Glosar - Biblia De La Blaj

GLOSAR losarul este elaborat av$ndu-i ^n vedere pe destinatarii acestei edi]ii a Bibliei de la Blaj – un public mai larg, nu doar speciali}ti lingvi}ti }i istorici –, cu scopul de a contribui la ^n]elegerea textului, care, fiind unul tradus ^ntr-o epoc@ mai veche, se las@ descifrat cu dificultate ast@zi. Acestui obiectiv }i nu altuia, lingvistic, filologic, ^i este subordonat@ conceperea glosarului, opt$ndu-se pentru aceast@ formul@ de ^nregistrare a vocabularului, }i nu pentru un indice exhaustiv, structurat ^n cazul fiec@rui cuv$nt dup@ formele gramaticale atestate ^n text. Recunoa}tem importan]a }i sus]inem necesitatea }i a unui asemenea demers, pe care timpul nu ne-a mai permis s@-l facem. Ca metodologie, lucrarea noastr@ nu se ^nscrie ^ntru totul ^n formula tradi]ional@ a glosarelor care ^nso]esc edi]ii ale scrierilor vechi, c@ci am recurs la ^mbinarea procedeelor specifice acestora cu altele folosite ^n elaborarea dic]ionarelor. Excerptarea materialului lexical. Fi}ierul pe care se bazeaz@ glosarul este alc@tuit din aproximativ 8000 de citate extrase din c@r]ile Bibliei. Prefa]a }i rezumatele care preced@ c@r]ile sau capitolele nu au intrat ^n aten]ia noastr@, pentru c@ acestea, nefiind texte traduse, au alte caracteristici. Lista de cuvinte. A}a cum se obi}nuie}te, am re]inut termenii arhaici, populari, regionali, precum }i semnifica]iile deosebite ale unor cuvinte literare. Am inclus }i c$teva neologisme mai rare pentru epoca respectiv@ (iconom, idropic@, ipodrom). Am l@sat la o parte cuvintele ce denumesc popula]ii, locuitori etc., precum }i cuvintele str@ine (grece}ti, ebraice, arameice), neadaptate fonetic limbii rom$ne (amasenit 363/2, fortomin 687/1, gavis 451/2, masane 402/2, neelasa 458/1, nesa 458/1). Am l@rgit ^ns@ sfera elementelor explicate, incluz$nd nu numai locu]iuni, expresii sau cuvinte compuse, ci }i unele contexte mai largi, construc]ii sintactice deosebite }i greu de descifrat, adesea rezultate prin calc lingvistic. Ele sunt tratate la cuv$ntul purt@tor al accentului semantic, put$nd fi }i unul literar, care, ^n glosar, figureaz@ doar ^n construc]ii (v. ^nc@lzi, ^ntra, laud@, pune, vreme, zi) sau cu unele sensuri numai ^n construc]ii (cale 1, pat 1, pleca 1, tare 2, umbla 1 – 4). Forma]iile acestea sunt men]ionate cel mai adesea din motive semantice, rar din considerente gramaticale (ex. s@ cucerea}te ei, a p@rtini cuiva, a se pierde de la cineva) sau pentru c@, pur }i simplu, exprimarea face mesajul de ne^n]eles (ex. zeace m$ini s$nt mie ^ntru ^mp@ratul, s@ nu asculte de meargerea c@ii norodului), uneori defini]ia dat@ unui cuv$nt fiind greu de acceptat ori aproape imposibil de formulat (perit-au pomenirea lui cu sunet;unghie de diamant; scula-s@-va floarea r@d@cinii ei). Am recurs la dou@ modalit@]i de ^nregistrare a acestor construc]ii sintactice: a) sub o form@ tipic@ de dic]ionar, dac@ au mai multe ocuren]e sau dac@ ^ns@}i alc@tuirea lor permite s@ le consider@m specifice textelor religioase (v. adormi, curat, gr@sime, ^ndelungat, ureche); b) exact ^n forma folosit@ de Samuil Micu (v. izb$nd@, ^nt@ri, ^ntinde, picior, turnare). Pentru a nu crea lectorului probleme de ^n]eles sau pentru a semnala forme ne^nregistrate ^nc@ de dic]ionarele rom$ne}ti, am selectat pentru lista de cuvinte }i unele variante (m@duh@, peag, preumbla, priatin, samfir, smaragd). Preocupa]i numai de aspecte semantice, ^n glosar nu am inclus cuvinte motivate doar morfologic, precum nu am f@cut observa]ii de aceast@ natur@ nici la cele incluse, cu toate c@, din punctul de vedere al lingvi}tilor, asemenea informa]ii prezint@ interes. Pot ap@rea ^n citate, adesea cu bun@ inten]ie, dar r@m$n f@r@ men]iuni speciale aspecte ca: pluralele c@si (712/2), goli (743/1), morm$nturi (404/1), sfezi (589/2), genitiv-dativele c@lii (288/2), v@lii (404/1), folosirea dativului ^n loc de acuzativ ^n zioa m$ntuirii [-am ajutat; nu-}i poate ajuta (790/2), forme flexionare ale verbelor (conjunctive) s@ ^nceate (801/2), s@ nu ^nt$rziezi (806/2), s@ nu m$nce (741/1), s@ m@ omoar@ (741/1), s@ purceaze (753/2), s@ m@ slobozesc (742/1), un verb impersonal ploua folosit personal Voiu ploa preste o cetate, iar@ preste o cetate nu voiu ploa (711/2), exprimarea diatezei pasive prin reflexivul pasiv, situa]ie foarte frecvent@, Cei trimi}i de la ea s-au p@r@sit, c@ au trecut marea (562/2), }i chiar a tranzitivului prin reflexivul pasiv Era acolo o turm@ mare de porci, ce s@ p@}tea ^n munci (61*/1). Forma-titlu. %ntre a ^nregistra cuvintele cu forma ^n care sunt folosite ^n textul Bibliei }i forma lor literar@, am optat pentru prima alternativ@, av$nd ^n vedere publicul c@ruia ^i este destinat@ lucrarea }i care, pentru l@muriri, va merge de la text spre glosar. %n consecin]@, cuv$ntul-titlu poate s@ apar@ }i ^ntr-o variant@ lexical@ (= forma rezultat@ ^n urma unui accident fonetic: metatez@, sincop@, epentez@, asimilare etc; ex. beseric@, direge, fimbrie, mulcomi, obiciuire, s@bor, ticni) sau ^ntr-una fonetic@ (= forma reprezent$nd particularit@]ile dialectale de pronun]are; ex. ^mbulzal@, ^mp@rechea, l@p@da, peri, pregiur). Deosebirea dintre cele dou@ categorii de variante se face prin aceea c@, ^n cazul celor

1

lexicale, am notat, dup@ semnul egal, forma literar@. Folosirea ^n titlu a formei literare la care s@ fie trimise apoi variantele, acestea trebuind s@ aib@ pozi]ia aparte ^n lista de cuvinte, ar fi m@rit spa]iul tipografic }i asemenea procedeu credem c@ nu era necesar pentru ceea ce se urm@re}te prin edi]ia de fa]@. La cuvintele cu mai multe variante, acestea au fost men]ionate ^n paranteze rotunde, plasate fie ^nainte, fie dup@ indica]iile gramaticale, ^n func]ie de identitatea sau diferen]a acestora fa]@ de cele ale formei-titlu. Conform unui principiu pe care ni l-am propus ca norm@ – de a consemna numai ceea ce este atestat ^n textul Bibliei de la Blaj – s-a ajuns, pe l$ng@ situa]ii ^n care ca titlu apare o variant@ fonetic@, }i la situa]ii ^n care, ^n cadrul unei familii de cuvinte, elementele componente s@ aib@ forme-titlu diferite, chiar dac@ e vorba de verb }i abstractul s@u verbal sau de adjectivul provenit din participiu (v. ^mprejur, ^mprejura – ^mpregiurare; ^mpotrivitoriu, ^mpotrivnic – ^mprotiva, ^mprotiv@; ^mpestreal@, ^mpestritoriu – ^mpiestrire – ^mpistrit, ^mpistritur@). Forma]iile f@r@ prefixul ^n- (albi, t$mpla, tinde) }i cele cu prefixul a- (ale}ui, amirosi, amistui, ascoate) le-am considerat cuvinte distincte, nu variante ale perechilor lor cu/f@r@ prefixele respective, dic]ionarele fiind inconsecvente ^n aceast@ problem@. Formele pe care dic]ionarele le-au tratat ca grafii le-am analizat de la caz la caz, consider$ndu-le grafii sau variante, ^n func]ie }i de etimologia lor (v. s/z pizm@, r@zvl@ti, izmeni, mireasm@, n@prazn@; i/^ sili, stinge, s$nge; e/@ necaz, r@v@rsare, ne^n]@lep]ie). La fel am procedat cu cazurile speciale pe care unele dic]ionare le consemneaz@ ca variante, iar altele, drept cuvinte aparte (v. bazn@, ^mputa, v$rtute). La adjective am precizat ambele forme, de masculin }i feminin, ref@c$nd fie una, fie alta, c$nd a fost nevoie. %n special, adjectivele terminate ^n -tor le-am notat ^ntotdeauna ^n forma -toriu,-oare, a}a cum apar cu consecven]@ ^n textul Bibliei. Indica]iile gramaticale. Fiec@rui cuv$nt-titlu i s-a precizat clasa morfologic@, de asemenea, variantelor, dar alte observa]ii gramaticale (ex. la sg., la pl., numai la imperativ, despre...) apar sporadic, deoarece, ne^nregistr$ndu-se toate ocuren]ele cuvintelor, constat@rile noastre ar putea fi lacunare. La substantive am indicat genul, iar, c$nd acesta a fost greu de stabilit, numai: subst. Remarc$nd frecventa folosire substantival@ a adjectivelor precedate de articolul adjectival, am ]inut s@ eviden]iem acest fenomen dup@ o parantez@ rotund@ cu indica]ia substantivat. La verbe am precizat conjugarea }i diateza reflexiv@ c$nd a fost cazul. Valorile gramaticale diferite ale aceluia}i cuv$nt, dac@ au fost atestate ^n text, sunt men]ionate toate la ^nceput }i reluate diferen]iat pe sensuri, ^naintea defini]iilor. Defini]ia. Lucrarea noastr@ av$nd ^n primul r$nd caracter de glosar, cuvintele incluse aici au fost explicate prin prisma sensului lor contextual, care se poate reg@si sau nu la nivelul limbii secolului al XVIII-lea. Sensurile au fost definite prin perifraze }i sinonime, cel mai adesea }i prin lan] de sinonime, dup@ binecunoscutele norme lexicografice. Ordonarea semnifica]iilor respect@ logica ^nl@n]uirii acestora (reflectat@ }i ^n dic]ionarele academice), iar la cuvintele cu mai multe valori gramaticale, ea s-a f@cut dup@ criteriul semantic sau dup@ cel gramatical, conform op]iunii redactorului. N-am men]ionat sensurile literare, nici n-am f@cut interpret@ri hermeneutice. Totu}i, la unele cuvinte de importan]@ deosebit@ (cap, fa]@, inim@, m$n@, toiag) am precizat simbolistica special@ pe care o aveau ^n concep]ia poporului evreu din timpul Vechiului }i Noului Testament. Acestea au ^n textul biblic o frecven]@ ridicat@ }i un con]inut semantic bogat, pe care am ^ncercat s@-l red@m, de}i scopul principal urm@rit ne-a obligat s@ nu dep@}im anumite limite grafice. Chiar dac@ originea }i diacronia structurilor semantice nu a putut constitui un obiectiv al prezentului glosar, nu am neglijat utilizarea figurat@ a cuvintelor, fenomen ce abund@ }i ^n traducerea lui Samuil Micu. Am notat numai acele figurate care pun probleme de ^n]eles }i le-am definit, f@r@ vreo alt@ explica]ie, indiferent dac@ sunt create pe teren rom$nesc sau sunt calcuri (v. acoperem$nt, ad@pa, bold, p$rg@, s@m$n]@, vifor). Rar apare ^n fa]a unor citate indica]ia (Fig.) (v. bate, legat, stare, vas, zdrumica). La variantele ^n situa]ia de cuv$nt-titlu, defini]ia a putut fi ^nlocuit@ printr-o simpl@ trimitere, prin semnul egal, la forma literar@ (v. pantir, pogor$}, pogor$re, pogor^, presviteriu), dar cel mai adesea, fiind vorba numai de unul dintre sensuri (r@zvl@ti, scr$jnire, smult) sau, frecvent, de mai multe sensuri

2

(v. ^mprotiv@, ^ntrare, lature, obor^, r@dica, soarte) ale cuv$ntului polisemantic ori de cuvinte ^nvechite, regionale (v. ceap]@, copce, m@runta, podin@, statir), am formulat }i o defini]ie analitic@. Pentru ceea ce ^n literatura de specialitate se folosesc sintagmele „sens corupt”, „text obscur”, am recurs la forma: (Aici) (v. duroare, ierta, ^ndelete, tundere, ur^). Citatele. Lucrarea noastr@ nu se ^nscrie ^ntru totul pe linia tradi]iei glosarelor }i prin aceea c@ sensurile au fost ilustrate cu citate. %n principiu, am ales un citat pentru fiecare sens, preciz$nd pagina }i coloana din original, dup@ care urmeaz@ trimiteri cu cf. la alte ocuren]e. Adesea ^ns@ a fost nevoie de mai multe citate pentru a exemplifica diferite aspecte semantice (nuan]e de sens, desp@r]ite ^n cadrul defini]iei prin punct }i virgul@; v. cot, curat, m@rire, m@rturisi, scula, t@b@r^), gramaticale (ex. reflexivul la verbele care sunt }i tranzitive), lexicale (variante). Acest glosar al Bibliei de la Blaj este o prim@ cercetare a lexicului, o serie de aspecte lingvistice neput$nd fi ^ns@ abordate aici, a}a cum am ar@tat deja. Vocabularul este adecvat textului biblic }i mai apropiat de limba literar@ actual@, comparativ cu prima tip@ritur@ rom$neasc@ a Bibliei, ap@rut@ cu mai bine de o sut@ de ani ^nainte, Biblia lui {erban. Pentru a sus]ine afirma]ia, ni se pare edificatoare chiar }i o succint@ comparare a cuvintelor proprii limbii vechi din lista selectat@ de autorii volumului I Genesis din Monumenta linguae dacoromanorum (Ia}i, 1988) cu coresponden]ele lor din Biblia de la Blaj: agru – ]arin@; arete – berbece, arete; arin@ – nisip; cura – beli; custa – tr@i, viia; ima – unge; ^ngreca – a lua ^n p$ntece, ^ngreca; posadnic@ – ]iitoare; pristav – vestitoriu; usn@ – margine, ]@rm, usn@; zavistui – pizmui; ful@i – jefui; janc – vi]@; zbea (despre ap@) – sc@dea. Realizarea unui studiu lingvistic aprofundat asupra lucr@rii lui Samuil Micu se impune ca necesar@ pentru istoria limbii literare rom$ne}ti }i ca o datorie fa]@ de acest autor, spirit iluminist european remarcabil, ilustru reprezentant al mi}c@rii catolice ardelene, at$t de important@ ^n cultura noastr@. ELENA COM{ULEA, VALENTINA {ERBAN, SABINA TEIU{

ABREVIERI adj. = adjectiv

num. = numeral

adj. dem. = adjectiv demonstrativ

num. card. = numeral cardinal

adj. interog.-rel. = adjectiv interogativ-relativ

pl. = plural

adj. nehot. = adjectiv nehot@r$t

prep. = prepozi]ie

adv. = adverb

pron. = pronume

art. = articol; articulat

pron. dem. = pronume demonstrativ

art. adj. = articol adjectival

pron. neg. = pronume negativ

cf. = confer

pron. nehot. = pronume nehot@r$t

conj. = conjunc]ie

pron. refl. = pronume reflexiv

f. = feminin

s. = substantiv

fig. = figurat

sg. = singular

interj. = interjec]ie

subst. = substantiv

m. = masculin

v. = vezi

n. = neutru

vb. = verb

3

A a prep. %n, cu. Saul ]inea a m$n@ suli]a. 257/1. De-a um@r = pe um@r. Au luat norodul aluatul s@u... legat ^n hainele sale de-a um@r. 64/1.

63*/1. Bun@vestirea noastr@ ^ntru cei peritori easte acoperit@. 168*/2. acoperitoriu s. m. Ap@r@tor, protector. Ajutoriu }i acoperitoriu s-au f@cut mie spre m$ntuire. 66/2, cf. 187/2, 756/2.

abate vb. III. 1. (}i a se ~) A p@r@si sau a face s@ p@r@seasc@ o cale, o ac]iune, o concep]ie etc. S@ nu s@ abat@ inimile noastre dup@ idolii lor. 306/2. Pre acesta l-au ab@tut muierile ceale de alt neam. 427/2. A-l ~ cu vorba (pe cineva) = a-l atrage, a-l ^nc$nta. {i l-au ab@tut pre el cu mult@ vorb@, }i cu lan]urile buz@lor ei l-au tras pre el. 522/2. 2. (a se ~) A se ^ndep@rta. Nu-L vor afla pre El, c@ S-au ab@tut de la ei. 703/1. 3. (a se ~) A se ^ntoarce (dup@ cineva sau ceva). Ochiul v@zindu-m@ s-au ab@tut. 452/1. 4. A ^nc@lca, a devia. Lua daruri }i ab@tea dreptatea. 245/2. 5. A pune dintr-o parte ^n alta. Au ab@tut din cesta ^n cesta, ^ns@ drojdiile lui [ale vinului] nu s-au de}@rtat. 489/1.

acoperitur@ s. f. Obiect pentru acoperirea capului. Vai celor ce-}i... fac acoperituri preste tot capul a toat@ v$rsta. 652/1. adaoge vb. III v. ad@oga. adaos,-@ adj. Ad@ugat, ^n plus, peste. Iosif, fiiu adaos al mieu dorit, fiiul mieu cel mai tin@r. 50/1. ad@oga vb. I (}i adaoge vb. III) = a ad@uga. 1. A mai pune ceva l$ng@... {i au zis ^mp@ratul: „Aceastea s@ fac@ mie Dumnezeu }i aceastea s@-mi adaog@, de va sta capul lui Iliseiu... preste el ast@zi. 328/1. 2. A m@ri, a spori. Domnul Dumnezeul p@rin]ilor vo}tri s@ v@ adaog@ pre voi ca s@ fi]i cu mii de p@r]i mai mul]i. 158/1. 3. (a se ~) A se al@tura. Aflat-am ^n]elepciunea Domnului ad@og$ndu-ne. 454/1, cf. 141/ 2, 760/1. S-au adaos la norodul s@u = a murit. 761/ 2. 4. A continua. Nu voiu adaoge a fi mai mult cu voi, de nu ve]i r$dica anatema dintr@ voi. 195/2, cf. 8/1, 143/2, 835/2. 5. A spori, a prelungi. Pentru nesa]iu, mul]i au perit, iar@ cel ^nfr$nat ^}i va adaoge viia]a. 818/2. 6. A ^ndr@zni. {i-]i ia aminte s@ nu mai adaogi a vedea fa]a mea. 62/1.

acesta}i, aceasta}i pron. dem. Acela}i. %ntru aceasta}i zi s-au ^nt$mplat Sarii... de o au oc@r$t slujnicile tat@lui ei. 742/1. achuh s. m. Spin. Achuhul cel din Livan au trimis la chedrul cel din Livan. 394/1. acoperem$nt s. n. 1. Acoperi}. Ce a]i gr@it la ureachie ^n case s@ va propovedui preste acoperem$nturi. 66*/2, cf. 56*/2. 2. Perdea, draperie la u}a bisericii, la cort, la poarta cur]ii. Acoperem$ntul por]ii cur]ii de doaozeci de co]i ^nalt. 78/1; perdea care separa partea templului sau a cortului ^n care se g@sea chivotul m@rturiei; catapeteasm@ (2). %nl@untrul acoperem$ntului vei b@ga sicriiul m@rturiei. 77/2. 3. Ve}m$nt de corp sau ^nvelitoare de pat. S@ nu ia omul muiarea t@t$ne-s@u }i s@ nu descopere acoperem$ntul t@t$ne-s@u. 178/1. 4. Ceea ce acoper@ fa]a; v@l. Dup@ ce au ^ncetat a gr@i c@tr@ ei, }i-au pus acoperem$nt pre fa]a sa. 86/1, cf. 168*/1. (Fig.) P$n@ ast@zi, c$nd se cetea}te Moisi, acoperem$nt pre inima lor easte pus. 168 */1, cf. 223*/2. 5. Ocrotire, protec]ie. %ntru acoperem$ntul aripilor Tale m@ vei acoperi. 466/1.

ad@pa vb. I. 1. A uda (p@m$ntul). Izvor ie}ea din p@m$nt }i ad@pa toat@ fa]a p@m$ntului. 2/1, 810/2. S@ ad@pi cu picioarele = s@ uzi tu ^nsu]i merg$nd cu picioarele (un teren, o gr@din@). C$nd sameni s@m$n]a s@-l ad@pi cu picioarele ca o gr@din@ de legumi. 168/2. 2. A ~ cu vin (pe cineva) = a-l ^mb@ta. Vino dar@ s@ ad@p@m pre tat@l nostru cu vin. 17/2. ad$nc1 s. n. Abis; marea originar@, primordial@. S-au desf@cut toate izvoar@le ad$ncului. 7/1, cf. 1/1. ad$nc2, -@ adj. Inim@ ~@ = sim]ire profund@. 484/1.

acoperi vb. IV. 1. (a se ~) A se ^mbr@ca (^n ^ntregime) cu haine. M@ voiu acoperi }i voiu ^ntra ^n r@zboiu, }i tu ^mbrac@ haina mea. 388/1. 2. (}i a se ~) A ap@ra, a (se) proteja. Voiu acoperi pre voi }i nu va fi ^ntru voi ran@. 63/1. {i au fugit Alexandru la Araviia, ca s@ se acopere acolo. 849/1, cf. 265/2, 484/1, 756/2.

ad$nca vb. I (a se ~) A deveni ad$nc, profund. Foarte s-au ad$ncat g$ndurile Tale. 496/2.

acoperire s. f. 1. Prepu]iu. To]i cei ce au t@iat ^mpregiur marginea acoperirei lor. 603/2. 2. Umbr@, protec]ie, grij@. Au zis spinul... „... veni]i de v@ n@d@jdui]i supt acoperirea mea”. 223/1.

adeveri vb. IV (}i adev@ra vb. I) 1. A ^nt@ri, a confirma. {i oamenii... adev@rar@, }i aleas@r@ cuv$ntul din rostul lui }i au zis. 318/1. 2. (a se ~) A se face cunoscut. Cu ar@tarea adev@rului, adeverindu-ne pre noi, spre toat@ cuno}tin]a oamenilor. 168*/2, cf. 174*/2.

adev@r s. n. A umbla ^ntru adev@r = a se comporta cinstit. S@ umble ^naintea Mea ^ntru adev@r cu toat@ inima sa. 295/2. adev@ra vb. I v. adeveri.

acoperi} s. n. P$nz@ care acoper@ u}a cortului (ca o perdea). Paza feciorilor lui Gherson ^n cortul m@rturiei, cortul }i acoperem$ntul, }i acoperi}ul u}ii cortului m@rturiei. 123/1.

adevericiune s. f. (Aici) D@rnicie. %ntru toate s@ v@ ^mbog@]i]i spre toat@ adevericiunea, care lucreaz@ prin noi, mul]@mit@ lui Dumnezeu. 171*/2.

acoperit,-@ adj. (Despre cuvinte, mesaje) Cu ^n]eles ascuns, de nepriceput. Ei nu au ^n]eles cuv$ntul acesta }i era acoperit de c@tr@ ei, ca s@ nu-l priceap@.

adeverin]@ s. f. Adev@r. S@ cuno}ti adeverin]a cuvintelor ^ntru care te-ai ^nv@]at. 51*/1. Nu ca cum a}

4

porunci gr@iesc, ci prin nevoin]a altora, }i adeverin]a dragostei voastre dovedind. 171*/1, cf. 525/1.

afec s. n. Purpur@. Oamenii nego]@toriei tale de mul]imea t$rguirii tale ^n afec, zmirn@ aleas@... au adus ]ie de cump@rat. 666/1.

adeverire s. f. Confirmare. V@ am pre voi ^n inim@ }i ^n leg@turile meale }i ^ntru r@spuns }i ^ntru adeverirea Evangheliei. 185*/1, cf. 192*/1.

aflare s. f. G@sire (a unei solu]ii); lucru g@sit. Mul]i ca o aflare au socotit ^mprumutarea. 813/2, cf. 627/2.

adia vb. I. A atinge. [Mama] trupurile fiilor vedea pregiur foc topindu-se }i ale m$inilor }i ale picioarelor deagete pre p@m$nt adiind. 891/1.

afuma vb. I. A scoate fum, a fumega. Iat@, cuptoriu afum$nd. 13/2. ageri vb. IV. A ^nt@r$ta; a agita. {i elefan]ilor le-au ar@tat s$nge de strugur }i de mure, ca s@-i agereasc@ la r@zboiu. 841/1.

adormi vb. IV (}i a ~ cu p@rin]ii s@i) A muri. {i aceasta zic$nd, au adormit. 115*/2. De c$nd au adormit p@rin]ii, toate a}ea r@m$n din ^nceputul f@pturii! 227*/2. Au adormit Solomon cu p@rin]ii lui, }i l-au ^ngropat ^n cetatea lui David. 382/1, cf. 294/ 1, 405/1.

agn s. n. Salcie. St$lp@ri de agn de la r$u. 115/1. agoniseal@ s. f. Turme, animale agonisite. Au pr@dat... }i s@la}urile agonisealelor lor... }i au luat oi multe }i c@mile. 385/2.

aduc@toriu s. m. ~l-aminte = cel care ]ine socoteala scrisorilor, a actelor. 340/2.

agonisi vb. IV. 1. A spori, a m@ri, a aduna. De va odihni, ^}i agonisea}te }ie. 819/2. 2. A munci, a lucra. S@ l@cuiasc@ pre p@m$nt }i s@-l agoniseasc@. 34/1. 3. A c$}tiga, a dob$ndi. Au nu ^nsu}i acesta, P@rintele t@u, te-au agonisit pre tine, }i te-au f@cut }i te-au zidit? 187/1.

aduce vb. III. 1. (a se ~) A se ar@ta. Sp@im$ntatu-s-au, s@ nu te aduci. 562/1. 2. Le-ai adus asupr@ = i-ai pedepsit. 567/2. aducere s. f. 1. Ceea ce se aduce ca jertf@; prinos, ofrand@. S@ zidim noao jertvenic pentru aducerile }i pentru jertvele ceale de pace. 210/2 Aducerea dreptului unge jertvenicul. 817/1, cf. 114/2, 134*/ 1. 2. Ceea ce se aduce; (aici) nenorocire. S@ va umplea de aduceri casa lui. 809/2. 3. Ziua aducerii = ziua judec@]ii (de apoi). Nu n@d@jduim ^n avu]iile nedrepte, c@ nimica nu-]i vor folosi ^n zioa aducerii. 798/2.

agonisit@ s. f. Tot ceea ce s-a agonisit, agoniseal@, avere. S@ cearem... cale direapt@ noao }i pruncilor no}tri, }i la toat@ agonisita noastr@. 412/2, cf. 373/1, 533/1, 818/1. ahat (}i ahatis) s. n. = agat. Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat,... de ahat }i de ametist. 667/1. {i al treilea r$nd... }i ahatis. 79/1, cf. 90/2, 667/1. ahatis s. n. v. ahat.

aduna vb. I. 1. A aduce la un loc cu al]ii. Voi cei r@ma}i... ca o oaie ce r@t@cea}te }i nu easte cine s@ o adune. 560/2. 2. (a se ~) A se ad@uga, a se al@tura. Te vei aduna la morm$nturile tale cu pace. 403/1.

ai s. n. Usturoi. Adusu-ne-am aminte de pe}tii care-i m$ncam ^n Eghipt ^n dar, }i de crastave]i, }i de peapeni, }i de pori, }i de ceape, }i de aiuri. 132/1.

adunare s. f. 1. Comunitate, ob}te; neam, semin]ie. Toat@ adunarea fiilor lui Israil s@ fac@ aceasta. 64/1. Au str$ns toat@ adunarea lui Iuda. 308/2. 2. Mul]ime. Dumnezeul mieu s@ te blagosloveasc@... }i s@ fii ^ntru adun@ri de neamuri. 26/2, cf. 34/2. 3. Biseric@; ^ntrunire de evrei cre}tini. Au m@rturisit de dragostea ta ^naintea adun@rii. 233*/1. 4. Tot format prin str$ngerea la un loc. S@ se adune apa cea de supt ceriu ^ntru o adunare. 1/1. Adunarea apei = acumulare de ap@. Iar@ izvoar@le apelor, }i lacurile, }i adunarea apei vor fi curate. 102/1.

aimintrilea adv. = altminteri. Aimintrilea s-au temut ca nu c$ndai... din vicle}ug omenesc s@ fie omor$t pre Apolonie. 885/2. airea (}i airilea) adv. = aiurea. De multe p@r]i, dar@, }i de airilea, a} putea voao s@ ar@t c@ singur ]iitoriu easte patimilor g$ndul. 883/1. Cel ce nu ^ntr@ pre u}e ^n staulul oilor, ci sare pre airea, acela easte fur }i t@lhariu. 94*/1. airilea adv. v. airea. ajut@toriu s. m. Persoan@ care ajut@. Am c@utat }i nu era ajut@toriu }i am privit }i nimene nu ajuta. 592/2.

advor s. n. = advar. Un fel de benti]@ con]in$nd citate din Lege, purtat@ pe frunte sau pe bra]ul st$ng ^n timpul rug@ciunii. Faptele sale le fac ca s@ se areate oamenilor c@-}i l@]esc advorile. 23*/1.

ajutora vb. I. A ajuta. Spre D$nsul au n@d@jduit inima mea }i m-au ajutorat. 470/2.

afar@ adv. 1. ~ de = a) pe l$ng@, ^n plus de... Aur }i argint, ... iat@-l dau la Dumnezeul mieu la ^n@l]ime, afar@ de care l-am g@tit la casa sfintelor. 374/1; b) dintre. Iar@ de va p@c@tui cel ce easte c@petenie }i va face una afar@ de toate poruncile Domnului... carea nu s@ cade a face... va gre}i. 95/1; c) numai, doar. Norodul ^nc@ t@m$ia ^ntru ceale ^nalte, afar@ de domnului Dumnezeului lor. 401/2. 2. Cei de afar@ = cei ce sunt ^n afara comunit@]ii cre}tine, necre}tinii. %ntru ^n]elep]ie s@ umbla]i c@tr@ cei de afar@. 191*/ 1. 3. %ntunericul cel (mai) din afar@ = ^ntuneric de nep@truns, des@v$r}it; ve}nic; infern. Iar@ fiii ^mp@r@]iei s@ vor arunca ^ntru ^ntunearecul cel mai din afar@. 8*/1, cf. 22*/1.

ajutorin]@ s. f. Ajutor, ajutorare. Aduc$ndu-}i aminte }i de ajutorin]ele ceale de dinainte, ... foarte cu mare glas au strigat. 880/2, cf. 793/1. al@utariu s. m. C$nt@re] din al@ut@. Am auzit glas de al@utari, zic$nd cu al@utele lor. 243*/2. al@ut@ s. f. = l@ut@ (instrument muzical). M@rturisi-m@-voiu [ie ^ntru al@ut@. 477/1, cf. 425/2. albe s. f. pl. Haine albe. Vor umbla cu Mine ^n albe, c@ vreadnici s$nt. 237*/1. albi vb. IV. 1. A ^n@lbi (referindu-se la faptul c@ s$ngele lui Hristos purific@ }i confer@ imacularea). {i-au

5

albit hainele ^n s$ngele Mielului. 240*/1. 2. (a se ~) Ca z@pada s@ vor albi = va ninge. 485/2.

am@r$toriu, -oare adj. R@u; r@zvr@tit, rebel. S@ nu fie ca p@rin]ii lor, rud@ ^ntoart@ }i am@r$toare. 490/ 1. Cas@ ~oare = cas@ de ^nd@r@tnici, de r@zvr@ti]i. %n mijlocul nedrept@]ilor lor tu l@cuie}ti, carii au ochi a vedea }i nu v@d, }i urechi au a auzi, }i nu aud, pentru c@ easte cas@ am@r$toare. 651/1, cf. 644/1.

albit, -@ adj. Albit@, ^nflorit@ = albit@ de flori. Cine e aceasta carea s@ suie albit@, ^nflorit@, r@z@m$ndu-s@ pre fr@]iorul s@u? 551/2. alc@tuire s. f. Facere, ^ntemeiere. Scump s$ngele... lui Hristos, Carele S-au cunoscut mai ^nainte de alc@tuirea lumii. 222*/2.

am$r^ vb. IV (a se ~) 1. A deveni amar. Dup@ ce o am m$ncat s-a am@r$t p$ntecele mieu. 241*/2. 2. A-}i rev@rsa am@r@ciunea (asupra...). B@rba]i, iubi]i pre muierile voastre }i nu v@ am@r$]i asupra lor. 190*/2.

alege vb. III. A distruge. Acum va aleage adunarea aceasta pre to]i cei dimpregiurul nostru, cum aleage vi]elul iarba cea vearde din c$mp. 143/1.

am@runt s. n. = am@nunt. Pre ~ ul = cu de-am@nuntul. Pre am@runtul s@ vorbeasc@ cu voi. 869/2.

alegere s. f. ~ de fa]@ = p@rtinire. Cel ce face str$mb@tate va luoa ceea ce au f@cut cu str$mbul, }i nu easte la Dumnezeu aleagere de fa]@. 191*/1.

amesteca vb. I. A falsifica. Nu s$ntem ca cei mul]i carii ameastec@ cuv$ntul lui Dumnezeu, ci ca dintru cur@]ie... ^ntru Hristos gr@im. 167*/2.

alerg@toriu s. m. 1. Pedestra}. Au pus Susachim... mai-mari alerg@torilor pre p@zitorii por]ii ^mp@ratului. 384/1, cf. 311/1. 2. Curier. Au mers alerg@torii cu scrisorile de la ^mp@ratul... ^n tot Israilul }i Iuda. 398/1.

amestecare s. f. 1. %mpreunare sexual@ ^ntre persoane apar]in$nd unor neamuri diferite. {i au luat aurul }i argintul }i toate unealtele..., }i pre fiii amestec@rilor, }i s-au ^ntors ^n Samariia. 336/1, cf. 394/ 1. 2. Leac; alifie. F@c@toriul de unsori cu aceastea va face amestecare. 818/2.

ales, -eas@ adj. F@in@ aleas@ = cea mai curat@ f@in@ de gr$u, f@in@ foarte alb@. Pr$nzul lui Solomon ^n fie}tecare zi, treizeci de cori de f@in@ aleas@. 298/2. (Substantivat) Ceale alease = lucruri de pre]. 728/ 1.

amestecat, -@ adj. (Substantivat) Cei amesteca]i = cei proveni]i din c@s@torii ^ntre popoare diferite. [Voi pedepsi] pre to]i cei amesteca]i ai lui }i pre to]i ^mp@ra]ii celor de alt neam. 616/1.

ale}ui vb. IV. A p$ndi. Au ^ntors pre cei ce ale}uia, ca s@ vie dind@r@ptul lui. 384/2.

amestec@tur@ s. f. %ngr@m@dire de lucruri }i fiin]e, ^nv@lm@}eal@. Amestec@tur@ mult@ s-au suit ^mpreun@ cu ei, }i oi, }i boi, }i dobitoace. 64/1.

ale}uire s. f. P$nd@; curs@, capcan@.{i au cunoscut Ionatan c@ s$nt ale}uiri dinapoia sa. 848/2, cf. 129*/1.

ametistos s. n. = ametist. {i al treilea r$nd... }i ametistos. 79/1, 90/2.

aliet s. m. ~ ul de mare = vulturul de mare. S@ nu m$nca]i c@ spurc@ciune easte: vulturul }i gripa }i alietul de mare. 101/2.

amfot s. n. Vas de cult. Au dus ^n Vavilon... amfoturile. 638/2.

alina vb. I (a se ~) A se supune, a se pleca. Au luat pr@zi de la neamuri multe }i s-au alinat p@m$ntul ^naintea lui. 832/1.

amiaz@zi s. f. 1. Miezul zilei, amiaz@. {i c$nd s@ ducea norodul la amiiaz@zi, ^ntra Susana }i umbla ^n gr@dina b@rbatului s@u. 828/1, cf. 218/1. Dup@amiaz@zi = dup@-mas@. Umbl$nd ^n raiu dup@-amiiaz@zi. 3/2. 2. Sud, miaz@zi. Au purces de acolo Avraam spre p@m$ntul cel c@tr@ amiiaz@zi. 17/2, cf. 203/1, 695/2.

aloi subst. = aloe. Smirn@ }i aloi. 549/2. alt, alt@ pron. nehot., adj. nehot. 1. Pron. nehot. Altceva. Nu era ^n sicriiu alt@, f@r@ numai doao t@bli. 378/1. 2. Adj. nehot. Cei de alt neam = filisteni. Au r$dicat Domnul asupra lui Ioram pre cei de alt neam. 390/2, cf. 80/2.

amigdal s. m. = migdal. Va ^nflori amigdalul. 547/2. aminte adv. A ]ine ~ = a ]ine minte. [ine aminte poruncile meale }i s@ nu s@ }tearg@ din inima ta. 743/1.

aluat s. n. 1. Maia. Pu]in aluoat toat@ fr@m$nt@tura dospea}te. 156*/2. 2. ~ ul fariseilor = dospeala, ^nceputul relelor. P@zi]i-v@ de aluatul fariseilor, care easte f@]@rniciia. 66*/2, cf. 39*/2.

amirosi vb. IV. A mirosi. (Fig. ) El au rupt vinele ca cum ar rumpe o a]@ de c$l]i c$nd amirosea}te ea foc. 229/2.

alunecare s. f. %n}el@torie; intrig@, uneltire. {i va ^nt@ri ^mp@r@]iile ^ntru alunec@ri. 699/1. amar adj. Crud, r@u la suflet. Eu r$dic pre haldei, neamul cel amar }i iute. 724/1, cf. 886/2.

amirosituri s. f. pl. Mirosuri; mirodenii, arome; balsamuri. Av$nd fie}tecarele al@ute }i blide de aur, pline de amirosituri. 238*/2.

am@gi vb. IV. A ispiti, a ademeni; a uimi. {i asculta pre el, pentru c@ de mult@ vreame, cu vr@jite, i-au fost am@git pre ei. 116*/1.

amistui vb. IV (}i a se ~) A mistui. Rugul nu s@ amistuia. 54/1. S-au a]i]at foc din piiatr@ }i au amistuit c@rnurile }i azimele. 219/2, cf. 96/2, 368/1, 604/2.

am@gitur@ s. f. Am@geal@. S@ nu fim cuprin}i de satana. C@ }tim am@giturile lui. 167*/2. S@ nu fim prunci ^nv@luindu-ne }i purt$ndu-ne de tot v$ntul ^nv@]@turii ^ntru am@gitura oamenilor. 183*/1.

amistuitoriu, -oare adj. Mistuitor. Foc amistuitoriu easte. 166/2. Cu flac@r@ amistuitoare. 571/1, cf. 216*/2. amu]i vb. IV. A t@cea. Iar@ Iisus l-au certat pre el, zic$nd: „Amu]ea}te }i ie}i dintru d$nsul”. 32*/2.

6

anatema s. f. 1. Afurisenie, blestem. P@zi]i-v@ foarte de anatema. 195/1. A fi ~ = a fi blestemat, afurisit. {i va fi cetatea aceasta anatema. 195/1, cf. 165/2. 2. Ceea ce este afurisit, blestemat (s@ fie nimicit). P@c@tuit-au norodul..., c@ au luat din anatema... }i au b@gat ^n vasele lor. 195/2.

arafot s. n. Gr$u pisat. Zbicea pre el [pe acoper@m$nt] arafot. 285/1. arap s. m. Om de ras@ neagr@. De va schimba arapul piialea sa. 606/2. ar@ta vb. I. 1. (a se ~) A se ivi pe nea}teptate sau ^n mod miraculos, a deveni vizibil, a ap@rea. S-au ar@tat Domnul lui Avraam. 11/1. 2. (a se ~) A se face cunoscut. M-am ar@tat lui Avraam, }i lui Isac, }i lui Iacov, Dumnezeul lor fiind Eu. 57/1. 3. A da (s@ bea). {i elefan]ilor le-au ar@tat s$nge de strugur }i de mure, ca s@-i agereasc@ la r@zboiu. 841/1.

anatematisi (}i anatematizi) vb. IV. 1. A excomunica, a afurisi, a blestema. {i cu anatem@ s@ o anatematize}ti pre ea [cetatea] }i toate ceale ce s$nt ^ntr-^nsa. 171/1. 2. A nimici, a da pieirii, a distruge. {i o au anatematisit pre ea Iisus [Navi] }i toate c$te era ^n cetate... cu ascu]itul sabiei. 195/1.

anim@ s. f. = inim@. Suflet. Au c@utat pre Domnul cu toat@ anima sa. 391/1.

ar@tare s. f. 1. La ~ = ^n fa]a tuturor, pe fa]@, la vedere. Tat@l t@u, Cel ce veade ^ntru ascuns, va da ]ie la ar@tare. 6*/1. 2. Viziune; r@spuns primit de preot de la oracolul divin. Da]i lui Levi ar@t@rile lui }i adev@rului b@rbatului celui cuvios. 188/2. 3. ~a }i adev@rul = obiecte sacre folosite pentru a afla voin]a divin@. Vei pune pre engolpionul judec@]ii ar@tarea }i adev@rul... }i va purta Aaron judec@]ile fiilor lui Israil pre piept. 79/1.

antihrist s. m. = anticrist. Cel care se opune lui Hristos. Acesta easte antihrist, carele t@g@duia}te pre Tat@l }i pre Fiiul. 229*/2.

ar@tat, -@ adj. Dezv@luit, binecunoscut. Lui Dumnezeu ar@ta]i s$ntem }i n@d@jduiesc c@ }i ^ntru cuno}tin]ele voastre ar@ta]i s$ntem. 169*/1.

antrac s. n. v. antrax.

arca} s. m. V$n@tor. Au l@cuit ^n pustie }i s-au f@cut arca}. 19/1.

anatematizi vb. IV v. anatematisi. andrax s. n. v. antrax. anghir@ s. f. Ancor@. Tem$ndu-s@ ca nu cumva s@ caz@ ^n locuri prundoase, arunc$nd patru anghire despre c$rma cor@biei. 137*/1, cf. 211*/1.

antrax (scris }i anthrax 79/1; }i andrax, antrac) s. n. Rubin. P@har@ de aur }i de argint }i de antrax. 428/2. Eu g@tesc ]ie andrax, piiatra ta. 587/2. Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat, ... de antrac }i de sapfir. 667/1.

archet (}i archeut) s. m. Copac exotic. {i el au mers ^n pustie cale de o zi, }i au venit }i au }ezut supt un archet. 316/2. Eu ca un archeut copt, dintru Mine roada ta s-au aflat. 707/2, cf. 376/1.

aorea adv. Uneori. Aorea s@ ^nt$mpl@ de iau preo]ii de la dumnezeii lor aur }i argint }i-l cheltuiesc pentru sine. 766/1, cf. 792/2.

archeut s. m. v. archet. ardere s. f. Dispari]ie, nimicire total@. C@ }i apa Nemvrim spre ardere va fi. 633/2. ~ de tot = jertf@ prin ardere complet@. {i cea de a doao o va face ardere de tot, dup@ cum s@ cuvine }i s@ va ruga preotul pentru d$nsul. 95/2, cf. 8/1.

ap@ s. f. 1. Lacrim@. Ochiul mieu au izvor$t ap@, pentru c@ s-au dep@rtat de la mine cel ce m@ m$ng$ie. 639/2. 2. ~ vie = a) izvor (din care curge permanent mult@ ap@). Vor junghia o p@s@ruic@ ^n vas de lut la ap@ vie. 104/2, cf. 19/1; b) ap@ de izvor. Vor luoa pentru cel necurat din cenu}a cea ars@ a cur@]eniei }i vor turna preste ap@ vie ^ntr-un vas. 140/2.

aren@ s. f. Nisip. Va ie}ti s@ ^n}eale neamurile ceale din patru unghiuri ale p@m$ntului, ...a c@rora num@r e ca arena m@rii. 248*/1. aresiet s. m. Copac exotic. U}i de lemn de aresiet. 300/1.

apleca vb I. A al@pta. M-am sculat diminea]a s@-mi aplec pruncul mieu. 297/2, cf. 585/1, 24*/2, 76*/2.

arf@ s. f. = harp@. S@ }tie c$nta cu arfa. 254/2.

aplec@tur@ s. f. Al@ptare. {i aplec@turi f@r@ rod, ^n de}ert. 892/1.

argint s. n. 1. Ban (de argint). Argintul t@u s@ nu-l dai lui ^n cam@t@. 117/1, cf. 42/2, 113/1, 657/1. 2. Avere ^n bani. Cu m$ncare au m$ncat argintul nostru. 30/1, cf. 726/1. Iubire de ~ = l@comie de c$}tig, cupiditate. S-au ab@tut dup@ iubirea de argint. 245/2.

apoi adv. Zilele cele de ~ = zilele de pe urm@. S@ vor milui ^ntru Domnul }i ^ntru bun@t@]ile lui ^n zilele ceale de apoi. 702/1. aprindere s. f. Foc aprins. Nu v@ mira]i de aprinderea carea e ^ntru voi. 224*/2.

arhiereu s. m. Persoan@ av$nd mare rang preo]esc. Adun$nd pre to]i arhiereii }i c@rturarii norodului. 3*/1, cf. 94/1, 91*/1, 102*/2.

apuca vb. I. 1. A lua ^n st@p$nire. S@ ^ntra]i s@ apuca]i p@m$ntul care Domnul Dumnezeul p@rin]ilor vo}tri ^l d@ voao. 191/1. 2. (a se ~) A se prinde. Str$ng$nd Pavel g@teaje multe }i puindu-le ^n foc, ie}ind o viper@ din c@ldur@ s-au apucat de m$na lui. 137*/2. 3. (a se ~) A se alipi. S-au apucat de al]i dumnezei }i s-au ^nchinat lor. 380/2. 4. (a se ~) A se ~ de cineva = a se lega, a-l lua la rost. Ne bag@ ^nl@untru, ca s@ ne n@p@stuiasc@ }i s@ se apuce de noi. 43/2, cf. 553/2.

arie s. f. 1. Loc unde se treierau cerealele. P$ine ve]i aduce dar, ca un dar de la arie. 136/2. 2. Teren apar]in$nd unei persoane, unei cet@]i; pia]@. Cei de alt neam bat Cheila, }i prad@ }i calc@ ariile. 261/ 1. %ngerul Domnului era l$ng@ ariia lui Orna Evuzeului. 292/2.

