Gramatica Limbii Turce

GRAMATICA LIMBII TURCE SUBSTANTIVELE (İSİMLER) PLURALUL SUBSTANTIVELOR (İSİMLERİN ÇOĞUL YAPILMASI) Majoritatea substantivelor formeză pluralul adăugând -ler SAU -lar. SINGULAR (TEKİL)

PLURAL (ÇOĞUL)

câine (kopek)

câini (köpekler)

carte (kitap)

cărţi (kitaplar)

trandafir (gül)

trandafiri (güller)

cutie (kutu)

cutii (kutular)

un ţipăt (bir çığlık)

ţipete (çığlıklar)

o muscă (bir sinek)

muşte (sinekler)

un oraş (bir şehir)

oraşe (şehirler)

o doamnă (bir bayan)

doamne (bayanlar)

un copil (bir bebek)

copii (bebekler)

Limba turcă nu are forme neregulate. TIMPURILE (ZAMANLAR) PREZENTUL SIMPLU (GENİŞ ZAMAN) Trebuie să adăugaţi –er la sfârşitul verbului. Eu beau lapte în fiecare zi.

(Ben) her gün süt içerim.

Tu bei lapte în fiecare zi.

(Sen) her gün süt içersin

El bea lapte în fiecare zi. Ea bea lapte în fiecare zi.

(O) her gün süt içer.

El/ea (obiect) lapte în fiecare zi. Noi bem lapte în fiecare zi. Voi beţi lapte în fiecare zi. Ei/ele beau lapte în fiecare zi.

(Biz) her gün süt içeriz. (Siz) her gün süt içersiniz. (Onlar) her gün süt içerler.

Exemple: a. El merge la şcoală în fiecare dimineaţă. b. Ea întelege limba engleză. c. El amestecă nisipul cu apa. d. El încearcă din greu. e. Ei îi place să cânte la pian.

(O) her sabah okula gider. (O) ingilizce anlar. (O) su ve kumu karıştırır. (O) çok çalışır. (O) piano çalmayı çok sever.

Exemplu: a gândi, prezent simplu (geniş zamanda “düşün” fiili)

AFIRMATIV (OLUMLU)

INTEROGATIV (SORU)

NEGATIV (OLUMSUZ

Eu gândesc (Düşünürüm)

Gândesc? (Düşünür müyüm?)

Nu gândesc. (Düşünmem)

Tu gândeşti (Düşünürsün)

Gândeşti? (Düşünür müsün?)

Nu gândeşti. (Düşünme)

El/ea gândeşte (Düşünür)

Găndeşte? (Düşünür mü?)

Nu gândeşte. (Düşünmez)

Noi gândim (Düşünürüz)

Gândim? (Düşünür müyüz?)

Nu gândim. (Düşünmeyiz)

Voi gândiţi (Düşünürsünüz)

Gândiţi? (Düşünür müsünüz?)

Nu gândiţi. (Düşünmessin)

P:S: Pentru a forma propoziţii negative la prezentul simplu trebuie să adăugaţi –me, - ma la sfârşitul verbului. Pentru a forma întrebări trebuie să adăugaţi –mü la sfârşitul verbelor De exemplu verbul este Git (a merge), forma negativă este Gitme (nu merge)

TIMPURILE (ZAMANLAR) PREZENTUL CONTINUU (ŞİMDİKİ ZAMAN) 1. PREZENTUL CONTINUU, FORMĂ În limba turcă trebuie să adăugaţi–iyor la sfârşitul verbului pentru a forma prezentul continuu. AFIRMATIV Subiect

Verb

-iyor

ea

vorbeşte

O

konuş

uyor.

Onlar

konuş

uyorlar.

NEGATIV Subiect

Verb

ea

nu vorbeşte

O

konuş

-m/iyor m/uyor.

INTEROGATIV Subiect

Verb

ea

vorbeşte?

O

konuş

-m/iyor/mu? muyor mu?

Exemplu: a merge, prezent continuu AFIRMATIV (OLUMLU)

NEGATIV (OLUMSUZ)

INTEROGATIV (SORU)

Eu merg (Ben gidiyorum)

Eu nu merg (Ben gitmiyorum)

Eu merg? (Ben gidiyor muyum?)

Tu mergi (Sen gidiyorsun)

Tu nu mergi. (sen gitmiyorsun)

Tu mergi? (Sen gidiyor musun?)

El/ea merge (O gidiyor)

El/ea nu merge (O gitmiyor)

El/ea merge? (O gidiyor mu?)

Noi mergem (Biz gidiyoruz)

Noi nu mergem (Biz gitmiyoruz)

Noi mergem? (Biz gidiyor muyuz?)

Voi mergeţi (Siz gidiyorsunuz)

Voi nu mergeţi (Siz gitmiyorsunuz)

Voi mergeţi? (Siz gidiyor musunuz?)

Ei merg (Onlar gidiyorlar)

Ei nu merg (Onlar gitmiyorlar)

Ei merg? (Onlar gidiyorlar mı?)

TIMPURILE (ZAMANLAR) PERFECTUL COMPUS (GEÇMİŞ ZAMAN) PERFECTUL COMPUS, FORMĂ În limba turcă trebuie să adăugaţi –di, -dı la sfârşitul verbului. Exemplu: a merge, perfect compus. AFIRMATIV (OLUMLU) Eu am mers (Ben yürüdüm.) Tu ai mers (Sen yürüdün)

NEGATIV (OLUMSUZ) Eu nu am mers (Yürümedim) Tu nu ai mers (Yürümedin)

INTEROGATIV (SORU) Eu am mers? (Yürüdüm mü?) Tu ai mers? (Yürüdün mü?

