş i sus se pomenesc într-un beci mic, în care deabea pot încă pea trei persoane. Mai au o lumânare destul de mare dar trebuie sălucreze repede, a trecut mult timp ş i bătrânul Arghir s-o fi întors. Nu este bine ca să -ş i dea seama căse petrece ceva ce nu trebuie săş tie. Orice indiscreţ ie poate duce la pieirea tuturor celor de aici, indiferent dacăpersoana este dimplomat sau nu. Pipăind pereţ ii se descoperăîn fine ieş irea din acestăpivniţ ăde unde se face un nou culoar îngust plin cu gândaci, pă ianjeni ş iş obolani mai mici, care la capăt dăde o uş e din lemn destul de putredă care se deschide prin împingere, destul de anevoios fiindcăîn faţ a ei pe partea cealaltăeste aş ezat un dulap similar cu cel din beciul palatului. De aici urcăo scarădin piatrăsus în casa pără sită. Este o locuinţ ămicăcu camere mobilate, pră fuite. Vecinii ş tiu căaparţ ine unui turc plecat săfacănegustorii în ţ ă ri îndepărtate ş i nimeni nu se mirăcăeste nelocuită, dupăcum nimeni nu a avut vreodatăcuriozitatea săintre înă untru. Ferestrele sunt acoperite cu scânduri bătute în cuie. Ajunş i aici, toatălumea tace, numai bătrânul ambasador aratăcu degetul o perdea groasăcă zută , cu care săfie acoperite ferestrele din încă perea în care se

258

află. Îl sfă tuieş te pe Iusuf sănu aprindăseara lumânarea, iar ziua săstea mai ascuns ca sănu se vadăcălocuieş te cineva aici. Prin subteranăIani va aduce odată la douăzile alimente ş i ce mai este necesar ş i ca să -l iniţ ieze în caracterul ş i felul de a fi a lui Bogdan pe care el îl cunoaş te mai bine ca oricine. Aceasta deoarece Maria nu doreş te ca fiul ei săstea de la început cu Iusuf, ci numai dupăce se convinge cătotul decurge normal, fiind însănecesar ca în ultimele zile săpetreacă cu el. Haiducul acceptă ş i gândeş te căva fi recunoscă tor acestor oameni binevoitori, dar totuş i o uş oarăumbrăde bă nuialănu-l pă ră seş te nici acuma. Simte el ceva, dar nu este sigur ş i nu poate vedea exact ce se urmăreş te, totuş i merge înainte. Este o carte pe care o joacă , pe care mizează , fiindcăaltăcale de a scă pa nu vede deocamdată . Chiar dacăar fi evedat din aceastăcasătot l-ar fi prins pânăîn cele din urmăaici în capitală , capul său valorând atâta de mult încât tenteazăpe oricine. Dacăar fi fost în altăparte poate căar fi încercat să întreprindăceva din proprie iniţ iativăş i acuma îş i dăseama mai mult ca oricând căcea mai mare greş alăa sa a fost căa venit tocmai în inima puterii imperiului. Tot ura l-a mânai aici, voind săse ră zbune pe vizir însuş i. Nu ş i-a dat seama căi se dăo asemenea importanţ ăş i căse va întreprinde atâtea pentru prinderea sa. Stră zile sunt pur ş i simplu invadate cu ieniceri, se cautăpeste tot, oamenii sunt opriţ i pe uliţ e, percheziţ ionaţ i, cercetaţ i dacăsunt suspecţ iş i închisoarea Edi Cülé geme de deţ inuţ iş i arestaţ i. Mulţ i din ei au fost asasinaţ i fiindcăau refuzat să vorbească, săspunăcine sunt, de unde vin, iar unii care au fost bănuiţ i căau avut cât de cât legă turi cu haiducul, erau pur ş i simplu aruncaţ i în Bosfor, legaţ i în sac. Iusuf nu ş tie toate acestea, dar îş i dăseama cănu poate scă pa decât prin viclenie, forţ a neputând fi aplicatăîn aceastăsituaţ ie. Ei sunt cu mult prea mulţ iş i cu mult prea puternici faţ ăde posibilită ţ ile sale actuale, părăsit de toţ i, fărăcompanioni, amăgit doar de un bă trân ambasador ş i de o principesăcare îi oferăajutorul în schimbul unei sume imense, atât de mare încât se poate cumpă ra cu ea chiar un scaun în Moldova sau Valahia. Dupăce se aranjeazăpuţ in încăperea, bailul, Bogdan ş i Iusuf se înţ eleg asupra ultimelor amănunte ş i în cele din urmăcei doi îl pă ră sesc. Ajunş i la palat în subteranăreuş esc cu mare greutate săîmpingădulapul care mascheazăîntrarea în subterană , iar Iusuf se instaleazăcâ se poate de bine ş i o odihnăbinemeritatăeste bine venită . Bailul ş i Bogdan revin cu bine în palat, cu destulăgreutate fiindcăcalea este presă ratăcu obstacole care pentru un om mai în vârstăş i cineva care a tră it numai în palate erau obisitoare. În tot acest timp, aş teaptăDoamna Maria în salonul mare, iar Iani continua să patruleze din camerăîn cameră . Arghir venise de mult, dar văzând căuş a care duce în casăeste încuiatăse resemneazăş i merge la el. Nu a mai pomenit aş a ceva de când este aici ş i o curiozitate puternicăpune stă pânire pe el. Dealtfel ş tie ce preţs-a pus pe capul haiducului ş i o bucurie mare îl cuprinde la gândul căar putea

259

în fine săscape de mizerie ş i de sub puterea bă trânului ambasador, dar pe de altă parte este totuş i un om care ş i-a văzut în tot timpul vieţ ii lui de treabăş i-i vine greu sătră deze pe un stă pân care de bine, de ră u s-a purtat mereu destul de frumos cu el. Nu este mai puţ in adevă rat căeste cam avar, bani nu prea dă dea, însă mâncarea era mereu asiguratăş i un loc bun unde poate dormi ş i săse odihnească în puţ inele ore de liniş te pe care le are. ªi aceasta conta foarte mult în acest oraş unde zeci de mii de oameni miş unăpeste tot fă răcă pă tâi, fărănici o posibilitate de trai, care atacănopţ ile oamenii pe uliţ e. Aceş ti vagabonzi dorm pe unde apucăş i nu au nimica sfânt în viaţ a lor. Numai găsirea unei bucă ţ i de pâine este singura lor preocupare, pentru care sunt chiar în stare săucidă. Aproape zilnic se pot vedea spânzură tori în faţ a închisorii Edi Cülé, pe care atârnătrupuri omeneş ti, tâlhari de drumul mare împinş i de foame la asemenea fapte. Judecata este sumarăş i execuţ ia are loc dacănu în aceeaş i zi, dar niciodatămai târziu decât a doua zi de dimineaţ ă . Dupăîntoarcerea celor doi bă rbaţ i, Maria îl cheamăpe Iani ş i-i vorbeş te deschis, în prezenţ a bailului ş i al fiului ei. - ´´ Acuma eş ti de-al casei . . vei fi bine ră splă tit pentru asta . . . dacăne ajuţ i aş a cum trebuie nu vei regreta . . . ş ti căl-am dus pe tâlhar prin subteranăîntr-o casă apropiatăunde nimeni nu intră. . . secretul trebuie săfie bine pă strat ş i mai ales servitorii din palat sănu afle ceva . . . dacăvrei să -l ajuţ i pe măria sa Bogdan, fiul meu, apoi săfaci întocmai aş a cum ţ i se spune . . ş i iată. . . ´´ scoate dintr-o sacoş ă o punguţ ăcu galbeni sunători pe care îi zăngă neş te înaintea sa. Iani nu protestează din respect pentru ea dar se uităla prietenul său care îi face semn săprimească. . ´´ iar dacăvei fi cuminte ai săprimeş ti cu mult mai mult ş i când mă ria sa va fi voevod, vei fi răsplă tit aş a cum trebuie . . . te eliberez ş i am săte înobilez . . ´´ Iani se bucurăla cele auzite, promiţ ând căo săfie trup ş i suflet ală turi de Bogdan. Apoi se întocmeş te un plan cum trebuie sămeargăzilnic la casa unde locuieş te Iusuf, să-i ducăalimente ş i sădiscute cu el numai despre Bogdan. În afarăde asta Bogdan trebuie sătreacăprin subsol de douăori pe să ptă mânăca săse întreţ inăcu haiducul, dar numai acompaniat de Iani. Dar totul consta de a-l ţ ine pe Iusuf cât mai departe de lume ca sănu afle căş i Bogdan este oarecum în situaţ ia sa, căeste urmă rit ş i căs-a pus un preţş i pe capul să u, nu în aceeaş i mă sură , dar în fond tot de tă ierea capului este vorba. Ori mori cu mii de vini ori cu una tot una este, dar ş i mai grav este atunci când mori fărăniciuna, numai fiindcăpărintele tă u a greş it cu ceva, sau căte tragi pur ş i simplu din pă rinţ i neagreaţ i de că tre cei mari ş i puternici. Iusuf este în acelaştimp ş i mulţ umit ş i bănuitor, de prea multe ori a fost tră dat în cariera sa de aş a zis haiduc, dar acceptăsituaţ ia ş i a devenit ceeace nu a fost niciodată, fatalist.

260

În schimb Arghir bătrânul servitor este cât se poate de contrariat de atitudinea stă pânului să u faţ ăde el. A mres tiptil spre subsol ca săcontroleze dacăIusuf se mai aflăacolo ş i spre mirarea sa găseş te camera goalăde parcănimeni nu a fost vreodatăacolo. A doua zi îl întreabăpe Iani unde este haiducul, dar acesta prefă cându-se mirat spune căniciodatănu a locuit cineva acolo. - ´´ Cum n-a locuit . . . ? . . . eu am fost ş i l-am vă zut . . ´´ spune el înciudat căi se spun asemenea enormităţ i. Dar Iani susţ ine sus ş i tare cănu a fost nimeni acolo. Sa pus chiar la cale o discuţ ie între ambasador, Maria ş i Bogdan în aş a fel ca servitorul săpoatătrage cu urechea, ceeace ş i fă cea, în care săse afirme căomul gă zduit câteva zile în subsol nu era Iusuf ci un impostor care a fost dat pe mâna ienicerilor de afară . Se fă cu chiar mult haz ş i Maria a râs când povesti cât de frică îi fu la gândul căar putea sta în faţ a haiducului. Bă trânul nu mai ş tie ce săcreadă ş i în felul acesta curiozitatea lui a scăzut, dar îş i dăseama căa fost pă călit. Cei care suprevegheazăclă direa ambasadei nu au aflat niciodatăde vizita haiducului ş i nici de faptul căa locuit un timp aici, ceeace este spre folosul lui Bogdan. Încăde a doua zi planul este pus în aplicare. Iani putând ieş i în voie din palat, se duce zilnic neobservat în casa în care locuieş te Iusuf. Întrevederile sunt detul de plă cute, iar peste câteva zile Bogdan se târăş te prin subteranăca să -l viziteze pe cel care va trebui săse dea drept el. Iani vine pe calea obiş nuită . Iusuf discutămult cu ei, le povesteş te despre aventurile sale ş i tinerii care îl ascultăsunt din ce în ce mai fascinaţ i de inteligenţ a ş i spiritul să u ascuţ it, dar mai ales de curajul ş i tenacitatea sa. Bogdan la rândul să u îi povesteş te din copilă ria lui fragedăde la Prasonissi, apoi de adolescenţ a la Iaş i ca fiu de domn, despre fuga lor în Polonia ş i decapitarea tată lui său, dar nu pomeneş te nimica despre faptul căel însuş i este urmă rit, căs-a pus ş i pe capul lui un premiu. În una din zile, seara la lumina unei lumână ri fumegânde Iusuf se hotă reş te săle povesteascădin viaţ a sa. - ´´ Eram mic copil când pă rinţ ii mei fă ceau comerţinfloritor la Cairo, câş tigau bine ş i trăiam din belş ug . . . . am fost crescut de profesori vestiţ i, aduş i special de tată l meu din India ş i Franţ a . . . fraţ ii mei au fost la Bagdad, în suita Califului . . . eram cât se poate de fericiţ i . . . am ajuns destul de mare ş i tată l meu care îmbătrânea voia să -mi predea afacerile familiei . . . . am început sălucrez cu tragere de inimă. . . am ajutat lumea să racă. . . am iubit animalele, aveam câini frumoş iş i cai . . . îmi plăceau srrile plă cute din grădina noastră. . . am iubit o fată, pe Fatmé . . frumoasa mea Fatmé . . . . ´´ Iusuf se opreş te ş i Bogdan cu Iani sunt primii oameni cari au văzut douălacrimi prelingându-se pe obrazul să u bătut de vânturi ş i lovit de zeci de ori cu tă iş ul săbiei . . - ´´ apoi veni ziua cea mai urâtădin viaţ a mea . . . au nă vă lit turcii . . . au ucis pe tatăl meu, iar pe mama mea au luat-o cu ei . . . am aflat mai târziu cămurise în drum spre mare, nu a putut săsuporte deş ertul ş i mersul cu caravana de cămile . . . iar sora mea a fost vândutăca sclavă

261

tocmai la Alexandria . . . . cât am căutat-o, dar nu am aflat niciodatănimica despre ea . ´´ Aici se opreş te gânditor; se lasăo liniş te deplinăîn cameră . Bogdan ş i Iani nu-ş i pot reveni minute în ş ir, stau în faţ a aventurierului cu gura că scatăş i Bogdan vede ş iroaiele de lacrimi care se preling pe obrazul lui Iani. În fond povestea lui este cam acceaş i, a fost gă sit când a fost foarte mic, azvârlit de cei care i-au omorât pă rinţ ii ş i crescut de o familie să racăde greci inimoş i. Nimeni nu ş tie cine este el de fapt, cine au fost părinţ ii să i, apoi a intrat în slujba Mariei legându-se de Bogdan ca de un frate. Este un bă iat bun, inimos ş i plin de veselie ş i tinereţ e. ªtie multe, citise multe în copilă rie, învăţ ând cititul de la un om care ş tia săcitească , la care a servit un timp. Seara, dupăce terminăcu trebeluitul prin casă , aprinde un chiş toc de lumânare sau opaiţcu seu de oaie ş i citeş te cărţ ile ce le găseş te prin biblioteca bailului sau unele pe care le cumpă răprin bazar, de la un anume Ioji, un evreu care vinde că rţ i vechi ş i tot ce apare în acest timp în lume. De Bogdan s-a legat încăde la început, simţ ind căeste un bă iat bun, cănu doreş te moartea nimănui ş i nu se gândeş te, ca alţ ii, săucidăca săajungăsus, aş a cum fac mai toţ i cei ce voiau săse ridice, procedeu clasic ce s-a aplicat în toate timpurile, o tempora o mores. Povestea suirii pe tron a lui Bogdan este o idee fixăa Doamnei Maria, care voia în felul acesta sără zbune oarecum omorârea soţ ului ei voievodul Iancu zis Sasul, de că tre poloni, la ordinele porţ ii. Însămotivul principal era setea de putere, înavuţ irea pe spinarea ţ ării, aş a cum a fă cut ş i Iancu care a luptat mulţ i ani ca săajungăacolo sus, pebtru ca datorităunei greş eli politice să -ş i tragăura stă pânilor ş i din asta să -ş i gă seascămoartea. Bogdan cunoş tea toatăpovestea, îş i aduce aminte din copilărie fragedăcând dupăun drum lung ş i plin cu peripeţ ii au ajuns în fine la Lembarg, escortaţ i de oş tenii lui ªtefan Barhory, regele de atunci al polonilor, cum furăduş i într-un castel ş i despă rţ it de tată l să u, de zarva care s-a fă cut în jurul acestei poveş ti ş i de lacrimile vă rsate de mama sa când Iancu voevod de Moldova a fost decapitat în piaţ ă, ca cel din următâlhar, cum a avut el Bogdan intenţ ia săfugăsingur de groaza celor vă zute, dar a fost oprit de femeia care a avut grije de el. Toate acestea îi vin lui Bogdan în minte în timp ce Iusuf îş i povesteş te viaţ a sa tristă , care dupăce terminăîl cuprinde cea mai adâncă dezamă gire, sentiment ce nu l-a mai avut de foarte mult timp, dar ura din el nu s-a stins, parcăun simţ ă mânt ş i mai puternic pune stă pânire pe el. Foarte rar se gândea la trecut ş i niciodatănu voia să -ş i aducăaminte căş i el ar fi vrut săaibe o viaţ ătihnită , nederanjat de nimeni, cu o femeie de care să -ş i lege soarta, cu copii, pentru care sălupte; drumul pe care a mers este fă răîntoarcere, fă rănici o posibilitate de a da înapoi, este un proscris, un condamnat la moarte, dar în acelaş timp devenise un personaj învidiat de cei să raci, iubit de cei oropsiţ i, ceeace dealtfel nu prea îi pă sa, ş tiind cămulţ i din ei ar fi dat orice să -l poatătră da, chiar numai pentru un blid de linte.

262

Dar, acuma când are ocazia săaibe o conversaţ ie cu cineva care îl ascultă , cu acest bă iat care îi seamănă , a devenit mai comunicativ, mai deschis ş i niciodatăde când s-a fă cut haiduc nu s-a destăinuit cuiva. Este ceva unic pentru el ş i singur s-a mirat de cele petrecute în seara asta. Întru târziu cei trei tineri se despart, Iani pe uliţ ă, iar Bogdan prin subterană , iar Iusuf rămâne singur cu tristeţ ea sa. Are de gând să plece la Veneţ ia unde săstea un timp, apoi să -ş i facădrum prin Anatolia unde să dezgroape comorile ascunse ca să -ş i organizete o armatăcu care sălupte împotriva a tot ce este turc.

Capitolul 6 În care Maria încearcăsă -l ducăpe Bogdan la Veneţ ia, jertfindu-l pe Iusuf În timp ce Doamna Maria a lui Iancu Sasul ş i fiul ei Bogdan se perpelesc în clădirea ambasadei Veneţ iene de la Constantinopole, pentru treburile lor mă runte, în imperiul Ottoman ş i în ţ ă rile de dincolo de Dună re, în Moldova ş i Valahia, au loc evenimente senzaţ ionale. Sinan Paş a porneş te cu o armatăfoarte puternică

263

spre Belgrad ca săînfrâmgăalianţ a Germaniei contra turcilor. Acest fost creş tin, devenit un anticreş tin, săzicem convins dar ş i setos de putere, duş manul tuturor celor ce se întitulau creş tini, voieş te săcucereascăEuropa, ca s-o supună semilunei, în numele sultanului, puternicul padiş ah, că ruia i s-au trimis săptă mânal saci cu aur ş i obiecte de artăjefuite de armatele sale de prin locurile prin care au trecut. Amurat al III-lea era stră in de fră mântările din jurul să u, îi plă cea sunetul aurului, se complă cea în situaţ ii ridicole, o chinuia pe Haseki,, sultana care a dat naş tere viitorului stăpân al imperiului, Mahomed, crescut departe de fră mântă rile timpului, în haremuri, în palate ş i în mijlocul tuturor plă cerilor care ar fi putut să -i ofere viaţ a princiarăpe care o ducea. Acest tână r are acuma două zeci ş i ş ase de ani, iar schezofrenicul să u tatăîl adorăpânăla divinizare, ceeace totuş i nu-l impiedicăs-o tiranizeze pe mama sa. Viaţ a palatului era una ş i viaţ a politicăalta, conducerea ş i dirijarea ei fiind fă cutăde vizirul Sinan Paş a. Toate firele ş i iţ ele politice ale întregului imperiu Ottoman se întâlneau în mâinile sale, fiind mânuite cu cea mai mare pricepere ş i competenţ ă . Plecarea sa de la Constantinopole a uş urat oarecum situaţ ia lui Bogdan, dar oamenii să i vegheazăîn continuare, fiind datori săraporteze în permanenţ ă , săptă mânal. Un curier duce la fiecare ş apte zile rapoarte despre cele ce se petrec în capitalăş i la palat, în care nu lipseş te nici problema lui Bogdan. Totuş i depă rtarea ş i evenimentele care se precipităau fă cut ca acest subiect secundar săscadăîn intensitate. Mihai, voevodul Valahiei, acel ce l-a gonit pe Bogdan, a rupt-o cu totul cu turcii, s-a aliat cu germanii în liga anti ottomanăş i împreunăcu Aron Vodăal Moldovei a organizat ş i preconizat lupta împotriva turcilor, pentru a scutura jugul apă să tor. Sinan Paş a turbăş i promite la plecare că -l va prinde, îl va duce la Istambul ş i în faţ a tuturor îl va spânzura, dar tributul care continuăsăsoseascăcu regularitate dinMoldova este prea ispititor ş i altul care săpoatăface faţ ăsituaţ iei nu este. Pe de altăparte presiunile creditorilor voevodului au avut efect la poartăş i în felul acesta Aron Vodăa reuş it săse menţ inăpe scaun. Dar lupta împotriva turcilor continuămocnit, pe un front secundar. Tătarii care trebuiau săvinăîn ajutorul armatelor turceş ti, fură înfrânte de oş tenii moldoveni ceeace a avut ca repercusiune o întârziere a atacurilor armatelor lui Sinan Paş a, care au fost deci nevoite săse retragăîn vara anului 1594 la Belgrad. Unul din motive a fost ş i lipsa de hranăde care au suferit. Deobicei Valahia ş i Moldova erau acelea care din sudoarea poporului furnizau turcilor hrana necesarăpentru armatăş i acuma ş i aceastăcale de aprovizionare este tă iată , ceeace îndoi furia vizirului. Sigismund Bathory promisese ş i el alianţ a cu germanii, cu condiţ ia săi se dea mâna arhiducesei Maria, fiica arhiducelui Karl din Graz. Voevodul Mihai al Valahiei nu prea avea încredere în aceastăalianţ ăpreconizatăde că tre Imperiul German ş i se

264

ră sculăpe cont propriu împotriva turcilor, ceeace i-a dus sprijinul întregii ţ ă ri. Scuturarea de sub jugul turcesc a avut un efect nemaiauzit în Valahia în rândul poporului, dar ş i asupra lui Sinan Paş a care s-a jurat că-l va duce pe Mihai legat în lanţ uri la Constantinopole. Maria aflase toate aceste veş ti de la Nicola ş i ambasadorul Veneţ iei. De la o vreme, în capitala Imperiului Ottoman, este mare forfotădiplomaticăcum n-a mai fost de mult, mai precis de la luptele împotriva Perş ilor. Sinan îş i îndreaptăacuma privirile că tre Viena, căutând cu tot dinadinsul săajungăacolo în chip de cuceritor, dar ră scoala Valahilor i-a spulberat pentru moment planurile. Se pregă teş te deci să-l atace pe Mihai, spre bucuria lui Bogdan, mai ales al Mariei, care vede în acţ iunile turcilor o eventualăposibilitate de a-ş i propune din nou fiul ca pretendent. Are de gând săpromităca tribut sume uriaş e pentru a câş tiga bună voinţ a porţ ii, mai ales al vizirului. În fond Bogdan nu a greş it cu nimica în faţ a lui ş i nici nu a fă cut ceva ce ar fi putut să -l supere. Faptul cădouăarmate au fost împră ş tiate ş i distruse în încercarea de a-l pune pe tron, a atras ura preaputernicului vizir asupra sa. Dar nici acesta nu a fost adevăratul motiv pentru care Bogdan este sortit pieirii. Sforile ce se trag la palat, la toate nivelele, în iatacele sultanelor ş i în anicamerele vizirilor au fă cut ca lucrurile săajungăpână aici, în ceeace îl priveş te pe Bogdan. Maria este destul de bine informatăasupra situaţ iei fiului ei ş i este de pă rere cădeocamdatăar fi bine să -l ducăpe fiul ei la Veneţ ia unde săfie la adă post, dar porturile sunt închise, rar vin sau pleacăvase, numai acelea care aprovizioneazăarmata ş i palatul fiind lăsate libere. Celelelte mă rfuri vin din Asia Mică, însăpe acolo nu se poate pleca, este prea riscant ş i drumul prea lung, deci tot pe mare este mai sigur. Giovanni Zane, ginerele Mariei, a promis căva intra în legăturăcu un comandant de vas care săfie dispus să -l ducăpe Bogdan la Veneţ ia, bineînţ eles în schimbul unei sume mari de galbeni. Din pă cate însămai trebuie săaş tepte, fiindcăsituaţ ia internaţ ionalăeste neclară , iar pe de altăparte planurile cu Iusuf sunt pe punctul să se realizeze ş i asta cere timp ş i ră bdare. Între timp Bogdan s-a împrietenit cu haiducul, vorbeş te cu el ore întregi, pânănoaptea târziu ş i aflădespre toate aventurile sale. La rândul să u Iusuf simte ş i el prietenie faţ ăde acest tână r care într-adevă r seamă năcu el. Încetul cu încetul îl studiază , reuş ind chiar sădiscute ş i săse poarte ca el. Numai statura ş i corpolenţ a nu o poate schimba, dar asta este ceva secundar, gândeş te el. Ajunse să -ş i joace rolul foarte bine, spre bucuria Mariei ş i al bailului; toate merg conform planului, nu a transpirat nimica în afară, secretul este total, spiritele s-au mai liniş tit, forfota de pe stră zi a mai scăzut. Mai marii sunt convinş i căhaiducul a reuş it săscape, căa fugit undeva în Asia Mică, dar totuş i supravegherea întregii miş că ri a capitalei nu a fost prea mult slăbită,

265

numai ienicerii nu mai patruleazăpe stră zi. Miile de informatori plătiţ i miş ună peste tot, ascultătot ce se vorbeş te ş i raporteazăcelor care îi plă tesc. Din fericire pentru ambasador nu se aflănimica. Iusuf este mulţ umit, dar niciodatăuş oara umbrăde îndoialănu l-a pă ră sit cu totul. De multe ori se întreabădece Maria ş i bailul ţ in atâta să -l ajute. Oare săfie numai banii ? dar în ultimul timp nu s-a mai pomenit nimica de plata promisă , ceeace este destul de bizar pentru el, ca în una din zile să -l întrebe pe Bogdan. - ´´ Preamă ritul ambasador ş i mă ria sa Doamnă, mama voastrănu mi-a mai cerut galbenii . . ´´ ceeace are darul ca întrebarea săajungăunde trebuie ş i ca sănu se dea mai departe de bă nuit se pune la cale o nouăstratagemă . Bogdan este însă rcinat sătrateze cu Iusuf problema, dar acesta nu dispune de suma promisă aici în capitală , decât de una ceva mai mică , aflatăascunsăîntr-un loc greu de ajuns. Totuş i sunt în jur de cinci zeci de mii de galbeni. În fond nu stricăca ş i aceş tia săajungăîn buzunarele Mariei, fiindcăş i aş a dupăuciderea lui vor fi confiscaţ i, sau niciodatăgă siţ i. Cu recuperarea sumei este însă rcinat Iani, pentru Bogdan afacerea fiind prea periculoasă . Iani este instruit de bail cum săfacăca să scoatăde la Iusuf locul unde sunt ascunş i banii. Seara Iani merge singur spunând căBogdan este bolnav ş i nu poate veni. - ´´ Stă pânua meu doreş te săaibe galbenii . . . mă car o parte din ei . . . trebuie să plă teascăla vizir pentru tromul preamă ritului Bogdan . . . ´´ spune el fă rănici o introducere, ceeace dealtfel nu-l mirăpe haiduc, este obiş nuit cu acest fel de a trata o afacere. - ´´ Am săvi-i dau . . . dar nu pot ajunge acuma acolo . . . se aflăla un loc sigur . . . . sub un pod . . . într-un sac din piele ş i numai eu ş tiu cum se poate ajunge la el . . chiar dacăspun cuiva, tot nu poate să-i gă sească. . . ´´ - ´´ Nu face nimica . . spune-mi mie ş i măduc . . . îi aduc mai întâi aici ca săfi sigur că -i am ş i apoi vei da stă pânei cât crezi . . . ´´ ideea i se pare lui Iusuf bunăş i începe să -i explice, dar se întrerupe fiindcăîi vine o idee. - ´´ Hai sămergem împreună. . . ´´ propunerea îl sperie pe Iani în aş a mă surăcă nu poate nici mă car săscoatăun cuvânt. Ce va spune bă trânul ambasador dacăar afla căl-a scos din casă , nu, nu poate face aş a ceva ş i apoi dacăva fi recunoscut, iar el va fi luat ca unul din banda sa; atunci va fi spâzurat de acelaşpar cu el. Nu, nu se poate, gândeş te el, dar Iusuf vă zându-l în încurcă tură, îl bate prieteneş te pe umeri, gest care îl sperie pe Iani mai tare ş i fuge spre uş ăstrigând. - ´´ Nu măatinge . . . n-am fă cut nimica ră u . . ´´ ş i pentru prima oarăîl vede pe acest om râzând cu poftă . - ´´ Ha, ha, ha, chiar aş a de prost măcrezi . . ? . . . îţ i dau o mie de galbeni . . . aş pri turceş ti cu care vei putea tră i altfel decât în casa acestui Bogdan . . ´´ Iani se uităla el cu ochii holbaţ i. Efectul acestor vorbe ale lui Iusuf au provocat la el o reacţ ie neprevă zută . În mintea sa apare ideea că , cu o asemenea sumăva putea să-

266

ş i cumpere o casăfrumuş icăundeva prin preajma capitalei. Propunerea este atât de tentantăcănu putea fi refuzată , este ceva peste puterile sale. - ´´ Merg . . . da jurăcănu vei spune nimica stă pânilor mei . . ´´ - ´´ Mergem chiar acuma . . . îţ i jur cănu voi spune . . ş i săş ti căjură mântul meu face mai mult ca a a unui vizir . . te asigur . . ´´ dar propunerea de a pleca imediat îl uluieş te ş i mai mult pe Iani. - ´´ Chiar acuma . . ? . . . te va recunoaş te ş i te va prinde ş i atunci totul va fi pierdut . . . la ce bun . . ? ´´ - ´´ Nu, nu merg aş a . . . măvoi îmbră ca ca mă ria sa Bogdan ş i nu măvor recunoaş te . . ´´ de data asta Iani simte că -i vine săleş ine. În ce încurcă turăa intrat. Aceasta este absolut imposibil, fiindcăBogdan este ş i el că utat, dar nu are cum să -i explice asta, tocmai miezul secretului, că ci dacăIusuf ar afla adevă rul totul ar cădea baltăş i precis căl-ar ucide acuma pe loc. Pentru a nu trezi bă nuială începe să -i explice fel de fel de poveş ti pânăcând îi vine o idee. - ´´ Nu . . . nu aş a vom face . . te voi deghiza în hamal de port . . . îţ i voi lipi o mustaţ ăş i vom merge acolo . . . dacăînă lţ imea sa Bogdan iese de aici totul va fi dat în vileag . . . veţ i suferi cu toţ ii ş i nu are nici un rost . . . . el doar doreş te să devinădomn în ţ ara lui tat-su . . . ´´ explicaţ iile au darul de a-l pune pe haiduc pe gânduri. Dupăo scurtăpauzăIani întreabă. - ´´ Dar vei veni înapoi . . . ? ´´ - ´´ Sigur căda, ce aş i putea săfac aici în capitală , unde sunt atâta de căutat . . . foş ti mei camarazi de luptădeabea aş teaptăsăpunămâna pe mine ca săîncaseze prima de o sutăde mii de aspri . . . da ce crezi că-i vor da . . ? . . eu nu cred . . cine măva preda va pieri ş i el . . . nu dau ei aş a uş or banii jefuiţ i din mână. . ´´ Dar Iani nu mai ascultăce spune Iusuf. Auzind de imensa sumăce se oferăpentru el simte un nod în gât, însăcuvântul este cuvânt ş i nu trebuie sărupălegă mântul fă cut faţ ăde Bogdan, cănu-l va tră da niciodată , că -l va ajuta pânăla moarte. Nu, aş a ceva nu va face, orice s-ar întâmpla, el nu este un tră dă tor, mai bine să rac ş i cinstit decât bogat ş i cu sufletul vândut. Se hotă reş te deci să -l însoţ eascăpe haiduc pânăla ascunză toare, în contra sumei de o mie de aspri promiş i, tot este ceva. Iani pleacăimediat la palat, ia o legă turăcu haine vechi, o meş ăde pă r negru ş i clei din oase, din rechizitele lui Bogdan de pe timpul cât au mers la cârciuma din port ca săse distreze. Se fereş te săfie vă zut ş i în cel mai scurt timp fu înapoi la haiduc, pe care îl deghizeazăatât de bine cănimeni nu ar fi ghicit vreodatăcine se ascunde în dosul acestei măş ti. Acuma totul este cum săiasăde aici fiindcăcei care miş unăprin aceste locuri, precum ş i vecinii s-au obiş nuit cu intrarea ş i ieş irea lui. Nu se putea săiasădoi când a fost vă zut intrând numai unul. Cerceteazădeci în toate părţ ile ş i descoperăo uş iţ ămicăcare dăchiar pe malul Bosforului. Amândoi se strecoarăpe aici foarte atenţ i ca sănu fie vă zuţ iş i Iusuf îl duce spre

267

un mic pod peste o apăcare se varsăîn mare, dupăun mers pe mal de trei kilometri. Aici se uităîn toate pă rţ ile ş i dispare sub pod, apoi peste câteva minute îl strigăpe Iani. Strecurându-se printr-o cră păturăîngustăcare se deschide aproape de nivelul apei se pomeneş te într-un întunerec deplin. Se simte luat de mânăş i condus câţ iva metri; calcăîntr-o mâzgălunecoasăş i urât mirositoare. - ´´ Stai aici . . . ´´ aude porunca lui Iusuf. Apa clipoceş te peste tot ş i fâş âitul gângă nilor este lugubru. Din când în când îi sare peste picior ceva greu, câte un ş obolan speriat. Nici nu îndrăzneş te săse miş te. Îl aude doar pe Iusuf care cotrobăieş te prin noroi, înjurând din când în când cănu găsş te destul de repede. - ´´ Aici . . . am gă sit . . . slavăDomnului . . . ´´ exclamăel ş i luându-l pe Iani din nou de mânăse târă sc în afară . Hainele le sunt ude ş i pline cu un noroi urât mirositor. Se lă sase seara, soarele a coborât sub orizont, uliţ a este plinăcu oameni care forfotăcare încotro. Lumina de afarăeste încădestul de puternică . Iani se pomeneş te cu un sac murdar din piele, destul de greu. - ´´ Ia-l ş i hai . . . . ´´ porunceş te Iusuf din nou, împingându-l pe la spate. - ´´ Nu pot să -l duc singur . . . ´´ se trezeş te el spunând, dar este din nou împins pe la spate. De data asta nu mai protesteazăş i o ia înainte. Sacul este destul de greu pentru el, gândeş te însăcăîn fond ca săcâş tige o mie de galbeni se merităefortul. Haiducul chicoteş te în urma sa, amuzat de starea jalnicăîn care se aflăservitorul prinţ ului Bogdan. - ´´ Îl ducem la noi . . . dar hai mai repede, căcirculănumai ieniceri pe aici . . ´´ Iani o ia la picior, nu vede ce se petrece în jur, atât de preocupat este sănu scape greutate din mâini. Uliţ a pe care merg este desfundată , plinăcu noroi, plouase cu o zi înainte. Se înainteazăgreu, mai ales cu o greutate în spinare. Iusuf merge în urma sa ş i-l îndeamnămereu. Când trebuirăsăurce un mic dâmb Iani lunecăş i cade; aude în urma sa un râs ră ută cios. Faptul îl supă răş i un moment se gândeş te sălase totul baltă , s-o ia la fugă, dar din nou îi apare în faţ a ochilor convorbirea pe care a avut-o cu Doamna Maria ş i promisiunile pe care i le-a fă cut. Nu, nu trebuie sătră deze ş i capă tădin nou curaj, dar deodatăaude o voce stră inăcare îl întreabă ceva. De spaimănici nu se uităîn urmăş i cu un efort supraomenesc ridicăsacul în spinare ş i o porneş te la drum. Iusuf este deja sus ş i se uităla scenă . Străinul nu mai aş teptăca săvadăce va urma ş i pleacă , un sac atât de murdar ş i vechi nu putea săconţ inăceva important ş i deci nu se merităosteneala, gândeş te stră iunul ş i pleacăamuzat de eforturile ce le face Iani. Ajuns sus, aude din nou ironiile lui Iusuf. - ´´ Este greu să -ţ i câş tigi pâinea . . . nu . . ? . . . ha, ha, ha, . . . . ´´ tonul batjocoritor îl jigneş te adânc pe Iani, dar acuma nu este timpul pentru ofensă ri. Sunt în pericol, forfota este mare ş i din când în când trec ieniceri ş i bostangii care se uităla ei curioş i, mai ales la Iani care se că zneş te din toate puterile săducă sacul în spinare, dar mai ales felul murdar cum arată , atrage mai mult atenţ ia.

268

Iusuf nici nu se gândeş te să -l ajute, dar nici nu-i convine căIani a devenit centrul de atenţ ie a celor care trec. Totul se poate transforma într-o catastrofă , dacăi-ar fi venit vreunui ienicer ideea de a controla ce se aflăîn acest sac atât de greu ş i totuş i atât de mic. Dupăce cotesc într-o uliţ ămai liniş tităhaiducul îl opreş te ş i-i ordonă . - ´´ Lasăsacul jos . . . ´´ dar nu terminăbine căIani ş i că zu, bufnid ş i plescăind în noroi. Se aude clincăitul galbenilor, situaţ ia devine deadreptul alarmantă . Iusuf ridicăsacul ş i o rupe la fugăurmat de Iani care se bucurăcăa scăpat de acest calvar. Se ţ ine dupăel ş i din când în când sunt nevoiţ i săintre prin curţ ile caselor, prin ganguri sau dupăcolţ uri mai întunecoase când li se pare căvreun trecător îi priveş te mai atent. - ´´ Mergi înainte ş i anunţ ă -mădacăvine cineva . . . dar fi atent cum o faci ca să nu atragi mai ră u pe trecă tori spre noi . . . nu vreau săintru în bucluc din cauza ta . . . hai miş că. . ´´ Iani se supune fă răsăcrâcneascăş i în scurt timp ajung în fine în că suţ a dă ră pănatăîn care locuieş te Iusuf. Amândoi se strecoarăcu atenţ ie pe lângă ziduri ş i escapada ia sfârş it cu bine. Ajunş i înă untru Iani cade extenuat de spaimă pe un scaun; simte cum inima îi bate cu putere. Iusuf în schimb nu dăsemne de sfârş eală, din contra, îş i scoate tacticos deghizarea, se spalăş i se face comod. Iani îi urmăreş te toate miş că rile ş i-l admirăprin câte pericole a trecut ş i câtăcutezanţ ă ş i curaj la acest om. Deodatăîl cuprinde revolta, cum, acest om săfie sacrificat pentru binele unei odrasle de prinţ? gândeş te el, dar jură mântul de credinţ ăfaţ ăde prinţş i prietenia trebuie sărămână, deci va trebui sămeargăînainte orice s-ar întâmpla. Dar, îl cuprinde remuş carea căva fi pă rtaş , indirect dar totuş i, la o crimă oribilăregizatăcu cel mai feroce sânge rece de către Doamna Maria, la sugestiile ambasadorului. ÎnsăIani nu are prea mult timp săreflecteze, căci Iusuf varsă conţ inutul sacului pe podea, aurul sunăfrumos, ca niş te clopoţ ei. Deodatăse opreş te, fiindu-i teamăsănu se audăceva de afară , începând săscoatăaurul cu oumnii. La văzul lui, ochii îi scânteiază . Iani n-a mai văzut aş a ceva, a avut odată câteva monezi de aur pe care le-a dă ruit unui copil a că rui mamăera bolnavă. Iusuf se apucăsănumere fă când gră măjioare peste gră măjioare, apoi se întoarce că tre Iani ş i spune. - ´´ Ia . . ´´ dar el nu îndră zneş te nici mă car săse miş te, de teamăsănu fie acuzat căpune mâna. Haiducul râde, iar Iani are impresia căeste batjocorit ş i aude din nou vocea poruncitoare a lui Iusuf care îl învităsăia o gră măjioară . - ´´ Totul pentru mine . . .? ´´ întreabăel mirat în cele din urmă , ară tând cu degetul. - ´´ Da pentru cine . . . ţ i-a mai spus săiei ş i vei lua . . . hai miş că. . ´´ Iani se ridicăîncet de la locul să u, merge în vârful picioarelor spre gră măjioara de aur ş i pune timid mâna pe vârf; se sperie când câteva monezi cad clicănind, dar nu are timp săreflecteze fiindcăsimte o loviturădestul de puternicăîn spinare. Iusuf l-a lovit prieteneş te cu palma sa grea ş i spune.