7

ariete s. m. = arete. Berbece; (aici) obiect decorativ reprezent$nd un berbece. De-a dreapta lui...s@ puie arie]i. 660/2.

1, 833/1. (Fig. ) Ascuns@le inimii lui ar@tate s@ fac. 163*/2, cf. 477/2. %ntru ascunsuri = ^n ascuns, tainic, pe furi}. S@ s@geate ^ntru ascunsuri pre cel nevinovat. 484/1.

arip@ s. f. Zid de ap@rare a unei cet@]i, meterez. Pre aripile cet@]ii umbli. 801/1.

armare s. f. Totalitatea armelor. Au f@cut pre st$lpi toat@ armarea spre nume veacinic; }i l$ng@ arme cor@bii cioplite. 853/1.

ascuns2, -@ adj. , s. m. 1. Adj. Tainic, secret. (Substantivat) Va descoperi lui ascunsele sale. 798/1. Cuvinte ~e sau (substantivat) ceale ~e = taine, secrete. Ceale ascuns@ s$nt la Domnul Dumnezeul nostru. 184/2. Au venit s@ ispiteasc@ pre Solomon cu cuvinte ascunse. 305/2. Cuv$nt ~ = cuv$nt divin care nu este ^n]eles de omul obi}nuit. S-au r@pit ^n raiu }i au auzit cuvinte ascuns@, care nu easte slobod omului a le gr@i. 173*/2. 2. S. m. Persoan@ care st@ ascuns@. Ascun}ii }@dea ^n c@mar@. 229/1.

arm@ s. f. Armele...ceale de-a dreapta }i ceale de-a st$nga = armele ofensive }i defensive (ca sabia }i scutul). 169*/2.

ascu]it s. n. Ascu]i}, t@i} (al unor obiecte). Cu ascu]itul m-au lovit ^n genunche. 446/1. {i }i-au f@cut Aod cu]it cu doao ascu]ituri. 216/2.

arsur@ s. f. 1. Febr@ (produs@ de o boal@). S@ te bat@ pre tine Domnul cu lips@, }i cu l$ngoare, }i cu friguri, }i cu arsur@, }i cu ucidere. 182/1. 2. C@ldur@ mare, ar}i]@. St$rvul lui va fi l@p@dat ^n arsura zilei }i ^n ^nghe]ul nop]ii. 625/2. 3. V$nt foarte cald. {i-l va lua pre el arsura, }i se va duce }i-l va v$ntura pre el din locul lui. 451/1.

asem@nare (}i as@m@nare) s. f. 1. Figur@, chip, imagine. {i iat@ c@ as@m@narea fiiului omului s-au atins de buzele meale }i au de}chis gura mea. 698/ 1, cf. 71/1, 338/1, 377/1. 2. ~ cioplit@ = statuie, chip cioplit; idol. S@ nu v@ face]i voao asem@nare cioplit@. 162/1.

arm s. n. Coaps@, }old (la animale sau la om). Pune m$na ta supt armul mieu. 21/1. Va scoate p@storiul din gura leului doao armuri. 711/1, cf. 247/1. arma vb. I. A se ~ spre...= a se ^narma cu...Voi spre acela}i g$nd s@ v@ arma]i. 224*/2.

asid@ s. f. Cocost$rc. {i asida ^n ceriu au cunoscut vreamea ei. 602/1.

artave subst. pl. Unitate de m@sur@ pentru cereale. S@ cheltuia la el ^n toat@ zioa f@in@ de gr$u artave doaospr@zeace. 830/1.

asin s. m. M@gar. {ede]i aici cu asinul. 19/2. asin@ s. f. M@g@ri]@. Va lega...la ml@di]@ m$nzul asinei Sale. 50/1, cf. 285/1, 20*/2.

arunca vb. I. A ^ndrepta un g$nd, un sentiment etc. spre cineva, a implora. Arunc eu mila mea ^naintea ochilor ^mp@ratului, ca s@ nu m@ ^ntorc la casa lui Ionatan. 627/1.

aspalat s. n. Substan]@ aromatic@. Ca scor]i}oara }i aspalatul, mirosurilor am dat miros. 810/2. aspid@ s. f. {arpe veninos. Ascu]it-au limba sa ca de }arpe; otrav@ de aspid@ supt buzele lor. 513/2, cf. 482/1.

aruncare s. f. Loc pentru baliste. Pune asupra ei [a cet@]ii] taberi }i vei a}eza arunc@ri ^mpregiur. 645/2. arvun@ s. f. Garan]ie, siguran]@. Dumnezeu... ne-au dat noao arvuna Duhului. 169*/1.

astar@ adv. Ast@-sear@, desear@. Astar@ ve]i cunoa}te c@ Domnul v-au scos pre voi. 67/2.

arz@toriu, -oare adj. Care pune foc, care p$rjole}te, care arde. P@rintele Aaron, fiind ^narmat cu c@dealni]a,...pre cel arz@toriu ^nger au biruit. 887/1.

astarte s. f. pl. Zei]e ale fertilit@]ii, ale dragostei }i ale r@zboiului. Au l@sat calea Domnului Dumnezeului p@rin]ilor lor }i au slujit astartelor }i idolilor. 393/1.

as s. m. Unitate monetar@, ban de aram@ de valoare mic@. Au nu doao pas@ri s@ v$nd cu un as? 10*/1.

astruca vb. I. 1. A acoperi (cu ceva). {i-i vor potopi pre ei }i-i vor astruca pre ei cu pietri de pra}tie. 733/ 2. 2. A ^ngropa, a ^nmorm$nta. {i au murit Avia... }i l-au astrucat ^n cetatea lui David. 385/1.

as@m@nare s. f. v. asem@nare. ascoate vb. III (a se ~) A scoate. A se ~ de supt cineva = a ie}i din robia cuiva; a se r@zvr@ti. S-au f@cut Ioahim rob lui trei ani, }i s-au ^ntors }i s-au ascos de supt el. 346/2.

astupa vb. I. 1. (a se ~) A se ascunde, a se proteja. Au a}ezat [c@l@rimea] de am$ndoao p@r]ile taberii, cl@tindu-s@ }i astup$ndu-s@ ^n v@i. 841/2. 2. A ]ine ascuns. Tu, Daniile, astup@ cuvintele. 700/1.

ascultare s. f. Fiii ascult@rii = fiii ascult@tori. Ca fiii [email protected]@ fi]i sfin]i ^ntru toat@ viia]a. 222*/2. Cu ~a adev@rului = prin supunere fa]@ de adev@r. Cur@]ind sufletele voastre cu ascultarea adev@rului prin Duhul. 223*/1.

asupra prep. Contra, ^mpotriva. S-au suit asupra lui neam de la miiaz@noapte. 634/2, cf. 249/1, 453/2. asupr@ adv. Cu ~ = peste m@sur@. Uciderile, be]iile, ospea]ele ceale cu asupr@. 179*/1.

ascunde vb. III. S@ nu ascunzi urechile la rug@ciunea mea = s@ nu-]i astupi urechile la rug@ciunea mea, s@ m@ ascul]i. 641/2.

a}eza vb. I. 1. (}i a se ~) A (se) organiza, a (se) aranja, a (se) lini}ti. %mp@r@]iia noastr@, carea f@r@ de ponoslu ne nevoim s@ o c$rmuim, nu s@ poate a}eza. 430/2. Te-am dat spre ^mp@care neamurilor, ca s@ a}ezi p@m$ntul }i s@ mo}tene}ti mo}tenirea pustiei! 584/2. 2. A face, a ^mplini, a ^nf@ptui. S@ le a}ez@m lor ca s@ umble dup@ legile lor ca }i mai ^nainte. 842/1, cf. 620/1. 3. A fixa, a stabili. Au

ascundere s. f. Ascunz@toare. %ntru ascundere de vifor. 492/2. ascuns1 s. n. Ascunz@toare, ascunzi}. {ade...cu cei boga]i ^ntru ascunsuri, ca s@ ucig@ pre cel nevinovat. 464/1. S-au aflat ascunsele lui. 751/1, cf. 466/1, 565/

8

a}ezat ca pre an s@ ]ie aceast@ zi cu veselie. 853/2, cf. 844/1. 4. A ~ cuv$ntul = a face leg@m$nt. Adusu-{-au aminte... de cuv$ntul... care au a}@zat lui Avraam. 501/1.

miiaz@noapte }i jum@tate c@tr@ austru. 736/1, cf. 66/1. auz s. n. 1. La ~ = pentru a fi auzit. {i au zis lui Efron la auz ^naintea norodului p@m$ntului. 20/2. 2. Cele auzite, veste; faim@. Nu mi s-au spus mie jum@tate din mul]imea ^n]elepciunii tale, ^ntreci auzul carele l-am auzit. 381/2. 3. L-au pus... preste auzurile sale. = l-a numit sfetnic, confident. 292/1.

a}ezat, -@ adj. 1. Situat, stabilit (^ntr-un loc). Scoal@-te }i te suie asupra neamului care e bine a}ezat. 634/2. A nu fi ~ = a pribegi. P$n@ ^n ceasul de acum...nu s$ntem a}eza]i. 156*/1. Nefiind c@ile lui a}ezate = nefiind cu locuin]@ stabil@. 741/1. 2. R$nduit, statornicit. S@ p@zeasc@ poruncile ceale a}ezate de la apostoli. 125*/1.

auzi vb. IV. A asculta. Tu }tii toate ceale ce s$nt la jidovi }i obiceaiurile }i ^ntreb@rile, pentru aceaea te rog ca cu ^ng@duin]@ s@ m@ auzi. 135*/2. A ~ glasul limbii = a ^n]elege o limb@. Eu aduc preste voi limb@ de departe, ... limb@ c@riia nu vei auzi glasul limbii ei. 599/2.

a}ez@m$nt s. n. 1. Loc ^n care se a}az@ ceva. {i, f@c$ndu-i [idolului] a}ez@m$nt bun ^n p@reate, l-au pus acolo. 790/2. 2. ( }i ~ul de leage, ~ul legii) Leg@m$nt, testament (al lui Dumnezeu). Adusu-{au aminte ^n veac de a}@z@m$ntul legii Lui. 501/1. Poruncit-au ^n veac a}@z@m$ntul de leage al S@u. 504/2. De leagea Celui Prea^nalt }i de a}ez@m$ntul Lui }i de judecat@, ca s@ ^ndreptezi pre cel necredincios. 821/2, cf. 340/2, 699/1, 812/2, 213*/ 2. 3. %nvoial@, leg@m$nt. Au s@v$r}it ^mp@ratul Sedechiia a}ez@m$ntul c@tr@ norod. 623/2. 4. Dispozi]ie, porunc@. Sfat au f@cut... ca s@ a}eaze cu a}ez@m$nt ^mp@r@tesc. 693/2. 5. Or$nduial@, ritual. I-au dat a}ez@m$ntul t@ierii ^mprejur. 114*/1.

auzire s. f. Veste, }tire. Binevestea}te auzirea p@cii. 586/2. auzitoriu s. n. Cine-mi va da auzitoriu? = cine ^mi va da ascultare? 453/2. azim@ s. f. P$ine nedospit@. Azimele cu s@lat@ s@ le m$nce. 63/1.

B ba adv. Nu. „De pace s$ntem..., nu s$ntem iscoade.” {i au zis Iosif lor: „Ba, ci a]i venit s@ vede]i c@r@rile p@m$ntului.” 42/1.

a}ijderea adv. De asemenea. I-au dat lui asemenea m@sura measelor punerii ^nainte fie}tecarea mas@ de aur, a}ijderea }i a celor de argint. 373/2.

babi]@ s. f. Numele unei p@s@ri, probabil pelican. {i stru]ul, }i b@bi]a, }i ceale ce s$nt aseamenea ei. 101/ 2, cf. 171/2.

a}terne vb. III. A dobor^, a culca la p@m$nt cu o lovitur@; a ucide. Ca ni}te lei n@v@lind asupra vr@jma}ilor, au a}ternut din ei unspr@zeace mii. 869/2, cf. 450/2, 760/1.

baie1 s. f. Sp@lare. Din a Lui mil@ ne-au m$ntuit pre noi prin baia na}terii de a doao }i a ^nnoirii Duhului Sf$nt. 205*/2.

a}ternut s. n. Culcu}, s@la}. %n munte ^nalt }i sus, acolo e a}ternutul t@u. 589/1.

baie2 s. f. Z@c@m$nt, min@. {i c$te au f@cut ^n ]ara Ispaniei }i au biruit b@ile ceale de argint }i ceale de aur de acolo. 843/2.

atachis s. m. O specie de l@custe. {i atachisul, }i c$te sam@n@ lui. 101/2. atinge vb. III (a se ~) S-au atins p$n@ la inima ta = a p@truns p$n@ la inim@. Aceasta easte r@utatea ta, c@ci e amar@, pentru c@ s-au atins p$n@ la inima ta. 598/2.

baieri subst. pl. Ciucuri. Baieri s@-]i faci la ceale patru cornuri a hainelor tale. 177/2. ba}t@ s. f. Zid de ap@rare, fortifica]ie, meterez. De easte zid, s@ zidim preste el b@}ti de argint. 551/2, cf. 599/2, 635/1, 748/1.

a]$]a (}i a]i]a) vb. I (a se ~) A se aprinde; a se isca. S-au a]i]at foc din piiatr@. 219/2. C@rbuni s-au a]$]at de la D$nsul. 466/2.

bate1 vb. III. 1. A biciui. Atunci au luat Pilat pre Iisus }i L-au b@tut. 103*/2. 2. A lovi, a pedepsi; a distruge. Au b@tut Domnul pre Naval }i au murit. 264/1. Ilie Tezviteanul... va ^ntoarce inima tat@lui spre fiiu }i inima omului spre vecinul s@u, ca s@ nu viu }i s@ bat p@m$ntul de tot. 738/2. 3. A devasta, a pustii. Iar@ Saul b@tea besearica, prin case ^ntr$nd }i, tr@g$nd pre b@rba]i }i pre muieri, le da la temni]@. 116*/1. 4. (}i a ~ r@zboiul) A face sau a porni r@zboi; a se r@zboi, a se lupta. Au ie}it Gaal ^naintea b@rba]ilor sichimilor }i s-au b@tut cu Avimeleh }i l-au gonit pre el Avimeleh. 223/2. Domnul Dumnezeul lui Israil au b@tut r@zboiu ^mpreun@ cu Israil. 200/1, cf. 65/2, 835/1. 5. A ^nvinge, a cuceri. Cetatea... nu o au putut bate. 338/1. S@ bat@ r@zboiul nostru = s@ ^nvingem noi. 400/1. 6. (}i a ~ cu m$na) = a bate din palme, a aplauda. (Fig.) R$urile vor bate cu m$na deodat@. 498/2. Toate leamnele ]arinii vor bate cu ramurile. 588/2.

a]i]a vb. I v. a]$]a. au adv., conj. 1. Adv. Oare. Au aceastea Domnului r@spl@ti]i? 187/1, cf. 443/2. 2. Adv. Nici. {i s-au p@zit de acolo nu o dat@, au de doao ori. 327/1. 3. Conj. Ori, sau. Al nostru e}ti au din potrivnicii no}tri? 194/1. (%n corela]ie cu sine ^nsu}i) Au ghibos, au cu ochii urduro}i. 112/2. (Urmat de ba) Cunoa}te de easte haina fiiului t@u, au ba? 37/2. ~ doar@ = oare. Au doar@ c$ne s$nt eu de vii cu b$t@ asupra mea...? 256/1, cf. 394/1. auri s. m. pl. Sicli de aur. L-au v$ndut...cu doaozeci de auri. 37/2, cf. 381/2. austru s. n. 1. ({i v$nt ~) V$nt de sud(-vest). Domnul au adus v$nt austru pre p@m$nt. 61/1. %ntoarce, Doamne, robiia noastr@ ca p@raiele ^n austru. 510/ 2. 2. Parte a p@m$ntului din care bate v$ntul numit austrul, sud. {i s@ va pleca jum@tate din munte c@tr@

9

bate2 vb. III = abate. A ~ la p@m$nt = a tr$nti, a dobor^. Dac@ l-ai v@zut [pre Avesalom sp$nzurat], pentru ce nu l-ai b@tut acolo la p@m$nt? 285/2.

berbec s. m. Ma}in@ de r@zboi folosit@ la spargerea zidurilor, a por]ilor asediate. F@r@ de berbeci }i f@r@ de unealte au surpat zidurile Ierihonului. 870/2.

bazn@ s. f. = basm. {i de la adev@r auzul ^}i vor ^ntoarce }i la bazne s@ vor pleca. 203*/2.

bere s. f. Ceea ce se bea. To]i cei ce fac bearea s@ vor sup@ra. 563/2.

b@ga vb. I. A aduce (ceva undeva). {i vor b@ga daruri ^n Casa Domnului. 623/1.

beseric@ s. f. = biseric@. 1. Templu p@g$n. {i au luat pr@zile...}i besearica lui Dagon. 848/2. 2. Sinagog@ }i oamenii apar]in@tori acesteia. Iar@ de nu va asculta de ei, spune besearicii, iar@ de nu va asculta nici de besearec@, s@ fie ]ie ca un p@g$n }i vame}. 18*/1, cf. 43*/2. 3. Cultul, credin]a propov@duite de Iisus Hristos; adunare de cre}tini. Tu e}ti Petru }i pre aceast@ piiatr@ voiu zidi besearica Mea. 16*/2. 4. Edificiu, templu cre}tin. Pavel, chematul Apostol al lui Iisus Hristos,...}i Sosten, fratele, Besearicii lui Dumnezeu, carea easte ^n Corint celor sfin]i]i ^ntru Iisus Hristos. 153*/1; (situat ^n cer) S-au de}chis besearica cortului m@rturiei ^n ceriu. 244*/2.

b@leg@toare s. f. Loc de depozitare a gunoiului. {i au stricat casa lui Vaal }i o au f@cut s@ fie b@leg@toare. 332/2. b@rbat@ adj. (Despre femei) Vrednic@; virtuoas@, iubitoare. Muiarea b@rbat@ cunun@ easte b@rbatului s@u. 525/2. Muiarea b@rbat@ veselea}te pre b@rbatul s@u. 811/1. b@taie s. f. 1. Lupt@, r@zboi. Voi mearge]i ast@zi la b@taie asupra vr@jma}ilor vo}tri. 176/1, cf. 193/2. 2. Ran@, durere. Va face Domnul... b@t@i mari }i minunate }i boale reale }i st@tornice. 183/2. 3. Necaz, pedeaps@; nenorocire; n@past@, urgie. Eu voiu trimite toate b@t@ile Meale ^n inima ta. 60/2. {i s-au f@cut b@taie ^ntru adunarea Domnului. 151/2, cf. 246*/1. 4. Batjocur@. Auzit-am oc@rile lui Moav }i b@t@ile fiilor lui Amon, cu care au oc@r$t pre norodul Mieu. 726/2.

be]iv@ adj. (Despre b@utur@) Tare, care ^mbat@. S@ te p@ze}ti s@ nu beai vin }i beutur@ be]iv@. 227/1. beutur@ s. f. = b@utur@. Umezeal@, ap@. Au odr@slea}te papura f@r@ de ap@, au ^n@l]a-s@-va trestiia f@r@ de beutur@? 442/1. bici s. n. ~ul limbii = b$rf@, clevetire. De biciul limbii te va ascunde }i de r@ut@]ile viitoare nu te vei teame. 440/2.

b@t@toriu s. m. ~ cu ciocane = persoan@ care prelucreaz@ metale. {i au fost [Tovel] b@t@toriu cu ciocane, faur de aram@ }i de fier. 5/1.

bine adv., s. n. 1. Adv. Preced$nd adjectivul, subliniaz@ calitatea exprimat@ de acesta. Acesta avea un fecior, }i numele lui Saul, b@rbat bine mare }i bun. 246/1. 2. S. n. Ceea ce aduce mul]umire, pl@cere. [Domnul] va ^ntoarce mie bine pentru bl@st@mul lui. 283/2. 3. S. n. Facere de bine = binefacere. Prin care s-au pedepsit vr@jma}ii lor, prin acelea ei... au luat facere de bine. 788/2. 4. Adv. A pune ~ = a pune la p@strare, pentru mai t$rziu. Spintec@ pea}tele }i ia inima }i ficatul }i fiiarea }i le pune bine! 744/1.

b@tr$n s. m. {ef (al poporului), conduc@tor av$nd rol ^n probleme judec@tore}ti, religioase etc. }i care f@cea parte dintr-un consiliu de conducere. {i au zis Moav c@tr@ b@tr$nii lui Madiam: „Acum va aleage adunarea aceasta pre to]i cei dimpregiurul nostru”. 143/1. Mai-marii jidovilor }i b@tr$nii jidovilor Casa aceaea a lui Dumnezeu s@ o zideasc@. 410/2, cf. 54/ 2, 131/2. b@tr$ne]e s. f. ~ unse sau ~ ^n untdelemn gras = b@tr$ne]e ^[email protected]/2. b@tr$nime s. f. Consiliu al b@tr$nilor, senat; totalitatea b@tr$nilor. Adun@ b@tr$nimea fiilor lui Israil }i vei gr@i c@tr@ d$n}ii. 54/2, 63/21. Au f@cut... precum le-au poruncit lor Ioachim, preotul cel mare, }i b@tr$nimea a tot norodul lui Israil. 751/2.

binevesti vb. IV. 1. A da veste bun@. Voiu binevesti ^mp@ratului. 286/1. 2. A spune ceva (^n fa]a unei mul]imi) ca avertizare. L-au trimis... ca s@ binevesteasc@ ^n casa idolilor lor }i norodului. 359/2. 3. A predica evanghelia, a propov@dui. Am v@zut alt ^nger, ... av$nd Evanghelie veacinic@, ca s@ binevesteasc@ celor ce l@cuiesc pre p@m$nt. 244*/1.

b$rfeal@ s. f. Flec@rire, vorb@rie, vorb@ de clac@. Spusu-mi-au mie c@lc@torii de leage b$rfeale. 508/1.

binevoi vb. IV. 1. A pl@cea, a agrea. De ai fi voit j$rtv@, a} fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 480/1. 2. A consim]i, a accepta. Iar@ Saul era binevoind spre uciderea lui. 116*/1.

becisnicie s. f. Tic@lo}ie, mizerie. Cu cuv$ntul mieu cel amar voiu r$de def@imare }i becisnicie voiu chema. 612/1. belciug s. n. A pune ~ ul ^n n@rile cuiva = a face pe cineva s@ fie la dispozi]ia cuiva. {i trufiia ta s-au suit ^n urechile Meale }i voiu pune belciugul mieu ^n n@rile tale. 342/2. beli vb. IV. 1. A jupui. Pieile lor le-au belit de pre d$n}ii. 719/1. 2. A t@ia (o oaie, un miel). Au belit un berbeace de oi. 744/2, cf. 93/1. 3. A descoji (un copac, o plant@). {-au luat Iacov nuia de plop vearde, }i de nuc, }i de paltin, }i le-au belit de coaje. 29/2.

bir s. n. Dare, impozit ^n produse }i ^n oameni pentru munc@. Au scos ^mp@ratul Solomon bir din tot Israilul, }i era birul de treizeci de mii de oameni. 299/1. A fi (sau a se face) cuiva sub ~ = a fi supus la bir; a fi supus cuiva pl@tind bir. Nici Neftalim nu au pierdut pre cei ce l@cuia ^n Vetsamis..., iar@ cei ce l@cuia ^n Vetsamos }i ^n Vetenet s-au f@cut lui subt bir. 215/1. {i au st@p$nit ]@ri }i neamuri }i tirani, }i au fost lui supt bir. 832/1.

belitur@ s. f. Coaj@ cur@]at@ de pe crengi, de pe arbori. Le-au belit de coaje Iacov belituri albe. 29/2.

birariu s. m. Perceptor al impozitelor. Birariul, care l-a]i trimis la noi, s-au chemat ^naintea mea. 409/1.

10

birui vb. IV. 1. A lua ^n st@p$nire, a cuceri. Au biruit b@ile ceale de argint }i ceale de aur de acolo [din ]ara I}paniei]. 843/2. 2. (a se ~) A se l@sa ^nvins, ^nfr$nt. Cu hulirea lor [a oamenilor] s@ nu v@ birui]i. 585/2. 3. (a se ~) A se ^nrobi. Ru}inatu-s-au Masigat }i s-au biruit. 632/2. 4. A ]ine, a rezista. Ruptu-s-au funile tale, c@ nu au biruit. 573/1.

un rang). Creade]i, dar@, c@ }i boierii asupra lucrurilor meale ve]i lua. 887/2. boieri]@ s. f. So]ie de boier. Au zis to]i boiarii }i boieri]ele pl$ngere pentru Iosia p$n@ ast@zi. 404/1. bold s. n. 1. B@] ascu]it cu care se ^mpung vitele pentru a le ^ndemna. Precum biciul la cal }i boldul la m@gariu, a}ea e toiagul la norodul cel f@r@ de leage. 535/1. 2. Obiect ascu]it, ]epu}@; ghimpe. {i Eu ca o turburare lui Efraim }i ca un bold casii Iudei. 703/ 1, cf. 706/2. (Fig.) Pre c$]i ve]i l@sa dintr-^n}ii vor fi spinii ^n ochii vo}tri }i bolduri ^n coastele voastre. 154/2. 3. %ndemn, stimulent. Unde easte, moarte, boldul t@u? 165*/1. 4. Par ascu]it care se pune ^n v$rful caselor, al corturilor etc. {i polimari preste am$ndoi st$lpii }i deasupra coastelor, bold. 301/1.

biruin]@ s. f. St@p$nire. {i eu s$nt om supt biruin]@, av$nd supt mine osta}i. 7*/2. biruitoriu s. m. St@p$nitor, conduc@tor. Au pus ^mp@ratul Vavilonului pre Godoliia biruitoriu ]@rii. 628/1. blagorodnic,-@ adj. De neam, nobil. Nici s@ v@ l@p@da]i de-a fr@]iei meale b@rb@]ie sf$nt@ }i blagorodnic@. 888/2.

boldi vb. IV. A ^mboldi, a ^nghionti. S-au dus la ^mp@ratul }i l-au boldit. {i, abiia de}tept$ndu-l... 879/2.

blagorodnie s. f. Noble]e (sufleteasc@). Cu blagorodnie rabd@! 890/1.

boli vb. IV. 1. A z@cea bolnav. Era un om ^mp@r@tesc, al c@ruia fiiu bolea ^n Capernaum. 86*/2, cf. 48/2. 2. A sl@bi. Ce-]i easte de bole}ti a}ea. 279/1.

blagoslovenie s. f. Binecuv$ntare. Au cetit Iisus toate cuvintele legii ace}tiia, blagosloveniile }i bl@st@murile. 197/2. (%n construc]ii intensive) {i aceasta easte blagosloveniia cu carea Moisi... au blagoslovit pre fiii lui Israil. 188/1.

boln@vi vb. IV (a se ~) A se ^mboln@vi. S-au boln@vit feciorul muierii st@p$nei casii. 314/2.

blagoslovi vb. IV. A binecuv$nta. Lu$nd ceale cinci p$ni... le-au blagoslovit }i le-au fr$nt. 62*/2, cf. 485/1.

boln@vit,-@ adj. %mboln@vit, bolnav. Pruncul... r@u boln@vit. 278/2. bor$tur@ s. f. Vom@, v@rs@tur@. Ca c$nele care s@ ^ntoarce la bor$tura sa }i s@ face ur$t, a}ea }i cel f@r@ minte... s@ ^ntoarce la p@catul s@u. 535/2, cf. 227*/2.

bl@ni vb. IV. 1. A c@ptu}i cu bl@ni, cu sc$nduri groase un perete, o ^nc@pere, o cas@. S@ cumpere... leamne de grinzi, s@ bl@neasc@ casele. 402/1. 2. A ^nchide (o deschiz@tur@) cu sc$nduri. De easte u}@, s@ o bl@nim cu sc$nduri de chedru. 551/2.

bor^ vb. IV. A voma. Au f@cut s@ r@t@ceasc@ Eghiptul... precum r@t@cea}te cel beat }i carele ^mpreun@ bora}te. 563/2, cf. 237*/2.

bl@ni} s. n. C@ptu}eal@ cu sc$nduri groase, cu bl@ni. Au zidit bl@ni} prin toat@ casa. 299/2.

bou s. m. Fiu de ~ = vi]el. {i fii de boi, }i berbeci, }i miei... s@ se dea lor. 410/2.

blid s. n. Vas; potir, cup@. Cei doaozeci }i patru de b@tr$ni au c@zut ^naintea Mielului, av$nd fie}tecarele al@ute }i blide de aur, pline de amirosituri. 238*/2, cf. 76/1, 218/2.

boz s. m. Divinitate p@g$n@, idol. De unde, dar@, s@ vor chema dumnezei? Pentru c@ muierile pun dinainte la bozii cei de argint }i de aur }i de lemn? 767/1.

boal@ s.f. Necaz, nenorocire. Toat@ boala carea am adus asupra eghipteanilor. 67/1.

bra] s. n. 1. Simbol al puterii, al vitejiei sau al protec]iei divine. Te va acoperi ^nceputul lui Dumnezeu }i supt t@riia bra]urilor celor veacinice }i va goni de la fa]a ta pre vr@jma}. 189/1. Voiu vesti bra]ul T@u la tot neamul. 487/2. Doamne, cine au crezut auzului nostru? {i bra]ul Domnului cui s-au ar@tat? 97*/2. 2. ({i urmat de drept) Pulpa, }oldul din fa]@ al animalelor (folosit ca jertf@). {i vei lua de la berbeace... bra]ul cel drept. 80/2. {i pieptul osibirei }i bra]ul darului s@ le m$nca]i ^n loc sf$nt, tu }i fiii t@i. 100/2, cf. 127/1, 139/2.

boamb@ s. f. Boab@ (de strugure). Boambele viei tale s@ nu le aduni. 110/1. boa}@ s. f. Testicul. Boa}ele lor ca boa}ele cailor. 662/2. boboan@ s. f. Boab@, bobi]@. %n ce chip s@ va afla boboana ^n strugur. 593/2. bobodelnic@ s. f. v. brobodelnic. boiariu s. m. = boier. Demnitar, om de seam@; c@petenie, conduc@tor (de ob}te). Au ^ntrat to]i boiarii adun@rii }i au spus lui Moisi. 68/1. {i au adus boiarii lui Israil, cei doispr@zeace mai-mari ai cas@lor familiilor lor. 127/2. Pusu-l-au pre el... boiariu a toat@ avu]iia lui. 501/1, cf. 97*/2.

br@]are s. f. v. br@]ariu. br@]ariu s. n. (}i br@]are s. f.) = br@]ar@. 1. Podoab@ purtat@ pe bra]. Am luat stema cea ^mp@r@teasc@ de pre capul lui, }i br@]ariul cel de pre bra]ul lui. 269/ 1. 2. Verig@ de metal. Lega-vei belciug de narea lui, }i cu o br@]are vei g@uri buza lui? 459/1.

boieri vb. IV. A sta ^n frunte, a conduce. Ales-am calea lor }i am }ezut boierind. 452/1. boierie s. f. 1. Rang, demnitate. Vei da p@harul lui Faraon..., dup@ boieriia ta cea mai dinainte, precum erai turn$nd. 40/1. F@r@ de ~ = smerit, modest. Mai bun easte omul f@r@ de boierie, carele slujea}te }ie}i. 525/2. 2. Putere, st@p$nire (a cuiva care de]ine

br$ne s. f. pl. = br$ie. Nu vor fl@m$nzi..., nici vor dezlega br$nele sale de la mijloacele sale. 555/2. br$u s. n. Cing@toarea marelui preot, semn al func]iei sale. {i fiilor lui Aaron vei face haine, }i br$ie, }i

11

chidare. 79/2. ~ de curea = br$u de piele. {i cu br$u de curea ^mpregiurul mijlocului s@u. 32*/1.

buz@ s. f. 1. Vorbire, cuvinte. De}arte au gr@it fie}tecare c@tr@ vecinul s@u, buze vicleane ^n inim@, }i ^n inim@ au gr@it reale. 464/2, cf. 444/1. A-}i ]ine buzele = a vorbi pu]in. Cel ce-}i ]ine buzele ^n]elept va fi. 524/2. 2. Margine a unui obiect. {i au f@cut mare v@rsat@, zeace co]i din buza dincoace p$n@ la buza dincolo a ei. 301/1. Buza ei [a sc@ld@torii] ca o buz@ de p@har. 377/1.

brobodelnic s. n. (}i bobodelnic@ s. f.) V@l; un fel de hain@ scump@. S-au ^nv@lit cu brobodealnicul }i s-au ^nfrums@]at. 38/1. Va lua Domnul... bobodealnicile ceale ^nchise. 554/1, cf. 550/1. bucat@ s. f. 1. M$ncare (preparat@). S@ fac@ ^naintea ochilor mei bucat@, ca s@ v@z }i s@ m@n$nc din m$inile ei. 279/2. 2. (La pl.) Alimente, provizii. S@ se abat@ }i s@-}i afle bucate, c@ aici s$ntem ^n loc pustiiu. 62*/1. 3. (La pl.) Recolt@ de gr$ne, cereale. Au f@cut p@m$ntul ^ntru acei }eapte ani a ^ndestul@rii bucate. 41/2.

C ca adv. Aproximativ. Trec$nd ca un ceas, altul, oarecarele, ^nt@rea, zic$nd. 78*/2. Ca ^ntr-un ceas = cam un ceas. Au st@tut amu]it ca ^ntr-un ceas. 691/2.

buc@tar s. m. Comandant, }ef (al g@rzii ^mp@ratului). Daniil au r@spuns sfat }i cuget lui Arioh, celui mai mare preste buc@tarii ^mp@ratului. 688/2, cf. 38/2, 347/2.

cad@ s. f. Vas mare. Toate neamurile ca o pic@tur@ din cad@... s-au socotit. 577/2. cadisime s. f. pl. Casa ~lor = loc de ^nt$lnire a homosexualilor. {i au stricat casa cadisimelor celor din Casa Domnului, unde ]esea muierile podoabele desi}ului. 345/2.

buc@t@rie s. f. Loc pentru g@tit. Buc@t@rii f@cute dedesuptul c@m@rilor ^mpregiur. 684/1. buc@tur@ s. f. %mbuc@tur@. Le vei dimica pre eale buc@turi. 93/2.

cale s. f. 1. A se duce fiecare ^n ~a sa = a pleca ^n drumul s@u; a-}i vedea de treab@. S-au sp@im$ntat... }i s-au dus fie}tecarele om ^n calea sa. 295/1. S@-i dai calea lui ^n capul lui = s@-i ar@]i drumul pe care s@-l urmeze. 303/1. Merg ^n calea a tot p@m$ntul = merg pe drumul pe care merge toat@ lumea; mor. 295/1. F@r@ de ~ = nepotrivit, necuviincios, nedrept. Ceale f@r@ de cale nu voia}te a le vedea Domnul. 456/1, cf. 439/2. 2. C@l@torie. Iar@ noi, s@v$r}ind calea pre ap@, de la Tir ne-am pogor$t ^n Ptolomaida. 130*/2. ~ dreapt@ = c@l@torie u}oar@, bun@. S@ cearem de la D$nsul cale direapt@ noao }i pruncilor no}tri. 412/2. Pe ~ = ^n timpul c@l@toriei. Le-am dat lor merinde pre cale. 46/1, cf. 42/1, 194/ 1. 3. Fel, mod de a proceda, de a ac]iona. S@ faci }i s@ dai omului dup@ toate c@ile lui. 303/2.

bucin1 s. n., s. m. = bucium (instrument muzical). Preo]ii bucina cu bucinurile de coarne. 194/2. Au jurat ^ntru Domnul cu glas mare }i cu strigare, }i cu tr$mbi]@ }i cu bucine. 386/1, cf. 194/2. (%n construc]ii intensive) S@ bucine cu bucinii. 194/2. bucin2 s. m. v. bucium. bucina vb. I. A buciuma. Preo]ii bucina cu bucinurile de coarne. 194/2. bucium (}i bucin) s. m. Trunchi, tulpin@. Copaciul... de va ^mb@tr$ni ^n p@m$nt r@d@cina lui, }i ^n piiatr@ s@ va s@v$r}i buciumul lui, de mirosirea apei va odr@sli. 445/1. S-au odihnit toate pas@rile ceriului ^ntru c@dearea lui [a chiparosului] }i la bucinii lui au fost toate fiiar@le ]arinii. 669/2.

cali]c@ s. f. = c@letc@. Cu}c@. L-au pus pre el [pe leu] ^n c@p@stru }i ^n cali]c@ au venit la ^mp@ratul Vavilonului. 658/1.

buigui vb. IV = b$igui. A fi m$hnit, ^ndurerat. Cu pomenire voiu pomeni }i va buigui asupra mea sufletul meu. 641/1.

cam@t@ s. f. Dob$nd@ (mare }i nelegal@) cerut@ de c@m@tar. N-au lipsit din uli]ele ei cam@ta }i vicle}ugul. 481/1. A da ^n ~ = a ^mprumuta cu dob$nd@. Argintul s@u nu va da ^n cam@t@. 657/1.

bumbule] s. n. Sfer@ mic@, bold (la sfe}nic). S@ faci sfea}nicul, ... }i scafele, }i bumbulea]ele. 76/1. bun,-@ adj. Fericit. Mai buni era r@ni]ii cei de sabie dec$t cei r@ni]i de foamete. 642/1.

camelopard s. m. Giraf@. {i bou s@lbatec, }i unicorn, }i ]ap s@lbatec, }i camelopard. 171/2.

bun@tate s. f. 1. Fapt@ bun@, binefacere. S-au minunat... de toate bun@t@]ile care le-au f@cut lor Domnul. 69/1, cf. 580/1. Din bun@t@]i = despre cele bune. Amu]it-am }i m-am smerit, }i am t@cut din bun@t@]i. 475/2. 2. Har (de la Dumnezeu). P$n@ n-au p@c@tuit ^naintea Dumnezeului s@u, era bun@t@]ile ^mpreun@ cu ei. 752/2.

canon s. n. Instrument muzical cu coarde. Fluierul }i canonul ^ndulcesc c$ntarea. 821/1, cf. 5/1, 425/2. cap s. n. 1. Considerat ca surs@ a vie]ii }i energiei, ca simbol al superiorit@]ii de rang }i autoritate a cuiva. L-au pus norodul preste sine cap, }i mai mare pov@]uitoriu. 222/1. D@-mi aici, ^n tipsie, capul lui Ioan Botez@toriul. 14*/2. B@rbatul easte cap muierii, precum }i Hristos cap besearicii. 184*/1. A ridica ~ul = a avea succes. {i s-au ^nfr$nt Madiam ^naintea fiilor lui Israil, }i mai mult nu au adaos a r$dica capul s@u. 222/1. 2. Ca simbol al persoanei. Slujile tale au num@rat capetele b@rba]ilor celor r@zboinici. 152/1. 3. V$rf, pisc. I-au pus lui b@rba]ii Sichimului paznici ^ntr-ascuns pre la capetele mun]ilor }i prindea pre to]i cei ce c@l@torea pre acolo. 223/1. 4. Capitol (de carte), paragraf. %n capul c@r]ii

bune]e s. f. pl. %nsu}iri morale bune, virtute, bun@tate; frumuse]e. Nu s-au aflat aseamenea cu bunea]ele featelor lui Iov supt ceriu. 460/1. buric s. n. A se ]ine de ~ul p@m$ntului = a merge pe mijlocul locului. Norod s@ pogoar@ despre mare, ]iindu-s@ de buricul p@m$ntului, }i o parte vine pre calea stejarului celor ce privesc. 223/2. buruian@ s. f. Buruieni de ierburi = verde]uri. Buruianele de ierburi le-am dat voao toate. 8/2.