El/ea a mers (O yürüdü) Noi am mers (Biz yürüdük) Voi aţi mers (Siz yürüdünüz) Ei au mers. (Onlar yürüdüler)

El nu a mers (Yürümedi) Noi nu am mers (Yürümedik) Voi nu aţi mers (Yürümediler) Ei nu au mers (Yürümediler)

El a mers? (Yürüdü mü?) Noi am mers? (Yürüdük mü?) Voi aţi mers? (Yürüdünüz mü?) Ei au mers? (Yürdüler mi?

Exemple: a merge

a. El a mers intr-un club aseară. (Dün akşam bir klübe gittiler) b. El a mers la cinema aseară? (Dün akşam sinemaya gittiniz mi?) c. El nu a mers la culcare devreme aseară. (Dün gece erken yatmadı) TIMPURILE (ZAMANLAR) VIITORUL (GELECEK ZAMAN) Viitorul, formă Pentru a exprima viitorul trebuie să adăugaţi–cek, -cak la sfârşitul verbului. Exemplu: a vedea, viitor AFIRMATIV (OLUMLU)

NEGATIV (OLUMSUZ)

INTEROGATIV (SORU)

Eu voi vedea (Göreceğim)

Eu nu voi vedea (Görmeyeceğim)

Eu voi vedea?? (Görecek miyim?)

Tu vei vedea (Göreceksin)

Tu nu vei vedea (Görmeyeceksin)

Tu vei vedea?? (Görecek misin?)

El/ea va vedea (Görecek)

El nu va vedea (Görmeyecek)

Ea va vedea? (Görecek mi?)

Noi vom vedea (Göreceğiz)

Noi nu vomvedea (Görmeyeceğiz)

Noi vom vedea? (Görecek miyiz?)

Voi veţi vedea (Göreceksiniz) Voi nu veţi vedea (Görmeyeceksiniz)

Voi veţi vedea? (Görecek misiniz?)

Ei vor vedea (Görecekler)

Ei vor vedea? (Görecekler mi?)

Ei nu vor vedea (Görmeyecekler)

ARTICOLUL HOTĂRÂT (BELİRLİ ARTİKEL) -ul; -a (BİR)

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT (BELIRSIZ ARTIKEL) UN / O (BİR) În limba turcă articolul hotărât şi articolul nehotărât au aceeaşi formă: BİR. Însă la plural nu se foloseşte nici un articol. Exemplu: Un băiat Un măr O maşină O portocală O casă O operă

(Bir çocuk) (Bir elma) (Bir araba) (Bir portakal) (Bi rev) (Bir opera)

TIPURI DE ADVERBE ADVERBE INTEROGATIVE (SORU SÖZCÜKLERİ) Acestea sunt: De ce (Neden, Niçin) , unde (Nerede), cum (Nasıl), când (Ne zaman) De obicei ele se pun înaintea verbului. Exemple: • • • • •

De ce ai întârziat atât? Unde este paşaportul meu? Ce faci? Cât costa acea haină? Când ajunge trenul?

(Neden bu kadar geç kaldın?) (Pasaportum nerede?) (Nasılsınız?) (Şu palto kaç lira?)

PRONUMELE PERSONALE (ŞAHIS ZAMİRLERİ)

PRONUMELE PERSONALE (ŞAHIS ZAMİRLERİ) Subiect

Indirect

Reflexiv

Özne

Obje – zamir

refleksif

Eu

(Ben)

Mie, pe mine (Beni)

Eu însumi/însămi (Kendi kendime)

Tu

(Sen)

Ţie, Pe Tine (Seni)

Tu însuţi/însăţi kendine)

El

(O)

Lui, pe el (onu)

El însuşi (Kendi kendine)

Ea

(O)

Ei, pe ea (onu)

Ea însăşi (Kendi kendine)

El/ea (O)

Ei/lui, pe el/pe ea (onu)

El însuşi/ ea însăşi (Kendi kendine)

Noi

(Biz)

Nouă, pe noi (bizi)

El însuşi/ ea însăşi (Kendi kendimize)

Voi

(Siz)

Vouă, pe voi (Sizi)

Voi înşiva/înseva (Kendi kendinize)

Ei

(Onlar)

Lor, pe ei (Onları)

Ei înseşi/ ele însele (Kendi kendilerine)

(Kendi

POSESIVE (SAHİPLİK) adjective (SIFAT) Meu, mea, mei, mele

pronume (ZAMİR)

(Benim) Al meu, a mea, ai mei, ale mele (Benim ki)

Tău, ta, tăi, tale (senin)

Al tău, a ta, ai tăi, ale tale (Senin ki)

Lui/său, lui/sa, lui/săi, lui/sale (Onun)

Al lui/său, a lui/sa, ai lui/săi, ale lui/sale (Onun ki)

Ei/său, ei/sa, ei/săi, ei/sale (Onun)

Al ei/său, a ei/sa, ai ei/săi, ale ei/sale (Onun ki)

Lui/ei/său, lui/ei/sa, lui/ei/săi, lui/ei/sale (Onun)

Al lui/ei/său, a lui/ei/sa, ai lui/ei/săi, ale lui/ei/sale

Nostru, noastră, noştri, noastre (Bizim)

Al nostru, a noastră, ai noştri, ale noastre (Bizim ki)

Vostru, voastră, voştri, voastre (Sizin)

Al vostru, a voastră, ai voştri, ale voastre (Sizin ki)

Lor, lor, lor, lor (Onların)

Al lor, a lor, ai lor, ale lor (Onların ki)