269

- ´´ Nă tă ră ule . . . nu ş ti săprofiţ i . . . eş ti un nă tără u, asta eş ti . . ´´ epitetul îl jigneş te pe Iani la culme; acuma nu se mai poate abţ ine. - ´´ Dacăaveam o spadăîţ i ară tam eu . . . ´´ dar Iusuf se amuză. - ´´ Hai lasăasta . . . iaţ i aurul ş i întinde-o . . . sunt obosit, vreau sămăculc . ´´ acuma Iani nu mai ezită , îş i scoate că maş a, o leagăla partea de jos ş i o umple cu aur, apoi iese în uliţ ă, se uităîn toate părţ ile, dar când săiasătrece tocmai un ienicer. Dacănu ar fi avut acest bagaj nu i-ar fi pă sat. Se retrage ş i are noroc cănu a fost vă zut, apoi o rupe la fugătraversând uliţ a, intrăîn palat prin uş a din spate ş i se opreş te direct în camera sa. Îi este cald, apa curge pe el, cu toate căvremea nu este excesiv de că lduroasă , se încuie ş i ră spândeş te galbenii pe pat. Ce priveliş te frumoasă , cum mai stră lucesc, ce prost a fost căs-a supă rat pe acest om, în fond aş a este el, obiş nuit cu oameni duri, cu fel de fel de tâlhari cari nu ş tiu săse poarte în altfel, cu care nu puteai săprocedezi decât dur, dar el a fost înţ eles, Iusuf dându-ş i seama ce fel de om este, ş i-a bătut puţ in joc de el, se merităînsă , acuma are o mie de aspri, îi va ascunde ş i cu ce va mai că pă ta de la stăpânăca preţal cinstei, îş i va cumpă ra o casăcu pă mânt unde va duce un trai liniş tit ş i îndestulat. Mulţ umeş te Celui de sus, se închinăîn faţ a icoanei, strânge tacticos galbenii într-o lă diţ ăpe care o pune sub pat, apoi se trânteş te obosit, făcându-ş i planuri de viitor. Nici nu aude bătă ile la uş e, ca apoi când ele devin mai tari, merge sădeschidăş i în faţ a sa stăDoamna Maria; bine căa avut timp săstrângăgalbenii. - ´´ Mă rităDoamnă. . . ´´ ş i se aruncăla picioarele ei. - ´´ Ridică-te . . . . ei, ai fost . . ? ´´ întreabăea aspru. - ´´ Da, am fost . . ´´ dar ea nu-l lasăsătermine. - ´´ Săvi în salon . . . ´´ ş i pleacă. Iani îş i pune ţ inuta în ordine ş i o urmează. - ´´ Ai fost . . . ? ´´ întreabăea a doua oară. - ´´ Da, mă ria voastră. . . . am fost . . . i-am luat . . . sunt la el . . . îi are în casa cea . . ´´ bâiguie el. Maria îl priveş te poruncitor, ceeace îl pune într-o situaţ ie dezagreabilă . - ´´ Să -i duci aici . . . chiar acuma . . . ´´ Iani nu poate ră bda asta. - ´´ MărităDoamnă. . cer iertare, dar acuma vin de acolo . . m-a gonit . . s-a culcat . doarme ´´ - ´´ Mergi de-i adu . . ´´ continuăea, fă răsăţ inăseama de spusele sale. Iani înghite în sec ş i porneş te spre ieş ire; este foarte încurcat, nu ş tie ce săfacă , este îngrozit, îi este teamăde acest bă rbat teribil, poruncitor, dar pe care îl stimeazăîn acelaş timp. Cum să -l deranjeze dacăi-a spus căvrea săse odihnească? Maria pă ră seş te salonul, iar Iani fuge în stradă , nu-i vine săse ducă , este sigur căhaiducul va fi brutal cu el, îl va da afară , dar neavând încotro merge încet, legă nându-se spre casa pe care a pără sit-o cu un sfert de orăînainte. Se gândeş te căprietenia ş i protecţ ia lui Bogdan este mai importantădecât Iusuf care aş aş i aş a va fi pierdut. Chiar dacăîi va destăinui adevă rul tot nu va mai avea ce săfacă , îl vor spânzura ş i

270

în acelaştimp nici Bogdan nu va avea oposibilitate de a scăpa. Tot judecând situaţ ia ajunge în fine în micuţ a că suţ ăunde stăIusuf. Descuie uş a de la intrare cu cheia pe care o poartăîn permanenţ ăla el ş i intrătiptil în camera în care doarme liniş tit haiducul, ş tiind căeste în siguranţ ă . Iani nu ş tie ce săfacă , îl priveş te îngrozit, îi vine săfugăcât mai departe, dar din nou îi vine Bogdan în minte ş i curajul îi revine. Săia pur ş i simplu aurul ş i săfugăar fi însemnat căl-a furat, să -l trezeascăîi este teamă . Stăun timp pe gânduri, apoi face un zgomot în speranţ a că va fi auzit ş i nu se înş eală , Iusuf sare în picioare, pune mâna pe sabie ş i cât ai clipi din ochi fixeazăvârful ei la beregata lui Iani care înţ epeneş te. - ´´ Ce cauţ i aici năpârcă. . . ? . . . te-ai întors să -mi furi aurul . . . ai . . ? . . . stai că -ţ i ară t eu ţ ie . . . ´´ Iani este atât de înfricoş at încât ochii îi ies din orbite ş i cade în geninchi. Simte apă sarea vârfului să biei. Iusuf se uităla el ş i aş teaptăun ră spuns. Nu are intenţ ia să -l ucidă, depă rteazăsabia ş i-i face semn săse ridice. Iani se ridicăîncet ş i extenuat, de fricăse aş eazăpe un scaun. - ´´ M-a trimis Doamna Marie . . ´´ bâiguie el. - ´´ Cine te-a trimis . . Doamna Maria . . ? . . . ce vrea . . . ? ´´ spune el sever - ´´ Vrea aurul . . . spune căi l-aţ i promis . . . i-am spus cădormi, dar nu a vrut să audă. . vrea aurul . . . ´´ repetăel ca un ş colar, încăînfricoş at, dar Iusuf se liniş teş te, merge la sacul cu aur ş i-l azvârle la picioarele lui Iani. - ´´ Ia-l de aici . . . hai . . . întinde-o mai repede . . nă pârcă. . ´´ Iani se ridicăîncă vă dit speriat ş i trage sacul dupăel pânăla uş e. - ´´ Nu pot să -l duc aş a pe lumină. . . îl las aici ş i vin mai târziu . . . am săduc câte puţ in . . . atâta cât pot . . . ´´ Iusuf deschide uş aş i-l pofteş te afară . - ´´ Hai întinde-o . . . când o pofti doamna ta, săte trimităsăiei câte puţ in . . ´´ Iani pleacăca din puş căş i cei din faţ a palatului care supravegheazănu ş tiu ce se petrece cu el. Are pă rul vâlvoi când intrăin palat fugind. Merge mai întâi în salonul mare unde gă seş te pe ambasador, pe Maria ş i pe bătrânul Arghir. Văzându-l bailul îl expediazăpe servitor dintr-un semn cu mâna. - ´´ Ei . . . ai adus aurul . . . ? ´´ întreabăambasadorul pe un ton calm, ceeace are efectul să -l mai liniş tească , dar este îngrozit la gândul căva trebuie săvorbeascăş i cu stă pâna sa Maria, căci de câtva timp aceastăfemeie îl sperie, se simte timid în faţ a ei, având senzaţ ia cănu este dorit ş i nici agreat, ceeace dealtfel corespunde realităţ ii. - ´´ Nu pot mă rite stăpâne . . . sacul este greu ş i nu pot să -l duc aş a în ziua mare . . iertaţ i, dar am săduc câte puţ in . . chiar acuma am sămămai duc odată´´ tocmai în acest moment intrăş i Bogdan care văzându-ş i servitorul ş i prietenul în halul în care se aflăse repede la el. - ´´ Ce ai pă ţ it Iani . . .? . . . te-au bă tut . . . ? ş i se uităîntrebător la mama sa care se simte oarecum jenatăfaţ ăde fiul ei.

271

- ´´ Nu, nu m-au bă tut . . . trebuie săduc aurul . . . aurul promis de Iusuf, mărite stă pâne . . acest Iusuf nu prea ş tie multe ş i era cât p-aci să-mi gă ureascăgâtul cu sabia . . ´´ - ´´ L-ai luat . . . ? ´´ - ´´ Da, am fost cu el de l-am luat de sub un pod . . . . . . . ´´ auzind căhaiducul a pă ră sit ascunzătoarea, Maria tresare iar ambasadorul face roş u ca para. - ´´ Ceeee . . ? ´´ spun amândoi în acelaştimp. -´´ Ce . . ? . . a pă ră sit casa tâlharul acela ? . . cine i-a permis ? ´´ spune ambasadorul a doua oară. Iani devine din nou atât de speriat, căsimte cum i se urcăun nod în gât. Dar figura Mariei îl duce într-aş a un hal încât nici nu mai poate vorbi, bâiguieş te totuş i. - ´´ El a plecat . . . adicăcu mine . . . nu, nu cu mine . . nu, eu nu i-am dat drumul . . eu nu am ş tiut unde este aurul ş i am fost cu el ca să-l iau . . . s-a îmbră cat ca hamal de port . . cu cele cu care s-a îmbră cat ş i mă ria sa Bogdan când am fost în cârciuma din port . . . nu ne-a vă zut nimeni . . jur cănimeni . . jur cănimeni, mă rite stă pâne . . ´´ spune el la urmăatât de rugă tor încât însă ş i Maria este oarecum impresionată . Iani se trânteş te în genunchi, împreauneazămâinile ca de rugă ciune; este pur ş i simplu îngrozit, voia săscape, săfugăcât mai repede ş i cât mai departe, sănu mai ş tie de nimeni ş i de nimica, iar în mintea sa blesteamăziua când s-a angajat în casa asta, dar Bogdan vine spre el ş i-l ridică . - ´´ Liniş teş te-te, ce te-a apucat . . . ? . . . ridică-te . . ´´ apoi se adresează ambasadorului ş i mamei sale . . - ´´ domnule, vărog sămăcredeţ i căbă iatul acesta nu a vrut răul nimănui . . . văasigur căaş a este . . . mamă , nu te supă ra, nu s-a petrecut nimica ră u . . nu, nimica ră u, te asigur, mamă. . ´´ intervenţ iile lui Bogdan liniş tesc oarecum spiritele. Iani se ridicăfericit căprietenul să u l-a salvat dintr-o mare încurcă tură . - ´´ Să -mi fie cu iertare, dar n-am avut încotro . . . dacăacceptam sămerg singur nu mi-ar fi spus unde se gă seş te aurul . . . o săduc puţ in câte puţ in . . . nu este bine sătransport atâta pe stradăcând peste tot miş unăieniceri . . . ´´ cu asta se destinde atmosfera cu totul ş i servitorul pleacăfericit căa scă pat cu bine. Bogdan însăîş i aratăsupărarea căs-au purtat în felul acesta cu omul care îi vrea binele, care a acceptat săse sacrifice pentru ei. Merge deci dupăel, îl liniş teş te ş i tinerii se înţ eleg căvor merge chiar de a doua zi săaducăaurul puţ in câte puţ in. Iani pe afară, iar Bogdan se va târâ prin catacombă, altfel nu se poate, siguranţ a este asigurarea salvă rii sale de la spânzură toare sau de la sugrumare. În zilele următoare intrătoate în normal, Bogdan merge de douăori la haiduc unde cautăprin conversaţ ii să -l facăsă-l cunoască , Iani a că rat tot aurul pe care l-a dat Mariei, iar Iusuf duce mai departe speranţ a căîn curânt va putea pleca. Ambasadorul Veneţ iei nu mai are atâta timp săse ocupe prea de aproape de cele

272

ce se pun la cale, fiindcăîntr-o zi soseş te vestea căSinan Paş a ar fi murit în luptele duse cu voevodul Mihai al Valahiei, căar fi căzut de pe cal ş i căarmata sa s-ar fi împră ş tiat, spre marea bucurie a duş manilor să i, dar tot aş a de repede s-a ră spândit vestea căa scă pat, căeste numai ră nit, căse regrupeazădincolo de Dunăre, spre sud. Voevodul Mihai lăsase în Valahia pe fiul să u ş i plecase să cucereascăTransilvania. Cicăvoia săuneascăcele trei ţ ă ri unde se vorbeş te aceeaş i limbăş i oamenii au aceleaş i aspiraţ ii. Toate aceste evenimente provoacă multiple activităţ i diplomatice la Poartă , toatălumea vine ş i pleacă , se ţ in consilii peste consilii ş i chiar sultanul, care de atâta vreme nu mai ş tia nimica de politică, de data asta se intereseazăde soarta ţ ă rii sale. Este încădestul de tânăr, dar bolnav, acrit ş i nebun, totuş i în acele momente s-a trezit în el voinţ a de a-ş i salva imperiul, mai ales pentru fiul să u adorat, Mahomed. Maria vine mai rar la palatul ambasadei, unelteş te din nou, are doar bani acuma, bani jefuiţ i a doua oarăîntr-un mod mai miş elesc cum a fă cut-o cel ce i-a jefuit întâia oară . De Iusuf nu-i mai pasă , totuş i îl însă rcineazăpe Iani să -l supravegheze ş i sălocuiascăchiar acolo pentru a nu risca o nouăieş ire, că ci dacăar afla căş i fiul ei este urmărit ş i se ascunde tot aici, atunci tot planul ar cădea baltăş i asta nu voieş te, mai ales căa obţ inut o nouăaudienţ ăla Ferhat, cu o parte din banii luaţ i de la haiduc, datorităintervenţ iilor lui Nicola care între timp ş i-a fă cut noi legă turi la palat. Ferhat se aratădestul de binevoitor, dar n-a putut promite nimica, pretinzând căSinan Paş a este în permanenţ ăinformat cu mersul evenimentelor din capitală , inclusiv cu problema lui Bogdan; nu a renunţ at niciodatăla ideea că-l va azvârli în Bosfor. Dealtfel audienţ a nu a avut drept scop de a-l propune ca pretendent ci numai de a menţ ine flacă ra la palat aprinsă , sănu fie dat uitării de cei care ar fi avut intenţ ia să-l ajute în schimbul unei sume de bani. Audienţ a pică bine, mai ales căs-a zvonit din nou căAron al Moldovei lucreazămai strâns cu imperialii, informându-i de toate miş cările turcilor. A fost trimis un agăcu un firman de mazilire care să -l ridice din scaun ca să -l ducăla Istambul, dar aurul ş i intervenţ iile au fost ş i de data asta mai puternice, chiar decât acuzarea de tră dare. Creditorii săi au fugit într-un suflet la Sinan Paş a care se afla prin apropiere, obţ inând iertarea sa, amânarea mazilirii, fiindcăs-au vă zut frustraţ i în drepturile lor. Aron mai avea mult de platăş i creditorii să i au avut tot interesul de a-l menţ ine pe tron, dar un fiu de voevod cu numele de Ră zvan a venit cu oaste ţ ă răneascăş i l-a dără mat de pe scaun. Faptul i-a mâhnit tare pe turci, însănici acesta nu a reuş it săse menţ inăpe scaun, ca numai dupăcâteva luni săse suie pe tron Eremia Movilăcare a închinat Moldova polonilor. Maria nu cunoş tea ultimele evenimente din Moldova ş i-l rugăpe Ferhat să -l scoatăpe Aron din domnie, promiţ ând marea ş i sarea, dar n-a avut succes, mai

273

întâi căacest vizir era îngrozit la gândul căSinan Paş a ar fi avut alte planuri în acea parte a imperiului ş i nu s-a înş elat. Vizita Mariei a costat zece mii de galbeni, dar dupăpărerea ei s-a meritat. În felul acesta Ferhat ş i-a adus aminte de tână rul pe care l-a trimis cu armatăspre Valahia. Încercarea moarte n-are, gândi Maria ş i apoi aceş ti bani au venit aş a peste noapte, s-a meritat deci o încercare. Între timp Iusuf a devenit un elev cât se poate de bun ş i harnic, învaţ ăfoarte bine săse poarte ca Bogdan, săvorbeascăca el ş i să -i ş tie trecutul. Putea povesti cu destule amănunte fuga din Moldova, aş a cum fusese vă zutăş i recepţ ionatăde un copilandru, de decapitarea lui Iancu, de neplăcerile avute de Maria la Cracovia, de peregrinările prin capitalele Europei dupăajutorul regilor ş i împăraţ ilor, pentru obţ inerea tronului uneia din ºă rile Române, în fine, multe ş i multe alte amă nunte necesare, ca săse dea drept prinţ ul Bogdan, fiul lui Iancu celui că ruia i s-a zis Sasul ş i al Mariei, din neamul Paleologilor, împăraţ ii Bizantini. În cele din urmăa sosit ş i ziua cea mare, nu trebuia întinsăcoarda prea tare ş i nu trebuia sătreacă prea mult timp, fiindcănu ar fi fost deloc imposibil ca Iusuf săafle adevă rul, ceeace putea avea ca efect sădispară , sau săcaute în disperare de cauzăsăse ră zbune pe Bogdan, ucigându-l. Ambasadorul o pofteş te pe Maria la el, care vine însoţ ităde Nicola, ca să stabileascăun plan de bă taie. Omul ei de afaceri a fost pus în temă , ajutorul său fiind necesar, are multe cunoş tiinţ e, ţ ine la Bogdan ca la propriul său fiu ş i pe deasupra nu odatăa dat sfaturi bune. Bailul vrea sătermine odatăcu această poveste, prea s-a bă gat mult în afacerea cu Bogdan ş i Iusuf, fiindu-i teamăsănu se compromitădefinitiv în ochii turcilor. Dar mai teamăîi este de dogele Veneţ iei. Nu putea să -ş i permităun eş ec, când toatăviaţ a sa a fost considerat ca un om cinstit, care îş i vede de treabăîn interesul ţ ă rii pe care o reprezintăcu cinste la Înalta Poartă . - ´´ Vom merge chiar azi la Iusuf ş i îi vom spune căa sosit momentul săplece . . . am vorbit cu comandantul unui vas, un oarecare . . . . i-am spus căprinţ ul Bogdan al Moldovei vrea săfugădin ţ arăîn mod clandestin, cănu are permisiunea oficială, fiind că utat de autorităţ i . . . i-am promis o sumăfrumoasăş i sunt informat pe alte că i căel a anunţ at că pită nia portului despre intenţ iile mele . . . dar, nu măcunoaş te, ş tie doar căsunt un bătrân negustor . . . . deasemenea sunt informat căs-au ş i luat toate măsurile pentru prinderea sa în momentul când se va sui pe vas . . . că pitanul preferăsăîncaseze prima decât banii promiş i de mine . . . . a muş cat din momealăş i totul decurge conform planului . . . oficial Bogdan va muri, nu va mai exista ca atare, deci va trebui să -i facem o înmormântare aş a cum se cuvine unui prinţ. . . . ei au obiceiul sădea pe cei cei ucid familiei dacăaceş tia

274

sunt de neam mare . . . va trebui săluaţ i cu toţ ii aere de doliu, săplângeţ iş i săvă vă ică riţ i . . . . este bine aş aş i va scă pa, nu va mai fi că utat . . . ´´ - ´´ Este bun planul, aş a vom face . . . ´´ îl întrerupe Nicola, dar bătrânul ambasador continuăsăvorbească. - ´´ Va trebui săajungăpânăîn port . . . pânăîn preajma vasului, pentru ca toată lumea săş tie căBogdan a fost prins . . . căci altfel totul se va disipi în van . . . în faţ a casei în care stăIusuf nu sunt de câtva timp iscoditori ş i va putea ieş i în voie, va fi însoţ it de Iani, va avea cuferele lui Bogdan ş i va fi îmbrăcat în hainele sale . . . i-am dat la croit haine noi pe mă sura lui, ca acele ale lui Bogdan . . . deci îi vor veni bine . . . Iani sămeargăsă -l bă rbiereascăş i să -l îmbrace . . . apoi vom merge noi acolo . . Iani trebuie sacrificat spre binele fiului mă riei tale´´ Maria tresare auzind ultimele cuvinte, dar nu protestează . Viaţ a lui Bogdan conteazămai mult pentru ea decât cea a lui Iani. Este deci tacit de acord cu aceastămârş ăvie; dealtfel ş i Nicola este de aceeaş i pă rere, iar dacăambasadorul nu ar fi spus-o ar fi fă cut-o el. Spre searăbă trânul Arghir este din nou expediat, uş ile blocate ş i trecerea prin subteranădeschisă . Bogdan a fost între timp pus la curent, dar fărăsăi se spunăcă ş i prietenul să u va fi jertfit, apoi cei trei bă rbaţ i se strecoarăprin îngusta ş i întuneacoasa subteranăpânăîn casa unde locuieş te haiducul. El fu avertizat sănu se sperie; Iani se aflădeja la el ş i aş teaptă . Nu cunoaş te planul în ansamblu, ş tiind căhaiducul este sacrificat, dar în ceeace îl priveş te pe el, habar n-are ce s-a pregă tit ş i nici nu întreabăce trebuie săfacă , considerând misiunea ce i s-a dat ca ceva normal, ca un ajutor dat stă pânului ş i prietenului său. Reuş ita depinde de pă strarea strictăa secretului. Iani l-a pus pe haiduc atât de bine la punct, încât cine nu-l cunoaş te prea bine ar fi putut jura căstăîn faţ a lui Bogdan. Iusuf este fericit căîn fine a sosit ziua plecă rii, cele câteva luni cât a stat aici l-au slă bit ş i l-au descurajat oarecum. Nu se mai recunoaş te ca temutul ş i imbatabilul, omul care se strecura pe unde nu te aş teptai, acuma depinzând de bună voinţ a unui bătrân ş i al unei femei din foarte înalta societate, tocmai de niş te oameni împotriva că rora a luptat, totuş i în fundul sufletului să u nu are încredere, simte căceva nu este în regulă, ceva ce nu merge, dar ce ? I s-a pă rut curios căBogdan a venit mereu prin subteranăş i niciodatănu a plecat pe uş a din faţ ă, aş a cum făcea Iani. A renunţ at totuş i săîntrebe ş i se lasăîn voia soartei, ori scapă, ori piere, aceasta este situaţ ia în momentul de faţ ăş i nu are încotro, o dare înapoi nu mai merge. Când totul este gata ş i momentul plecării soseş te, el se întoarce că tre ambasador. - ´´ Plec ânălţ imea voastră. . . văsunt recunoscător pentru căm-aţ i ajutat . . . mă cunoaş teţ i de când am fost copil, aţ i cunoscut ş i pe părinţ ii mei . . . dar săş tiţ i că dacăm-aţ i vândut ş i voi scăpa, niciunul din cei de faţ ănu va mai avea fericirea de a vedea lumina zilei . . . iar dacăvoi pieri din cauza voastrăvăblestem sănu mai

275

aveţ i fericire de viaţ ă. . . tână rul prinţBogdan sănu aibe parte de ceeace îş i doreş te atâta . . . de scaunul la care râvneş te ş i niciodatăsănu se bucure de dragostea fetei pe care o va îndră gi . . . sămergem dară. . ´´ Bă trânul, oarecum emoţ ionat de cele spuse de Iusuf, se întoarce ş i pleacăprin catacombă, însoţ it de ceilalţ i. Iani care a că pă tat toate instrucţ iunile, trebuie să -l ducăîn port la un anume vas unde să -l predea cicăcă pitanului. Aici misiunea sa ia sfârş it, cel puţ in aş a i s-a spus. Ambasadorul a plă tit foarte gras un ienicer care să -i raporteze imediat tot ce se petrece. Deci, Bogdan prinţde Moldova, alias Iusuf, însoţ it de Iani merge spre port, liniş tit, cu speranţ a căva scă pa ş i va pleca la Veneţ ia. Iusuf face tot posibilul ca săumble ca Bogdan ş i săaibe ţ inuta sa, doar aş a l-a învăţ at Iani, care poartăun cufăraşcu mă runţ iş uri de care haiducul ar fi avut nevoie pe vas, totul pregă tit în aş a fel ca să nu se trezeascănici cel mai slab dubiu. Iani are inima cât un purice, prea bine nuş i dăseama cum vor decurge evenimentele, ce s-a pregă tit ş i ce se va petrece cu el. ªtie doar căacest om este sacrificat în folosul lui Bogdan, căva fi ucis, atâta tot. În fundul sufletului să u are cea mai adâncăpă rere de rău căacest bă rbat atât de curajos este tratat în felul acesta, căeste indus în eroare ş i trimis la moarte. Haiducul îi este simpatic ş i i-a mers la inimă, cu toate căvorbeş te aspru ş i se poartăbrutal, aidoma cum procedeazăstăpânii cu servitorii, dar îş i dăseama cănu o face din trufie exagerată, ci fiindcăca ş ef de bandătrebuia să -ş i menţ ină autoritatea, ceeace în alt fel nu era posibil. Toţ i foş tii să i membri ai bandei nu erau altceva decât niş te tâlhari, cari nu ş tiau altceva decât săjefuiascăş i săucidăpentru bani, dar cari pentru a fi ţ inuţ i în frâu trebuiau trataţ i cu cea mai mare duritate. Iani se uitădin când în când la Iusuf ş i se gândeş te căun singur cuvânt al să u l-ar salva, căîn fond ar putea profita săcapete drept recompensăo sumăfrumuş ică, chiar cu mult mai mare decât cea pe care i-a promis-o Doamnei Maria prin care ş ia cumpă rat nu libertatea ci moartea, dar cuvântul este cuvânt ş i nu putea să-l calce sub nici o formă , chiar dacătotul ar fi fost în dezavantajul să u. Dupăce au mers prin uliţ e mai întunecoase, ajung în fine în port. Aici este forfotă mare. Mii de oameni merg de colo pânăcolo, hamalii descarcăvasele, alţ ii le încarcă , că rucioare sunt împinse spre docurile din lemn ş i totul pare în continuă miş care. La un moment dat de la un vas vine spre ei un marinar care se adresează haiducului. - ´´ Mă rite stă pâne . . . sunteţ i mă ria sa Bogdan . . . ? ´´ Iusuf îl mă soarădin cap pânăîn picioare ş i ră spunde. - ´´ Da, eu sunt ´´ nimica nu tră deazăcăar fi ceva nefiresc în comportamentul celui care le-a ieş it în cale. Nică ieri nu se văd ieniceri ş i nici paznici ai portului,

276

aş a cănu are dece săse teamă. Dealtfel aici se ş tie căBogdan va pleca ş i nu haiducul Iusuf, gândeş te el ş i-ş i face curaj . - ´´ Vărog sămăurmaţ i . . . ´´ spune omul ară tând cu mâna spre un vas cu pânzele ridicate, gata de plecare. Cei doi îl urmează , dar Iani ezităfiindcănu ş tie ce săfacă, săse retragăsau sămeargă? dar nu are ,mult timp de gândit ş i se hotă reş te să-l urmeze pânăla vas. Iusuf înainteazăprecaut, se uităîn toate pă rţ ile ş i nu vede nimica, dar când ajunge în dreptul scării vrând săpunăpiciorul pe prima treaptăse pomeneş te înconjurat de o mulţ ime de ieniceri, cari au apă rut ca din pă mânt de peste tot ş i-l imobilizează . - ´´ Sunt prinţ ul Bogdan al Moldovei . . . ´´ spune Iusuf sigur de el, fă răsăfacă vreun gest de apă rare. Este hotărât să-ş i joace rolul pânăla capă t, dar nu este lă sat săvorbească , simte o loviturăputernicăîn moalele capului ş i cade jos. Ienicerii îl leagărepede, înainte săse facăprea mult zgomot în port ş i-l duc într-un că rucior, special pregă tit pentru asta, la că pită nia portului. Iani îi urmeazăcu inima cât un purice. Oare este ş i el arestat ? Este încadrat între doi ieniceri care nu prea au aerul că -l pă zesc, ceeace îl mai liniş teş te. Ajunş i la destinaţ ie Iusuf este că rat într-o celulăspecial amenajatăpentru cei ce aveau de gând săfugăprin port ş i azvârlit înă untru. Iani nu are timp săreflecteze fiindcăse simte impins pe la spate, că zând ş i el în celulă , lovindu-se cu capul de marginea pricului. Iusuf are capul rănit de lovitură , sângele îi curge ş iroaie peste obraz. Nu poate săse miş te, geme doar din când în când. Iani se ridicăş i priveş te în jur, este îngrozit, se uităla haiduc ş i nu-i vine săcreazăcăacest om atât de temut, zace acuma fărăconş tiinţ ăîn mijlocul unei celule murdare. Deodatăse gândeş te căodatăîş i va reveni ş i o groază cumplităîl cuprinde; dacăîl va vedea îş i va da seama ce s-a petrecut cu el ş i îl va omorâ. Cuprins de teamămerge maş inal la gratii ş i strigădupăun paznic, dar degeaba. De spaimăîncepe săstrice ca din gurăde ş arpe; numai atunci un bă rbat înalt, îmbrăcat sumar din cauza că ldurii de aici, se propie de gratii, se uităla el ş i îi spune ceva pe turceş te, ceeace el nu înţ elege. De fricăcontinuăsăurle, vrând să explice căIusuf îl va omorâ când se va trezi. Dar paznicul deschide tacticos gratiile, intrăş i-l ia la bătaie, cu atâta să lbă ticie încât cade leş inat. Sângele îi curge pe nas ş i din urechi, simte dureri atroce în piept ş i în pântece, iar când deschide ochii dăiar de Iusuf care zace în acelaşloc. A fost atât de tare lovit la cap căîncă nu ş i-a revenit. Sângele i s-a închegat pe obraz, pe pă r, pe gât ş i pe piept, dându-i un aspect hidos. La un moment dat se aud paş i pe coridor ş i mai mulţ i ieniceri masivi îş i fac apariţ ia, unul deschide zgomotos gratiile, ceeace face ca zgomotul lanţ urilor trase săsune lugubru în urechile lui Iani, care se uităuluit la cele ce se petrec. Devenise apatic, nu-l mai intereseazănimica. Mai întâi intrăienicerul care l-a bă tut, merge la Iusuf care deabea acuma începe săse miş te. Spaima lui Iani revine ş i începe săţ ipe ca scos din minţ i.

277

- ´´ Luaţ i-măde aici . . . luaţ i-măde aici . . . măomoară. . . măomoară. . . el este . . . ´´ dar nu terminăsăspunăfiindcăse simte înfă ş cat ş i târât afară . Pe Iusuf îl iau iau pe sus ş i peste câteva minute amândoi sunt azvârliţ i într-un fel de car închis, cu paie pe jos. Jusuf geme ş i se vaităţ inându-se de cap. Are un aspect jalnic, ochii injectaţ i, dar nu-ş i dăîncăseama ce se petrecuse cu el. Fusese lovit cu o bâtăîn moalele capului atât de puternic, căaltul ar fi decedat pe loc, numai tăria oaselor sale îl mai ţ in în viaţ ă. Că ruţ a păzităde o mulţ ime de ieniceri merge direct la întunecoasa închisoare Edi Cülé, de unde foarte puţ ini au mai ieş it vii sau întregi. Pe timpuri fusese închis aici ş i tată l lui Bogdan, chiar de douăori, dar prin intervenţ iile ş i cunoş tiinţ ele vajnicei Doamne Kiajna a fost salvat de fiecare dată, plă tindu-se sume mari. Iusuf ş i Iani sunt luaţ i pe sus ş i vârâţ i în douăcelule separate, spre marea satisfacţ ie a lui Iani, care este mai mult mort decât viu, în primul rând din cauza loviturilor primite ş i în al doilea rând din cauza spaimei de care este cuprins, nu numai de frica lui Iusuf ci mai mult de intreaga pă ţ anie. Târziu noaptea, haiducul îş i revine de tot. Se aş eazăcu greutate pe pat, este slă bit din cauza sângelui pierdut ş i se gândeş te căa făcut probabil o greş ală , sau a fost tră dat. Va trebui săaş tepte pânădimineaţ a când va fi dus la interogatoriu. ªtie unde se află . Se urcăsus pe cele douăscânduri care servesc drept pat ş i observăcă de aici nu se poate vedea Bosforul. Se dăjos ş i-ş i face un plan de evadare, dar mai întâi va juca rolul ş i va spune fărăezitare, sus ş i tare, căeste Bogdan ş i dacănu-l vor crede va încerca săevadeze, temerar este. Imediat dupăplecarea lui Iusuf ş i a lui Iani revine Bogdan la palat, însăMaria îl ia de mânăş i îi porunceş te săse întoarcăde unde a venit. Ambasadorul merge în salon, iar Maria cu Bogdan se târesc din nou prin subterană. Camera este răvă ş ită, toate aruncate prin colţ uri, dar Mariei nu-i pasăde asta, este acuma preocupatăde salvarea fiului ei. - ´´ Ai săstai un timp aici, vei aş tepta pânăte vom scoate, eu îţ i voi aduce de mâncare ş i de tot ce vei avea nevoie . . . nimeni nu trebuie săafle căeş ti aici . . . nici mă car bă trânul servitor . . . am să -i spun căai plecat, căte-au arestat, apoi toatălumea va ş ti căte-au ucis . . . trebuie acţ ionat repede ş i fă răgreş eli . . . . am sărup orice legăturăcu palatul, iar când totul va fi pus la punct vei pleca la Veneţ ia la Despina, sora ta . . . vei putea merge la Padova ca săasiş ti la prelegerile profesorilor . . . sălaş i pă rul săcrească. . . vei pleca de aici ca pajul ambasadorului . . . ´´ dar Bogdan nu mai ascultă , gândul fiindu-i la Iani, nu ş tie nimica de el ş i-i pare ră u cănu-l are alături în aceste momente grele. - ´´ Iani unde este mamă. . . ? . . a mers cu Iusuf . . .? ´´ întreabăel, dar Maria se supără .

278

- ´´ La Iani te gândeş ti acuma . . .? . . . . lasă -l în pace ş i făaş a cum îţ i spun eu . . . da, îl duce pe tâlhar în port . . vine el, fi sigur . . lasă-l . . . ce vrei, săte spânzure . ? . . Doamne fereş te . ´´ Bogdan nu se dăbă tut ş i insistă . - ´´ Bine, ş tiu . . . n-o sămălas spânzurat . . . dar vreau săş tiu ce se petrece cu el . . în afarăde el nu măîngrijeş te nimeni . . . numai el poate veni aici fă răsăatragă atenţ ia . . . numai el ş tie tot . . . mamă. . . ´´ la aceastăremarcăMaria se sperie. Într-adevăr, numai el ş tie totul ş i asta nu este bine, este singurul în afarăde ei care ş tie ce i s-a pregă tit tâlharului ş i dacăa că zut în mâinile turcilor ală turi de Iusuf ? nu cumva va dezvă lui adevă rata identitte al acestuia numai ca săscape ? Iar dacă Iusuf va zbiera la sfârş it căeste Iusuf, poate nu-l vor crede, dar dacăIani va atesta ş i va povesti totul, atunci va fi sfârş itul ş i degeaba s-au pregă tit toate cu atâta trudă . Maria nu mai ră spunde fiului ei ş i contrar celor aranjate merge direct la palat, prin uş a din faţ ă . Vrea săvorbeascăcu bailul despre aceastăproblemă , ce i-a fost sugeratăde întrebarea lui Bogdan. Bătrânul se aflăsingur în salon, este mulţ umit de reuş ită , ienicerul plă tit l-a informat imediat despre arestarea falsului Bogdan ş i a lui Iani. Repede ca fulgerul s-a răspândit vestea căprinţ ul Bogdan de Moldova a fost arestat ş i încarcerat la Edi Cülé, unde probabil căva fi ucis în cel mai scurt timp. Sinan Paş a a transmis încăde mai mult timp cădacăva fi prins, să fie spânzurat în piaţ ă , fă răsă se mai aş tepte consimţ ământul să u, adică condamnarea la moarte fusese deja semnată . - ´´ Dar dacăIani va vorbi . . . trebuie neapă rat acţ ionat . . trebuie suprimat încă înainte ca pericolul sădevinăiminent . . . nu trebuie săle lăsă m timpul să -l interogheze . . . acţ ionaţ i cât mai repede . . . ´´ îl sfă tuieş te Maria pe bătrânul ambasador. Dacăadevă rul ar fi ieş it la ivealăi-ar fi tăiat orice posibilitate de a mai fi ambasador, ş i nu numai atâta, ar fi fost schimbat imediat ş i mai mult ca sigur predat turcilor, ceeace ar echivala cu o condamnare la moarte ruş inoasă. Deci bă iatul trebuie sacrificat imediat. Cheamădeci pe Arghir ş i-l trimite urgent la un om de încredere, care de multe ori i-a aranjat diplomatului fel de fel de probleme mai delicate; este scump dar sigur. Nu trecurănici douăore căomul a ş i apă rut. Este un turc la cincizeci de ani, complet chel, cu o piele mă slinie, un uriaş aproape, cu o putere herculană . În tinereţ ea sa a fost mult timp hamal în port. Maria a cerut săfie de faţ ăla discuţ ie. Când intrăse aş eazăîn genunchi în faţ a bailului ş i al Mariei aş teptând ordinele. Arghir este expediat, uş a salonului încuiată, dupăce sunt odăile ală turate cercetate sănu fie cineva care săasculte, treabăce o face Maria personal. - ´´ Kamal . . . vei merge imediat la Edi Cülé ş i vei termina cu Iani . . . îl ş ti pe bă iatul acela care l-a servit pe prinţ ul Bogdan . . . . azi dimineaţ ăa fost dus acolo cu să racul prinţş i ne este teamăca nu cumva săvorbeascăceva ce i-ar dă una stă pânului să u . . . ´´ Turcul priveş te un timp la cei doi din faţ a sa, de parcăar fi vrut săghiceascăgândurile lor ş i spune.

279

- ´´ Este foarte greu de intrat acolo, stă pâne . . . trebuie mult, da, mult . . . ´´ ş i se uitădin nou la ei ca săvadăefectul vorbelor sale. - ´´ Plă tesc oricât . . . îţ i dau zece mii de galbeni . . . aspri din aur . . .´´ auzind de de ce sumăeste vorba, Kemal se ridicăîn picioare, nu stăpe gânduri ş i spune. - ´´ S-a făcut stă pâne . . . . da ş tiţ i . . . este greu, da . . . banii înainte . . . cunosc un paznic ş ef ş i trebuie să-i dau trei mii lui . . . fă răasta nu se poate . . . . ´´ bailul face un semn Mariei care pleacăsăaducăaurul luat de la Iusuf. Merge la Bogdan, desface un scrin cu secret, pe care nici fiul ei nu-l ş tie ş i scoate de acolo punga din piele adusăde Iani de la haiduc. Ia o faţ ăde pernăîn care varsăo parte din conţ inut, pune sacul la loc ş i carărestul în salon. Nu mai numă ră , fiind sigurăcă este mai mult, dar se merită , viaţ a fiului ei valoreazămai mult. Ambasadorul ia faţ a de pernăgrea din mâinile Mariei ş i o azvârle turcului la picioare. Acesta o ia, fă răsăse sinchiseascăsămai numere ş i dispare cum a venit. - ´´ Mâine săvi săraportezi . . .´´ îi strigăbă trânul. Kemal mai face un gest din mânăîn semn de aprobare. Turcul trece mai întâi pe la el acasă, depune banii din care numă răcincisute de aspri din aur pe care îi ia cu el ş i merge direct la închisoare. Banii sunt daţ i unui paznic ş ef care îi primeş te cu plă cere ş i chiar în seara ceea Iani fu gă sit de ceilalţ i paznici strangulat în celula sa, care se aflăchiar alături de cea a lui Iusuf. Dimineaţ a în zori bailul este vizitat de Kemal, care îi aduce vestea. Deci totul este salvat, acuma va urma uciderea oficialăa lui Iusuf, alias Bogdan ş i calea va fi liberă . Dupăaflarea execuţ iei merge la Bogdan în cameră , deschide secretarul, ia sacul cu restul galbenilor ş i îl duce la el în domitor. Nu stricăsă-i aibe, o sădea ş i Mariei ceva, doar a muncit pentu ei, a fă cut planul cu salvarea lui Bogdan pe socoteala a douăcrime. Cu acest gând se aratămulţ umit. A doua zi spre prânz, Maria fu ş i ea informatăde cele petrecute; se îmbracăîn negru, îş i ia un aer disperat ş i porneş te spre căsuţ a unde se ascunde fiul ei, unde a stat ş i Iusuf. - ´´ Nenorocire mare . . . vai să racul bă iat . . . pe Iusuf l-au arestat . . . peste Iani care voia săfugăa că zut un balot în port în timp ce se lupta cu un ienicer ş ia murit pe loc . . . să rmanul bă iat . .´´ Bogdan o crede, cădoar mama sa nu l-a minţ it niciodată ,ş i o tristeţ e cumplităîl cuprinde. Nu întreabămai mult, fiindcă altceva nu-l interesează; ş tie cănu va putea merge la înmormântare ş i se resemnează. Nici nu bă nuieş te ce mârş ă vii s-au pus la cale pentru ca el săfie salvat. Douăpersoane trebuiau să -ş i piardăviaţ a ca el săş i-o pă streze. Iani i-a dă ruit-o pe a sa fă răsăş tie. În acest timp Iusuf fu dus la interogatoriu unde susţ inu sus ş i tare căel este prinţ ul Bogdan al Moldovei ş i cănu înţ elege dece a fost arestat. Atâta voirăanchetatorii,

280

aceastădestă inuire, căîn fond pe prinţl-au căutat. Nu au mai fă cut nimica ş i l-au trimis înapoi în celulă , el fiind sigur căva fi eliberat în urma celor declarate ş i-ş i face planuri. Spre dimineaţ ăse prezintăla Edi Cülé Doamna Maria îndurerată, îmbrăcatăîn negru, plângând căfiul ei a fost arestat cerând săaibe o întrevedere cu el. Are o hârtie de la vizirul Ferhat, la care fusese în audienţ ăca săreclame aş a zisa arestare. Acesta nici nu voi săaudăsăintervinăpentru eliberarea lui ş i se purtădestul de aspru cu ea. Totuş i în amintirea banilor primiţ i i-a dat o hârtie că tre comandantul închisorii săfie lă satăsă-ş i vadăaş a zisul fiu, singură , neasistatăde vreun ienicer. La vederea ei, Iusuf prinde curaj, crede căva fi în fine scos, căo să se vadăcăs-a fă cut o greş ală, dar din păcate este în spatele unor gratii duble, aş a cum sunt duş i deţ inuţ ii condanmnaţ i la moarte, săvorbeascăcu familiile lor. El ş tie asta, dar nu-ş i poate închipui căi s-a pregă tit un asemenea sfârş it. - ´´ Am venit săte scot Iusuf . . nu-ţ i pierde firea, totul merge bine . . . am vorbit cu un alt comandant de vas ş i mâine vei fi în drum spre Veneţ ia . . . mai sunt unele formalităţ i de îndeplinit ca săieş i de aici . . . sănu cumva săspui cine eş ti . . . . ţ ine-te tare . . . susţ ine căeş ti Bogdan căaltfel măîncurci ş i pe mine . . . deci, fi atent ce faci ş i ce zici . . . ´´ îi spune ea la urmăş i pleacăfericităcăplanul îş i urmeazăcalea. Spusele ei îl liniş tesc ş i merge în celula lui în certitudinea cămâine va ieş i, putând pleca în liniş te. A mai trecut el prin asemenea primejdii ş i a scă pat. Toatăziua se plimbăprin celulăiar seara se culcăcu gândul căpeste câteva zile va fi la Veneţ ia ş i totul se va termina cu bine. Dimineaţ a, încăînainte de răsăritul soarelui este scos din celulăş i mutat în alta mai micăş i mai curată , fă răpat. Aici i se dăo mâncare mai bună, este lăsat sătragădintr-o narghilé ş i în cele din urmă scos în curte. În orice caz mascarada îl cam plictiseş te ş i-l face în acelaştimp curios. Dece să-l elibereze în felul acesta ceremonios ? Dece acest cortegiue de formalităţ i ? când este atât de simplu săi se deschidăporţ ile ş i săfie lă sat săplece ? Dar, nu întreabănimica de teamăsănu încurce ceva, este mai bine sătacă , sănu arate că -i este teamă . Dealtfel ş i paznicii care fac aceastătreabăsunt cât se poate de miraţ i de calmul ş i liniş tea acestui condamnat la moarte. Pentru ei el este prinţ ul Bogdan ş i niciunul nu are vreo îndoialăîn aceastăprivinţ ă; totuş i nu întreabănimica ş i-ş i urmeazăpregă tirile cu meticulozitate. Spre ora nouăeste scos din curte ş i urcat într-un car, însăde data asta legat în lanţ uri groase de un par. Abea acuma îş i dăseama ce se petrece cu el. Începe săstrige din nou căeste prinţ ul Bogdan, căa fost confundat cu un altul, dar oamenii care îl acompaniază râd, fiindcăş tiu căel este pirnţ ul Bogdan, nepricepând dece spune el mereu asta, oare ce doreş te săobţ ină? În timp ce carul înainteazăprin mulţ imea care s-a strâns, aflând căva avea loc o execuţ ie de om de seamă , un prinţdin Moldova, Iusuf strigăcât îl ţ in plămânii, dar de data asta spunându-ş i adevă rata identitate. - ´´ Eu sunt Iusuf . . . eu sunt Iusuf . . . duceţ i-măla palat . . . sănu văatingeţ i de mine nă pârcilor . . ´´ dar nimeni nu-l mai aude din cauza zgomotului din jur.