12

scris easte pentru mine ca s@ fac voia Ta. 476/1. 5. Punct, preten]ie, condi]ie. Roag@-te pentru robii t@i c@tr@ Domnul Dumnezeul t@u, }i nu vom muri, c@ am adaos la toate capetele noastre r@utate cer$ndu-ne ^mp@rat. 249/2. 6. Un fel de dare. Va m@rturisi p@catul care l-au f@cut, }i va ^ntoarce p@catul, }i capul }i a cincea parte va adaoge la el. 126/1.

catart s. n. = catarg. Chiparos din Livan au adus, ca s@-]i fac@ ]ie catarturi. 665/2. cav subst. Unitate de m@sur@ pentru greut@]i. S-au f@cut foamete mare... , au ajuns capul de asin cu cincizeci de sicli de argin]i, }i a patra parte de cav de g@ina] de porumb cu cinci sicli de argin]i. 327/2. c@ci conj. 1. (}i pentru ~, ~ c@) Pentru c@, deoarece. C@ci se apropie de mine ^mp@ratul... te-ai m@niiat pentru cuv$ntul acesta? 288/1. Pentru c@ci v-a]i necinstit voi }i v-a]i ur$t voi de toate neamurile... , pentru aceaea, mun]ii lui Israil, auzi]i cuv$ntul Domnului! 673/2, cf. 241/2, 187*/1. 2. Pentru ce? , de ce? {i, de va zice voao cineva: „C@ci face]i aceasta?”, zice]i c@ Domnului trebuia}te. 43*/1, cf. 44/2. 365/ 1, 112*/2.

capi}te s. f. Templu (sau altar ^n templu) p@g$n. {i s@ vor strica capi}tele ceale de r$s }i s@rb@torile lui Israil s@ vor pustii. 713/1, cf. 74/2, 399/1, 561/2, 633/2. care pron. rel. Ce, ceea ce. Ce face]i care nu s@ cade a face s$mb@ta? 57*/2. carne s. f. ~ vie = ran@ deschis@. {i ori ^n ce zi s@ va vedea ^ntru el carne vie, necurat va fi. 103/1. C@rnurile sfinte = jertfele. Au rug@ciunile }i c@rnurile sfinte vor lua de la tine r@ut@]ile tale? 605/1.

c@dea vb. II. 1. A ~ pe pat = a c@dea la pat, a se ^mboln@vi. Au c@zut pre pat }i au cunoscut c@ va s@ moar@. 832/1. A ~ cu fa]a pre p@m$nt (sau pre fa]a sa) = a face gestul de aplecare p$n@ la p@m$nt, ^n semn de umilin]@, de salut etc. Am c@zut pre fa]a mea }i am strigat. 649/1. C$nd am auzit eu glasul cuvintelor lui m-am umilit }i am c@zut cu fa]a pre p@m$nt. 698/1. A ~ preste fa]a sa ^naintea cuiva = a se ^nchina cuiva. Au c@zut preste fa]a sa ^naintea ^mp@ratului. 287/1. A ~ de sabie = a fi ucis cu sabia. C@ Amalia }i hananeul acolo easte ^naintea voastr@ }i ve]i c@dea de sabie. 135/2, cf. 630/2. A ~ ^naintea fe]ii cuiva = a se da b@tut, ^nvins. Au c@zut Iuda ^naintea fea]ii lui Israil. 394/1. 2. A se arunca, a se n@psuti asupra cuiva; a n@v@li asupra du}manului. Au c@zut asupra lor noaptea el }i slugile lui. 13/1, cf. 441/1. 3. A ajunge, a nimeri. {i ^ntr-un ostrov oarecarele easte s@ c@dem noi. 137*/1. (%n construc]ie intensiv@) Cu c@deare au c@zut ^n muntele Ghelvuei. 269/1. 4. (a se ~) A trebui, a fi necesar. Dovedindu-le }i ar@t$ndu-le c@ s-au c@zut lui Hristos s@ p@timeasc@ }i s@ ^nviiaz@ din mor]i. 126*/1, cf. 23*/2. 5. A lipsi, a disp@rea. Creade]i Lui }i nu va c@dea plata voastr@. 796/2. 6. (Despre metale) A se toci. De va c@dea fierul, }i el }-au turburat fa]a, }i puteri va ^nt@ri, }i prisosin]a omului ^n]elepciunea. 546/2.

carte s. f. 1. Scrisoare. Au trimis... pre sluga sa }i cartea de}chis@ ^n m$na lui. 419/1, cf. 277/2, 342/ 1, 400/2, 409/1, 772/1. 2. Act, dovad@, document. {i am luat cartea cea de cump@rare, cea cetit@ }i pecetluit@. 621/2. S@-i scrie ei carte de desp@r]anie }i s@ o dea ^n m$inile ei, }i s@ o sloboaz@ pre ea din casa sa. 179/1, cf. 41*/2. ~a cuvintelor zilelor (sau adun@rii, pomenirii) = carte care relateaz@ istoria poporului evreu, cronic@. {i fiii lui Levi, c@petenii familiilor, scri}i ^n Cartea cuvintelor zilelor. 425/2. {i am aflat cartea adun@rii, care s-au suit ^nt$iu, }i am aflat scris ^ntr-^nsa. {i ace}tia s$nt fiii ]@rii. 419/ 2. S@ cau]i ^n cartea pomenirii p@rin]ilor t@i. 409/1. 3. Fiecare dintre p@r]ile mai mari dec$t un capitol din care este alc@tuit@ Biblia. Cartea numerilor. cas@ s. f. 1. Locuitorii unei case care, de obicei, se trag din acela}i str@mo} }i sclavii acestora; familie, neam. Aceastea s$nt numele fiilor lui Israil, carii au ^ntrat ^n Eghipt ^mpreun@ cu Iacov, tat@l lor, fie}tecare cu toat@ casa sa au ^ntrat. 52/1. Ace}tia s$nt ^ncep@torii caselor neamurilor lor. 57/2, cf. 41/2. 2. Camer@, odaie. %ntr$nd, s-au suit ^n casa de sus, unde l@cuia Petru }i Iacov... 108*/1. Casa cea de ascultare = sal@ de judecat@. 135*/1. 3. Casa Domnului (sau a lui Dumnezeu) = biseric@. Au f@cut toat@ adunarea Iudei leg@tur@ ^n Casa lui Dumnezeu cu ^mp@ratul. 391/2. Tot norodul ^n cur]ile Casii Domnului. 391/2.

c@dere s. f. 1. Cu ~ pre fa]a sa = c@z$nd cu fa]a la p@m$nt (pentru a se ruga, ^n semn de umilin]@ etc.). Rug$nd pre milostivul Dumnezeu cu pl$ngere }i cu ajunuri }i cu c@deare pre fa]a sa. 872/1. 2. Pr@v@lire (a unui copac). (Concretizat) S-au odihnit toate pas@rile ceriului ^ntru c@dearea lui [a chiparosului]. 669/2. 3. Faptul de a ajunge dintr-o situa]ie bun@ ^ntr-alta rea, dec@dere. C@dearea limbii. 807/2. C@dearea celor r@i degrab va veni. 807/2. 4. Stare de dec@dere. L-au scos pre el din c@dearea sa. 788/ 1. 5. Nenorocire, pedeaps@. {i aceasta va fi c@dearea cu carea va bate Domnul toate noroadele c$te s-au o}tit asupra Ierusalimului. 736/1. 6. Nimicire. {i s-au ^nmul]it ^ntru d$n}ii c@dearea. 502/1. 7. Sc@dere, lips@. Nu va fi ^ntru ei c@deare, c$nd s@ vor num@ra. 81/2.

casie s. f. Scor]i}oar@. Vindea gr$u }i miruri }i casie. 666/1, cf. 478/1. casnic s. m. Persoan@ care locuie}te ^mpreum@ cu altele ^ntr-o cas@, care ]ine de casa cuiva. Cel ce acoper@ str$mb@t@]ile caut@ priete}ug, iar@ cel ce urea}te a le acoperi desparte priiatinii }i casnicii. 529/1. S@ va apuca omul de fratele s@u sau de casnicul t@t$ne-s@u. 553/2, cf. 145/2, 571/1, 798/1, 19*/2. (Casa fiind cerul) %mpreun@ l@cuitori cu sfin]ii }i caznici ai lui Dumnezeu. 182*/1. catapeteasm@ s. f. 1. Perdea, v@l, acoperem$nt de p$nz@. {i vei pune sicriiul m@rturiei }i vei acoperi sicriiul cu catapeteazma. 91/2. 2. Perdea, v@l care separa Sf$nta Sfintelor de restul templului sau (la israeli]ii nomazi) de restul cortului m@rturiei. {i au pus jertvenicul cel de aur ^n cortul m@rturiei, ^n preajma catapeteasmei. 92/1, cf. 86/2.

c@l@ra} s. m. C@l@re], persoan@ c@lare. Fiiul lui Ader au sc@pat pre calul unuia c@l@ra}. 318/1, cf. 67/1, 571/1.

13

c@l@rime s. f. 1. Mul]ime de oameni c@l@ri. Au trimis... o}ti }i c@l@rime. 852/1. 2. Totalitatea animalelor de c@l@rit (reprezent$nd averea). Au luat toat@ c@l@rimea Sodomei }i a Gomorei }i toate ce avea ei de m$ncare. 12/2.

c@petenie s. f. 1. Comandant, conduc@tor, }ef. Oastea }i c@peteniia }i slugile jidovilor au prins pre Iisus. 102*/2. 2. Ceat@, grup. Haldeii au f@cut asupra noastr@ trei c@petenii }i au ^ncunjurat c@milele. 438/1. 3. Capital@. Cetatea Amata, care easte c@peteniia ]inutului Midiei. 410/1.

c@lca vb. I. 1. A da n@val@, a intra }i a lua ^n st@p$nire. S@ calce cet@]ile }i s@ le fac@ pulbere. 558/2. 2. A asupri, a umili, a nedrept@]i. Miluia}te-m@, Dumnezeule, c@ m-au c@lcat omul; toat@ zioa d$nd r@zboiu m-au n@c@jit. 481/2.

c@pe]ea s. f. v. c@pe]el. c@pe]el s. n. (}i c@pe]ea s. f.) 1. Capitel. Rodii doao sute de r$nduri preste c@pe]eaoa a doao. 301/1. 2. Un fel de capitel la st$lpii cortului. {i au pus Moisi cortul, }i au pus c@pe]ealele, }i au a}ezat z@voar@le. 91/2, cf. 123/2.

c@lcare s. f. 1. Nimicire. Vor fi spre c@lcare... }i s@ va lua m@rirea lor de pre umerii lor. 561/2, cf. 640/1. 2. A face ~ de... = a ^nc@lca. Pre cei ce f@cea c@lc@ri de leage i-am ur$t. 499/1.

c@pitan s. m. Comandant de o}ti. Au chemat Iisus pre tot Israilul }i pre c@pitanii cei de r@zboiu. 199/2.

c@lcat s. n. Nimicire. Va pune... casa boiariului t@u spre c@lcat. 565/2.

c@prariu s. m. P@stor (p@zitor de capre). Nu eram eu proroc, nici fecior de proroc, ci c@prariu eram. 713/2.

c@lc@toriu s. m. ~ de lege = persoan@ care nu respect@ legea. Izb@vea}te-m@ din m$na... c@lc@toriului de leage. 487/1, cf. 462/2, 494/1.

c@pri}oar@ s. f. C@pri]@. Vei afla acolo trei oameni..., unul duc$nd trei c@pri}oare. 247/2.

c@lc@tur@ s. f. Loc ^n care se calc@. Muntele... va fi din ]ealin@ }i din spini p@}une oii }i c@lc@tur@ boului. 557/1.

c@r@mid@rie s. f. Cuptor pentru tortur@. I-au trecut pre ei prin c@r@mid@rie. 279/1. c@rturariu s. m. Persoan@ care cunoa}te }i t$lcuie}te legile }i tradi]iile. Adun$nd pre to]i arhiereii }i c@rturarii norodului. 3*/1, cf. 176/1, 210/2.

c@lc$i s. n. 1. Haina p$n@ la ~e = hain@ lung@ la preo]ii evrei. {i pietri de s@pat... }i la haina cea p$n@ la c@lc$ie. 75/2, cf. 78/2. 2. A ridica asupra cuiva ~ul = a ac]iona ^mpotriva cuiva. Cel ce m$nc@ cu Mine p$ine au r@dicat asupra mea c@lc$iul s@u. 98*/1.

c@rtur@rie s. f. Ceea ce ]ine de scriere, de }tiin]@, de ^nv@]@tur@. %n]eleagere }i priceapere ^ntru toat@ c@rtur@riia }i ^n]elepciunea. 687/2. c@runte]e s. f. 1. P@r c@runt, c@run]eal@. Dezv@lea}te acoperem$ntul t@u, descopere-]i c@runtea]ele. 583/ 1, cf. 295/2, 531/2, 703/2. 2. B@tr$ne]e. C$t de frumos lucru easte c@runtea]elor judecata. 811/1.

c@ldur@ s. f. 1. Dorin]@ arz@toare, ^nfl@c@rare, pasiune. S$ngele Ierusalimului va cur@]i din mijlocul lor cu duhul judec@]ii }i cu duhul c@ldurii. 554/2. 2. %ndurare, mil@. Afla-voiu c@ldur@ ^n pustie cu cei peri]i de sabie. 620/1.

c@}tigare s. f. Folos. Celui credincios toat@ lumea ^i easte c@}tigare; iar@ celui necredincios nici un ban. 529/1.

c@litur@ s. f. Metal c@lit. Cuptoriul ispitea}te c@litura ^n st$mp@rare. 815/1.

c@tr@ prep. De ~ = a) din, dinspre, aproape de... Le-au dus ^n v$rvul muntelui celui de c@tr@ fa]a Hevronului. 229/2; b) fa]@ de cineva. Ai ascuns aceastea de c@tr@ cei ^n]elep]i }i cunosc@tori }i le-ai descoperit pruncilor. 64*/1. De ~ fa]a cuiva = din cauza cuiva. Ve]i striga ^n zioa aceaea de c@tr@ fa]a ^mp@ratului vostru. 246/1.

c@l]un s. m. %nc@l]@minte; sandal@. C@l]unii ei r@pir@ ochii lui. 761/1. c@mar@ s. f. 1. Camer@, odaie; ^nc@pere. Au ^ntrat... la ^mp@ratul ^n c@mar@. 294/1. Din afar@ va sterpi pre ei sabiia }i din c@m@ri frica. 187/2, cf. 388/1, 467/2. C@mara paturilor (sau a a}ternuturilor) = camera de dormit. [Broa}tele] vor ^ntra ^n casele tale }i ^n c@m@rile a}ternuturilor tale. 59/1. L-au ascuns ^n c@mara paturilor. 331/1, cf. 391/2. 2. Casa c@m@rii = casa vistieriei, a trezoreriei. S@ se cearce ^n casa c@m@rii ^mp@ratului. 410/1.

c@]ie s. f. = c@]uie. Vas ^n care se arde t@m$ie. {i vei face blidele ei, }i c@]iile, }i turn@torile. 76/1, cf. 124/1, 373/2, 406/2. c@u} s. n. Cup@. Au luat... c@u}ele ceale de aur. 638/2.

c@m@ra} s. m. Slujba} la curtea ^mp@ratului, av$nd ^n grij@ camera de culcare. Mergi ^n c@mar@ la Somna, c@m@ra}ul, }i zi lui. 565/1.

c@uta vb. I. 1. A ~ sufletul cuiva = a urm@ri s@-i iei via]a cuiva. A}ea au zis Domnul: „Iat@, Eu dau pre Uafri, ^mp@ratul Eghiptului, ^n m$inile vr@jma}ului }i ^n m$inile celui ce caut@ sufletul lui”. 631/1. 2. A privi, a se uita. {i acum, c@ut$nd ^n fa]a voastr@, nu voiu min]i. 441/1, cf. 54/2, 388/2, 63*/2. Carele caut@ pre steale = astrolog. S@ nu s@ afle ^ntru tine... carele caut@ pre steale }i carele ^ntreab@ mor]ii. 174/ 2. 3. A fi cu fa]a spre... Doispr@zeace vi]ei au f@cut, rei c@ut$nd la miaz@noapte, }i trei c@ut$nd la apus. 377/1, cf. 301/1. 4. A acorda aten]ie. Caut@ spre rug@ciunea mea..., Doamne Dumnezeul lui Israil. 303/1, cf. 17/1. 5. A fi a}ezat, a fi situat spre...

c@m@tarnic s. m. C@m@tar. Doi deatornici era unui c@m@tarnic. 60*/1, cf. 531/2. c@min s. n. Vatr@ pe care se face focul pentru a preg@ti m$ncarea. Aburul focului va ^nv$rto}ea carnea lui }i cu ^nfierb$ntarea c@minului s@ va lupta. 819/1, cf. 102/1. c@p@t$i s. n. Un fel de capitel la st$lpii cortului. Patru st$lpi neputrezi fereca]i cu aur, }i c@p@t$iele lor de aur. 88/1.

14

C@mara sfintelor preo]ilor... caut@ c@tr@ miiaz@noapte. 684/1, cf. 678/1.

^nv$rto}a ~a = a fi ^nc@p@]$nat, ^nd@r@tnic. Cerbicea voastr@ s@ nu o mai ^nv$rto}ea]i. 168/1, cf. 398/1, 405/1, 601/2. A fi tare (sau v$rtos) la ~ sau a fi cu ~a tare = a fi d$rz, ne^nduplecat. E}ti norod tare la cerbice, ca s@ nu te pierz pre cale. 84/ 2. De va fi unul v$rtos la cerbice, minune va fi de s@ va cur@]i. 805/1, cf. 115*/2.

c@utare s. f. Privire. {i de c@utarea Lui s@ vor cutremura mun]ii. 822/2. F@r@ de ~ ^n fa]@ = f@r@ s@ ai preferin]e. S@ p@ze}ti aceastea f@r@ de c@utare ^n fa]@, nimica f@c$nd dup@ plecare. 200*/1. c@zni vb. IV. A chinui. L@ud$ndu-se nu numai de c@tr@ to]i oamenii de vitejie }i r@bdare, ce ^nc@ }i de ceia ce i-au c@znit. 883/2.

cerboaie s. f. Cerboaic@. P@zit-ai na}terile cerboaielor? 458/1. cerca vb. I. 1. A c@uta pentru a g@si ceva. Au mers... ca s@ cearce p@}une dobitoacelor sale. 353/2, cf. 69/2, 231/1, 412/1. 2. (}i a se ~) A scotoci, a scormoni. S@ se cearce ^n casa c@m@rii ^mp@ratului..., ca s@ se }tie. 410/1. Cerca-voiu Ierusalimul cu lumin@ }i voiu izb$nzi asupra oamenilor hulitori. 726/1. 3. A c@uta s@ afle, s@ cunoasc@. Cerca ^n ce chip ^l va scoate pre el din m$inile lor. 37/1, cf. 158/ 2, 210/1, 124*/1. A ~ c@ile = a spiona. Iscoade s$nte]i, s@ cerca]i c@ile ]@rii a]i venit? 42/1. 4. A urm@ri ceva, a ^ncerca s@... Cei doi fameni ai ^mp@ratului... cerca s@ omoar@ pre ^mp@ratul Artaxerx. 430/1, cf. 56/1, 183/2, 289/1. 5. A pune (pe cineva) la ^ncercare, a ispiti. Acolo l-au cercat pre el. 67/1. Pentru ca s@ v@ cearce pre voi au venit Dumnezeu la voi. 71/1. 6. (a se ~) A trece prin ^ncerc@ri, a suferi, a se chinui. Au doar@ uriia}ii s@ vor cerca supt ape...? 450/2. 7. (a se ~) A cere r@zbunare. S$ngele lui s@ cearc@. 42/2.

c$mpos, -oas@ adj. Ca o c$mpie. Iat@, Eu asupra ta, cel ce l@cuie}ti Valea Sorului cea c$mpoas@. 612/2. c$ndai adv. Cumva. S-au temut ca nu c$ndai..., din vicle}ug omenesc s@ fie omor$t pre Apolonie. 885/2. c$nt@ri s. f. pl. Organe de c$nt@ri = instrumet de c$ntat. 378/1. c$rni vb. IV = c$rmi. A schimba direc]ia de mers, a ^ntoarce ^ntr-o anumit@ direc]ie. Au ^ntins Oza m$na sa preste sicriiul lui Dumnezeu, ca s@-l ]ie pre el, }i l-au ]inut, c@-l c$rnea boul. 273/2. c$rteal@ s. f. Faptul de a c$rti; murmur de nemul]umire. Iubitori de streini, fi]i unul c@tr@ altul f@r’ de c$rteal@. 224*/2. c$rti vb. IV. A-}i exprima nemul]umirea prin murmure sau critici, a bomb@ni, a murmura. {i c$rtea norodul asupra lui Moisi. 67/1, cf. 801/2, 20*/1.

cercare s. f. Discu]ie, vorb@rie. {i mult@ cercare f@c$ndu-s@, scul$ndu-s@ Petru, au zis c@tr@ ei. 124*/1.

c$rtire s. f. Faptul de a c$rti, bomb@neal@. Au auzit c$rtirea voastr@ asupra lui Dumnezeu. 67/2. Cuv$ntul cel de ~ = protest, murmur, critic@. Vei l@p@da de la tine... cuv$ntul cel de c$rtire. 590/1.

cerceta vb. I. 1. A lua ^n considerare, a judeca, a aprecia. Fiii t@i M-au p@r@sit pre Mine }i s@ jura ^ntru cei ce nu s$nt dumnezei,... }i preacurvea... Au pentru aceastea nu voi cerceta? 599/2. 2. A c@uta, a privi spre cineva. Tu, Doamne, carele m-ai cercetat, c@ au zis c@ }i ^nainte Te-am v@zut. 14/1. (%n constuc]ie intensiv@) Cu cercetare v-am cercetat pre voi }i c$te s-au ^nt$mplat voao. 55/1. 3. A se interesa de cineva, a veni la cineva (pentru a-l vizita). Bolnav am fost }i M-a]i cercetat pre Mine. 26*/1, cf. 18/2, 385/1, 439/1. 4. (a se ~) A fi c@utat, a fi vizitat (ca obiect sacru), a i se da aten]ie. Iosif s-au f@cut b@rbat pov@]uitoriu fra]ilor, ^nt@rire norodului, }i oasele lui s-au cercetat. 826/2. 5. A pedepsi. Cu sabie }i cu foamete voiu cerceta pre ei, zis-au Domnul. 617/2, cf. 630/2.

c$t conj. %nc$t, c@. Voiu face cuvintele Meale ^n Israil c$t tot cel ce le va auzi pre eale ^i voiu ]iui am$ndoao urechile lui. 242/1. ce pron. rel. De ~ = de c$nd. Ace}tia s$nt ^mp@ra]ii lor (carii au ^mp@r@]it ^n p@m$ntul Edomului, mai ^nainte de ce au ^mp@r@]it ^mp@rat ^ntru fiii lui Israil). 350/2. ceap]@ s. f. = ceaps@. Bonet@. Va lua Domnul m@rirea ^mbr@c@mintei lor }i a ceap]elor lor. 554/1. ceas s. n. %n ~ul acesta = la aceea}i or@ (din alt@ zi). Eu voiu aduce ^n ceasul acesta m$ne l@cust@ mult@. 61/2. %n ~uri = la anul (pe vremea aceasta). %n vreamea aceasta m@ voiu ^ntoarce la tine ^n ceasuri. 15/2.

cercetare s. f. 1. Judecare, apreciere, investigare. Ce vor face ^n zioa cercet@rii? 558/2, cf. 223*/2. 2. Aten]ie, grij@; vizitare, c@utare. %ntru cercetarea ^n care va cerceta pre voi Dumnezeu, aduce]i-v@ aminte. 51/2.

ceasta pron. dem. Din ~ ^n ceaea = din una ^n alta. V@rs$ndu-s@ din ceasta ^n ceaea. 515/1. ceat@r@ s. f. = ceter@. Eu s$nt ceat@ra lor = eu sunt batjocura lor. 452/2.

cercet@toriu s. m. Cel care cerceteaz@; (aici) Dumnezeu. Aceasta e partea omului necredincios de la Domnul, }i agonisita averilor lui de la cercet@toriu. 448/1.

cel, cea adj. dem. Acela. Deac@ s@ va plini cea mie de ani, s@ va dezlega s@tana. 248*/1. cerbice s. f. 1. G$t, grumaz. Acum, dar@, ce ispiti]i pre Dumnezeu a pune pre cerbicea ucenicilor jugul, care nici p@rin]ii no}tri, nici noi n-am putut s@-l purt@m? 124*/1. A-}i supune ~a la... = a se supune la... , a se al@tura la... Mai-marii lor nu }i-au supus cerbicea lor la lucrul Domnului s@u. 416/2. 2. ~ v$rtoas@ = ^nc@p@]$nare, ^nd@r@tnicie. C@ }tiu eu ^mpotriva ta }i cerbicea ta cea v$rtoas@. 186/2. A

cere vb. III. A cer}i. Au, doar@, nu easte acesta carele }edea }i cerea? 93*/1, cf. 474/2. cerere s. f. Ceea ce cere cineva. Pentru pruncul acesta m-am rugat }i mi-au dat mie Domnul cearerea carea am cerut de la D$nsul. 240/2.

15

ceriu s. n. Ceriul ceriului sau ceriurile ceriurilor = partea cea mai de sus a cerului; empireu. Cu adev@rat au l@cui-va Dumnezeu cu oamenii pre p@m$nt, de vreame ce ceriul }i ceriul ceriului nu s$nt destule [ie, }i ce easte casa aceasta carea am zidit? 378/2. L@uda]i pre El, ceriurile ceriurilor. 516/2.

truchipare. M@car c@ ^n chip treace omul, dar ^n z@dar s@ turbur@. 475/2. 3. Prefigura]ie, exemplu. Aceastea chipuri s-au f@cut noao, ca s@ nu fim noi poftitori de reale, precum au poftit }i aceia. 160*/1. 4. Fel. Voiu izb$ndi asupra lor patru chipuri [de nenorociri]. 607/2. 5. %n ce ~ = odat@ ce. %n ce chip s-au ^nchis acolo au c@zut acolo, au c@zut tic@lo}ea}te. 218/2.

cer}i vb. IV. A cere. Cer}ut-au }i au venit pot$rnici. 501/2, cf. 886/1, 52*/2.

chiparis s. m. = chiparos. Frunz@ de leamne de chiparis. 421/2.

certare s. f. 1. Mustrare. Teame]i-v@ de Mine }i priimi]i certarea }i nu ve]i peri. 727/1. 2. Pedepsire, pedeaps@. L-au omor$t, Domnul r@spl@tindu-i certare de care au fost vreadnic. 862/1, cf. 587/1, 887/1.

chipru s. m. Numele unei plante. Gr@din@ cu rodii, cu rod din m@guri, chipri, cu narduriu. 549/2.

cetate s. f. ~a cea zidit@ (sau cea tare) = cetatea fortificat@. Au b@tut pre cei de alt neam p$n@ la Gaza }i p$n@ la hotarul ei de la turnul p@zitorilor p$n@ la cetatea cea tare. 340/1, cf. 116/2, 342/1.

chirie s. f. Pre], tax@. {i }-au dat chiriia sa }i au ^ntrat ^ntr-^nsa [^n corabie]. 716/1. chit s. m. Balen@. {i au poruncit Domnul unui chit mare s@ ^nghi]@ pre Iona. 716/2, cf. 2/1, 769/2, 12*/ 2. (Ca simbol al m$ndriei) C@ El au ^ntors m@niia, de El s-au plecat chi]ii cei de supt ceriu. 442/2.

cet@]ean s. m. Locuitor al unei cet@]i antice, or@}ean. [arina }i pe}tera... ]ie o dau ^naintea tuturor cet@]eanilor miei. 20/2.

chi]oran s. m. Un fel de }oarece mare de c$mp. Chi]oranul }i hameleonul. 102/1.

chedru s. m. = cedru. S@ ias@ foc din spini }i s@ m$nce chedrii Livanului. 223/1, cf. 300/1, 394/1.

chiv@r@ s. f. Acoper@m$nt pentru cap; turban. Au v@zut b@rba]i... ^ncin}i cu impistrituri preste mijloacele lor }i chivere v@psite preste capetele lor. 662/2.

cheltuial@ s. f. A da de ~ = a aproviziona. S@-i dai lui de cheltuial@ din oile tale }i din gr$ul t@u. 172/2, cf. 288/1, 298/1.

chivernisitoriu s. m. St@p$n al unei cor@bii. Iar@ suta}ul chivernisitoriului }i c$rmaciului mai mult credea dec$t celor ce zicea Pavel. 136*/2, cf. 246*/2.

chema vb. I. 1. ({i a ~ numele...) A pune nume, a (de)numi. Au n@scut cea mai mare fecior }i au chemat numele lui Moav. 17/2. Chema]i Tat@ pre Cel ce judec@. 222*/2, cf. 27/2, 601/1, 53*/2. 2. A proclama. Au s@v$r}it ^mp@ratul Sedechiia a}ez@m$ntul c@tr@ norod, ca s@ chiiame slobozire. 623/2.

chiz@}ie (}i chize}ie) s. f. = chez@}ie. Garantare, garan]ie. Chize}iia pre mul]i drep]i au pierdut. 813/ 2. A lua ^n ~ pe cineva = a garanta pentru cineva. Vei lua ^n chiz@}ie pre priiatinul t@u. 521/2, cf. 529/1.

cherast s. m. {arpe veninos. De la cherast s@ vars@ lui veninul. 533/2.

chiz@}ui (}i chize}ui) vb. IV = chez@}ui. A garanta. Cel ce chiz@}uia}te copilul f@r@ de minte ru}ina-va dreptatea. 530/2. Nu chize}ui preste putearea ta. 800/2.

chesariu s. m. = cezar. %mp@rat. Au poruncit s@ se ]$n@ el ^n paz@ p$n@ ce-l voiu trimite la chesariul. 135*/1.

chize} s. m. = cheza}. Garant. B@rbatul bun s@ pune chizea}. 813/2, cf/529/1.

chiar,-@ adj. Clar, limpede. Easte iste]ie chiiar@. 807/1.

chize}ie s. f. v. chiz@}ie.

chidar@ s. f. Acoper@m$nt pentru cap; un fel de turban pe care ^l purta marele preot, la evrei. Vei pune lor chidarele }i vor fi preo]i Mie ^n veac. 80/1. S@ va ^mbr@ca... }i cu br$u de in s@ va ^ncinge, }i chidar@ de in ^}i va pune pre cap. 107/2, cf. 91/1, 102/2, 660/2.

chize}ui vb. IV v. chiz@}ui. ci conj. 1. Dar. P@c@tuit-am, ci m@rea}te-m@ ^naintea b@tr$nilor lui Israil. 253/2, cf. 326/1, 98*/1. 2. {i. Ci, de nu s-ar scurta zilele acealea, nu s-ar m$ntui tot trupul. 24*/2.

chihribariu s. n. = chihlimbar. {i am v@zut ca o asem@nare de chihribariu }i ca o ^nchipuire de foc. 644/1.

cin1 s. n. Grup@; mul]ime, adunare. Avramiei copiii cu cea purt@toare de biruin]@ maic@ la cinul p@rin]ilor ^mpreun@ petrec. 893/2.

chilom s. n. Arm@ de forma unui baston cu secure la un cap@t. S-au v@zut... cl@tiri de paveze }i mul]ime de chiloame }i sabii scoase. 862/1.

cin2 s. n. Luntre. Nu va aduce... nici ^n cinurile pescarilor capul lui [al hipopotamului]. 459/1. cincea num. ord. A ~ = a cincea parte, o cincime. A da a cincea lui Faraon. 48/2.

chip s. n. 1. Imagine, figur@; ^nf@]i}are, aspect. Ca chipul t@riei ceriului c$nd easte s@nin. 75/1. Vei face Mie dup@ toate c$te-]i voiu ar@ta ^n munte, chipul cortului }i chipul tuturor vaselor lui. 75/2. ~ cioplit (sau v@rsat) = imagine cioplit@, sculptat@ (sau turnat@ ^n metal); idol. %n casele aceastea s$nt efod }i terafin, }i chip cioplit }i v@rsat. 231/2. ~ de}ert = chip, figur@, statuie de idol; terafim. Au laut Mehol chip de}ert }i l-au pus ^n pat, }i perin@..., }i le-au acoperit cu o hain@. 258/1. 2. Apari]ie, ar@tare, ^n-

cing@toare s. f. %ncing@toare, br$u. Am luat cing@toarea din locul unde o am ^ngropat. 606/1. cinstitoriu,-oare adj. Care cinste}te. De easte cineva cinstitoriu de Dumnezeu }i face voia Lui, pre acela ^l ascult@. 93*/2. ciopli vb. IV. A sculpta ^n lemn, ^n piatr@ etc. Au }tiut lucra cu aur }i cu argint... }i a ciopli cioplituri. 376/1.

16

cioplit,-@ adj. , subst. 1. Adj. Sculptat. Cor@bii cioplite. 853/1. (Substantivat) Cele cioplite = idoli. Din poruncile tiranilor s@ da cinste celor cioplite. 791/1. 2. Subst. Chip cioplit v. chip. Au luat mum@-sa doao sute de argin]i }i i-au dat argintariului, }i au f@cut din ei cioplit }i v@rsat. 230/2, cf. 395/2. 3. S. f. pl. Pietre cioplite. Au zidit pridvorul cel mai dinl@untru cu trei r$nduri de cioplite. 300/2.

1. S@ se cl@teasc@ de fa]a Lui tot p@m$ntul. 498/1. Eu voiu cl@ti ceriul }i p@m$ntul }i marea }i uscatul. 728/1, cf. 112*/1, 216*/1. (Cu privire la oameni) Voiu cl@ti toate neamurile }i vor veni ceale alease ale tuturor neamurilor. 728/1. Va cl@ti pre d$n}ii [pe p@c@to}i] din temelie }i p$n@ la cel de pre urm@ s@ vor pustii ^ntru dureare. 784/2. 7. (a se ~) A se turbura, a se cutremura suflete}te; a se ^nsp@im$nta. Cl@tescu-m@ cu toate m@dul@rile, c@ }tiu c@ nevinovat nu m@ vei l@sa. 442/2. D@-le lor spaim@ }i topea}te ^ndr@znirea puterii lor, }i s@ se cl@teasc@ cu zdrobirea lor. 837/2. 8. A ezita, a }ov@i (^n credin]@, ^n hot@r$ri etc.); a se ^ndoi, a se dezorienta. Cei ce m@ nec@j@sc s@ vor bucura de m@ voiu cl@ti. 465/1.

cioplitur@ s. f. 1. Realizare, creare (prin cioplire). S@ vor chema m$ntuire zidurile tale }i por]ile tale, cioplitur@. 591/2. 2. Gravur@. Doao pietri de smaragd... , s@pate }i cioplite cioplitur@ de peceate. 90/ 2. 3. (La pl.) Pietre cioplite. S@ acopere am$ndoao cununile ciopliturilor. 301/2. 4. Statuie, idol. Va v@rsa cioplitur@ spre nefolos$n]@. 581/1.

cl@tire s. f. 1. Mi}care, cl@tinare. Va fi c$nd vei auzi tu glasul cl@tirei p@durei pl$ng@toriului. 273/2. 2. ~ de cap = mi}care a capului ^ntr-o parte }i ^n alta, ^n semn de ^ndoial@, dojan@ etc. Pusu-ne-ai pre noi spre pild@ ^ntru neamuri, cl@tire de cap ^ntru noroade. 477/2. 3. Pr@bu}ire. P@cat au p@c@tuit Ierusalimul, pentru aceaea spre cl@tire s-au f@cut. 639/2.

cirt@ s. f. 1. Semn grafic m@runt al alfabetului grecesc (ex. accentul); (fig.) cel mai mic am@nunt. Mai lezne easte ceriul }i p@m$ntul a treace, dec$t din leage o cirt@ s@ piiar@. 71*/2. 2. Clip@, moment. Socotind c@ aceaea easte cirta cea mai de pre urm@ a vie]ii..., s@ s@ruta unul pre altul. 880/2. %ntr-o ~ = deodat@, dintr-o dat@. %ntru o cirt@ ^n clipeala ochiului, ... noi ne vom schimba. 165*/1.

cleveti vb. IV. A calomnia (pe cineva), a acuza pe nedrept. S@ nu m@ cleveteasc@ cei m$ndri. 508/2.

ciuguli vb. IV. A gusta, a m$nca. Spre m@rturie de la norod s-au pus ]ie acesta, ciugulea}te. {i au m$ncat Saul cu Samuil ^n zioa aceaea. 247/1.

cliros subst. Ceea ce a c@zut la o ^mp@r]ire prin tragere la sor]i. Pa}te]i turma lui Dumnezeu cea dintre voi, cercet$ndu-o nu cu sila,... nici ca cum a]i st@p$ni chirosul, ci pild@ f@c$ndu-v@ turmii. 225*/2.

ciulin s. m. Instrument de tortur@ av$nd din]i de fier. [Norodul] l-au pus... la ciulinii cei de fier. 279/2.

clocitur@ s. f. Ceea ce rezult@ prin clocire; ou clocit. Oaole lor sp@rg$ndu-le, afl@ clocitur@. 590/1.

ciung@ri vb. IV. A ciunti, a mutila. Au ciung@rit de m@dul@ri pre cea mai mare parte din tab@ra lui Nicanor. 866/2, cf. 864/2.

clondiriu s. n. Vas de sticl@ sau de marmur@ cu g$tul scurt }i ^ngust. Lu$nd Moisi jum@tate din s$nge, l-au turnat ^n clondiriu. 75/1, cf. 59*/2.

ciurd@ s. f. Ciread@. Au ]inut pre Agag viu, }i ceale bune din turme, }i din ciurzi, }i din bucate. 253/1, cf. 593/2.

coaps@ s. f. 1. Organul genital al femeii; uter; sediul fertilit@]ii. S@ dea Domnul s@ caz@ coapsa ta }i p$ntecele t@u s@ se rump@. 126/1. 2. (Mai ales la pl.) Izvor al puterii procrea]iei la b@rbat. Feciorii lui Mahir, feciorul lui Manasi s-au n@scut pre coapsele lui Iosif. 51/2. C@ ^nc@ ^n coapsele t@t$ne-s@u era c$nd l-au ^nt$mpinat pre d$nsul Melhisedec. 211*/2, cf. 49/2.

claie s. f. Cl@i, cl@i = gr@mezi, gr@mezi. {i le-au adunat pre eale cl@i, cl@i. 59/1. cl@ti vb. IV. 1. (a se ~) A se mi}ca din loc, a se clinti. C@peteniile }i portarii por]ii... nu era lor slobod s@ se cl@teasc@ de la slujba sfintelor. 403/2. C$nd s-au cl@tit picioarele meale, asupra mea mari au gr@it. 475/1. S-au cl@tit piciorul meu = a alunecat piciorul meu; (fig.) am gre}it, am p@c@tuit. De am zis: „S-au cl@tit piciorul mieu”, mila Ta, Doamne, mi-au ajutat mie. 497/1. (Despre armate, tabere) {i ceaealalt@ c@l@rime, dincoace }i dincolo, o au a}ezat de am$ndoao p@r]ile taberii, cl@tindu-s@ }i astup$ndu-s@ ^n v@i. 841/1. 2. A face s@ se mi}te, s@ mearg@. De te cl@te}te Dumnezeu asupra mea, mirosasc@ jertva ta. 265/1. 3. (a se ~) A se schimba, a se modifica (o or$nduial@, lumea). Au ^nt@rit lumea, care nu s@ va cl@ti. 498/1. 4. (a se ~) A se abate, a se ^ndep@rta (de cineva). Cei ce uit@ calea cea dreapt@ au sl@bit }i din oameni s-au cl@tit. 451/2. 5. (}i a se ~) A (se) mi}ca ^ntr-o parte }i ^ntr-alta, a (se) cl@tina. %ncoace }i ^ncolo cl@tindu-l pre el, cum s@ cl@tea}te trestiia de v$nt. 877/1. A (-}i) ~ capul = a da din cap, a cl@tina. {i eu ca voi gr@iesc, de ar fi pus sufletul vostru ^n locul sufletului mieu... }i a} cl@ti capul ca }i voi. 446/1, cf. 640/2. 6. (}i a se ~) A (se) cutremura, a (se) zgudui, a (se) zdruncina; a (se) cl@tina. Glasul Domnului... cl@tea}te pustiiul. 471/

coard@ s. f. %ntocmea}te coard@ = preg@te}te spad@. %ntocmea}te coard@, gat@ paretea lui Amon, ceaea ce l@cuia}te ^n r$uri. 723/1. coast@ s. f. 1. Latur@, parte (din margine, lateral@) a unui obiect, a unei construc]ii. Din lungimea coperi}urilor cortului va fi de acoperit preste coastele cortului. 77/1. {i-l vor junghia de c@tr@ coastele jertvenicului celui despre miiaz@noapte. 93/1, cf. 829/1. 2. %nc@pere lateral@; totalitatea od@ilor situate ^n partea lateral@ a unei cl@diri. {i au f@cut... polemari ^mpregiurul besearicii }i al oltarului, }i au f@cut coaste ^mpregiur. 299/2. Au m@surat l@rgimea coastei de patru co]i ^mpregiur. 679/1. 3. Cat, etaj. Coasta cea dedesupt avea cinci co]i l@rgimea sa }i cea din mijloc de }eas@ co]i. 299/2. coc s. n. Coc r@sucit = fir r@sucit. Cu hain@ sf$nt@, cu aur }i cu v$n@t }i cu mohor$t... Cu coc r@sucit, lucru de me}ter. 824/1. cochin s. m. Vopsea ro}ie. {i va lua preotul lemn de chedru, }i isop, }i cochin. 140/1.

17

cocoan@ s. f. = cucoan@. Doamn@. S@ nu s@ leneveasc@ aceast@ cocoan@ frumoas@ a veni la domnul mieu. 758/2.

coperi} s. n. Acoperi}. Vei face coperi}uri de p@r acoperem$nt preste cort, unspr@zeace coperi}uri s@ le faci. 76/2.

codor$}te s. f. = codiri}te. Coada toporului. {i r$dic$nd m$na cu s@curea cel ce taie lemnul, va s@ri s@curea din codor$}te. 175/1.

copt, coapt@ adj. (Despre copaci) Verde, matur. Eu [Dumnezeu] ca un archeut copt, dintru Mine roada ta s-au aflat. 707/2.

codrat s. m. = codrant. Moned@ cu valoare mic@ (doi fileri). {i venind o v@duv@ s@rac@, au aruncat doi fileari, ce easte un codrat. 45*/1.

copuz s. n. = cobuz. Instrument muzical. Cu c$nt@ri }i cu al@ute }i cu copuze }i cu chimvale. 838/1, cf. 364/1.

coliandru s. m. = coriandru. S@m$n]a coliandrului. 132/1.

cor s. m. Unitate de m@sur@ de capacitate. {i-i da lui fiii lui Amon... zeace mii de cori de gr$u }i de orz. 395/2, cf. 376/1.

colib@ s. f. Cort; ad@post provizoriu. S@ l@cuiasc@ fiii lui Israil ^n colibi, ^n s@rb@toarea cea din luna a }eaptea. 421/2.

cor@bia vb. I. A str@bate apele cu corabia, a naviga. Tot cel ce cor@biia}te... nu va aduce o piiale a coadei lui. 459/1, cf. 121*/2.

coliriu s. m. Doftorie, alifie. Unge cu coliriu ochii t@i, ca s@ vezi. 237*/2.

corb s. m. ~ de noapte = cucuvea. F@cutu-m-am ca corbul de noapte ^n loc nel@cuit. 499/1.

col]uroas@ s. f. St$nc@ sau piatr@ cu multe col]uri. %n col]uroas@ au ^ntins m$na sa }i au stricat dezr@d@cin$nd mun]ii. 451/2.

corf@ s. f. Co} mai mare. Au str$ns zeace corfe [de pot$rnichi]. 133/1, cf. 79/2.

colun s. m. M@gar s@lbatic. Colunii au st@tut prin codri. 607/1, cf. 458/1, 500/1.

corn s. n. 1. Recipient f@cut din cornul animalelor, ^n care se p@stra uleiul ungerii. {i vei luoa cornul cu untdelemn }i-l vei turna preste capul lui. 330/1. 2. Fiecare dintre cele patru protuberan]e ^n form@ de corn (1) aflate la col]urile altarelor }i considerate loc de refugiu. Au fugit Ioav ^n cortul Domnului }i, iat@, s@ ]ine de coarnele jertvenicului. 296/1. Am auzit un glas din patru cornuri ale oltariului celui de aur. 241*/1, cf. 506/2. Cornul m$ntuirii (sau de m$ntuire) = puterea de a m$ntui. Dumnezeul mieu... , ap@r@toriul mieu }i cornul m$ntuirii meale. 290/1. {i au r@dicat corn de m$ntuire noao ^n casa lui David, slugii Sale. 52*/2. 3. Col], unghi; margine. Vei face lui [chivotului m@rturiei] patru verigi de aur }i le vei pune pre ceale patru cornuri ale lui. 75/2. (La o hain@) Baiari s@-]i faci la ceale patru cornuri a hainelor tale. 177/2. 4. Flanc al unei trupe militare dispuse ^n ordine de b@taie. {i s-au zdrobit cornul cel drept de la d$n}ii }i i-au gonit dinapoi pre ei. 844/2. Oastea s-au r$nduit... }i c@l@rimea ^n cornuri s-au pus. 874/2. 5. Simbol pentru putere, t@rie, str@lucire. Toate coarnele p@c@to}ilor voiu zdrobi }i s@ va ^n@l]a cornul dreptului. 489/1. Acolo voiu r@s@ri cornul lui David. 511/2. Sf@r$mat-au cu iu]imea m@niei Sale tot cornul lui Israil. 640/1. Nu v@ ^n@l]a]i cornul! = nu v@ f@li]i, nu v@ m$ndri]i! 489/1.

com$nda vb. IV. A recomanda, a ^ncredin]a. V@ com$nd voao pre Fivi, sora mea... Ca s@ o priimi]i pre ea ^ntru Domnul. 152*/1. conceni vb. IV. A face s@ piar@, a pr@p@di; a nimici, a st$rpi. Concenitu-i-ai pre ei }i n-au vrut s@ priimeasc@ ^nv@]@tura. 599/1. condei s. m. 1. Unealt@ (d@lti]@) folosit@ pentru efectuarea unor inscrip]ii (scrieri) pe metal, lemn, filde} sau lut. Dup@ ce au ales me}terul lemnul, l-au m@surat }i l-au ^nsemnat cu condeiul. 581/1. P@catul lui Iuda scris easte cu condeiu de fier... pre lespedea inimii. 609/1. 2. Ustensil@ de scris. Multe am avut a scrie, ci nu voiu cu cerneal@ }i cu condeiu a-]i scrie ]ie. 233*/2. conteni (}i contini) vb. IV. 1. (a se ~) A se opri dintr-o ac]iune, dintr-o mi}care, a ^nceta. Mearge-voiu la Ramotul Galaadului s@ dau r@zboiu, au conteni-m@-voiu? 387/2. 2. (a se ~) A se ^nfr$na, a se re]ine. De nu s@ contenesc, s@ se c@s@toreasc@, c@ mai bine easte s@ se c@s@toreasc@, dec$t s@ arz@. 157*/2. Tot cel ce s@ o}tea}te de toate s@ continea}te. 159*/2. 3. A st@p$ni, a domina. Frica Domnului m-au contenit, }i de povara Lui nu voiu suferi. 453/ 2. 4. A certa, a dojeni; a asupri. Omul acela... ne-au contenit pre noi }i ne-au gonit. 289/2.

coroi s. m. Numele unei p@s@ri r@pitoare. {i here]ul, }i coroiul, }i ceale ce s$nt aseamenea lui. 171/2, cf. 101/2.

contenire s. f. 1. %ncetare, sf$r}it; cump@tare. Pustiiu va fi tot p@m$ntul }i contenire nu voiu face. 599/1. 2. Lini}tire, domolire. Au ploat pilde alease contenirea sufletului. 806/2.

cort s. n. (}i ~ ul legii, ~ ul m@rturiei) Cort ridicat, la evreii nomazi, ^n timpul lui Moise }i ^n care se p@stra sicriul legii. Vei face Mie dup@ toate c$te-[i voiu ar@ta ^n munte, chipul cortului }i chipul tuturor vaselor lui, a}ea vei face. 75/2. Aceasta easte tocmeala cortului m@rturiei, dup@ cum s-au poruncit lui Moisi. 89/2, cf. 97/1, 205/2.

contini vb. IV v. conteni. copce s. f. = copc@. Agraf@. {i i-au trimis copce de aur, precum easte obiceaiul a s@ da rudelor ^mp@ra]ilor. 848/2.

costi} s. n. Loc ^nclinat, coast@. C$nd suia ei pre costi}ul cet@]ii, au aflat featele care ie}is@ dup@ ap@. 246/2.

coperi vb. IV. A acoperi. Au coperit casa cu lea]uri. 299/1.

