I Can Be Your Heroine

I can be your heroine Personajele nu imi apartin. Eu doar le-am modelat pentru lumea mea, folosindu-ma de creatia lui Stephanie Meyer. Celor care nu au renuntat la visul lor, celor care inca zambesc la auzul cuvintelor si glumelor copilaresti. Celor care mai cred in copilarie. Si nu in ultimul rand, tie!

“Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui” (Romani 6:12)

Prefata Pentru că cel care va dori să te însoţească peste tot va glumi pe seama ta, de nenumărate ori, Pentru că cel ce-ţi va da cu plăcere din apa lui, va fi nerăbdător să o otrăveasca înainte Pentru că cel ce-ţi va da haina lui când îţi va fi frig, o va târâ-o prin zmoala întâi. Pentru ca el mi le-a oferit pe toate din inima, merita asta: Il iubesc! Dragostea noastra nu moare, deşi poate fi otrăvită. (Tin sa mentionez ca am imprumutat putin din prefata aleasa pentru viitoarea mea carte, pentru ca am selectat cuvintele cu grija, mi se pare potrivita deasemenea pentru mica mea creatie)

Capitolul 1. Atotcunoscatoare Desi eram singura pe hol, stiam ca toti ma privesc de undeva. In momentul acela, un sunet s-a izbit de peretii urechilor mele, zgariind auzul meu fin. Mi-am arangat ultima carte iar poza cu mama si Charlie am lasat-o inca in plic, aruncand-o printre lucrurile nedespachetate. Eram curioasa sa aflu ce a produs acel zgomot, in linisitea singuratatii. Putea fi un coleg, sau o colega, dar de ce nu femeia de serviciu(mi-ar fi placut sa am propriul dulap, de parte de toate celelalte. Am impins nerabdatoare ursa, care a avut nevoie de o alta “atingere” pentru a se inchide complet, era ceva ce voia ca asteptarea sa ma faca sa fierb si mai tare. Cand in sfarsit am inchis-o, si m-am departat putin de dulap, l-am vazut…avea ochii verzi, ca pajistea primavara, parul de culoarea castanei, ridicat spre interior, dandu-i un aspect rebel. Stiam ca e diferit, trebuia sa fie diferit, pentru o clipa, eram aproape sigura ca e unul de-al nostru, pielea ca de fildes, ochii…insa mirosul l-a dat de gol, in el curgea sange, I simteam pulsul si bataile inimii, caldura emanata din interiorul pieptului, rauri si valuri de sange de pulsau neincetat in el. Nu ma atragea in niciun fel, cel putin nu in cele ce constau in poftele mele vampirice. Cazierul imi era curat si asta asa va ramane, eu nu eram ca ceilalti. M-am trezit din mica reverie la zgomotul pe care-l facu usa dulapului sau cand o tranti. Am realizat ca toate aceste ganduri m-au cutreierat timp de 4-5 secunde, era suficient, l-am privit si l-am analizat. El trebuia sa fie cel care-mi va umple golul. Alice trebuia sa afle, imi aduc aminte ca ea avea biologie ora aceasta, deci ar trebui sa o astept la a 3-a usa pe stanga. Am asteptat pana a iesit, banuiam ca profesorul avea de predat o lectie noua, altfel nu i-ar fi tinut in plus. Si in sfarsit, a iesit si mi-a sarit in brate, Emmet era in spatele ei, aratand ca un tata langa puiul sau. Alice este prietena mea cea mai buna, izvorul tuturor cunostintelor mele in materie de baieti, moda,make-up,massmedia pentru mine era nimic pe langa ea. Ea era printre bucatelele de capsune din gemul ce-mi indulcea otrava, motiv sa-mi doresc sa traiesc. Alice e total diferita de mine, sau eu de ea, cum spune ea. Poate deasta suntem atat de compatibile din toate punctele de vedere. Ea are uneori banuieli evazive despre lucrurile care urmeaza sa se intample, evenimente sau intamplari obijnuite. Emmet, fratele ei este un tip masiv, binefacut, dar in interior este un ursulet panda.Ii cunosc de mica, de cand ei aveau 30 de ani ca vampiri. Pe cand nu stiam ce inseamna prietenie, dragoste sau afectiune. Mereu ma simteam diferita in preajma lor, diferita intr-un sens bun, altfel decat cand eram cu ceilalti. Tatal lor si Charlie erau prieteni buni, pana cand…. ei bine pana cand s-a intamplat ceva ce a schimbat viata tuturor. Charlie Swan si Ben Hale erau studenti obijnuiti la medicina, erau in ultimul an, dupa un ultim examen pe care l-au luat fara nicio problema, cei mai buni prieteni au ales sa-si serbeze victoria dand o mica petrecere la Charlie acasa, el fiind singur, parintii sai, respectiv bunicii mei, locuiau in alt oras, Charlie fiind nevoit sa se mute datorita facultatii care o facea. Totul a iesit de minune, erau doar cativa prieteni comuni, care mai decare mai inteligent si cunostinte elevate. Fara prea multa bautura, cateva fursecuri si cateva pizza comandate din timp, le-au facut seara minunata. Insa spre dimineata unul dintre ei a primit o veste ingrozitoare, mama sa murise in timpul noptii, cum nu avea masina, tata a fost nevoit sa il duca pana acasa, cateva zeci de kilometrii, in jumatate de ora avea sa fie inapoi. Insa dupa ce l-a lasat acolo, gandindu-se ca se va lumina in curand, a ales sa