281

Oamnii urmeazăcarul ca săasite la un spectacol care are loc destul de des la Constantinopole. Mulţ i o fac din amuzament ş i nu interesa cine atârnăde frânghie, totul fiind săia parte la spectacol. Iusuf cade într-o parte, sfârş it de atâta zbucium, nu mai vede nici o speranţ ă . A fost deci trădat, da, da, l-au trădat, l-au predat autorită ţ ilor ca săia premiul, dar dece l-au pus săspunăcăeste prinţ ul Bogdan ? ªi deodatăadevărul îş i face loc ca un fulger în mintea sa. Nu mai este nimica de fă cut, sfârş itul este aproape, îş i dăseama căoricât ar spune căeste Iusuf tot nu va fi crezut. Mă car dacăar fi fost Iani ca săateste cine este, dar unde este ? nu-l vede printre oameni. În mintea sa se perindăfel de fel de întrebă ri, îş i face în acest scurt timp care i-a mai ră mas fel de fel de planuri, cum săfacăsă -i convingăcăel este Iusuf ş i nu Bogsdan. În piaţ ăs-au adunat mii de oameni. Carul odatăajuns acolo, este dezlegat ş i dat jos. În mijlocul pieţ ii troneazăo spânzurătoare înaltăde care atârnăo frânghie. Iusuf fu dezlegat de pe par, dar fiind foarte puternic reuş eş te la un moment dat săse desprindăş i săfugă, în zbieretele femeilor ş i bă rbaţ ilor prezenţ i. Vrea săţ ipe căel este Iusuf, haiducul care i-a ajutat pe cei să raci, dar nici un sunet nu iese din gâtlejul său. Este prins de mai mulţ i ieniceri, lovit peste cap ş i târât spre eş afod, suit sus, i se leagămâinile la spate ş i i se pune o glugăneagră peste cap, apoi simte frânghia de gât ş i totul devine negru în faţ a ochilor să i. Corpul să u atârnăde frânghie ş i se bă lăngă ne încă . Odatăspectacolul terminat, fiecare merge spre casa sa ş i totul intrăîn normal. De departe o femeie îmbră cată în negru, ş i doi bă rbaţ i mai în vârstăau urmă rit scena. Este Maria, Nicola ş i ambasadorul. Când totul ia sfârş it, se întorc ş i pleacămulţ umiţ i, dar Maria merge la Edi Cülé, îş i ră văş eş te pă rul ş i intrăcu un aer trist. Cere săi se dea corpul fiului ei care tocmai fusese spânzurat, contra unei punguţ e destul de mari cu galbeni. I se permite să -l ia, dar nu înainte de a doua zi de dimineaţ ă . A doua zi sosesc oamenii tocmiţ i, printre care ş i unii care l-au cunoscut pe Bogdan, special aduş i, ca la o adicăsăpovesteascăcăau ajutat la scoaterea corpului de pe spânzură toare, care este dus la o bisericuţ ăortodoxădin capitala imperiului ş i culcat pe catafalc. Doi preoţ i oficiazăo slujbăpentru cel mort, care de fapt era musulman ş i a doua zi de dimineaţ ăare loc înmormântarea prinţ ului Bogdan al Moldovei, în micul cimitir la marginea Contantinopolului. Maria a plâns mult în tot acest timp, Nicola ş i-a frânt mâinile de durere, dar ambasadorul nu a venit ca sănu dea de bănuit căl-ar fi ascuns un timp. Adevă ratul Bogdan doarme încăîn acest timp liniş tit în ascunzătoarea sa. Totul este ca săse procedeze acuma la repezeală , nu este timp de pierdut cu fel de fel de planuri. Secretul este deplin, mai ales cădispăruse ş i Iani. Maria îi duce fiului ei zilnic mâncare, îngrijindu-l ca o adevăratămamă . Ambasadorul scrise încămai de mult la Veneţ ia, obţ inând permisiunea săse prezinte în faţ a dogelui cu diferite

282

treburi de stat. Vrea să -l facăpe Bogdan paj ş i în felul acesta să -l scoatăîn fine din ţ ară. Pă rul lui Bogdan crescuse în ultimul timp, mai slăbise ş i-ş i lă sase mustaţ ă, fiind de nerecunocut, chiar dacăar fi fost vă zut de cei care îl cunosc mai bine. Totuş i este bine sănu se arate deocamdată . Astfel soseş te ziua plecării. Dogele a trimis un vas pentru ambasador, care a sosit în port. Bogdan este din nou deghizat, i se unge faţ a cu ceva care săi-o facămai închisăla culoare, îmbracăun costm de servitor ş i este numit Christios, numele unui grec care a existat într-adevă r ş ia fost paj la o altăambasadă . Tot Kemal a fost acela care a gă sit actele acestui grec tânăr a cărui identitate i-a fost datălui Bogdan, bineînţ eles în contra unei sume frumuş ele. Plecarea are loc dis de dimineaţ ăcând uliţ ele sunt încăpuţ in ciculate. Bogdan este dus la palat ş i aş teaptăîn bucă tă rie. Numai Arghir mai servş te pe stă pâni. Când apare Bogdan se uităcurios la el, dar nu-l recunoaş te, are pă rul lung, o mustaţ ăîndoităîn sus, ca turcii ş i poartăhaine uzate. Când se iese din palat, servitorimea mai doarme ş i numai Arghir îş i însoţ eş te stă pânul pânăla colţ . După un mers destul de forţ at ajung în fine în port. Dupăce hârtiile sunt cercetate ş i gă site în regulăîntreg grupul se suie pe vas. Bogdan este trist, ar fi vrut săaibe în aceste ore de plecare pe Iani lângăel, săvorbeascăcu el, săse sfă tuiască , aş a cum a fă cut în ultimul timp. Moartea lui l-a durut mult, dar mama sa nu l-a lă sat să meargăla mormântuli, fiindcăel nici nu exista. Corpul lui fu aruncat într-o groapă comunăa închisorii unde urma celor uciş i dispare pe vecie. Aceş ti oameni pur ş i simplu n-au existat. Peste douăzile vasul intrăîn portul Veneţ ia. Bogdan nu-ş i schimbăînfă ţ iş area pânăajunge la palatul sorei sale Despina Zane, soţ ia lui Giovanni, nepotul ambasadorului, care l-a ascuns atâta timp. În fine a scăpat, nu mai este în pericol, poate circula unde voieş te, săvorbeascăcu oamenii din jur, în fine liber. Sinan Paş a a fost ş i el informat despre executarea aş a zisului prinţBogdan al Moldovei ş i era mulţ umit căordinele sale au fost executate întocmai. Toatălumea s-a felicitat, dar nimeni nu pricepe unde a dispă rut fărăurme acest temut haiduc pe nume Iusuf, dece n-a mai apă rut ş i încetul cu încetul fu uitat. Despina nu-ş i recunoaş te fratele ş i plânge când acesta îş i scoate deghizarea. Maria plânge ş i ea de bucurie când povesteş te toate evenimentele fiicei ei, chiar ş i mârş ă via cu Iusuf pe care cu toţ ii o găsesc genială, o tempora o mores. Însăîn sufletul lui Bogdan s-a instalat tristeţ ea, nu mai iese din casăca odinioară , se plimbătoatăziua prin gră dinile palatului surorii sale ş i refuzăsăvadăpe foş tii să i prieteni. Devenise singuratec ş i orice încercare de a-l înveseli se dovedi zadarnică. Este un om sufleteş te simplu, nu i-au plăcut niciodatăîncurcă turile, de care a avut din plin parte, nu-i plac situaţ iile înalte, voind săfie lă sat în pace, să -ş i ducăviaţ a aş a cum va voi, săiubeascăo fatăcare să -i fie soţ ie, săfie înconjurat de copii.

283

Crimele ş i ororile nu-i plac, fuge de ele cât poate, dar ş i de aş a ceva a avut parte în ultimii ani. Dar, Maria nu-l mai dă dăceş te, îl lasăîn pace, nu forţ eazănota, fiind sigurăcăîş i va reveni. Doar trebuie să -l vadădomn.

Capitolul 7 Veneţ ia Veneţ ia stră luceş te la acest sfârş it de veac al 16-lea. Republica are legă turi comerciale cu aproape toatălumea cunoscută , aduce mirodenii din ţ ă ri îndepă rtate

284

ş i necunoscute, negustorii au ajuns pânăîn locuri despre care se vorbeau fel de fel de poveş ti fantastice. În mintea oamenilor mai ră sunăîncăpovestirile lui Marco Polo care cu trei sute de ani în urmăa călă torit prin meleaguri ce în concepţ ia tuturor se aflau dincolo de ceva, de un loc inaccesibil celor mulţ i, unde stăpâneau împăraţ i bizari cu cozi pe cap, călă ri pe cai mici ş i iuţ i, extrem de cruzi. Unii spuneau, cei ce se considerau mai învă ţ aţ i, căaceste ţ inutri se aflăspre graniţ a unde pă mântul se sfârş eş te, acolo unde cazi în abisul fărăsfârş it, dar pentru oamenii practici acele locuri erau bune pentru comerţ , pentru câş tigat ş i strâns averi fărăseamăn, negustori ce au dus Veneţ ia pe culmile cele mai înalte, construind una din flotele cele mai mari ş i frumoase ale timpului. Iar pentru a-ş i pă stra prosperitatea, având în vedere vecină tatea cu Imepriul Ottoman, veneţ ienii s-au aliat cu ei, le cântau oarecum în strună , că utând săevite orice conflicte care ar fi putut săle taie că ile de comerţpe mare. Turcii la rândul lor se poartădestul de bine cu oricine venea din partea dogelui, în general cu oricine venea de la Veneţ ia. Un cuvânt bun pus pe lângăcei mari de că tre conducă torii republicei, sau o scriasoare de recomandare nu era de lepă dat, atunci când era vorba de scaunul uneia din ţ ă rile de dincolo de Dună re, cum erau numite aici voevodatele Valahia ş i Moldova. Pe aici s-au scurs spre Constantinopole mai toţ i cei car au cerut acest tron ş i cu puţ in timp înainte săsoseascăBogdan cu mama sa aici, trecu Petru cel denumit Cercel, care fu azvârlit mai târziu de turci în Bosfor. Acuma însă, de când cu tulbură rile cu Mihai, Veneţ ia nu se poate amesteca ş i nici nu o face ş tiind că orice propuneri de numiri de voevozi i-ar irita pe turci. Afacerile merg strună , banii curg în buzunarele celor ce se ocupăcu comerţ ul sau diverse afaceri. Ginerele Mariei Paleologu, Giovanni Zane, bancherul, se îmbogăţ eş te pe zi ce trece, mai ales din comerţ ul pe care îl face cu turcii. Este unul din furnizorii palatului imperial ş i principalul om de încredere a lui Ferhat vizirul, al doilea om al imperiului dupăSinan Paş a, acuma bă trân, bolnav ş i dezamă git de eş ecurile suferite în intenţ ia sa de a-l pedepsi pe Mihai al Valahiei. De curând murise ş i Amurat al III-lea, iar fiul său Mahomedal III-lea îl urmăş i scurt timp dupăasta Sinan Paş a, bătrân ş i bolnav, fu depus ş i în locul să u numit ca mare vizir Lalá Muhammad, discipolul să u. Astfel se schimbăsituaţ ia lui Bogdan radical, dupăcăderea duş manului său Sinan Paş aş i pentru o serie întreagădin oamenii să i, aş a cum se întâmplăîn toate timpurile când o personalitate cade de pe piedestalul său. Aceste miş cări estompeazăaproape vinile ce s-au adus fiului Doamnei Maria. Singurul care s-a menţ inut ş i cunoaş te bine situaţ ia este Ferhat, care însănu l-a acuzat niciodată. Numai frica ş i teama faţ ăde Sinan Paş a l-a determinat sănu-l ajute. Dealtfel în 1591, când, pentru un scurt timp Sinan era cât p-aci să -ş i piardă situaţ ia, Ferhat i-a luat locul ş i nici atunci nu a făcut ceva fă răş tirea acestuia, iar în 1593 când Sinan reveni, Ferhat nu fu înlocuit, ci din contra, îş i consolidă

285

situaţ ia ş i poziţ ia. Acuma este încădestul de bine vă zut, având în vedere căLalá Muhammad este unul din discipolii lui Sinan Paş aş i deci prieten cu Ferhat. În afarăde aceste veş ti din interiorul imperiului, Maria fu informatăş i despre situaţ ia dezastroasăa turcilor faţ ăde acel Mihai al Valahiei, care cu câţ iva ani în urmăera cât p-aci să -l prindăpe Bogdan ş i să-l spânzure, totuş i bucuria ei este mare căîn fine cel mai mare duş man al ei ş i al fiului ei a că zut ş i nu mai este la putere ş i acesta este Sinan Paş a. Faptul acesta îi dănoi puteri ş i se hotă reş te săreia lupta, că ci niciodatănu i-a ieş it din cap acea idee fixăde a-ş i vedea fiul pe unul din tronurile româneş ti, fie ce o fi, chiar cu riscul vieţ ii lor. Dealtfel ea n-a fost singura mamăîn istorie care s-a luptat pentru un tron pentru fiul ei. Dupăce-ş i instaleazăfiul la Veneţ ia, pleacăimediat la Constantinopole, unde se instaleazăîn vila închiriată, împreunăcu Nicola, care de foarte mulţ i ani nu a mai pă ră sit-o, servindu-i cu credinţ ă , poate mai mult, numai ei ş tiu asta. Bineînţ eles căMaria tot în doliu umblăş i în primele luni merge chiar la cimitirul unde lumea ş tia căfusese înmormântat Bogdan. Este mai bine sănu-ş i dea de la început planurile pe faţ ă. Duş mani sunt mulţ iş i pretendenţ ii miş unăpe să lile palatului imperial pe lângă noii viziri, fiecare cu ai lui. Între timp Bogdan se reface, stăla sora lui Despina, se plimbăzilnic prin imensele gră dini ş i rareori iese în oraş . Pe foş tii lui prieteni îi vede rar, este încătrist din cauza durerii pierderii bunului să u prieten. Nici acuma n-a aflat adevărul, cum niciodatănu-l va afla gol, goluţ . Pânăla urmăva bă nui el ceva dar niciodatănu i se va spune ce s-a petrecut cu adevă rat; dealtfel nici nu-l mai intereseazăaceasta, fiindcănu-ş i închipuie ca mama lui săfie cea care a avut principala contribuţ ie la moartea singurului prieten adevă rat al să u. Moartea lui Iani l-a întristat, acestui tânăr care în fond s-a sacrificat pentru el, fă răvoia sa ş i se merita săfie trist. Dar, aş a cum este viaţ a, timpul se aş terne peste noi, aş aş i peste amintiri, care nici ele nu au o soartămai bunăîn faţ a necruţ ă torului timp, care acţ ioneazăca un imens burete, ş terge amă nuntele ş i scoate la ivealănumai esenţ ialul, numai firul conducător al faptelor, dezbrăcându-le de înfloriturile ce au apă rut pe parcurs. Îi revine deci, încetul cu încetul, voinţ a de a tră i, de a se distra, de a place femeilor, ceeace era normal. Este acuma un bă rbat în toatăputerea cuvântului, peste două zeci ş i ş ase de ani, a trecut prin multe încercă ri ş i pericole, având acuma pretenţ ia căa înţ eles ceva de la viaţ ă. Vrea săiubească , săfie iuebit ş i ce este mai important, doreş te săfie lăsat în pace cu acea poveste, veş nică , a suirii pe tronul tată lui său, acea idee a mumă -si care îl înebuneş te. ªtie căea pleacăla Constantinopole tocmai pentru asta, deci va trebui din nou săînfrunte pe cei de acolo, săli se închine ş i săsuporte fel de fel de insulte ş i afronturi, fă răa avea nici cea mai micăposibilitate de a riposta. Auzise de eroismele acelui Mihai, care nu

286

cu mult în urmăvoia să-l spânzure, fiindcăa încercat să-i ia locul cu ajutorul unei puteri duş mane ţ ă rii, ş i-l bucurăcăs-a gă sit cineva care săle stea turcilor deacurmeziş ul. Îl felicităîn sinea sa pentru fiecare victorie împotriva trupelor ottomane ş i mai ales căacel hain de Sinan Paş a nu a reuş it niciodatăsă -ş i vadă visul cu ochii, aducerea lui Mihai în capitalăş i decapitarea sa, ceeace dealtfel au fă cut alţ ii, nu pentru a-i ajuta pe turci ci pentru a împiedica săuneascăceeace era firesc săfie unit, un popor ş i o naţ iune, sub o conducere puternicăcare ar fi schimbat soarta Europei dacăar fi reuş it ş i poate i-ar fi aruncat pe turci dincolo în Asia Mică . Bogdan nu i-a spus niciodatămamei lui ce gândeş te în această privinţ ă , ş tiind căea îl ură ş te pe Mihai, în primul rând că-i stăîn cale ş i în al doilea rând fiindcăera cât p-aci să -i omoare fiul. ªi astfel zilele se scurg una dupăalta. Bogdan prinde puteri, îş i regă seş te în cele din urmăprietenii, merge cu ei la Padova unde cu ani în urmăaudie cursurile universită ţ ii ş i aceasta începe din nou să -i facăplăcere. Merge în diverse locuri de distracţ ii unde se poate bea ş i dansa, cu femei de prin partea locului. Nu-i pasăcă este considerat ca prinţ , nu, pe el nu-l intereseazăasta, el îi împarte pe oameni în buni sau ră i, atâta ş i viaţ a i-a arătat-o doar cu soarta acestui biet de Iani, bă iat de jos care ş i-a dat viaţ a pentru ca el săş i-o poatăpă stra. Aceste pă reri ale sale nu sunt împărtă ş ite de cei pe care îi frecventează ,ş tiind cătră ieş te într-o societate în care numai naş terea contează , unde restul oamenilor nu sunt buni decât pentru a-i servi pe cei ce se trag din aleş iş i mai ales bogaţ i. Este bine sătră iascătotuş i în pace cu ei, nu avea nici un sens să-i înfrunte, să -i facăsă -l urascădin nou, nu, numai pacea ş i bună starea îl bucurăş i din acest punct de vedere este împă cat cu sine însuş i. Firea lui nu-i permite săfie un luptă tor pentru dreptate ş i libertate, el fiind unul care a tră it dupăprincipiul, lasă -măsăte las, dar mai mult lasă -mă . Nu voia ş i nu avea interesul săpiardăsituaţ ia, dar nici nu vrea săaspire la alta mai ridicată. Aş a cum este îi place ş i-i este de ajuns. Are bani, se distrează , are unde sta mai mult decât comod ş i huzurul îl bucură . Nu-i place săse scoale de dimineaţ ă , sămunceascăpentru a câş tiga o bucăţ icăde pâine ş i nici săfie lipsit de serviciile celor mici, care trebuie sămunceascăpentru a tră i, nu a tră i pentru a munci. Dar, în mintea sa toate acestea se contrazic, neavând prea mult timp să reflecteze la aş a ceva. Viaţ a îş i urmeazădeci cursul, petrecerile se ţ in lanţde la un timp în casa Despinei Zane sora sa, toţ i marii patricieni ai republicei vin cu soţ iile lor în toalete stră lucitoare. Veneţ ia este bogată, mai bine zis pătura conducă toare a Veneţ iei, imensele palate de pe Canal Grande sunt veş nic luminate agiorno de mii de lumână ri, se dansează , se face modă , femeile poartăbijuterii de aur, briliante, smaragde ş i multe pietre preţ ioase, fiecare valorând atâta cât câş tigăun om de

287

rând o viaţ ăîntreagă , ba unele chiar în mai multe vieţ i. Pe Bogdan îl distrează aceste primiri la sora sa, îndră geş te frumoasele fete ale patricienilor care vin. El fiind un bă iat chipeşş i cu titlul pe care îl poartăeste adulat de ele. În felul acesta se estompeazăîncetul cu încetul trecutul din mintea sa, alţ i prieteni intrăîn viaţ a sa ş i încetul cu încetul devine acel care a fost. Numai faptul cămama sa se aflăla Constantinopole unde încearcăsă -l facădomn, nu-i place deloc, dar se mai liniş teş te la gândul căa încercat de atâtea ori fă rărezultat, ceeace îi dăcuraj căva scă pa de pacostea asta. Ba de multe ori se gândeş te căiemnsele sume cheltuite ca peş cheşintrăîn buzunarele celor mari pe degeaba ş i considerăcăar fi fost poate mai bine cu ele săducăaici la Veneţ ia un trai corespunză tor rangului să u, nu să stea pe spinarea familiei Zane, chiar dacăDespina este sora sa. Nimeni nu poate contesta cătată l său a domnit, căeste deci fiu de prinţdomnitor, atâta dupătată cât ş i dupămamăş i deci îş i putea apropia titlul putând uza de el fă rănici o teamă, ce dealtfel ş i face, dar nici mama sa ş i nici cumnatul său nu gândesc aş a, ei vrând cu tot dinadinsul să -l vadăpe unul din scaunele domneş ti din Valahia sau Moldova, cu scopul mai întâi de a profita cât mai mult în urma asta ş i în al doilea rând din considerente de onoare. Nu este de lepădat săte prezinţ i ca cumnat de rege, de prinţdomnitor, sau de voevod, fiind astfel privit ş i primit peste tot, dar mai ales considerat. ªi, cum Bogdan este totuş i o odraslăde oameni care fac parte din foarte înalta societate a timpului, uitărepede necazurile prin care a trecut, problemele celor de jos, pe care începuse săle cunoascăde pe timpul prieteniei cu Iani, prietenie dealtfel forţ atăde împrejură ri. Acuma gândeş te căeste încătânăr, cădoreş te să-ş i tră iascăviaţ a care i se oferăfărănici o greutate ş i astfel redevine din plin prinţ ul Bogdan. Ia parte la carnavaluri, la petrecerile din palate, regăsinduş i vechii prieteni ş i prietene ş i totul i se pare cum nu se poate mai frumos ş i încântă tor. Dumineca se merge la bisericile catolice, fiindcăaltele nu se găsesc aici, dar lui îi era aceasta tot atât de indiferent ca ş i tată lui să u, însădacăaş a este moda atunci este bine, dar nu se gândeş te căîn una din zile o să -i iasăîn cale acea soartăde la care nimeni nu poate fugi, orice ar face. Sora sa Despina obiş nuia să meargăduminicile, cu soţ ul ei, la frumoasa bisericăSan Marco, unde vin câteodatăş i că lugă riţ ele dela mă nă stirea Corpus Domini cu novicele lor, ordin foarte ermetic, aproape imposibil de pătruns. Despina o cunoaş te pe maica Honorina care o rugăîn una din zile săvinădupăslujbăs-o viziteze la mănă stire, bineînţ eles în scopuri mercantile, fiindcăDespina varsăregulat la fiecare vizită ordinului sume de bani pentru întreţ inerea orfanelor novice crescute acolo, pentru a fi fă cute maici. În dumineca aceea Bogdan neavând ce face fu învitat de sora sa s-o urmeze. Slujba fu lungăş i grea pentru el, nu înţ elese nimica, nici mă car latina, limba în care se ţ in slujbele, fiindu-i în permanenţ ăteamăsănu se facăde râs. Urmă reş te miş că rile celor din jur, făcând ş i el lafel. În felul acesta reuş eş te bine spre mulţ umirea sorii sale căreia îi era teamăsănu se facăde râs cu fratele ei.

288

- ´ ´ Vino cu mine la maica stareţ ă. . . ´´ propune Despina, dar Bogdan strâmbă din nas. Ce distracţ ie putea fi acolo, în acea chilie micăş i întunecoasă? Nu, nu va merge gândeş te el, dar fă răsăvrea se pomeneş te spunând. - ´´ Bine . . . sămergem . . ´´ Maica Honorina îi aş teaptăla intrarea în mă năstire. - ´´ Fratele meu prinţ ul Bogdan de Moldova vine cu mine . . . ´´ zice Despina, Maica se uităcircumspectăla el, nu spune nimica ş i-i pofteş te înă untru. Foarte rar se pomeni ca un bă rbat săpătrundăaici ş i atunci când se întâmplă , acesta este unul de neam mare, chiar foarte mare, aş a cum este considerat Bogdan prin pă rţ ile acelea. Dealtfel nici aceş tia nu pot intra decât pânăcel mult în cancelaria maicii stareţ e. Orice încălcare este pedepsităcu cea mai mare asprime de către dogele Veneţ iei. Că lugă riţ ele nu au voie săvorbeascăcu bă rbaţ ii ş i nici săfacăvizite, decât în casele mari, ale patricienilor ş i numai stâpânelor lor. Intrarea lui Bogdan este ceva neobiş nuit ş i înalta poziţ ie a Despinei permite aceasta, care voia în felul acesta săarate căpoziţ ia ei nu este mai prejoasădecât cea a ducesei Sforza care vine des aici însoţ ităde fratele ei, tână rul ş i frumosul duce Givanelli Sforza. Despinei nu-i plă ceau ifosele acestei familii care se uităde sus la ea. Încăde mult unele guri rele ar fi afirmat căea s-ar trage de fapt dintr-o familie de meseriaş i, dar nu se ş tie precis de unde. Zvonul se fă cu totuş i auzit în diverse locuri printre care ş i în casa ducilor Sforza, unde faptul fu comentat mai pe larg. Despina voeş te în aceastăzi de duminecăsăarate maicilor căş i ea poate săintre cu fratele ei acolo unde îndră zneş te s-o facăfamilia ducalăş i reuş eş te. Dar, în cazul ei, aceasta se datoreş te mai mult sprijinului substanţ ial pe care îl dămă nă stirii, decât a situaţ iei ei sociale. Maica stareţ ăîi primeş te cu zâmbetul pe buze, îl salutăpe Bogdan fă ră săse uite la el, considerând în felul acesta căş i-a fă cut datoria, apoi discutăcu Despina fel de fel de probleme bă neş ti, ca în cele din urmăsădea săplece, audienţ a fiind terminată, dar uş a se deschide încet de tot ş i-ş i face apariţ ia un cap de fetiţ ă , un copil aproape, îmbră catăîntr-o rochie lungăalbă, cu o bonetăpe cap de sub care ies câteva bucle blonde. Faţ a ei superbăde înger lumineazăparcă încăperea mohorâtăş i rece a chiliei. Maica Honorina se ridicărepede ş i merge fetiţ ei în întâmpinare. - ´´ Mi-e fricămaicăHonorina . . m-ai lăsat singură. . vino cu mine . . te rog . . ´´ spune fetiţ aş i îi sare de gât voind parcăsăfie apă ratăde un ră u nevă zut. Bogdan se uităfascinat la scenă , nu mai vă zuse aş a ceva, o asemenea frumuseţ e de fiinţ ă. Deodatăse lumineazătotul în mintea sa plictisită , se simte parcăla el acasăş i îi venea sănu mai plece niciodatăde aici. Deodatăi se pare căaceastămaică Honorina este o femeie bună, plinăcu duioş ie. Un moment se lasăo tă cere apă să toare în micuţ a chilie care ţ ine loc de cancelarie. Despina se uităla Bogdan ş i îi observăprivirea luminoasă . Ca săsalveze situaţ ia îş i ia fratele de mânăş i-l trage aproape dupăea afară . Maica Honorina ră mâne cu fetiţ a de gât iar stareţ a se

289

aş eazăla locul ei dând din cap, fă cându-ş i probabil reproş uri căa aprobat intrarea acestu bă rbat care a cutezat săridice ochii asupra acestei copile. Bogdan iese în urma surorii sale, năucit. Nu ş tie ce săcreadăcăse petrece cu el, nu mai vă zuse aş a ceva, era parcăo vedenie de aevea care i-a apă rut în faţ ă , o fetiţ ăatât de gingaş e, încât nici nu ş tie dacănu cumva văzuse ce nu este, dacănu cumva în aceastămă nă stire se produc minuni ş i tot ce are natura mai frumos ş i mai gingaşsa concentrat aici. Ajuns afarăîn soarele arză tor, în lumina puternică , revine la realitate. Se suie în cu sora lui în gondolă , apa clipoceş te sud loviturile lopeţ ii gondolierului ş i Bogdan ră mâne gânditor cu privirea ţ intăla luciul apei, deodată ridicăcapul ş i o întreabăpe Despina. - ´´ Am vă zut, sau ma visat . . . ? . . ai vă zut surioară. . ? ´´ Despina râde de felul prostesc al gândirii fratelui ei. - ´´ Doar n-o săcrezi căai vedenii . . . da, ai văzut bine . . . este o micuţ ăorfană crescutăde maica Honorina într-u Domnul . . . au aici un orfelinat unde cresc aceste fete pentru a le face maici . . . toate au fost aduse, unele pă ră site de pă rinţ ii lor . . . altele chiar cumpărate de la corsari, sau cine ş tie cum . . . aş a o fi ş i fata asta . . . ´´ explicăDespina, dar Bogdan nu vrea săînţ eleagă . - ´´ Cum . . . fetiţ a asta sără mânăaici închisăîntre aceste ziduri groase ş i negre din piatră. . . ? . . . asta nu este drept . . . Dumnezeu ne-a făcut săne vedem, săne iubim, săne bucură m de viaţ ă. . . ce s-ar alege de omenire dacăfemeile ar sta ferecate în spatele unor ziduri . . fă răsăaibe permisiunea săvadăun bă rbat . . ? . . dar asta nu este drept . .´´ dar Despina nu-l mai ascultă, nu-ş i pusese niciodată asemenea întrebă ri. Între timp ajung acasă . Lui Bogdan nu-i iese chipul acesta din cap, cum ş i cine este aceastăfăpturădivină , aceastăfiinţ ăpe care a întreză rit-o acolo între cei patru pereţ i goi ş i reci din piatrămurdară . Nu se poate, Despina nu are dreptate, el a văzut un înger, numai ei aratăaş a. Mintea îi frige, gândul i se încurcăş i disperat merge în camera lui ca sămediteze. Toatăziua nu pă ră seş te oadaia, se gândeş te cum săfacăs-o mai vadăodată, mă car de departe, dar ş tie că nu i se va permite aceasta. Va trebui totuş i săgă seascăo soluţ ie; are impresia că din momentul când a vă zut acest chip viaţ a lor s-a legat una de alta, inseparabil. A doua zi se întâlneş te cu prietenii să i gă lă gioş i, cari îl descos vă zându-l abă tut. Le povesteş te ce a văzut ş i imediat se pune la cale un plan de bă taie. Antonio de Memmo, fiul celui dintâi patrician al Republicei Veneţ ia ş i prietenul său cel mai apropiat, trecuse ş i el odatăprintr-o situaţ ie asemă nă toare ş i ş tie cum trebuie procedat, numai cu diferenţ a căaleasa inimii sale nu locuia într-o mă năstire, ci într-un palat de pe Canal Grande, o situaţ ie diametral opusă , dar trebuie încercat. Antonio îş i sfă tuieş te prietenul săuzeze de metoda clasicăa timpului, când orice tânăr care se respectătrebuie săş tie săcânte din ghitarăş i din gură , sub balcoanele iubitelor lor, trubadurii dragostei ş i ai spadei, fiindcăde cele mai multe ori aceste serenade se terminau cu încruciş area spadelor ş i nu rareori cu morţ i ş i răniţ i.

290

Bogdan însănu ş tia sădueleze ş i nici săse bată , cu toate căeste fiu de voevod, mumă-sa crescândul ca sub fustele ei. Luase el pe timpuri mai multe lecţ ii de spadă , dar mare lucru nu ş tie ş i nici nu-i place săumble cu sabia, este un pacifist. Dealtfel considerăcăpurtarea unei să bii este incomodăla mers, dar acuma situaţ ia se schimbă , trebuie săpozeze în cavaler în faţ a alesei inimii sale. Antonio care este un bă rbat tână rş i frumos, avusese de multe ori asemenea escapade ş i ră nile de pe mâini ş i gât atesteazădin plin activitatea sa duelistică , pentru femei bineînţ eles. Îl ia deci pe Bogdan sub aripa sa ocrotitoare ş i zilnic îl primeş te la palatul unde locuieş te la familia sa, ca săia lecţ ii de spadă. La un momet dat îi place chiar aceastăjoacăş i maestrul de spadăîncepe să -l laude, loviturile sale fiind neaş teptate ş i puternice, însămai are multe de învă ţ at ca săfie un cavaler desă vârş it, dar nu mai are ră bdare. Chipul gingaşal Elenei, cum aflase el căo cheamă , îi vine mereu în minte, zi ş i noapte ş i deabea aş teptăsăfacăo serenadă sub fereastra mă năstirii, ceva mai dificil ş i mai periculos ca în alte cazuri, având în vedere căfetele de aici din orfelinat ş i novicele nu au voie, sub pedepse severe, să vadăbă rbaţ i. Antonio îi atrage totuş i atenţ ia căpânăacuma nu s-a mai pomenit ca un bă rbat săcânte o serenadăunei maici ş i încăsub ferstrele mă nă stirii. Bogdan îl roagăsă -l însoţ eascăavând în vedere ca la o adicăsăaibe pe lângăel pe cineva versat în spadă. De la Padova fu cumpăratăo mandolinăla care Bogdan constată căînvaţ ărepede săcânte destul de frumos cântece de dragoste. ªi ca săfie ş i mai bine, amgajeazăun trubadur care este tocmai în trecere, cu care timp de o săptă mânăia lecţ ii de cântat ş i în fine se vede oarecum pregă tit în a porni la cucerirea inimii fetei, care în fond nu ş tie nimica de el, poate cănici nu l-a vă zut în cancelaria mănă stirii. Cu atât mai mult trebuie sălupte pentru a ş i-o apropia, a se face cunoscut. Astfel totul pus la punct, se hotă reş te ca a doua zi sămeargă amândoi la mănă stire. Antonio îş i dăseama de ridicolul situaţ iei, dar nu-ş i descurajeazăprietenul, gândindu-se căpoate fata l-a vă zut ş i ea ş i-l aş teaptă , chiar dacănu va avea posibilitatea săvinăla fereastră , mă car săş tie căş i el arde de dorul ei. Dupăultimele pregă tiri Antonio ş i Bogdan pleacăspre searăla mănă stire, cu gondola Despinei. Zidurile negre ale mă nă stirii Corpus Domini, acoperite cu iederăgroasăş i cu apa care clicoceş te în jur dăimpresia bă rbaţ ilor căse îndreaptă spre un mister. Înăuntru se aud surd că ntecul de searăa maicilor. Câteva ferestre mici de la chilii sunt slab luminate de că tre o lumânare care a ajus la sfârş it. Bogdan îş i simte inima cât un purice, sabia care îi atârnăla cingă toare îl jenează fiindcăn-a mai purtat aş a ceva, în schimb Antonio se aflăîn largul său. Stinghereala prietenului să u îl amuzăş i surâde din colţ ul gurii. Gondolierul este expediat ş i cei doi bărbaţ i ră mân singuri, dar deodatăîn mintea prinţ ului se

291

produce o aş a de mare încurcă tură , încât nu mai ş tie ce săfacă . La care fereastrăsă cânte ? doar sunt atât de multe, încurcă tura este mare - ´´ Ce este cu tine prinţ e . . . ? ´´ întreabăAntonio, vă zându-l atât de descumpă nit. - ´´ Nu ş tiu unde săcântă m, sunt atâtea ferestre încât sunt cu totul încurcat ´´ ră spunde întru târziu Bogdan, dupăce a cercetat imensa faţ adăa mă năstirii. -´´ Ha, ha, ha, . . . nă tă ră ule. ´´ îl aude pe Antonio spunând. Epitetul îl ofensează, dar nu o aratăca sănu strice totul. Doar a acceptat să-l ajute, l-a învă ţ at să mânuiascăspada ş i săcânte serenade, ca acuma să -l facăsăcreadăcăeste necorespunză tor ? Să -i atragăatenţ ia cănu acceptăasemenea epitete ? Nu, nu, este mai bine săînghită, în fond ce conteazăfaţ ăde o reuş ităş i un asemenea chip angelic care îi apare mereu în faţ ă . Îi este ciudăcănu o poate vedea în toată frumuseţ ea ei, căniciodatănu va putea săş i-o închipuie altfel decât ca un înger ce este. - ´´ Opreş te . . . aici am săcânt . . ´´ spune Bogdan recunoscând locul unde se află cu aproximaţ ie cancelaria mă nă stirii. Gândeş te căchilia fetei nu trebuie săfie prea departe, deci săporneascăla drum. Bogdan îş i ia un aer de mare cuceritor ş i începe săcânte, dar atât de jalnic încât Antonio pufneş te în râs. - ´´ Nu te supă ra cărâd, dar eş ti deadreptul caraghios . . . cântămai frumos, ce Dumnezeu, parcămiorlă i . . . ´´ remarca îl face pe Bogdan sătacă , îş i drege din nou vocea ş i începe de data asta săcânte destul de acceptabil, încât el singur se miră. Cei din rarele gondole care trec nu se sinchisesc de asta prea mult. Unii gândesc căaş a ceva n-a mai vă zut, ca doi bă rbaţ i săfacăo serenadăla poalele unei mă năstiri de maici. Dupăvreo cicni minute nu se petrece nimica deosebit, iar după alte zece nici mă car o luminiţ ănu apare la una din ferstre ş i nici izgoniţ i nu sunt, ceeace era ş i normal, fiindcănimeni nu a auzit săse facăo serenadăla o mănă stire ş i nici maicile nu ş i-au închipuit aş a ceva. Dacăau fost auziţ i apoi probabil s-a crezut căau trecut câţ iva beţ ivi, atâta tot. - ´´ Degeaba . . . hai sămergem . . . ´´ propune Antonio. În fond Bogdan îş i dă seama cătot ce face nu are nici un final. Se încearcăastfel ş i în zilele următoare, dar tot fă rănici un rezultat. Numai odatăuna din luminile de la o fereastrăs-a fă cut mai micăş i un cap apă ru, dar în loc de o voce dulce ş i caldăse auzi una joasăcare ţ ipa săse înceteze cu gă lă gia. Auzi gă lăgie, se mirăBogdan, ce, cântatul lui este gă lă gie ? Oare nu o fi fost chiar maica Honorana, cea care creş te pe frumoasa Elena ? Dar chiar dacăo fi fost aş a, tot nimica nu au realizat. Nu, în felul acesta nu se poate ajunge la nimica, absolut nimica ş i deci nu mai are nici un rost sămai insiste. Antonio este de părere ca s-o roage pe sora lui ş i cu ajutorul ei s-o scoatăpe Elena de acolo, mă car s-o vadă, dacănu definitiv. Despina o cunoaş te foarte bine pe maica Honorina ş i pe stareţ ă , având asupta lor o oarecare putere, ce este drept al banului. Bogdan este de pă rere căîn fond prietenul său are dreptate, singur nu va reuş iş i niciodatăaceste maici nu-l vor asculta. Ca bă rbat nu

292

are nici mă car acces în anticameră , neînsoţ it de cineva care săle cunoascăpe maici bine de tot. Niciuna din ele nu-i va adresa vreodatăcuvântul, cu atât mai puţ in va putea săle determine ca săvadăpe una din aceste fete orfane, care sunt pregă tite săducăo viaţ a de mă năstire pânăla sfârş itul vieţ ii lor. În zilele urmă toare, îş i face Bogdan mereu treburi prin preajma surorii sale Despina, o întreabăfel de fel de poveş ti despre viaţ a de la Veneţ ia, stăserile în compania ei, îi ţ ine ghemul de lânăcând tricotează , o ajutăla cusutul frumos al feţ elor de pernă , mângâie câinii care stau în preajma stă pânei, pe care dealtfel nu-i suferă , fiindcăîl mârâie de câte ori se apropie de ea, în fine face tot posibilul să -i fie pe plac. Cu mama sa nu ar fi procedat niciodatăaş a, ea fiind o femeie rece care îi impune, pe când cu Despina s-a jucat când erau mici ş i aceasta îi fă cea toate voile, considerându-l ca pe un frate mai mic, cu toate căea este cu un an mai mică ca el. - ´´ Cine o fi fetiţ a ceea . . . ? ´´ întreabăel în una din seri, dar ea nu pricepe, fiindcăuitase de scenă. - ´´ Care fetiţ ă. . ´´ - ´´ Ei . . . acea de la mănă stire . . . acea din chilia stareţ ei . . . care a să rit de gâtul maicii Honorina, cunoş tiinţ a ta . . ´´ acuma pricepe Despina, se uităla el amuzată . - ´´ Tot nu ţ i-a ieş it din cap . . . ? . . . ce Dumnezeu, este o fetiţ ăcare nu are nici ş asesprezece ani . . . la aş a o fatăte uiţ i tu . . . ? . . eş ti bă rbat în toatăfirea, mâine poimâine vei fi voevod ca tata . . . fi mai bărbat . . . sunt destule femei mature pe aici . . ´´ dar reflecţ ia Despinei nu-l deranjează . A iubi nu este o ruş ine ş i apoi el este încătână r, nu are mai mult de 27 de ani, o fatăde 16 ani fiind tocmai bună pentru el. Ce, aş a ceva nu s-a mai vă zut ? Ba din contra, s-au vă zut cazuri când bă rbatul are 40 iar fata nici 14, gândeş te el, dar nu o spune surorii lui. - ´´ Surioarădragă. . . mi-a mers la inimă , de când am vă zut-o nu mai dorm . . . nu-mi gă sesc liniş tea . . . trebuie s-o vă d, căaltfel simt căînebunesc . . . trebuie so vă d . . ´´ spune el la urmămai apă sat, pe un ton plângă reţ , ca un copil care nu are voie săia ce-i place. - ´´ Ce să-i faci . . . !! . . . fata este o orfanăluatăde maici, de maica Honorina . . . o creş te ca săfacădin ea o că lugăriţ ă. . . nu avem cum s-o vedem . . . nu, nu, nu avem ce face . . . ia-ţ i gândul de la ea . . ce rost are săte amă geş ti degeaba . . ´´ dar el nici nu vrea săaudăde aş a ceva. Ori fata, ori nimica, restul nu interesează. Ce-l priveş te pe el căacolo este o mănă stire, în fond ce dacă, dacăel o iubeş te ş i dacă ş i ea îl iubeş te ? cine se poate opune ? Dar din pă cate ea nici mă car nu-l cunoaş te ş i mai mult ca sigur nici nu ş tie de existenţ a sa. Amarărealitate, însăel nu ş tie că fata l-a vă zut, chiar o clipităş i tot l-a perceput. În mintea ei de copil, faţ a albăş i frumoasăa prinţ ului a impresionat-o, o fracţ iune care este deajuns săprovoace într-un suflet nepătat un uragan.