18

co}arc@ s. f. Co} de nuiele ^mpletite. Au luat r@m@}i]e de sf@rmituri, }eapte co}erci. 39*/2.

cruntare s. f. Menstrua]ie. Muiarea carea are cruntarea cea de lun@. 111/2, cf. 102/2.

co}ni]@ s. f. Co}. Au str$ns }i au umplut doaosprezeace co}ni]e de sf$rmituri. 88*/2, cf. 331/2. Co}ni]a s@v$r}irei = co}ul cu azim@. {i din co}ni]a s@v$r}irei carea easte ^naintea Domnului }i au luat o p$ine azim@. 99/1, cf. 99/2.

cruntat,-@ adj. P@tat, ^nmuiat (^n s$nge), ^ncruntat. Te-am v@zut cruntat@ ^n s$ngele t@u. 654/1. cu prep. 1. De. D@-le lor spaim@ }i topea}te ^ndr@znirea puterii lor, }i s@ se cl@teasc@ cu zdrobirea lor. 837/ 2. 2. Spre. Pentru ce s@ faci r@zboiu cu r@ul t@u? 335/2. 3. Prin. Cu credin]a au l@sat Eghiptul, netem$ndu-s@ de urgiia ^mp@ratului. 215*/1.

co}teiu s. n. Castel; fort, cetate. Co}teiul era s@la}ul neamurilor. 836/2. S-au r$dicat... cei din cetatea lui David din Ierusalim, carii }i-au f@cut }ie co}teiu. 854/ 2, cf. 851/2.

cuceri vb. IV (a se ~) 1. S@ cucerea}te ei = se las@ cucerit de ea. De s@ va m@hni asupra lui, s@ cucerea}te ei [femeii] ca s@ se ^mpace cu el. 773/2. 2. A se supune cu umilin]@, a se smeri, a se ^nchina. Doamne, gre}it-am }i f@r@delegile meale eu le }tiu, ci m@ cuceresc rug$ndu-m@. 894/1.

cot s. m. Unitate de m@sur@ pentru lungime, folosit@ pentru a indica ^n@l]imea unei persoane, a unui obiect, ad$ncimea, distan]a etc. De cincispr@zeace co]i s-au ^n@l]at apa ^n sus. 7/1.Departe s@ fie ^ntr@ voi }i ^ntr@ el, ca la doao mii de co]i s@ sta]i. 192/2. Au v@rsat doi st$lpi la pridvorul casii, de optspr@zeace co]i ^n@l]imea unui st$lp. 301/1.

cucerie s. f. Umilin]@, smerenie. Am p@zit poruncile Lui }i am umblat cu cucerie ^naintea fea]ii Domnului Atot]iitoriul. 738/2.

cov$r}i vb. IV. 1. A se afla peste, a acoperi. [Heruvimii] cov$r}ea ceale sfinte. 302/1. 2. A satisface, a mul]umi. Frumsea]a muierii veselea}te fa]a }i cov$r}ea}te toat@ pofta omului. 818/1. 3. A cople}i. De m@ va cov$r}i nu voiu vedea, }i de m@ va treace, nici a}ea n-am }tiut. 442/2. 4. A trece cu vederea. Cel ce }tergi f@r@delegile }i cov$r}e}ti p@g$n@t@]ile. 721/2.

cucurbet@ s. f. = curcubet@. {i au poruncit Domnul Dumnezeu unei cucurbete }i au crescut preste capul lui Iona, ca s@ fie umbr@ deasupra capului lui. 717/2. cujbi vb.IV (a se ~) A se ^ncovoia, a se str$mba. S@ aducea mul]ime de b@tr$ni..., a c@rora picioarele... de b@tr$nea]e s@ cujbis@. 878/2. culca vb. I (a se ~) A avea rela]ii sexuale. %ntr$nd, te culc@ tu cu el, }i s@ r@dic@m din tat@l nostru s@m$n]@. 17/2, cf. 111/2. A se ~ cu b@rbat pat f@meiesc = a avea rela]ii sexuale. {i carele s@ va culca cu b@rbat pat f@meiesc spurc@ciune au f@cut am$ndoi. 111/2.

cov$r}ire s. f. Partea de deasupra a unui element de construc]ie. Cov$r}irea unei gl@v@]ine }i mreaje }i rodie preste gl@v@]in@ primprejur, toate de aram@. 638/2.

cump@n@ s. f. 1. C$ntar. Cei ce scoate]i aurul din s@cule] }i argintul ^n cump@n@ ^l m@sura]i. 582/2. Am v@zut... un cal negru }i cel ce }edea pre el avea cump@n@ ^n m$na sa. 239*/1, cf. 111/1, 621/2, 721/ 1. 2. M@sur@ de greutate. S@ nu fie ^n sacul t@u cump@n@, }i cump@n@ mare }i mic@. 180/1, cf. 713/2. 3. Greutate (c$t c$nt@re}te). Cump@nitura sfea}nicilor celor de aur }i a ramurilor lui, dup@ cump@na sfea}nicului. 373/2. %n ~ (sau cumpene) = cu m@sur@. Voiu pune judecat@ ^ntru n@deajde, iar@ mila Mea ^n cumpene. 569/1. Ar@ta-voiu ^n cump@n@ ^nv@]@tura }i cu am@runtul voiu vesti }tiin]a. 805/2. 4. Cump@na v$nturilor = m@sura, t@ria v$nturilor. Au f@cut cump@na v$nturilor }i m@surile apei. 451/2. 5. Margine, parte lateral@. Unii de cumpenele cor@biilor avea grumazii prin}i cu cuie. 878/2.

crater s. m. Vas pentru vin, untdelemn etc., pocal. {i crateri de aur doaozeci. 412/2. cr@tioar@ s. f. Partea de sus a jertfelnicului, gr@tar. {i-l vei polei cu aur curat, cr@tioara lui [jertfelnicului] }i p@re]ii lui. 81/1. cr$jnire s. f. Scr$}nire. Acolo va fi pl$ngere }i cr$jnire din]ilor. 26*/1. credinceriu s. m. Om de ^ncredere; cheza}. %ntru at$ta a}ez@m$ntului de leage celui mai bun s-au f@cut credinceariu Iisus. 211*/2. credincios,-oas@ adj., s. f. 1. Adj. Trainic, stabil. Voiu zidi ]ie cas@ credincioas@, precum am zidit lui David. 307/2. 2. Adj. Vrednic de crezare. Cuvintele aceastea adev@rate }i credincioas@ s$nt. 248*/2, cf. 198*/2. 3. S. f. pl. Lucru demn de ^ncredere. %ntru neamurile lui Israil ar@tat-am credincioase. 703/1.

cump@ni vb. IV. A c$nt@ri. Plato}ea lui cump@nea cinci mii de sicli de aram@ }i de fier. 254/2, cf. 127/ 2, 301/2.

credin]@ s. f. A fi cu ~ = a fi cinstit, fidel. Oamenii aceia era cu credin]@ preste lucruri. 402/1.

cump@nire s. f. C$nt@rire. O mare }i doispr@zeace vi]ei de aram@ dedesuptul m@rii..., c@rora nu era cump@nire ar@mii lor. 638/2.

cre}te vb. III. 1. A face s@ se m@reasc@ num@rul, a ^nmul]i. Acum ne-au l@]it pe noi Domnul }i ne-au crescut pre p@m$nt. 24/2. 2. A acorda cuiva o pozi]ie mai bun@, a-i cre}te valoarea, a-l ^n@l]a. %mp@ratul... i-au crescut pre ei }i i-au ^nvrednicit pre ei a pov@]ui pre to]i jidovii. 690/2.

cump@nit,-@ adj. C$nt@rit. A dat David lui Orva pentru locul lui sicli de aur cump@ni]i }ease sute. 368/ 1. cump@nitur@ s. f. Greutate (c$t c$nt@re}te), m@sur@, cantitate. Au luat cununa... de pre capul lui, cump@nitura ei era un talant de aur. 279/1, cf. 301/2, 373/2, 780/1.

crez@tor,-oare adj. %ncrez@tor. Cea de Dumnezeu crez@toare a lui Avraam t@rie. 891/2. crin s. m. Lucru de ~ = obiect ^n form@ de crin. Cununile ceale de pre capetele st$lpilor era lucru de crin. 301/1.

19

cump@rat,-@ adj. R@scump@rat. Nime nu putea ^nv@]a c$ntarea, f@r@ numai aceale o sut@ patruz@ci }i patru de mii, cump@ra]i de pre p@m$nt. 244*/1.

vii cei persecuta]i pentru credin]a lor. Nu a}ea s@lbatici era leii cei prejur Daniil, nici ceia ce spre Misail ardea cuptoriul cu prea v@p@iosul foc. 892/2. 3. Oal@ sau creuzet pentru topit metale. (Fig.) I-ai scos din p@m$ntul Eghiptului, din cuptoriul cel de fier. 303/2, 604/2.

cunoa}te vb. III. 1. A }ti, a afla, a ^n]elege ^n profunzime. Ve]i cunoa}te cum c@ Dumnezeu vie]uia}te ^ntru voi. 192/2. Au venit ca s@ cunoasc@ pentru ce e glasul tr$mbi]elor. 776/2, cf. 13/2, 230/1, 91*/1. A ~ fa]a cuiva = a lua partea cuiva. S@ nu aba]i judecata, nici s@ cunoasc@ fa]a, nici s@ ia daruri. 173/ 2. 2. A-}i da seama, a ^n]elege c@ urmeaz@ ceva. Au c@zut pre pat }i au cunoscut c@ va s@ moar@. 832/1. 3. A deosebi, a discerne. S@ cunoasc@ ^ntr@ bine }i ^ntr@ r@u. 297/1. 4. (a se ~) A se face cunoscut, a se ar@ta, a se dezveli (cuiva). Au c@utat Dumnezeu spre fiii lui Israil }i s-au cunsocut lor. 54/1. 5. A avea rela]ii sexuale cu cineva. Au luat b@rbatul ]iitoarea sa }i o au scos la ei afar@, }i o au cunoscut pre ea, }i }i-au b@tut joc de ea toat@ noaptea. 233/1, cf. 4/1, 3*/1.

cuptu}i vb. IV = c@ptu}i. A acoperi ceva cu un strat de sc$nduri, de piele, de metal etc. Au cuptu}it ^nl@untrul casii cu sc$nduri de pin. 300/1. cuptu}it,-@ adj. = c@ptu}it. Casa }i ceale de aproape, cuptu}ite cu leamne toate ^mpregiur. 679/2, cf. 613/1. curat,-@ adj. 1. Corespunz@tor anumitor concep]ii, precepte religioase, ritualuri; f@r@ cusur. Din dobitoacele ceale curate bag@ ^nl@untru... c$te }eapte, parte b@rb@teasc@ }i f@meiasc@, iar@ din dobitoacele ceale necurate c$te doao. 6/2. Vor scoate vi]elul tot afar@ de tab@r@, ^n loc curat, unde vor v@rsa cenu}ea }i-l vor arde. 94/2. Voiu stropi preste voi ap@ curat@ }i v@ ve]i cur@]i de toate necur@]iile voastre }i de to]i idolii vo}tri voiu cur@]i pre voi. 674/1, cf. 95/1, 102/ 2. 2. Care nu con]ine alte materii, pur; de calitate. Va aduce... a zeacea parte a unui ifi de f@in@ curat@. 96/1. (Despre metale pre]ioase) Vei face tabl@ de aur curat. 79/2, cf. 90/2. 3. F@r@ vin@, nevinovat; scutit de pedeaps@. La carele s@ va afla p@harul, acela s@ fie rob, iar@ voi cura]i ve]i fi. 44/2. 4. Cinstit, sincer, pur; f@r@ p@cate, neprih@nit. Cel ce easte sp@lat nu trebuia}te a-l sp@la, f@r@ numai pre picioare, c@ easte curat tot. {i voi cura]i s$nte]i, ci nu to]i. 98*/1, cf. 186*/2. ~ la inim@ = f@r@ mustrare de cuget, cinstit. Cel nevinovat cu m$inile }i curat la inim@, carele nu }-au luat ^n de}ert sufletul s@u. 469/1. 5. (Despre preo]i, levi]i) Purificat, sfin]it. Preo]ii }i levi]ii p$n@ la unul to]i cura]i era. 411/1. 6. (Despre cuvinte) Sincer, deschis. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc l@murit. 464/ 2. ~ de un jur@m$nt (sau de un blestem) = dezlegat, eliberat de jur@m$nt (sau de blestem). De nu va vrea muiarea s@ vie cu tine ^n p@m$ntul acesta, curat vei fi tu de jur@m$ntul mieu. 21/1. Curat vei fi de bl@st@mul mieu, deaca... nu vor da ]ie. 22/1.

cuno}tin]@ s. f. 1. Cunoa}tere. S@ v@ umple]i de cuno}tin]a voii Lui. 189*/1. A face ~ = a }ti, a afla. M@ vei binecuv$nta }i vei ^nmul]i hotar@le meale, }i va fi m$na Ta cu mine }i vei face cuno}tin]@, ca s@ nu m@ smere}ti. 353/1. 2. Chibzuin]@, socotin]@. Tot cel iste] lucreaz@ cu cuno}tin]@. 526/1. 3. Con}tiin]@, cuget. Precum nu au adeverit a avea pre Dumnezeu ^n cuno}tin]@, i-au dat pre ei Dumnezeu ^ntru minte nepriceput@. 141*/1, cf. 224*/2. 4. Ziua cuno}tin]ii = ziua judec@]ii divine. De vor muri cur$nd, nu au n@deajde, nici ^n zioa cuno}tin]ii, m$ng$iare. 784/1. cununa vb. I. A r@spl@ti, a ^ncununa. Credin]a dumnezeiasc@ biruia pre ai s@i biruitori cunun$ndu-i. 892/2. cunun@ s. f. 1. Dar ^n forma unei cununi din frunze de aur, dat regelui. V@ sloboz pre voi }i iert pre to]i jidovii de biruri }i de pre]ul s@rii }i de cununi. 847/ 1. 2. Bordur@, chenar, ram@ (^mpletit@). {i vei face lui [jertfelnicului] cunun@ de aur ^mpletit@ ^mprejur. 81/1. 3. Capitel. Doao cununi deasupra au f@cut s@ le pun@ preste capetele st$lpilor. 301/1. 4. Parapet ^n jurul acoperi}ului casei. {i c$nd vei zidi cas@ noao, f@ cunun@ podului t@u. 177/2.

cur@]enie s. f. 1. Nevinov@]ie, cinste; sim]ire curat@; neprih@nire. Stricatu-l-ai din cur@]eniia lui, scaonul lui ^n p@m$nt l-ai surpat. 495/2. 2. Isp@}ire, iertare a p@catelor. Pentru cur@]enie nu fi f@r@ de fric@, ca s@ nu adaogi p@cate. 798/1.

cuprinde vb. III. 1. A avea loc suficient, a ^nc@pea. Nu-i ~ p@m$ntul = nu au loc suficient. Nu-i cuprindea pre ei p@m$ntul, ca s@ l@cuiasc@ ^ntr-un loc. 11/2. 2. A considera pe cineva ^mpreun@ cu sine, a alipi. Pre unul va cuprinde }i pre altul va urghisi. 6*/2. 3. A acoperi o suprafa]@; a pune st@p$nire. Au luat Iosif tot p@m$ntul eghipteanilor lui Faraon, c@-i cuprinsease pre ei foamea. 48/1. 4. A primi, a accepta (o situa]ie). {i mul]i din Israil au cuprins slujba lui }i au jertvit idolilor. 833/1. 5. (a se ~) A se ocupa de..., a se interesa, a ^mbr@]i}a. Fiiule, nu te cuprinde cu multe lucruri. 802/1. 6. A ^n]elege, a pricepe. Nu to]i cuprind cuv$ntul acesta, ci c@rora le easte dat. 19*/1.

cur@]i vb. IV. 1. A da la o parte, a ^ndep@rta ceea ce este murdar, r@u sau a face s@ fie f@r@ impurit@]i. Pogoar@-te de spune norodului }i-i cur@]ea}te pre ei ast@zi }i m$ine }i s@-}i speale hainele. 70/1. Argint cu foc l@murit,... cur@]it de }eapte ori. 465/1. 2. (}i a se ~) A (se) sc@pa de p@cate, a (se) m$ntui, a (se) purifica. Nu va cur@]i Domnul Dumnezeul t@u pre cel ce ia numele Lui ^n de}ert. 163/1, cf. 34/2, 399/2, 411/1. (%n construc]ii intensive) Va f@g@dui f@g@duin]@, ca s@ se cur@]asc@ cu cur@]enie Domnului. 126/2, cf. 135/1. 3. (}i a se ~) A (se) sfin]i. S-au cur@]it preo]ii }i levi]ii }i au cur@]it pre norod, }i pre portari, }i zidul. 425/2, cf. 363/1. 4. (Cu privire la p@cate, gre}eli etc.) A face s@ dispar@, a ^nl@tura, a }terge. Doamne,... cur@]ea}te p@catul mieu, c@ mult easte. 469/2. Cel ce cur@]ea}te toate

cuprins,-@ adj. Ocupat, prins cu o treab@. Preo]ii, fiii lui Aaron, era cuprin}i cu arderile de tot. 403/2. cuptoriu s. n. 1. Altar, vatr@ de jertf@ prin ardere. Cuptoare }i c@minuri s@ vor surpa, necurate aceastea s$nt }i necurate vor fi voao. 102/1. 2. Loc de tortur@, asem@n@tor cuptorului de copt, ^n care erau ar}i de

20

f@r@delegile tale. 499/2. 5. A elibera pe cineva de un leg@m$nt, de o f@g@duin]@. Deaca... nu va vrea tat@l ei, ori ^n ce zi va auzi toate f@g@duin]ele ei }i hot@r$rile ei... nu vor sta, }i Domnul o va cur@]i pre ea, c@ nu au vrut tat@l ei. 150/2. 6. (a se ~) A se vindeca de o boal@ (de piele). S@ va ^ns$n@to}ea trupul t@u }i s@ va cur@]i. 326/1. Zeace b@rba]i bubo}i... s-au cur@]it. 72*/1. 7. A face pe o l@uz@ s@ nu mai s$ngereze. S@ va ruga pentru ea preotul }i o va cur@]i pre ea de curgerea s$ngelui. 102/2.

curv@rie s. f. Cas@ de toleran]@. La ^nceputul a toat@ calea ai zidit curv@riile tale }i ai stricat frumsea]ele tale. 654/2. curvi vb. IV. 1. A p@c@tui. Ai luat din hainele tale }i ai f@cut ]ie idoli cusu]i }i ai curvit ^ntru ei. 654/1. 2. A privi cu p@cat. Au curvit dup@ al]i dumnez@i }i s-au ^nchinat lor. 215/2. curvie s. f. 1. Act sexual. Pentru curvii, fie}tecarele s@-}i aib@ muiarea sa }i fie}tecarea s@-}i aib@ b@rbatul s@u. 157*/2. 2. P@cat, p@c@tuire. Ai luat pre fiii t@i }i pre featele tale care ai n@scut }i i-ai junghiiat lor spre m$ncare; au mic@ easte curviia ta? 654/2.

cur@]ie s. f. 1. Nevinov@]ie, cinste, prih@nire. Tu, p@rinte, ... cur@]iia cinstindu-o nu o ai stricat. 887/ 1. Lauda noastr@ aceasta easte, m@rturiia cuno}tin]ii noastre, c@ ^ntru dreptate }i ^ntru cur@]iia cea dumnezeiasc@... am petrecut ^n lumea aceasta. 167*/1, cf. 168/2. Cur@]ia m$inilor cuiva = nevinov@]ie, puritate. {i-mi va r@spl@ti mie Domnul... dup@ cur@]iia m$inilor meale. 290/2. 2. S$ngerarea unei l@uze. {i, c$nd s-au plinit zilele cur@]iei ei, dup@ Leagea lui Moisi, L-au dus pre El ^n Ierusalim. 53*/2.

cuscrie s. f. A face ~ cu cineva = a se ^ncuscri. Ve]i face cuscrie cu ei, }i v@ ve]i amesteca ^mpreun@ cu ei. 211/1. cuteza vb. I. A avea curaj, ^ncredere, a ^ndr@zni. Iisus ^ndat@ au gr@it lor, zic$nd: „Cuteza]i, Eu s$nt, nu v@ teame]i”. 15*/1, cf. 34/2. cutremur s. n. 1. Mi}care violent@, zguduitur@. ~ ul roatelor = huruitul ro]ilor de la car. Glasul biciurilor }i glasul cutremurului roatelor }i al calului ce fuge. 722/2. 2. Tremurare. Fric@ m-au ^nt$mpinat }i cutr@mur, }i oas@le meale tare le-au cl@tinat. 440/1. Cu ~ = exterioriz$ndu-se exagerat, cutremur@tor, ^nfior$ndu-se. Aduc$ndu-}i aminte de ascultarea voastr@, ... ^n ce chip cu fric@ }i cu cutremur l-a]i priimit pre el. 170*/2, cf. 462/1, 184*/1. 3. Fric@; spaim@, groaz@. S-au sp@im$ntat inima mea de glasul rug@ciunei buzelor meale; }i au ^ntrat cutremur ^n oasele meale. 725/2, cf. 169/1.

cur@]ire s. f. Perioad@ dup@ na}tere, c$nd femeia s$ngereaz@. {i treizeci }i trei de zile s@ }eaz@ ^n s$ngele s@u cel necurat... p$n@ ce se vor plini zilele cur@]irei ei. 102/2. cur@]itoriu,-oare adj. Curat, pur. Bl$nd fii limbii Tale, destul fiind cu a noastr@ certare, cur@]itoriu f@ lor s$ngele nostru. 887/1. cur$nd (}i curund) adv. Repede, imediat. Cel ce creade cur$nd u}or de inim@ easte. 807/1, cf. 71*/1. De ai priiatin, ... nu te ^ncreade curund lui. 798/2. curcubeu s. n. Simbol al leg@turii ^ntre divinitate }i oameni. Curcubeul Mieu ^l puiu pre noor, }i va fi semn de leg@tur@ ^ntr@ Mine }i ^ntr@ p@m$nt. 8/2.

cuv$nt s. n. 1. Ceea ce roste}te cineva, vorb@. Norodul... au zis: „... Voiu asculta”. {i au adus Moisi cuvintele norodului la Dumnezeu. 70/1, cf. 19/1. ~ mare sau mic = nimic. Nu i-au spus lui Avigail cuv$nt mare sau mic, p$n@ la lumina dimine]ii. 264/1, cf. 261/1. ~ bine ^ntocmit = cuv$nt drept, bun, conving@tor. D@ cuv$nt bine ^ntocmit ^n gura mea. 432/ 1. 2. G$nd, idee comunicate; afirma]ie, m@rturisire. M-am mirat de fa]a ta, }i ^n cuv$ntul acesta, ca s@ nu stric cetatea, pentru carea ai gr@it. 17/1. {i cu mult mai mul]i au crezut pentru cuv$ntul Lui. 86*/ 2, cf. 311/1. Face cuvintele = ^ndepline}te ceea ce i s-a spus. Iat@, roaba ta au ascultat cuv$ntul t@u, ... }i am f@cut cuvintele care le-ai gr@it mie. 266/2. A pune ~ = a hot@r^. Au pus cuv$nt ca s@ treac@ strigarea prin tot Israilul. 398/1. Nu are ~ cu... = nu comunic@, nu are leg@turi cu... Cuv$nt nu avea cu Siriia. 231/2. De Sidon era departe, }i cuv$nt cu nici un om nu avea ei. 232/2. 3. Ceva (ca informa]ie). Muiarea... vine ca s@ ^ntreabe cuv$nt de la tine pentru fiiul s@u. 310/2. Voiu ^ntreba }i Eu pre voi un cuv$nt. 21*/1. A ^ntreba pe cineva ~ = a cere cuiva socoteal@. S@ fi]i gata pururea spre r@spuns tot celui ce v@ ^ntreab@ pre voi cuv$nt de n@dejdea voastr@. 224*/1. 4. Semnifica]ie. Nu vor asculta de cuv$ntul semnului celui dint$i, vor creade ]ie pentru cuv$ntul semnului celui de al doilea. 55/ 2. 5. Veste, anun]. Eu voiu r@m$nea ^n Aravotul pustiei p$n@ va veni cuv$nt de la voi. 283/1. 6. Propunere, cerere. {i au trimis la mine Sanavalat cu cuv$ntul acesta a cincea oar@ pre sluga sa }i cartea de}chis@ ^n m$na lui. 419/1. 7. %nv@]@tur@,

curge vb. III. (Despre fructe) A c@dea, a pica. Maslini vor fi... }i cu untdelemn nu te vei unge, pentru c@ vor curge maslinele tale. 183/1. curgere s. f. 1. Secre]ie a corpului, scurgere. B@rbatului c@ruia s@ va face curgere din trupul lui, curgerea lui necurat@ easte. 106/1. 2. (}i ~a s$ngelui) Menstrua]ie. {i muiarea... c$nd va fi curgerea ei ^n trupul ei, }eapte zile va fi ^ntru necur@]irea sa. 106/2. Necur@]eniia ceii ce avea curgerea s$ngelui au smerit ^ntru tine. 661/1. curmezi} adv. A umbla ~ cu... = a se contrazice cu..., a fi de p@rere contrar@. Curmezi} umbl@ cu d$nsul ^nt$iu, teamere }i fric@ va aduce preste el. 798/1. curs@ s. f. 1. Capcan@; la]. {i s@ ascunz@ ^n p@m$nt funia lui }i cursa lui pre c@r@ri. 447/1, cf. 496/1, 510/1. 2. Uneltire, manevr@. Vorbit-au ca s@ ascunz@ curs@. 484/1. curte s. f. L@ca}. Fericit e pre carele ai ales }i l-ai priimit, l@cui-va ^n cur]ile Tale. 484/1. curund adv. v. cur$nd. curv@ adj. (Despre femei) Care umbl@ dup@ b@rba]i, prostituat@, desfr$nat@. Nu vei mo}teni ^n casa tat@lui nostru, c@ tu e}ti fecior de muiare curv@. 225/1.

21

^ndrumare; pild@. Zioa zilii spune cuv$nt }i noaptea nop]ii vestea}te }tiin]@. Nu s$nt graiuri, nici cuvinte, ale c@rora s@ nu s@ auz@ glasurile lor. 467/1. 8. Puterea creatoare a lui Dumnezeu; Dumnezeu; Fiiul, a doua persoan@ a Sfintei Treimi. %ntru ^nceput era Cuv$ntul }i Cuv$ntul era la Dumnezeu }i Dumnezeu era Cuv$ntul. 82/2. Trei s$nt carii m@rturisesc ^n ceriu: Tat@l, Cuv$ntul }i Duhul Sf$nt; }i Ace}ti trei Una s$nt. 231*/2. 9. Comunicare divin@, mesajul evanghelic. Cuvintele care Mi-ai dat Mie le-am dat lor }i ei le-au priimit. 101*/2. S@ se uneasc@ cel ce ^nva]@ cuv$ntul cu cel ce ^nva]@ ^ntru toate bun@t@]ile. 179*/2. Cuv$ntul adev@rului Evangheliei. 189*/1. Cuv$ntul lui Dumnezeu. 193*/1, cf. 167*/2, 181*/ 2. 10. Dispozi]ie, porunc@. Trimis-au cuv$ntul S@u }i i-au vindecat pre ei }i i-au scos din stric@ciunile lor. 503/1. 11. (De obicei zece cuvinte) Cele zece porunci, decalogul. Ve]i p@zi cuv$ntul acesta leage ]ie }i fiilor t@i p$n@ ^n veac. 63/2. {i au scris pre table cuvintele aceastea ale leg@turii, ceale zeace cuvinte. 86/1, cf. 167/2. Cuvinte vii = cuvintele Legii. [Moisi] au luoat cuvinte vii, s@ ne dea noao. 115*/1. 12. Leg@m$nt, promisiune (divin@). Cuv$ntul carele am pus voao, c$nd a]i ie}it din p@m$ntul Eghiptului. 728/1. A-}i ]ine cuvintele = a-}i respecta cuv$ntul dat. 803/2. 13. Motiv, justificare. %n gura a doao m@rturii }i ^n gura a trei m@rturii va sta tot cuv$ntul. 175/2. 14. Lucru, fapt@; ^nt$mplare. Au nu easte cu putin]@ la Dumnezeu tot cuv$ntul? 15/ 2. {i am poruncit voao ^n vreamea aceaea toate cuvintele care s@ le face]i. 158/1, cf. 23/1, 277/2, 436/ 2. 15. Plan, inten]ie. {i au venit, cerc$nd s@ ia cetatea }i s@ o prade, }i n-au putut, c@ au fost ^n]ele}i cet@]eanii de cuv$ntul acesta. 840/2.

s@ dea tribut. 381/1. I-au adus pre ei... supt dajde = i-au f@cut robi. 305/1. dar1 conj. v. dar@. dar2 s. n. 1. Ofrand@, ceea ce este f@g@duit ca jertf@. Tot darul cel sfin]it ^ntru fiii lui Israil al t@u va fi. 139/2, cf. 95/1, 623/1. 2. Bun@voin]a lui Dumnezeu fa]@ de om; calitatea sufletului cur@]it de p@cate, prin care se particip@ la via]a divin@. {i au zis ^ngerul ei: „Nu te teame Marie, c@ ai aflat dar de la Dumnezeu.” 51*/1. {i cu mare puteare m@rturisea apostolii de ^nviiarea Domnului Iisus }i mare dar era ^ntru ei to]i. 112*/1. %ndemna pre ei s@ r@m$ie ^n darul lui Dumnezeu. 122*/2. Cu dar s$nte]i m$ntui]i prin credin]@. 181*/2. dar@ conj. = dar. %ntoarce]i-v@, dar@, c@tr@ miiaz@noapte. 159/1. dard@ s. f. Un fel lance scurt@. %ntinde m$na ta cu darda carea easte ^n m$na ta asupra cet@]ii. 197/1. dare1 s. f. Cu dare de p$ine = d$nd p$ine (cuiva). Au cercetat pre norodul s@u cu dare de p$ine. 236/1. dare2 s. f. Dar; danie. Faraon ^n dar au dat daruri popilor }i m$nca darea carea le-au dat lor Faraon. 48/1, cf. 806/2. datornic s. m. Persoan@ fa]@ de care ai o datorie, care te-a ^mprumutat. S@ curme datornicul toate c$te s$nt ale lui. 504/1. davir s. n. Loc sf$nt, templu. Au f@cut l@n]u}e ^n davir. 377/1. d@rab s. n. Bucat@, parte dintr-un ^ntreg. Au ^mp@r]it la tot omul lui Israil... o bucat@ de p$ine }i un d@rab de carne. 364/1, cf. 300/1.

cuv$nta vb. I. A vorbi. Ai f@cut vie]uitoriu }i pusu-l-ai pre el, ca s@ poat@ cuv$nta, pre p@m$nt? 457/2.

d@rda} s. m. Lupt@tor cu darda. D@rda}ii, leg$ndu-l pre el, ^l tr@gea spre pav@z@. 889/1.

cuviin]@ s. f. (Mai ales ^nso]it de „mare”) M@re]ie, str@lucire. S-au ^n@l]at mare cuviin]a Ta mai presus de ceriuri. 463/2, cf. 497/2.

d@sc@lie s. f. %nv@]@tur@. %mpreun@ cei f@r@ de minte }i cei nesocotitori s$nt d@sc@liia de}ert@ciunilor lor. 604/1.

cuvios,-oas@ adj. Care se cuvine, care este de a}teptat s@ fie a}a. Pentru ce, Doamne, stai departe, treci cu vedearea ^n vremi cuvioase ^ntru necazuri? 464/1.

d@t@toriu s. m. Persoan@ care d@ (ceva), care d@ruie}te. Pre d@t@toriul de bun@voie iubea}te Dumnezeu. 171*/2. de1 conj. Dac@. De nu am luat ceale bune din m$na Domnului, s@ nu r@bd@m }i ceale reale? 439/1, cf. 12/1, 103/2, 24*/2, 35*/2.

D

de2 prep. Din. S-au c@lcat teascul afar@ de cetate. 244*/ 2. ~ la = ^mpotriva. {i tu vei cerca ]ie stare de la vr@jma}i. 723/2. ~ c@tr@ = de la. %ntoarcerea fea]ii de c@tr@ rudenie. 821/2, cf. 835/2. ~ dup@ = de la. {i nu s-au ab@tut de dup@ d$nsul }i au p@zit poruncile Lui. 340/1. ~ zi = pe zi. [Au ie}it la sor]i] c@tr@ r@s@rit levi]ii }eas@ de zi. 371/2.

da vb. I. 1. A destina, a meni. {i Eu v-am dat pre voi s@ fi]i def@ima]i }i l@p@da]i la toate neamurile pentru c@ n-a]i p@zit c@ile Meale. 737/2, cf. 645/1. A ~ cu tremurul = a r@sp$ndi teama, groaza ^n cineva. %nceape a da cu tremurul t@u }i frica ta preste toate neamurile. 160/1. A ~ r@zboiu = a face r@zboi, a se lupta. {i au venit prin Idumeea }i au t@b@r$t asupra Vetsurii }i au dat r@zboiu ^n multe zile. 841/1, cf. 338/1. 2. A ~ la temni]@ = a ^ntemni]a. Prin case ^ntr$nd }i, tr@g$nd pre b@rba]i }i pre muieri, le da la temni]@. 116*/1. 3. (a se ~) S-au dat pre sine = s-au jertfit. {i s-au dat pre sine, ca s@ m$ntuiasc@ pre norodul s@u }i s@-}i c$}tige }ie un nume veacinic. 841/2.

deadins adv. = dinadins. Cu ~ul = ^n mod special, inten]ionat. Am cercat cu deadinsul pentru fiiara cea de a patra. 695/1, cf. 3*/1. deaproapele s. m. art. Aproapele. Un b@rbat povestea deaproapelui s@u visul. 220/2, cf. 71/1. dec$t prep. Mai mult dec$t. Dec$t marea s-au ^nmul]it cugetul ei, }i sfatul ei dec$t ad$ncul cel mare. 810/2.

dajde s. f. Impozit, dare, bir. %nv@]@toriul vostru nu d@ dajde? 17*/2. I-au supus supt dajde = i-a obligat

22

dedesupt adv. Ceale ~ = piedestal, suport. Ceale dedesupt ale lui [ale sfe}nicului] din aur curat le vei face. 76/2.

desc$nt@tur@ s. f. Desc$ntare. Vedenii mincinoase }i vr@ji }i desc$nt@turi }i voile inimilor sale prorocesc ei voao. 607/1.

deget s. n. Unitate de m@sur@ pentru lungime, av$nd aproximativ l@]imea unui deget. Grosimea ei [a funiei] de patru deagete. 638/2, cf. 301/1.

delungare s. f. %ng@duin]@, permisiune. Au socotea}te ne}tine c@ va fi delungare t@lharilor? ? 450/2.

deschide (}i de}chide) vb. III. 1. A scoate, a pune la vedere. De}chide-voiu oasele ^mp@ra]ilor lui Iuda }i oasele boiarilor lui }i oasele preo]ilor... din morm$nturile lor. 602/1. 2. A exprima, a reda prin cuvinte. Pleca-voiu ^n pild@ ureachiia mea, de}chide-voiu ^n psaltire g$ndul mieu. 479/1. 3. Cel care ~ p$ntecele = primul copil n@scut, primul animal f@tat. Tot ce de}chide p$ntecele asinului s@-l schimbi pre oaie. 65/ 1. Precum easte scris ^n Leagea Domnului c@ toat@ partea b@rb@teasc@ care deschide p$ntecele sf$ntul Domnului s@ va chema. 53*/2, cf. 85/2.

delungat,-@ adj. %ndelungat, ^ndep@rtat. S-a dus cale delungat@. 522/2.

deschilini vb. IV. A face deosebire. %ntr@ cel necurat }i ^ntr@ cel curat n-au deschilinit. 661/2.

deosebi adj., adv. 1. Adj. Separat. O vor ^mp@r]i pre ea fie}tecarea m@dulare deosebi. 93/1, cf. 514/ 1. 2. Adv. La o oarecare distan]@, deoparte. Nu am }ezut ^ntru adunarea celor ce juca, ... deosebi }edeam. 608/1, cf. 44/1, 220/2, 829/2, 17*/2.

descoperem$nt s. n. Loc f@r@ acoperi}. Descoperem$ntul pridvorului por]ii de }easezeci de co]i. 677/2.

degetar s. n. Obiect de tortur@. Pus@r@ ^nainte... }i roatele }i pav@zele }i c@ld@rile }i tig@ile }i degetarele. 887/2. delunga vb. I. A ^ndep@rta, a alunga. Delung@ de la tine m@niia. 796/2, cf. 173*/2.

descoperi vb. IV. 1. (a se ~) A se l@sa cunoscut. Taina lui Hristos... ^ntru alte neamuri nu s-au cunoscut de fiii oamenilor, precum s-au descoperit acum sfin]ilor Lui apostoli }i prorocilor ^ntru Duhul. 182*/1. 2. A dezveli, a da la o parte. S@ nu ia omul muiarea t@t$ne-s@u }i s@ nu descopere acoperem$ntul t@t$ne-s@u. 178/1.

departe adv. (Folosit ca adj.) Casa cea ~ = ultima cas@ (a cet@]ii). Au ie}it ^mp@ratul }i toate slugile lui pedestri, }i au st@tut ^n casa cea departe. 282/2. De ~ = de mult. Au nu ai auzit c@ aceasta de departe o am f@cut, din zilele ceale din ^nceput. 342/1.

descoperire s. f. Revela]ie. Pentru mul]imea descoperirilor, ca s@ nu m@ ^nal], datu-mi-s-au mie ^mbolditoriu trupului ^ngerul satanii. 173*/2.

dep@rtat,-@ adj. Care are concep]ii, idei etc. diferite de cele ale cuiva. %ntoarce]i-v@, fii dep@rta]i, zice Domnul. 597/2.

desear@ adv. %n ~ = ast@-sear@. S@ m@ ascunz ^n c$mp p$n@ ^n desear@. 258/2.

deplin,-@ adj. S@ fi]i deplin ^ntru... = s@ fi]i p@trun}i de..., umplu]i cu... S@ }ti]i }i dragostea lui Hristos, cea mai presus de }tiin]@, ca s@ fi]i deplin ^ntru toat@ plinirea lui Dumnezeu. 182*/2.

desf@tare s. f. L@rgime;(fig.) bun@stare. Din n@caz am chemat pre Domnul }i m-au auzit ^ntru desf@tare. 506/1.

dereg@torie s. f. = dreg@torie. 1. Rang, pozi]ie. Pre ^ngerii, carii nu }i-au p@zit dereg@toriia sa, ci }i-au l@sat l@ca}ul s@u spre judecata zilei ceii mari, leg@turilor celor veacinice supt negur@ ^i ]ine. 234*/ 1. 2. Oficiere, desf@}urare, slujire. Dereg@toriia slujbei ace}tiia nu numai plinea}te lipsele sfin]ilor, ci }i prisosea}te prin multe mul]emile lui Dumnezeu. 171*/2.

desf@tat,-@ adj. Mul]umit, ^nc$ntat. (Substantivat) Cel desf@tat cu inima huli-s@-va. 807/1. Loc ~ = loc larg, ^n care te sim]i bine. Pus-ai ^n loc desf@tat picioarele meale. 471/2. desf@t@ciune s. f. Desf@tare, pl@cere. Nu te veseli cu mult@ desf@t@ciune. 806/2, cf. 513/2, 637/1, 642/ 1, 672/1. desime s. f. (Cu sens colectiv) Divinit@]i p@g$ne. {i au poruncit... s@ scoa]@ din besearica Domnului toate vasele ceale f@cute lui Vaal }i desimei. 345/1.

dereg@toriu s. m. = dreg@tor. 1. C@petenie, mai-marele peste o cas@. Casa lui Osa, dereg@toriului casii ^n Tersa. 313/1, cf. 298/1, 314/2, 340/2, 574/1. 2. Func]ionar, slujba}. S@ ^ndemnar@ boiarii familiilor..., }i ispravnicii lucrurilor, }i dereg@torii casii ^mp@ratului. 374/1. 3. Guvernator. Iar@ la praznic, avea obiceaiul dereg@toriul s@ slobozeasc@ norodului un vinovat, pre carele vrea ei. 28*/2. 4. Pretor. Dereg@toriul Serghie Pavel, b@rbat ^n]@lept. 121*/2.

desi} s. n. 1. Cr$ng sacru dedicat unei divinit@]i p@g$ne. S@ nu-]i s@de}ti ]ie desi}... l$ng@ jertvenicul care-l vei face Domnului Dumnezeului t@u. 173/2, cf. 245/1, 387/1. 2. Jertfelnic pentru idoli. {i au scos desi}ul din Casa Domnului, }i l-au ars ^n valea Chedrilor }i l-au f@cut cenu}e. 345/2, cf. 720/2.

des@v$r}it,-@ adj., adv. 1. Adj. Complet, perfect. Mielul s@ fie des@v$r}it. 63/1. A face ~ = a se des@v$r}i. Putearea Mea ^ntru neputin]@ s@ face des@v$r}it. 173*/2. 2. Adv. %n ^ntregime, total. S-au ^ntors de la el m$niia Domnului }i n-au perit des@v$r}it. 384/1.

desmenticie s. f. Nebunie, demen]@. Bat@-te Domnul cu desmenticie }i cu orbire. 182/2. desp@r]ire s. f. ~a c@ii = cotitura drumului. Au mers }i au g@sit m$nzul legat l$ng@ u}e, afar@, la desp@r]irea c@ii, }i l-au dezlegat. 43*/1.

desc@leca vb. I. A se a}eza statornic ^ntr-un loc. Au desc@lecat ^n Valea Gherarilor }i au l@cuit acolo. 24/2.

despic@tur@ s. f. Bucat@ dintr-un animal adus jertf@. Iat@, cuptoriu afum$nd }i f@clii de foc, care au trecut prin mijlocul despic@turilor acestora. 13/2.