mearga pe o scurtatura, era drumul ceva mai rau famat insa nu conta atata timp cat va fi lumina imediat si drumul mult mai scurt,-inca nu am inteles de ce voia sa se grabeascadeodata i-a aparut ceva in fata si a pierdut controlul masinii, in timpul accidentului acel ceva l-a scos din masina, evitand orice impact dureros, insa ceea ce avea sa urmeze era mai dureros de atat, si asta fiind putin spus. Charlie spune ca l-a dus intr-o grota, cel putin atat a putut sa vada, cu inscriptii ciudate pe pereti, vechi de cateva sute de ani. Acolo l-a tinut cateva ore, iar cand fiara s-a intors l-a adus si pe Ben. Cand au inceput amandoi sa tipe fenomenul a aparut, era o femeie, o femeie gratioasa, palida in sclipirea lunii, si mai frumoasa in scanteile stelelor, alba ca spuma marii, cu ochii negrii ca zmoala ce I se vedeau perfect in ciuda intunericului din grota. Vazand ca nu`I poate opri, i-a atacat. Atat isi aminteste Charlie din viata lui umana. A indurate dureri chinuitoare timp de 3 zile, incercand sa numere toate sunetele din jur, sesizand ca volumul creste cu fiecare zi ce inainteaza iar el este inca in viata. Cand s-a trezit se simtea puternic,implinit si plin de gratie. Dar s-a ridicat incercand sa-l gaseasca pe Ben, nu-l putea uita nicidecum, si nici sa-l lase acolo. L-a cautat si l-a strigat, obijnuindu-se greu cu noua voce si noile obiceiuri. Acum simtea atatea goluri, era insetat, ii era foame, dar nu stia ce era sau de ce avea nevoie. Apoi l-a gasit, zacea nemiscat deasupra unei gramezi de bolovani, parea sfasiat de durere dupa chip, tata a stat langa el 2 zile, timp in care a cercetat orice indiciu ce-l ducea spre rezolvarea misterului in care era captiv. Cand a realizat ca Ben pierise, ca nu se mai trezea niciodata, ca nu a fost puternic sa treaca peste cele 3 zile de chin, a incercat sa se sinucida in zeci de moduri, iar cand a realizat ca e in zadar, a descoperit ce devenise. Deodata instinctele vampirice il faceau sa tresara, era insetat, nu stia cum sa-si foloseasca puterile, avea nevoie de sange, stia ce fel de sange. Insa el iubea oamenii, chiar si acum cand nu mai avea suflet sau inima, gandurile lui nu erau decat ca era intruchiparea diavolului, se ura, incerca sa se autodistruga prin infometare. Sa manance ierburi, fructe din padurea in care se afla,era imposibil, arsura din gat il dobora, a cedat cand a simtit 3 caprioare in apropiere, disperat a sarit pe ele si si-a stamparat setea, nu se simtea satul cu adevarat, insa era mai bine decat sa fi omorat un om. Era mandru de el, stia ca va gasi odata calea spre ceva mai bun, cel putin noptile in care uita de chin ganduri de genul acesta il strabateau. Odata satul si cunoscatorl al simturilor si puteriol sale, s-a apropiat de oameni, nu stia ca exista riscul ca setea sa-I revina. Fara sa se gandeasca la asa ceva, s-a plimbat cateva zile in jurul oamenilor, incercand sa se obijnuiasca cu mirosul, in locuri aproape pustii, in caz ca nu rezista si era nevoit sa cedeze, macar sa-si pastreze identitatea anonima. Dar a reusit, a petrecut cativa ani in jurul oamenilor, iar cand a fost suficient de sigur pe el, a inaintat. Si-a continuat cariera, exact de unde o lasase. Intr-o zi cand trecea pe langa oglina unui magazin de jucarii, s-a privit pret de cateva clipe, apoi si-a dat seama ca va ramane neschimbat pentru eternitate. A ajuns sa cutreiere intreaga lume, ferindu-se de razele de soare care-I faceau pielea sa se preschimbe in diamante lipite intre ele. A castigat sute de concursuri in intreaga lume, era cunoscut peste tot, era bogat. Cand s-a hotarat sa renunte la faima, sa se retraga intr-un loc pustiu, unde sa fie singur si sa nu fie recunoscut, deoarece avea aceasta reputatie de cativa ani buni, 5-6 poate chiar 7, putea fi banuitor, el pretindea mereu ca are 23 de ani, uneori mai mult, insa nu arata mai invarsta decat un baiat de 1920 de ani. Acum putem sa revenim incet in secolul nostru, tata s-a nascut in 1901, fiind transformat 18 ani mai tarziu, nici acum nu-si aminteste chipul femeii aceleia, are doar amintiri evazive cu chipul lui Ben.Ben avea atunci 2 copii care abia se nascusera, mama