293

- ´´ Cine este tână rul care m-a privit . . ? ´´ întreabăea în una din zile pe cea care o creş te într-o austeritate completăş i are grije de ea. - ´´ Nu se cade unei fetiţ e ca tine săîntrebe de un bă rbat . . . Dumnezeu se supă ră. . . nu ai voie săridici ochii ca săvezi un bă rbat . . . fetiţ a mea. . . i-aţ i gândul de la el ş i roagă -te săfi iertată. . . sănu faci păcat . . ´´ cu asta discuţ ia se termină , dar micuţ a Elena se gândeş te ş i în zilele următoare la bă iatul frumos din chilia maicii stareţ e, aş a cum ş i-l închipuie ea, dar atâta tot, sufletul ei neprihă nit nu ş tie prea multe ş i nici nu pofteş te altceva, nu vrea viaţ a, ci numai gândul, considerând căş i acesta este un păcat pe care îl face. Auzise chiar cântecele bă rbaţ ilor, dar niciodată nu ş i-ar fi închipuit căeste pentru ea, căvine dela cel din chilie. Aceste orfane sunt astfel crescute încât sănu cunoascăadevărata viaţ ă , săo repudieze, să doreascănumai plăcerile renunţ ă rilor, a dăruirii către Cel de Sus, din care cauză erau luate încăde copile pe lângămaicile care le cresc în acest spirit. Cu toate acestea nici o metodăde creş tere din lumea asta materialănu poate ş terge din mintea unei fiinţ e, ceeace îi este dat de natură , cea mai frumoasămetodăde procreare, dragostea, dorinţ a a doi oameni de a se uni în faţ a naturii conş tiente, că ci existăuna fă rădoar ş i poate, pe care noi oamenii o numim Dumnezeu, pentru a duce viaţ a înainte, că ci nimeni nu are dreptul săopreascăacest proces, dealtfel nici nu se poate. Unirea a douăfiinţ e omeneş ti, atât sufleteş te cât ş i fiziceş te este cel mai frumos act al creaţ iei universale, creaţ ie care nu acţ ioneazăorb, ci este conş tientăş i hotă râtoare în tot ceeace existăîn universul lipsit de timp ş i spaţ iu, masculinul ş i femininul. Bogdan în schimb nu mai are astâmpă r, este agitat, merge zilnic la prietenul său Antonio, se sfătuieş te cu el, dar niciunul nu poate gă si soluţ ia. Legile republicei sunt prea aspre ca săfie încălcate. - ´´ Numai sora ta poate face ceva . . ´´ îl povăţ uieş te de fiecare datăAntonio, ceeace pe Bogdan îl înebuneş te. Sora lui este tot atât de încă păţ ânatăca mama lui, nu voia în ruptul capului să -i facăpe plac, dar faţ ăde ea are cu mult mai mult curaj decât faţ ăde Maria. Despina nu-l ceartăş i nu-i spune veş nic cătrebuie săfie voevod, căîn afarăde asta altăfericire nu este. Ea îl considerăca fratele ei, atâta tot. În fond îi face toate mendrele, dar pânăacolo încât sănu-ş i pericliteze propria ei situaţ ie ş i cea a soţ ului ei. Un scandal cu biserica ar putea avea repercursiuni neplăcute asupra lor ş i nu este de dorit aş a ceva. Bogdan se întristeazămult, dar mai mult pentru a-ş i impresiona sora. Nu se dăîn lă turi s-o facăsăînţ eleagăcă este în stare sămeargăpânăacolo încât s-o ră pească , ceeace ar fi egelat cu o sinucidere ş i o nenorocire atât de mare, ca ş i decapitarea tată lui lor. Disperată, Despina se sfătuieş te pentru prima oarăîn aceastăchestiune cu soţ ul ei ş i ambii ajung la concluzia căeste mai bine săîmpace amândouăpă rţ ile. Bogdan săaibe parte s-o vadămăcar din când în când, în timp ce fata săfie însoţ itămereu de

294

maica Honorina. Dar, planul nu poate fi pus în aplicare din cauza rigorilor bisericeş ti în ceeace priveş te în mod special aceastămă nă stire de maici. Pe de altă parte, Bogdan obţ ine prin prietenul să u Antonio anumite informaţ ii de la un anume Gino, un fel de spion care contra unor sume de bani face diverse servicii, pă trunzând de multe ori prin cele mai tainice locuri unde culegea informaţ iile cerute. Dogele însuş i îl întrebuinţ eazăde câte ori are nevoie. Este destul de scump, dar mai întotdeauna obţ ine ce trebuia. Bogdan intrăîn legăturăcu el ş i aflăcă Elena locuieş te în aceeaş i chilie cu maica Honorina, căeste o orfanăcumpă ratăde republicădin fondurile de binefacere ale bisericii, de la niş te corsari cari au ră pito, atâta tot, mai mult nu se ş tie ş i orice ostenealăera de prisos. Maica Honorina ş i stareţ a sunt singurele care ş tiu mai multe, dar tă cerea lor este deplină, nici mă car oamenii care aprovizioneazămă nă stirea nu puturăafla mai mult, de la care s-a informat acest Gino. Disperat la culme Bogdan se adreseazădin nou Despinei, care de data asta se hotă reş te sărezolve în fine totul în favoarea fratelui ei. Îi este milăde el, îl vede turmentat, nu-l mai intereseazănici măcar ce face mama sa la Constantinopole ş i nu mai răspunde la scrisorile ei disperate. Nu este mai puţ in adevărat cănu prea îl intereseazăde cele ce se petrec în capitala Imperiului Ottoman, dar oricum, ră spundea totuş i la scrisorile ei, dupăîndelungi insistenţ e, întrebând de formăcare este situaţ ia, ori de când cu povestea cu Elena nici asta nu mai face. Maria este intrigată , voia neapărat săş tie ce face fiul ei ş i în cele din urmăi se scrie adevă rul, căfiul ei este îndră gostit ş i nu-l mai intereseazănimica, aceasta este situaţ ia, nu era deci nimica de fă cut, trebuie aş teptat. Maria înţ elege situaţ ia, nu vrea săforţ eze nota ş i se consolează , dar nu vine la Veneţ ia, continuă săunelteascăaici în capitală , aleargăîn toate pă rţ ile, fărăsăfacădeocamdată propuneri, doar tatonă ri, căBogdan era doar mort, aş a se ş tie ş i încănu putea ieş i adevărul la iveală . Dealtfel el a mai avut o asemenea dragoste la Iaş i când ea a că utat să -i aducăpe tineri laolaltă, ceeace dealtfel nici nu este de comparat cu situaţ ia actuală . Despina merge în una din duminici din nou la maica stareţ ă , cu treburile ei obiş nuite, oferindu-i dedata asta o sumăcu mult mai mare ca cea obiş nuită , ceeace îi deschide mai larg uş ile. Este poftităsăviziteze mă nă stirea, însoţ ităde stareţ ă, ceeace era o favoare chiar pentru o femeie. În refectoriu o întâlneş te ş i pe maica Honorina împreunăcu fetiţ a blondă. - ´´ Cum te cheamăfetiţ ă. . . ? ´´ - ´´ Elena, înă lţ imea voastră. . . ´´ - ´´ Este novice doamnă. . ´´ ră spunde maica Hinorina mai departe, dar Despina doreş te săş tie mai mult. - ´´ De unde eş ti Elena . . . ? ´´dar, nu este lă satăsără spundă , în locul ei tot maica Honorina ră spunde.

295

- ´´ Eu o cresc, este novice ş i în curând va fi fă cutăcă lugă riţ ă. . ´´ - ´´ Vrei săvi la mine . . ? ´´ dar îş i dăseama cătrebuie săse adreseze maicii Honorina, fiindcăfetiţ a nu are voie săvorbeascămai mult cu ea ş i nu poate dispune de persoana ei. - ´´ Veniţ i la mine în una din zile . . . este permis . . ? ´´ - ´´ Da doamnă, este permis . . . dar sănu fie nici un bărbat de faţ ă. . . ´´ condiţ ia nu este în favoarea Despinei, dar totuş i este un pas înainte, dar nu insistăsănu dea de bă nuit, doar data trecutăBogdan fu obervat de ochii ageri ai stareţ ei ş i nu voia acuma săstrice totul încăde la început. Aflăastfel căvizitele sunt permise, va merge în altăzi ş i le va pofti la ea. Vestea îl bucurăpe Bogdan, dar reproş ează surorii sale cănu le-a învitat pe loc. Aflase între timp căîn marea bisericăSan Marco, unde are acces oricine, vin maicile ş i novicele câteodatăduminicele. Profităde ocazie ş i în prima duminecăse instaleazăcât mai aproape, având marea fericire s-o vadăpe fetiţ a cu chip de înger. Când se anunţ ăintrarea maicilor, lumea se ridicăîn picioare, ele se aş eazăîn primele rânduri, fiecare în urma ei cu câte o novice, cu cea pe care o are în sarcină, îmbră cate în negru, cu tichii pe cap. Inima lui Bogdan începe săbatăcu putere, mâinile îi tremurăde emoţ ie, când deodată ză reş te printre ele una mai frumoasăca celelalte, că reia îi ies de sub basma câteva cârlioaţ e de pă r blond, care înainteazăcu mâinile ca de rugă ciune, privind numai spre altar. Văzând-o îi vine săstrige, săalerge în întâmpinarea ei, să -i cadăîn genunchi, să-i ofere viaţ a, tot ce are, simte căînebuneş te. Dece, dece aş a ? O revoltăcumplităîl cuprinde. Dece săînchizi o asemenea fiinţ ăîntre patru pereţ i, dece să -i iei bucuria de viaţ ă , dece s-o opreş ti săiubească , când aceasta este cel mai firesc ş i frumos din sentimentele umane, fiind ceva divin. Oare dece ne-a creat Dumnezeu ? ca săne îndepă rtăm de ceeace este mai uman, dragostea ? Oare dacătoţ i ar proceda lafel, atunci ce s-ar alege din omenire, ar mai exista ? Tot judecând aş a se uităatât de fix la acea fiinţ ăîncât instinctiv ea întoarce capul, ochii lor se încruciş ează , dar maica Honorina care a observat gestul, o dojeneş te aspru. Bogdan vrea săse ridice de la locul să u ca s-o certe pe cea care îi interzice fetei săpriveascăîn jur, dar se abţ ine. Mă car atâta săfie lăsat săfacă, s-o vadă , s-o ş tie aproape de el, s-o simtădin depă rtare. Doamne, Doamne, ce suferinţ e pe aceste fete. Nici nu aude slujba ş i spre mulţ umirea sa nu este obesrvat de maici. În ceeace îl priveş te pe el aceasta nu prea îl interesează , nu vrea ca fata săaibe neplăceri din cauza lui. Important era căElena l-a vă zut pentru o clipăş i în sinea ei tremura. Este ceva ce o fră mântăş i pe ea, dar nu ş tie ce. Nu s-a mai rugat, a stat numai în poziţ ia de rugă ciune ca sănu supere pe cea care o creş te. Oare ce este cu acest tânăr ? Dece îi provoacăasemenea simţ ă minte ? În cură ţ enia ei sufletească nu poate pricepe ce se petrece cu ea, dar ceva s-a schimbat în sufletul ş i în gâdirea ei cea mai profundă. Se roagăFecioarei Maria ş i cere iertare dacăgreş eş te ş i ajutor

296

dacănu este ceva ră u uitându-se la acest tână r, numai să -l vă d, Fecioară , mama lui Isus. De atunci Bogdan vine de fiecare datăcând vin ş i maicile cu tinerele novice la San Marco ş i se intereseazăcum săfacăsătreacăla catolicism, poate chiar săintre într-un ordin, dar Antonio râde de el. - ´´ Dacăintri într-un ordin atunci chiar căorice cale îţ i va fi închisă , nu numai pentru ea, ci ş i pentru time, nu vei mai putea vedea pe nimeni ş i vei fi pierdut . ´´ da, are dreptate, nu aş a trebuie procedat. O roagădeci din nou pe sora sa, care de data asta se hotă reş te săactioneze cu folos. Lanseazăînvitaţ ii că tre maica stareţ ăş i maica Honorina rzgând ca săvinăş i Elena, sub pretextuul căeste bolnavăş i vrea săfacăo donaţ ie substanţ ială , cănu poate veni personal la mă năstire. Învitaţ ia este primităş i în ziua hotă râtătrimite gondola dupăele. Bogdan este în toate halurile. Încăde dimineaţ a s-a îmbră cat cât mai elegant, pune spada la cingă toare ş i-ş i anunţ ăprietenul, pe Antonio, care îl învaţ ăcum săprocedeze. Săintre în salon ca din întâmplare, săcearăscuze, iar sora sa îl va reţ ine cu permisiunea maicilor; nefiind la mănă stire nu vor avea încotro, fiind de la sine înţ eles cănu vor putea refuza net. Deci, aş a se procedează . Maicile sosesc la ora fixată, Despina le pregă teş te o mulţ ime de bună tăţ i, printre care ş erbeturi ş i dulceţ uri, dupămoda orientală, aş a cum s-a obiş nuit la curtea din Moldova pe timpul cât tatăl ei fusese voevod ş i aş a cum se fă cuse ş i la Prasonissi la bunicii ei. Micuţ a Elena este foarte simplu îmbră cată , poartărasa ei de novice, neagră, iar pe cap un fel de pânzăcare îi strânge părul blond bucă lat. Este într-adevă r o frumuseţ e fata asta, extrem de timidăş i sperioasă, aş a cum dealtfel a fost crescută . La fiecare întrebare care i se pune, se uitămai întâi la maica Honorina de parcăvoind săcearăaprobarea dacă poate răspunde sau nu, dar de cele mai multe ori nu primeş te aprobarea, mai ales atunci când este întrebatădespre originea ei. Despina este foarte veselă, îş i serveş te musafirii, discutăcu ele despre donaţ ia ce are degând s-o facăş i promite chiar căva finanţ a repararea bisericii interioare din mănă stirea Corpus Domini, ceeace are un efect cât se poate de bun. Maica Honorina povesteş te în locul Elenei, cum aceasta a fost cumpăratăde la corsari acum mulţ i ani, pe când fusese micăş i apoi cumpă ratăde Veneţ ia pentru aceastămă năstire, ceeace s-a fă cut aproape de fiecare datăcând au fost oferte. Bogdan stăîn camera ală turatăş i se tot foieş te de colo pânăcolo, nu mai are răbdare, auzise tot, vocea fetei, ră spunsurile maicii Honorina în locul ei ş i de fiecare datăsimte cum i se înfige un cui în inimă. Este revoltat la culme căaceastăcopiliţ ănu are voie săvorbeascăcu cine voia, că este oprimatăîn halul acesta, căare voinţ a subjugată, în fine, este roş u de mânie, dar conform înţ elegerii trebuie săaparăcă tre sfârş it aş a, într-o doară , totuş i nu mai are răbdare. Deschide uş a ca o furtună , încăsub imperiul indignă rii ş i spune destul de enervat.

297

- ´´ Bunăziua surioară. . . ´´ apoi se uităîn jur, prefă cându-se căeste mirat de musafirii pe care îi vede ş i dăsăplece, dar Despina îş i joacăbine rolul, nu-l lasă . - ´´ Intrăfră ţ ioare . . . intră. . . maicile nu se vor supăra . . nu-i aş a. . . ? îndreptându-se că tre ele, dar în locul lor ră spunde Bogdan. - ´´ Cu plecă ciune . . . sunt prinţ ul Bogdan al Moldovei . . . viitorul principe al acelor ţ inuturi de dincolo de Dună re . . . . ´´ se prezintăel, apleacându-se în faţ a fiecă reia cu eleganţ ă . - ´´ Poftiţ i . . . ´´ spune cu jumă tate de gurămaica stareţ ă . Elena s-a sculat de la locul ei ş i se refugiazălângăcea pe care o creş te, se lipeş te de ea, dând impresia că -i este teamădin cauza prezenţ ei unui bărbat. În realitate văzându-l pe Bogdan se tulburăîn aş a mă surăcă -i venea săfugă , are impresia căpă cătuieş te cu gândul, cămaicile îi vor ghici eimţ ămintele, dar nimica din toate acestea nu se petrece. Atmosfera devine apăsătoare, dar tot Despina salveazăsituaţ ia. - ´´ Fratele meu se aflăîn drum spre Constantinopole ş i a poposit pentru o vreme la Veneţ ia . . . urmeazăsăia scaunul Moldovei unde a domnit tată l nostru, prinţ ul Ioan al Moldovei din familia Muş atinilor . . . în curând va fi principe domnitor . . . ´´ aceste preciză ri destind atmosfera ş i maica stareţ ăsurâde chiar. - ´´ Felicită rile noastre, înălţ imea voastră. . . ´´ este mândrăcăpersoana care a intrat este de un rang atât de înalt, ceeace pe atunci conta foarte mult. - ´´ Mulţ umesc . . . permiteţ i săstau ală turi de sfinţ iile voastre . . ? ´´ - ´´ Puteţ i ră mâne prinţ e . . . ne face cinste săstaţ i cu noi . . ´´ Bogdan se simte în al ş aptelea cer. Elena se uităaiurităla aceste conversaţ ii de rigoare ş i tână rul prinţ o fascinează , se poartăfrumos, cavalereş te, ce mai încolo, este un bă rbat modern, aş a cum se cere săfie un cavaler adevă rat, gândeş te ea. Dar ş i asupra maicilor a fă cut o impresie bunăş i ca săle facăplă cere, recunoaş te cămerge în fiecare dumineca la biserica San Marco, că-i place catolicismul, cu toate căeste ortodox . Mai mult nu a putut spune, fiindcăhabar n-are sădiscute asemenea subiecte, dar cele spuse au avut totuş i un efect favorabil asupra maicilor, atmosfera destinzându-se, Elena a surâs chiar la unele reflecţ ii ale lui Bogdan, spre marea sa fericire ş i în cele din urmămaicile urmate de Elena pleacă , conduse de Despina ş i Bogdan mai în urma lor. În zilele urmă toare fericirea lui Bogdan este atât de mare încât nu poate săş i-o stă pânească , îi mulţ umeş te în permanenţ ăDespinei pentru bunătatea ei faţ ăde el ş i binecuvânteazăziua care i-a scos-o pe Elena în cale, aceastăfetiţ ăgingaş e cu chip de înger. Continuăsămeargăduminicile la biserică , dar nu se mai ascunde ci se aş eazăîn aş a fel săfie văzut de maici, dar mai ales de Elena, ba se informează chiar la preot cum săfacăsădevinăcatolic, ş tiind căaceastădorinţ ăa lui va ajunge la urechile maicilor. Totul avu cel mai bun efect asupra acestor femei fanatice. Ba ele se felicitarăcăo săcâş tige pânăîn cele din urmăîncăun suflet

298

pentru credinţ a catolică. Dar din pă cate, toate aceste încercări disperate nu au putu avea nici un efect asupra unei noi întrevederi. Bogdan îş i dăseama căorice ar face, niciodatănu i se va permite s-o vadăpe Elena în alt fel decât în biserică , de departe sau în cel mai fericit caz la Despina acasăş i aici numai în compania celei care o creş te, maica Honorina. Tot fră mântându-se cu aceastăproblemă, începe să simtălipsa mumă -si, fiindcăoricum o fi, Despina nu o poate înlocui în tragerea sforilor, Maria devenind maestrăîn acest gen de a aranja lucrurile ş i de multe ori are noroc. Maria a sosit de la Constantinopole, intrigatăde tă cerea fiului ei, care nu prea îi ră spunde la scrisori. - ´´ Iartă-mămamădar o iubesc . . . o iubesc ş i este atât de frumos . . . este atât de frumos, mamă. . dar sunt mâhnit căse aflăacolo . . . dece nu poate ş i ea să tră iascăîntr-o casăde oameni, ca lumea . . . o singurădatăa fost aici la Despina când nici n-am avut voie să-i adresez mă car un cuvânt . . ce săfac mamă. . . ? ´´ se lamenteazăel, dar Maria se gă seş te în faţ a unei situaţ ii noi. Niciodatănu a încercat sărezolve asemenea probleme. Numai odatăcând el mai era copil la Iaş i, când i-a plă cut de copila lui Condrea Bucium, dar acest lucru a fost ceva uş or având în vedere căea s-a prezentat în chip de Doamna ţ ă rii, acuma însă. . . . !! Poate dacăar fi fost vorba de cineva care i-ar fi oferit tronul, ar fi gă sit imediat soluţ ia. - ´´ Ce săfacem fiule . . . depinde de tine cum vei ş ti săte porţ i . . . poate prin sora ta săreuş im s-o scoatem de acolo . . . ´´ îş i dăea cu pă rerea, neş tiind ce altceva sar putea face. Totul pare uş or la prima vedere, dar extrem de greu de realizat. Este ceva tot atât de dificil ca eliberarea unui deţ inut de la vestita Edi Cülé din Constantinopole ş i Maria ş tie asta destul de bine. Ba ş tie mai mult, anume că aceasta este poate mai uş or decât scoaterea unei fete de la mă nă stire. Numai cu asnetimentul personal al Papei de la Roma se poate face aş a ceva, ş i cine a încercat-o a reuş it foarte greu ş i numai la intervenţ iile celor foarte mari. Maria ş tie asta ş i cu atât mai mult Despina. Bogdan nu are experienţ ăîn ceeace privesc femeile, cu toatăvârsta lui de bă rbat în toatăfirea ş i nici experienţ a vieţ ii nu o are fiindcămama lui l-a dirijat, punându-l mereu în faţ a faptului împlinit, este un fils à mama. Nu poate pricepe, dealtfel în mod just, dece o fatăatât de frumoasăsănu aibe dreptul săiubeascăun bă rbat, ceeace este firesc pentru el, dar atât de nefiresc pentru niş te spirite închistate în concepţ ii foarte la modăîn acele vremi. Pânăîn cele din urmăreuş eş te s-o convingăpe sora sa de justeţ ea cauzei sale. La început nu s-a lă sat uş or convinsă , fiindcăniciodatănu ş i-a fă cut probleme din aş a ceva, considerându-le ca ceva ce fac parte din natura lucrurilor, doar a facilitat s-o vadă, dar mai mult ? În mintea oamenilor se încuibăreasc anumite prejudecăţ i care la un moment dat apar ca ceva firesc, ceva ce face parte însă ş i din natura umanăş i

299

foarte greu poţ i convinge călucrurile în realitate stau altfel decât suntem obiş nuiţ i săle vedem ş i săle înţ elegem. Ideile revoluţ ionare pătrund greu ş i anevoios, mai ales în cel ev al 16-lea, când erau încăvii în mintea oamenilor obiceiurile perioadelor nesigure ale secolelor dupăanul o mie. Înoitorii fuseseră sau spânzuraţ i, sau mai târziu arş iş i alungaţ i, dar ideile lor au început săpă trundăîn minţ ile oamenilor, descă tuş ându-i de prejudecă ţ ile ridicole de care omenirea era stă pânităde multe veacuri ş i chiar milenii, unele din ele dă inuind chiar în zilele noastre din pă cate, dar de altăfactură . Ideile spiritualită ţ ii ale trecutului s-au transformat începtul cu încetul în epoca noastrăîn idei materialiste, ajungând în ziua de astă zi săfie dominante. Puţ ini mai crede în spirit, în acel factor al existenţ ei atât umane cât ş i a tot ceeace există . Când se va ajunge ca în concepţ ia oamenilor săse încuibă reascăcele douăidei, spirituale ş i materiale în egală mă sură , se va afla omenirea pe cele mai înalte culmi ale cunoaş terii, a priceperii rostului vieţ ii noastre pe aceastăplanetă , un grăunte de praf în marele univers nelimitat. Oare vom ajunge vreodat acolo ? sau nu ne va fi dat ? că ci ceeace este spirit, învă luit în materie, nu va putea niciodatăsăajungăla un grad mai mare a creaţ iei, nimica nu se poate crea prin sine însuş i, creaţ ia fiind ceva etern, ceeace nu a avut început ş i nu va avea nici sfârş it. Creaţ ia este desfăcutăde timp ş i spaţ iu, devenind existenţ ăatunci când este supusăacestor doi factori, cari o determină. Bogdan nu era un spirit înaintat, cu vederi largi, la el aceste proteste erau subiective, raportate la durerea sa, la faptul cănu reuş eş te să -ş i apropie pe cea pe care o iubeş te, atâta tot, ş i tot ce face ş i spune sunt în legă turănumai cu acest fapt. Maria se sfă tuieş te cu fiica ei ş i ambele femei ajung la concluzia cănu ar strica să caute săinsiste pe lângămaica stareţ ăş i maica Honorina ca săvinădin când în când la ea acasăcu fata Elena ca săse poatăîntâlni cu Bogdan, pentru a-i menţ ine moralul, atâta ş i nimica mai mult, deocamdată . Poate căîn felul acesta vor că uta săafle cum săprocedeze ş i poate în contra unei sume mari de bani s-o scoatăpe fatăde acolo. Dar, aş a cum joacăcâteodatăsoarta, poate căar fi reuş it dacăodată cu Bogdan fata nu ar fi fost observatăş i de un fiu de oameni foarte influenţ i, nu numai la Veneţ ia ci ş i în întreaga peninsulă , pânăla Roma, de Giovanelli Sforza, un bă iat mai tână r ca Bogdan, frumos, care venind duminicile la bisericăo vă zu ş i se îndră gosti de ea pe loc. Deocamdatăînsăcei doi tineri nu ş tiu unul de altul ş i evenimentele decurg normal. Bogdan lucreazăprin sora sa Despina, soţ ia bogatului petrician al Republicei Giovanni Zane, iar ducele Sforţ a direct la Doge, dar niciunul nu are prea mare reuş ită, în primul rând fiindcăDogele nu este dispus săse punărău cu biserica, iar Despina nu voieş te săforţ eze nota deoarece afacerea putea avea urmări neplă cute pentru soţ ul ei, care deocamdatăhabar nu are de ce se petrece în casa sa. Maria pleacăînapoi la Constantinopole de unde nu poate lipsi, trebuie săsimtăorice puls ca săprindămomentul, dar cu un fiu mort nu se poate

300

începe prea mult ş i deci îl înş tiinţ eazăpe vizirul Ferhat căde fapt Bogdan trăieş te, cu toate că -ş i dăseama cănu are prea mari ş anse, din cauza ră zboiului cu Mihai din Valahia. Toate lumea este preocupatăla Constantinopole cu aceastărevoltă, situaţ ia devenind criticăpentru însă ş i existenţ a Imperiului Ottoman, nu atât din cauza prestigiului, dar ş i din cauze financiare, toate tributurile căzând. Tână rul sultan este ambiţ ios ş i nu poate admite ca un vasal să -i stea în cale, făcând tot posibilul să -l readucăla ordine, fă răînsăa reuş i în acest an 1596, când puterea vajnicului voevod Mihai este din ce în ce mai mare. În Moldova venise Ieremia Movilă , susţ inut deocamdatăde turci, aş a căş ansele pentru o schimbare de domn sunt minime, nici banii nu mai au efect atâta timp cât o nouănumire nu este posibilădin cauza evenimentelor, dar totuş i Maria considerăcăar fi mai bine să stea în capitala imperiului, pentru a simţ i pulsul de la poartă . Nu este singură , îl are în principal pe Nicola care o ajutămult, mai ales la alergături ş i pe bătrânul Capello, bailul care i-a ajutat când Bogdan a fost în primejdie; acuma s-a retras la Veneţ ia din cauza vârstei ş i la rugă minţ ile Mariei trimite din când în când scrisori la mai marii palatului imperial, dar mare sprijin nu era, fiindcăcei pe care îi ş tia de pe timpul să u nu mai erau ş i cei tineri nu-l cunosc prea bine, totuş i Maria gândeş te căorice fleac poate avea o oarecare influenţ ăîn încercă rile ei disperate. Nici Ferhat nu este dispus s-o ajute în vreun fel. Tână rul sultan este prea ocupat cu ră zboaiele lui Mihai din Valahia ş i cu alianţ a împotriva turcilor, ca să -l preocupe o problemăatât de mă runtă , cum este consideratăacuma numirea unui voevod în una din ţ ă rile de dincolo de Dună re. Totuş i vizirul o informeazădin când în când de cele ce se petrec la palat, în iatacele sultanelor, precum ş i mersul evenimentelor, dar numai atâta. Pentru anumite trebi mai mă runte Maria apelează câteodatăla un anume Iusuf Bay, un bă rbat încădestul de tână r, în plină ascendenţ ă , care îl cunoaş te pe Bogdan de pe timpul cât a stat la Constantinopole ş i urma săplece cu armatele în Valahia pentru gonirea lui Mihai ş i ocuparea tronului. Acest bay suferise destul ş i el în viaţ a sa, este ambiţ ios, setos de mă rire, de origine italianăş i fă cuse orice săajungăcât mai sus. Nu s-a dat în lă turi nici mă car când fu vorba să -ş i lepede credinţ a creş tinăstră moş eascăca sătreacăla mahomedanism. A devenit bogat, face comerţpe mare, are funcţ ii importante în stat, aducă toare de venituri mari fiind bine văzut de noul stăpân al imperiului. Maria îl cunoaş te ş i de câte ori are nevoie merge la el dupăajutor, mai ales că cumnatul lui este ş eful serailului. În ultimul timp ajunsese destul de bine cu el ş i îi povesti despre pă că leala cu Bogdan, ca săscape viu din mâinile lui Sinan Paş a. Beyul s-a bucurat mult ş i sincer fiindcănu l-a iubit pe bătrânul vizir ş i-i pare bine căa eş uat a pedepsi pe un vinovat. Destinul a voit ca Maria să-l cunoascăpe acest Iusuf bey, fiindcăviitorul îi va uni ş i mai mult. Pânăîn cele din urmăîncheie cu el un târg, promiţ ându-i participarea la câş tig în cazul căBogdan ar fi reuş it să capete scaunul mult râvnit, ceeace îl intereseazăîn cel mai înalt grad, iar de atunci

301

devenise un fel de verigădintre Maria ş i palat, o informeazădespre ceeace nu putea afla prin Ferhat, legându-se între ei o oarecare prietenie. Pe cât era Maria de indiferentăla toate intervenţ iile făcute la timpul să u de că tre Iancu pentru căpă tarea tronului Moldovei, pe atât este ea acuma de activă . Doreş te din tot sufletul să -l vadăpe fiul ei suit pe tron ş i face tot posibilul pentru asta, nu pregeta nimica, cu toate căfaţ ăde situaţ ia politicădin perioada când se lupta Iancu Sasul, soţ ul ei, acuma este mult mai dificil de realizat aş a ceva. Nu se uităla sumele cheltuite ş i face orice sacrificiu pentru a atinge acest ţ el. Povestea nou apă rutăcu Elena nu prea îi place. ªi aş a Bogdan nu o ajutăîn acţ iunile ei, iar de când cu fata asta nici mă car nu-i mai scrie, merge aproape zilnic pânăla porţ ile mă năstirii ş i se uitălung, doar, doar o apă rea capul fetei iubite la vreo fereastră, dar degeaba, nu reuş ea s-o vadădecât câteodatăîn biserică , duminicile, ş i numai în fugă, fă răca ea săfi avut voie săîntoarcăcapul dupăel, cum probabil ar fi vrut săfacă, pedeapsa ar fi fost pentru ea necruţ ă toare, s-ar fi simţ it înecatăîn păcat. Dar, în cele din urmăDespina aranjeazăo nouăîntâlnire, care însăfu precipitată, fiindcămaica stareţ ănu poate veni. Numai maica Honorina soseş te însoţ ităcu Elena. Dealtfel asta conteazăpentru Bogdan, dar vigilenţ a bă trânei fu îndoităş i cu toatăbucuria tinerilor vizita nu a durat mai mult de două zeci de minute. Haonorina a observat privirile lor ş i s-a speriat. - ´´ Mai rămâneţ i vărog . . . nu plecaţ i încă. . . ´´ se tânguie Bogdan ş i o vede pe Elena cum îi aruncăcelei care o creş te priviri rugă toare, fă răsăaibe însăcurajul să se exteriorizeze. Să rmana fatăar mai fi ră mas, dar n-a îndrăznit s-o cearăş i nici Despina nu mai insistă . ªi astfel plă cerea fu curmatădestul de repede. Bogdan simte cum i se suie sângele la cap din cauza furiei, îi vine un chef teribil s-o goneascăpe maica Honorina din casa surorii sale, să -i spunăadevărul crud în faţ ă ş i ca să -ş i arate supărarea, nu le conduce pânăla ieş ire, aş a cum a fă cut data trecută . Elena la rândul ei a suferit cumplit, nu din cauza situaţ iei ei ş i nici căera sortităcă lugă riţ ăci datorităfaptului cănu avea voie nici măcar săschimbe câteva cuvinte cu acest bă iat frumos, cum gândeş te ea. În cură ţ enia ei sufleteascănici nu ar fi îndră znit săgândeascămai mult, nici nu ar fi fă cut vreodatăpropuneri care să fi supă rat-o pe maica Honorina. Voia doar atâta, săfie lăsatădin când în când să -l vadă , săschimbe câteva cuvinte cu el ş i eventual sărâdăla cele ce se povestesc, bineînţ eles dacătoate acestea nu ar fi considerate ca un pă cat. Dupăcum a decurs aceastăîntrevedere se pă rea căalte nu vor mai avea loc, dar cu toate cămaica Honorina este o fanatică, are totuş i i inimăde femeie, poate chiar de mamă , îndră gind-o în aş a mă surăpe aceastătână răfatăorfană, încât o chinuieş te tristeţ ea ei din ultimul timp. Cu toate acestea nu a întrebat-o niciodată ce are, nu a că utat s-o descoase, tocmai pentru a nu-i ră ni inima. O să -i treacă,

302

gândeş te ea ş i în concepţ ia ei cazul este închis. Înţ elege perfect de bine despre ce este vorba, nevrând săforţ eze nota. În tinereţ ea ea pă ţ ise lafel ş iş tie ce înseamnă săîngră deş ti asemenea sentimente cu forţ a. De cele mai multe ori urmările pot fi atât de violente ş i neprevă zute cănu se poate prevedea ce ar putea urma. Este mai bine ca timpul să-ş i spunăcuvântul ş i din acest punct de vedere are multădreptate. Poate cădacăn-ar fi procedat aş a cum îş i propune, ar fi trezit în sufletul fetei revolta, ori ea are nevoie de supunere oarbă , dacăvrea săse integreze în viaţ a care îi este pregătită , ce este drept fă răvoia ei. Logica acestei bă trâne este cât se poate de corectăş i bine gândită . Nu mai porneş te cu interzisul, ci cautăsărezolve problema pe că i sufeleteş ti, printr-o neintervenţ ie fă ţ iş ă , brutală , apăsând acolo unde efectul este mai sigur, mai eficace, adicătocmai pe suflet. ªi ca sădea problemei o cât mai mare amploare, începe cu ş i mai mare înverş unare s-o iniţ ieze pe tână ra ei elevăîn preceptele religiei catolice, scoţ ând la ivealădragostea trupească , care în cele din următrebuie săfie învinsăde dragostea că tre Cel de sus, ş i cum terenul este propice pentru aş a ceva, a reuş it. NiciodatăElena nu a că utat să -ş i împărtă ş eascămamei ei adoptive dragostea pe care o poartăîn adâncul sufletului ei pentru Bogdan. Îi este ruş ine s-o facă , fiindu-i în acelaştimp teamăde asprele dogme creş tineş ti, care pedepsesc pe cei ce cedeazădragostea creş tinească, celei lumeş ti, locul credinţ ei, bineînţ eles pe cei care se dau trup ş i suflet religiei, intrând în mănă stire. Bogdan la rândul să u suferăde partea cealaltă , dar la el s-a încuibărit revolta în suflet, una reţ inutăde frica consecinţ elor, de teama celor ce păzesc respectarea dogmelor. Despina nu a mai îndră znit de atunci să -i învite, dar norocul îi surâde. Că lugăriţ a înţ elegând situaţ ia, propuse ea o vizităş i în felul acesta în ultima săptă mânătinerii au avut ocazia săse vadăchiar de douăori, de fiecare datăsub cea mai atentăsupraveghere a maicii. De fiecare datăElena fu strunită , sub pretextul căeste învăţ atăcum săse poarte în societate. Ultima datăBogdan are chiar curajul s-o întrebe dacăş tie cine este ş i constatăcu surprindere cămaica Honorina o îndeamnăchiar săvorbească . - ´´ Spune prinţ ului ce ş ti despre tine . . . ´´ fata se uitămai întâi cu ochii mari la ea ş i vă zând căeste încurajată , începe săpovestească , mai întât cu o voce stinsăş i pe mă surăce trece timpul, din ce în ce mai apă sat ş i înflăcă rat. Este pentru prima oarăcăare curajul săvorbeascăcu un străin despre acest subiect, nimeni nu a întrebat-o pânăacuma de unde este, iar dacănu ar fi fost încurajatăsăo facă , nici acuma nu ar fi îndră znit să -i satisfacădorinţ a lui Bogdan. - ´´ ºin minte de când am fost mic copil, o femeie măţ inea de mânăş i măplimba într-o gră dinămare, frumoasă, plinăcu flori multe, în jurul nostru erau servitori mulţ i, cu haine largi ş i colorate . . . ´´ Bogdan o întrerupe. - ´´ Cu turbane pe cap . . . ? ´´

303

- ´´ Ce sunt acelea turbane . . . ? ´´ - ´´ Aş a niş te pă lării înalte ş i roş ii . . . ´´ ş i aratăcu mâinile forma. - ´´ Da . . cred căda . . dar nu mai ţ in minte . . erau aş a . . ´´spune ea amuzată ară tând cu mâinile cam cum au fost, în timp ce râde cristalin ş i inima lui Bogdan se desface parcă, vrând s-o cuprindăîn ea. Maica Honorina îi face semn cănu este frumos săfie atât de deschisăfaţ ăde acest bărbat, ceeace o face săroş ească, dar atmosfera odatăpornită , devine totuş i veselă , maica Honorina surâse chiar de câteva ori, ceeace o mirăpe Elena, care dupăaceastădigresiune continuăsă povestească . - ´´ Casa noastrăera mare . . cu turnuri . . pe malul unei ape pe care plutea coră bii mari, cu pânzele în vânt . . . era aş a de frumos . . . nu mai ş tiu ce limbăvorbeam . . nu ş tiu cine au fost pă rinţ ii mei ş i cum îi cheamă. . . nu mai ş tiu . . . nu mai ş tiu nimica . . ´´ se opreş te gânditoare, efortul vorbirii a obosit-o, o lacrimăîi curge în colţ ul ochiului, atmosfera devine deodatădin veselă , apăsătoare. - ´´ Să-mi fie cu iertare . . nu am vrut săvăsupăr . . . ´´ spune Bogdan emoţ ionat, dar Elena sare de la locul ei ş i surâde din nou, ca o razăde soare. - ´´ O nu prinţ e . . . nu, nu . . . nu m-aţ i supărat . . m-am gândit numai la acele zile triste . . . ´´ - ´´Eş ti obosităElena . . . dacăda, sămergem . . ´´ intervine maica Honorina. Elena se uităsperiatăla ea ş i îi pare ră u căs-a întristat. - ´´ Nu mă icuţ ă. . . hai sămai stă m . . nu se supă răDomnul nostru Isus Hristos dacămai vorbim cu prinţ ul . . te rog mă icuţ ă. . ´´ spune ea atât de rugă toare încât nu putea fi refuzată. - ´´ Bine, bine, fetiţ a mea . . mai rămânem . . ´´ Bogdan este mulţ umit, deci fata îl place, se simte bine în compania lui, ce fericire, ce fericire., dar nu are timp să reflecteze asupra situaţ iei fiindcăElena continuăsăpovestească . El soarbe fiecare cuvânt al ei, îl intereseazăfoarte mult săafle de unde este. Bă nuieş te el cănu este fata unui oarecare. - ´´ Tatăl meu a fost un bărbat înalt, subţ ire, elegant îmbră cat, avea mulţ i servitori în jurul său . . . când măvedea rîdea mereu . . . într-o zi ne plimbam pe mare . . o mare cu valuri înalte, sufla vântul, eu măjucam cu o nuieluş eş i loveam apa când venea pânăsus . . . tată l meu măţ inea sănu cad, când vasul se clă tina pe mare . . . deodatămarinarii începurăsăfugăcare încotro . . . un alt vas venea spre noi . . oamenii au început săse bată , săbiile luceau, tată l meu s-a aruncat ş i el în luptăş i deodatăam văzut un bă rbat înalt cu o barbăneagrăcare m-a apucat de mânăş i ma dus pe sus pe vasul său . . . nu mai ş tiu ce s-a petrecut . . . m-am trezit într-o ţ ară depă rtatăcu mult nisip . . . eram aproape dezbră cată. . mi-era foame . . eram murdară. . o femeie măpă zea ş i gonea muş tele care m-au nă pădit . . . au venit niş te oameni cari m-au luat ş i m-au dat unei familii care m-au dus la copiii lor . .