23

despre prep. 1. Dinspre, c@tre. %ntorc$ndu-ne, am purces ^n pustie pre calea cea despre Marea Ro}ie. 159/1, cf. 390/1, 559/1. 2. %mpotriva, contra. N-am f@cut p@g$n@tate despre Dumnezeul mieu. 466/2. 3. Pe. De }eapte ori s-au izb$ndit despre Cain. 5/1.

513/2. 2. Idol. Ur$t-ai pre cei ce p@zesc de}ert@ciunile ^n z@dar. 471/2, cf. 602/2. detora} s. m. Datornic. %mprumut@toriul }i deatora}ul unul cu altul s-au ^nt$lnit, iar@ Domnul pre am$ndoi ^i va cerceta. 537/2.

destoinici vb. IV. A ^nvrednici, a face pe cineva ^n stare s@... Cel ce ne-au }i destoinicit pre noi a fi slujitori legii noao. 168*/1.

detoriu,-oare adj. %ndatorat pentru p@cate, p@c@tos. Acei... preste carii au c@zut turnul ^n Siloam }i i-au omor$t, v@ pare c@ aceiia mai deatori au fost dec$t to]i oamenii carii l@cuia ^n Ierusalim? 68*/1.

destul pron. nehot. Din ~ = din plin, cu prisosin]@. S@ cunoa}te]i dragostea carea am din destul spre voi. 167*/2, cf. 190*/2, 226*/1.

dezbr@ca vb. I. A lua prad@. Norodul s-au ^ntors dup@ el numai a dezbr@ca. 291/2.

destulare s. f. %ndestulare; competen]@. Nu c@ destui s$ntem noi a cugeta de la noi ceva, ... ci destularea noastr@ easte de la Dumnezeu. 168*/1.

dezlega vb. I. 1. Dezleag@ ^nc@l]@mintele = umbl@ descul] ^n locurile sfinte, ^n semn de respect }i poc@in]@. Dezleag@ ^nc@l]@mintele din picioarele tale c@ locul... p@m$nt sf$nt easte. 54/2. 2. Dezlega s$mb@ta = scutea de obliga]ia de a respecta s$mb@ta ca zi de s@rb@toare. Nu numai dezlega s$mb@ta, ci }i pre Dumnezeu zicea c@-I easte Tat@. 87*/2.

de}chide vb. III v. deschide. de}ert, de}art@ adj., subst., adv. 1. Adj. Gol, de}ertat de con]inut. Au dat bucine ^n m$inile tuturor, }i doni]@ de}earte, }i lumini ^n doni]e. 220/2. 2. Adj. F@r@ nimic asupra sa, cu m$inile goale. Aceaste }ease [m@suri] de orz mi-au dat mie, c@ au zis c@tr@ mine: „S@ nu mergi de}eart@ la soacr@-ta”. 238/2, cf. 31/1, 55/1, 86/1, 44*/1, 75*/1. 3. Adj. F@r@ rost. V-a]i izb@vit de via]a voastr@ cea de}art@. 222*/2. Cuv$nt ~ = vorb@ f@r@ rost; insult@, calomnie; zvon. S@ nu priime}ti cuv$nt de}ert. 73/2. Tot cuv$ntul de}ert, care-l vor gr@i oamenii, vor da sam@ de d$nsul. 12*/1, cf. 198*/1. 4. Adj. Lipsit de valoare, nefolositor. (Substantivat) Cei de}er]i = zei fal}i, idoli. {i nu vor mai junghiia jertfele sale celor de}er]i. 108/2. 5. Adj. Care s-au ab@tut de la credin]@. Cei ce fac idoli }i cei ce-i cioplesc, to]i de}er]i s$nt. 580/ 2. Ce gre}eal@ au aflat p@rin]ii vo}tri ^ntru Mine, c@ s-au dep@rtat de la Mine }i au umblat dup@ de}ert@ciuni }i s-au f@cut de}er]i. 596/1. 6. S. n. Lucru f@r@ importan]@, care se face degeaba. Galaad, cetatea care lucr@ de}earte. 703/2. 7. S. f. pl. Cuvinte f@r@ con]inut; minciuni. To]i }ti]i c@ de}earte spre de}earte ad@oge]i. 451/1, cf. 464/2, 727/2. 8. S. f. pl. Nepl@ceri. De}earte s@ vor ^nt$mpla lor strig$nd }i rug$ndu-s@ omului c@ s-au purtat f@r@ de leage, sco]ind afar@ pre cei neputincio}i. 455/1. 9. S. n. %n ~ = zadarnic, degeaba. %n de}ert au c@utat sufletul mieu. 484/1. A lua ^n ~ = a batjocori; a nesocoti. S@ nu iai numele Domnul Dumnezeului t@u ^n de}ert. 71/1, cf. 469/1. 10. S. n. Parte a p$ntecelui imediat de sub coaste. L-au lovit pre el Avenir cu coada suli]ii ^n de}ert, }i au trecut suli]a p$n@ dinapoia lui. 270/2. 11. Adv. Degeaba. Iov de}ert au de}chis gura sa. 456/1.

dezmierd@ciune s. f. Pl@cere. Au r@sipit toat@ avu]iia sa, vie]uind ^ntru dezmierd@ciuni. 70*/2, cf. 227*/1. dezmirda vb. I (a se ~) = dezmierda. A se bucura, a avea pl@cere (trupeasc@). Au curvit }i s-au dezmirdat cu ea. 246*/2. deznoda vb. I (}i a se ~) A (se) desface (din ^ncheieturi). Unealte puitoare la ^nchieturi m$inile lui }i picioarele deznoda. 889/1. Ca un scorpiu ^nfr$ng$ndu-s@, s@ deznoda. 889/2. (Fig.) Eu deznod um@rul lui Moav de la cet@]ile hotar@lor lui. 664/2. dezr@d@cin@toriu, -oare adj. Care face s@ dispar@, care st$rpe}te. Nu easte g$ndul dezr@d@cin@toriu patimilor, ci ^mprotiv@ lupt@toriu. 885/1. diat@ s. f. Leg@m$nt, testament; aranjament, conven]ie. Moartea nu z@bovea}te }i diiata iadului nu s-au ar@tat ]ie. 804/1. C@ unde easte diiata, acolo trebuie s@ fie moartea celui ce face diiata. 213*/1. didrahm@ s. f. Moned@ de dou@ drahme. Au luat o mie de didrahme. 18/1, cf. 119/1. diminea]@ s. f. Diminea]a, diminea]a = a) ^n fiecare diminea]@. T@m$ie tocmit@ m@runt@ diminea]a, diminea]a. 81/2; b) (adverbial) dis-de-diminea]@. Aduna diminea]a, diminea]a, fie}tecarele c$t ^i era de ajuns lui. 68/1. dimon s. m. = demon. Acolo s@ vor odihini sirini }i dimonii acolo vor juca. 560/2. dinar s. m. Moned@ roman@ de argint. Au aflat pre unul... care era lui deatoriu cu o sut@ de dinari. 18*/ 2, cf. 19*/2, 38*/1, 96*/2.

de}erta vb. I. 1. (a se ~) A (se) goli un vas, un recipient de con]inut. Drojdiile lui nu s-au de}@rtat. 489/ 1, cf. 43/1, 392/2. S@ vor de}erta vremile = se va scurge vremea. S@ va zidi uli]a }i zidul }i s@ vor de}erta vremile. 697/2. 2. A goli de ap@, a seca (un r$u). Cu m$niia Mea voiu pustii marea }i voiu de}erta r$urile. 585/1. 3. (a se ~) A se goli, a fi f@r@ oameni. Pl$ns-au Iudeea }i por]ile ei s-au de}ertat. 607/1. 4. (a se ~; despre persoane) A sl@bi, a fi f@r@ via]@. De}ertatu-s-au ceaea ce au n@scut }eapte. 608/1.

dinl@untru s. n. Toate ceale dinl@untrul mieu = tot ce e ^n ad$ncul sufletului meu. Binecuv$nteaz@, suflete al mieu, pre Domnul, }i toate ceale dinl@untrul mieu. 499/2. dint$iu adj. (Substantivat) Cel ~ = cel mai bun, cel mai scump. Aduce]i haina cea dint$iu }i-l ^mbr@ca]i pre el. 70*/2. dintru prep. Dintre. Nimenea dintru voi s@ nu p@timeasc@. 225*/1, cf. 97/2, 160*/1.

de}ert@ciune s. f. 1. Lucru lipsit de valoare, lucru de nimic. Au umblat dup@ de}ert@ciuni. 596/1, cf.

direge vb. III = drege. 1. A repara. {i trec$nd pe acolo pu]intel, v@zut-au pre Iacov... direg$ndu-}i... 24

mrejile, ^n corabie. 32*/2, cf. 315/2, 392/2, 4*/2. 2. A reface, a reconstrui. Au dires cet@]ile }i au }ezut ^ntr-^nsele. 235/2.

vasta, a pustii, a terfeli. S-au dos@dit ^nfierb$ntarea Iordanului. 734/1. dos@dire s. f. Chinuire, pedepsire (cu r@zboi). Ne-ai smerit pre noi ^n locul dos@dirii. 477/2.

dires s. n. = dres. Reparare. Le-au trimis [bani] pentru diresul cor@biilor celor de oaste. 861/1.

dospit s. n. Aluat sau p$ine dospit@. S@ nu junghi preste dospit s$ngele jertvelor Meale. 86/1.

divan s. n. 1. Sal@ de judecat@, pretoriu. Atunci, osta}ii dereg@toriului duc$nd pre Iisus ^n divan, adunat-au la D$nsul toat@ mul]imea osta}ilor. 29*/ 1, cf. 48*/1, 127*/2, 185*/2. 2. Podium de pe care se tratau probleme oficiale (^n fa]a mul]imii). {i era Irod m$nios pre tiriiani }i pre sidoneani... Irod, ^mbr@cat cu hain@ ^mp@r@teasc@, au }ezut la divan }i gr@ia c@tre ei. 121*/1.

drac s. m. A avea ~ = a fi posedat. Dac@ nu zicem noi bine, c@ samarinean e}ti }i drac ai? 92*/2. ~ul cel de amiiaz@zi = demonul care te ispite}te. Nu te vei teame... de ^nt$mplare }i de dracul cel de amiiaz@zi. 496/1. drahm@ s. f. 1. Moned@ antic@. Treizeci de drahme de argint va da st@p$nului. 72/2. 2. Unitate de m@sur@ pentru greut@]i. Au luat omul cercei de aur, care tr@gea c$te o drahm@. 21/2.

dob$nd@ s. f. 1. C$}tig, bani. O slujnic@ av$nd duh pitonicesc... dob$nd@ mult@ da st@p$nilor s@i, vr@jind. 125*/2, cf. 812/1. 2. Favoare, privilegiu. Mie a vie]ui easte Hristos, }i a muri, dob$nd@. 186*/ 1, cf. 187*/1. 3. Parte furat@, jefuit@ din ceva; prad@. Ci numai dobitoacele am pr@dat }i dob$nzile cet@]ilor care le-am luat. 160/1, cf. 509/1, 587/1.

drept, dreapt@ adj., subst., adv. 1. Adj. Corect, adev@rat, care trebuie urmat. Dreapte face]i c@r@rile Lui. 32*/1. Ce e ~ ^naintea Domnului = ceea ce este bine, pl@cut. Au f@cut Ioas ce e drept ^naintea Domnului. 392/2, cf. 393/2, 394/2. S$nge ~ = s$nge nevinovat. S@ nu perim pentru sufletul omului acestuia }i s@ nu dai asupra noastr@ s$nge drept. 716/ 2. 2. S. m. }i f. Persoan@ care tr@ie}te conform drept@]ii, cinstei; persoan@ care se afl@ pe calea cea bun@ a credin]ei ^n Dumnezeu. Iar@ dreptul, de s@ va sf$r}i, }i mai ^nainte ^ntru odihn@ va fi. 784/2, cf. 485/1. 3. Adv. A umbla ~ = a fi corect, cinstit. Cel ce umbl@ drept s@ teame de Domnul, iar@ cel ce umbl@ str$mb pre c@ile sale s@ va def@ima. 526/2. 4. S. n. R$dic@ ochii t@i ^n ~ = prive}te spre ce este drept (1). R$dic@ ochii t@i ^n drept }i vezi unde nu te-ai p$ng@rit? 597/2. 5. S. n. Cu ~ ul = cu dreptate. Cu dreptul p@timea pentru r@ut@]ile lor. 794/2, cf. 223*/2. 6. S. f. sg. art. M$na dreapt@. A da cuiva dreapta = a ^ncheia pace cu cineva. Bine vei face de vei trimite la ei }i le vei da dreapta. 869/2, cf. 842/1, 853/2.

dobitoc s. n. 1. Animal (domestic). I-au t@iat cu ascu]itul sabiei de la cetate pre r$nd p$n@ la dobitoc. 235/1. 2. Turm@. {i s-au f@cut lui dobitoace de oi }i dobitoace de boi. 24/2. doi num. card. Cel cu doao limbi = persoan@ duplicitar@. A}ea e p@c@tosul cel cu doao limbi. 798/2, cf. 813/1. domn s. m. 1. Persoan@ care conduce, guvernator. Au adunat pre domnii celor de alt neam la sine. 243/ 2, cf. 328/1. 2. St@p$n, proprietar. Gr@it-au omul, domnul p@m$ntului, c@tr@ noi aspru }i ne-au pus pre noi ^n paz@. 42/2. doni]@ s. f. Ulcior (de lut). Au dat bucine ^n m$inile tuturor, }i doni]@ de}arte, }i lumini ^n doni]e. 220/2. dor s. n. Dorin]@. Cu dor am dorit s@ m@n$nc aceaste pa}ti cu voi mai ^nainte de patima Mea. 77*/2. A avea ~ = a dori. Av$nd dor a veni c@tr@ voi de mul]i ani, ... voiu veni la voi. 152*/1.

dreptariu s. n. %ndreptar. Mai mult ne ostenim, ca s@ st@m ^ntru dreptariul scurt@rii [povestirii]. 859/1.

dorire s. f. Dorin]@, poft@. Am venit s@ spuiu ]ie c@ b@rbatul doririlor e}ti tu. 697/1, cf. 475/1.

dreptate s. f. 1. Spirit de omenie, cinste. {i m@ va asculta pre mine dreptatea mea ^n zioa de m$ine. 29/2. Spre ~ = ^ndrept@]it, pe drept. {i au crezut Avram lui Dumnezeu, }i s-au socotit lui spre dreptate. 13/2. A judeca ^ntru ~ = a judeca f@r@ p@rtinire. Vei judeca noroadele ^ntru dreptate. 485/1. A plini toat@ ~ a = a ^ndeplini toate cele cerute de Dumnezeu. S@ cade noao s@ plinim toat@ dreptatea. 4*/1. 2. Bun@ purtare moral@ (^n conformitate cu preceptele divine). Ferici]i cei ce fl@m$nzesc }i ^ns@to}eaz@ de dreptate, c@ aceia s@ vor s@tura! . 5*/1. 3. Favoare, bun@voin]@. Aceast@ dreptate s@ faci cu mine... zi c@ frate-mi easte. 18/1.

dormi vb. IV. 1. Doarme cu cineva = are rela]ii sexuale. Vino dar@... s@ dormim cu d$nsul, }i s@ r@dic@m din tat@l nostru s@m$n]@. 17/2. A ~ cu muiare pat de s@m$n]@ = a avea rela]ii sexuale. {i de va dormi ne}tine cu muiare pat de s@m$n]@..., certare va fi lor. 110/2. 2. (Despre jertf@) A r@m$ne peste noapte (neconsumat@). S@ nu doarm@ p$n@ diminea]a jertva s@rb@toarei Pa}tilor. 86/1, cf. 74/1. 3. A ~ cu p@rin]ii s@i = a muri. Iat@, tu vei dormi cu p@rin]ii t@i. 186/1. dos s. n. A da ~ul = a) a se ^ntoarce cu spatele. [Dumnezeu] }i-au ^ntors fa]a sa de c@tr@ cortul Domnului }i au dat dosul. 397/1; b) a se retrage, a fugi. {i al vr@jma}ilor miei mi-ai dat mie dosul. 291/1, cf. 467/1. C@-i vei pune pre d$n}ii dos = c@-i vei face s@ fug@. 468/1. S@ vor ^ntoarce de la dosul s@u cel tare = nu vor mai fi ^nc@p@]$na]i. 764/1.

ducere s. f. Cium@. Da-se-va ^n m$inile ^mp@ratului Vavilonului cu sabie }i cu foamete }i cu ducere. 622/2. duh s. n. 1. Respira]ie, suflare. Au fost boala lui tare foarte p@n@ ce n-au r@mas ^ntr-^nsul duh. 314/2, cf. 512/1, 559/2, 196*/1, 243*/2. 2. ~ Sf$nt (sau ~ ul Domnului, ~ul Dumnezeului celui Viu, ~ ul ^n]elepciunei }i al ^n]elegerii) = ^n]elepciune, superioritate spiritual@. Gr@ia}te tuturor celor cu cuget

dos@di vb. IV. 1. (}i a se ~) A (se) chinui; a (se) asupri. Mo}tenirea ta o au dos@dit. 497/1. S-au dos@dit Moisi pentru d$n}ii. 502/1. 2. (a se ~) A de-

25

E

^n]elept, pre carii i-am umplut de duhul ^n]elepciunei }i al ^n]eleagerii. 78/2. Deci, deaca voi, fiind r@i, }ti]i s@ da]i daruri bune fiilor vo}tri, cu c$t mai v$rtos Tat@l vostru Cel din ceriu va da Duh Sf$nt celor ce cer de la D$nsul. 65*/1. S$nte]i Cartea lui Hristos, cea sluj$t@, de noi scris@, nu cu cerneal@, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu. 168*/1. Domnul easte Duhul }i, unde easte Duhul Domnului, acolo e slobozeniia. 168*/1. ~ necurat = spirit r@u. Am v@zut... [ie}ind] din gura prorocului celui mincinos trei duhuri necurate, aseamenea broa}telor. 245*/1. 3. For]@, putere spiritual@. {i au ie}it un duh, }i au st@tut ^naintea Domnului }i au zis. 388/1, cf. 645/1. ~ul m$niei Tale = for]a m$niei lui Dumnezeu. {i prin duhul m$niei Tale s-au ^mp@r]it apa. 66/2. 4. A fi ^n ~ = a se afla ^ntr-o stare spiritual@ de extaz. Fost-am ^n duh, ^ntr-o zi duminec@, }i am auzit dup@ mine glas mare ca de tr$mbi]@. 236*/1. 5. V$nt. Cu duh silnic va sf@r$ma cor@biile Tarsisului. 478/2.

efod s. n. Parte din ve}m$ntul preo]esc ce se poart@ pe um@r. Iar@ Samuil, pruncul ^ncins cu efod de in, slujea ^naintea Domnului. 241/1. ei}i pron. refl. Sie}i. Ca pas@rea }-au aflat ei}i cas@. 493/1. A fi de ~ = a fi numai ei, a fi singuri. Au ie}it din cetate departe }i, apropiindu-s@ de vr@jma}i, era de ei}i. 868/2. elam s. n. Partea din fa]@ a unui templu, pridvor; pronaos. M-au b@gat ^n curtea Casii Domnului..., ^ntr@ elamuri }i ^ntr@ jertvenic. 648/2. elefant s. m. Filde}. Pat de elefant. 712/2. Grumazul t@u ca un turn de elefant, ochii t@i ca lacurile ^n Esevon. 550/2, cf. 321/1, 711/1. engolpion s. n. v. engolpiu. engolpiu (}i engolpion) s. n. Pieptar al marelui preot la evrei. Au pus preste um@rariu engolpiul }i preste engolpion au pus ar@tarea }i adev@rul. 98/2, cf. 90/2.

duhovnicesc,-easc@ adj. Care ]ine de duh, de biseric@. Vorbind ^ntre voi ^n psalmi... }i ^n c$nt@ri duhovnice}ti. 183*/2. {tiin]a duhovniceasc@. 189*/ 1. (Substantivat) Cei ce s$nt dup@ Duh, ceale duhovnice}ti [g$ndesc]. 146*/1. Omul cel ~ = omul care se ocup@ de aspectele religioase, de credin]@; preot. [Omul] cel duhovnicesc le judec@ toate. 155*/ 1. M$ncare duhovniceasc@ = mana cu care Dumnezeu i-a hr@nit pe evrei ^n pustiu. To]i aceaea}i m$ncare duhovniceasc@ au m$ncat. 160*/1. B@utur@ duhovniceasc@ = apa ce s-a rev@rsat din st$nca pe care Moise a lovit-o cu toiagul. To]i aceaea}i beutur@ duhovniceasc@ au beut. 160*/1.

episcop s. m. {ef, superior. Voiu pune pre domnii t@i ^n pace }i pre episcopii t@i ^ntru dreptate. 591/2. episcopie s. f. 1. Func]ia unui demnitar de a supraveghea ceea ce se petrece sub jurisdic]ia sa. Fie zilele lui pu]ine, }i episcopiia lui s@ o ia altul. 503/2. 2. Slujba unui apostol,(aici) cea de casier al lui Iuda. Episcopiia lui s@ o ia altul. 108*/2. epitrop (}i pitrop) s. m. Administrator al unui bun. Lisie epitropul, carele era mai-mare preste trebi. 871/ 2. Lisie, carele era pitrop. 869/1.

duios,-oas@ adj. R@u, mare; dureros. Vai de zdrobitura ta, duioas@ e rana ta! 604/1, cf. 607/2.

eres s. n. 1. Doctrin@, concep]ie, }coal@. Acest om... e ^ncep@toriu eresului nazarineanilor. 133*/2, cf. 135*/2. 2. Tagm@, grup. Iar@ s-au sculat oarecarii din eresul fariseilor, carii crezus@, zic$nd. 123*/2, cf. 161*/1.

dulcea]@ s. f. 1. Must; (la pl.) b@uturi dulci. Vor pica mun]ii dulcea]@. 714/2. Mearge]i }i m$nca]i gr@simi }i bea]i dulce]uri. 421/1. 2. Pl@cere. Firile patimilor s$nt ceale cuprinz@toare doao: dulcea]a }i durearea. 884/1, cf. 60*/2.

erodion s. m. v. erodiu. erodiu (}i erodion) s. m. B$tlan. L@ca}ul erodiului pov@]uia}te pre eale. 500/2. {i erodionul, }i leb@da, }i st$rcul. 171/2, cf. 101/2.

dumnezeu s. m. 1. (De obicei la pl.; }i cu determinarea „str@in”) Zeu, idol. S@ nu aibi al]i dumnezei afar@ de mine. 70/2. Numele dumnezeilor str@ini s@ nu le pomeni]i. 74/1, cf. 34/2, 83/1, 211/ 1. 2. (La pl.) Chip, figur@, statuie reprezent$nd o divinitate. S@ nu v@ face]i voao dumnezei de argint }i dumnezei de aur. 71/2. 3. ~ul veacului acestuia = satana. Dumnezeul veacului acestuia au orbit min]ile necredincio}ilor. 168*/2.

F face vb. III. 1. A ac]iona. Noroadele ceale ce cunosc pre Dumnezeul lui s@ vor ^nt@ri }i vor face. 699/2. F@cut-au t@rie ^n bra]ul S@u = a lucrat cu putere cu m$na Sa. 52*/1. A ~ mil@ = a avea mil@ fa]@ de cineva. Face]i mil@ }i ^ndurare fie}tecarele c@tr@ fratele s@u. 731/1, cf. 295/2. A ~ ^ntreb@ri = a ^ntreba. Mai v$tos fac ^ntreb@ri, dec$t zidirea lui Dumnezeu. 197*/2. 2. A ^ndeplini, a ^mplini, a urma. {i s@ p@zi]i toat@ leagea Mea }i toate poruncile Meale, }i s@ le face]i pre eale. 111/1, cf. 169/1. 3. (a se ~) A se ~ pe p@m$nt = a se na}te. Nu au v@zut p@rin]ii t@i, nici str@mo}ii lor din zioa ^n carea s-au f@cut pre p@m$nt p$n@ ^n zioa aceasta. 61/1. S-au f@cut cuv$ntul Domnului c@tr@...= cuv$ntul Domnului a fost adresat lui... 310/1. C$nd s-a f@cut glasul = dup@ ce s-a auzit glasul. {i c$nd s-au f@cut glasul, S-au aflat Iisus singur }i ei au t@cut }i nim@nui nu au spus... de ceale ce v@zuse. 63*/1. 4. (a se ~) A se ~ ur$t

duplecare s. f. Cotitur@ (a unui zid), col]. Dup@ el au zidit Vaani... p$n@ la unghi }i p$n@ la duplecare. 417/1. duroare s. f. = durere. (Aici) Vijelie. Din c@meri vin durori }i din v$rvuri, frig. 456/2. dus s. n. ~ul apei = iaz, apeduct. Toat@ domniia lui }i c$te au f@cut, f$nt$na }i dusul apei, prin care au b@gat ap@ ^n cetate. 343/2, cf. 340/2. dvori vb. IV. A servi, a sluji. {i o}tile dvorind la el ^mpregiur cu arme, porunci lor. 885/2.

26

^naintea cuiva = a se ^njosi, a se face de ru}ine. Iar@ de vor adaoge a-l bate pre el mai multe lovituri dec$t aceastea, s@ va face ur$t fratele t@u ^naintea ta. 179/2. A se ~ cuiva = a fi al cuiva. Numele lor era Oola, cea mai b@tr$n@, }i Ooliva, sora ei; }i s-au f@cut Mie. 662/1. 5. (a se ~) A porni ^ntr-o anumit@ direc]ie. Apa potopului s-au f@cut pre p@m$nt. 7/1. 6. A sta. {i f@c$nd acolo c$t@va vreame, s-au slobozit cu pace de la fra]i c@tr@ apostoli. 124*/1. 7. (a se ~) A se preface. V@z$nd Iosif pre fra]ii s@i, i-au cunoscut }i s-au f@cut strein de c@tr@ ei. 42/1.

b) a avea ^n vedere pe cineva. Viu e Domnul puterilor, C@ruia stau ^nainte, c@ de nu a} lua eu fa]a lui Iosafat, ^mp@ratului Iudei, nu a} fi c@utat spre tine. 324/1. A c@uta ^n ~ (sau ^n fa]a cuiva) = a se uita la fa]a cuiva; a judeca pe cineva dup@ aparen]e; a p@rtini. {tim c@ drept zici }i ^nve]i }i nu cau]i ^n fa]@, ci ^ntru adev@r calea lui Dumnezeu ^nve]i. 75*/ 2. S@ nu cau]i ^n fa]a s@racului. 110/2. Asem@narea fea]ii ^naintea fea]ii = identitatea fe]ii cu fa]a din oglind@. 816/2. %n vreamea fea]ii Tale = atunci c$nd te vei ar@ta. C@-i vei pune pre ei ca un cuptoriu de foc ^n vreamea fea]ii Tale. 468/1. 5. %naintea (sau ^n preajma) fe]ii a ceva sau c@tr@ fa]a a ceva = ^naintea, ^n fa]a (^n opozi]ie cu dosul a ceva). {i ]arina lui Efron, ^n carea era pe}tera cea ^ndoit@, carea easte c@tr@ fa]a Mamvrei. 20/2. Au l@cuit de la Evilat p$n@ la Sur, carea easte ^naintea fea]ii Eghiptului. 23/2. Au }ezut la p@r@ul lui Horat, ^n preajma fea]ii Iordanului. 314/1. Dinaintea fe]ii... = din fa]a, dinaintea. {i s-au sculat Esdra dinaintea fea]ii Casii lui Dumnezeu. 414/1. De c@tr@ fa]a lor = ^n partea dinspre ei. Am pus str@ji... zioa }i noaptea de c@tr@ fa]a lor. 417/2. 6. De (sau pentru) fa]a cuiva (sau a ceva) = din cauza... {i-au f@cut fiii lui Israil de fa]a lui Madiam gauri }i pe}teri ^n mun]i }i ^n locuri tari. 219/1. Funile ^n care era legate m$inile lui s-au f@cut ca ni}te c$l]i de fa]a focului. 229/1. N-au putut s@ zideasc@ cas@..., pentru fa]a r@zboaielor ce l-au ^ncungiurat. 299/1.

facere s. f. 1. Lucrare, crea]ie. Facerea m$inilor Lui o vestea}te t@riia. 467/1. 2. Chez@}ie, garan]ie. {i, lu$nd destul@ facere de la Iason }i de la ceialal]i, i-au slobozit pre ei. 126*/1. famen s. m. B@rbat castrat, eunuc. Au adunat David... pre fameni }i pre cei putearnici. 373/1, cf. 38/2, 178/ 1, 588/2. fasec s. m. Jertf@ de Pa}ti; mielul jertfit de Pa}ti. S@ fac@ fasec ^n luna a doao. 398/1. Levi]ii junghiia fasec la tot cel ce nu putea a se cur@]i Domnului. 398/2. fa}@ s. f. Bucat@ lung@ }i ^ngust@ de p$nz@. Cu f@}uri am ^ntins patul mieu, cu a}ternuturi de ceale din Eghipt am a}ternut. 522/2. fat@ s. f. Cetate (dependent@ de alt@ cetate). {i Manasi nu au t@iat Vetsanul, aceasta easte Cetatea Schitilor, nici pre featele ei, nici ceale de primprejurul ei. 214/ 2. Nu te teame, fata Sionului, c@, iat@, %mp@ratul t@u vine. 96*/2, cf. 640/1.

faur s. m. (}i ~ de fier) Fierar. Faur de fier nu s@ afla ^n tot p@m$ntul lui Israil. 250/2. Eu te-am zidit pre tine, nu ca faurul sufl$nd c@rbuni. 588/1, cf. 347/1, 392/2.

fa]@ s. f. 1. Simbol al persoanei. Nu v@ teame]i de fa]a lor. 417/2, cf. 400/1. Fa]a lui era merg$nd ^n Ierusalim = El se ^ndrepta spre Ierusalim. 63*/2. %naintea fe]ei cuiva = ^n fa]a, ^naintea cuiva. Au mers darurile ^naintea fea]ii lui. 32/1, cf. 185/2, 63*/ 2. %n ~ = direct, f@r@ ascunzi}uri. %n fa]@ i-am st@tut ^mprotiv@. 176*/2. Fa]a Domnului = prezen]a Domnului. De fa]a Domnului s-au cl@tit p@m$ntul. 505/ 1. ~ cu (sau la) ~ = la fa]@, direct. Am v@zut pre Dumnezeu fa]@ la fa]@. 32/2. Vino s@ ne vedem fa]@ cu fa]@. 335/2, cf. 189/2. ~ la ~ = ^n fa]@, f@r@ intermediar. Au gr@it Domnul c@tr@ Moisi fa]@ la fa]@. 84/2, cf. 163/1. De c@tr@ fa]a cuiva = ^n prezen]a cuiva. S-au adunat ^n Ierusalim de c@tr@ fa]a lui Susachim }i le-au zis lor. 384/1. De ~ = limpede, clar; f@r@ ocol. Atunci au zis lor de fa]@: „Lazar au murit”. 95*/2. %naintea fe]ii = pe loc, imediat. {i r@spl@tea}te celor ce-L ur@sc pre D$nsul ^naintea fea]ii, ca s@-i piiarz@ pre ei. 165/1. A sta ^naintea fe]ii cuiva = a se ^mpotrivi cuiva. Nu va fi cine s@ stea ^naintea fea]ii lui. 699/1, cf. 384/2. A-}i pune fa]a asupra cuiva = a-}i ^ntoarce fa]a de la cineva, a nu mai proteja, a pedepsi. {i voiu pune fa]a Mea asupra voastr@, }i ve]i c@dea ^naintea vr@jma}ilor vo}tri. 118/1. A da fa]a = a se ^ntoarce (spre), a se ^ndrepta (spre). S-au sp@riiat }i au dat Iosafat fa]a sa, ca s@ caute pre Domnul. 389/1. 2. Persoan@, om. S@ nu cuno}ti fa]a la judecat@, pre cel mic }i pre cel mare ^ntocma s@-l judeci. 158/1. 3. (La pl.) Confrunt@ri (de persoane). %n zilele acealea s@ va surpa, }i nu cu fea]e, nici cu r@zboiu. 699/1. 4. A lua fa]a cuiva = a) a fi asemenea cuiva, a imita. Nu te supune omului nebun }i nu lua fa]a celui puternic. 798/1;

f@c@toriu s. m. 1. (Cu referire la Dumnezeu) Creator. Cine easte f@c@toriu afar@ de Dumnezeul nostru? 290/ 2. 2. Cel care ^mpline}te, des@v$r}e}te ceva. Fi]i f@c@tori cuv$ntului }i nu numai ascult@tori, am@gindu-v@ pre voi ^n}iv@. 218*/2. 3. (Denume}te pre cel ce practic@ o meserie) Lucr@tor de..., preparator de... S-au m$niiat Faraon... pre cel mai mare preste f@c@torii de p$ine. 39/2. Me}te}ugul f@c@toriului de mir. 82/1. F@c@toriul de unsori... va face amestecare. 818/2. f@g@dui vb. IV. 1. (}i a se ~) A promite, a se angaja. S@ piiar@ broa}tele, dup@ cum f@g@duis@ lui Faraon. 59/1. Am v@zut c@... tu nu ai venit, precum te-ai f@g@duit, la zioa cea r$nduit@. 250/1, cf. 170/1. (Construc]ie intensiv@) Ai f@g@duit Mie f@g@duin]@ cu rug@ciune. 30/1. 2. (a se ~) A face un leg@m$nt, o promisiune, o alian]@. St@i ^n ce te-ai f@g@duit tu }i ^ntru aceaea petreci. 802/2, cf. 127/1. f@g@duin]@ s. f. Promisiune, leg@m$nt (sacru). Toate f@g@duin]ele c$te ve]i f@g@dui. 170/1, cf. 30/1. A fi legat cu ~ = a f@g@dui, a promite. Bl@st@mat cel putearnic, care... e legat cu f@g@duin]@ }i jertvea}te Domnului ce e stricat. 737/1. f@meie s. f. = femeie. So]ie, nevast@. Ce vom face celor ce au r@mas despre f@mei? De vreame ce au perit muierile din Veniamin? 235/2. f@ptur@ s. f. 1. Facere (a lumii). De c$nd au adormit p@rin]ii, toate a}ea r@m$n din ^nceputul f@pturii! 227*/2. 2. Lucru, crea]ie. %n@l]imea un cot }i ju-

27

m@tate, }i gura ei r@tund@, f@ptur@ a}a de un cot }i jum@tate. 301/2. ~ de m$n@ = statuie de idol. N@imind me}ter de aur au f@cut f@ptur@ de m$n@ }i plec$ndu-s@ s-au ^nchinat lui. 582/2.

fermec@toriu s. m. Persoan@ care face farmece. {i fermec@toriu, }i carele desc$nt@, }i care vr@jea}te din p$ntece. 174/2. fermec@tur@ s. f. Farmec, vraj@, desc$ntec, vr@jitorie. {i voiu piiarde fermec@turile tale din m$inile tale. 720/2, cf. 58/1, 331/1, 583/1.

f@r@ conj., prep. 1. Conj. ~ numai = dec$t. Nu era ^n sicriiu alt@, f@r@ numai doao t@bli. 378/1, cf. 202/ 2. 2. Prep. ~ de = ^n afar@ de. Au pus pre jertvenic f@r@ de arderea de tot cea de diminea]@. 100/1.

fetie s. f. Feciorie. Ibovnicii s@i... i-au stricat fetiia. 662/1.

f@r@delege s. f. Fapt@ rea, nelegiure. S@ nu pieri }i tu ^mpreun@ cu f@r@delegile cet@]ii. 17/1, cf. 83/1, 111/2.

fi vb. IV. Ce-]i easte ]ie? = ce-]i pas@? nu te prive}te. 106*/2. fial@ s. f. Vas, cup@. Avea }eapte fiiale pline de }eapte b@t@i mai de pre urm@. 248*/2, cf. 244*/2.

f@r$ma vb. I. A fr@m$nta. Muierile lor f@r$m@ aluat. 601/2.

fiare s. f. = fiere. Ap@ de ~ = venin, otrav@. Ne-au ad@pat pre noi cu ap@ de fiiare, pentru c@ am p@c@tuit. 602/2.

f@t s. m. Fiu, ca termen de adresare pentru persoane mai tinere. Fe]ilor, nu cumva ave]i ceva de m$ncare? 105*/2, cf. 196/1, 229*/1.

fica]i s. m. pl. Pre adunarea lor s@ nu s@ razeme fica]ii miei = pe adunarea lor s@ nu m@ sprijin, s@ nu m@ bazez. 49/2.

f@]@ri vb. IV. A se preface. Din ceale fripte c@rnuri vom pune }i tu, f@]@rind c@ gu}ti din ceale de proc, te m$ntuia}te. 886/2.

fier s. n. (Cu sens colectiv) 1. Arme, care de fier. C@l@rime aleas@ }i fier are hananeul. 205/2. 2. C@tu}e. Prin fier au trecut sufletul lui. 501/1. 3. Temni]a cea f@r@ de fier = ^nchisoarea f@r@ gratii. 793/1.

f@]@rie s. f. F@]@rnicie, ipocrizie. S@ nu v@ jura]i nici pre ceriu, nici pre p@m$nt..., ci s@ v@ fie voao ce e a}ea, a}ea }i ce nu e, nu, ca s@ nu c@de]i ^n f@]@rie. 221*/2, cf. 45*/1, 76*/1, 141*/2, 222*/2.

fierb$ntare s. f. (Despre o ap@) Cre}tere, umflare; frem@tare. Cum vei face ^ntru fierb$ntarea Iordanului? 605/2.

f@]@rnici vb. IV (}i a se ~) A se preface. Cel ce caut@ leagea s@tura-s@-va de la ea, }i cel ce s@ f@]@rnicea}te s@ va ^mpiedeca ^ntr-^nsa. 815/2. Nu s@ cuvine v$rstei noastre a f@]@rnici. 864/1, cf. 796/1, 863/2, 886/2.

fiesc,-easc@ adj. Primirea (sau mo}tenirea) fiasc@ = ^nfiere. [Hristos] pre cei de supt Leage s@-i r@scumpere, ca s@ luom priimirea fiiasc@. 178*/1. Cel ce mai ^nainte ne-au r$nduit pre noi spre mo}tenirea fiiasc@ prin Iisus Hristos ^ntru Sine. 181*/1, cf. 146*/2.

f@]@rnicie s. f. A face ~ = a se f@]@rnici. {i f@cea f@]@rnicie cu d$nsul, }i ceialal]i jidovi, c$t }i Varnava, s-au lipit de f@]@rniciia lor. 176*/2. f@]i} adv. Fa]@ ^n fa]@. Au v@zut Ioav c@ s$nt f@]i} unii cu al]ii. 366/2.

fie}tecarele, fie}tecarea pron. nehot. Fiecare. Ve]i mearge fie}tecarele la mo}iia sa. 191/2. Au zis Noemin c@tr@ am$ndoao nurorile sale: „Mearge]i }i v@ ^ntoarce]i fie}tecarea la casa sa cea p@rinteasc@...”. 236/1, cf. 40/2.

f$nt$n@ s. f. Izvor. Va trece hotarul Gazin spre apus la f$nt$na apei, Nafto. 206/1. f$rmit,-@ adj. = f@r$mat. F@r$mi]at. P$inile ceale de merinde uscate }i mucede }i f$rmite. 198/1.

fie}tecine pron. nehot. Fiecare, oricare. S@ ^mp@r]ea fie}tecui, dup@ cum fie}tecine avea lips@. 112*/1, cf. 63/1.

fecioar@ s. f. 1. Fat@ t$n@r@, virgin@. Nu au l@sat pre nici unul s@ intre, f@r@ numai... pre tat@l fecioarei }i pre muma ei. 61*/2. 2. Feciorie. S@ va da ea }i cei ce o aduc pre ea }i fecioara }i cel ce ^nt@rea}te pre ea. 698/2.

figere s. f. %nfigere, a}ezare, instalare. S@rb@toarea figerii corturilor. 846/2. fileriu s. m. Moned@ cu valaore mic@; ban, para. {i, venind o v@duv@ s@rac@, au aruncat doi fileari. 45*/ 1, cf. 68*/1.

feciorie s. f. Puritate; virginitate. Nu ca pre o cas@ M-ai chemat, }i Tat@, }i ^ncep@toriu fecioriei tale? 597/2.

fimbrie s. f. = fr$nghie. Ciucure. S@-}i fac@ fimbrii pre marginile hainelor sale. 137/1.

ferecat,-@ adj. 1. De fier. Car@ ferecate era la ei. 214/2. 2. (Substantivat) Cei fereca]i = cei afla]i ^n lan]uri; captivi, prizonieri. S@ ^ntre ^naintea Ta suspinul celor fereca]i. 491/2, 499/2.

finic s. m. 1. Palmier; curmal. Era acolo... pomi de finic. 67/1, cf. 115/1, 217/1, 421/2. 2. Figur@ ^n forma frunzei de palmier. Au cioplit pre d$nsa [pe cas@] finici }i lan]uri. 376/2, cf. 300/1.

ferestr@u s. n. = fer@str@u. Instrument de tortur@. Pre norodul cel dintru ea [din cetate] l-au scos afar@ }i l-au pus la ferestr@u. 279/2.

finic@ s. f. Fructul finicului, curmal@. O sut@ de finice. 283/2. P$inile }i finicile... s@ m@n$nce slugile. 283/2.

ferici vb. IV. 1. A socoti pe cineva fericit. Fericit@ s$nt eu c@ m@ fericesc muierile. 28/2. 2. A considera ca fiind o fericire. Noao cuget@ri am fericit ^n inima mea. 811/1.

fire s. f. Ie}it din ~ = nebun. S@ va chinui Israil, ca prorocul cel ie}it din fire. 704/2. A nu-}i fi ^n ~ = a-}i ie}i din min]i. Nu-{i easte ^n fire. 34*/2. fiu s. m. 1. Fiii nun]ii = nunta}i. Au doar@ pute]i pre fiii nun]ii s@-i face]i s@ posteasc@, p$n@ c$nd easte

fermec@torie s. f. Vr@jitorie. F@r’ de veaste vor veni asupra ta, pentru fermec@toriia ta. 583/1, cf. 247*/1. 28

Mirele cu ei? 57*/1. Fiii marginei = oamenii de paz@. Fiii marginei era lui pov@]uitori. 837/1. 2. Pui de animale. Gr@simea mieilor }i a berbecilor, a fiilor de tauri }i de ]api. 187/1, cf. 819/1.