lor a murit la nastere,tata nu a putut uita de ei, cu inima franta i-a lasat sa creasca cativa ani, pana au ajuns sa aiba 16 ani,, dupa ce le-a explicat totul cu cel mai mic detaliu, i-a transformat, amandoi devenind zeitati, descurcandu-se de minune cu regimul de viata impus de Charlie, cei doi prieteni ei mei, Alice si Emmet. Aici, in New Orleans s-a mutat acum 30 de ani, cand a cunoscut-o pe Rene, mama mea, mama nu e foarte diferita de mine, am mostenit ochii ei ciocolatii din copilarie, caci parul ei blond nu semana deloc cu cel castaniu al meu. Probabil de la Charlie mostenisem asta. Ei s-au cunoscut cum spuneam acum 30 de ani, parea o dragoste imposibila, dar au trecut peste toate impreuna, la numai 2 ani s-au casatorit, parintii ei murind cu un an inainte de nunta lor.Dupa cateva luni de la nunta am aparut eu, era atat de diferit pentru ei, nu stiau la ce sa se astepte, in fond eu sunt un copil hibrid, mama om, tata vampir. Doar ca in timpul nasterii tata i-a injectat mamei venin in inima, asta ajutand-o sa ma nasca si sa ramana in viata. Eu am deja 10 ani, ajungand la varsta maturitatii acum 3 ani. Arat ca o fata de 17-18 ani, si asa voi ramane pentru eternitate. Suntem fericiti in micul nostru orasel, dar el avea sa schimbe tot, simt asta.