304

. acolo am dormit într-un grajd de animale mari . . urâte, cu cocoaş e în spinare . . . ´´ - ´´ În Egipt . . ´´ o întrerupe Bogdan. - ´´ Da, cred căaş a se numea . . . eram micăde tot ş i din clipa când am fost răpită ş i pânăla aceastăfemeie trebuie săfi trecut destul timp, fiindcăatunci când m-am trezit din boala care m-a cuprins hainele mi-erau zdrenţ uite pe mine . . . am stat fă răcunoş tiinţ ămai multe luni, cu febrămare, buzele măardeau ş i nu ţ in minte nimica altceva . . . . oamenii aceia ră i mămunceau, nu le-a pă sat căeram o fetiţ ă mică , dar eu nu m-am lăsat, bunul Dumnezeu m-a ajutat . . . ş i Sfânta maică Maria, mama lui Isus . . . ţ in minte căîn una din seri am plecat singurădin casă, am stră bă tut uliţ ele înguste ale oraş ului ş i am tot fugit pânăm-am pomenit într-un deş ert cu mult nisip . . . dimineaţ a am fost culeasădin nisipuri de un bă rbat de inimăcare spunea pe limba mea căpleacădeparte . . . m-a luat cu el ş i am mers multe zile pe mare. . . am ajuns aici la Veneţ ia mânatăde voia Domnului ş i am fost ră scumpăratăde buna mea maicăHonorina . . . Domnul s-o aibe în paza Lui. - ´´Fetiţ a mea . . ´´ îi spune maica emoţ ionatăş i o mângâie pe creş tateul capului. Despina nu a scos o vorbăîn tot acest timp, este ca împietrită . Bogdan a devenit gânditor, îi vine o idee care la început i se pare năstruş nică , dar pe mă surăce trecea timpul bă nuiala i se întă reş te. Deoarece Elena a încetat săpovestească , ca să salveze situaţ ia ş i săîmpiedice o plecare precipitată , începe el săvorbească. - ´´ Am fost mult timp la Constainopole . . . am cunoscut multălume acolo . . . nici eu nu sunt bă trân . . . am numai 28 de ani . . . am plecat de acolo acuma un an . . . am trecut prin multe peripeţ ii . . . ´´ se opreş te o clipăş i gândeş te, Elena îl priveş te imteresată, parcăsimte căo săzicăceva relativ la ea. Între ei s-a format parcăo uniune sufletească , ceva care îi leagă, amândoi au impresia căse cunosc de când lumea ş i pă mântul. Apoi Bogdan continuă. . - ´´ am cunoscut un bay . . . da, da . . . un bay, dar nu ş tiu cum îl chema . . . ´´ atmosfera devine din nou apă să toare, toatălumea îl priveş te. Despina stătă cutăîntr-un colţ , întâlnirea începe sădevinăinteresantă, nu se ş tie dece, dar toatălumea simte căva urma ceva, maica Honorina nu protesteazăla conversaţ ia liberădintre Elena ş i Bogdan, simte ş i ea căar putea afla ceva mai precis despre trecutul fetei pe care o creş te, pe care o pregă teş te întru Domnul. - ´´ Un bay zici . . . ? ´´ întreabăElena deodată , ca ş i când i-a venit ceva neprevăzut în minte. Bogdan tresare, se uităatent la ea, o măsoarădin cap pânăîn picioare dar nu spune nimica, tace. Bă nuiala vagăde la început începe săprindă contururi, întrebarea fetei era prea spontanăş i cuvântul de bay a trezit în ea o amintire încuibărităîn subconş tient ş i pierdutăde mult, dar informaţ ia a ră mas, acuma zgândărităa venit la suprafaţ ă, dar totuş i fă răcontururi. Bogdan îş i revine ş i în loc sără spundăfetei se adreseazămaicii Honorina.

305

- ´´ Dacănu aveţ i nimica împotriva aş i ruga pe novicea Elena să -ş i scoatătichia de pe cap . . .´´ se uitărugă tor la ea, crezând căva fi greş it înţ eles, dar maica este inteligentăş i-ş i dăseama căel cere asta nu din motive de frivolitate, ci sub impulsul unui instinct încănedefinit. Eleca tace, nu ş tie ce săcreadăş i nici nu pricepe prea bine ce urmăreş te prinţ ul, este tare nedumerităde tot ce se petrece. Faptul căBogdan o măsoarădin cap pânăîn picioare o intrigă , simte cănu o face decât ca sădescopere un amă nunt care să -l ducăpe o anumităpistă . Dealtfel în mintea ei cuvântul de bay a trezit o amintire vagă , i se pare căîn felul acesta se adresau tată lui ei stră inii, parcăera ceva în ce ea a trăit ş i nu mai auzise acest cuvânt de foarte mult timp, nimeni nu l-a mai pronunţ at în faţ a ei de când a fost ră pită . Cu toate căera foarte micăcând s-au petrecut aceste evenimente, totuş i iau rămas în minte diverse imagini trunchiate, care din când în când reveneau la suprafaţ ă, dar înţ elese în situaţ ia în care s-a aflat atunci, la nivelul înţ elegerii unui copil mic. ªi în mintea lui Bogdan se petrec în aceste clipe procese complicate, fusese mai de mult cu mumă -sa la un bay pentru acea veş nicăpoveste cu tronul ş i auzise povestindu-se căfiica acestuia ar fi fost ră pităcu ani în urmăde corsari, ba vă zuse chial la el un medalion cu un chip de fetiţ ăblondă, pictat de un meş ter italian. Îş i aduce vag aminte căs-a vorbit despre acest medalion, pe care bay-ul îl ţ ine în permanenţ ăagă ţ at de gât ş i când i se face dor se uităla chipul dispărut. Maica Honorina se uităla Elena care îi aruncăpriviri rugătoare, cerând parcă permisiunea ca să -ş i scoatăbucata de pânzăalbăpe care o poartăpe cap. - ´´ Poţ i s-o scoţ i fetiţ a mea . . . ´´ îi spune ea blând, vrând să -i arate cănu o supără . În fond nu se petrece nimica necuviincios ş i rugă minţ ile lui Bogdan sunt lipsite de intenţ ii ascunse. Elena scoate încet tichia de pe cap ş i un torent de păr blond curge peste umerii ei. Instinctiv scuturădin cap ş i întreaga podoabăcapilară se aranjeazăîn jurul capului, încadrându-i faţ a albăş i catifelată. Bogdan este fascinat de frumuseţ ea fetei din faţ a sa, dar în acelaştimp îş i aduce aminte cu precizie căa mai vă zut acest chip ş i deodatăscoate o exclamaţ ie. - ´´ Ah, da. . . da, da . . . . am vă zut chipul acesta la Iusuf bay . . ´´ afirmaţ ia cade ca un tră znet, maica Honorina se închinăş i lacrimi mari îi curg pe obraz. Despina este atât de agitatăcănu-ş i mai gă seş te locul, dar Elena este parcăfascinatăde altceva, povestea ş i descoperirea nu prea o interesează , este atras de chipul frumos a lui Bogdan, care în mijlocul emoţ iei generale o priveş te acuma, nu ca pe fetiţ a blondăde pe medalionul bay-ului ci ca pe fata îndră gită . Tinerii se privesc ş i inimile li se umplu de bucurie. Vestea căa aflat cine este o bucurădar nu o afecteazăprea mult. În fond a uitat de mult cum ară tau pă rinţ ii ei, a fost prea mică când a fost ră pită , a stat circa un an printre stră ini ş i de vreo unusprezece ani de când locuieş te în aceastămănă stire cu maica Honorina care o iubeş te ş i o adoră mai mult ca o mamă. Ea nu cunoş tea altăviaţ ădecât cea austerăa lă caş ului sfânt,

306

nu s-a jucat niciodatăaş a cum fac celelalte fete, nu i s-a povestit alte poveş ti decât cele în legăturăcu vieţ ile sfinţ ilor, cu religia ş i nu i s-au dat niciodatăalte că rţ i, decât cele religioase. Dealtfel nu ş tia prea bine săscrie ş i săcitească , decât atâta ca săpoatădescifra slovele că rţ ilor sfinte. - ´´ Cine este acest Iusuf bay . . . ? ´´ întreabăîntru târziu maica Honorina, dupăce primele emoţ ii au mai trecut. - ´´ Un om bogat ş i mare care stă pâneş te într-o regiune . . . cum este aici principele sau dogele . . . ´´ Elena ascultăinteresatăexplicaţ iile lui Bogdan, iar maica nu-ş i gă seş te locul auzind căpedeasupra este ş i foarte bogat, dar un cui i se înfige în inimăla gândul cătată l fetei ar putea fi de altăreligie decât cea catolică . Bogdan simte pericolul ş i se pregă teş te sănu strice atmosfera creatăcu descoperirea sa ş i are dreptate, fiindcănu trecu mult timp căaude întrebarea maicii. - ´´ Nu este creş tin . . nu-i aş a . . ? ´´ la început Bogdan vrea să -i spunăcăeste, dar imediat se gândeş te cănu are nici un rost s-o mintă , fiindcătot va afla pânăla urmă , este mai bine aş a. - ´´ Nu . . . . este musulman . . .´´ se face din nou tă cere, maica Honorina se închinădin nou, se uităoarecum vexatăla Bogdan, ca ş i când ar fi fost el de vină ş i spune pe un ton iritat. - ´´ Elena este botezatăcreş tineş te de mine, în credinţ a adevă ratăcatolică. . . nu are nimica comun cu musulmanii . . . ea nu este msulmană. . . ´´ ultimele cuvinte sunt pronunţ ate înciudat. Îi pare bine căa aflat cine este fata pe care o creş te ş i în acelaştimp îi pare rău cănu este fata unor creş tini, chiar dacănu catolici, dar i-ar fi convenit ca săfi fost din pă rinţ i creş tini, dar nu face nimica, gândeş te ea, fata a fost botezată , este datăDomnului ş i asta contează. Oare nu este misiunea creş tinilor ca săatragăde partea lor cât mai multe suflete ? ş i gândul acesta o liniş teş te, făcuse o faptăcreş tinească, ceeace conteazămai mult ca orice. - ´´ Ce este musulman . . . mamăHonorina . . ? ´´ întreabăfata, neş tiind căîn lume existăş i alte credinţ e decât cea a ei, catolică. În orice caz întrebarea nu-i convine maicii, dar Bogdan surâde de naivitatea Elenei. Despina este în schimb cu totul fascinatăde cele ce se petrec în faţ a ei, nu a intervenit în discuţ ie ş i nici nu a că utat săjustifice anumite atitudini ale lui Bogdan, fiindcăatmosfera creatăa înlăturat suspiciunile ş i nimeni nu se mai gândeş te căo fatăpromisăDomnului stă de vorbăcu un bă rbat într-o casăalta decât mă năstirea. Maica Honorina nu mai are aceastăpreocupare, ci se fră mântăla gândul căaş a cum se prezintăsituaţ ia nu va putea niciodatăsăintre în legă turăcu părinţ ii fetei ş i pedeasupra sunt ş i foarte bogaţ i. Dar întrebarea Elenei nu ră mâne fă rără spuns; văzând căBogdan vrea să -i explice, maica îl opreş te cu un semn din mânăş i spune fetei. - ´´ Sunt necredincioş i, fetiţ a mea . . . ş i nu mai întreba . . . tu eş ti creş tinăcatolică, ai adevărata credinţ ă. . . nu te gândi la asta . . . ´´ uitându-se la Bogdan cu maliţ iozitate. - ´´ prinţ ul este tot creş tin, nu . . ? ´´ Bogdan este destul de amuzat de

307

aceastădiscuţ ie dintre maica Honorina ş i Elena, dar întrebarea că tre el îl supă ră. Oare nu o fi bănuind căş i el este musulman ? Nu-i convine, ar fi în desavantajul său. - ´´ Da . . . sunt creş tin . . ´´ ceeace îi place maicii Honorina, care dealtfel ş tie că este creş tin, ş i-a adus perfect de bine aminte că , cu puţ in timp înainte el s-a interesat cum săse facădin ortodox, catolic. Atmosfera se destinde, acuma iese ş i Despina din tă cerea ei ş i-l întreabăpe fratele ei unde vă zuse acel medalion cu chipul fetei blonde care ar fi Elena. Ea nu l-a cunoscut pe Iusuf Bay ş i nici nu ş tie prea multe despre peregrină rile mamei ei ş i a lui Bogdan la Constantinopole pentru a gă si o cale de a ajunge pe unul din scaunele ºărilor Româneş ti. - ´´ Unde ai vă zut chipul ei pe un medalion . . . ? ´´ - ´´ La Iusuf Bay . . . când am fost cu mama la el . . . este leit Elena, nu măînş el deloc . . . acelaşpăr . . aceeaş i figură. . Fatmé . . da, da . . .Fatmé, aş a a spus bayul căo chema . . ´´ ş i aceastănouădescoperire provoacăun nou val de emoţ ii, dar maica Honorina este indignatăauzind acest nume barbar; se uitămai întâi la Elena apoi la Bogdan, vrând parcăsăspunăceva, dar renunţ ăca sănu tulbure spiritele. - ´´ Fatmé măchema . . . ? ´´ întreabăspontan Elena fărăsăparăsurprinsă . - ´´ Da, sunt sigur . . . Fatmé înseamnăsoartă. . ´´ -´´ Parcăîmi aduc aminte de acest nume . . dar nu aş a îmi spunea . . ceva asemănă tor . ´´ dar Bogdan nu vrea sămai discute în jurul acestui nume. În mintea sa erau lucrurile clare, nu mai încape nici o îndoialăcăElena este Fatmé. În fond realitatea îl bucură, va putea înterveni mai uş or pentru scoaterea ei de sub puterea mănă stirii. - ´´ Aş a o chema pe fata lui Iusuf bay ş i alt nume nu mai avea . . . poate dupăce ai fost ră pităţ i s-a spus în alt fel, ceva asemă nă tor . . . ş tiu bine acuma . . . am să scriu mamei mele care se aflăla Constantinopole sămeargăla Iusuf, săvorbească cu el, este cineva influent chiar la palatul imperial . . . ´´ Maica Honorina devine din ce în ce mai enervatăde turnura pe care o ia discuţ ia, simte căar putea s-o piardăeventual pe aceastăfată , căs-ar putea unelti împotriva ei de pe poziţ ii înalte, având în vedere rangul social a lui Bogdan ş i al presupusului tatăal Elenei. Se ridicădeci vă dit enervatăş i fă rănici un motiv aparent spune Elenei, de data asta pe un ton poruncitor. - ´´ Pune-ţ i baticul pe cap ş i hai sămergem . . . s-a întunecat afarăş i maica stareţ ă o săse supere căam lipsit atâta . . . hai ridică -te . ´´ dar fata se uităatât de rugă toare la ea încât lui Bogdan i se face milă , dar maica Honorina nici nu voieş te săaudă , are de data asta un aer sever ş i autoritar. - ´´ Poate căvreţ i sămai rămâneţ i puţ in . . ´´ încearcăBogdan pe jumătate de gură, nu primeş te însănici un ră spuns. Elena îş i pune baticul pe cap, îş i strânge pă rul cu grije ş i se pregă teş te cu multăpărere de ră u săplece. Cele douăîş i iau rămas bun de la Despina, se înclinăîn faţ a lui Bogdan, maica o ia pe Elena de mânăş i

308

porneş te spre ieş ire. La uş e fata se mai întoarce odatăspre Bogdan, aruncându-i o privire atât de disperatăîncât inspirăDespinei ş i tânărului prinţo milăcumplită, dureroasă , dar nu au încotro, fata este sub puterea deplinăa acestei maici ş i trebuie să-i dea ascultare deplină . Când furăplecate, Bogdan se aruncăextenuat pe un fotoliu, pune palmele pe faţ ăş i simte cum lacrimile îl podidesc, dar se abţ ine. ªtie cănu poate face nimica. În zilele următoare nici nu s-a mai dus la Antonio ca să -i povesteascădespre cele petrecute ş i faptul căel a descoperit cine este Elena, ceeace ar putea fi un argument în plus pentru mă nă stire de a nu mai permite fetei săiasă, chiar însoţ ită, doar n-o sălase ei o creş tinăsădevinămusulmană. Dealtfel Bogdan ş i-a dat seama căa greş it când a dat săse înţ eleagăcăpresupusul tatăal fetei ar putea înterveni pentru scoaterea fiicei sale dela maă nă stire. Peste câteva zile merge săse sfătuiască totuş i cu Antonio, care este de părere săscrie mamei lui la Constantinopole, s-o informeze despre cele petrecute, Iusuf bay fiind un om influent în Imperiul Ottoman, poate face multe pentru el, pentru atingerea scopului său, dar acest sfat îi displace lui Bogdan, considerăcăeste o cale întortochiată, lungăş i timpul trece. Nu trageri de sfori vrea el, ci inima fetei, atâta ş i nimica mai mult. Dar cum s-o obţ inăaltfel, pe cale amiabilăş i paş nic ? nu ş tie. Dar Antonio este de pă rere cătotuş i calea intervenţ iilor ar putea aduce un dublu succes. El cunoaş te toatăpovestea cu suirea pe tron, cu intervenţ iile pe care Maria le face în capitalăpentru fiul ei; gândind prin prizma sa, este de părere căîn felul acesta s-ar putea gă si calea spre acest tron mult râvnit. Ca ginerele lui Iusuf bay porţ ile i-ar putea fi larg deschise ş i pedeasupra buzunarele ticsite, un element de bazăpentru a ajunge acolo, iar ca argument principal ar fi faptul căacest bay ar fi mulţ umit ca ginerele său săfie prinţdomnitor. Argumentele sunt bune, gândeş te Bogdan, ş i sar putea realiza ceva în felul acesta, dar el nici nu se gândeş te la aş a ceva, vrea fata ş i atâta tot, chiar dacăar fi săfacăschimb cu un tron. ÎnsăAntonio este un bă rbat practic, ambiţ ios ş i în locul lui Bogdan ar fi făcut tot posibilul ca săse suie pe unul din tronurile ºă rilor Româneş ti. Văzând cănici cu prietenul să u nu o poate scoate la capă t, renunţ ădeocamdatăsă se mai zbată. Se plimbătoate zilele urmă toare cu gondola prin canalele Veneţ iei, pleacăla Padova unde asistăla cursurile universită ţ ii, în fine vrea săuite, dar nimica nu ajută . Este furios pe el cănu scrie mumă -si ş i în cele din urmăse hotă reş te s-o facă . Gă seş te în cele din urmăcăAntonio are dreptate, poate căîn felul acesta va putea influenţ a eliberarea fetei din strânsoarea de la mănă stire. Scrisoarea este lungă, înflă cărată, plinăde rugă minţ i, dar nu pomeneş te nimica de tron, de posibilitatea ca prin aceastădescoperire săajungăacolo unde voieş te mama lui, bineînţ eles cu Elena ca Doamnă . Maria îş i dăseama căcele descoperite

309

de fiul ei poate fi important pentru ţ elurile ei, cu un asemenea cuscru ar putea merge treaba mai repede. Îi răspunde deci lui Bogdan căva merge personal la Iusuf bay rugându-l săintrveninăca săi se redea fata. Deasemenea îl informează căacest Iusuf este în realitate un italian renegat pe nume Ciavatelli, care în tinereţ e a intrat în serviciile porţ ii ş i datorităzelului depus fu ridicat din ce în ce pe treptele funcţ iilor, dar numai dupăce s-a lepă dat de credinţ a creş tină . Acuma este puternic ş i influent, în culmea gloriri, are o avere mare, însăîntre timp alţ i copii, cu alte femei, pe care îi îndră geş te, estompând astfel vechea durere ce i-a fost produsădin cauza răpirii fiicei sale Fatmé. În timp, Maria merge la Iusuf bay, însoţ ităde Nicola. Este primităîn palatul său mare de pe malul mă rii. De la un timp devenise oarecum un oaspete obiş nuit al casei, mai ales de când făcuse cu el legă mântul în legă turăcu suirea pe tron al fiului ei. Dupăîndepliniurea formalităţ ilor de politeţ e, cu salutările obiş nuite, oferirea de dulceţ uri ş i ş erbeturi, cu tragerea a câtorva fumuri din narghilé, bineînţ eles numai Nicola, se intrăîn subiect. - ´´ Mă rite stă pâne . . . mă ria sa Doamna Maria a Moldovei, a voevodului Ioan ş i mama prinţ ului Bogdan, prinţde Moldova, fiul nostru iubit . . . doreş te săvă aducăo veste mare . . . . a fost gă sităfata înă lţ imii voastre Fatmé . . . ´´ Iusuf sare de la locul să u auzind vestea, vine lângăMaria în timp ce-i curg lacrimile pe obraz. Este vă dit emoţ ionat ş i vestea l-a fă cut să -ş i uite poziţ ia. - ´´ Fiica mea Fatmé trăieş te . . . ? ´´ -´´ Da, se aflăla Veneţ ia într-o mă nă stire . . la Corpus Domini . . . . o cheamă Elena ş i este pregătităsădevinăcă lugă riţ ă. . . fiul meu Bogdan a descoperit tot din povestirea ei ş i mi-a scris rugându-măsăvăinformez . . . nu este nici un dubiu căeste ea, toate se potrivesc foarte bine, o iubeş te ş i o doreş te pentru el ´´ propunerea nu mai este ascultatăde bay. De bucurie îi să rutămâna Mariei ş i îi strânge mâna lui Nicola, gest ce nu-l mai făcuse de ani de zile, dar îş i revine ş i atmosfera devine brusc mai ofocială . Se aş eazădin nou pe sofa ş i spune destul de sec. - ´´ Doamnă. . . am sămăconsult ş i cu cumnatul meu Omer Aga . . . ´´ cu asta conversaţ ia ia sfârş it. Nu trecurănici câteva zile căMaria se pomeneş te din noi învitatăla Iusuf bay, care o primeş te foarte amabil. - ´´ M-am sfă tuit cu Omer Aga, ş eful serailului ş i am ajuns la concluzia căElena, alias Fatmé, este într-adevă r fata mea . . . informaţ iile date sunt exacte . . . dacă prinţ ul Bogdan, fiul înă lţ imii voastre doreş te s-o ia de soţ ie suntem de acord să -i dă m mâna . . . dar dupăcum ş tiţ i ea este sub puterea Veneţ iei, a mă năstirii în care se aflăş i înă lţ imile noastre nu pot face deocamdatănimica în aceastăprivinţ ă. . .

310

vom că uta săintervenim pe lângăînălţ imea sa Dogele Venaţ iei, prin trimiş ii noş tri ş i credem căvom reuş i . . . da săş tiţ i căasta nu ajunge, căpe lângăasta trebuie ş i consimţ ă mântul bisericii, fiindcăfata este dată, dupăcum aţ i confirmat, unei mă năstiri spre a fi crescutăsădevinăcă lugă riţ ăcatolică. . . ş i mă riile voastre cunosc obiceiurile lor . . . o fatădatăunei mănă stiri nu poate fi scoasăde acolo decât cu consimţ ă mântul papei . . . ceeace nu s-a întâmplat pânăacuma, după informaţ iile noastre . . ´´ dar, aceste preciză ri nu o sperie pe Maria, ea care face atâtea ş i trage sforile pentru a-ş i vedea fiul pe tron, tocmai ea sănu reuş escăsă scoatăo fatăde la o mă nă stire ? ªi apoi este mare lucru săai un socru de rangul lui Iusuf bay, în felul acesta va putea intra mult mai uş or peste tot, uş ile îi vor fi deschise spre palatul imperial ş i poate chiar spre iatacele sultanelor care în acele timpuri aveau puteri neasemuite în imperiul Ottoman. Pentru Maria aceastăocazie este unicăş i trebuie profitat cât mai urgent de situaţ ia ivită. La sugestiile lui Nicola, pleacăcât mai urgent la Veneţ ia, unde apare pe nepusămasă, spre uimirea tuturor, dar mai ales a lui Bogdan care mai puţ in ca oricine s-a aş teptat să-ş i vadă mama. Despina este bucuroasăş i o primeş te cu braţ ele deschise. Imediat cele două femei încep săse sfă tuiascăasupra situaţ iei create, hotă rând săcomunice neîntârziat lui Bogdan acceptul tată lui fetei de a i-o da în că să torie. - ´´ De rest avem noi grije . . ´´ spune Maria la urmă , spre bucuria lui Bogdan, dar cea mai bunăveste pentru el este acea căaflase despre originea italianăa tată lui Elenei, crezând căaceasta va face plăcere maicii Honorina, cu toate căse turcise de mult. Dealtfel musulmanii erau consideraţ i de creş tini ca păgâni, aş a cum creş tinii erau consideraţ i de musulmani ca ghiauri, necredincioş i. În orice caz un motiv de ambele pă rţ i de a semă na zâzanie. Bogdan crede cămaica Honorina se va bucura căElena îş i va găsi rostul în lume, ală turi de un prinţcare are ş anse să domnească , dar se înş eală . Despina face în zilele urmă toare tot posibilul, ş i în contra unor promisiuni substanţ iale de subscripţ ii peste cele obiş nuite, obţ ine o nouăvizităîmpreunăcu Elena. De data asta maica înţ elege foarte bine ce se urmă reş te. În mintea ei nu încape mă car ideea căar putea s-o lase pe fatădin mâini, nici chiar unor sume exorbitante, fiind de părere căun suflet dat Domnului nu poate fi răscumpă rat cu mijloace lumeş ti ş i din acest punct de vedere are dreptate. O creş te doar de atâta timp pentru un anume scop, ş i apoi nimeni nu ar fi putut s-o facă , decât dogele personal ş i atunci numai cu aprobarea papei, ceeace era de duratăş i aproape imposibil de realizat. În ultimăinstanţ ăerau necesare ş i voinţ ele celor interesaţ i, maica Honorina deoparte ş i Elena de altăparte. Sunt prea mulţ i factori care iau parte la rezolvarea acestei probleme. Dar Bogdan nu este singurul care râvneş te la inima fetei, pentru ea a ş i intervenit puternica familie Sforza, care o vor pentru odrasla lor Givanelli Sforza, care ş i el o vă zuse la bisericăş i i-a ră mas la inimă . ÎnsăMaria cu fiica sa ş i însuş i Bogdan nu ş tiu de sforile pe care le trage aceastăfamilie ilustrăş i influentăchiar pe lângăpapa. Însă

311

maica Honorina ş i stareţ a fiind speriate de toate cele ce se petrece în jurul acestei fete, se hotâresc săn-o mai scoatădin mă nă stire, dar pe de altăparte nu pot să-ş i permităsărupălegă turile cu familiile Zane ş i Sforza, datorităsumelor frumuş ele ce le vă rsau în folosul creş terii fetelor orfane destinate că lugă riei, sume din care se ţ in în parte ş i maicile. Familia Sforza nu a mers încăaş a de departe ca s-o învite pe fatăcu cea care o creş te, aş a cum fă cuse Despina, iar la primirea învitaţ iei cele douămaici se decid totuş i sădea curs cererii, spre marea bucurie a lui Bogdan. Deci, în una din zile maica Honorina, împreunăcu Elena se înfiinţ eazădin nou la Despina, Ziua fu anunţ atăcât mai târziu posibil în speranţ a căprinţ ul nu va afla, dar el se aflăîn palat, fiind primul care luăcunoş tiinţ ăde vizită . De data asta asistăş i Maria care sosise val vârtej de la Constantinopole special pentru a cerceta la faţ a locului ce este de fă cut, voind s-o cunoascăpe cea îndră gităde fiul ei, să ş tie ce gusturi are ş i eventual să -ş i vadăviitoarea noră , fiindcăconsiderăacceptul lui Iusuf bayul ca ceva gata aranjat, dar socoteala de acasănu se potriveş te cu cea din târg. Mai întâi intrămaica Honorina în urma ei pă ş ind timid novicea Elena, care îş i ascunde faţ a vă zând mai multălume ş i se aş eazăpe un scaun de lângăuş e de parcăar fi avut de gând săfugă . Maria este emoţ ionată , pentru prima oarădupă mult timp nu mai simţ ise aş a ceva, decât în ziua când ş i-a cunoscut ginerele, soţ ul Despinei, Giovanni Zane. Acuma are acelaşsimţ ă mânt bizar, o mă soarăpe fată din cap pânăîn picioare, gândind căfiul ei are dreptate s-o considere extrem de frumoasăş i gingaş e. Se lasăo tăcere deplinăîn salon, nimani nu miş că, Elena vine lângămaicăş i se lipeş te de ea, Bogdan o priveş te, iar când obsearvăochii fetei care îl ţ intesc, roş eş te pânăîn vârful urechilor. Honorina este atentăca de fiecare dată, la orice miş care ş i gest al Elenei, situaţ ia nu-i convine deloc ş i aproape îi pare ră u căa venit. Nu ş i-ar fi închipuit ca Elena săfie atât de sensibilăla vederea unui bărbat, crezând căviaţ a austerăde mă nă stire ş i învă ţ ă turile au zmuls din sufletul ei ceeace alte fete au din plin, s-a înş elat însă , simţ ă mintele oamenilor nu pot fi extirpate ca o operaţ ie, tă iate pur ş i simplu ş i nici înlă turate prin metode psihice. Ceeace fiinţ a umanăa acumulat în decursul a multor milenii nu poate fi înlăturat cu una cu două, că ci atât femeia cât ş i bărbatul au la o anumităvârstăîn perioada creş terii tendinţ a de unire, atât sufleteascăcât ş i fizic, ceeace face parte din creaţ ie, din perpetuarea a tot ce existăorganic pe planeta noastră. Este un mecanism necontrolabil ce ne este dat, ceva ce apare la un moment dat, pune stă pânire pe noi puternic, persistăapoi în tot cursul unirii a douăpersoane, pânăla sfârş itul vieţ ii, transformându-se treptat într-o unire a sufletelor, timp în care unirea fizicăîş i pierde treptat valoarea, devenind din ce în ce mai subtilă . Dupăun timp de reflecţ ie gă seş te maica Honorina momentul ca sădeschidăconversaţ ia,

312

spre mulţ umirea celorlalţ i care pot să -ş i destindănervii încordaţ i, nimeni neş tiind ce săspună . - ´´ Mare pă cat căş i-a pără sit credinţ a . . . mare păcat . . . da, da, mare pă cat . . . va avea parte de un timp lung în purgatoriu . . . ´´ neş tiind despre ce este vorba, Bogdan se uităcu ochi mari la ea, dar imediat îş i dăseama cănumai despre Iusuf bay ar putea fi vorba, totuş i întreabăcât se poate de naiv. - ´´ Despre cine este vorba . . ? ´´ - ´´ Acel turc . . . turcul acela care zice căeste tatăl Elenei . . ´´ - ´´ A, da . . Iusuf bay . . da, este musulman, dar eu cred căîn sinea sa tot creş tin a ră mas . . ´´ - ´´ La ce bun dacăîi serveş te pe cei care ne vor pieirea . . . Domnul sămăierte, dar eu nu cred căa fă cut-o cu prea mare uş urinţ ă. . . ´´ spune Honorina destul de convinsăde ceeace constatase. - ´´ Puteţ i fi sigurăcănu . . . ´´ intervine Maria care ş i-a gă sit glasul. ªi-a revenit din emoţ ie ş i are de gând săînceapăo conversaţ ie, pentru ca încetul cu încetul să ajungăacolo unde vrea. Bogdan o binecuvânteazăpe mama lui căl-a salvat din situaţ ia de a ră spunde la toate întrebă rile maicii ş i se dedicăjocului schimbă rii de priviri cu Elena. În timp ce ceilalţ i discutădespre fel de fel de subiecte, tinerii se distreazăîn felul lor. O clipăElena scapăde sub supravegherea maicii Honorina ş i profităde situaţ ie cât poate, ba începe chiar cu Bogdan o conversaţ ie liberă , ceeace pentru ea este ceva nou, ş i ca orice ce este nou îi place, chiar dacăse vorbeş te puţ in ş i se spun lucruri banale. Fata este fericităla culme ş i în mintea ei o binecuvânteazăpe cea care o creş te pentru bunătatea ei. Bogdan se gândeş te chiar s-o învite prin palat, sub pretextul căvrea săi-l arate, dar îş i dăseama căpretenţ ia ar fi fost greş it înţ eleasăş i renunţ ă. - ´´ Ai vrea săvezi palatul . . .? ´´ întreabăel totuş i. - ´´S-o întreb mai întâi pe maica Honorina . . . . ´´ ş i dăs-o facă , ceeace provoacăo atât de mare stupoare la Bogdan, încât reacţ ia lui fu deadreptul caraghioasă . Se scoalăde la locul său, vine lângăfatăş i speriat spune. - ´´ Nu, nu . . . lasă. . . nu, nu . . . am glumit . . ´´ Elena se uitănedumerităla el ş i renunţ ă, dar gestul lui a atras atenţ ia maicii, care vă zând căElena a scă pat o vreme de sub supravegherea ei, mai ales în prezenţ a unui bă rbat, se opreş te din conversaţ ie ş i întrerupe vizita brusc. - ´´ Sămergem . . . este târziu . . ´´ nimeni nu protestează , nici mă car Elena, care cu mare regret se ridicăş i-ş i urmeazămama adoptivă, nu înaite ca Despina să propunăpentru a doua zi o vizităla mănă stire, bineînţ eles numai femeile, ea cu mama ei, ceeace este acceptat cu plă cere, având în vedere căde fiecare dată asemenea vizite se soldeazăcu donaţ ii. Bogdan este mulţ umit cămumă -sa se ocupăpersonal de ecastăproblemă, ş tie cădacăea are iniţ iativă, o va duce pânăla capăt, ş tie sălupte pentru el ş i la nevoie va întrebuinţ aş i metoda galbenilor.

313

- ´´ Fi liniş tit fiul meu . . . mama ta nu te lasă. . măvoi lupta pentru binele tă u... ş i dacăDumnezeu ne ja ajuta, vei fi domn ş i o vei avea alături pe aleasa inimii tale, pe Elena . . . acel Mihai din Valahia nu mai are multe zile . . turcii se luptă din ră sputeri să -l scoatăde acolo . . pun în aplicare toatăputerea lor diplomatică că ci prin arme nu-l pot învinge . . . ş i atunci locul va ră mâne liber pentru tine . ´´ spune ea spre mulţ umirea lui Bogdan, dar nu ş tie ce sfori se trag la palat la Constantinopole, ce iţ e încurcate sunt în aceste ţ ări româneş ti scoase la mezat de turci, dar Maria nu dispune de relaţ ii prea înalte, mai sus de Ferhat. Adevă rat căş i acesta contează, dar nu în aceeaş i mă surăca o sultanămamăsau ibovnică preferată , care oricând poate sufla la urechea sultanului o vorbăde efect. Nu odată s-a întâmplat ca un voevod săfie suit pe tron printr-o asemenea legă turăş i Maria ş tie doar de sforile ce le-a tras la timpul ei Doamna Kiajna, cumnata ei ş i sora dupătatăa lui Iancu, mă tuş a lui Bogdan. Ei, dacăar fi tră it ea, dar din pă cate ea se aflămai de mult sub pă mânt în unul din cimitirele capitalei ottomane. A murit dezamă gităş i acrităde atâtea lupte ce le-a dat pentru mulţ i din familia ei. A doua zi Maria ş i Despina sunt conduse de Bogdan cu gondola pânăla mă năstirea Corpus Domini, apoi el se retrage ca sănu fie vă zut. Dupăo scurtă aş teptare la poartă , ele sunt întâmpinate chiar de maica stareţ ă , împreunăcu maica Honorina, bineînţ eles fă răElena. Dupăun schimb de amabilită ţ i, furăconduse în micuţ a chilie, locul de primire al vizitatorilor de vază , o încă pere ală turată cancelariei stareţ ei, frumos mobilată , cu pereţ ii plini cu icoane frumoase bizamtine, câteva scaune simple, dar elegante ş i o masăacoperităcu o pânză lucratăîn mănă stire. Atmosfera este plă cută , o novice aduce o tavăcu dulciuri, fructe ş i apărece. Deoarece Maria nu este cunoscutăde maica stareţ ăci numai de maica Honorina, se prezintă . - ´´ Sunt mama prinţ ului Bogdan al Moldovei . . . vin tocmai de la Constantinopole unde am vorbit cu Iusuf bay despre fetiţ a sa Elena . . . Fatmé pe numele ei adevă rat . . . ´´ precizarea din urmăare darul de a transforma atmosfera plă cutăîn una mai puţ in adecvatăunei vizite de curtoazie. Stareţ a se întunecăla faţ ă, iar maica Honorina are un reflex de indignare. Despina vrea să -i facămamei ei semn sănu mai insiste, dar prea târziu, vorbele furăaruncate ş i nu mai este nimica de fă cut. - ´´ Să -mi fie cu iertare înaltădoamnă. . . dar pe novice o cheamăElena . . . . aş a cum a fost botezată. . . ´´ precizeazămaica stareţ ă , dar Maria nu vrea săţ inăcont nici de semnele disperate ale fiicei ei, nici de protestele că lugăriţ elor. Dacăs-a pornit săvorbească , săargumenteze în cauza ei, apoi s-o ş i facă . Dupăpă rerea ei nu are nici un rost săducănumai vorba, a venit doar săpoarte discuţ ii serioase pe aceastătemă , s-o cearăpe fată , contra bani dacăva trebui ş i porneş te deci la atac.