1. Cei de ~ ai cet@]ii = mai-marii cet@]ii. 122/2. 2. Fa]ad@ (a unei construc]ii). Foi}or la u}a cea mai din afar@ }i finici pre frunte }i opt treapte. 678/1. fugitor s. m. Fugar, persoan@ care a fugit de undeva. Voi, galaaditeanii, s$nte]i fugitorii lui Efraim. 226/2.

fl@m$nzare s. f. Parte a p$ntecelui imediat de sub coaste. L-au lovit pre el acolo ^n fl@m$nzare }i au murit. 271/2, cf. 288/2.

fuma vb. I. A fumega. Muntele Sinaii fuma tot, c@ s@ pogor$s@ Dumnezeu pre el ^n foc. 70/2.

floare s. f. Scula-s@-va floarea r@d@cinii ei = ridica-se-va ml@di]a din r@d@cina ei. 698/2.

fune s. f. = funie. 1. Sfoar@ de lungime variabil@, considerat@ ca unitate de m@sur@ pentru suprafe]e de p@m$nt. Le-au dat cu sor]i lor p@m$ntul, cu fune de ^mp@r]ire. 491/1, cf. 730/1. 2. Bucat@ de mo}ie m@surat@ cu funia (1). Tu e}ti Cel ce iar@}i a}ezi mo}tenirea mea mie. Funi au c@zut mie ^ntru cei putearnici ai mei. 465/2, cf. 364/1, 513/1, 684/2. (Fig.) {i s-au f@cut partea Domnului norodul S@u Iacov, funea mo}tenirii Sale Israil. 187/1. 3. Funea m@rii = malul m@rii. Vai celor ce l@cui]i funea m@rii. 726/2.

fluier@toriu s. m. C$nt@re] din flaut. Venind Iisus ^n casa boiariului, [v@zu] pre fluier@tori. 9*/1. flu}turat s. m. Nebun, smintit. Pentru ce au venit flu}turatul acesta la tine? 330/2. flutura vb. I (a se ~) A se exalta. Mul]i s-au fluturat la chipuri pentru muieri }i robi s-au f@cut pentru eale. 773/2. foale s. m., s. n. 1. Burduf ^n care se p@streaz@ lichide. Au luat p$ini }i un foale cu ap@. 18*/2. Nimene nu bag@ vin nou ^n foi vechi...; ci vinul nou ^n foi noi s@ cade s@ se bage. 33*/2, cf. 198/1, 217/2, 444/2. 2. Unealt@ de fier@rie pentru suflat ^n foc. %ncetat-au foii de la foc. 601/1.

funi}oar@ s. f. A]@, sfoar@. Aceast@ funi}oar@ ro}ie s@ o legi la fereastra prin carea ne-ai slobozit. 192/ 1, cf. 13/1.

foc s. n. 1. ~ nears = foc nestins. {i tot ^ntunearecul s@-l acopere pre el, m$nca-l-va pre el foc nears. 448/ 1. ~ str@in = foc p@g$nesc. Au pus ^naintea Domnului foc str@in, care nu au poruncit lor Domnul. 100/2, cf. 107/1. 2. C@rbuni aprin}i. Au luat ^n m$ini foc }i cu]it. 19/2. 3. A trece prin ~ pe cineva = a-l purta prin r@zboi. %nc@ }i pre fiiul s@u l-au trecut prin foc dup@ ur$ciunile neamurilor. 338/1.

fur s. m. Ho], t$lhar. Nu v@ aduna]i voao comori pre p@m$nt, ... unde furii le sap@ }i le fur@. 6*/2, cf. 72/ 2, 179/1, 537/2, 634/1.

funitur@ s. f. O lungime de funie (folosit@ la m@surat). Au b@tut David pre Moav }i i-au ^mp@r]it pre ei cu fune culc$ndu-i pre p@m$nt, }i doao funituri omorea, iar@ doao funituri ]inea vii. 275/2.

fur@toriu s. m. Cel care fur@, ho]. Pre fur@toriul de ceale sfinte... l-au omor$t. 862/1.

fofeaz@ s. f. Bra] la sfe}nic. S@ faci sfea}nicul, fusul lui }i fofeazele. 76/1, cf. 88/2, 377/2.

furcu]@ s. f. Un fel de furculi]@ folosit@ la altarul pentru jertfe. Tot ^n ce s@ ^mpl$nta furcu]a luoa }ie preotul. 241/1, cf. 347/2.

foi}or s. n. Camer@ situat@ ^n catul de sus al unei case. Au murit; }i sc@ld$ndu-o, o au pus ^n foi}or. 118*/1, cf. 46*/2.

furti}ag s. n. Furt; pagub@. Am pl@tit de la mine furti}eagurile zilei }i furti}eagurile nop]ii. 31/1, cf. 351/ 1, 15*/2.

fot@ s. f. Hain@ pesc@reasc@ de deasupra, ^ncins@ cu sfoar@. Simion Petru, auzind c@ Domnul easte, s-au ^ncins cu fota (c@ era gol). 105*/2.

fusta} s. m. Suli]a}. G@ti]i... }aptezeci de c@l@ra}i }i doao sute de fusta}i. 133*/1.

fr@m$nt@tur@ s. f. Substan]@, materie fr@m$ntat@. Au nu are puteare olariul preste lut ca dintru aceaea}i fr@m$nt@tur@ s@ fac@ un vas spre cinste, iar@ altul spre necinste? 147*/2.

fu}te s. n. 1. B$t@, ciomag. Iuda, unul din cei doispr@zeace, au venit, }i el cu mul]ime mult@, cu sabii }i cu fu}ti de la arhierei }i b@tr$nii norodului. 27*/2. 2. Suli]@, lance. St@ gata de b@taie, cu fu}ti }i cu pav@z@. 417/2.

fr@]ie s. f. Alian]@. S@ v@ dea c@r]ile ceale de la noi pentru ^nnoirea fr@]iei noastre. 851/1.

G

fr$mt adj. = fr$nt. %nfr$nt, ^nvins. S@-]i dea ]ie Domnul Dumnezeul t@u pre vr@jma}ii t@i, carii stau ^mprotiva ta, fr$m]i ^naintea fea]ii tale. 181/2.

galbin s. m. = galben. Moned@ de aur. Zeace mii de galbini de aur. 374/1.

fr$ngere s. f. ~a p$inii = actul ritual al Euharistiei }i cuminec@rii. [Cei care s-au botezat] petrecea ^ntru ^nv@]@tura apostolilor... }i ^ntru fr$ngerea p$inii }i ^n rug@ciuni. 110*/1.

gangren@ s. f. = cangren@. {i cuv$ntul lor ca gangrena hran@ g@sea}te, dintre carii easte Imeneiu }i Filit. 202*/2.

fr$ntur@ s. f. Schilodire, mutilare. Fr$ntur@ pentru fr$ntur@..., a}ea s@ se fac@ }i lui. 115/2.

gard s. n. 1. Zid. Stricat-ai toate gardurile lui. 495/2. 2. Placent@. Pentru ce s-au rupt pentru tine gard? 38/2.

fr$u s. n. A pune ~ fe]ei cuiva = a pune cuiva piedic@, a-l ^nfr$na. Fr$u au pus fea]ii meale. 452/2.

gardin@ s. f. Crest@tur@, }@n]ule] ^n care se ^mbuc@ dou@ piese. Doao gardine la un st$lp st$nd una c@tr@ alta. 77/1.

frunte s. f. 1. De ~ = de vaz@, cu influen]@. S-au ^nso]it cu Pavel }i cu Sila }i mul]ime mult@ din elinii cei cucearnici }i din muierile ceale de frunte. 126*/ 29

gazarin s. m. Prezic@tor; astrolog. Taina carea ^ntreab@ ^mp@ratul ^n]elept, maghii, desc$nt@torii, gazarinii nu pot s@ o spuie ^mp@ratului. 688/27.

gherdan, }i cercei, }i inel, }i br@]are. 152/1, cf. 554/ 1, 756/2. ginga},-@ adj. Care desfat@, ^nc$nt@. Vei chema s$mbetele ginga}e, sfinte Dumnezeului t@u. 590/1.

g@duin]@ s. f. %ng@duin]@. Biruia atuncea bun@tatea prin g@duin]@. 892/2.

ging@}i vb. IV (a se ~) A se alinta. Au luat pre ceale doao slujnice }i pre una s@ r@z@ma, ca cum s-ar ging@}i. 432/1.

g@ta vb. I v. g@ti. g@ti vb. IV (}i g@ta vb. I) 1. (a se ~) A (se) preg@ti. Gat@-te de cale }i s@ c@l@tori]i bine. 743/2. 2. (a se ~) A ^nt@ri, a consolida. {i s-au g@tit ^mp@r@]iia lui Antioh }i au g$ndit a ^mp@r@]i Eghiptul. 832/2. 3. A face, a crea. Cela ce g@te}ti mun]ii ^ntru t@riia Ta. 484/2. 4. A ^ndrepta. Ia-]i ]ie o tigaie de fier, }i o vei pune pre zid de fier... }i vei g@ti fa]a ta asupra ei. 645/ 2. 5. (Aici) A vorbi, a spune. Adev@rat easte c@ din Iuda au r@s@rit Domnul nostru, ^n carea s@min]ie Moisi nimica nu au g@tit de preo]ie. 212*/2.

glaj@ s. f. Sticl@; (aici) cristal, diamant. Nu s@ va protivi cu ea [cu }tiin]a] aurul }i glajea. 451/2, cf. 238*/1. glas s. n. 1. A da ~ = a vorbi; a striga. Toat@ adunarea au dat glas. 134/2, cf. 710/1. A se vesti ~ = a se da veste. S-au vestit glas ^n Iuda }i ^n Ierusalim. 414/1. 2. Zgomot, vuiet. S-au f@cut glas c$nd am prorocit }i, iat@, cutremur s-au f@cut. 674/2, cf. 70/2. Glas au dat norii = a tunat. 490/1. gl@sui vb. IV. A c$nta, a intona. J$rtv@ de laud@ }i de strigare gl@sui-voiu }i voiu c$nta Domnului. 470/1.

g@tire s. f. %mpodobire, dichisire; (aici) baz@, temelie. Dreptatea }i judecata e g@tirea scaonului T@u. 495/1.

gl@suire s. f. T$nguire, pl$ngere. Auz@ strigare diminea]a }i gl@suire ^ntru amiiaz@zi. 612/1.

g@tit,-@ adj. Preg@tit anume pentru a ^ndeplini ceva. {i va pune Aaron m$inile sale... pre capul ]apului celui viu }i-l va slobozi, prin m$n@ de om g@tit, ^n pustie. 108/1.

gl@v@]in@ s. f. Capitel. Cov$r}irea unei gl@v@]ine }i mreaje }i rodie preste gl@v@]in@ primprejur, toate de aram@. 638/2.

g$citoriu,-oare adj. = ghicitor. %ndem$natic; care }tie ce trebuie s@ fac@. Era Domnul cu Iosif }i era el b@rbat g$citoriu. 38/2.

gloab@ s. f. Dare, bir; arend@. {i au poruncit s@ pl@teasc@ gloab@ p@m$ntul o sut@ de talan]i de argint. 346/2, cf. 72/1.

g$citur@ s. f. = ghicitur@. Ghicitoare, enigm@. O g$citur@ voi pune voao, }i de o ve]i g$ci..., voiu da voao treizeci de cer}eafuri. 228/1, cf. 696/1, 819/2.

gloat@ s. f. ~ grea = oaste, ceat@ militar@. {i au ^ntrat ^n Eghipt cu gloat@ grea. 832/2.

g$lceav@ s. f. 1. Agita]ie, tulburare. C@uta arhiereii }i c@rturarii cum pre D$nsul, cu ^n}@l@ciune prinzindu-L, s@-L omoare... Nu ^n praznic, ca s@ nu fie g$lceav@ ^ntr@ norod. 46*/1, cf. 812/1. A face ~ = a c$rti, a face g@l@gie, scandal. %n zilele acealea, ^nmul]indu-s@ ucenicii, au f@cut g$lceav@ elinii ^mprotiva jidovilor. 113*/2. 2. Vuiet, zarv@, r@sunet. %ntr@ g$lcevi de r@zboiu ^}i va petreace viia]a. 812/1.

globi vb. IV. A amenda cu bani. {i-l vor globi o sut@ de sicli. 177/2.

g$lcevi vb. IV. 1. A murmura ^mpotriva cuiva, a se opune, a se certa. P$n@ ce g$lcevea ei, Aod au fugit. 216/2, cf. 9*/1. 2. A produce tulburare. C@l@re]ii vor g$lcevi ^n c@i. 722/2. g$nd s. n. A pune ~ = a hot@r^; a inten]iona. Chir, ^mp@ratul, au pus g$nd s@ zideasc@ Casa lui Dumnezeu. 410/1.

goan@ s. f. Prigoan@, persecu]ie. {i s-au f@cut ^n zioa aceaea goan@ mare asupra besearicii ceii din Ierusalim. 116*/1. Noi s$nguri ne l@ud@m de voi ^ntru besearicile lui Dumnezeu, pentru r@bdarea voastr@ }i pentru credin]a, ^ntru toate goanele voastre }i n@cazurile care le suferi]i. 195*/2. (Cu referire la cuv$ntul divin) C$nd s@ face n@caz sau goan@ pentru cuv$nt, ^ndat@ s@ smintesc. 35*/1.

g$ndi vb. IV. A ~ g$nd asupra... = a unelti. Asupra Eghiptului va g$ndi g$ndurile sale p$n@ la o vreame. 699/1, cf. 634/2.

gol@tate s. f. Goliciune, lips@ de ^mbr@c@minte. %n foame }i ^n seate, ^n psoturi de multe ori, ^n frig }i ^n gol@tate. 173*/1, cf. 146*/2.

g$rbovire s. f. Boal@ const$nd ^n anchilozarea membrelor. G$rbovire nevindecat@. 187/2.

goli vb. IV (a se ~) A se dezbr@ca, r@m$n$nd ^n pielea goal@. S-au ^mb@tat }i s-au golit ^n casa sa. 9/1.

g$tlej s. n. G$t; glas, grai. C@ nu easte ^n limba mea str$mb@tate }i g$tlejul mieu au nu va cugeta ^n]elepciune? 441/1.

goliciune s. f. P@r]ile goale ale trupului (din pudoare acoperite). Au acoperit goliciunea t@t$ne-s@u. 8/1.

globire s. f. Amend@, pedeaps@ (^n bani); desp@gubire. S@ judeca]i... ori la maorte, ori la pedeaps@, ori la globire de averi. 411/2. glod s. n. Noroi. %n groap@ nu era ap@, ci numai glod. 626/2.

gomor s. m. Unitate de m@sur@ de capacitate. Un gomor de orz. 702/1, cf. 67/2, 254/2.

genune s. f. Pr@pastie ad$nc@, abis. (Fig.) C$rmuind a bunei credin]@ corabie ^ntru a patimilor genune. 887/1.

goni vb. IV. 1. ( }i a se ~) A alunga, a izgoni; a prigoni; a persecuta, a oprima. I-au gonit pre ei Domnul. 601/1. Ferici]i cei ce s@ gonesc pentru dreptate. 5*/1. A]i auzit... c@ preste m@sur@ goneam besearica lui Dumnezeu }i o stricam. 176*/1, cf. 179*/1. (Cu referire la suflet) S@ m$ntuiasc@ de cei ce gonesc

gheen@ s. f. Iad. Teame]i-v@ de cel ce are puteare, dup@ ucidere, s@ arunce ^n gheena. 66*/2, cf. 5*/1. gherdan s. n. Colan, lan] de aur purtat la g$t (ca podoab@). Am adus dar Domnului... vas de aur, }i

30

sufletul mieu. 504/1. A ~ dinapoia cuiva = a urm@ri pe cineva. S-au ^ntors norodul, ca s@ nu goneasc@ dinapoia lui Israil. 285/2. 2. A urm@ri ceva, a umbla dup@ ceva. Auzi]i-M@, cei ce goni]i ce e drept }i cei ce c@uta]i pre Domnul! 585/2.

aspre. Au r@spuns ^mp@ratul greale }i au l@sat... sfatul b@tr$nilor. 382/2. 5. S. n. A-i p@rea cu greu = a nu-i pl@cea, a nu-i tihni; a-i p@rea nedrept. Nu v@ ^ntrista]i, nici s@ v@ par@ cu greu c@ci m-a]i v$ndut. 45/2, cf. 49/1.

gonire s. f. Prigonire, persecu]ie. {i s@ nu ia de o sut@ de ori mai mult acum, ^ntru aceast@ vreame... cu goniri }i ^n veacul cel viitoriu, viia]a de veaci. 42*/2.

griji vb. IV. A se ^ngrijora, a se teme, a-i p@sa cuiva de ceva. M@ voiu griji pentru p@catul mieu. 475/1, cf. 10*/1.

gonitoriu s. m. Prigonitor; asupritor. {i nu va mai veni preste ei gonitoriu. 733/2, cf. 562/2.

grijitoriu s. m. %ngrijitor. Au nu easte feciorul lui Ierovaal, }i Zevul, grijitoriul lui...? 223/2.

goz s. n. Murd@rie care intr@ ^n ochi. Ce vezi gozul care easte ^n ochiul fratelui t@u...? 58*/2.

grip@ s. f. Pas@re mare de prad@. S@ nu m$nca]i c@ spurc@ciune easte: vulturul }i gripa }i alietul de mare. 101/2.

grai s. n. (}i ~urile gurii) Cuv$nt, vorb@. S@ se pogoar@ ca roaoa graiurile meale. 186/2. Pleca]i uraechiia voastr@ spre graiurile gurii. 490/1, cf. 449/1, 454/1, 456/1, 462/2, 753/2, 92*/2.

gripsor s. m. = zgrip]or. Specie de acvil@ mare. Pre cuibul s@u }ez$nd gripsorul m$ne pre col]i de piiatr@. 458/2.

gras s. m. Om puternic. S-au ^nchinat to]i gra}ii p@m$ntului. 468/2.

groap@ s. f. F$nt$n@, pu]. Groapa era de}eart@ }i nu avea ap@. 37/2, cf. 284/2.

gratie s. f. 1. Gr@tar. {i ^mp@ratul }edea ^n cas@ de iarn@ }i gratie de foc era ^naintea lui. 625/2. 2. Partea de sus a jertfelnicului. Au ferecat [jertfelnicul] cu aur curat, gratiia lui, }i p@re]ii lui, }i coarnele lui. 89/1.

groas@ adj. Gravid@. De... vor lovi pre muiarea groas@ }i va ie}i pruncul ei. 72/1. groaznic,-@ s. f. pl. Lucruri ^ngrozitoare. V@zut-am groaznice acolo...; p$ng@ritu-s-au Israil }i Iuda. 703/ 2, cf. 887/2.

gr@din@ s. f. Loc ^mp@durit. P@zitoriul gr@dinii... s@-mi dea leamne. 415/2.

gropilos,-oas@ adj. (Despre un loc, un teren) Cu gropi. Mai mult ]ie pogor$re nu va fi la Siriia cea gropiloas@. 772/1.

gr@i vb. IV. A ~ glas de cuvinte = a vorbi, a spune. {i au gr@it Domnul... glas de cuvinte. 161/2. A ~ la urechile cuiva = a vorbi (confiden]ial). S@ gr@iesc la urechile lor toate cuvintele aceastea. 186/2. A ~ cuiva cu judecat@ = a pronun]a o sentin]@ asupra cuiva. {i au prins pre ^mp@ratul }i l-au adus pre el la ^mp@ratul Vavilonului... }i i-au gr@it lui cu judecat@. 638/1.

gros s. m. Butuc ^n care se prindeau picioarele, folosit ca instrument de tortur@. Picioarele lor le-au str$ns ^n gros. 125*/2. grosime s. f. B$rn@ groas@, butuc. St$lpi }i grosime preste fa]a lor la pridvare. 300/2.

gr@itoriu s. m. ~ din p$ntece = ventriloc; ghicitor. {i s@ desc$nta, }i s@ vr@jea, }i s@ fermeca, }i au f@cut gr@itori din p$ntece }i vr@jitori. 401/1, cf. 343/2.

grumaz s. n. G$t (^n]eleg$ndu-se g$tlejul, faringele). Limba mea s-au lipit de grumazul mieu. 468/2. grund s. m. Bulg@re (de p@m$nt). Moiu grunzii p@m$ntului, r@z$ndu-m@ de puroi. 441/1.

gr@sime s. f. 1. ({i ~a p@m$ntului) Bel}ug, bog@]ie. S@-]i dea ]ie Dumnezeu... }i din gr@simea p@m$ntului, }i mul]ime de gr$u }i de vin. 26/1. C$mpii T@i se vor umplea de gr@sime. 484/2. 2. ~a gr$ului = gr$u de calitatea cea mai bun@. I-au hr@nit pre ei din gr@simea gr$ului. 492/2, cf. 516/1.

gur@ s. f. 1. Glas, grai. El va gr@i ^n locul t@u c@tr@ norod }i va fi gura ta. 55/2, cf. 10/1. Pus-au asupra ceriului gura lor = vorbele, glasul lor a ajuns p$n@ la cer. 488/1. A pune m$na la gura sa = a t@cea. De voiu gr@i eu mai mult, ^}i vor pune m$na la gura sa. 787/1. [S@ nu fie] cu doao guri = s@ nu vorbeasc@ ^n dou@ feluri. Diiaconii... de cinste s@ fie, nu cu doao guri, neb@utori de vin mult. 199*/1. 2. Limb@, vorbire. Dup@ aceaea, ^}i va ^ntoarce gura sa. 812/ 2. 3. ~ c@tre ~ = vorbind unul cu altul. N@d@jduiesc c@ voiu veni la voi }i voiu gr@i, gur@ c@tr@ gur@, ca bucuriia noastr@ s@ fie deplin. 232*/2. ~ cu ~ = fa]@ ^n fa]@. Gur@ cu gur@ voiu gr@i lui aiavea. 133/ 1. 4. Din ~ p$n@ ^n ~ = de la un cap@t p$n@ la cel@lalt. {i au ^ntrat ^n casa lui Vaal din gur@ p$n@ ^n gur@. 332/1, cf. 413/2. 5. Deschiz@tur@, cr@p@tur@. S-au pogor$t din Iuda trei mii de oameni la gura pietrii Itamului. 229/1.

gre}i vb. IV. A determina pe cineva s@ fac@ o gre}eal@. S@ ^ntre toat@ r@utatea lor ^naintea fea]ii Tale, }i-i gre}ea}te pre ei, ^n ce chip au f@cut ei gre}eale pentru toate p@catele meale. 640/1. gre}it,-@ adj. Care a gre}it; vinovat fa]@ de cineva. De nu-l voiu pune ^naintea ta, gre}it s@ fiu ^naintea ta ^n toate zilele. 43/2. greu, grea adj., subst. 1. Adj. Aspru, f@r@ mil@. %mp@ra]i grei vor st@p$ni pre ei. 563/2, cf. 130*/1. ~ la inim@ = (care se poart@) du}m@nos, r@u. Fiii oamenilor, p$n@ c$nd grei la inim@...? 462/1. ~ la fire = greu de mul]umit, cu fire dificil@. Pleca]i-v@ st@p$nilor cu toat@ frica, nu numai celor buni }i bl$nzi, ci }i celor grei la fire. 223*/2. 2. Adj. Dificil, greu de suportat. B@rba]ii ace}tia, fiii lui Saruiia, grei s$nt mie. 272/1, cf. 297/1. S$nt trimis la tine greu = s$nt trimis cu ve}ti rele. 310/2. 3. Adj. (Despre femei) Gravid@. Muiarea lui Finees, grea fiind }i aproape de na}tere. 243/1. 4. S. f. pl. Vorbe

H hain@ s. f. Haina cea p$n@ la c@lc$ie = hain@ preo]easc@ p$n@ la p@m$nt, purtat@ ^n timpul slujbei. {i

31

pietri de s@pat la urm@ rariu }i la haina cea p$n@ la c@lc$ie. 75/2. ~ str@lucit@ = hain@ pe dedesupt la preo]ii evrei, hiton. {i aceastea s$nt ve}mintele care vor face: ...hain@ str@lucit@. 78/2. Hainele slujbei = hainele de doliu. S-au desbr@cat de hainele slujbei. 432/1.

voinici prea buni ale}i, au lovit noaptea tab@ra. 872/1. h@r@zi vb. IV. A da, a acorda. O, tiranie, h@r@ze}ti noao haruri. 889/2. h$rb s. n. Ciob; vas spart. C@dearea ei va fi ca zdrobitura unui vas de lut..., c$t s@ nu s@ afle ^ntru eale h$rb cu care s@ aduci foc. 570/2. Cel ce lipea}te h$rbul. 808/2.

halchidon subst. Calcedonie. Temeiul cel dint$iu, iaspis,... al treilea, halchidon. 249*/1. halvan s. m. Plant@ care con]ine o anumit@ r@}in@; r@}ina respectiv@, bine mirositoare. Ia ]ie mirosuri stactie, }i onih, }i halvan mirositoriu. 82/1. Ca halvanul }i ca onixul }i ca stactiia. 810/2.

herestui vb. IV (a se ~) A t@ia cu fer@str@ul. Uci}i au fost cu pietri, herestuitu-s-au, ispiti]i au fost cu ucidere. 215*/2. here] s. m. = herete. Nume pentru o specie de uliu. {i here]ul, }i coroiul..., }i pup@za, }i corbul de noapte. 171/2.

hameleon (}i hameliu) s. m. = cameleon. Chi]oranul }i hameleonul. 102/1. {i vor pa}te ^n mijlocul ei [al cet@]ii] turme }i toate fiiar@le p@m$ntului; }i hamelii }i aricii. 726/2.

heruv s. m. v. heruvim. heruvim (}i heruv) s. m. %nger care, ^n ierarhia cereasc@, vine imediat dup@ arhangheli. S@ duc@ de acolo sicriiul lui Dumnezeu, Domnului Celui ce }edea pre heruvimi. 362/1. Te-au adus pre tine heruvul din mijlocul pietrilor celor ^nfocate. 667/1.

hameliu s. m. v. hameleon. hamon s. m. Turt@ adus@ ca ofrand@ unei zei]e. Muierile lor f@r$m@ aluat, ca s@ fac@ hamoni o}tii ceriului. 601/2. har s. n. (%n NT de obicei se folose}te cuv$ntul dar) 1. Calit@]i, daruri suflete}ti (ca bun@tatea, credin]a, dragostea, loialitatea). Nu uita muiarea bun@ }i ^n]eleapt@, pentru c@ harul ei – mai mult dec$t aurul. 667/1, cf. 520/1. Av$nd har la norod = fiind pl@cut, bine v@zut ^n popor. [Petru] l@ud$nd pre Domnul }i av$nd har la tot norodul. 110*/1. 2. Bun@voin]@, favoare, ^ndurare (din partea unui om, de obicei superior). Harul care ]i l-au f@cut chizea}ul s@ nu-l ui]i. 813/2, cf. 237/1; (din partea divinit@]ii) {i au dat Domnul har norodului S@u ^naintea eghipteanilor. 64/1, cf. 43/2. (De obicei ^n construc]ia) A afla ~ ^naintea cuiva = a g@si ^ndurare, ^n]elegere (la cineva); a avea trecere. Au aflat Ader har ^naintea lui Faraon..., }i i-au dat lui muiare. 307/1, cf. 152/ 2, 429/2; (^naintea lui Dumnezeu) Noe au aflat har ^naintea Domnului Dumnezeu. 6/1, cf. 84/2. 3. Mil@, ^ndurare (divin@). S@ afle sluga ta har ^naintea Ta. 33/1. Pentru somnul de ast@zi s@ aib@ har. 879/2. 4. Recuno}tin]@. Asupra vr@jma}ilor au l@sat izb$nditoriu }i priiatinilor, r@spl@titoriu de har. 814/1. A da ~ = a mul]umi. Lu$nd paharul, d$nd har, deade lor }i b@ur@ dentr-^nsul to]i. 46*/2. 5. Pre]uire. Iar@ de-} va lua cineva muiare... }i va fi de nu va afla har ^naintea lui pentru c@ au aflat ^n ea lucru ur$t, s@-i scrie ei carte de desp@r]anie. 179/1. 6. Dar, cadou. Easte iste]ie chiiar@ }i aceasta easte nedreapt@, }i easte carea ^ntoarce harul, ca s@ areate judecata. 807/ 1. 7. Spre har = ca aducere aminte. Iar@ cununa va fi... spre har fiiului lui Sofonie. 731/2.

hirogril s. m. v. hirogrilion. hirogrilion (}i hirogril) s. m. Numele unui mamifer. {i hirogrilionul... rumeg@, iar@ unghiia nu are desp@r]it@. 101/1. C@mila, }i iepurile, }i hirogrilul. 171/2. hoi subst. Unitate de m@sur@ pentru lichide. Doao mii de hoi ^nc@pea. 301/1. hor@ s. f. 1. Dans, joc. Au ie}it toate muierile dup@ ea cu timpane }i cu hore. 67/1. 2. Grup de c$nt@re]i, cor. {i al doilea hor@ de laud@ s@ ducea ^nt$mpin$ndu-i, }i eu dup@ el. 425/2. hotaret subst. Element de arhitectur@. St$pli doi, }i preste ei m@ciuci cu hotaret preste capetele am$nduror st$lpilor. 377/1. hot@r^ vb. IV. A pune sau a fi hotar, a m@rgini. {i hotar@le lor de c@tr@ mare le va hot@r^ Marea cea Mare. 203/2, cf. 202/2. hot@r$} adj. Care se ^nvecineaz@, vecin. Ai curvit cu fiii Eghiptului cei hot@r$}[i] cu tine. 654/2. (Substantivat) Au r$dicat Domnul asupra lui Ioram... pre aravi }i pre cei ce hot@r$}i cu etiopii. 390/2. hr@ni vb. IV. A face s@ se men]in@, a p@stra. S@ hr@ne}ti s@m$n]a preste tot p@m$ntul. 7/1. hr@nitoriu s. m. Persoan@ care ^ngrije}te copii. Au scris ^n carte }i o au trimis... la b@tr$ni }i la hr@nitorii fiilor lui Ahaav. 331/2. ~ de dobitoace = cresc@tor de animale. Acesta au fost tat@ hr@nitorilor de dobitoace, carii l@cuiesc ^n colibi. 5/1.

hara s. f. Un fel de car de transport. Au dat bani pietrarilor... }i hara sidoneanilor }i tireanilor, ca s@ aduc@ ei de la Livan leamne de chedru. 776/1.

hr@pi vb. IV. A respira greu. Iona s@ pogor$s@ ^n fundul cor@biei }i dormiia }i hr@piia. 716/1.

haradion s. m. v. haradrion.

hrisolit (}i hrisolitos) s. n. = crisolit. Topaz. {i al patrulea r$nd hrisolitos. 79/1. Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat, ... de ametist }i de hrisolit }i de viriliu. 667/1, cf. 90/2.

haradrion (}i haradion) s. m. Numele unei p@s@ri, probabil fluierar, ploier. {i erodionul, }i haradionul, }i aseamenea lui, }i pup@za, }i liliacul. 101/2. {i pelicanul, }i haradrionul. 171/2.

hrisolitos s. n. v. hrisolit.

hasl@ s. f. A da ~ = a da semn; a spune o parol@. D$nd la ai s@i hasl@: „Biruin]a lui Dumnezeu”, cu

hul@ s. f. Vorbe de critic@ injurioas@, de def@imare; blasfemie. Ceale ce s-au scris de el }i de necur@]iia

32

lui }i de hula lui s-au scris ^n Cartea vremurilor ^mp@ra]ilor. 771/1. Am v@zut... o fiiar@ carea avea }eapte capete..., }i preste capetele ei mumele hulii. 243*/ 1, cf. 422/1, 510/1. A da ~ = a huli. Nu da hul@ ^ntru m@rirea ta. 816/1.

v-au poruncit voao Domnul s@ o face]i. 167/1. 3. A ~ din minte = a-}i pierde judecata; a se prosti. P@storii au ie}it din minte }i pre Domnul nu L-au c@utat. 604/1. 4. A ~ afar@ = a ie}i pentru necesit@]i fiziologice. S@ ai loc afar@ de tab@r@ }i acolo s@ ie}i afar@. 178/2.

hulitur@ s. f. Def@imare, batjocur@. Nu s$nt spre bun@ vreare huliturile celor f@r’ de leage. 816/2.

ie}ire s. f. 1. Plecarea evreilor din Egipt. Cartea ie}irii [titlu]. 2. Cale prin care se iese (de) undeva. Preste toat@ ie}irea ^n pustie au venit nevoi. 605/2. 3. Strad@, uli]@. V@rsatu-s-au pietrile ceale sfinte la ^nceputul tuturor ie}irilor. 642/1. Ie}irile c@ilor = r@sp$ntie, r@scruce. Mearge]i la ie}irile c@ilor }i pre c$]i ve]i afla ^i chema]i la nunt@. 22*/1. Ie}irile mor]ii = c@ile mor]ii. Ale Domnului s$nt ie}irile mor]ii. 485/ 2. 4. Col], ie}itur@ (la o construc]ie). V@rsatu-s-au pietrile ceale sfinte la ^nceputul tuturor ie}irilor. 642/ 2. 5. Ie}irile dimine]ii }i ale serii = ivirea dimine]ilor sau a r@s@ritului }i a serilor sau a apusului. Ie}irile dimine]ii }i ale serii le vei veseli. 484/2. 6. ~ din minte = r@t@cire a min]ii. Bat@-te Domnul cu desmenticie, }i cu orbire, }i cu ie}ire din minte. 182/2. 7. Cap@t, sf$r}it. S@rb@toarea s@v$r}itului la ie}irea anului. 74/1. 8. (Cu privire la Iisus) Plecarea din via]a p@m$nteasc@, moarte. Doi b@rba]i vorbea cu D$nsul, carii era Moisi }i Ilie, carii... spunea ie}irea Lui, carea era s@ o plineasc@ ^n Ierusalim. 62*/2.

I iachint s. n. Piatr@ pre]ioas@. Am v@zut cai ^n vedenie }i pre cei ce }edea pre ei av$nd coifuri de foc }i de iachint. 241*/1, cf. 799/1. iarb@ s. f. (}i ~ verde; cu sens colectiv) Vegeta]ie; plante. S@ r@sar@ p@m$ntul iarb@ vearde, carea s@ samene s@m$n]@. 1/2. Toat@ iarba din c$mp o au b@tut piiatra. 61/1, cf. 2/1. Iarba p@m$ntului = roadele p@m$ntului. Va m$nca toat@ iarba p@m$ntului, carea au r@mas. 61/2. Iarba n@lbitorilor = buruian@ a c@rei r@d@cin@ albe}te ]es@turile. El va ^ntra ca focul topitoriului }i ca iarba n@lbitorilor. 738/1. Ierburi amare = salat@ alc@tuit@ din anumite plante, care se m$nca la Pa}ti. %n luna a doao...vor face [Pa}tile Domnului] cu azime }i cu ierburi amar@ le vor m$nca. 130/2. ~ pucioas@ = sulf. Foc }i leamne multe m$niia Domnului, ca o vale de iarb@ pucioas@ aprins@. 571/1.

if (}i ifi) subst. = ef@. M@sur@ de capacitate. Dintr-un if de f@in@ au f@cut azime. 219/2. Au fost ca un ifi de orez. 237/2, cf. 96/1, 283/2.

iaspis s. n. Piatr@ semipre]ioas@ netransparent@, de diferite culori. Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat,... de sapfir }i de iaspis. 667/1. Piiatra iaspisului. 248*/ 2, cf. 79/1, 587/2.

ifi subst. v. if. ileu s. n. = il@u. Nicoval@. Me}terul de fier }ezind l$ng@ ileu. 819/1.

ibovnic s. m. Persoan@ care iube}te. Ibovnicii t@i ^n robie vor mearge. 613/2.

in s. n. = hin. M@sur@ de capacitate pentru lichide. {i apa cu m@sur@ vei bea, a }asa parte de in din vreame p$n@ la vreame viei bea. 645/2, cf. 81/1, 114/1, 148/2.

ibric s. n. Vas de metal folosit la liba]ie. Ibricele cu care toarn@. 124/1. iconom s. m. = econom. Persoan@ care administra averea, veniturile cuiva. {i Elian, iconomul. 298/1.

inim@ s. f. 1. Ca centru }i simbol al vie]ii suflete}ti, ca sediu al sentimentelor umane (al bucuriei, al pl@cerilor). Bucura-se-va inima mea de m$ntuirea Ta. 465/1. Dat-ai veselie ^n inima mea, din rodul gr$ului, al vinului. 462/1; (al durerii, al suferin]ei) Din mult@ ^ntristare }i din necazul inimii am scris voao cu multe lacr@mi. 167*/2. %ntuneca]ii fiind cu cugetul, ^nstr@ina]i de viia]a lui Dumnezeu, ... pentru ^mpietrirea inimii lor. 183*/1; (al dragostei, al simpatiei) Gura noastr@ s-au de}chis c@tr@ voi, corinteani, inima noastr@ s-au l@rgit. 169*/2. %n inimile noastre s$nte]i, ca ^mpreun@ s@ m@rim }i ^mpreun@ s@ viem. 170*/1; (al bun@t@]ii, al milei) Av$nd inim@ bun@ spre voi. 193*/1. Cu ~ plin@ = din tot sufletul, cu d@ruire. Au f@cut ce e drept ^naintea Domnului, iar@ nu cu inim@ plin@. 393/2. A i se ^n@l]a (cuiva) inima = a sim]i o bucurie mare. B@t$nd ai b@tut Edomea }i te-au ^n@l]at inima ta, m@rea}te-te }ez$nd ^n casa ta. 335/2. A b@ga ^n ~ = a pune la inim@, a se sup@ra foarte tare pentru ceva. Vede]i cum au perit dreptul }i nimenea nu bag@ ^n inim@. 589/1. Nu vor pune preste noi inim@ = nu vor lua seama la noi, nu ne vor lua ^n seam@. 285/1, cf. 285/2. A da inima spre... = a acorda aten]ie. Vr@jile }i desc$nt@turile, }i visurile de}earte s$nt.... De nu vor fi trimise de la Cel Prea %nalt ca s@ te cerceteaze, s@ nu dai inima ta spre eale. 816/2. A se ^ntoarce

idolicesc,-easc@ adj. Care ]ine de idoli. P@catul vraje easte, dureare }i n@cazuri idolice}ti aduc. 253/2. idropic@ s. f. =hidropic@. Acumulare de lichid ^n organism. Un om bolnav de idropic@ era ^naintea lui. 69*/1. ieros s. m. = ireos. Un fel de scor]i}oar@. Ieros, cinci sute de sicli. 82/1. ierta vb. I. 1. S@ nu ierte ochiul t@u = s@ nu cru]i ceva, s@ nu ai ^n]elegere. Vei m$nca toate pr@zile neamurilor, care Domnul Dumnezeul t@u le va da ]ie, s@ nu le iarte pre eale ochiul t@u }i s@ nu sluje}ti dumnezeilor lor. 165/2. 2. (Aici) A pedepsi. To]i c$]i vor c@lca leagea..., cu deadinsul, s@ vor ierta, ori cu moarte, ori cu munc@, sau cu pagub@ de argint, sau cu izgonire. 779/1. ie}i vb. IV. 1. A pleca de acas@; a p@r@si locul ^n care se afl@. {i au ie}it unul [un fiu] de la mine }i mi-a]i zis c@ l-au m$ncat fierile. 45/1. (Cu referire la plecarea evreilor din Egipt) [i-am poruncit ]ie pre vreamea lunii ceii dint$iu, c@ ^ntru aceaea ai ie}it din Eghipt. 74/1. 2. A se abate de la o porunc@, de la o hot@r$re etc. {i cur$nd a]i ie}it din calea carea

33

inima ^n cineva = a se agita, a se zbuciuma. Vezi, Doamne, c@ m@ n@c@jesc, p$ntecele mieu s-au turburat }i inima mea s-au ^ntors ^ntru mine, c@ am@r$ndu-m@ m-am am@r$t. 639/2. 2. Con}tiin]@, g$nd; memorie, amintire; sediul acestora. Domnul... defaim@ g$ndurile boiarilor. Iar@ g$ndurile inimii Lui ^n neam }i ^n neam. 472/2, cf. 614/2. A fi ^n ~ sau a socoti cu inima = a dori, a avea de g$nd. Au fost ^n inim@ lui David... s@ zideasc@ cas@ numelui Domnului. 302/2. Bine ai f@cut c@ ai socotit cu inima ta aceasta. 302/2. Cu ~ plin@ = cu dreptate. Au umblat ^naintea Ta ^ntru adev@r }i cu inim@ plin@. 342/2. A lua aminte cu o ~ = a lua aminte ^ntr-un g$nd. Iar@ gloatele luoa aminte cu o inim@ ceale ce s@ gr@ia de la Filip. 116*/ 1. Pune]i inimile voastre ^ntru c@ile voastre = fi]i aten]i la ce face]i, pe unde umbla]i. 727/1. 3. Partea din mijloc, central@ a unui lucru. El easte ^nc@ fiiul puterii, a c@ruia inim@ easte. 284/2. Precum au fost Iona ^n p$ntecele chitului..., a}a va fi }i Fiiul Omenesc ^n inima p@m$ntului trei zile }i trei nop]i. 12*/2.

a se sili s@ ob]in@ ceva. Ispitind biruin]a cu nestricare ^ntru viia]@ de mul]i ani. 892/2. 6. A supune la o prob@. P@rechi de boi am cump@rat cinci }i voiu mearge s@-i ispitesc. 69*/2. (Despre metale) Ispitit p@m$ntului = ^ncercat ^n p@m$nt, adic@ ^ntr-un cuptor s@pat ^n p@m$nt. Argint cu foc l@murit, ispitit p@m$ntului, cur@]it de }eapte ori. 464/2. 7. A pune la ^ncercare pe cineva, a atrage ^n curs@; a ^ndemna la r@u, a-l ademeni. Dumnezeu au ispitit pre Avraam. 19/2. C@ci v-a]i vorbit ^ntre voi a ispiti Duhul Domnului? 112*/2, cf. 490/2. 8. A se l@sa ademenit, a c@dea ^n ispit@. S@ se ^ncuie cei ispiti]i cu argint. 486/1. 9. (}i a se ~) A c@uta, a ^ncerca s@ faci un r@u. {i au ispitit a face ce e r@u ^ntru ochii Domnului ca s@-l ^nt@r$te pre El. 339/1. Jidovii prinzindu-m@ ^n besearic@, s@ ispitea s@ m@ omoar@. 136*/1. ispitire s. f. Ispitirea ^n vis cea de noapte = polu]ie. De va fi ^ntru tine om carele s@ nu fie curat de ispitirea ^n vis cea de noapte, acela s@ ias@ din tab@r@. 178/2. ispitit,-@ adj. Bine ~ = bine verificat, controlat; bine estimat. Argintul vostru bine ispitit ^l am. 44/1.

ipat s. m. Consul. Luchie, ipatul romanilor, lui Ptolomeiu ^mp@ratului, bucurie! 855/2.

ispititoriu s. m. Persoan@ care ispite}te. Ispititoriu te-am dat pre tine ^ntru noroade ispitite. 601/1. ~ de lucruri str@ine = persoan@ iscoditoare, indiscret@. Nimenea dintru voi s@ nu p@timeasc@... ca un ispititoriu de lucruri str@ine. 225*/1.

ipodrom s. n. = hipodrom. Am ^ngropat pre ea ^n calea ipodromului. 49/1. ir s. m. Probabil confuzie de prescurtare pentru ^nger. Au v@zut ^mp@ratul pre ir }i pre cel sf$nt pogor$ndu-s@ din ceriu. 691/2.

ispravnic,-@ s. m. }i f. Persoan@ care administreaz@, conduce (un serviciu, o cas@, averea etc.) sau care p@ze}te ceva. Au b@gat acolo p$rga }i z@ciuiala... }i au pus preste eale ispravnic. 399/2. Ispravnici ^n Casa Domnului. 402/1. Trimi]$nd pre slujnica carea era ispravnic@ preste toate averile ei, au chemat pre Oziia. 755/1. Zis-au domnul viei ispravnicului s@u. 20*/1, cf. 237/1, 373/1, 713/1. ~ de lucruri = supraveghetor al lucr@rilor publice. Le-au pus lor ispravnici de lucruri, ca s@-i nec@jeasc@. 53/1.

isc@lit,-@ adj. Semnat. Au scris... aceast@ isc@lit@ carte. 772/1. iscoad@ s. f. Persoan@ trimis@ s@ ob]in@, ^n tain@, informa]ii ^n interesul cuiva, spion. Iscoade s$nte]i. 42/1. iscodi vb. IV. 1. A cerceta, a vedea cum este. {i au trimis... doi tineri s@ iscodeasc@, zic$ndu-le: „Mearge]i }i vede]i p@m$ntul }i Ierihonul!” 191/2. Iscodit-au f@r@deleage. 484/1. 2. A spiona. Ca cum am fi mers s@ iscodim p@m$ntul. 42/2.

ispr@vnicie s. f. Administrare, modalitate de aplicare a unui plan (divin). [Bisericii] m-am f@cut eu slug@ dup@ ispr@vniciia lui Dumnezeu, carea mi s-au dat mie spre voi. 189*/2, cf. 181/1.

ismeni vb. IV v. izmeni. isop s. m. Plant@ aromatic@, folosit@ ^n ritualuri purificatoare. Stropi-m@-vei cu isop }i m@ voiu cur@]i. 480/1, cf. 63/2, 298/2, 104*/1.

iute adj. (Despre cuvinte) Aspru. S@ pedepsasc@ pre to]i necura]ii... de toate cuvintele lor ceale iu]i. 234*/2.

ispit@ s. f. %ncercare, prob@ la care e supus cineva spre a i se constata credin]a, iubirea, r@bdarea etc.; ademenire a omului de c@tre du}manii vie]ii spirituale. Ispitele ceale mari care le-au v@zut ochii t@i. 184/1. {i nu ne duce pre noi ^n ispit@, ci ne izb@vea}te de cel r@u. 6*/1, cf. 179*/2.

iu]i vb. IV (a se ~) A se porni cu violen]@, a se ^nver}una. Iu]itu-s-au m$niia Ta preste oile p@}unii Tale. 488/2. iu]ime s. f. 1. Purtare aspr@, m$nie mare, furie. Ai slobozit m$niia Ta }i iu]imea Ta preste noi. 763/2, cf. 26/2, 622/2, 486/2. 2. %nver}unare, vehemen]@, asprime. Oprea}te iu]imea m$niei Tale. 83/2. S-au m$niat cu iu]ime Domnul pre Oza. 273/2, cf. 397/1.

ispiti vb. IV. 1. A c@uta s@ p@trunzi ceva cu mintea, cu privirea, a cerceta, a examina atent. Vei cunoa}te c$nd voiu ispiti Eu calea lor. 601/1. S@ nu creade]i la tot duhul, ci s@ ispiti]i duhurile de s$nt de la Dumnezeu. 231*/1; (^n leg@tur@ cu persoane) Un legiuitoriu s-au sculat, ispitind pre El }i zic$nd: „Dascale, ce voiu face ca s@ mo}tenesc viia]a de veaci? 64*/2. 2. A cerceta ^n ascuns, a iscodi, a spiona. L-au l@sat pre d$nsul Domnul, ca s@-l ispiteasc@ pre d$nsul, s@ }tie ceale din inima lui. 401/1. Ispitea}te }i vezi c@ proroc din Galileea nu s-au sculat. 91*/1. 3. A ^ncerca s@ afle. %nc@ o dat@ voiu ispiti cu l$na. 220/1. 4. (a se ~) A se documenta. Cela ce nu s-au ispitit pu]ine }tie. 816/2. 5. A ^ncerca, a se str@dui,

ivi vb. IV (a se ~) A se ar@ta. Nu s@ putea ivi s@ ^ntre ^n cetate. 284/2. izb@vi vb. IV. 1. (}i a se ~) A (se) cur@]a de p@cate, a (se) m$ntui. De str$mb@tate va izb@vi sufletele lor }i cinstit numele lui ^naintea lor. 487/2. Cel ce izb@vea}te din stric@ciune viia]a ta. 499/2. Sufletul nostru ca o pas@re s-au izb@vit din cursa v$n@torilor. 510/ 1. 2. A sc@pa dintr-o primejdie, dintr-o situa]ie rea etc., a salva. Au n@c@jit pre norodul acesta }i nu ai izb@vit pre norodul T@u. 57/1, cf. 210/2. 3. (a se ~) 34

A sc@pa de cineva sau de ceva. S@ ne izb@vim de oamenii cei r@i }i vicleani. 196*/2, cf. 68*/1.

izvod s. n. 1. Manuscris; copie, reproducere. Izvodul c@r]ii, care au scris lui Darie }i au trimis Sisinis...: „%mp@ratului Darie, bucurie...”. 777/1. 2. Cuprins, con]inut. Acesta easte izvodul c@r]ilor celor scris@: „%mp@rat marele...”. 434/2, cf. 430/2. ~ul cuvintelor lor = ceea ce au spus ei, con]inutul spuselor lor. Au pl@cut norodului a priimi pre oamenii aceia cu m@rire }i a pune izvodul cuvintelor lor ^n c@r]ile ceale ^nsemnate. 854/1. 3. Hrisov, act. Acum, dar@, ave]i grije ca s@ face]i izvod de aceastea. 849/2. 4. Anun], ordin. Izvoadele s@ se puie la vedearea ochilor ^n toat@ ^mp@r@]iia. 435/1.

izb@vitoriu s. m. Cel care salveaz@ pe cineva dintr-o primejdie, dintr-o situa]ie grea etc. Domnul easte ^nt@rirea mea }i sc@parea mea }i izb@vitoriul mieu. 466/1. izb$nd@ s. f. 1. R@zbunare, pedeaps@. Voiu scoate... pre fiii lui Israil din p@m$ntul Eghiptului cu izb$nd@ mare. 58/1. A face ~ = a pedepsi. Trimis-au asupra lor mul]ime de fieri necuv$nt@toare, ca s@ fac@ izb$nd@. 789/1. A face ~ asupra... = a se r@zbuna. Dup@ ce au f@cut izb$nd@ asupra casii lui Ahaav, au aflat pre boiarii Iudei... }i i-au ucis. 391/1. A face ~ cuiva = a-l r@zbuna. V@z$nd pre oarecarele p@]ind str$mb@tate, l-au ap@rat }i au f@cut izb$nd@ celui asuprit, uciz$nd pre eghiptean. 114*/2, cf. 188/1. 2. Judecat@. Asupra tuturor dumnezeilor eghipteanilor voiu face izb$nd@ Eu, Domnul. 63/1. Voiu lua izb$nd@ de pre el = ^i voi cere socoteal@, explica]ii. Omul carele nu va asculta cuv$ntul lui, oric$te va gr@i prorocul acela ^ntru numele Mieu, Eu voiu lua izb$nd@ de pre el. 175/1.

izvodire s. f. 1. Fapt@; n@scocire, scorneal@. D@-le lor, Doamne, ... dup@ vicle}ugul izvodirilor lor. 470/ 2. {i va fi p@m$ntul spre pustiire ^mpreun@ cu to]i cei ce l@cuiesc pre el pentru rodurile izvodirilor lor. 721/2, cf. 215/2, 502/1, 609/2. Izvodirile min]ii = ra]ionamente, sofisme. Surp@m izvodirile min]ii }i toat@ ^n@l]area carea s@ r@dic@ ^mprotiva }tiin]ii lui Dumnezeu. 172*/1. 2. Crea]ie; idol. {i-}i vor aduce aminte de Mine cei... care curvesc dup@ izvodirile lor. 647/1. izvor s. n. Origine, surs@; na}tere. Binecuv$nta]i... pre Domnul din izvoar@le lui Israil. 485/2.

izb$ndi vb. IV. 1. (}i a se ~) A (se) r@zbuna. De }eapte ori s-au izb$ndit despre Cain. 5/1. Domnul izb$ndea}te asupra vr@jma}ilor S@i. 722/1. P$n@ c$nd... nu judeci }i nu izb$nde}ti s$ngele nostru, de cei ce l@cuiesc pre p@m$nt? 239*/1, cf. 5/1. (%n construc]ii intensive) {i voiu aduce preste voi sabie, carea izb$ndea}te izb$nda leg@turei }i ve]i fugi ^n cet@]ile voastre. 118/1. 2. A pedepsi. Te suie preste el }i preste cei ce l@cuiesc preste el, izb$ndea}te cu sabie }i piiarde. 635/2. 3. A salva, a izb@vi; a r@scump@ra. Vaz@ Domnul }i s@ judece judecata mea, }i s@ m@ izb$ndeasc@ din m$na ta. 262/2. Cel sf$nt b@tr$n }i }eapte copii... au }i izb$ndit neamul, spre Dumnezeu c@ut$nd. 892/2.

izvori vb. IV = izvor^. A face s@ izvorasc@, a da na}tere, a produce. Mun]ii miei izvorea lapte. 452/1.

% ^mb@ta vb. I. 1. A da de b@ut. (Fig.) Am ^mb@tat pre tot sufletul s@tos }i pre tot sufletul fl@m$nd l-am seturat. 620/2. 2. A da ap@ din bel}ug (p@m$ntului, brazdelor). P@m$ntul... l-ai ^mb@tat. 484/2. Brazdele lui ^mbat@-le. 484/2, cf. 820/1. ^mbl$nzire s. f. Casa ^mbl$nzirii = loc destinat scaunului ^ndur@rii (= capacul de la chivotul legii). Au dat David lui Solomon... forma besearicii, }i a c@silor lui }i a chiliilor lui... }i a c@m@rilor celor din l@untru, }i a casii ^mbl$nzirii. 373/2.

izb$ndire s. f. R@zbunare; pedeaps@, pedepsire. Voiu trimite }i aceaste patru izb$ndiri reale ale Meale, sabiia }i foametea }i fierile reale }i moartea preste Ierusalim, ca s@ pierz dintru el pre om }i pre dobitoc. 653/1. Focul }i grindinea... spre izb$ndire s$nt f@cute. 820/1, cf. 635/1.

^mbolditoriu s. n. Obiect care ^n]eap@, ghimpe, ]epu}@. Ca s@ nu m@ ^nal], datu-mi-s-au mie ^mbolditoriu trupului ^ngerul satanii. 173*/2.

izb$nditoriu,-oare s. m. }i f. 1. R@zbun@tor. Asupra vr@jma}ilor au l@sat izb$nditoriu. 814/1, cf. 722/1. 2. Persoan@ care duce la ^ndeplinire, care realizeaz@ ceva. O, maica neamului, izb$nditoare de leage }i scutitoare bunei-credin]e. 891/2.

^mbr@cat,-@ adj. ~ cu ar@tarea = preg@tit ^n a ar@ta, a prezenta, cunosc@tor a ceea ce arat@, prezint@. S@ va scula arhiereu, ^mbr@cat cu ar@tarea }i cu adev@rul. 775/2.

izd@r$tur@ s. f. = ijderitur@. Plan, inten]ie; crea]ie; g$nd. Nu s@ va ^ntoarce urgiia m@niei Domnlui... p$n@ ce va a}eza izd@r$tura inimii lui. 620/1, cf. 614/2.

^mbulzal@ s. f. Stare de disperare, de sup@rare; str$mtorare, nevoie. %ntru ^mbulzala ta }i ^ntru necazul t@u cu carea te vor nec@ji pre tine vr@jma}ii t@i. 183/1, cf. 557/2, 141*/2.

izmeni (}i ismeni) vb. IV (}i a se ~) A (se) schimba. De ce s@ izmenesc poftele sufletului c@tr@ partea frumsea]elor? 884/1. Ai surpat sila tiranului }i ai ismenit ceale reale socoteale ale lui. 892/2, cf. 886/1.

^mp@c@ciune s. f. %mp@care. Asupra priiatinului de vei de}chide gura, s@ nu te sfie}ti, pentru c@ easte ^mp@c@ciune. 809/1.

iznoav@ s. f. (}i iznov s. n.) De ~ = din nou, iar@}i. M@car scump de ar fi ne}tine [care ^mprumut@ bani], de leage se biruia}te, cu aducerea aminte a g$ndurilor, nici de iznoav@ cerc$nd secer@turile, nici viile. 884/2. Iar@ de iznov vre]i s@ le sluji]i? 178*/1, cf. 534/1, 610/2, 892/1.

^mp@nat,-@ adj. (Despre o piatr@ pre]ioas@) %mpodobit. Pietri de smaragd ^mp@nate }i ]intuite cu aur. 90/2. ^mp@r@]i vb. IV. 1. A domni ca ^mp@rat. S-au ^nt@rit ^mp@ratul Rovoam ^n Ierusalim }i au ^mp@r@]it. 384/ 1, cf. 202/1, 245/2, 322/2. 2. A fi st@p$n peste ceva.

iznov s. n. v. iznoav@.

35

Domnul Cel ce ^mp@r@]ea}te veacurile. 66/2, cf. 144*/2.

^mpiestrire s. f. = ^mpistrire. %mpistritur@. Pr@zile v@psealelor a ^mpiestririi. 218*/2.

^mp@rechea vb. I (a se ~) A se desp@r]i ^n grupuri cu diverse interese, a se dezbina. De v@ ve]i ^mp@rechea, Eu voiu ^mpr@}tiia pre voi ^n noroade. 415/1.

^mpiestritoriu s. m. v. ^mpestritoriu. ^mpietrit,-@ adj. (Substantivat) Cel ~ la inim@, se spune despre un om r@u, viclean. Gura ^n]@leptului o laud@ omul, iar@ pre cel ^mpietrit la inim@ ^l batjocorea}te. 525/2.

^mp@rechere s. f. Desp@r]ire ^n grupuri cu diverse interese; ne^n]elegere, ^nvr@jbire. {i s-au f@cut ^mp@recheare ^ntr@ ei, c$t s-au desp@r]it ei unul de altul. 124*/2, cf. 836/1, 154*/1, 161*/1.

^mpila vb. I. 1. A ap@sa, a oprima. Au gonit vr@jma}ul sufletul mieu, ^mpilat-au ^n p@m$nt viia]a mea. 514/ 2. 2. (a se ~) A fi umilit, ^njosit. S-au ^mpilat supt m$inile lor. 502/2. L-au am@r$t pre El... }i s-au ^mpilat ^ntru f@r@delegile lor. 502/2.

^mp@rt@}i vb. IV (a se ~) A se face p@rta}, a ^mp@r]i. Cel ce s@ ^mp@rt@}ea}te cu furul urea}te }i sufletul s@u. 537/2. ^mp@rt@}ire s. f. 1. Participare la folosirea ^n comun a bunurilor materiale }i la aceea}i via]@ duhovniceasc@ bazat@ pe credin]a ^n Iisus Hristos. {i petrecea ^ntru ^nv@]@tura apostolilor, }i ^ntru ^mp@rt@}irea }i ^ntru fr$ngerea p$inii. 110*/1. 2. Comunitate; participare. Ierusalimul cel ce s@ zidea}te ca o cetate, a c@ruia ^mp@rt@}irea lui e dimpreun@. 510/1. Dreapta ^mp@rt@}irei = m$na dreapt@ ^n semn de comuniune (de p@rt@}ie). Cunosc$nd darul cel dat mie, Iacov }i Chifa }i Ioan... mi-au dat mie }i Varnavei dreapta ^mp@rt@}irei. 176*/2. 3. Ceea ce este comun, leg@tur@; ^nso]ire. Ce ^mp@rt@}ire are dreptatea cu f@r@deleagea? 170*/1. 4. Comunicare direct@ }i l@untric@, duhovniceasc@; comuniune. Ce am v@zut }i am auzit spunem voao, ca }i voi ^mp@rt@}ire s@ ave]i cu noi. 229*/1.

^mpistrit,-@ (}i ^mpestrit,-@) adj., s. f. 1. Adj. (Despre ]es@turi) Cu ales@turi, cu motive florale; brodat. Au f@cut poal@ la u}ea cortului... de m@tas@ r@sucit@, lucru ^mpistrit. 88/1. Am v@zut o hain@ ^mpestrit@ bun@. 196/1. 2. Adj. %mpestri]at; cu pete de alt@ culoare. S@ vedea pre nuiale albea]a carea o cur@]ise de coaj@ ^mpestrit@. 29/2. 3. S. f. Hain@ colorat@, din material cu ales@turi. Te-am ^mbr@cat cu ^mpistrite. 654/1. ^mpistritur@ (}i ^mpestritur@) s. f. 1. [es@tur@ iscusit@, ales@tur@; broderie (^n diferite culori). Acoperem$ntul por]ii cur]ii de... m@tas@ r@sucit@ cu ^mpestrituri. 78/1. A}ternuturi str@lucitoare cu ^mpistrituri ^nflorite. 428/1. 2. Me}te}ugul de a face ^mpistrituri (1). Cine au dat muierilor... }tiin]a ^mpistriturei? 457/2. 3. Pat@. De va schimba... pardosul ^mpistriturile sale. 606/2.

^mp@r]eal@ s. f. 1. Felul ^n care este ^mp@r]it ceva. Sta]i ^n cas@ dup@ ^mp@r]ealele caselor familiilor voastre. 403/2, cf. 770/1. 2. Parte ce se ob]ine prin ^mp@r]ire. Au st@tut preo]ii la starea lor }i levi]ii la ^mp@r]irile lor. 403/2, cf. 372/1.

^mpleti vb. IV. A urzi, a unelti. Limba ta au ^mpletit vicle}uguri. 479/2. ^mpleticit,-@ adj. Cu ceva ^ncol@cit, care are ceva ^ncol@cit. B@rba]ii acestora cu la]uri ^n loc de cununi era ^mpletici]i la grumazi. 878/2.

^mp@r]i vb. IV. A se ~ despre cineva = a se separa de cineva, a se dezbina. S@ va ^mp@r]i tat@l despre fiiu }i fiiul despre tat@. 67*/2.

^mpoci}a vb. I (a se ~) = ^mponci}a. A se ^mpotrivi. P@catele noastre s-au ^mpoci}eat noao. 590/2.

^mp@r]ire s. f. 1. Dup@ ^mp@r]iri = (despre oameni) dup@ cum erau distribui]i, dup@ cete. Logofe]ii, care slujesc ^mp@ratului }i ^n tot cuv$ntul ^mp@ratului dup@ ^mp@r]iri. 372/1. 2. Teren mo}tenit, diviziune de p@m$nt ^n posesia cuiva. Aceastea s$nt ^mp@r]irile care cu soarte le-au ^mp@r]it Eleazar. 207/ 2. 3. Dezbinare. Au vi s@ pare c@ pace am venit s@ dau pre p@m$nt? Nu, zic voao, ci ^mp@r]ire. 67*/2.

^mpodobi vb. IV. A asigura (o bun@ r$nduial@). S@ sf@tuiesc pururea pentru mul]ime, ca bine s@-i ^mpodobeasc@ pre ei. 844/1. ^mpodobit,-@ adj. (Despre preo]i) %mbr@ca]i ^n od@jdii. C$nd au pus temeiu, ca s@ zideasc@ Casa Domnului, au st@tut preo]ii ^mpodobi]i, cu tr$mbi]e. 408/2. Bine ~ = ^mbr@cat cuviincios. 198*/2.

^mpestreal@ s. f. = ^mpistreal@. Motiv decorativ colorat ^ntr-o ]es@tur@; ornament, broderie. Au f@cut engolpion, lucru ]esut cu ^mpestreale. 90/2.

^mpotrivitoriu (}i ^mprotivitoriu) s. m. Persoan@ care se opune, care este ^mpotriva cuiva. Nu cumva }i lui Dumnezeu ^mpotrivitori s@ v@ afla]i. 113*/1. M-au odihnit Domnul Dumnezeul mieu de toate laturile, nu easte ^mprotivitoriu, nu easte ^nt$mpinare rea. 299/1.

^mpestrit,-@ adj. v. ^mpistrit. ^mpestritoriu (}i ^mpiestritoriu) s. m. = ^mpistritor. Me}ter ]es@tor de ales@turi. Vei face u}ii poal@ de acoperem$nt..., lucru de ^mpestritoriu. 77/2. V@psal@ a ^mpiestritorilor. 218/2, cf. 89/2, 824/1.

^mpotrivnic,-@ (}i ^mprotivnic,-@) adj., s. m. 1. Adj. Care se ^mpotrive}te, refractar. Pentru ce v@ face]i ast@zi mie ^mpotrivnici? 287/1. Om ^mprotivnic era Toa lui Adraazar. 366/1. 2. S. m. Adversar, vr@jma}, du}man. Ve]i sem@na ^n z@dar s@min]ele voastre }i le vor m$nca ^mprotivnicii vo}tri. 118/1, cf. 74/1, 307/1, 582/1, 788/2.

^mpestritur@ s. f. v. ^mpistritur@. ^mpiedecare s. f. 1. Piedic@, obstacol. Lua]i ^mpiedec@rile din calea norodului Mieu! 589/1, cf. 165/2, 816/2. Lemn de ~ = curs@, capcan@. Lemn de ^mpiedecare easte celor ce-i jertvesc [aurului]. 814/2. 2. Pedeaps@ divin@, ran@. P$n@ c$nd va fi noao aceast@ ^mpedecare? 61/2.

^mpr@}tia vb. I (a se ~) A se risipi, a se r@zle]i. Lucrul e larg }i mult }i noi ne ^mpr@}tiem pre zid, fie}tecarele departe de la fratele s@u. 417/2.

36

^mpregiurare s. f. %nconjur, ocolire. %ntr@ c@m@ri, l@rgimea de doazeci de co]i ^mpregiurarea casii primpregiur. 679/1. %ntru ~a = ^mprejurul. Treizeci de c@m@ri ^ntru ^mpregiurarea st$lpilor. 678/1.

de. [Fiii lui Israil] nu au ascultat pre Moisi pentru ^mpu]inarea sufletului. 57/1. ^n prep. 1. Prin. Am p@c@tuit ^n furti}eagul anatemei. 351/1. 2. La. A scrie toate cuvintele legii ace}tiia ^n carte, p$n@ ^n sf$r}it. 186/2.

^mprejur adv., prep., s. n. 1. Adv. Pre ~ }i primprejur = de jur ^mprejur, din toate p@r]ile. Vor ^ncungiura levi]ii pre ^mp@ratul pre ^mpregiur }i primprejur b@rbat. 391/2. 2. Prep. ~ de = ^n jurul. {i vei face zim] sucit ^mpregiur de cunun@. 76/1. 3. S. n. %mprejurime, locul din preajm@. Era mai mare preste ^mprejurul Vavilonului. 416/2, cf. 17/1, 356/1, 386/2.

^nainte adv. ~ de ieri = alalt@ieri. ~ de alalt@ieri = r@salalt@ieri. Nu s$nt putincios ca mai ^nainte de ieri, nici ca mai ^nainte de alaltaieri. 55/2. ^naintea prep. 1. ~ Domnului = ^n spa]iul din fa]a tabernacolului sacru. Vor junghiia vi]elul ^naintea Domnului. 92/2. 2. %n timpul, ^n perioada. {i s-au g@tit ^mp@r@]iia ^naintea lui Antioh }i au g$ndit a ^mp@r@]i Eghiptul. 832/2.

^mprejura vb. I. A ^nconjura, a ^mpresura. Ve]i vedea Ierusalimul ^mprejurat de osta}i. 76*/1. ^mpresurat,-@ adj. 1. Cople}it, n@p@dit. %mpresurat fiind de somn greu..., au c@zut jos. 129*/2. 2. Dominat, st@p$nit. Vindec$nd pre to]i cei ^mpresura]i de diiavolul. 119/1.

^nalt,-@ adj. , subst. 1. Adj. (Substantivat) Ceale ~e a) ^nalturi (unde s@l@}luie}te Divinitatea). Norodul t@m$ia ^ntru ceale ^nalte. 297/1, cf. 321/2, 796/1, 810/1; b) (}i cea ~@) altar; templu; locuri pe ^n@l]imi, unde se afl@ acestea. Norodul t@m$ia ^ntru ceale ^nalte, pentru c@ nu s@ zidis@ cas@ numelui Domnului p$n@ acum. 297/1. Au mers Solomon }i toat@ adunarea, ^ntru cea ^nalt@ din Gavaon. 375/1. {-au pus }ie preo]i celor ^nalte, }i idolilor, }i celor de}earte. 383/2, cf. 309/1, 396/2. 2. Adj. Bra] ~ (sau m$n@ ~@) = bra] ^ntins, simbol al puterii (divine). M$na voastr@ e ^nalt@ }i nu Domnul au f@cut aceastea toate. 187/2. Eu am f@cut p@m$ntul cu putearea Mea cea mare }i cu bra]ul Mieu cel ^nalt. 617/2, cf. 57/1, 180/2, 340/1. 3. Adj. (Despre ochi, privire) M@re], generos, sublim. Ochii Domnului s$nt ^nal]i, iar@ omul easte smerit. 553/1. 4. Adj. (Despre ochi, privire) M$ndru, trufa}. S@ vor smeri ochii cei ^nal]i. 555/1, cf. 558/1. 5. S. n. Altar; templu. Au zidit Solomon ^nalt lui Hamon. 306/2. %n toat@ cetatea... au f@cut ^nalte, ca s@ t@m$iaze dumnezeilor str@ini ^ntru ceale ^nalte. 396/2. 6. S. f. pl. Laude, cuvinte de fal@, trufa}e. Nu v@ l@uda]i }i nu gr@i]i ^nalte cu m$ndrie. 240/2.

^mpresur@tor,-oare adj. Care ^nconjur@, care cuprinde din toate p@r]ile. {i nu te vei teame... de n@v@lirile necredincio}ilor ceale ^mpresur@toare. 520/1. ^mpreuna vb. I (a se ~) 1. A se al@tura cuiva, a fi ^mpreun@, a se uni. S@ nu mergi la alt@ ]arin@ s@ culegi..., ci te ^mpreun@ cu featele meale. 237/1. 2. A avea rela]ii sexuale. Nu asculta de ea ca s@ se culce }i s@ se ^mpreune cu ea. 39/1, cf. 16/2, 758/2. ^mpreun@ adv. ~ p@timitor = comp@timitor. To]i s@ fi]i cu un g$nd, ^mpreun@ p@timitori, iubitori de fra]i. 224*/1. ^mprotiva prep. = ^mpotriva. Nu easte cine s@ stea ^mprotiva Ta. 389/1, cf. 68/2. ^mprotiv@ adv. = ^mpotriv@ 1. %n fa]@, de partea cealalt@. V@z$nd asina pre ^ngerul lui Dumnezeu st$ndu-i ^mprotiv@ ^n cale }i cu sabiia scoas@ ^n m$na sa, s-au ab@tut asina din cale. 143/2. S@ nu stai ^mprotiv@ de c@tr@ fa]a batjocoritoriului = s@ nu stai ^n fa]a celui care batjocore}te. 800/2. 2. Dimpotriv@. Iar@ la sf$r}it to]i s@ fi]i cu un g$nd, ... nu r@spl@tind r@u pentru r@u sau ocar@ pentru ocar@, ci ^mprotiv@, binecuv$nt$nd. 224*/1.

^naurit,-@ adj. %mpodobit (cu aur). Muiarea era ^mbr@cat@ cu porfir@ }i cu vison }i ^naurit@ cu aur }i cu piiatr@ scump@. 245*/2.

^mprotivitoriu s. m. v. ^mpotrivitoriu.

^n@l]a vb. I. 1. (a se ~) (Despre oameni) A-}i face o situa]ie bun@, a se ^mbog@]i. S-au ^n@l]at omul }i, merg$nd ^nainte, s-au f@cut mare foarte. 24/2. 2. A ~ glas = a ridica vocea. Pre cine ai oc@r$t }i pre cine ai hulit? Asupra cui ai ^n@l]at glas? 342/1. 3. A pream@ri, a sl@vi, a glorifica. Acesta easte Dumnezeul mieu... }i-L voiu ^n@l]a pre El. 66/2. 4. (a se~) A se m$ndri, a se trufi. S@ m@ bat@ preste obraz, ca s@ nu m@ ^nal]. 173*/2, cf. 514/1, 534/1. A se ~ (cu) inima = a se m$ndri, a se f@li. S-au ^n@l]at inima lui c$t s-au stricat pre sine. 395/1. Nu dup@ ce vei m$nca }i te vei s@tura... S@ te ^nal]i cu inima }i s@-]i ui]i de Domnul Dumnezeul t@u. 166/1, cf. 174/1, 832/1. Limba lor s-au ^n@l]at ^n gura lor = au spus lucruri ^n}el@toare. 721/1.

^mprotivnic,-@ adj., s. m. v. ^mpotrivnic. ^mpung@toriu adj. (Despre cornute) Care love}te cu coarnele, care ^mpunge. Va fi }tiut c@ easte taurul ^mpung@toriu. 72/2. ^mpunge vb. III (a se ~) A se ciocni, a se bate. La sf$r}itul vremii s@ va ^mpunge cu ^mp@ratul austrului. 699/2. ^mpuns,-@ adj. Lovit, dobor$t. Mers-au ^mpun}i de la roadele ]arinii. 642/1. ^mputa vb. I. A imputa; a dojeni, a certa. Iar@ dup@ aceaea, }ezind cei unspr@zeace, li s-au ar@tat }i au ^mputat necredin]@i lor. 49*/2. ^mpu]i vb. IV (a se ~) A se strica, a-}i pierde gustul. Bun@ easte sarea, iar@ deaca s@ va ^mpu]i sarea, cu ce se va sera? 70*/1.

^n@l]are s. f. 1. Talaz. Minunate-s ^n@l]@rile m@rii. 497/1, cf. 476/2. 2. Trufie, fal@. {i va m$ntui Domnul l@ca}urile Iudei ca din ^nceput, ca s@ nu s@ m@reasc@ lauda casii lui David }i ^n@l]@rile celor ce l@cuiesc Ierusalimul. 735/1, cf. 172*/1. ~ a ochilor = m$ndria, arogan]a din privire. %n@l]area ochilor nu-mi da mie }i pofta o ^ntoarce de la mine. 809/2.

^mpu]inare s. f. 1. ~a vie]ii = ^mpu]inarea mijloacelor de trai. S@ ostenea}te s@racul ^ntru ^mpu]inarea vie]ii. 814/2. 2. ~a sufletului = nec@jire, dezn@dej-

37

^n@l]ime s. f. 1. Altar (pentru jertfe, care, de obicei, este pe locuri ^nalte). M$inile meale le-am ^ntins spre ^n@l]ime }i... m-am t$nguit. 828/1. 2. %n@l]imea a doaoa = catul al doilea. {i de el [de preotul cel mare] s-au ^ntemeiat ^n@l]imea a doaoa. 826/2. 3. Rang, demnitate (^nalt@). Cel nebun pus ^ntru ^n@l]imi mari. 546/2. 4. Trufie. S@ va smeri tot omul }i va c@dea ^n@l]imea oamenilor. 553/2.

^nchegat,-@ adj. 1. %nt@rit, coagulat. Apele ceale ce curgea din sus au st@tut ^nchegate de departe foarte. 193/1. 2. Munte ~ = st$nc@. Munte gras, munte ^nchegat, ... pentru ce socoti]i mun]ii cei ^nchega]i? 485/2. ^ncheg@tur@ s. f. Obiect care ^ncheie, leag@, une}te. %ncheg@turile lor ^n patru muchi. 301/2. ^nchia vb. I = a ^ncheia. A lega ^mpreun@, a ^mbina, a uni. Acest lucru al temeiurilor era ^nchiiat ^ntru eale }i ^nchiiat ^n mijlocul celor ie}ite afar@. 301/1.

^ncai adv. Cel pu]in, m@car. %ncai de voi s@ nu auzim c@ face]i toat@ r@utatea aceasta. 427/2. ^nc@ adv. Mai. Avraam era ^nc@ st$nd ^naintea Domnului. 16/1, cf. 60/1.

^nchiat,-@ adj. Aur ~ = aur curat, pur. [Altarul] l-au acoperit cu aur ^nchiiat. 300/1.

^nc@leca vb. I. 1. (a se ~) A se ^mperechea pentru reproducere. Dobitoacele tale s@ nu le faci a s@ ^nc@leca cu alt fealiu. 110/2. 2. A p@}i peste... Preste aspid@ }i vasilisc vei ^nc@leca. 496/2.

^nchide vb. III. 1. A ^mpresura, a ^ncercui. {i o vei ^nchide pre ea [cetatea]. 645/2. 2. A pune piedic@, stavil@. %nchide ^mprotiva celor ce m@ gonesc. 473/ 1. 3. S@ nu ^nchizi m$na ta = s@ nu fii zg$rcit, s@ fii darnic. S@ nu-]i ^nv$rto}ezi inima ta, nici s@-]i ^nchizi m$na de c@tr@ fratele t@u cel lipsit. 172/2.

^nc@lec@toriu s. m. Cal; animal pe care se ^ncalec@. Pre ^nc@lec@tori iu]i vom ^nc@leca. 570/2. ^nc@lzi vb. IV (a se ~) Se ^nc@lze}te cu via]@ = se ^nvioreaz@. V@z$nd car@le care le-au trimis Iosif..., s-au ^nc@lzit cu viia]@ duhul lui Iacov. 46/1.

^nchidere s. f. 1. %mpresurare, ^ncercuire. S@ nu te ^ntorci de pre o lature a ta pre ceaealalt@ lature a ta, p$n@ ce s@ vor s@v$r}i zilele ^nchiderii tale. 645/2. 2. Ascunzi}. Linge-vor ]@r$na ca }erpii ce s@ t$r@ pre p@m$nt, turbura-s@-vor ^ntru ^nchiderea sa, de Domnul Dumnezeul nostru. 721/2.

^nc@pea vb. II. A-}i afla loc; a p@trunde. M@ c@uta]i pre Mine s@ M@ ucide]i, pentru c@ cuv$ntul Mieu nu ^ncape ^n voi. 92*/1.

^nchietur@ s. f. = ^ncheietur@. Obiect, lucru care ^ncheie, leag@, une}te. Patru roate supt ^nchiieturi. 301/2. {i ^nchiieturile lui heruvim, }i lei, }i finicuri st$nd. 301/2.

^nc$t conj. ~ e pentru = ^n ceea ce prive}te. Voiu face toat@ voia ta, ^nc$t e pentru leamne de chedru. 299/1. ^ncep@toriu s. m. 1. Cel care face ^nceputul, care este capul unei familii, str@mo}. Ace}tia s$nt ^ncep@torii caselor neamurilor. 57/2. %ncep@tori de p@rin]i Araav. 370/2. 2. %ncep@toriu fecioriei = cel care dezvirgineaz@. 597/2. 3. C@petenie, conduc@tor. Acest om... e ^ncep@toriu eresului nazarineanilor. 133*/2.

^nchina vb. I (a se ~) 1. A recunoa}te suzeranitatea cuiva, a se supune. S@ vor ^nchina ]ie feciorii t@t$ne-t@u. 26/1. 2. A se apleca ^n fa]a cuiva ^n semn de respect, de afec]iune, de mul]umire sau ca simplu salut. Avraam s-au ^nchinat norodului p@m$ntului. 20/2, cf. 16/2, 286/1; ^naintea divinit@]ii, ^n semn de evlavie, de venera]ie. Dup@ ce au auzit... cuvintele lor, s-au ^nchinat pre p@m$nt lui Dumnezeu. 22/2. 3. A d@rui ceva ^n semn de credin]@, a-}i manifesta evlavia fa]@ de divinitate. Vom mearge p$n@ colea }i, ^nchin$ndu-ne, ne vom ^ntoarce la voi. 19/2.

^ncep@tur@ s. f. 1. %nceput, ceea ce exist@ ini]ial. Cu tine easte ^ncep@tura ^n zioa puterii Tale...; din p$ntece mai nainte de luceaf@r Te-am n@scut. 504/ 2. 2. Moment, punct de la care ^ncepe ceva. {i aceastea toate s$nt ^ncep@tur@ durerilor. 24*/1. Luna aceasta easte voao ^ncep@tur@ lunilor. 62/2, cf. 84*/ 1. 3. Prima genera]ie dintr-un neam; genera]ie. Aceastea s$nt ^ncep@turile familiei levi]ilor, dup@ na}terile lor. 57/2. {i-i voiu a}eza pre ei ^n p@m$ntul Paturi... }i vor fi acolo ^ncep@tur@ smerit@. 668/1, cf. 770/1.

^nchin@tor s. m. Persoan@ care se ^nchin@ (lui Dumnezeu). %nchin@torii cei adev@ra]i s@ vor ^nchina Tat@lui cu duhul }i cu adev@rul. 86*/1. ^nchipui vb. IV. 1. (a se ~) A lua form@, a se alc@tui. %n p$ntecele maicii meale m-am ^nchipuit. 786/1. 2. A da chip, ^nf@]i}are, a modela. [Cerceii de aur] i-au luat din m$inile lor }i i-au ^nchipuit ^n tipariu, }i i-au f@cut vi]el. 83/1, cf. 790/2. 3. A grava. Au fost slujba mor]ii cu slove ^nchipuit@ ^n pietri f@cut@ cu m@rire. 168*/1. 4. A ar@ta, a ^nf@]i}a. Aceastea... am ^nchipuit ^ntru mine }i ^ntru Apolos. 156*/1. 5. (a se ~) A se asem@na; a se imagina ^ntr-o anumit@ situa]ie. Ca s@-l cunosc pre El }i putearea ^nvierii Lui }i ^mp@rt@}irea patimilor Lui, ^nchipuindu-m@ mor]ii Lui. 187*/2.

^nceput s. m. 1. %ntru ~ = ^nainte de facerea lumii, anterior oric@rei crea]ii. %ntru ^nceput era Cuv$ntul. 82*/2. 2. Putere divin@. {i te va acoperi ^nceputul lui Dumnezeu... }i va goni de la fa]a ta pre vr@jma}. 189/1. 3. Din ~ = primul, de la ^nceput. Fiii ^mp@ra]ilor celor din ^nceput. 563/2. ^nchega vb. I (a se ~; despre ape) A se str$nge la un loc, a se coagula, a se ^nt@ri. %nchegatu-s-au ca un p@reate apele, ^nchegatu-s-au }i valurile ^n mijlocul m@rii. 66/2.

^nchipuire s. f. %ntruchipare, ^nf@]i}are. Cunun@ de aur deasupra mitrei, ^nchipuirea pece]ii sfin]eniei, m@rirea cinstei, lucrul v$rtutei. 824/1.

^nchegare s. f. %mpreunare, unire; (probabil) articula]ie. T@iat@ ^mpregiur fiind ^nchegarea oaselor, ... tinerelul Avramieu n-au suspinat. 888/2.

^nchipuit,-@ adj. (Pe deplin) format, alc@tuit. De va fi pruncul ^nchipuit, va da suflet pentru suflet. 72/1.

38

^ncinge vb. III (a se ~) A-}i ^nf@}ura mijlocul corpului cu o hain@. S@ va ^ncinge }i-i va pune pre ei s@ }eaz@ }i, trec$nd, va sluji lor. 67*/2. %ncinge]i-v@ saci = acoperi]i-v@, ^nf@}ura]i-v@ cu saci. 598/2.

^ncununa vb. I. A r@spl@ti cu o aten]ie deosebit@. Cel ce te ^ncununeaz@ cu mil@ }i cu ^ndur@ri. 499/2. ^ndat@}i adv. %ndat@, imediat. %ntoarc@-se ^ndat@}i. 487/1. {i, ^ndata}i apropiindu-s@ de Iisus, au zis. 27*/2, cf. 474/2, 21*/1, 176*/1.

^ncle}ta vb. I. 1. A prinde str$ns la un loc, a ^ncheia. Cu piiale }i cu carne m-ai ^mbr@cat }i cu oas@ }i cu vine m-ai ^ncle}tat. 443/1. 2. (a se ~) A fi prins din toate p@r]ile ca ^ntr-un cle}te, a r@m$ne prins ^n ceva. S-au ^ncle}tat capul lui ^n stejeariu. 285/2.

^nd@r@ptnici vb. IV = ^nd@r@tnici. A ^ntoarce, a trimite ^napoi. Pentru ce Moisi }i Aaron ^nd@r@ptnicea}te pre norod de la lucru? 56/2. ^nd@r@ptnicire s. f. %nd@r@tnicie, ^mpotrivire. Jidovii f@r@ de nici o ^nd@r@ptnicire p@zea bun@voin]a }i credin]a c@tr@ ^mp@ra]i. 877/2.

^ncol]i vb. IV. A ^nverzi. Au ^ncol]it c$mpii pustiei. 708/2. ^ncol]urat,-@ adj. Cu col]uri (de st$nc@). Venind la munte ^ncol]urat, au f@cut veselie celor cu patru picioare ^n tartar. 458/2.

^ndelete adj. invar. (Aici) Goal@, nelocuit@, de}art@. Zice: „%ntoarce-m@-voiu ^n casa mea, de unde am ie}it” }i venind o afl@ ^ndeleate, m@turat@ }i ^nfrums@]at@. 12*/2.

^ncrede vb. III. A da ceva sau pe cineva ^n seama cuiva, av$nd siguran]a bunei credin]e. Averile }i-au ^ncrezut la vistieriia besearicii. 885/2, cf. 860/1.

^ndelung adv. ~ r@bd@toriu = cu r@bdare mare. Tu, Doamne, Dumnezeul mieu, e}ti... ^ndelung r@bd@toriu. 494/1, cf. 708/2.

^ncredin]a vb. I. A pune, a a}eza cu ^ncredere. {i-l voiu ^ncredin]a pre el ^n casa mea }i ^ntru ^mp@r@]iia lui p$n@ ^n veac. 365/1.

^ndelunga vb. I. 1. A prelungi. Ve]i ^ndelunga zilele voastre pre p@m$ntul la care treace]i Iordanul. 188/1. [P@c@to}ii] ^ndelungat-au f@r@deleagea sa. 511/1, cf. 813/2. 2. A face s@ tr@iasc@ mult. Va ^ndelunga Dumnezeu oamenii. 556/1. A (se) ~ ^n zile sau a se ~ cu zilele = a-}i ^nmul]i zilele, a tr@i mult. Tu ai ^mb@tr$nit, ai ^ndelungat ^n zile. 201/2. Eu am ^mb@tr$nit }i m-am ^ndelungat cu zilele. 210/2. Cel ce cinstea}te pre tat@ s@ va ^ndelunga ^n zile. 797/1. 3. A t@r@g@na, a am$na. Gr@i-voiu }i voiu face }i mai mult nu voiu ^ndelunga. 651/2. 4. (a se ~) A se ^ndep@rta (de ceva). M-am ^ndelungat fugind. 481/1.

^ncrezem$nt s. n. = ^ncrez@m$nt. %ncredere, credibilitate. %ncrezem$nt era ace}ti patru putearnici a por]ilor levi]i. 358/2. ^ncrezut,-@ adj. 1. Care este ^ncredin]at cuiva. (Substantivat) Ceale ^ncrezute ^ntregi... s@ se p@zeasc@. 860/1. 2. Credibil, demn de ^ncredere. Prin fapte ^ncrezute ai f@cut ale dumnezeie}tii filosofii cuvinte. 887/1. ^ncruntare s. f. %ns$ngerare, s$ngerare (dintr-o ran@). %ncruntarea coastei robului t@u. 821/2.

^ndelungare s. f. ~ de zile (sau a zilelor) = ^nmul]ire a zilelor, prelungire a vie]ii, timp mult. S@ l@cuiesc eu ^n Casa Domnului ^ntru ^ndelungare de zile. 469/ 1. Bucuriia omului easte ^ndelungarea zilelor lui. 814/2, cf. 643/2.

^ncruntat,-@ adj. P@tat, ^nmuiat, murd@rit (de s$nge), cruntat. Precum haina ^n s$nge ^ncruntat@ nu easte curat@, a}ea nici tu nu e}ti curat. 561/2. ^ncuia vb. I. A asedia. Vei g@ti fata ta asurpa ei }i va fi ^ncuiat@ [cetatea]. 645/2.

^ndelungat,-@ adj. ~ de zile (sau de v$rst@) = ^naintat ^n v$rst@. %mp@ratul David ^mb@tr$nis@ }i ^ndelungat de zile. 293/1. [Om] de v$rst@ ^ndelungat. 886/1.

^ncuiba vb. I. 1. (a se ~) (Despre p@s@ri) A-}i face cuib. Acolo p@s@rile s@ vor ^ncuiba. 500/2. 2. A face s@ se stabileasc@, s@ prind@ r@d@cin@. {i cu oamenii temeliia veacului au ^ncuibat. 796/1.