314

- ´´ Am fost la Iusuf bay cu care am discutat mult de tot . . . este fata lui fă rănici un dubiu . . . ş iş tiţ i căfiul meu o îndrăgeş te mult pe Elena . . . ´´ de data asta întrerupe Honorina. - ´´ Să -mi fie cu iertare înaltădoamnă. . . dar nu vorbiţ i cu pă cat de Elena . . . ş tiţ i căeste o orfanăpe care am plă tit-o scump celor ce mi-au adus-o . . . . am luat-o sub îngrijirea mea, s-o cresc pentru a o da întru Domnul . . . se va că lugări când aceasta va fi posibil . . . aş a căorice încercare de a o zmulge de aici este inutilă. . . chiar dacăeste fata acelui pă gân . . ´´ - ´´ Dar copiii se îndră gesc ş i nu este un păcat să -i zmulgem plăcerilor vieţ ii . ? ´´ protesteazăMaria cu vehemenţ ă , dar nici că lugă riţ ele nu se lasămai prejos cu argumentele. - ´´ Plă cerile vieţ ii nu există , ele au fost inventate de om . . . plăcerea vieţ ii este să te dă ruieş ti Domnului . . . nu se cade săvorbiţ i astfel despre o fatăcare s-a dă ruit cu trup ş i suflet Domnului . . . ş i dacăprinţ ul Bogdan, fiul înălţ imii voastre, o îndrţ geş te nu putem face nimica . . . dar dacăspuneţ i căş i Elena înlîndrăgeş te, aş a ceva nu puteţ i susţ ine fă răa pă cătui . . . ea nu poate îndrăgi decât pe Domnul . . . atâta tot . . ´´ aceastălecţ ie este servităMariei de maica stareţ ăcare vrea săse arate intransigentăla orice propunere. Dealtfel Maria încănu pornise la atac, vrea sătatoneze terenul, săafle care sunt pă rerile acestor femei fanatice. Este obiş nuită săsune pungi cu galbeni ş i aş a vrea săprocedeze ş i aici, dar greş eş te, fiindcă aceasta nu este posibil. Dacăla Constantinopole are efecte, aici în situaţ ia asta nu se poate realiza nimica cu aceste argumente sună toare, fiind vorba de cumpă rarea unui suflet ş i nu de funcţ ii. Dupăo tă cere jenantă, în care timp cele patru femei se privesc iscoditoare, Maria spune în fine. - ´´ Doresc săne înţ elegem asupra unui lucru . . . o ră scumpă r pe fată. . . doar ş i domniile voastre au cumpă rat-o . . . cât cereţ i . . ? . . am bani mulţ i . . galbeni de toate felurile . . ´´ dar propunerea are darul de a le indigna pe cele douăcă lugăriţ e în aş a mă surăcăle tremurămâinile, dar se abţ in ş tiind căîn fond au în faţ a lor pe cineva care face parte din sferele cele mai înalte ale societăţ ii. - ´´ Mă ritădoamnă. . . aş a ceva nu este posibil . . . cum vreţ i săcumpăraţ i sufletul unui om, unei fete care s-a dedicat Domnului . . . vădaţ i seama ce spuneţ i..?.. asta ar însemna săo dă m diavolului . . . ş i cum credeţ i căea va accepta aş a ceva . . nu, înaltădoamnă , nu putem accepta aş a ceva . . . Elena nu este de vânzare ş i nu o vom face pentru nimica în lume . . ´´ Maria însănu cedează, este obiş nuităsă lupte, săîncerce voind cu orice preţsăse întoarcăcu ceva bun pentru fiul ei, chiar dacăeste numai o promisiune; spune deci în continuare. - ´´ Măvoi duce la măria sa Dogele ş i-l voi ruga . . . apoi măvoi adresa sanctităţ ii sale Papa la Roma . . . am săfac tot posibilul pentru a o avea pe fatăpentru fiul meu . . . ş i apoi ţ in săvăspun căş i domniilevoastre au cumpă rat-o . . . a-ţ i cumpărat un suflet cum ziceţ i . . ´´ este atât de enervatădin cauza atitudinii

315

intransigente ale maicilor, încât glasul îi tremurăş i ameninţ area cade ca un tră znet. Atmosfera devine foarte încă rcată , Despina stăîntr-un colţş i tremură , nu este obiş nuităsăvorbeascăastfel ş i-i oarecum ruş ine, nu voia săse certe cu că lugă riţ ele, are nevoie de ele, oricând fiind bine în aceste timpuri săte ai bine cu vreo mănă stire, niciodatănu se ş tie ce se petrece ş i un refugiu sigur nu era de lepădat. Nici Maria nu vrea săplece certatăcu aceste douăfanatice ş i ca să aranjeze situaţ ia, spune cădupămoartea tragicăa soţ ului ei nu face altceva decât sătrateze pentru a obţ ine ceeace doreş te pentru fiul ei Bogdan - ´´ Săne fie cu iertare, dar Elena nu este în nici un caz de că pătat . . . ´´ - ´´ Dar ş i domniile voastre au cumpă rat-o . . . . ş i din moment ce tată l ei a fost gă sit nu înseamnăcăautomat cade sub puterea sa . . ? remarca mai blajinăare darul de a destinde oarecum atmosfera. - ´´ Săne fie cu iertare înaltădoamnă. . dar Elena este sub puterea noastră. . ne aflăm pe teritoriul Veneţ iei ş i nici o putere din lume nu ne-o poate zmulge . . . nu, nu văfaceţ i speranţ e, nu o puteţ i scoate de aici . . în nici un caz . . . săne fie cu iertare . . ´´ spune pentru ultima oarămaica stareţ ă. Maria nu mai insistăş i se desparte în termeni buni de cele douăcălugă riţ e. Îi pare rău cănu poate duce veş ti bune fiului ei; niciodatănu i s-a întâmplat săîntâlneascăatâta rezistenţ ă , cu toate căde multe ori a fost refuzatădin diverse motive, mai importante sau mai minore, însăniciodatăcu atâta înverş unare ş i pedeasupra într-un caz atât de mă runt în aparenţ ă . - ´´ N-ai nici o grije . . voi lupta mai departe, am sămăduc pânăla Doge ş i am să reuş esc . . . ce Dumnezeu, doar eş ti prinţş iţ i se cuvin mai multe ca unui oarecare - - - ´´ remarca îl bucurăpe Bogdan, dar numai cu ea nu rezolvănimica. Din ziua acestei vizite Elena nu mai poate vedea pe Bogdan ş i chiar de a ieş i din incinta mă năstirii. Nu are voie sămai meargăcu grupul la biserica San Marco ş i nici la plimbă rile cu gondolele, la care fetele orfane luau parte odatăla douăsă ptămâni cu multăbucurie, că ci alta nu aveau. Elena fiind o fire supusăş i obiş nuităcu renunţ ările de toate felurile, acceptăsituaţ ia fărăprea multăvorbă . Dealtfel ş tie că orice împotrivire este inutilăş i nu numai atâta, o nesupunere putea să-i provoace cele mai mari neplă ceri, de la diverse penitenţ e, pânăa fi închisăpentru un timp într-o chilie, ceeace ea nu voia ş i aş a renunţ ăfaţ ăde ea însă ş i să-ş i doreascăo viaţ ănormală, ş tie cănu se poate, iar pe de altăparte nu voia săfie consideratăca un element rău de că tre cei cu care va tră i o viaţ ăîntreagăîmpreună . Dar, resemnarea a fă cut-o tristăş i tă cută , nu spune nimica maicii Honorina care îş i dă seama de suferinţ ele ei, neavând nici un mijloc de a i le îndulci. Dacăaş a sunt prevederile ş i normele mănă stireş ti nu era nici o posibilitate de a le înlocui fă răa avea neplăceri din cele mai variate. ªi ca săuite cât mai repede, Elena se dedicăcu ş i mai mare înverş unare preceptelor bisericeş ti, fiind prima la rugă ciuni, la

316

muncile cele mai grele ş i de dimineaţ a pânăseara nu mai avu nici un pic de odihnă . Bogdan în schimb turbăde mânie, se gândeş te chiar s-o ră peascăş i s-o ducăla Constantinopole. Dar de fiecare datăcând se gândeş te la aceastăposibilitate îi vin în minte tristele evenimente la care a luat acolo parte, căde fapt el pentru ei nu mai tră ieş te, ş i un fior îi trece prin ş ira spinării. Maria se ţ ine de cuvânt ş i prin ginerele ei ajunse pânăla doge, însănu reuş i să -l convingă . Dealtfel el singur nu poate săse amestece în truburile bisericeş ti, ci trebuia ş i aprobarea papei Clemens al VIII-lea însăş i, ceva aproape imposibil de realizat în condiţ iile actuale. În orice caz metodele pe care le cunoaş te ea nu prea sunt aplicabile aici, oamenii aceş tia nepuntând fi plă tiţ i, decât sub o anumităformănecunoscutăde ea, prin donaţ ii fă cute diverselor instituţ ii bisericeş ti. Totuş i nu se lasăş i merge a doua oară , de data asta ca din partea lui Iusuf bay, cerând în numele să u ş i prin el în al sultanului, eliberarea Elenei din mă năstirea Corpus Domini, invocând dreptul unui tatăde a-ş i avea fiica, drept ce în acele timpuri era inferior celor care dirijau canoanele bisericeş ti. Se loveş te însăş i de data asta de intransigenţ a dogelui, fiind refuzatănet. Eş ecul a fost atât de mare încât nu poate înţ elege ce-l determinăpe doge săprocedeze în felul acesta, mai ales căel ş tie cine este ea. Dar Maria nu ş tie căîntre timp fusese la palat ş i ducele Sforza, tatăl lui Givanelli Sforza, tână rul care ş i el o îndră geş te pe frumoasa Elena ş i care urmă rea acelaşscop ca Bogdan. Dar ş i el fu refuzat, cu toatăînalta sa poziţ ie ş i în felul acesta se considerăaici că problema este închisă , dar Maria nu vrea săse dea bă tutăcu una cu două . Scrie lui Iusuf bay ş i-i cere o scrisoare prin care acesta săateste căeste tatăl Elenei. Dar, timpul trece iar Bogdan devine nervos, stă rile lui de depresiune au revenit, nu mai iese din palatul surorii lui, doarme târziu dimineţ ile, refuzăsă -l vadăpe Antonio prietenul său, cu toate insistenţ ele acestuia. Din cauza stă rii lui, Maria nu pleacă înapoi în capitala Imperiului Ottoman. Nu trec nici tre isă ptă mâni căscrisoarea mult aş teptatăsoseş te. Este foarte categoricăş i în acelaştimp rugă toare, fă când aluzii la voinţ a sultanului ca fata sclavului să u Iusuf bay săfie lăsatăsă-ş i regă seascăfamilia. Mulţ umită, Maria merge a treia oarăla doge ş i cu ajutorul scrisorii reuş eş te de data asta săzmulgămă car promisiunea căva că uta să intervinăla papăpentru eliberarea fetei. Este totuş i ceva, o portiţ ăspre reuş ităş i vestea îl bucurăpe Bogdan. În ziua aceea merge la prietenul să u care îl consolează , informându-l în acelaştimp de sforile pe care le trage familia Sforza în acelaşcaz. Tată l lui Antonio, consilierul Memmo, luptăş i el pentru cauza prietenului fiului să u, dar îi este teamăde familia ducalăş i nu prea insistă, îl sfătuieş te totuş i fiul ca să -l informeze pe Bogdan despre toate miş că rile de la palat, sădea dovadăde prietenie, promiţ ând chiar căva da o seratăla care îl va

317

învita ş i pe Giovanelli Sforza, când Bogdan va avea ocazia să-l cunoascăş i poate îi va reuş i să -l determine sărenunţ e la fată. În fine Maria poate pleca, este mulţ umităcăfiul ei ş i-a revenit ş i peste câteva zile pune din nou piciorul la Constantinopole. I-a intrat aproape în sânge sătragăsfori, îi place s-o facă, mai ales când are reuş ită , ceeace în ultimul timp n-a avut, dar totuş i se simte bine în mijlocul acestor oameni cari i-au asasinat soţ ul ş i fiul, bizarăconcepţ ie în orice caz, dar scopul scuzămijloacele, mărimíle ş i banii conteazămai mult ca onoarea sufeletască, dar asta depine de fiecare cum considerăceeace face. Merge deci înainte, mereu înainte, sfătuităde Nicola, care de mulţ i ani îi stăîn lă turi, gurile rele pretinzând chiar mai mult, dar cine a fost vreodatăîn budoarul ei. Bineînţ eles a gă sit o nouăocupaţ ie, acuma, pe lângă faptul cătrebuie săvegheze ca săprindămomentul când unul din scaunele ºă rilor Româneş ti săse elibereze, trebuie să -l convingăpe Iusuf bay săalerge peste tot pentru a îndupleca pe cei mari săintervinăîn favoarea ficii sale, ră pităde corsari ş i vândutăveneţ ienilor, ceeace dealtfel pe Iusuf nu prea îi este în larg, fiindcăîn decursul timpului a uita-o, mama fetei nu mai era nici ea, are o nouăsoţ ie cu alţ i copii ş i singurul motiv de a interveni este în speranţ a de a avea un ginere voevod în una din ºă rile Româneş ti, ceeace poate fi aducător de bani mulţ i. Dar din pă cate mă năstirea nu are de gând sălase din mânăun suflet câş tigat pentru credinţ a catolică ,ş i pe de altăparte vârfurile Ottomane nu prea erau de acord să-ş i strice bunele relaţ ii pe care le au cu Republica Veneţ ia, mai ales acuma când sunt ocupaţ i pânăpeste cap cu alungarea ră zvră titului de Mihai din Valaia, care a cutezat să ridice spada împotriva lor ş i că uta săorganizeze o cruciatăa creş tină tăţ ii împotriva turcilor, care din pă cate nu a putut fi pusăpe picioare din cauza unei tră dă ri miş eleş ti tocmai din rândurile celor cu care voia săse alieze, că ci le era mai mult teamăde o Românie mare ş i puternicădecât de o stăpânire ottomană . Dacăalianţ a ar fi reuş it, faţ a Europei ar fi ară tat altfel astă zi. Maria însăeste stră inăde toate acestea, pe ea o intereseazădeocamdatăacest Iusuf bay, care însăeste prea comod ş i nu prea doreş te sămeargăprea departe cu o poveste veche care de mult a fost uitată . Adevărat căi-ar fi plă cut săaibe un ginere voevod dar pentru asta va trebui săintervinăpentru cineva care în ochii mai marilor turci nu mai există, este mort. Când s-a petrecut răpirea fiicei sale a pornit mai mulţ i ani s-o caute, dar cu timpul s-a estompat chipul ei din mintea lui, ca acuma sănu mai intereseze pe nimeni faptul căfiica dispă rutăa fost regăsităş i apoi de unde poate fi sigur căfata asta este într-adevă r fiica sa ? Cine poate să -i garanteze de autenticitatea celor povestite de Bogdan ? ş i în mintea sa se încuibă reş te un dubiu. Nu cumva se încearcăun ş antaj, ca săse stoarcăde la el bună voinţ a ? Nu cumva doreş te Maria să -l facăpe fiul ei prin el iar viu în ochii

318

celor mari de la palat ? ş i judecând aş a îi trece cheful de a mai umbla peste tot în aceastăpoveste; dealtfel însuş i cumnatul să u Omer aga este de aceeaş i pă rere ş i l-a sfătuit ca mai bine să-ş i vadăde treburile sale. Totuş i nu spune Mariei nimica, o lasăîn credinţ a ei cădoreş te să-ş i aibe fata ră pită , nu putea ş ti ce este femeia asta în stare, fiind mai bine sănu o amăgească . Îi va promite ajutorul, marea ş i sarea, ca în fond sănu facănimica. Totuş i scrie dogelui, ş tiind cănu va rezolva nimica, o face s-o mulţ umeascăpe Maria ceeace ei îi face plăcere. Cu toate căs-a turcit de mult timp, totuş i îi ajutăîntr-o oarecare mă surăpe creş tini, atâta cât îi permite să nu aibe neplăceri, dând în felul acesta dovadăde o oarecare solidaritate cu concetă ţ enii lui întru credinţ ă. Dealtfel a pără sit-o pe cea cu care a fost botezat numai din considerente practice ş i nicidecum sentimentale, vrând sădovedească ataş ament faţ ăde stăpânii care l-au cocoţ at sus, numai fiindcăa dat dovadăde lichelism. Dar asta este altceva ş i nu are în fond nici o legăturăcu regă sirea Elenei, alias Fatmé. Maria este de partea ei convinsăcăacest om face tot posibilul de a-ş i scoate fiica din mănă stire pentru a o da lui Bogdan ş i pentru a se pune bine cu el îl viziteazădestul de des, aducându-i fel de fel de cadouri mă runte care iau ochii ş i plac. De partea lui la Veneţ ia, Bogdan este fericit de când mumă-sa i-a adus vestea căsar putea ca dogele săintervinăla Sfântul Scaun pentru Elena ş i împreunăcu Antonio organizeazăserata ce va avea loc în cinstea evenimentului, la patricianul Memmo. Nu-ş i anunţ ănici mama ş i nici sora cu ceeace are de gând săfacă , dar mai greu o săfie săconvingăş i familia Sforza săvină , fă răde care totul n-ar avea sens. Antonio rugăpe tată l să u ca să -l învite ş i pe Doge, care acceptăsăvină. Deasemenea acceptăş i familia Sforza ş i astfel se reuş eş te o reuniune a celor ce au deaface câte ceva cu cazul Elena. Antonio duce pe Bogdan la un profesor de scrimăş i unul de dans, nefiind obiş nuit cu aceste reuniuni mondene unde vin tineri săse distreze. Fusese la mai multe primiri oficiale ş i chiar particulare, la ambasade la Constantinopole, dar acolo veneau numai oameni maturi, diplomaţ i acri cu care nu te puteai distra în voie. Acuma la patricianul Memmo urmeazăsă vinătot ce este mai înalt pe scara socială , existent la acea vreme prin pă rţ ile locului. Prinţ i, duci, conţ i, magistraţ i înalţ iş i chiar reprezentanţ ii porţ ii. Bogdan îş i cumpă răhaine frumoase, săaibe un aspect princiar ş i îş i propune săse prezinte cât mai bine. Bineînţ eles este învitatăş i Despina cu Giovanelli Zane, fă răsăli se spunăcare este scopul seratei. ªi ca săfie totuş i o justificare plauzibilăa amploarei festivită ţ ilor, se lanseazăzvonul căpatricianul consilier Memmo doreş te cu aceastăocazie să -ş i lanseze fiul în lume, un motiv foarte plauzibil ş i în felul acesta nimeni nu ş tie ce se urmă reş te prin asta. Palatul consilierului patrician Memmo este foarte mare, în rând cu cel al dogelui ş i al celorlalţ i consilieri. Canalele care duc spre Canale Grande au fost luminate de

319

cu searăcu torţ e care ră spândesc un fum înecă cios. Lumina galbenăa flă că rii joacăîn unduirile apei, dând peisajului un aspect bizar. Aş a ceva se întâmplă numai în zile mari de să rbă toare ş i numai cei mai mari puteau să -ş i permităluxul acesta. Gondolele se îndreaptă fă ră încetare spre palatul consilierului, cu gondolieri îmbră caţ i ca de să rbă toare, unii cântând cântece frumoase de prin partea locului, iar oamenii de rând stau la ferestre privind spectacolul. Mii de steluţ e coboarălent de pe cer, artificiile pocnesc fărăîncetare ş i focurile bengalice lumineazăartera Canal Grande în fel de fel de culori. Fumul negru al torţ elor amestecat cu cel alb al artificiilor ş i al celor bengalice formeazăo pâclădeasă deasupra apei. Aproape cănu se mai poate vedea nimica. La un moment dat apar o seamăde gondole mari, conduse de ostaş ii palatului ducal, anunţ ând sosirea lui. Toate gondolele se îmbulzesc în preajma palatului, pe când alaiul oficial înainteazăîncet. În mijloc, gondola mare a dogelui, acoperit cu un baldachin aurit, care ră spunde, dând din mînă , la aclamaţ ia mulţ imii. Bogdan a venit cu câteva ore mai devreme, este în culmea fericirii ş i plin de recunoş tiinţ ăfaţ ăde această familie care a acceptat săfacăpentru el asemenea petrecere neobiş nuită . De altfel multălume s-a întrebat dacăscoaterea în lume a unui fiu merităasemenea osteneală , când un bă rbat poate mult mai uş or să -ş i gă seascălegă turi de toate felurile, decât o fată , dar capriciile oamenilor sunt multiple. Gondolele sosesc neîncetat, zeci de servitori în livrele stau la uş a mare de la intrare ajutând pe oaspeţ i săcoboare. Numai mă rimile republicei sunt mai multe zeci de persoane, în afarăde prinţ ii de prin împrejurimi, fiecare cu suita sa. Palatul este luminat agiorno, mii de lumână ri ard peste tot, candelabrele aş ezate pe mese ş i cele de pe pereţ i fac marmora albăsăbatăîn galben. Femei îmbrăcate în toalete frumoase, cu rochii din mă tase adusădin China, ornate peste tot cu bijuterii strălucitoare, fiecare stră duindu-se a ş i le etala, iar bă rbaţ ii strânş i grupuri, grupuri discutăcare politică, care despre comerţiar alţ ii despre ră zboaiele care isbucnesc peste tot. Unul din subiectele cele mai pasionante ale epocii sunt ră zboaiele lui Mihai din Valahia, care dăatâta bătaie de cap turcilor ş i celorlalţ i. Cu o mânăde oameni dornici de libertate ş i independenţ ănaţ ionalăa reuş it săţ inăîn ş ah douăimperii, lucru nemaivă zut pânăacuma. Dar pe Bogdan nu-l intereseazăacest subiect; de fiecare datăcând trece pe lângăun grup care are acest subiect simte căparcăi se înfige un cuţ it în inimă , îi vine în minte acel paş ăcare l-a jignit ş i toate cele petrecute apoi când a trebuit săse ascundăca pânăla urmăsăse declare chiar mort. Dar acuma nu este timp la asemenea gânduri, se plimbăpeste tot, cercetează ungherele ş i din când în când vine lângăprietenul să u ca săasiste la primirea vreunui oaspete. Este nespus de elegant îmbrăcat, aspectul să u nefiind cu nimica mai prejos decât cel al prinţ ilor care vin neîncetat. La venirea familiei Zane a ţ inut bă trânul Memmo să -i salute în mod special. Giovanni, soţ ul Despinei s-a cam

320

mirat de amploarea primirilor, dar fiind un om practic îş i zice căîn fond fiecare face ce-i place. Ducii Sforza se lasăaş teptaţ i, ca aproape de timpul sosirii dogelui să -ş i facă apariţ ia, înconjuraţ i de o mulţ ime de nobili. Bogdan se aflătocmai la intrare ş i-l observăpe tână rul Giovanelli, rivalul să u, cât de mândru se ţ ine; este înconjurat de admiratori ş i admiratoare, vorbeş te emfatic, fă când gesturi largi, râzând gă lăgios, ca săse facăremarcat. Îi place săfie adulat, săse vorbeascăcu el, este o fire imposibilă, crezând cătoate i se cuvin, rupt de orice influenţ e pă rinteş ti, contrar firii lui Bogdan care sub influenţ a mamei sale, nu a căutat niciodatăsăse rupăde ea. Bogdan îl priveş te ş i inima i se face cât un purice, ce diferenţ ădintre acesta ş i prietenul să u Antonio care este un bă iat comunicatv, vesel ş i pedeasupra bun prieten. Simte o repulsie faţ ăde duce, ceva îi spune căeste un om rău cu care nu se poate vorbi ş i nici trata. Este speriat fiindcăla un moment dat va trebui săse amestece în grupul la care se va afla acest tână r antipatic. El nu cunoaş te decât lume foarte puţ ină , mumă -sa nu este prezentăş i se simte stigher. Nu are cu cine să se sfă tuiascăcum o făcea deobicei cu ea, Antonio fiindu-i prieten, dar nu se poate coborâu într-atâta încât săse arate mereu lipsit de iniţ iativă . Se ţ ine totuş i dup el ca o umbră , fă răsă -l deranjeze. La un moment dat nuzica se opreş te, lumea se rânduieş te pe lângăpereţ i, lăsând un coridor liber care duce de la marea poartăde la intrare pânăîn sala balului. De afarăse aud trompetele anunţ ând sosirea dogelui, înconjurat de o suitănumeroasă, printre care ş i gazda. Când gondola mare acosteazăîn faţ a palatului patricianului Memmo, mii de artificii scâteiazădeasupra Canalului Grande, dând un spectacol grandios. Servitori în livrele aurite pun puntea de coborâre ş i Dogele urmat de suităintrăîn palat, unde este întâmpinat de Antonio ş i mama sa, apoi trece în salonul mare în timp ce cei prezenţ i se apleacăîn faţ a lui, iar femeile fac reverenţ e. Este poftit săş adăpe un tron în fundul să lii, iar petrecerea putea continua la un semn al să u, dupăcare se amestecăprintre învitaţ i. Bogdan este încântat de feericul petrecerii ş i toate acestea la sugestia sa. De ar ş ti Elena ce face pentru a o avea ş i la acest gând inima i se strânge, dar nu poate reflecta prea mult căAntonio vine lângăel anunţ ându-l căGiovanelli Sforza se aflăîntr-un grup de tineri nobili în unul din saloanele turceş ti. El merge imediat într-acolo vă dit emoţ ionat. Deci va vorbi cu cel care are intenţ ia săi-o ră peascăpe Elena, un rival redutabil, dealtfel pe mă sura sa, gândeş te el. Tână rul duce Sforţ a este înconjurat de vreo douăzeci de tineri care fac mult haz, văzându-l cum trage dintr-o narghilé mare, mâncând dulceţ uri ş iş erbeturi serviţ i de un turc, îmbră cat turceş te. Unii cântămolcom, alţ ii fac temenele, iar ceilalţ i râd atât de zgomotos căse aude în tot palatul. Băutura i-a ameţ it ş i petrecerea în acest loc devenise aproape grotescă,

321

semă nând cu o tavernăde marinari beţ i. Lui Bogdan îi vine în minte mica tavernă din portul Constantinopole unde fusese cu ani în urmăcu sărmanul de Iani. La venirea lui, un băiat tână rş i frumos, foarte elegant, cu ţ inută , îl cheamăzgomotos, fă cându-i semn cu degetul. - ´´ Hai . . vino ş i tu . . ´´ faptul căeste aş a chemat ca un servitor îl deranjează , dar se face cănu bagăde seamăş i se ală turăgrupului gă lă gios. Are de gând să -l descoase pe ducele Sforza, ca săafle dacăcele auzite sunt adevărate, doar asta urmă reş te. - ´´ Înălţ imile voastre . . . ´´ spune Bogdan înclinându-se uş or. Ceilalţ i fac haz, unii se înclinămai în serios iar alţ ii clă tinându-se din cauza băuturii. - ´´ Încântat de a văcunoaş te . . . ´´ spune un tână r, dupăcare se prezintăş i ceilalţ i - ´´ Plăcerea este de partea mea . . . ´´ - ´´ Cu cine avem deaface . . . ? ´´ întreabăla urmăcel că utat, ducele Giovanelli Sforza. Bogdan se gră beş te sămeargăspre el. - ´´ Prinţ ul Bogdan al Moldovei . . ´´ se prezintăel mândru, scoţ ând pieptul în afară. - ´´ Ducele Sforza . . . Giovanelli Sforza . . ´´ Emoţ ia îl cuprinde pe Bogdan, deci jocul începe, dar dupăfelul cum a vorbit acesta nu se pare căş tie căcel din faţ a lui îi este rival, în ale dragostei. - ´´ Încântat de a văcunoaş te înă lţ ime . . ´´ ultimul cuvânt îl spune apă sat ca să -i facăplă cere. - ´´ ªi pentru noi este o plă cere, prinţ e . . . ´´ ş i în felul acesta Bogdan intrăîn grupul lor. Se râde mult, mai ales de hazul pe care îl fac când trag cu toţ ii la narghilé ş i un nor gros invadeazăde fiecare datăsalonul. Bogdan este obiş nuit cu acest fel de a fi al turcilor, doar a tră it printre ei ş i nu vede dece aceasta l-ar amuza aş a de mult ca pe aceş ti tineri bă rbaţ i. Deocamdatănu a gă sit încămomentul să treacăla atac, dealtfel jocul îi place, îl amuzăş i este vesel, uitând un moment de frumoasa Elena. Aproape toţ i aceş ti tineri nobili au trecut prin diverse universită ţ i, unii îş i aduc chiar aminte de prezenţ ele lui Bogdan la audierea cursurilor de la Padova, fapt pentru care poate face faţ ăla unele discuţ ii mai subtile, ceeace îl bucură , fiindcăîş i dăseama căeste considerat ca fă când parte din societatea lor. Dar, aproape toţ i sunt fascinaţ i de voevodul Mihai al Valahiei ş i-i laudăacţ iunile împotriva turcilor. Bogdan tace chitic la aceste discuţ ii ş i nu pomeneş te nimica despre aventurile sale de pe timpul când au vrut să -l trimităsă -i ia locul, de faptul căfusese azvârlit peste Dună re, fiind cât p-aci săfie prins, dus la Bucureş ti ş i spânzurat. De fapt el nu i-a purtat niciodatăpicăacestui Mihai, din contra, îi admirăcutezanţ a, cu câtădârzenie cautăsăscape de turci. Numai pe acest paş ă care s-a purtat cu el ca cel din urmăsclav îl urăş te de moarte. Este de părere căar fi fost normal să -l spânzure atâta timp cât a avut intenţ ia să-l scoatăde pe tron. În fond ş i el ar fi fă cut lafel. Discuţ ia în jurul lui Mihai devine aprinsăş i interesantă.

322

Se povestesc noutăţ ile de prin partea locului, ceeace nu prea îl intereseazăpe Bogdan, nu asta urmă reş te, nu vrea tornul Valahiei, în ciuda sforilor pe care le trage mama sa la Constantinopole. A organizat aceastăpetrecere cu scopul de a afla adevă rul despre acest Giavanelli Sforza. Nu i-a venit săcreadătot ce se spune, căar fi intervenit la papăpentru Elena. Niciodatănu l-a vă zut la Biserica San Marco ş i nici la mănă stire nu l-a întâlnit, ceeace îl face săcreadăcăse exagerează ş i i se spun aceste poveş ti pentru a-l descuraja, a-i arăta cănici un Sforza nu poate realiza o scoatere unei că lugă rţ ie dintr-o mă năstire. Dacănici acest duce cu înalta sa poziţ ie nu putea atunci el cu atât mai puţ in. Voia de câteva ori săducăvorba despre acest subiect dar nu ş tie cum săînceapă. Nu poate aş a fărănici un motiv să povesteascăcăo iubeş te pe Elena ş i toatăpovestea. L-ar lua peste picior, ceeace nu i-ar plă cea. Nu are nici un sens săintre în conflict cu aceş ti tineri care îi sunt simpatici ş i cari la rândul lor îl simpatizează , din moment ce-l trateazăca pe unul de-al lor. Dar la un moment dat, pe nesimţ ite discuţ iile lunecăspre un subiect de multe ori preferat al bărbaţ ii tineri. Fiecare se laudăcu fel de fel de aventuri galante, unii povestesc cum au fugit pe fereastrăcând soţ ul înş elat sosi acasăiar alţ ii râd cu poftăla cele istorisite. Totul pare o glumă , când deodatăducele Sforza începe săpovesteascăceva ce-l cutremurăpe Bogdan. - ´´ Acum un an, pe când veneam aici cu tată l meu, ducele Sforza, am fost la Biserica San Marco unde am zărit un înger parcăcoborât direct din cer . . . o novice tână răş i văasigur ceva aş a de frumos n-am mai vă zut . . . m-am interesat la cancelaria stareţ ei mă năstirii Corpus Domini ş i am aflat căeste o orfană, cumpăratăde la niş te corsari cu ani în urmăş i crescutăde o maică , care o pregă teş te sădevinăcă lugăriţ ă. . . . de atunci măduc din când în când la biserică s-o văd . . . dar în ultimul timp nu am mai văzut-o . . . ce frumoasăeste fata, vă asigur . . . . ´´ Bogdan a îngheţ at, nu s-a aş teptat ca ducele să -ş i destă inuiască dragostea faţ ăde toţ i. - ´´ Cum o cheamăpe fată. . . ? ´´ întreabăunul din simplăcuriozitate. - ´´ Nu ş tiu . . nu mai ş tiu . . ´´ ră spunsul îl indigneazăpe Bogdan. Cum este posobil aş a ceva ? Nici mă car nu ş tie cum o cheamăpe cea pe care o îndră geş te ? ş i simte cum i se urcăsângele la cap. Aş a cum începuse să -i devinăacesta simpatic, tot aş a i se topeş te orice urmăde ataş ament faţ ăde el. - ´´ Am că utat în repetate rânduri să -l determin pe Doge săintervinăla sfinţ ia sa Papa pentru eliberarea fetei dar nu a mers, se pare cămai este cineva pe fir . . . nu am putu afla cine . . . . dar este cineva . . ´´ repetăel la urmăgânditor, de parcăar fi voit săpă trundăîn acest mister. Bogdan nu mai poate ră bda, se hotă reş te să vorbeascăş i el. - ´´ Fata de care vorbeş te alteţ a voastrăse numeş te Elena, dupănumele ei din mă năstire . . . este fiica marelui bay Iusuf de la Marmara . . . Fatmé o chema de mică , aş a au botezat-o ei în legea lor . . . . ´´ precizarea provoacăconsternare.

323

Atmosfera veselăde pânăacuma a dispă rut, oamenii vor săaudăpovestea, săş tie ce se ascunde în spatele acestei fete. Sforza auzind cele spuse de Bogdan, se ridică în picioare, înainteazăspre Bogdan care stătolă nit pe o sofa ş i spune, în timp ceilalţ i amuţ iseră , întrevă zând un conflict. - ´´ Cum îndră zneş ti săafirmi aş a ceva .. . ? ´´ - ´´ Nu afirm nimica . . . precizez numai . . . acesta este adevă rul . . . eu îl cunosc pe acest bay ş iş tiu totul . . . eu am descoperit asta . . . ´´ ră spunde Bogdan calm, fă răsăse ridice de la locul să u. - ´´ Va trebui săfaci dovada . . . altfel vom încruciş a spadele . . . cei prezenţ i îmi sunt martori ´´ Bogdan simte cum prinde curaj, are chef teribil să -l înfrunte pe acest obraznic, dar în acelaştimp este atent sănu-l jignească . - ´´ Eu n-am insultat pe nimeni ş i nici pe alteţ a voastră. . . am spus numai adevărul . . ş i nu vă d dece v-ar supă ra acest adevăr . . . ´´ abea acuma îş i dăSforza seama cine este Bogdan. ªtia căo pricipesăPaleologu a intervenit pentru eliberarea fetei din mă nă stire, dar nu ş tia în favoarea cui. - ´´ Nu cumva sunteţ i fiul principesei Paleologu de Bogdania . . ? ´´ Bogdan tresare, deci nu a ş tia cine este el ş i gă seş te cănu are nici un rost sămai ascundă adevărul. - ´´ Ba eu sunt . . . ş i mama mea principesa a intervenit pentru mine la înălţ imea sa dogele . . . pentru eliberarea fetei din mă năstirea Corpus Domini . . ´´ - ´´ ªi mărog pentru ce . . ? ´´ - ´´ Pentru căo iubesc pe Elena Civanelli . . ´´ - ´´ ªi dece Îi spuneţ i Civanelli . . ? ´´ - ´´ Pentru cătată l ei Iusuf bay este de origine italianăpe nume Civanelli . . . s-a turcit ş i a devenit bay . . . ´´ Sforza cu ceilalţ i sunt emoţ ionaţ i de cele auzite ş i ducele nu ş tie cum săreacţ ioneze. Se face tăcere, toţ i aş teaptăsăvadăce va urma. Apoi Sforza spune pe un ton obraznic, agresiv ş i vădit intenţ ionat de a-l jigni pe Bogdan. - ´´ Toţ i cei veniţ i de acolo sunteţ i turciţ i . . v-aţ i pără sit credinţ a strămoş ească, adevărata crediţ ăcatolicăş i v-aţ i făcut barbari . . . . ´´ Asta este prea mult pentru Bogdan. Nu faptul căl-ar fi considerat ca pe unul care ş i-a părăsit credinţ a, ceeace dealtfel nici nu este adevă rat, ci faptul căl-a făcut barbar l-a supă rat în aş a hal încât se ridicăbrusc de pe sofa ş i venind în faţ a lui Sforza spune pe un ton aspru ş i ameninţ ător. - ´´ Rog pe alteţ a voastrăsănu măjignească. . . dacăiubesc o fatăcare a avut nenorocul săcadăîn mâinile unor corsari ş i vândutăaici la Veneţ ia . . . ş i care are un tatăcare ş i-a pă răsit credinţ a, nu am nici o vină. . . nici eu ş i nici ea . . . eu pe ea o iubesc ş i vreau s-o fac prima doamnăacolo unde voi domni . . . rog încăodată pe alteţ a voastrăsă -ş i retragăcuvintele jignitoare la adresa mea . . . faptul cătată l fetei a făcut ceeace a crezut de cuviinţ ănu schimbăcu nimica situaţ ia, nici a ei ş i

324

nici a mea .. . ´´ Dar acest bărbat semeţ , obiş nuit ca nimeni sănu-l înfrunte, nu se lasă . - ´´ Nu . . . ş i veţ i da socotealăde cele spuse . . . în orice caz nu voi permite, nici eu ş i nici tată l meu, ca un suflet săfie dat pă gânismului . . ´´ - ´´ Ce vrea alteţ a voastrăsăspunăcu asta . . ? ´´ - ´´ Cătoţ i cei veniţ i de acolo sunteţ i turciţ iş i văascundeţ i . . . aici între noi vă este ruş ine de ceeace aţ i fă cut . . . văş tiu eu . . . vărog săvăalegeţ i ziua când sămi daţ i satisfacţ ie . . . aş tept prinţ e . . ´´ Nu, asta este prea mult pentru Bogdan, totuş i uitându-se în jur vede cum ceilalţ i au un surâs pe buze. Sforza stă ameninţ ător în faţ a sa, aş teaptând ră spunsul, dar Bogdan este în minoritate, nu are nici un aliat, nimeni nu se oferăsă -l susţ ină , totuş i nu descurajează , în fond nu i se poate întâmpla nimica, nu l-a insultat. - ´´ Dacăalteţ a voastrăconsiderăcăaş a stau lucruile se înş eală. . . faceţ i o greş ală regretabilă. . . eu însăvoi merge mai departe ş i o voi scoate pe Elena de la mă năstire . . . ´´ ultima afirmaţ ie îl înfurie pe duce, dar Bogdan nu-i dără gaz, se întoarce ş i pleacă . Aude în urma sa râsete ş i murmure în acelaştimp. Nu-l mai intereseazănimica, este palid de îndignare ş i înţ elege care sunt relaţ iile acestui impertinent. Voia săinsinuieze căel este turcit, mahomedan, deci, scoţ ând-o pe Elena de la mănă stire o va ră pi religiei creş tine, făcând-o de un neam cu el. Petrecerea în marele palat al patricianului Memmo este în toi. Bogdan trece prin salonul mare, îl cautăpe Antonio, dar negă sindu-l pleacăacasă , nu mai are nici un rost sără mână ,ş i-a atins scopul, ş tie acuma căş i acest Sforza o doreş te pe Elena ş i căeste cu mult mai puternic ş i influent ca el, dar o săvadăce-i va aduce viitorul. Cu acest gând se trânteş te îmbră cat pe pat ş i pentru ptima oarăîn ultimii ani izbucneş te în plâns; o mai fă cuse când a murit Iani. De atâţ ia ani mumă-sa încearcăsă -l suie pe un tron ş i nu a reuş it încă , au cheltuit cu asta averi uriaş e, care au curs în buzunarele hrăpă reţ ilor de turci cari au luat banii ş tiind cănu pot face nimica, tată l să u a fost decapitat la cerea lor, iar fratele mai mare ucis la Edi Cülé, fiindcăs-a considerat căIancu i-ar fi tră dat pe turci, ş i tocmai el săfie considerat musulman ? Nu, asta este prea de tot, va merge la Antonio, va lua lecţ ii de spadăîn continuare cu profesorul să u, da, ş i-l va înfrunta pe acest duce, va accepta provocarea, îş i va alege martori ş i se va bate în duel, îi va stră punge inima ş i dacăel va pierde, atunci cel puţ in va pieri pentru Elena, ea va trebui săş tie ce sa petrecut ca să -ş i dea seama căcineva a murit pentru ea. În timp ce se petrec toate acestea în capul său, se simte cel mai nenorocit om din lume, se considerămartir ş i i-ar fi plă cut săfie compă timit pentru suferinţ a sa, dar nimeni nu este de faţ ă, nimănui nu-i pasăde suferinţ a lui, este singur în aceste clipe grele ale vieţ ii sale, dar întru târziu adoarme ş i se trezeş te a doua zi când soarele s-a ridicat de mult deasupra orizontului. Parcăse simte mai bine, capul îi vâjâie încă , îş i dăseama că

325

fusese ameţ it de bă uturăş i în acelaştimp îi vine în minte conflictul pe care l-a avut cu acest Sforza. Antonio îl dojeneş te căa plecat fă răsă -l anunţ e. Voia să înlesneascăo întâlnire cu dogele ş i poate căar fi reuş it să -i povesteascădespre dragostea sa pentru Elena, dar în fond era ceva nesigur. Totuş i nu se supărăpe prietenul să u, îl înţ elege ş i-i promite că-l va lua cu el la profesorul de spadă, unul renumit care tră ieş te de mai mulţ i ani la Paris. ªi astfel Bogdan deveni unul din cei mai asidui elevi ai acestuia, ba este chiar lăudat pentru iuţ eala ş i îndemânarea sa. Dar zilele trec ş i va trebui săstabileascăziua duelului, nu mai poate da înapoi, ar fi însemnat săse facăde râs faţ ăde întrega nobilime de prin partea locului, fiind tratat ca un poltron. Îl roagădeci pe Antoinio săfie intermediarul să u pe lângă duce. Lecţ iile se ţ in lanţ , reuş ind performanţ e uluitoare, dar ră spunsul nu soseş te cu toate insistenţ ele. Antonio nu vrea ca Bogdan săfie considerat ca un laş . Trimite deci o misivălui Givanelli Sforza,, atră gându-i atenţ ia căprinţ ul Bogdan fusese provocat de el la duel, fiind pregătit, dar se dovedeş te căacesta nu prea are de gând săse ţ inăde cuvânt, fă cându-se el de pominăfaţ ăde amicii săi. În fine peste câteva săptă mâni soseş te ră spunsul, pe cât de obraznic pe atât de sfidă tor. Antonio nici nu voi să -i spunălui Bogdan, dar în fond nu era treaba lui ca să ascundăadevă rul, fiind mai bine să-i comunice tot. - ´´ Iatărăspunsul . . . ´´ ş i îi întinde o scurtăscrisoare scrisăîn grabă, expediată printr-un servitor. Bogdan citeş te cu atenţ ie ş i pe măsurăce aflăde conţ inut simte cum i se urcăsângele la cap. - ´´ Iubite prietene Antonio, îmi pare foarte ră u, dar trebuie săvăfac cunoscut că m-am interesat cine este aş a zisul prinţBogdan, rivalul meu, ş i din pă cate am aflat cătatăl să u era un fiu de curelar dintr-un depă rtat oraşş i deci rangul meu nu-mi permite a încruciş a spada cu el . . vărog săprimiţ i domnule cele mai sincere ură ri de bine, Giovanelli Sforza, duce . . ´´ Antonio se simte prost faţ ăde prietenul său că ruia i se duc insulte dupăinsulte, fă răca el săaibe vreo posibilitate săriposteze; este jignit ş i batjocorit, fiind poate mai bine de a încheia acest capitol ş i să -l lase pe duce în pace, însădin păcate acesta nu-l lasă . De la o vreme Elena nu se mai aratăla bisericăş i dispare cu totul. Bogdan îl întâlneş te pe Giovanelli de câteva ori la San Marco, dar se ascunde ca sănu fie vă zut, nu voia sămai riş te alte insulte. Nu mai are puterea săse opunăş i nici nu poate reclama undeva. Nimeni nu l-ar fi ascultat, ba mai mult decât atâta, ar fi fost chiar luat peste picior. Faptul căun nobil refuzăsăse batăîn duel era considerat ca ceva înjositor pentru el, dar dacărefuzul se bazeazăpe diferenţ e sociale, atunci apare acel provocat ca înjosit ş i deci Bogdan se simte înjosit, deci nu mai are nici un rost săinsiste sau să -l întâlneascăindiferent unde ş i cum. Se intereseazăprin Despina la stareţ ăş i aflăcăGivanelli fusese cu tată l să u în vizităla mănă stire pentru a o vedea pe Elena, dar nu i s-a permis, cu tot rangul să u, însăs-a vorbit

326

mult, s-a atins subiectul Bogdan ş i în felul acesta maicile au fost informate căel ar fi turc, mai precis căs-a turcit, cănici mă car nu o iubeş te pe Elena, voind numai să-ş i arate ataş amentul faţ ăde Iusuf bay, ca săse punăbine cu stă pânirea turcăîn vederea că pătă rii unui tron, deci situaţ ie de vasal. Aceste veş ti vă dit intenţ ionate, au avut faţ ăde maici un efect cât se poate de ră u. Ele sunt pur ş i simplu scandalizate ş i hotă resc ca Elena sănu mai iasădin mă nă stire. Ba mai mult decât atâta, îi astupăfereastra chiliei ca sănu poatăvedea cine vine ş i cine pleacă , cum fă cea ea deobicei, aceasta fiind singura ei distracţ ie. Este ca ş i condamnatăş i cu toate căeste încăminorăse fac toate pregătirile pentru a fi că lugărităcât mai urgent. În felul acesta nimeni nu va mai avea dreptul săo scoatăde aici, nici mă car dogele, ci numai cu aprobarea expresăa Scatită ţ ii Sale Papa de la Roma. Disperat, Bogdan aleargăîn toate pă rţ ile, o roagăpe sora sa săcontinuie cu intervenţ iile pe lângăstareţ ăş i maica Honorina, săse promităsume uriaş e drept ră scumpărare pe deoparte, sau săse ameninţ e căorice ajutoare vor fi tă iate, iar Maria la rândul ei nu stăcu mâinile încruciş ate la Constantinopole. Obţ ine de la diverse persoane influente scrisori de rugă minţ i, de ameninţ ări, dar totul fu degeaba. Atunci Despina schimbătactica, merge la stareţ ăş i o ia cu biniş orul, îi vorbeş te cât se poate de convingă tor. Le asigurăcăcele spuse de ducii Sforţ a nu sunt adevărate, jurând căBogdan este botezat ortodox, cănu s-a turcit, cămama lui este principesa Maria descendentădin împă raţ ii bizantini, cătată l să u este din familia domnitoare Muş at, în fine îi spune căo dragoste între doi oameni este mai presus decât preceptele bisericii, cănimani nu poate dispune de cineva, căa o ţ ine pe Elena închisăeste o încă lcare însăş i a regulilor mănă stireş ti ş i în fine ca argument principal, este de pă rere căar fi bine săfie întrebatăş i ea, căci voinţ a unei persoane trebuie respectată . Însă, inimile acestor femei sunt din piatră , când este vorba de dragoste ş i probleme lumeş ti, nevoind în ruptul capului săadmită mă car ca Elena sămeargăla bisericăîmpreunăcu celelalte novice pentru ca Bogdan s-o poatămă car vedea, atâta ş i nimica mai mult. Dar nici această propunere nu este acceptată . Cu aceastăocazie Despina este informatăde maica stareţ ăcănu numai ea ci ş i ducele Sforţ a a fost net refuzat, cu rugă mintea la urmă ca sănu se mai insiste. Deci Despina trebuie săplece fărăa obţ ine nici cea mai micăbună voinţ ă . Iar zvonurile lansate de familia Sforza au fă cut ocolul oraş ului ş i în scurt timp se aflăcăla Veneţ ia se aflăun prinţcare de fapt nu este unul, căeste renegat, unul care s-a turcit, care a că lcat în picioare crucea creş tinăpentru a se face agreabil turcilor, pentru a căpă ta un tron în una din ţ ările de dincolo de Dunăre. În felul acesta ră zbunarea lui Givanelli este deplină . Se bucurăîn sinea sa căa reuş it săi-o zmulgăpe Elena. Dacănu poate fi a lui atunci nici a altuia, gândeş te el ş i mulţ umit îş i vede de treburile lui. Este sigur căîn felul acesta

327

niciodatănimeni nu va mai îndrăzni săintervinăpentru eliberarea fetei. Cine a mai vă zut ca săse facăaş a ceva în favoarea unui musulman; auzi, o creş tinăsăfie scoasădin mă nă stire pentru un turcit ? În felul acesta se comenteazăpeste tot, dar singurul care ră mâne ală turi de prietenul său este Antonio, aproape toatălumea îl ocoleş te, situaţ ia devenind precarăş i chiar periculoasăpentru el, aici în catolica Veneţ ie. Însă , Antonio cunoscând adevă rul ş i toate dedesupturile afacerii, nu a că utat niciodatăsă -l disculpe pe prietenul să u, aş a cum ar fi fă cut cu precizie Iani. Fiecare înţ elege prietenia în felul să u. Dealtfel nici Bogdan nu i-ar fi cerut aş a ceva, deoarece ar fi însemnat ca Antonio să-ş i pericliteze propria sa situaţ ie. Despina scrie mamei ei, rugând-o săfacăîntr-un fel ca aceastăacuzaţ ie săfie înlăturată . Îş i dăseama căş i soţ ul ei ar putea avea de suferit, ea fiind fratele lui Bogdan, putând fi ş i ea bă nuităde mahomedanism. Maria vine imediat la Veneţ ia ş i merge la bă trânul Capello, fostul bail al Veneţ ei la Poartă, care l-a ascuns pe Bogdan în palatul ambasadei. El acceptăîncăodatăsă -i ajute ş i dăun scris în care atestăcum că -l cunoaş te de mulţ i ani, căeste unchiul lui Zane, cumnatul lui Bogdan, că -i ş tie trecutul, căa suferit mult din cauza turcilor, cari au vrut să -l elimine. Povestea intrădeci pe un nou fă gaş . Familia Sforza profităde ocazie să punăş i problema Elenei. Săobţ ină , ca prin voturi de majoritate a consiliului ducal, săse cearăla Vatican eliberarea fetei, bineînţ eles pentru Givanelli. Dogele convoacăun consiliu din care face parte ş i patricianul Memmo, care la rugăminţ ile fiului lui se hotă reş te săfie alături de fiul Mariei. Consiliul a fost furtunos, consilierii pretinzând căun duce Sforza nu poate fi bănuit de denigrare, fiind mai bine ca el săfie crezut, decât un bă trân ambasador care pedeasupra mai este ş i rudăcu împricinatul. Dupăîncheierea discuţ iilor cauza pusăla vot cade. Din doisprezece consilieri, ş apte voteazăîmpotriva eliberă rii Elenei ş i cinci pentru, deci cauza este pierdutădefinitiv chiar ş i pentru ducele Sforza. Pe de altăparte consiliul refuzăsădiscute situaţ ia lui Bogdan ş i nici mă car nu trece la vot, dacăsă treacăpe ordinea de zi problema prin care săse stabileascăoficial dacăBogdan este creş tin sau nu. Se considerăcăaceasta nu este de competenţ a consiliului, ceeace în fond aş a este, Bogdan nefiind nici cetăţ ean Veneţ ian ş i nici nu are vreo concordanţ ăcu republica., căse aflănumai în vizităla sora sa. Aflând rezultatul Maria este dă rămată . Este obiş nuităcu eş ecuri, cu refuzuri, dar în aş a măsură, încât sănu poatăoferi fiului ei o fată? Nu, asta este prea de tot. Nu se lasă , pleacă imediat înapoi la Constantinopole ş i merge atât de departe încât destăinuie lui Omer Aga, ş eful serailului, cumnatul lui Iusuf bay, căactualul Bogdan este una ş i aceeaş i persoanăcu acel care oficial fusese omorât de către fostul sultan Amurat al III-lea, din voinţ a lui Sinan Paş a. Face asta pentru a provoca vâlvăîn jurul fiului ei ş i reuş eş te într-o oarecare mă sură . Omer Aga destă inuie la rândul să u povestea lui Lala Muhammad, marele vizir al Ottomanilor. Astfel ş tirea ajunge ş i la urechile

328

sultanului care ordonăo anchetă. Maria este interogatădestul de aspru ş i recunoaş te totul, felul cum lucrase cu haiducul Iusuf, cu fostul vizir Ibrahim ş i multe altele, dar, deoarece totul trecuse, timpul aş ternându-se peste evenimente, oamenii sunt alţ ii, cu alte probleme la ordinea zilei, cei care voiau lui Bogdan pieirea nu mai sunt, afacerea a fost lă satăbaltă , nemai prezentând nici un interes. Ceeace cântă reş te însămult în favoarea Mariei este faptul căcel omorât era celebrul ş i temutul haiduc Iusuf. În fine misterul este elucidat, ani de zile fu căutat de autorită ţ iş i nimeni n-a priceput cum a ajuns sădisparăfă răurmă , mai ales că nu a mai apă rut pe nică ieri. Acuma odatăadevărul restabilit, Bogdan reînviat la Constantinopole, merge la actualul bail al Veneţ iei Gradenigo, rugându-l sădea un înscris prin care săateste cănimeni nu poate fi numit voevod în una din ţ ările de dincolo de Dună re decât dacăeste creş tin, căacele ţ ări nu sunt paş alâcuri ci ţ ă ri vasale, cu religia lor, adevă rat cănu catolică , dar creş tine în orice caz. La început acesta refuzăfiindcăeste de puţ inăvreme numit ş i nu voieş te săaparăîn ochii turcilor ca cineva care se amestecăîn treburi care le revin exclusiv, ei fiind foarte sensibili când cineva se amesteca în numiri de voevozi în aceste ţ ă ri, ş i acceptau asta numai la recomandaţ ii personale ale capetelor încoronate, adresate că tre sultan însuş i. Maria scrie lui Capello, fostul bail ş i ruda lor, care la rândul său scrie succesorului său, explicând căo asemenea punere la punct nu foloseş te decât pentru a convinge pe dogele Veneţ iei de un fapt real. Pânăîn cele din urmă , bailul acceptă, numai dupăce fostul său coleg îl încredinţ eazăcănu va întreprinde ceva oficial. Dădeci o atestare prin care aratăcănimeni nu poate fi numit voevod în una din ţ ă rile de dincolo de Dună re decât numai dacăeste descendent dintr-un voevod ş i dacăeste cristianissimo. Cu aceastăscrisoare Maria vine la Veneţ ia ş i se prezintăla Capello care întă reş te atestul cu semnă tura sa. În acelaştimp Omer aga este rugat săscrie dogelui ca săexplice acelaşlucru, rugându-l totodatăca să accepte ca Fatmé alias Elena săfie eliberatădin mă nă stire, dar numai pentru a fi datălui Bogdan ş i numai dupăce va obţ ine scaunul uneia din ţ ările de dicolo de Dunăre. Omer scrie într-adevăr dogelui dar mai mult o scrisoare de prezentare decât cea cerutăde Maria; este adevă rat căa atins ş i acest subiect însătrecă tor, fă răinsistenţ e. Maria nu ş tie asta, dar bă nuieş te căaş a ceva va face ş i ca săi-o ia înainte, cere audienţ ăîmpreunăcu Bogdan. Pânăsăfie primiţ i trec două săptă mâni ş i numai la insistenţ ele lui Memmo, care vrea în felul acesta săfacăun serviciu prietenului fiului să u. Întârzierea prinde bine Mariei; din cauza deselor deplasări pe mare ş i mai ales din cauza vârstei, acestea au obosit-o peste măsurăş i cade bolnavă, dar din fericire nu este decât o indispoziţ ie care îi trece repede. Audienţ a este fixatăpentru o zi când consilierii sunt prezenţ i la palat, aceasta pentru a putea fi consultaţ i la nevoie, deoarece cazul făcuse atâta vâlvă , încât ajunse aproape o problemăde stat. Iar pe de altăparte ducele Sforza tată l, a scris ş i

329

el dogelui cerând acelaşlucru pentru fiul său Givanelli. Promite o despă gubire uriaş ăîn schimbul Elenei, aş a călupta se dăpe douăfronturi. În ziua stabilităse prezintăMaria la audienţ ăînsoţ ităde Bogdan. Sunt primiţ i în sala mare de consiliu în prezenţ a lui Memmo care ţ inu săasiste. Dogele stăla masa sa de lucru când uş ierul anunţ ă , bă tând cu bastonul de trei ori în podea. - ´´ Pricipesa Maria de Bogdania . . . ş i prinţ ul Bogdan al Moldovei. . . ´´ Mama ş i fiul sunt emoţ ionaţ i, cu toate cănu este pentru prima oarăcămerg într-o audienţ ă la un ş ef de stat. Nu ş tiu ce se va petrece ş i cum se vor interpreta insistenţ ele ş i argumentă rile ei. La intrarea lor dogele se ridicăîn picioare. - ´´ Pricipesa Maria de Bogdania . . ? ´´ întreabăel în ciuda anunţ ului valetului care l-a anunţ at ş i pe Bogdan. - ´´ Înălţ imea voastrămi-a făcut o mare cinste de a măprimi . . . permiteţ i-mi săvă prezint pe fiul meu, prinţ ul Bogdan al Moldovei . . ´´ - ´´ Am auzit de el ş i ne bucurăcăodatăva domni în Moldova . . . să -l ajute Dumnezeu să-ş i realizeze dorinţ a . . . dar care este scopul vizitei înaltelor domniilor voastre personalită ţ i . . ? ´´ Amabilitatea dogelui nu este prefăcută, ceeace o bucurăpe Maria, sunt deci speranţ e. Dupăce sunt poftiţ i săş adă , dogele îl prezintăpe consilierul Memmo; Maria nu-l cunoaş te, auzise de el de la Bogdan. - ´´ Apreciez mult bună tatea înă lţ imii voastre ş i mulţ umim căam fost ascultaţ i... dupăcâte ş tie înă lţ imea voastră , fiul mei prinţ ul Bogdan ş i-a legat inima de o fată care se aflăla mă nă stirea Corpus Domini . . . este crescutăde maica Honorina . . . fata aceasta este în realitate fiica lui Iusuf bay . . . a fost răpităpe când a fost copilăde că tre corsari, iar apoi răscumpă ratăde prea cuvioasa Veneţ ie, din mila înaltei voastre persoane ş i datăspre îngrijire mă nă stirii . . . fata aceasta doreş te să plece ş i să -l ia pe fiul meu de bărbat . . . prinţ ul Bogdan, cu care m-am înfăţ iş at lumină ţ iei voastre . . . îmi permit de a văînmâna aceste scrisori care atestăcăfiul meu nu este musulman, aş a cum aţ i fost informat în mod eronat ş i cu rea credinţ ă. . . nu dorim săzmulgem creş tină tă ţ ii un suflet pentru a-l da altei religii . . . . fiul meu este ortodox creş tin, aş a cum suntem cu toţ ii din familia mea . . eu descind din împă raţ ii Bizamţ ului . . el va domni într-o ţ arăcreş tină. . . . ´´ Maria îi întinde scrisorile în timp ce vorbeş te. Dogele le ia, le citeş te, apoi dupăo scurtăpauză , în care timp schimbăcâteva cuvinte cu Memmo pe ş optite, spune Mariei. - ´´ Apreciem cele scrise de ambasadorul nostru pe lângăÎnalta Poartăş i deasemenea cele ară tate de preacinstitul Omer aga . . dar, nu ne putem pronunţ a pe loc . . veţ i primi hotă rârea noastrăde îndatăce consiliul nostru va fi convocat pentru a dezbate aceastăproblemă. . .´´ întinde lui Memmo scrisorile ş i vrea săse ridice, dar Maria nu vrea săse dea bă tută . - ´´ Rog pe înă lţ imea voastrăsăasculte ş i pe fiul meu Bogdan . . . . ´´ -´´ Săspunăce are pe inimă. . . ´´ vă dit emoţ ionat ş i încurcat, Bogdan înaintează, îş i ia inima în dinţ iş i spune pe un ton hotă rât.

330

- ´´ Mulţ umesc înă lţ imii voastre pentru interesul pe care îl aratăpentru aceastăfată pe nume Elena . . . pentru viitorul ei fericit . . merităasemenea atenţ ie fiindcăa suferit mult de tot . . . ţ in numai săspun căîn ceeace măpriveş te. . . văjur căsunt creş tin ş i cănu doresc săzmulg creş tină tă ţ ii un suflet . . . . măoblig a o lua de soţ ie numai dupăce voi redobândi tronul tatălui meu, voevodul Ioan al Moldovei . . . ´´ apoi se retrage ş i vine lângămumă -sa. Amândoi îl salutăpe doge ş i se retrag. Mama ş i fiul sunt mulţ umiţ i de felul cum a decurs audienţ a, au fost ascultaţ i conform rangului lor ş i în fine pot spera la ceva bun. A doua zi Maria se duce la patricianul Memmo, într-o vizităde curtoazie ş i de mulţ umire pentru ceeace a fă cut pentru ei. Acesta se aratăfoarte binevoitor ş io informeazădespre intrigile ducilor Sforza, oameni haini ş i foarte puternici, mai ales influenţ i la palatul pontifical la Roma, ceeace în nici un caz nu este în favoarea lui Bogdan. Maria pune ş i problema unei plă ţ i substanţ iale că tre doge sau duce, dar este asiguratăcăaş a ceva nu se poate face, aici nu domnesc obiceiurile pe care ea le ş tie din regiunile în care a crescut ş i a tră it. Nu se obiş nuia, fiecare ţ arăcu moeavurile ei ş i apoi mândria nobilimii italiene ar fi fost rănită, declară Memmo care ş i el face parte din aceastălume. - ´´ Cel mai bun lucru este ca înă lţ imile voastre săaş tepte întrunirea consiliului . . . . acolo văvoi putea ajuta . . . cât ş i ceilalţ i cinci pe care i-am convins săfie ală turi de mine . . . am săfac tot posibilul săatrag ş i alţ ii, dar nu văpot garanta reuş ita deplinăde pe acuma . . . săvedem ce putem face . . . ´´ îi spune cât se poate de clar patricianul Memmo. Maria înţ elege căş ansele sunt slabe, merge totuş i înainte ca fiul ei sănu aibe impresia căea nu face tot posibilul. Apoi, obosităde lupta pe douăfronturi, pleacăînapoi la Constantinopole pentru a continua acolo ceeace a întrerupt. Bogdan rămâne la Venaţ ia ca săaş tepte rezultatul intervenţ iilor. Cu toate căpânăacuma nu s-a reuş it nimica, el este încreză tor în viitor ş i în acelaş timp îi este dor de Elena. Atît de puţ in cât a vă zut-o ş i tot s-a bucurat. Are încredere în ceeace face mama lui, o ş tie doar o femeie isteaţ ăş i priceputăîn tragerea sforilor, dar cîteodatăaceste sfori se încurcăîn aş a hal cănimeni nu le mai poate descurca, ca apoi chiar săse rupă. De altăparte este isgur căMemmo va reuş i sămai atragăde partea sa mă car încădoi patricieni consilieri, ca problema sa pusăla vot săaibe câş tig de cauză . Antonio îl încurajeazăîn permanenţ ă, îl roagă pe tată l să u, care însănu poate face minuni ş i nici nu-ş i poate periclita situaţ ia pentru un tână rş i o fată , chiar dacăacesta este prieten cu fiul să u. Promite totuş i în continuare ş i dătoate asigură rile căva face tot posibilul ca situaţ ia săse aranjeze cu bine. Ajunsăla Constantinopole Maria aflăveş ti proaste despre situaţ ia din ţ ă rile de dincolo de Dună re, bineînţ eles în ceeace priveş te situaţ ia fiului ei. Mihai a intrat în

331

Transilvania ş i s-a proclamat căpitan general ş i locţ iitor imperial. Invadarea Moldovei este deci iminentă , unde domneş te din 1595 Ieremia Movilă , numit de turci. Deocamdatănu era nici o posibilitate de numirea unui alt voevod. Turcii nu se ocupăacuma cu aş a ceva, ci doresc cu tot dinadinsul săscape de acest Mihai care le stăîn calea lor de expansiune. Planul lor era săcucereascăUngaria ş i chiar Viena, dar ră scoala lui Mihai i-a oprit ş i-l vor relua abea dupăcâteva zeci de ani. Acest temerar, trădat de vestul Europei, a salvat poate civilizaţ ia europeană, cu riscul vieţ ii sale, cu vitejia poporului român, din cele trei ţ ă ri pe care le-a unit pentru o perioadăscurtă . În fine, dupăo aş teptare de câteva luni se anunţ ăţ inerea unui consiliu. Antonio îl anunţ ăpe Bogdan căse va discuta ş i cazul să u. Nu-i spune însăcătânărul Sforza a mai fă cut câteva intervenţ ii pe lângăpapă , care însănu a dat pânăacuma nici un rezultat. Pe de altăparte, dogele este oarecum intransigent în hotă rârea anterioară de a nu accepta, cu toate cănu s-a pronunţ at încăpânăacuma oficial. Memmo a că utat odatăsăducăvorba dar fu rugat sănu punăproblema înainte de întrunirea consiliului, unde să -ş i spunăfiecare părerea. Între timp Sforza a mers mai departe, s-a dus la mănă stirea Corpus Domini cerând ca novicea Elena săfie cât mai curând confirmatăcălugă riţ ă , deoarece prinţ ul Bogdan care este musulman, intervine prin sultanul turcilor ca săfie predatălor ş i descreş tinizată , căsoarta ei ar fi în acest caz săfie trimisăîn haremul lui Bogdan. Vestea provoacăo asemenea vâlvăîncât se cere imediat Vaticanului permisiunea, ca confirmarea săaibe loc înainte de vârsta cerută, adicăla optsprezece ani, ori ea nu are decât ş aptesprezece. Faptul căvestea a fost adusăde o personalitate ca ducele Sforza, conta foarte mult, el fiind crezut cu prioritate ş i buna sa credinţ ănu a fost pusăla îndoială . Astfel, în aceastăatmosferăotrăvită, la sfârş itul anului 1599, luna decembrie, se ţ ine consiliul care luând în discuţ ie, la cererea Mariei ş i a lui Bogdan, pentru a treia oarăaceastăspinoasăproblemă, hotăreş te definitiv, cănu este posibilănici un fel de eliberare din mă nă stire a novicei Elena, având în vedere căprinţ ul Bogdan al Moldovei este de religie musulmană . De data asta au votat pentru el numai patru consilieri, unul fiind atras de partea familiei Sforza, care vă zând cănu pot obţ ine fata pentru ei, fă curătot posibilul ca nici Bogdan sănu o poate avea ş i au reuş it, fiindcăau întrebuinţ at o armăcare în acele timpuri avea un foarte mare efect. Invocarea descreş tiniză rii cuiva era foarte prost văzutăîn cercurile înalte, iar cel ce îndră znea săcearăaş a ceva avea mari ş anse de a se vedea judecat de un tribunal inchizitorial. Dealtfel însă ş i consilierul patrician Memmo nu merse prea departe, când a aflat despre cele afirmate de ducii Sforţ a, tată lş i fiul, cu toate căel personal era convins călucrurile nu stau aş a.

332

Aflând vestea de la prietenul să u Antonio, Bogdan fu atât de distrus încât nu mai ieş i din casăzile întregi. Îi scrie mumă -si la Constantinopole, dar ea nu mai poate face prea multe, fusese unde trebuia ş i chiar mai mult decât atâta, situaţ ia disperată a fiului ei o afecteazămult. Cautătotuş i sămeargădin nou la Iusuf bay, dar nu poate obţ ine ceva nou, el fiind un personaj mult prea minor pentru asemenea intreprinderi, ş i dealtfel nici nu-l interesa s-o scoatăpe fata lui de acolo. Bogdan între timp stăzi de zi pe capul surorii lui, implorând-o zilnic sămeargădin nou la doge, dar ea nu mai voi sub nici un motiv, mai întâi sănu pericliteze situaţ ia sosţ ului ei ş i în al doilea rând îş i dăseama cănu se mai poate face absolut nimica. Partea sentimentalăa problemei nu intereseazăpe nimeni ş i poate dacăaceş ti Sforza nu ar fi intervenit în acest fel, ar fi avut Bogdan oarecum succes, dar aş a cum joacăsoarta, nu i-a fost dat s-o aibe. Despina merge totuş i la mă nă stire, în mod regulat, ca ş i înainte săaparăîn viaţ a lor Elena. Dădea în continuare sume de bani pentru întreţ inerea novicelor, pentru a nu risca vorbe căse răzbunădin cauza atitudinii intransigente ale maicilor. Astfel aflăîn una din zile cu multăpă rere de ră u căpeste scurt timp va avea loc ceremonia de că lugărire a Elenei, care se va face cu mai mare fast ca deobicei, tocmai pentru a sublinia încăodatăcăorice încercare nouăva da greş , aş a ca pânăacuma. Nu spune însănimica lui Bogdan ş i nici nu-l încurajează, din contra, tot va afla de la altcineva ş i cu asta încheie definitiv săse mai ocupe de aceastăfată. - ´´ Nu mai are nici un rost săvrei fata asta . . ce să -ţ i fac dacăte-ai îndră gostit de cineva care nu poate fi a ta . . . ş i apoi ai avut marele ghinion săfie îndră gităş i de tânărul duce Sforza . . . . ş i el a fă cut tot posibilul sănu o ai nici tu . . . sunt haini ş i nu putem face nimica . . . sunt prea puternici ca să -i înfruntă m . . nu este bine să riscă m asta, pentru ceva ce aş a ş i aş a nu poate avea succes . . . trebuie să respectă m legile existente ş i cele bisericeş ti sunt foarte intransigente când este vorba de cei ce se dedicămeditaţ iei în mă nă stiri . . mai bine tă cem, ca sănu pomenim într-o zi învitaţ i la creun tribunal inchizitorial . . . ´´ îi spune Despina fratelui ei care în sinea sa nu voieş te totuş i săse dea bă tut. Merge personal să cearăaudienţ ăla doge, vrea săse arunce la picioarele sale, săpunăproblema sufleteascăa problemei, că ci pânăacuma s-a judecat numai cea lumească , legală, dar i se spune cănu este la Veneţ ia, săîncerce din nou peste câteva zile, ceeace îl determinăsărenunţ e. Nu-ş i mai găseş te locul, iar ca săuite se gândeş te căpoate ar fi bine săplece aş a pe nepusămasăla Constantinopole la mumă -sa, dar la gândul căacolo îl aş teaptăpericole renunţ ă. Astfel trec câteva luni în care timp merge cu regularitate la biserica San Marco, fărăînsăa avea ş ansa s-o mai vadăpe fată . În cele din urmăDespina acceptătotuş i săducăcu el la mă nă stire, în fond nu se poate întâmpla nimica cădoar este una din susţ ină toarele novicelor. Merge cu inima îndoită , fă când-o numai pentru a-ş i mulţ umi fratele, îş i dăînsăseama că toatăpovestea a ajuns publicăş i orice nouăisistenţ ănu face altceva decât să

333

întăreascăintransigenţ a acestor femei. Maica stareţ ăîi primeş te bine, dar rece, mai ales când îl vede pe Bogdan. Îş i dăimediat seama care este scopul vizitei ş i le-o ia înainte. - ´´ Sora novice Elena nu mai există. . . a fost că lugărităde curând cu aprobarea Sfântului Scaun ş i a luat numele de Deodata . . . nimeni nu o mai poate vedea un timp ş i nu mai este sub puterea maicii Honorina . . . este ţ inutăîn mănă stire până ce toate se vor lă muri . . . nu mai insistaţ i fiindcănu este nici o posibilitate de a ieş i de aici . . . . maica Deodata este de curând datălui Isus, a că rui drgaoste o fericeş te . . . ´´ apoi se uităla Bogdan insistent, vrând în felul acesta săcurme orice discuţ ie pe aceastătemă . Despina înţ elege ş i nu isistă, dealtfel n-a avut de gând de la început s-o facă. Începe deci sădiscute cu maicile despre treburile curente, despre ajutorul ce urmeazăsă -l dea ş i multe altele, unele mai lumeş ti altele mai puţ in. Bogdan simte la cele auzite ca ş i când i-a că zut o bârnăpe cap, inima începe să-i batăcu putere ş i o paloare cadavericăi se întipă reş te pe faţ ă. Are un chef teribil s-o ia la bătaie pe aceastăfemeie cu o inimădin piatră , care nu vrea săînţ eleagăinima unei fete ş i a unui bă rbat încătână r, rupând naturii tot ce are aceasta mai frumos, tocmai dragostea, acel sentiment care stăla baza existenţ ei umane ş i o furie cumplităpune stăpânire pe el. Este atât de turmentat încât nu aude nimica din tot ce se discută, dar nici nu se exteriorizează. ªtie căeste inutl ş i apoi ar fi însemnat să -ş i îngreuneze situaţ ia fărărost. La plecare este foarte rece, salutămaicile dând uş or din cap ş i fuge direct la prietenul să u, că ruia îi povesteş te totul. Situaţ ia este disperatăpentru el, deoarece cu toatăbună voinţ a prietenilor din jur nu mai este nimica de întrevă zut. Poate căsingura soluţ ie ar fi s-o ră pească , să aranjeze asta cu oameni plă tiţ i gras de tot, din care se gă sesc destui peste tot. Mulţ i ar fi dat oricât ca săiasădin impas ş i aş a gândeş te ş i Bogdan săprocedeze. Nu spune deci nimica nimă nui, nici mă car prietenului să u Antonio, care dealtfel era de la început împotriva întrebuinţ ării forţ ei la rezolvarea problemei. - ´´ În condiţ iile acestea totul este pierdut . . . toul s-a sfârş it . . ´´ dar Bogdan tot nu vrea săaudăasta. În mintea sa s-a încuibărit o nespusărevoltăîmpotriva acestei societă ţ i din care face ş i el parte, al nedreptă ţ ilor care se manifestăpeste tot, al egoismului oamenilor ş i mai ales al mârş ă viei unora, când se gândeş te la acel duce Sforza. Oare poate în acele timpuri sădomneascăcineva care nu-ş i dă seama cât de nedreaptăeste construităsocietatea umană? dar el nu-ş i pune această problemeă , aş a ş i aş a nu doreş te ş i nu a dorit niciodatăsădomnească , dar socoteala de acasănu se potriveş te cu cea din târg. ªi nu trece zi sănu izbucnească în furii când este Antonio de faţ ă . - ´´ Cum este posibil ca cineva săţ inăsechestratăo fatăcare voieş te sătră iascăca toatălumea . . . săse bucure de faptul căexistă , săaibe viaţ a ei pe care s-o ş i-o aranjeze dupăcum doreş te . . . ală turi de alesul inimii ei . . . creş tin poate fi oricine ş i oricând . . nu trebuie săfi închis între patru pereţ i ca săte rogi lui Isus . . . că

334

doar ş i eu sunt creş tin ş i nu măînchid ca sămărog . . ´´ dar protestele lui nu ajută la nimica ş i Antonio este neputincios faţ ăde ele. În afarăde faptul că -l aprobănu poate face nimica. Cu toate acestea Bogdan este subiectiv, nu se gândeş te la societatea în ansamblul ei ci transpune toate numai la cazul lui. Uităcăş i femeile din haremuri au aceeaş i soartă, cănu pot dispune de ele, nu pot iubi aş a cum doresc, ceeace trece cu vederea, fiindcăniciodatănu a avut vreo contingenţ ăcu cele ce se petrec acolo, niciodatănu a iubit una din ele. Situaţ ia este similarăcu cea din mă nă stiri, numai cu marea diferenţ ăcăharemul era un centru al dragostei desfrânate, trupească, pe când mănă stirea este un centru de dragoste că tre divinitate, de dă ruire sufletească . Poate dacăar fi iubit o fatădin vreun harem ar fi condamnat practicile musulmane, dar aş a este omul, de multe ori judecăpe alţ ii numai dupăinteresele sale proprii. Obiectivitatea este o virtute umană , dar care aparţ ine în integralitatea ei numai la puţ ini. Căci obiectivitate este atunci când cele cunoscute corespund cu cuprinsul noţ iunii, ori pentru ca cineva să-ş i dea seama de asta trebuie săaibe o dozăfoarte mare de cinste sufleteascăş i cunoaş tere ş i sezizare a adevărului, ceeace foarte puţ ini oameni au. Istoria omenirii nu este clădităpe obiectivitate ci pe subiectivitate. Bogdan ca mulţ i alţ ii în epoca sa, dar ş i în toate epocile, vede numai prin prima intereselor sale strâmte ş i nu înţ elege întreaga situaţ ie a epocii în care tră ieş te, ci numai în mă sura lezării intereselor sale personale. ªi deoarece mumă -sa este cea care l-a crescut ş i format dupăchipul ş i asemănarea ei, Bogdan gă seş te de fiecare datăcând nu ş tie mai departe alinare la ea, îi scrie deci disperat, explicându-i întreaga situaţ ie, pă timaş , fă când aluzie la faptul căeste hotă rât s-o răpeascăpe fată, ceeace o sperie pe Maria. Aceasta fiind egal cu o sinucidere. De când cu povestea cu Elena, Maria aproape cănu se mai ocupăcu o eventuală suire a fiului ei pe unul din tronurile ţ ă rilor de dincolo de Dună re. Dupăce primeş te scrisoarea fiului ei, fuge într-un suflet iarăş i unde ş tie căeste susţ inută , la Omar aga, la Iusuf bay, la ambasadorul Veneţ iei unde obţ ine noi cereri din prtea lor că tre consiliul Veneţ iei. Vine cu ele înapoi, pentru a cincea oară, obosităş i descurajată. Chiar a doua zi dupăsosire cere audienţ ă , dar nu are succes. Cu toţ ii s-au plictisit cu intervenţ iile pentru aceastăfatăsă rmanăcare habar n-avea ce se urzeş te în jurul ei. Dealtfel Bogdan nu a fost pentru ea decât o distracţ ie trecătoare, nimica mai mult. Dogele nu mai vrea săaudănimica ş i refuzănet s-o primească, pretextând căeste bolnav. Ea depune toate scrisorile la cancelarie ş i aş teaptăun timp la fata ei, dar vă zând cănu este chemată , pleacăpentru nu ş tie a câta oară înapoi la Constainopole. Răspunsul vine dar, foarte târziu, abea în parilie 16oo, prin care se face din nou cunoscut cădogele Veneţ iei sfătuit de consiliu nu poate accepta scoaterea din mă năstirea a uneia Elena Civatelli, deoarece asemenea nume nu mai există , ci fiind vorba de maica Deodata, datăDomnului, o scoatere nu

335

poate avea loc decât cu aprobarea Sfântului Scaun ş i mai ales va voia expresăa celei în cauză . În acelaştimp bailul Veneţ iei pe lângăpoartăfu dojenit pentru insistenţ ele sale ş i astfel ş i aceastăportiţ ăfu închisăpentru totdeauna. Bogdan nu mai ş tie ce săfacă , Veneţ ia nu-i mai place ş i spune mumă -si cădacăva mai ră mâne aici îş i va lua zilele. - ´´ Măplimb în fiecare zi în faţ a zidurilor mă nă stirii ş i nici nu ş ti cum măsimt când măgândesc căînă untru se aflăclaustratăElena . . . ´´ i-a spus mumă -si dar ea nu are nici o putere ş i se mă rgineş te să -l convingăsărenunţ e la aceastăaventură, care a costat atâta energie dar mai ales bani, care ar fi trebuit întrebuinţ aţ i mai degrabăîn întreprinderile ei de a-l face domn. - ´´ Înţ elege cănu este nimica de fă cut . . . nu mai este nici o cale, am epuizat toate . . singura cale ar fi săte sui pe unul din scaunele de dincolo de Dunăre ş i atunci vei reuş i . . . vei fi mare, principe domnitor ş i vei putea insista direct chiar la papă, fă răintermediari . . vei putea spune căai de gând săte catoliceş ti, căasta va avea ca efect ca ş i ţ ara ta să-ş i îndrepre privire că tre Vatican . . . săînfiinţ ezi o mă năstire de maici, unde vei putea cere ca stareţ ăpe Elena, maica Deodata, a ta . . ´´ Bogdan ră mâne cu gura că scatăla cele spuse de mumă -sa. Propunerea i se pare atât de bună , atât de neaş teptată , cădin acest moment este pe deplin convins că trebuie săobţ inăscaunul Moldovei sau al Valahiei. Se lumineazăla faţ ă , cum de nu s-a gândit el la asta ? Da, atunci va fi ş i el rege ş i va trata cu papa dela egal la egal, ce ideie fantastică , ce deş teaptăeste mama sa, ce perspicacitate. O bucurie imensăparcăîi umple sufletul ş i Mariei îi pare în fine bine căa gă sit leacul ca să -l facăsădoreascăscaunul. Niciodatăn-a fost atâta de convins de necesitatea obţ inerii tronului ca acuma. Dar, aş a cum se întâmplăîn viaţ ăde cele mai multe ori, socoteala de acasănu se potriveş te cu cea din târg. - ´´ Plec ş i eu la Constantinopole mamă. . . vom lupta împreună. . pânăacuma nu am făcut prea mare lucru pentru asta . . dar jur căvoi merge pânăla capăt. ´´ spune el spre marea bucurie a Mariei. - ´´ Mai întâi trebuie netezit terenul în capitalăş i numai apoi poţ i veni acolo . . . mai sunt pericole cu duiumul . . . mai miş unădin duş manii noş tri prin toate ungherele ş i deabea aş teaptăsăte înlăture . . . mai ales acuma când se ş tie că tră ieş ti . . . voevodul Mihai al Valahiei a suferit o seamăde înfrângeri ş i are împotriva sa pe generalul Basta, un om puternic care îi vrea pieirea . . ş ti cum este, fiecare cautăsăajungăundeva, trecând peste cadavrul celuilalt, aş aş i Basta . . . mai ai puţ inără bdare căţ i se va netezi calea ş i apoi o săplecăm în ţ ara noastră. . . nu ne va mai pă sa de ducii Sforţ aş i cei de teapa lor, vom fi noi stă pânii ş i vom dicta . . . o săfacem o mănă stire catolicăş i o s-o aducem pe Elena ca stareţ ă. . ş i apoi va fi a ta . . nu va mai trebui săceri aprobarea nimănui, doar în ţ ara ta vei putea face ce vrei . . ´´ Cuvintele pline cu optimism îi fac bine lui Bogdan.

336

Maria poate în fine săplece mulţ umităla Constantinopole, ş tiindu-ş i fiul oarecum resemnat ş i încreză tor în viitorul pe care ea i-l pregăteş te. Mai întâi se mutăîn altă parte, undeva unde nu sunt cunoscuţ i de vecini. Nu trebuie sămai aibe legă turi cu nimeni din cei din trecut, cari ş tiau povestea cu în mormântarea, precum ş i fuga la Veneţ ia. Cu toate căau trecut ani buni de atunci, sunt totuş i unii care bă nuiau ceva ş i nu este de dorit ca aceş tia săcaute săse răzbune într-un fel, nu se ş tie niciodată, poate căun eventual pretendent care vrea să -ş i elimine rivalii. Nicola este fericit căo să -l aibe pe Bogdan iarăş i ală turi de el. Este acum un om bă trân, lipsit de vlaga de altă dată , dar îş i serveş te stă pâna ş i prietena în acelaştimp, cu acceaş i dragoste ca pânăacuma. Toatăziua aleargăpeste tot, se intereseazăîn dreapta ş i în stânga, că utând în limita posibilităţ lor să -l ajute pe Bogdan cât mai mult. Avere nu mai are ş i bruma care i-a mai ră mas este suficientăsăducăun trai onorabil, dar nu suficient pentru a face extravaganţ e. Maria în schimb îmbătrâneş te ş i ea, însăse ţ ine încăfoarte bine pe picioare ş i asta datorităluptei pe care o duce zi de zi, nu pentru ea ci pentru fiul ei. Cu toate căare mai mulţ i copii, toatădragostea ei s-a abătut asupra acestuia. Bineînţ eles căs-a ocupat ş i de ceilalţ i, dar toatăsperanţ a este săajungăDoamnăpe lângăun voevod, ceeace numai Bogdan îi poate oferi. ªtie cădacăva reuş i, el nu va fi un voevod cu experienţ ă, dar ea va guverna, ea va conduce, sub egida fiului, ceeace nu este unic în istorie. Nicola îi stăală turi cu abnegaţ ie ş i el este acela care îi dăcuraj sălupte. - ´´ Vom lupta împreunăş i von reuş i . . ´´ zice el de câte ori are ocazia sădiscute veş nicul subiect, referitor la suirea lui Bogdan pe tron. În realitate însănu mai poate, este lipsit de putere, atât fizic cât ş i spiritual. Relaţ ii nu mai are, noua generaţ ie nu-l mai cunoaş te ş i cei mai de vârsta nu mai sunt, sau dacăexistă , câte unul pe aici, pe colo, trecuţ iş i ei de mult pe panta cealaltăa vieţ ii. Dar ş i la palatul imperial s-au schimbat multe, murise ş i Haseki, mama actualului sultan, soţ ia fostului Amurat al III-lea schizofrenicul, deci din femei n-a mai rămas nimeni ş i acuma nu se mai poate ajunge pe aceastăcale la cei mari, la stăpânii absoluţ i ai imperiului. Trebuie deci luptat la un nivel mai jos. Ferhat nici el nu mai este vizir, Sinan a murit mai de mult fă răsă-ş i vadăvisul politic împlinit, de a intra triumfă tor călare în Viena. Lala Muhammad actualul vizir, nu prea o cunoaş te pe Maria, iar ca săajungăla el trebuiau prea mulţ i bani pe care ea nu-i are. Dacă totuş i ar fi avut ocazia ca prin el săobţ inătronul atunci, poate căar fi fă cut tot posibilul să -i capete de la că mătari, cu dobinzi enorme. Dar, aş a cum joacăsoarta, acuma la spartul târgului nu a fost niciodatăBogdan mai neră bdă tor săpleca la Constantinopole. Aş teaptăîn fiecare zi cu neră bdare poş ta, scrisoarea mumă -si prin care să -i facăcunoscut căpoate veni. Plă teş te omul din port care îi duce în mod obiş nuit scrisorile ş i într-o zi acesta se prezintăcu misiva mult aş teptată . Maria îi face cunoscut căpoate veni, dar ar fi mai bine ca la

337

început să-ş i ia alt nume. Împrumutădeci numele cumnatului să u, îş i face acte de că lă torie ş i spre sfârş itul anului 1600 pără seş te Veneţ ia cu un oarecare regret. Nicioatănu a tră it mai intens ca aici, niciodatăsufletul să u nu a fost pus mai la încercare ş i priveş te de pe puntea vasului cu nostalgie la zidurile negre ale mă năstirii Corpus Domini, care se profileazăîn depă rtare; în dosul lor tră ieş te cea care i-a umplut sufletul cu o razăde bucurie ş i luminăş i în acelaştimp l-a fă cut să cunoascăadevărata suferinţ ă , că ci nimica nu poate fi mai dureros decât o dragoste neîmpă rtş ită , egal din ce motiv. Sufletul poate sădoară , poate fi rănit, poate suferi, dar nu poate sângera în înţ elesul material al cuvântului, ci numai poetic. Ajuns la Constantinopole este aş teptat de Nicola ş i câţ iva hamali care îi iau bagajele. Oraş ul a ră mas acelaş , cu oameni mulţ i, de toate soiurile, care miş ună peste tot, unii dupăafaceri alţ ii dupătreburi ş i foarte mulţ i dupăfel de fel de furtiş aguri ş i tâlhă rii. Uliţ ele de aici îi sunt familiare ş i parcăse simte mai bine decât pe canalele Veneţ iei. În drum spre casăîş i aduce aminte de adevăratul său prieten Iani, cel care l-a fă cut săînţ eleagăcăomenirea nu este făcutănumai de cei care au, căpe lângăei existăş i foarte mulţ i care nu au, dar care ar voi ş i ei săaibe. Tot el l-a învă ţ at sărespecte oamenii, nu dupăfelul cum sunt nă scuţ i, ci dupăcum simt, că ci simţ ământul nu este nici apanajul să racului ş i nici al bogatului, el aparţ ine omului. - ´´ Sămergem în una din zile la mormântul lui Iani . . ´´ propune el lui Nicola care nu ar fi vrut săaudăasta, crezând căepisodul a fost uitat. - ´´ O sămergem, dar mai întâi săne aranjăm situaţ ia . . . sădevenim cine am fost ş i numai apoi ne vom permite săface aş a ceva . . ´´ propune Nicola sub formăde reproş . Primele zile sunt liniş tite, nimeni nu se sezizeazăde venirea sa, însăochi sunt peste tot, mai ales în acest oraşcu obiceiuri orientale, capitala unui imperiu uriaş , puternic ş i plin de pericole, unde miş unăpeste tot fel de fel de oameni dornici să se ridice pe spinarea altora. Nu trecurănici douăsăptă mâni, căsunt vizitaţ i de câţ iva ieniceri care cer lui Nicola identitatea celui sosit de la Venaţ ia. Nicola aranjeazărepede situaţ ia cu ajutorul unor punguţ e cu galbeni, dar a doua zi Bogdan este expediat la ambasada Veneţ iei unde se reinstaleazădupăcâţ iva ani de absenţ ă. Cu aceastăocazie îi vin în minte mii de amintiri, unele mai frumoase ş i altele mai urâte. Iani îi vine din nou în minte ş i cere din nou sămeargăla mormântul său, dar Maria îl convinge cănu este bine s-o facă , pentru a nu da încă în vileag adevă rata sa identitate, pe care deocamdatăo cunosc doar Iusuf bay ş i Omer aga. Dealtfel ş i sultanul fu informat ş i odatăcu el ş i vizirul Lala Mohammad, însăceilalţ î mai mă runţ ei neş tiind de existenţ a sa, puteau oricând să acţ ioneze în defavoarea sa. Atmosfera la ambasada Veneţ iei este cu totul alta ca

338

cea de pe timpul bă trânului Capello. Noul ambasador este un bă rbat mai tână r, îi plac femeile, petrecerile ş i Bogdan îi este simpatic. Îl ia cu el peste tot, la toate primirile oficiale ş i-l prezintăde fiecare datăcu adevă ratul său nume, prinţ ul Bogdan al Moldovei. Ba odatăcând i s-a atras atenţ ia căacesta a înş elat în trecut pe turci, simulând omorârea sa, el merge pânăacolo încât săgaranteze pentru el ş i-l ia sub aripa sa ocrotitoare. În orice caz noua ş edere în capitala imperiului se aratăfrumoasă, plăcută , plinăcu peripeţ ii galante, petreceri monstre ş i chefuri fă ră sfârş it, ceeace îl face pe Bogdan sămai uite de frumoasa Elena. El cautăchiar asta ş i spre fericirea mamei sale devine vesel ş i comunicativ, aş a cum stăunui viitor voevod bine. Îş i face un nou grup de prieteni, printre fiii ambasadorilor ş i a stră inilor din Constantinopole, la care s-au aliat ş i cîţ iva turci tineri, dornici de petreceri, ceeace dealtfel nu le permitea religia lor, dar câteodatăse închide un ochi. Maria se felicităcăl-a adus aici. Nicola întreţ ine atmosfera plă cută , fă când tot posibilul ca ambasadorul să -l ia pe Bogdan peste tot. Merge atât de departe încât plăteş te chiar multe din petreceri, îi duce femeile cele mai frumoase ş i scumpe, ceeace nu displace nimănui, ba din contra. Însătrecutul nu-l poate ş terge Bogdan din mintea sa. Câteodatămerge singur acolo unde i s-a spus căar fi înmormântat Iani, un mic cimitir creş tin la marginea oraş ului. Dealtfel nu exista un mormânt cu o cruce pe care scrie numele să u, ci a fost aruncat într-o groapă comună, deoarece nimeni nu a avut intenţ ia să -i facăo înmormântare aş a cum se cuvine. Dar totuş i acolo zac resturile lui lumeş ti, iar Bogdan pune de fiecare datăo floricicăundeva pe pământ, ş tiind căaceasta i-ar fi plăcut singurul lui prieten cu totul devotat, căruia dealtfel îi datoreş te viaţ a, ceeace el însănu ş tie. ªi astfel trec zilele una peste alta, fărăca ceva nou săse petreacăîn viaţ a lui Bogdan. Maria însăse ţ ine în permanenţ ăla curent cu cele ce se petrec în ţ ă rile de dincolo de Dunăre. În mintea ei nu a dispă rut niciodatăideea căfiul ei trebuie să domneascăacolo unde au domnit strămoş ii să i. În acest an 1600 sosesc din Transilvania ocupatăde Mihai veş ti care nu sunt pe placul Mariei ş i a lui Bogdan. Mihai ocupăş i Valahia de unde alungăpe Ieremia Movilădeclarându-se Domn al ºării Româneş ti ş i Ardealului ş i toatăţ ara Moldovei. Apoi că tre sfârş itul anului să soseascăvestea căMihai fusese învins de Basta, dar căla cererea împă ratului, cei doi comandanţ i trebuie săse împace, însăgeneralul Basta un perfid, voia să -l piardăpe Mihai, spre fericirea Mariei care vede în asta un bun început, în fine dupăatâţ ia ani de aş teptare, dar veş tile se suprapun. Maihai împreunăcu Basta înfrâng armatele lui Sigismund Bathory, iar fraţ ii Buzescu în Valahia izgonesc pe Simion Movilă , venit săse înscăuneze cu ajutor turcesc. Aceasta nu-i place lui Bogdan care a ajuns acuma un luptă tor aprig pentru că pă tarea tronului, chiar mai mare ca mumă -sa care a îmbă trânit ş i nu mai are vigoarea de altădată. - ´´ Sălupţ i fiule . . . săurmă reş ti fiecare miş care, săprofiţ i de oamenii influenţ i pe care îi cunoş ti . . chiar dacăsunt mai mititei în rang, nu se ş tie niciodată , ş i

339

aceş tia pot face multe . . . aş a a făcut ş i tat-tu ş i a reuş it . . dacănu se punea ră u cu turcii mai era ş i acuma în scaun . . ´´ aceste sfaturi îi plac lui Bogdan, fiind hotă rât săle urmeze întocmai, mai ales căacuma are un ţ el final. Voia cu ajutorul tronului s-o cucereascăş i pe Elena, ceeace îi dăelan, putere de luptă. Dar pe lângăacestea sunt ş i serile plă cute petrecute în compania unor femei uş oare, atmosferă întreţ inutăatât de Nicola cât ş i de mama sa, tocmai pentru a-i scoate din cap acea dragoste nenorocită , nu însăa i-o ş terge de tot, fiindcăprin ea a ajuns să-l facăsă doreascăîn fine acel scaun domnesc, la care ea a râvnit atâta pânăacuma. Situaţ ie complicatăcare trebuie exloatatăcu grije. Cu toate acestea Bogdan nu a uita-o niciodatăpe Elena ş i una din dorinţ ele sale cele mai arză toare era să -l cunoască mai bine pe tatăl ei, pe Iusuf bay, care însăeste foarte mult plecat prin Asia Mică la treburi, venind numai la începutul anului 1601 în capitală . Pânăatunci Bogdan îl frecventeazăpe Omer aga, unde se discutămult despre Fatmé, fata lui Iusuf, care fusese ră pităcu mulţ i ani în urmă . Omer este vă dit emoţ ionat de poveş tirile lui Bogdan ş i promite sincer căva că uta în toate felurile de a-l convinge pe cumnatul să u sălupte mai aprig pentru a obţ ine eliberarea fiicei sale din mă năstirea Corpus Domini. Bogdan se duce la acest Omer, ş eful serailului, cu plă cere, funcţ ie care îi dăprilejul de a-l vedea des pe marele său stăpân, sultanul. Se merita deci aceastăcunoş tiinţ ă . Peste puţ in timp se întoarce ş i Iusuf bay, venind dintr-o că lă torie lungăde pe mare. El are un imens palat pe malul mă rii marmara, construit numai din marmorăalbă, cu gră dini de chiparoş i, trandafiri de toate soiurile ş i mimoze. Este primă vară , în gră dinăflorile ră spândesc miresme îmbătă toare. Bogdan este primit cum nu se poate mai bine. Trecând prin gră dină, îi vine în minte micuţ a fetiţ ăcu pă rul bălai, care nu odatăs-a jucat prin aceste locuri ş i o durere cumplităîi cuprinde sufletul. Toate acestea i-au fost zmulse din suflet bucă ţ icăcu bucă ţ icăde că tre acele femei bă trâne cu inima de piatră , care nu voiesc ca ea săse bucure de viaţ ă , lafel ca toţ i oamenii. Iusuf îl primeş te cu o strângere amicalăde mânăş i îi ură ş te pe italieneş te bun venit, apoi îl pofteş te în partea europeanăa palatului unde primeş te deobicei prietenii cei mai apropiaţ i, unde se simte bine, căci în fundul sufletului să u a rămas italian ş i chiar creş tin, dar s-a lepădat de amândouăpentru a putea tră i aş a cum tră ieş te. ªi în aceste timpuri se întrebuinţ au aceste metode, de a te lepă da de credinţ ăş i neam numai contra unui trai mai bun. Bogdan are lacrimi în ochi ş i simte o bucurie mare, pă ş ind prin locurile unde a copilărit cea care a reuş it să -i schimbe cursul vieţ ii în aş a măsură încât sădoreascăce nu a vrut niciodată , tronul. Conversaţ ia se poartănumai în legăturăcu Fatmé, cu toate cămumă-sa l-a sfă tuit ca săducăvorba ş i despre unele intervenţ ii pentru că pătarea tronului, acuma însăpentru el nu este timp pentru aş a ceva. Cei doi bă rbaţ i îş i deapă năamintirile ş i vorbesc despre o fatăcare se află sub puterea unor stră ini, cum considerăBogdan asta, fă răînsăa se întreba dacăş i fata gândeş te lafel, dacăsuferă , dacăl-a dorit cândva ş i multe altele, dar el

340

considerăcăea ar fi trebuit săfie a lui, chiar dacănu ar fi fost nevoit s-o întrebe mai întâi, dacăş i ea îl doreş te. Câteva priviri galeş e nu înseamnăcăea i s-a dă ruit sufleteş te, dar aş a gândeş te el ş i ca ş i mumă -sa care este încăconvinsăcăva ajunde domn, aş aş i el este convins căfata aceasta va fi a lui, cum este mama aş a ş i fiul. În acest timp sunt serviţ i de servitori străini, îmbrăcaţ i europeneş te, cu coniacuri franţ uzeş ti, vinuri de Lacrima Cristi ş i multe alte bună tă ţ i pe care Bogdan le-a mâncat în Italia la Veneţ ia. Numai cunoş tiinţ ele cele mai apropiate ş i siguri erau aş a trataţ i, fiindcăturcii nu ar fi vă zut cu ochi buni o astfel de manifestare vestică . Turciţ ii erau consideraţ i de ei ca cei mai de încredere oameni, ca unii care au făcut-o din propria iniţ iativăş i din convingere. Îi recompensau, dându-le funcţ ii înalte, lă sându-i săfacăaveri ş i nu se amestecau în viaţ a lor particulară , decât atunci când ar fi constatat căau fost înş elaţ i sau respectivul s-a îndepărtat de credinţ a musulmană . Aş aş i Iusuf bay, devenise cu mulţ i ani înainte musulman, ceeace i-a dat posobilitatea sătră iascăbine ş i ca să -ş i menţ inăsituaţ ia îi serveş te pe stă pâni cât se poate mai bine. Totuş i îi place din când în când să tră iascăîn mediul în care se nă scuse ş i pentru asta ş i-a instalat un colţitalian, unde rar de tot învita numai oaspeţ i care veneau de dincolo de mare ş i erau de un neam cu el. Aş a îl considerăş i pe Bogdan acuma, îl considerăde-al lui ş i-l trateazăca atare. Dar subiectul despre fiica lui Fatmé pe care Bogdan îl abordeazăîl lasă destul de rece, spre marea dezamă gire a prinţ ului. Oare dece s-a schimbat întratâta faţ ăde descoperirea căfata lui tră ieş te ? Data trecută , când a fost Maria ş i i-a adus vestea el a fost foarte afectat ş i bucuros. În orice caz este bizar, gândeş te Bogdan, fă răînsăa-l întreba despre motivul schimbă rii atitudini sale. Ca la un moment dat Iusuf să -i vorbeascăîn termeni foarte entuziaş ti despre avantajele trecerii la religia musulmană, dându-i multe exemple printre care ş i cel despre Sinan Paş a, ca la urmăsă -l povă ţ uiascăsăfacălafel. - ´´ Dupăce vei face asta vom că uta săintervenim ca sădevinăţ ă rile de dincolo de Dunăre paş alâcuri ş i poate vei fi numit acolo paş ăcu trei cozi . . ş ti ce înseamnă asta . . ? . . nici nu ş ti ce avantajii . . ´´ în orice caz propunerea este oarecum ispititoare, însăcum rămâne în acest caz povestea cu Elena ? Va mai putea să înfiinţ eze o mă nă stire catolicăîntr-o ţ arăîn care religia pă gânăeste cea oficială? Hotă rât lucru, nu. Totuş i ca sănu-l supere pe Iusuf nu respinge categoric ideea ci, se încurcăîn explicaţ ii vagi. - ´´ Da, eventual ideia ar fi bună. . . se poate încerca, dar deocamdatăsăfacem în aş a fel s-o scoatem pe Fatmé din mă năstire, este absolult necesar, trebuie ´´ terminăel confuz. Iusuf pricepe, este doar un om inteligent ş i-ş i dăseama ce gândeş te interlocutorul să u. Nu mai insistă , dar considerăpropunerea lui Bogdan ca ceva eventual discutabil. Nu ş tie însăcăadevă ratul ţ el al că pă tă rii tronului, este cucerirea Elenei. Poate cădacăar fi ş tiut, nu l-ar mai fi primit atât de bine. Dar, de fapt în sinea sa, Bogdan găseş te căideea de a trece la mahomedanism nu este chiar

341

atât de rea, din moment ce prin asta poate săse ridice pe treptele mă ririlor. Totuş i, ş i un totuş i mare, un cui i se înfige în inimăcând se gândeş te ce vor zice cei de la Veneţ ia, cei care l-au cunoscut ş i l-au acuzat căeste mahomedan ? Dogele va afla ş i se va felicita cănu a fă cut nimica ca s-o scoatăpe Elena de la Mănă stire, atunci da, dacăaş a ar fi stat lucrurile ar fi însemnat s-o rupăcu creş tinismului ş i so bage într-un harem, indiferent dacăera al lui sau al altuia, tot harem se numea. El care a căutat cu atâta vehemenţ ăsăse apere, săspună , sădovedeascăcăcele afirmate nu sunt adevă rate, tocmai el săfacăaş a ceva ? A adus acte, scrisori de recomandare, ateste căeste creş tin, ş i atunci nu-i va face pe toţ i aceş tia cari i le-au dat de râs ? Nu, nu este posibilil deocamdatăaş a ceva, ce bucurie pe duş manii să i, ce vor jubila ş i atunci totul va fi pierdut definitiv, va fi un mic servitor al împăratului tuturor Ottomanilor. ªi pedeasupra ar fi trebuit sărenunţ e definitiv la Elena, ceeace nu voia, mai sperăîncă , se mai poate face ceva, poate se întâmplăo minune, poate, cine ş tie. Toate aceste gânduri îi vin în timp ce Iusuf cautăsă -i explice ce bine este pentru cei care trec la islamism. Nu-l condamnăpentru asta, din contra, considerăcăîn ceeace îl priveş te a fă cut bine, a reuş it săse ridice, să fie bogat, săducăo viaţ ăîndestulată, cu viitorul asigurat. Dar Bogdan nu este un credincios în adevă ratul înţ eles al cuvântului, a fost botezat ortodox, conform tradiţ iilor familiei sale imperiale din partea mamei, care nici ea nu l-a crescut prea bisericos. Ca copil mergeau câteodatăduminicile la bisericăîn insula Rodos, dar numai pentru a face pe plac bă trânului prinţPaleologu. Între timp Iusuf dispare pentru o vreme, lă sându-l singur în gândurile sale ş i revine ţ inând în mânăo bucatăde hârtie îndoităîn patru pe care o întinde lui Bogdan. - ´´ Citeş te asta ş i vei vedea dece nu am fost entuziasmat la propunerea ta de a încerca s-o scot pe Fatmé de acolo . . . citeş te ş i vei înţ elege multe . . . ´´ Bogdan ia hârtia, o desface vă dit emoţ ionat ş i citeş te. ´´ Tată l meu, am aflat cu oarecare bucurie căsunt fiica înă lţ imii voastre, ceeace ma bucurat nespus de mult, dar când am aflat căv-aţ i lepă dat de adevă rata credinţ ă, că reia ei îmi dedic viaţ a, te blestem sănu ai niciodatăparte de o dragoste de copil, Elena ´´ Bogdan simte cum i se strânge inima în piept, nu din cauza conţ inutului scrisorii ci datorităfaptului căeste în posesia unor rânduri scrise de mâna ei. O citeş te a doua, apoi a treia oarăş i în cele din urmăse uităla Iusuf bay care stă palid în faţ a sa. - ´´ Ai vă zut ce sunt în stare săfacăaceste femei care se numesc că lugăriţ e . . ? ´´ spune Iusuf, însăBogdan nu-i răspunde, este prea emoţ ionat. Nu vrea s-o condamne pe Elena pentru cele scrise tată lui ei, atâta timp cât cele douăcă lugăriţ e au împins-o mai mult ca sigur s-o facă. - ´´ Poate înă lţ imea voastrăsă -mi dea aceastăscrisoare . . . ? ´´ Iusuf i-o dă, învitându-l în acelaştimp săviziteze gră dinile palatului. Este tocmai perioada

342

când toate florile erau deschise. Bogdan este încântat, n-a mai vă zut aş a ceva frumos, este parcămulţ umit ş i în permanenţ ăsimte suflul fetei peste tot. Pe aici sa jucat de copilăş i pe aici alerga dupăgâzele ş i fluturii care culegeau polenul florilor. - ´´ Puteţ i să -mi ară taţ i locul de unde aţ i plecat pe mare cu Fatmé în Egipt unde a fost ră pităde corsari ? ´´ cere Bogdan ş i dorinţ a îi este împlinită . Iusuf îl duce la un debarcader unde se clatinăîn valuri un mic vas cu pânze. - ´´ De aici am plecat ş i acesta este vasul . . ´´ Bogdan tresare, se propie de vas ş i fă răsă -ş i dea seama îl mângâie, ceeace îl emoţ ioneazăş i pe Iusuf, nu ş i-a închipuit căacest bă rbat o iubeş te atât de mult pe fiica sa ş i ca să -i facăplă cere în continuare îl duce înapoi în casă , ş i-i aratămedalionul cu chipul fetei, acel după care Bogdan a recunoscut-o ca fiind cea de la mănă stire. Iusuf îi dăruieş te medalionul, vrând în felul acesta săcompenseze neputiinţ a lui de a face ceva pentru el. Bogdan pleacămulţ umit ş i promite căva mai veni. Întors acasă , îi povesteş te totul mumă-si ş i se hotăreş te săplece cât mai urgent la Veneţ ia ca săaibe o întrevedere cu maicile. Este ferm convins săaibe cu ele câteva momente de explicaţ ii, săle spunăce gândeş te, dar nu-i spune mumă-si ce are de gând, ci doar căpleacăla sora sa. Astfel peste alte douăsă ptă mâni debarcă iar la Venaţ ia. Merge mai întâi la Despina, care zace în pat ş i care s-a bucurat mult vă zându-l, apoi merge la prietenul său Antonio, că ruia i se destă inueş te. Acesta îi promite ajutorul său ş i chiar să-l însoţ eascăla mănă stirea Corpus Domini. Dupăce obţ ine de la sora sa o scrisoare către maica stareţ ă , prin care îl deleagăpe fratele ei sătrateze în locul ei, Bogdan merge a doua zi, împreunăcu Antonio la mănă stire. Sunt primiţ i deîndatăde maica stareţ ăcă reia îi înmâneazăscrisoarea Despinei ş i suma de ajutor din partea familiilor Zane ş i Memmeo, adusăde Antonio ca săaibe motiv de vizită . - ´´ Am venit săvăaduc asta din partea tată lui meu . . . ´´ spune el întinzând punga cu bani. Maica stareţ ăo ia surâză tor. - ´´ Mulţ umeş te-i te rog din partea noastră. . ´´ dar maicile totuş i simt căceva nu este în regulă , căDespina nu a venit personal, aş a cum făcea mereu. Przenţ a lui Bogdan le intrigă , simţ ind căo so se ducăiar vorba de Elena, care acuma este maica Deodata, ceeace le deranjează. Dar Bogdan nu le lasăsăreflecteze prea mult ş i le-o ia înainte. - ´´ Rog să -mi fie cu iertare, dar doresc săş tiu dacăElena . . ´´ stareţ i tresare, ş i îl întrerupe pe un ton destul de dur ş i enervat. - ´´ Elena nu mai există. . . poate vreţ i săvorbiţ i de maica Deodata . . ? ´´ Acuma îl cuprinde pe Bogdan furia, de care pânăacuma deabea putu săse abţ ină, continuătotuş i săvorbeascăcalm, ceeace necesitădin partea lui un efort peste mă sură .

343

- ´´ Aş i dori săş tiu dacămaica Deodata a scris aceste câteva rânduri că tre tată l său adevărat . . bayul Iusuf . . ´´ ş i întinde petecul de hârtie împă turit în patru. Stareţ a ia misiva, o citeş te liniş tită , apoi surâde ş i zice. - ´´ Da . . dar de unde o aveţ i . . ? ´´ - ´´ Mi-a dat-o chiar tată l fetei . . . este foarte mâhnit din cauza asta . . . cum este posobil ca o fiicăsăfacăaş a ceva . . . să -ş i blesteme tată l, fiindcăeste de altă religie decât cea a ei . . . este ceva nepoliticos ş i nu cred căElena săfie chiar atât de nepoliticoasă. . ş i pedesupra foarte puţ in creş tin´´ la urmăvorbeş te din ce în ce mai apăsat. Lui Antonio îi este fricăde o ieş ire. Îl apucăcu mâna de cot ş i-l strânge ca săse liniş tească . Stareţ a nu mai insistă , se ridicăofensată , sunăo soră novice ş i spune. - ´´ Condu pe înălţ imile lor la ieş ire . . . săne fie cu iertare . . ´´ ş i pleacăfărăsă salute. Cei doi bă rbaţ i se privesc înmă rmuriţ i, nu s-au aş teptat la aş a ceva, cu atât mai puţ in cu acât este ş i Antonio de faţ ă , dar el înţ elege ambele părţ iş i nu se supărăpe nimeni. Novicea care îi conduce este o fetiţ ănu prea atractivă , un fel de ţ ă răncuţ ăcare serveş te maicile. Bogdan nu salutăş i iese primul urmat de Antonio. La poartănovicea se opreş te, se închinăde douăori, se uităîn jur ş i întinde lui Bogdan o hârtie boţ ităpe care o ţ inuse pânăacuma strâns în pumn. Bogdan o ia ş i fata fuge înfricoş ată. Antonio este forte curios săafle ce este. Amândoi se urcă repede în gondolăş i la lumina unei lumânări desface Bogdan hârtia. În acelaş moment simte cum se clatinătotul sub el. Înăuntru este o ş uviţ ăde pă r blond ş i câteva rânduri. ´´ Uită -mă, acest pă r este din cel adus jertfăla altar de Elena ta, maica Deodata ´´ Simte un gol în stomac, sângele i se urcăla cap ş i se clatină. Antonio ia petecul de hârtie ş i citeş te. Este ş i el emoţ ionat la culme, este martorul unor suferinţ e sufleteş ti cumplite. Deci ş i fata îl iubeş te; gândul acesta îl înebuneş te, o revoltăcumplităîl cuprinde ş i pe el. Cei doi se despart, Bogdan merge acasăş i fă răsăspunăun cuvânt îş i face bagajele ş i pleacăspre port unde a doua zi se suie pe un vas, ca peste douăzile săajungădin nou la Constantinopole. Este ferm hotă rât sănu mai vinăîn acest oraşîn care a suferit atâta. Numai lui Antonio i-a scris un bileţ el prin care îş i ia ră mas bun pentru totdeauna. Această ultimăloviturăa soartei îi schimbăcu totul mersul vieţ ii. În fond o problemăatât de simplăla prima vedere, dar atât de încurcatăîn realitate. S-a cheltuit mai multă energie decât s-ar fi cheltuit pentru suirea sa pe tron ş i pedeasupra fă rănici un rezultat.

344

Capitolul 8 Paş a Ahmed cu trei cozi Întors la Constantinopole Bogdan este hotărât sălupte cot la cot cu mumă-sa pentru realizarea planuuli de a se vedea suit pe unul din tronurile de dincolo de Dunăre. Va face fel de fel de plângeri, va ară ta cine este, va merge în toate pă rţ ile, se va împrumuta la că mă tari, cum a fă cut ş i tat-su, fiind convins cănu se poate ca pânăla urmăsănu reauş eascăîntr-un fel. Din pă cate însăNicola nu mai poate ş i observăcămama lui nici ea nu mai are vigoarea dinainte, este slă bită , mai puţ in insistentă , punând în ultimul timp mai mult accent pe comoditate decât pe luptă aprigă. Cum, pânăacuma el nu a întrebat-o niciodatăce s-a mai întreprins în privinţ a asta, este el acuma cel ce pistoneazăzilnic cu mii de întrebă ri. Vrea săş tie totul, unde s-a întervenit, ce ş anse s-au arătat, ce s-a mai făcut, ce ră spunsuri au venit ş i multe, multe altele la care ea îi ră spunde cu asiduitate, fericităcăîn fine a prins gust de acest fel de a lupta pentru obţ inerea a ceva. De multe ori merge ş i la Iusuf bay, care însănu mai are nici un motiv să-l ajute. Dupăofensa ce i s-a adus de fiica sa nu mai vrea săş tie nimica de ea ş i Bogdan ş tie asta. Îi promite în treacă t căva face tot posibilul de a înterveni peste tot pentru a găsi o modalitate de a că păta tronul, dar acuma o face pe jumă tate gură , numai aş a ca sănu dea impresia cărenunţ ăcu totul. ªi Omer aga este amabil cu el, dar atâta tot, o simplă amabilitate nu duce la nimica. Când este vorba de intervenţ ii dăînapoi ş i în ultimul timp nici mă car nu mai voieş te să -l mai primească . Lupta nouăpe care a început-o la maturizat, îl face săgândeascămai practic; îş i dăîncet seama cănu reprezintănimica, cănu este nimeni ş i căde fapt tră ieş te pe spinarea mamei sale ş i a lui Nicola; adevă rat cănu i s-a reproş at niciodatăasta, însăo simte ş i îi este ruş ine. Dar timpul trece, scena politicăa lumii în aceastăparte a Europei se schimbăcu mare repeziciune, Toate aceste evenimente care au loc nu aici la Constantinopole ci însuş i pe teritoriul ţ ărilor la care râvneş te Bogdan, fac ca orice intervenţ ie săfie zadarnicăş i tocmai acuma moare ş i Nicola, spre marea disperare a lui Bogdan, dar mai ales a mumă -si care pierde în el pe cel care o susţ inea în tot ceeace făcu, atât moral cât ş i material, ce este drept cu ceeace a reuş it să -ş i pună deoparte pe când a fost cu Iancu în Moldova, dar se pare căa fă cut-o nu pentru el, ci pentru cea care îi era dragăîncădin timpurile tinereţ ii de la Rodos, unde el fiind

345

un om oarecare din popor nu a avut acces la palatul Paleologilor ş i mai puţ in la inima Mariei. I se face o înmormântare frumoasăla care au venit toţ i foş tii prieteni ş i cunoş tiinţ ele din insula Rodos de unde era originar. Maria a plâns mult, dar scurt timp dupăasta îi revin ambiţ iile de mă rire ale fiului ei ş i prin el ş i ale ei. - ´´ Săluptă m din toate puterile pentru a că pă ta acel tron care ţ i se cuvine . . . să mergem peste tot . . a trecut atâta vreme ş i noi tot aici suntem . . . ´´ spune ea în permanenţ ă, dar Bogdan s-a dovedit totuş i neîndemânatec, cu toatăvoinţ a de a merge înainte, nu ş tie prea bine unde sămeargă , ce săfacă , fiind încănovice în treburile acestea. Dar mumă -sa ş i-a pierdut ş i ea vlaga ş i constatăcă , cu toate fră mântă rile, treaba mergea din ce în ce mai prost, oamenii nu vor să -i mai ajute fiindcăau apă rut alţ ii cu puteri mult mai mari ş i mai ales cu mult mai mult ză ngănit de galbeni, care miş unăprin coridoarele palatului imperial. Pânăş i resursele Mariei se împuţ ineazăş i dupămoartea lui Nicola nu mai existăsursa de reînoire, parte din averea sa fiind reclamatăde rudele lui din insulă . Mihai al Valahiei, duş manul lui Bogdan, este puternic, stă pâneş te ş i Moldova de unde îl gonise pe Ieremia Movilă. Cu toate acestea situaţ ia lui a devenit destul de precară , a fi stă pân peste un teritoriu atât de vast necesitămult spirit de organizare, dar mai ales putere militarăş i ce este mai important aliaţ i sinceri, ori trădă tori ş i invidioş i s-au gă sit peste tot ş i în toate timpurile. Din Transilvania sosesc veş ti că Basta se pregăteş te să-l înlă ture, cu toate căoficial la cererea împă ratului se împăcase cu el. Turcii deocamdatănu se miş că , sunt în expectativă , săvadăce va urma. Faţ ăde dezbinarea celor care ş i-au pus în gând să-i alunge din Europe ei jubilează . ªtiu căaliaţ ii nu pot face nimica din cauza deselor certuri de prioritate a conducătorilor armatelor, fiecare dorind ca lui să -i revinămeritul de a fi învis pe turci, ceeace nu era în nici un caz în favoarea lor, din contra, a grăbit sfârş itul perioadei pline de vitejie a lui Mihai vodăal Valahiei, domn peste cele trei teritorii româneş ti, ca la începutul lui august 1601 săfie asasinat din ordinul lui Basta. Bogdan ş i Maria au crezut căacuma a sosit momentul ş i începurăsăfugă peste tot, dar toate uş ile le-au ră mas închise, nu mai putea face nimica, nimeni nui mai cunoaş te. Nimica din speranţ ele lor nu s-a realizat, cer în repetate rânduri ajutorul lui Lala Muhammad, dar degeaba, nici mă car nu li se ră spunde. ªi în una din zile, casa lor este înconjuratăde ieniceri, Bogdan cu mumă -sa fug printr-o subteranăş i se refugiazădin nou la ambasada Veneţ iei unde sunt primiţ i bine, acordându-le azil. De aici însăsunt nevoiţ i săplece la altăambasadăş i în cele din urmăla Iusuf bay, care îi primeş te, dar le atrage atenţ ia căprea mult nu va putea să-i ţ ină. Perioada cât stăaici este pentru Bogdan foarte frumoasă . Ca săi se facă plă cere i se dăcamera în care a locuit micuţ a Fatmé, alias Elena ş i acuma maica Deodata. Îi simte parcăparfumul, îi aude paş ii de copil ş i o nostanligie cumplităîl

346

cuprinde. Este atât de tulburat încât simte căînebuneş te, ca apoi să -l cuprindăla urmăo tristeţ e cumplită . Maria considerăcădeocamdatănu mai este nimica de făcut, ş i-ş i face la repezeală bagajele. Vrea săplece din aceste locuri inospitaliere, pe care odatăle-a iubit totuş i. Aş a cum Veneţ ia i-a devenit fiului ei nesuferitădin cauza poveş tii cu Elena, aş a simte ea acuma pentru Constantinopole. Vrea săîntreprindădin nou că lă torii prin curţ ile Europei, unde săcearăsprijinul lor, prin scrisori de recomandare, aş a cum s-a mai fă cut, bunăoarăde că tre Petru Cercel. Aici în capitala imperiului ottoman nu mai poate lupta, este singură , l-a pierdut pe Nicola ş i nici nu mai are vlaga s-o facă . ªi apoi pericolele s-au înmulţ it, duş manii lor circulăpeste tot, se azvârlăsume uriaş e de care ea nu putea dispune nici pe dedeparte. Familia Novileş tilor este foarte puternicăş i nu se putea măsura cu ei, aveau acces direct la sultan. Este pericol ca Bogdan săfie ucis. Este deci mai bine săplece ş i spre sfârş itul anului 1601, Maria ş i Bogdan ajung din nou la Veneţ ia. Cu toate cănu mai voirăsăpunăpiciorul acolo, Bogdan este totuş i mulţ umit căva putea săvadăMănă stirea Corpus Domini mă car de afară . Maica Deodara devenise o călugă riţ ăobiş nuită , dar nu avea voie săiasăş i nici sămeargăla biserica San Marco. Prin preajmămai circulădin când în când ducele Sforţ a, care nici el nu a renunţ at la ea ş i pânăîn cele din urmăi-a pă rut ră u căprin intervenţ iile sale fata fu mai repede fă cutăcălugă riţ ă . ªtia căBogdan umblăla Constantinopole la Iufus bay dar fă rărezultat. Însăsingura dragoste curatăa Elenei a fost Bogdan, pe duce nu la vă zut decât de douăsau trei ori ş i nu-i plă cu. Aflase de sforile care s-au tras ş i se rugăca ele sănu aibe efect, pă rându-i bine căs-a că lugă rit. Dealtfel, chiar dacă Bogdan ar fi avut succes la scoaterea ei din mă năstire, totuş i la următrebuia cerută ş i voia ei, ori ea n-ar fi dat-o, îi era teamăde o viaţ ăprintre musulmani, unde femeia este consideratănumai obiect de plă ceri, ceeace a speriat-o mai mult. Aceste veş ti le-a aflat Bogdan de la prietenul să u Antonio. Merge cu el de câteva ori spre zidurile mă năstirii ş i le contemplează . Se uităîn sus ş i privi micile ferestruici ale chiliilor, iar gândul îi zboarăîn una din ele în care se aflămaica Deodata, unde se ofileş te frumoasa Fatmé, botezatăcreş tineş te Elena. Dar din păcate timpul trece ş i trebuirăsăplece. Maria strânge toatăaverea care i-a mai rămas laolaltă, îl ia pe Bogdan ş i pornesc săcutreere Europa acestui secol. Poate căva putea găsi pe undeva înţ elegere, regi sau împă raţ i cari ar putea pune câte o vorbăbunăpe lângăsultan. Se îmbarcădeci pe un vas ş i pornesc spre Marsilia de unde traverseazăcu poş tilioane întreaga Franţ ăpânăla Marea Mânecii ş i cu un vas mai departe la Londra. Aici se instleazăla un hotel elegant unde închiriazăun apartament întreg, ceva de rangul lor. Obrazul de prinţse ţ ine. Se întituleazăprinţ iş i începurăsătatoneze terenul, Maria sperăsăfie primităde

347

regina Elisabeta, dar nu reuş esc mare lucru, doar un ră spuns negativ la toate cererile lor, fiind sfătuiţ i sădepunăcereri în scris, ceeace Maria ş i face. Depune la cancelaria palatului regal un memoriu amplu în care explicăsituaţ ia fiului ei ş i cere favoarea ca săse intervinăpe lângăsultan pentru a i se dea un tron domnesc care i se cuvine de drept. Dupăaş teptarea de o lună , văzând cănu primesc nici un ră spuns pleacăîn Saxonia, apoi în Flandra, unde deasemenea depun cereri în scris fiindcănu puturăobţ ine audienţ e. În cele din urmăajung la Lemberg la cele două fete ale Mariei, căsă torite cu nobili poloni, unde nu mai fuseserăde mult. Aici pun la punct socotelile rămase în mâna unui curator ş i se hotă resc sămeargădin nou la Veneţ ia, însăboala Mariei îi opreş te pentru un timp aici. Bogdan nu cunoaş te pe nimeni ş i nobilii de aici îi sunt cu totul stră ini. Frecventeazănumai casele surorilor sale, pe care nu prea le cunoş tea. În vara urmă toare Maria îş i revine ş i pleacăcu Bogdan la Veneţ ia, la Constantinopole ş i în cele din urmăiar la Lemberg. Iar după o ş edere mai îndelungatăaici se duc la electorul de Brandenburg, în anul 1607 ş i în anul 1608 din nou la curtea englezăunde domneş te acuma Iacob. Dar nicăieri nu obţ ine ceva. Maria este acuma o femeie bă trână , descurajată , că lă torităîn lung ş i în lat prin toatăEuropa ceeace o macină. Bogdan ajunge ş i el un bărbat în toatăputerea cuvântului, la aproape patruzeci de ani, holtei, cu gânduri care îi zboarăveş nic înapoi la Veneţ ia, îndă ră tul zidurilor mă năstirii Corpus Domini. Nici timpul nu a putut să-i ş teargădin faţ a ochilor chipul tinerei fete pe nume Elena. Nu a mai văzut-o de foarte mulţ i ani, maica Honorina a murit cu ani în urmă , iar noua stareţ ănu ş tie prea bine ce se întâmplase cu maica Deodata. Dar, înapoi la Lemberg Maria se îmbolnă veş te ş i cade pentru totdeauna la pat, ca spre sfârş itul anului 1610 săînchidăochii, spre marea disperare a lui Bogdan. Dupăce o înmormântează , îş i face din nou bagajele. Nu poate sta în acest oraşrece, fă rănici o perspectivăîn viitor. Nu mai are pe nimeni care să -l susţ ină , să-l împingăde la spate, să -l sfă tuiascăş i sălupte pentru el. Nu mai râvneş te la nici un scaun domnesc, iar pe de altăparte, ce mai putea spera de la Elena dupăatâţ ia ani ? Nu, nu mai este nimica posibil. Pleacădeci la Veneţ ia dupăce lichideazătotul la Lemberg ş i stăun an întreg la sora sa Despina, care îmbătrânise ş i era bolnavă . Bogdan are acuma părul argintiu cu toate cănu este încăbă trân, din cauza zbuciumului prin care trecuse. Îş i revede prietenul Antonio care devenise între timp patrician consilier în locul tată lui său, retras ş i bă trân. Cei doi prieteni discută de multe ori despre Elena. Aflăastfel căse trecuse, căviaţ a asprăde la mă năstire a lă sat urme adânci pe obrazul ei, cădevenise una din principalele maici ale mă năstirii, căcelelalte că lugăriţ e care au contribuit la nenorocirea ei nu mai există , căîn fine totul este uitat, căducele Sforţ a se că să torise cu una din clasa sa socială , cu care are mai mulţ i copii. ªi deodată , în una din zile, îi vine ideea pe cât

348

de nă struş nicăpe atât de îndră zneaţ ă . Cere surorii sale să -l însoţ eascăla mănă stire. Despina acceptăcu plăcere, fiindcăpromise cu ani în urmămumă -si, ca după moartea ei să-l ia pe Bogdan sub protecţ ia ei, să-i ţ inălocul, ceeace ş i face. Este o duminecă , mai întâi se duc la slujbăla bserica mă năstirii, Bogdan priveş te toate maicile pe rând dar nu poate distinge pe niciuna ca fiind maica Deodata. După slujbăsunt învitaţ i în cancelarie, unde îi întâmpinăo sorănovice care îi pofteş te să ş adă . Dupăo aş teptare destul de lungăîş i face apariţ ia mai întâi maica stareţ ăcare le ureazăbun sosit, apoi dupăcâteva minute intrăo altămaicăcu faţ a încădestul de tânără , puţ in adusăde spate. Cu toate acestea se vede cănu este în vârstă , este numai apă satădin cauza vieţ ii aspre de aici. - ´´ Maica Deodata văva da explicaţ iile pe care le doriţ i . . ´´ spune stareţ a, ară tând spre cea tocmai venită . În acest moment Bogdan simte cum i se taie picioarele ş i chilia se clatinăparcă; are puterea săse sprijine de speteaza scaunului. Deodata, care pânăacuma nu s-a uitat la el obsearvăpaloarea sa ş i privindu-l mai atent ră mâne ca ţ intuitălocului. Se face o tă cere deplină , maica stareţ ănu ş tie ce se petrece, Bogdan începe sătremure, iar Despina ghici imediat ce s-a întâmplat. Situaţ ia trebuie salvată . Pedeasupra începe ş i maica Deodata săse bâlbâie, se clatinăş i cade leş inată. Bogdan se repede, o susţ ine ş i o aş eazăpe un scaun. Maica stareţ ăîl îndepărtează . - ´´ Iertaţ i vărog acest incident, dar nu are nimica . . . munceş te mult ş i este slăbită . . nu face nimica . . ´´ Bogdan este alb ca varul, stălângăcea leş inatăş i involuntar îi ia mâna într-a lui. Este pentru prima oarădupăatâta amar de vreme căpoate avea cu ea contact direct, piele la piele. Despina observăş i-l trage spre ea, în aş a fel ca stareţ a sănu bănuiascăceve. Apoi sunt chemate alte maici care o iau pe maica Deodata s-o ducăîn chilia ei. Bogdan are un gest instinctiv, vrând s-o urmeze, dar tot Despina îl ia de mânăş i-l trage spre ieş ire. În felul acesta incidentul se terminăcu bine. Nimeni în afarăde Bogdan, Deodata ş i Despina nu a ş tiut vreodatăce s-a petrecut cu adevă rat. Revenit acasăBogdan fu câteva să ptă mâni bolnav sufleteş te, o febrăputernicăl-a cuprins. Revenit, se hotăreş te dedata asta săplece pentru totdeauna de la Venaţ ia. Subit însăs-a îmbolnă vit ş i Despina, iar peste căteva luni moare de o boală necunoscutăpe atunci, cu febrămare, malaria. Nemai având pe nimeni ş i neconsolat îş i face bagajele ş i pleacăla Constantinopole unde se hotă reş te săfacă ceeace au fă cut atâţ ia alţ ii în disperare de cauză . În una din zile, pe când trece alaiul sultanului Ahmed I pe stră zile Constantinopolului, mergând spre Eski Sarai, Bogdan se aruncăla picioarele acestuia cerând săfie turcit. Gestul fu bine privit ş i trecut la mahomedanism în marea moschee, unde odinoarăparticipau stră moş ii să i Împăraţ i Bizantini la

349

slujbele religioase în fosta catedralăSf.Sofia, rebotezat Ahmed, pus săcalce în picioare crucea creş tinăş i numit paş ăde Pristina, unde stăpeste doi ani, apoi numit paş ăde Brussa unde ră mâne pânăla sfârş itul vieţ ii sale, în jurul anului 1630, bă trân, fă răcopii, având în permanenţ ădorinţ a de a stă pâni una din ţ ă rile de dincolo de Dună re, ca paş ăcu trei cozi. Bă trâneţ ile ş i le petrece cu un turban pe cap pe care nu l-a iubit, într-un palat care îi era respingă tor, în jurul unui harem de femei faţ ăde care nu simţ ea nimica, ş i toate acestea fiindcăş i-a vândut sufletul pentru un blid de linte. O tempora, o mores.

Sfârş it