^ndesit,-@ adj. Care se face des, repetat. De strigarea cea ^ndesit@ }i plin@ de durere... s@ p@rea c@ nu numai oamenii, ci }i p@re]ii }i p@m$ntul tot r@sun@. 876/1.

^ncungiur s. n.= ^nconjur. Circumferin]@. %mpregiur ^ncungiurul ei era de treizeci de co]i. 377/1.

^ndestula vb. I (a se ~) A avea destul; (aici) a se ^mbog@]i. P@c@to}ii... carii s@ ^ndestuleaz@ ^n veac. 488/1.

^ncunjura vb. I = ^nconjura. 1. A ^ncercui cu oaste, a asedia. Toate neamurile m-au ^ncunjurat }i ^ntru numele Domnului i-am ^nfr$nt pre ei. 506/1. Au venit Navohodonosor... la Ierusalim }i l-au ^ncungiurat pre el. 687/1, cf. 611/1. 2. A umbla mult, a str@bate, a parcurge. Au ^ncungiurat pre Iuda }i au adunat pre levi]i din toate cet@]ile Iudei. 391/2. 3. (Despre dureri, st@ri suflete}ti etc.) A ^mpresura, a cuprinde. %ncungiura-l-vor pre el ca apa durerile. 451/1. 4. A ocroti, a ap@ra. [Domnul] ^ncungiuratu-l-au pre el }i l-au ^nv@]at. 187/1.

^ndestulit,-@ adj. = ^ndestulat. C$nd era Ierusalimul l@cuit }i ^ndestulit. 732/1. ^ndoi vb. IV. A face de dou@ ori acela}i lucru, a repeta. Au ^ndoit visul lui Faraon de doao ori. 41/1. Acum s@-l p@trunz cu suli]a p$n@ ^n p@m$nt, o dat@, }i nu voiu ^ndoi lui. 264/2, cf. 597/1. ^ndoire s. f. F@r@ de ~ = f@r@ ^mpotrivire. Pentru aceaea }i f@r@ de ^ndoire am venit, fiind chemat. 119*/1.

^ncunjurare s. f. = ^nconjurare. 1. %ncercuire, str$mtorare. Trupurile de-aproapelui s@u vor m$nca... ^ntru ^ncungiurarea cu carea ^i vor ^ncungiura pre ei vr@jma}ii lor. 611/1. 2. Capul ^ncunjur@rii = g$ndurile care se rotesc ^n minte. Capul ^ncunjur@rii lor, osteneala buzelor lor va acoperi pre d$n}ii. 514/1.

^ndoit,-@ adj. 1. %n cantitate dubl@. Argintul ^ndoit lua]i ^n m$inile voastre. 43/2. Au adunat ceale de lips@ ^ndoite. 68/1. 2. De dou@ ori mai mult. %l face]i pre el fiiu gheenii, mai ^ndoit dec$t pre voi. 23*/1. 3. De dou@ ori mai puternic, mai tare. Iat@, m@rirea

39

Dumnezeului lui Israil vinea pre calea cea de c@tr@ r@s@rit }i glasul taberii, cu glasul multor ^ndoite. 680/ 2. 4. (Despre m@suri) Falsificat. C@ntariul mare }i mic }i m@surile ^ndoite necurate s$nt ^naintea Domnului. 531/1. 5. ~ cu g$ndul = nehot@r$t. B@rbatul cel ^ndoit cu g$ndul, nest@t@toriu easte ^ntru toate c@ile sale. 218*/1.

tariului, cu care ne-au m@surat noao Dumnezeu. 172*/1. ^ndrept@toriu s. m. Persoan@ care ^nva]@, care pov@]uie}te. El easte pov@]uitoriul ^n]@lepciunei }i ^ndrept@toriul ^n]@lep]ilor. 786/2. ^ndulci vb. IV (a se ~) A se ^nfrupta; a m$nca peste m@sur@. %mpreun@ cu mine te-ai ^ndulcit cu m$nc@ri. 481/1. A se ~ p$inea = a avea p$ine (m$ncare), a fi mai mult@, mai bun@. %ndulcitu-s-au lui p$inea spre cei mai tineri. 450/1.

^ndr@ci vb. IV (a se ~) A fi chinuit de diavol. Fiica mea r@u s@ ^ndr@cea}te. 15*/2. ^ndr@cit s. m. Persoan@ st@p$nit@ de diavol. Le-au spus... cum s-a m$ntuit ^ndr@citul. 61*/1.

^ndupleca vb. I. A face s@ se aplece, a ^ncovoia, a ^ndoi. %i ^nduplecar@ mijlocul spre o pan@ de roat@. 889/1.

^ndr@zneal@ s. f. Au luat ~ = au prins curaj. Mul]@mind lui Dumnezeu au luat ^ndr@zneal@. 138*/1. ^ndr@zni vb. IV. A nu se teme, a cuteza. %ndr@zni]i, sta]i }i ve]i vedea m$ntuirea de la Domnul. 65/2.

^nduplecare s. f. 1. Col] (al unui zid). Au zidit... ^n preajma por]ii lui Mafecud }i p$n@ la sui}ul ^nduplec@rii. 417/1. 2. P$n@ la ~ = p$n@ la br$u. Au t@iat hainele lor jum@tate p$n@ la ^nduplecare }i i-au slobozit pre ei. 366/2.

^ndr@znire s. f. 1. Cutezan]@, lips@ de sfial@; fapt@ ^ndr@znea]@. Au ^ntins Oza m$na sa preste sicriiul lui Dumnezeu, ... }i l-au b@tut acolo pre el Dumnezeu, pentru ^ndr@znire. 273/2. 2. %ndr@zneal@, ^ncredere. Vom ]inea necl@tit@ ^ndr@znirea }i lauda n@dejdii p$n@ ^n sf$r}it. 209*/1.

^ndura vb. I (a se ~) 1. A se ar@ta milos, bun (fa]@ de cineva). Nu s-au ^ndurat Domnul de d$nsul. 17/ 1. 2. A nu se ~ de cineva = a nu fi ^n stare s@ fac@ r@u cuiva. Te-au dat Domnul ast@zi ^n m$inile meale ^n pe}ter@, }i nu am vrut s@ te omor, }i nu m-am ^ndurat de tine, }i am zis: „Nu voiu pune m$na mea preste Domnul mieu...”. 262/2.

^ndrepta vb. I. 1. (a se ~) A deveni drept, corect. S-au ^ndreptat Tamar mai mult dec$t mine, pentru c@ nu o am dat pre ea lui Silom. 38/2. 2. A face s@ fie drept; a purifica. %ndreptat-au sufletul s@u Israil. 597/2. 3. A da dreptate. [Bogatul] gr@it-au ce nu s@ c@dea }i l-au ^ndreptat pre el. 803/2. Cei ce ^ndrepteaz@ pre cel nedrept = cei care ^l scot nevinovat pe cel vinovat. 555/1. 4. (}i a se ~) A fi ^ndrept@]it; a fi considerat drept. Din cuvintele tale te vei ^ndrepta }i din cuvintele tale te vei os$ndi. 12*/2. Din credin]@ ^ndrepteaz@ Dumnezeu pre neamuri. 177*/1. 5. (a se ~) A lupta pentru dreptate, a se ap@ra. Au iar@ v@ pare c@ ne ^ndrept@m ^naintea voastr@? 174*/1. 6. A aduce ^n stare bun@, a ^nt@ri. Voi ^ndrepta ^mp@r@]iia lui p$n@ ^n veac. 373/1, cf. 365/1, 558/1, 694/2.

^ndurat,-@ adj. Plin de ^ndurare, m@rinimos. Am }tiut c@ Tu milostiv e}ti }i ^ndurat. 717/2. To]i s@ fi]i cu un g$nd, ^mpreun@ p@timitori, iubitori de fra]i, ^ndura]i, smeri]i. 224*/1, cf. 85/1, 398/1, 490/2, 221*/2. ^nfierb$ntare s. f. 1. M@re]ie, fal@. S-au dos@dit ^nfierb$ntarea Iordanului. 734/1. 2. Cre}tere, accentuare. Voiu ^ntoarce ^nfierb$ntarea t@riei lor. 648/1. ^nfigere s. f. %nfigerea cotului preste p$ini = punere a cotului peste p$ini. 821/2. ^nflori vb. I. (Despre infec]ii) A erupe, a se extinde. Preotul ^l va vesti pre el necurat, c@ pip@ire de lepr@ easte, ^n ran@ au ^nflorit. 103/2.

^ndreptare s. f. 1. Ceea ce se indic@, se arat@ c@ trebuie f@cut; r$nduial@, ^nv@]@tur@; porunc@; lege (din partea lui Dumnezeu). Ascult@ ^ndrept@rile }i judec@]ile care eu v@ ^nv@] pre voi ast@zi }i s@ le face]i. 161/1. S@ p@zim toate ^nv@]@turile lui [ale Domnului] }i poruncile Lui }i ^ndrept@rile Lui. 304/1. Iuda n-au p@zit poruncile Domnului Dumnezeului s@u, ci au umblat ^ntru ^ndrept@rile lui Israil. 339/1, cf. 67/1, 815/2, 172*/1. 2. Norm@, regul@ (pentru judecat@). Tu ai g@sit ^ndrept@rile; judecata }i dreptatea ^ntru Iacov Tu ai f@cut. 498/2. 3. Obicei, norm@ dup@ care se conduce cineva, principiu conduc@tor. {i din zioa aceasta ^nainte s-au f@cut porunc@ }i ^ndreptare lui Israil p$n@ ast@zi. 268/1. 4. Dreptate, judecat@. %n]elepciunea lui Dumnezeu e ^ntru el ca s@ fac@ ^ndreptare. 297/1, cf. 151/2, 815/2, 208*/1. 5. Fapt@ dreapt@. S-au dat ei ca s@ se ^mbrace cu vison curat }i str@lucit, c@ visonul s$nt ^ndrept@rile sfin]ilor. 247*/1. 6. Baz@, temei, temelie. Dreptatea }i judecata easte ^ndreptarea scaonului Lui. 498/1.

^nfocat,-@ adj. Fierbinte, incandescent. Fost-ai ^n mijlocul pietrilor ^nfocate. 667/1. ^nfr$nge vb. III (a se ~) 1. A se porni; a se ^nte]i. {i s-au ^nfr$nt r@zboiul ^n zioa aceaea. 321/1. 2. (Despre inim@) A se fr$nge, a se ^nduio}a. S-au ^nfr$nt inima ta..., dac@ ai auzit cuvintele Meale. 403/1. ^nfrico}are s. f. Ac]iunea de a b@ga frica ^n cineva, amenin]are, intimidare. %nfrico}@rile Tale m-au turburat. 494/2. Cu ~ = ^n chip ^nfrico}@tor. Au chemat pre Ermon }i cu ^nfrico}eare i-au zis. 880/1. De fa]a ^nfrico}erii Domnului = de frica Domnului. Vor ascunde [idolii]... ^n gaorile p@m$ntului, de fa]a ^nfrico}erii Domnului }i de m@rirea t@riei Lui. 553/2. ^nfrico}at,-@ adj. , subst. 1. Adj. De temut, ^nfrico}@tor. Mare e Domnul }i l@udat foarte, ^nfrico}eat easte, mai presus dec$t to]i dumnezeii. 364/1, cf. 478/2, 495/1, 724/1, 881/2. (Substantivat) Cel ~ = Dumnezeu. 858/1. 2. S. n. pl. Lucruri ^nfrico}@toare, impresionante. Cel ce au f@cut... ^nfrico}ate ^n Marea Ro}ie. 502/1.

^ndreptariu s. n. M@sura ~lui = limitele unui ^ndreptar, ale unor reguli. Noi nu ne vom l@uda ^ntru ceale ce s$nt preste m@sur@, ci dup@ m@sura ^ndrep-

40

^nfrunta vb. I (a se ~) A se ru}ina; a se ^nro}i (de ru}ine). Nici s@ se ^nfrunteaze pentru mine cei ce Te caut@ pre Tine. 486/1, cf. 487/2, 566/2.

r@u. S-au ^ngreoiat inima lui Faraon ca s@ nu sloboaz@ pre norod. 58/2. {i-au ^ngreoiat Faraon inima sa ^n vreamea aceasta. 60/1. 7. (a se ~) A se ~ asupra... = a se sup@ra. Cu cel ^ndr@zne] s@ nu mergi ^n cale, ca s@ nu s@ ^ngreoiaz@ asupra ta. 800/ 2, cf. 888/1.

^nfundat,-@ adj. (Despre case) %mpodobit, decorat. De easte voao vreame, ca s@ l@cui]i ^n casele voastre ceale ^nfundate, iar@ Casa Mea aceasta easte pustie. 727/1.

^ngrija vb. I (a se ~) A se ^ngrijora, a fi tulburat de griji. Tat@l t@u... s-a ^ngrijat pentru voi. 247/2.

^ng@dui vb. IV. 1. A da voie, a permite; a nu ^mpiedica. De }eapte fii, pentru buna-credin]@ multe fealuri de munci f@c$ndu-s@, p$n@ la moarte ^ng@duind. 892/2. 2. A accepta, a tolera; a fi ^ng@duitor. De-}i va piiarde mintea, ^ng@duia}te-l }i nu-l necinsti. 797/ 1, cf. 182*/2. 3. A primi, a accepta. C$te au dat Macaveiu lui Lisie prin scrisori despre jidovi ^mp@ratul le-au ^ng@duit. 869/2. 4. A a}tepta (pe cineva), a avea r@bdare (cu cineva). %ng@duia}te-m@ ^nc@ pu]intel, s@ te ^nv@] c@ mai easte ^nc@ ^n mine cuv$nt. 456/1, cf. 18*/2. 5. A r@bda, a suporta, a suferi. Pentru a noastr@ p$ng@rit@ ucidere, destul@ munc@ vei ^ng@dui, de cea dumnezeiasc@. 888/1.

^ngrijat,-@ adj. %ngrijorat, nelini}tit. C@ vine visul c$nd e}ti mult ^ngrijat. 543/1. ^ngriji vb. IV (a se ~) A se ^ngrijora. S@ ne ^ntoarcem, ca nu cumva tat@l mieu s@ fie l@sat asinele }i s@ se ^ngrijeasc@ de noi. 246/2. ^ngrop@ciune s. f. %nmorm$ntare. Au cump@rat... mo}ie de ^ngrop@ciune. 50/2. ^ngrop@toriu s. m. Gropar. Au poruncit... ^ngrop@torilor s@ ^ngroape pre tat@l s@u. 50/2, cf. 677/1. ^ngro}a vb. I (a se ~) 1. A r@m$ne gravid@. P$n@ easte fecioar@... nu cumva s@ se p$ng@reasc@ }i ^n casa p@rinteasc@ s@ se ^ngroa}e. 822/1. 2. A se ~ inima cuiva = a deveni insensibil. S-au ^ngro}eat inima norodului acestuia. 556/1.

^ng@im@cit,-@ adj. %ncurcat, nedumerit. {i st$nd ^ntru sine, ^ng@im@cit, Petru ce ar putea s@ fie vedearea carea au v@zut. 118*/2. ^nghimpos,-oas@ adj. Lemn ~ = spin. Vor r@s@ri ^n cet@]ile ei leamne ^nghimpoas@. 573/2.

^ngrozire s. f. Faptul de a speria tare, amenin]are. Doamne, caut@ spre ^ngrozirile lor }i d@ robilor T@i, cu toat@ ^ndr@zneala, s@ gr@iasc@ cuv$ntul T@u. 112*/1.

^nghi]i vb. IV (a se ~) A fi cople}it. Mai mult s@-i d@rui]i }i s@-l m$ng@ia]i, ca nu cumva pentru mai multa m@hnire s@ se ^nghi]@ unul ca acela. 167*/2.

^ngujbit,-@ adj. = ^ncujbat. (Despre ferestre) Pe care te po]i apleca ^n afar@. Au f@cut fere}ti c@sii ^ngujbite ascunse. 299/2.

^ngr@dire s. f. 1. %mprejmuire; loc ^mprejmuit; cetate. S@ ne facem noao ^ngr@dire ^n Iuda }i ^n Ierusalim. 413/2. Turnul carele ias@ din casa ^mp@ratului, mai sus dec$t ^ngr@direa p@zii. 417/1, cf. 273/1. Cetatea ^ngr@dirii = cetate ^nt@rit@. Cine m@ va duce la cetatea ^ngr@dirii? 503/2. 2. Gard. Ie}i la drumuri }i la ^ngr@diri }i ^ndeamn@ s@ ^ntre, ca s@ umple casa mea. 69*/2.

^ngusta vb. I. A mic}ora, a reduce. Pentru ^ngustarea duhului vor suspina. 785/1. ^njuga vb. I. A pleca. C$nd s@ r$dica norul de la cort, ^njuga fiii lui Israil. 92/2.

^ngr@ire s. f. Vorbire, zicere. Acoperi-vei pre ei ^n cort, de ^ngr@irea ^mprotiv@ a limbilor. 471/2.

^njug@toriu s. m. Animal care poate fi pus la jug. A}ea vei face cu vi]@lul t@u, }i cu oaia ta, }i cu ^njug@toriul t@u. 73/2.

^ngr@}a vb. I (a se ~; despre oase) A se ^nt@ri. Oasele tale s@ vor ^ngr@}ea }i vor fi ca o gr@din@ ad@pat@. 590/1.

^njum@t@]are s. f. La ~a... = la mijlocul... La ^njum@t@]area praznicului s-au suit Iisus ^n besearic@. 90*/1.

^ngreca vb. I (a se ~) A r@m$ne gravid@. Muiarea... care s@ va ^ngreca }i va na}te fecior. 102/2.

^nmul]i vb. 1. A m@ri, a extinde. Vei ^nmul]i hotar@le meale. 353/1. %nmul]it-ai [p@m$ntul] a-l ^mbog@]i = p@m$ntul l-ai umplut de bog@]ii. 484/2. 2. A ^nte]i, a intensifica. De ve]i ^nmul]i rug@ciunea nu voiu asculta pre voi. 552/2. 3. A face s@ devin@ (cineva) mare, important. Ascultarea Ta m-au ^nmul]it pre mine. 290/2.

^ngreoia vb. I. 1. (a se ~) A se sim]i greu, mole}it. %ntr@ picioarele ei, ^ngreoindu-s@, au c@zut, }i au adormit. 218/2. 2. A ^ns@rcina cu ceva greu de f@cut, a ^mpov@ra, a ap@sa (ca o greutate). De s@ va ^nsura cineva de cur$nd, ... nici un lucru s@ nu ^ngreoiaze, scutit s@ fie ^n casa sa un an. 179/1. De m-au ^ntristat cineva, nu m-au ^ntristat pre mine, ci din parte, ca s@ nu v@ ^ngreoiez pre voi, pre to]i. 167*/2. 3. (a se ~) A sim]i povara, greutatea a ceva nepl@cut. Semn de om prost easte a asculta la u}e, iar@ cel ^n]@lept s@ va ^ngreoia cu necinste. 808/2. 4. (a se ~) A se ~ (m$na) peste... = a pricinui cuiva greut@]i, necazuri. S-au ^ngreoiat m$na Domnului preste Azot. 243/2. Acesta e r@ul carele l-au f@cut Ader, }i s-au ^ngreoiat preste Israil. 307/2. 5. (a se ~) A deveni (mai) greu, (mai) dificil. B@taia se ^ngreoia, }i ei nu au cunoscut c@ s-au aprins r@ul preste ei. 234/2. 6. (a se ~) A se ~ (sau a-}i ~ cineva) inima = a deveni

^nnoi vb. IV (a se ~) A continua s@ fie, a persista. {i au fost acolo zile multe, pentru c@ s-au ^nnoit ^ntr-^nsul m@hnire mare, }i au g$ndit c@ va muri. 840/2. ^nnoirile s. f. pl. S@rb@toare ^n luna decembrie, numit@ S@rb@toarea %nnoirii Templului, la care se celebra purificarea }i ^nnoirea templului din Ierusalim. {i era atunci ^nnoirile ^n Ierusalim }i era iarn@. 94*/2. ^nota vb. I. A pluti. %not$nd cu corabiia, a doao zi au sosit ^n prejma Hiului. 129*/2. ^ns@mna vb. I. A vesti. {i scul$ndu-s@ unul dintr-^n}ii... ^ns@mna prin Duhul c@ foamete mare va s@ fie ^n toat@ lumea. 120*/1, cf. 384/2. 41

^ns@mnare s. f. Men]iune, not@, remarc@. Preste fur easte ru}ine }i ^ns@mnare foarte rea preste cel cu doao limbi. 798/2.

}i) consolida pozi]ia asupra... S-au ^nt@rit fiii Iudei, pentru c@ au n@d@jduit spre Domnul. 385/1. {i au ^mp@r@]it Iosafat, ... }i s-au ^nt@rit Iosafat preste Israil. 386/2. L-au ^nt@rit pre el Domnul asupra celor de alt neam. 394/2, cf. 608/1, 803/1. (Despre cuvinte) S@ se ^nt@reasc@ cuv$ntul nostru ^n inima ta. 520/2. A}a cu t@rie cuv$ntul Domnului cre}tea }i s@ ^nt@rea. 128*/2. A se ~ m$na cuiva peste cineva = a supune, a prigoni. S-au ^nt@rit m$na lui Madiam preste Israil. 219/1. S@ nu te ^nt@re}ti asupra s$ngelui cuiva = s@ nu te ridici ^mpotriva vie]ii cuiva. 110/ 2. 6. A ^mputernici. Cel ce st@ ^naintea ta, acesta va intra acolo, pre el ^l ^nt@rea}te, c@ el va ^mp@r]i lui Israil p@m$ntul cu soarte. 158/2. 7. (a se ~; despre ap@, foamete, boal@, r@zboi etc.) A cre}te, a spori; a se ^nte]i, a se agrava. {i s@ ^nt@rea apa }i se ^nmul]ea foarte pre p@m$nt. 7/1. S-au ^nt@rit foametea ^n cetate }i nu era p$ni norodului. 638/1, cf. 11/1, 42/1. 8. Au ^nt@rit r@zboaie = au ^nceput, au pornit lupta. S-au ^ncins cu armele sale ceale de r@zboiu }i au ^nt@rit r@zboaie, ap@r$nd tab@ra cu sabie. 835/1. 9. (a se ~) A prinde puteri dup@ o boal@. %nt@rindu-s@ Israil, au }ezut pre pat. 48/2. 10. (}i a se ~) A face sau a deveni puternic suflete}te; a da sau a prinde curaj, a (se) ^mb@rb@ta. {i s-au ^nt@rit tot norodul a alerga dup@ ei, }i, gonind dinapoi pre fiii lui Israil, s-au dep@rtat de cetate. 197/1. {i pre cei neputincio}i i-ai ^nt@rit cu cuv$ntul. 439/2, cf. 414/1, 728/1. 11. (a se ~) A st@rui, a fi hot@r$t, a se obstina. V@zind Noemin c@ s@ ^nt@rea}te ea ca s@ mearg@ cu sine, au ^ncetat a mai gr@i c@tr@ ea. 236/ 2. A-}i ~ fa]a = a se hot@r^. C$nd s-au plinit zilele suirea Lui }i El {i-au ^nt@rit fa]a Sa, ca s@ mearg@ ^n Ierusalim. 63*/1. 12. A adeveri, a confirma, a ^mplini. A}ea s@ fac@ Domnul, s@ ^nt@reasc@ cuv$ntul t@u, care tu proroce}ti. 618/1. Vr$nd s@ fie ^nv@]@tori de leage, ne^n]eleg$nd nici ceale ce gr@iesc, nici de ceale ce ^nt@resc. 198*/1, cf. 699/1. 13. A da caracter obligatoriu, a consacra (o hot@r$re, o lege etc.); a-}i asuma ceva. {i s@ ^nt@rim preste noi porunci, ca s@ d@m a triia parte de didrahm@ preste lucrul Casii Dumnezeului nostru. 423/2. S@ ^nt@reasc@ aceaste zile bune }i s@ ]ie s@rb@toare zioa ^ntr-a patruspr@zeacea }i a cincispr@zeacea a lunii lui Adar. 435/2. A ~ cuv$ntul = a-}i ]ine cuv$ntul. A}ea s@ scuture Dumnezeu pre tot omul, carele nu va ^nt@ri cuv$ntul acesta. 418/2. 14. (}i a se ~) A (se) confirma valabilitatea unui drept, a unei dona]ii. {i s-au ^nt@rit ]arina }i pe}tera... lui Avraam spre mo}ie de morm$nt. 20/2. Iar@ de nu s@ va r@scump@ra p$n@ s@ va plini un an ^ntreg, s@ va ^nt@ri casa... de st@tut s@ fie acelui ce o au cump@rat. 116/2. 15. (Aici) A ^nchide. Cel ce-}i ^nt@rea}te ochii g$ndea}te ^nd@r@tnicii }i cel ce-}i mu}c@ buzele sale aleage toate realele. 528/2.

^ns@to}a vb. I. A ^nseta. Au ^ns@to}eat acolo norodul de ap@. 68/2, cf. 91/1, 229/1, 828/2, 86*/1. (Fig.) Ferici]i cei ce fl@m$nzesc }i ^ns@to}eaz@ de dreptate. 5*/1. ^nso]i vb. IV (a se ~) 1. A se asocia, a se ^ntov@r@}i. S-au ^nso]it Iosafat... cu Ohozia. 390/1, cf. 53/1, 757/ 1. 2. A se al@tura. S-au ^nso]it }i ei cu ai s@i la r@zboiu dinapoia celor de alt neam. 251/2. %nso]ea}te-te la s$nge = fii al@turi la v@rsarea de s$nge. Vino cu noi, ^nso]ea}te-te la s$nge. 518/1. ^nstr@ina vb. I. A face s@ se ^ndep@rteze de un obicei, de o credin]@. Vor ^nstr@ina fiii vo}tri pre fiii no}tri, ca s@ nu s@ ^nchine Domnului. 210/1. ^nsuflare s. f. %nsufle]ire, ^mb@rb@tare. %nsuflarea Atot]iitoriului easte ceaea ce m@ ^nva]@ pre mine. 454/1. ^n}ela vb. I. A ^n}eua. %n}ela]i caii, ^nc@leca]i c@l@re]ii. 631/2, cf. 285/1, 310/1. ^n}elat,-@ adj. %n}euat. O p@reachie de asini ^n}@la]i. 232/2. ^nt@r$ta vb. I. 1. A enerva, a surescita; a a]$]a, a incita. S@ vor ^nchina la urmele picioarelor tale to]i cei ce te-au ^nt@r$tat. 591/1, cf. 312/2. (Fig.) Ai ^nt@r$tat cuv$ntul Domnului. 310/1. 2. (a se ~) A se sup@ra, a se ^nver}una, a se revolta. Pentru ce s-au ^nt@r$tat neamurile }i noroadele au cugetat ceale de}arte? 111*/2. Iar@ ei auzind, foarte s-au ^nt@r$tat }i au sf@tuit s@-i omoar@ pre d$n}ii. 113*/1. 3. (a se ~) A se porni cu violen]@ (asupra...). %nt@r$ta-s@-va asupra lor apa m@rii. 785/2. ^nt@r$tare s. f. 1. Sup@rare, m$nie; iritare. %nt@r$tarea lui, cu carea au ^nt@r$tat pre Domnul Dumnezeul lui Israil. 312/2. 2. Ceea ce enerveaz@, ceea ce irit@. Au pus jervenic lui Vaal ^n casa ^nt@r$t@rilor lui. 313/2. Au adaos Ahaav a face ^nt@r$t@ri ca s@ ^nt@r$te pre Domnul. 313/2. Casa ^nt@r$t@rilor = templul lui Vaal, a c@rui existen]@ nemul]ume}te divinitatea. Au pus jertvenic lui Vaal ^n casa ^nt@r$t@rilor lui. 313/2. ^nt@ri vb. IV. 1. (}i a se ~) A deveni sau a face mai tare, mai puternic, mai rezistent. S@ vor ^nt@ri m$inile tuturor. 284/1. Acum am ^nt@rit m$inile meale. 419/ 1, cf. 416/1, 732/2, 821/1. A ~ piciorul t@u = a p@zi mersul, drumul cuiva, a-l ocroti de rele. Domnul va fi ^ntru toate c@ile tale }i va ^nt@ri piciorul t@u, ca s@ nu te cl@te}ti. 520/1. A-}i ^nt@ri cerbicea = a se ^nc@p@]$na, a se ^nd@r@tnici. P@rin]ii no}tri s-au sume]it, }i }i-au ^nt@rit cerbicea sa, }i n-au ascultat de poruncile tale. 422/1. 2. Cu al@ute amasenit ca s@ ^nt@reasc@ = cu al@ute cu opt coarde ca s@ sune mai tare. 363/2. 3. (}i a se ~) A deveni ne^nduplecat, aspru, dur; violent. Am ^nt@rit fa]a Mea asupra cet@]ii ace}tiia spre reale }i nu spre bune. 612/2. (Despre cuvinte) S-au ^nt@rit cuv$ntul b@rbatului lui Iuda mai mult dec$t cuv$ntul b@rbatului lui Israil. 288/1. 4. (Cu referire la inim@) A ^mpietri, a face s@ fie insensibil. Orbit-au ochii lor }i au ^nt@rit inima lor, ca s@ nu vaz@ cu ochii }i s@ nu ^n]@leag@ cu inima. 97*/2. 5. (}i a se ~) A face sau a deveni mai puternic; a(-

^nt@rire s. f. 1. Fort@rea]@. Va ^ntra c@tr@ ^nt@ririle ^mp@ratului miiaz@nop]ii. 698/2. 2. ~a p$inii = paiul gr$ului. Toat@ ^nt@rirea p$inii o au sf@r$mat. 501/1. 3. Temelie; (fig. ) temeinicie, stabilitate, siguran]@. Cel ce ^ntemeiezi p@m$ntul preste ^nt@rirea lui. 500/ 1. 4. Sprijin, reazem. Au fost Domnul ^nt@rirea mea. 290/2. 5. T@rie (a credin]ei). S@ v@ p@zi]i, ca nu, fiind str@muta]i cu ^n}el@ciunea celor f@r’ de leage, s@ c@de]i de la ^nt@rirea voastr@. 228*/2. 6. Sus]inere,

42

adeverire. S@ }tii cum trebuie ^n Casa lui Dumnezeu a petreace, care easte besearica Dumnezeului celui Viu, st$lp }i ^nt@rire adev@rului. 199*/1.

= m@ voi face st@p$n peste Idumeea. 483/1. 4. (a se ~) A ^ndr@zni, a se ^ncumeta. Nu v@ ^ntinde]i a mearge departe. 60/1.

^nt@rit,-@ adj. 1. Care este tare, puternic; care are o situa]ie bun@ sau care este ajutat, sus]inut. Cinstit@ e}ti la Dumnezeu }i e}ti ^nt@rit@ la ceriu ^mpreun@ cu ei [cu fiii], pentru c@ era na}terea copiilor t@i de la Avraam. 892/2. 2. Sprijinit, rezemat. O scar@ era ^nt@rit@ pre p@m$nt, a c@riia capul ajungea ^n ceriu... {i Domnul era ^nt@rit ^ntr-^nsa. 27/1. Las@-m@ s@ pip@i st$lpii peste care st@ ^nt@rit@ casa. 230/2.

^ntins adv. Prelungit, st@ruitor. Striga]i c@tr@ Domnul ^ntins. 707/2. ^ntinsoare s. f. 1. Stinghie, travers@. Cortul }i m@run]i}urile, }i acoperem$nturile, }i ^ntinsorile }i z@voar@le. 86/2. 2. %ntindere, ^ncordare; (probabil }i) cazn@, tortur@. [Eleazar] b@tr$n fiind, dezlegate fiind ale trupului ^ntinsori c@tr@ p@rintele }i sl@b@nogite c@rnurile }i ostenite vinele, s@ ^ntineris@ prin g$nd. 887/1.

^nt$iu num. ord. Cel mai ~ = cel dint$i, din fa]@. Le-au dat lor acolo locul cel mai ^nt$iu ^ntr@ cei chema]i. 247/1.

^ntoarce vb. III. 1. (}i a se ~) A (se) suci, a (se) ^nv$rti. A ~ fa]a de la cineva = a nu mai voi s@ }tii de cineva, a-l p@r@si. Pentru ce, Doamne, leapezi sufletul mieu, ^ntorci fa]a Ta de la mine? 494/2. A ~ grumazii ^naintea cuiva = a fugi din fa]a cuiva, a da bir cu fugi]ii. Ce voiu zice dup@ ce au ^ntors Israil grumazii ^naintea vr@jma}ului s@u? 195/2. C$nd s@ va ^ntoarce anul = c$nd se va ^mplini un an. 318/1. 2. (}i a se ~) (Despre un vas) S@ ^ntoarce pre fa]a sa = se r@stoarn@ cu gura ^n jos. Voiu }tearge Ierusalimul, cum s@ }tearge urciorul cel ce s@ unge }i s@ ^ntoarce pre fa]a sa. 344/1. 3. (}i a se ~) A (se) ^ndep@rta (de...). S@ va ^ntoarce m$niia... fratelui t@u de la tine. 26/2. Domnul l-au m$ntuit }i i-au ^ntors pre ei Dumnezeu de la el. 388/1. Voiu ^ntoarce toate veseliile ei, praznicile ei... }i toate s@rb@torile ei. 701/2, cf. 835/2. A se ~ de c@tre cineva = a nu se mai interesa de cineva, a-l p@r@si. Preo]ii... s@ se sfin]asc@, ca nu cumva s@ se ^ntoarc@ de c@tr@ ei Domnul. 70/2, cf. 813/2. %ntoarce-te deasupra mea = retrage-te, pleac@ de la mine. 340/2. 4. (}i a se ~) A (se) schimba, a (se) abate din drum. %ntoarce-se-va durearea lui la capul lui }i pre crea}tetul lui nedreptatea lui s@ va pogor^. 463/1. %nc@ din ^nceput Eu s$nt }i nu easte cine s@ scoa]@ din m$inile Meale; face-voiu, }i cine va ^ntoarce aceasta? 580/ 1. ~ m$inile = schimb@ direc]ia (de mers). %ntoarce m$inile tale }i m@ scoate din r@zboiu, c@ m-am r@nit! 321/1. 5. A determina pe cineva s@-}i schimbe o hot@r$re, o p@rere etc. {i s-au suit ^n Valea Strugurului }i... au ^ntors inima fiilor lui Israil, ca s@ nu ^ntre ^n p@m$ntul care l-au dat Domnul lor. 152/ 2, cf. 158/2. 6. A aduce, a face s@ vin@ ^napoi. S@ ^ntorci r$sipirea lui Israil. 584/1. S@ va ^ntoarce ^n p@m$ntul s@u cu avere mult@ }i inima lui spre a}ez@m$ntul de leage cel sf$nt. 699/1, cf. 463/1, 488/ 1. A (se) ~ sufletul (sau duhul) = a face s@ prind@ sau a prinde puteri, a (se) ^nviora; a (se) ]ine ^n via]@. Aceasta va fi carele va ^ntoarce la tine sufletul t@u }i va hr@ni b@tr$nea]ele tale. 239/1. Au m$ncat, }i s-au ^ntors duhul lui ^ntru el, c@ nu au fost m$ncat p$ine, nici au fost beut ap@ trei zile }i trei nop]i. 267/2, cf. 467/2, 639/2. 7. A reveni la starea anterioar@. S-au rugat omul... }i s-au ^ntors m$na ^mp@ratului la el. 309/2. 8. (}i a se ~) A (se) ^ndrepta (din nou) pe calea cea dreapt@; a (se) abate de la un r@u. I-au ^ntors pre ei c@tr@ Domnul Dumnezeul p@rin]ilor lor. 388/2. L-au trimis pre El [pe Iisus] s@ v@ binecuvinteaze, ca s@ se ^ntoarc@ fie}tecarele din r@ut@]ile sale. 111*/1. 9. (}i a se ~) A (se) preface, a (se) transforma. Cel ce ^ntoarce marea ^n uscat. 484/2. %ntoarce-s@-vor s@rb@torile voastre ^ntru

^nt$mpina (}i ^ntimpina) vb. I. 1. (a se ~) A se ^nt$lni, a ajunge fa]@ ^n fa]@. S-au ^nt$mpinat Avesalom cu slugile lui David. 285/2. Mila }i adev@rul s-au ^nt$mpinat. 493/2, cf. 56/1. 2. (Despre ochi) A se deschide (pentru a ^nt$lni zorile). %ntimpinat-au ochii miei c@tr@ diminea]@. 509/1. 3. (Despre necazuri, greut@]i) A da peste..., a-l ajunge... S@ v@ spuiu voao ce va ^ntimpina pre voi ^n zilele ceale de apoi. 49/2. 4. A ~ pe cineva = a i se ^mpotrivi cuiva. Jura]i mie c@ voi nu m@ ve]i omor^, ci m@ ve]i da lor, iar voi nu cumva s@ m@ ^nt$mpina]i pre mine. 229/ 1. S@ nu m@ ^ntimpine pre mine ca s@ te las pre tine. 236/2. ^ntemeia vb. I. 1. (a se ~) A se forma. %n luna a treia au ^nceput gr@m@zile a s@ ^ntemeia. 399/1. 2. A da puteri, a ^nt@ri; a ^ndrepta, a ^ndruma. Nu vor cunoa}te ce au sf@tuit pre d$nsul [pe ^n]elept] }i spre ce l-au ^ntemeiat pre el Domnul. 784/2. Dumnezeu... s@ v@ ^nt@reasc@, s@ v@ puterniceasc@, s@ v@ ^ntemeiaze. 225*/2. ^ntemeiat,-@ adj. 1. A}ezat, ^nr@d@cinat, ^nfipt. Mi}ca-s@-va omul cel ^ntemeiat ^n loc credincios }i s@ va lua }i va c@dea. 565/2. 2. (Substantivat) Cea ~@ = temelie. Cea ^ntemeiat@ cu pietri pre]uite mari. 300/2. ^ntemeiere s. f. 1. Loc unde s@ se a}eze, s@ se formeze ceva. S-au milostivit spre noi Dumnezeul nostru,...s@ ni s@ dea noao ^ntemeiare ^n locul sfin]eniei Lui. 413/2. 2. %nt@ritur@, cetate ^nt@rit@. S@ vor prinde oamenii, cei ce s$nt ^ntru ^ntemeiare. 557/2. ^ntimpina vb. I. v. ^nt$mpina. ^ntinat,-@ adj. Murd@rit. Chipul cel ^ntinat cu multe fealuri de v@pseale. 791/2. ^ntin@ciune s. f. P$ng@rire. A}ea va str@luci fa]a ta ca apa cea limpede, }i te vei dezbr@ca de ^ntin@ciune, }i nu te vei mai teame? 443/2. M@rit@ besearic@, carea nu are ^ntin@ciune, nici sb$rcire sau altceva de acest fealiu. 184*/1. ^ntinde vb. III. 1. A face, a crea. Cel ce au ^ntins ceriul }i au ^ntemeiat p@m$ntul. 734/2. 2. Toate la care ve]i ^ntinde m$inile = tot ce ve]i atinge, tot ce ve]i lua. 169/2. A ~ m$na = a lua (un bun, bani etc.) M$na sa au ^ntins cel ce n@c@jea}te la toate poftele lui. 639/2. A ~ m$na peste cineva = a se ridica ^mpotriva cuiva. 725/2. A ~ sabie asupra cuiva = a ataca cu sabia pe cineva sau ceva. 824/ 2. 3. Spre Idumeea voiu ^ntinde ^nc@l]@mintea Mea 43

pl$ngere. 741/2, cf. 491/1, 573/1. 10. A da ^napoi un lucru, a ^napoia, a restitui. M@rturisi]i... de am luat boul cuiva sau asinul cuiva,... }i voiu ^ntoarce voao. 249/1. Vor ^ntoarce mie... ^mp@r@]iia tat@lui mieu. 283/2, cf. 72/2, 268/1. (Cu privire la un ^mprumut, o datorie) %mprumuteaz@ pre deaproapele t@u..., ^ntoarce deaproapelui la vreamea sa. 813/1. 11. A lua ^napoi. Argintul ce vi s-au ^ntors ^n sacii vo}tri ^ntoarce]i cu voi. 43/2. 12. A pl@ti, a r@spl@ti. Poart@-i grije }i orice vei mai cheltui... eu voiu ^ntoarce ]ie. 64*/2.

}aptezeci }i cinci. 151/2. 2. Zi pe zi ~ = o zi e mai bun@ ca alta. Pentru ce zi pre zi ^ntreace }i toat@ lumina zilei anului de la soare easte? 815/2. ^ntreg@ciune s. f. Integritate, totalitate. %ntreg@ciunea min]ii pre noi ne ^nva]@ ca tuturor dulce]ilor }i poftelor a birui. 886/1, cf. 884/1. ^ntregime s. f. Integritate fizic@. De la picioare p$n@ la cap nu easte ^ntr-^nsul ^ntregime. 552/1. ^ntrei vb. IV. A face (la fel) de trei ori. {i vei ^ntrei = vei sta ascuns ^n trei zile. 259/1.

^ntoarcere s. f. Revenire la situa]ia (bun@) de dinainte. Celor ce s@ poc@iesc le-au dat ^ntoarcere. 806/ 1, cf. 827/1.

^ntreit,-@ adj. De trei ori la fel; (aici) distribuit ^n trei caturi, ^n trei niveluri. %n r$nd c@m@ri ^ntreite cu fa]a c@ut$nd una c@tr@ alta. 679/2.

^ntocma adv. = ^ntocmai. Pre cel mare ^ntocma s@-l judeci. 158/1, cf. 97/2.

^ntrist@ciune s. f. Suferin]@, necaz, chin. %mi ve]i duce b@tr$nea]ele cu ^ntrist@ciune ^n iad. 43/1.

^ntocmi vb. IV (a se ~) A se asem@na. Cine ^n nori s@ va ^ntocmi cu Domnul? 495/1.

^ntru prep. 1. %n. %ntru aceasta voiu cunoa}te c@ s$nte]i de pace. 43/1. 2. Pentu. Au c@zut etiopii, c$t nu era ^ntru ei sc@pare. 385/2. ~ zile = pentru toat@ via]a. Fii mie p@rinte }i preot, }i eu voiu da ]ie zeace argin]i, ^ntru zile, }i un r$nd de haine }i ceale pentru viia]a ta. 231/1. 3. Spre. {i s@ va propovedui aceast@ Evanghelie a ^mp@r@]iei ^n toat@ lumea, ^ntru m@rturie tuturor neamurilor. 24*/1. 4. La. Cel nemearnic carele easte ^ntru tine s@ va sui preste tine sus. 183/1. 5. Peste. Au ^mp@r@]it ^mp@rat ^ntru fiii lui Israil. 350/2. 6. Pe. {i ori ^n ce zi s@ va vedea ^ntru el carne vie, necurat va fi. 103/1. 7. Prin. M$niiatu-M-au ^ntru idolii s@i. 187/1. 8. Ca, drept. Fiii Sionului cei cinsti]i, cei r$dica]i cu aur, cum s-au socotit ^ntru vase de lut. 642/1. 9. Domnul ^ntru ei = Domnul este ^n mijlocul lor, cu ei. 485/2. 10. ~ mine= ^n ce m@ prive}te. %ntru mine, doamne, da]i ei pruncul. 297/2.

^ntocmit,-@ adj. (Despre glas) Vesel, s@lt@re]. Glas ^ntocmit r@spundea. 663/1. ^ntort,-oart@ adj. 1. Sucit, str$mb. C@ile ceale... de-a st$nga s$nt ^ntoarte. 520/2. 2. %nd@r@tnic, ^nc@p@]$nat; sucit. S@ nu fie ca p@rin]ii lor, rud@ ^ntoart@... Rud@ carea nu }-au ^ndreptat inima sa. 490/1, cf. 187/1. ^ntra = intra. 1. A ~ ^n somn = a ap@rea ^n vis. Au ^ntrat Dumnezeu la Avimeleh ^n somn noaptea. 17/ 2. 2. Vor ^ntra ^ntru el = vor veni ^mpotriva lui. Vor ^ntra ^ntru el chitii cei ce ies. 699/2. 3. A ^ntra un b@rbat la o femeie (sau o femeie la un b@rbat) = a avea rela]ii sexuale. S@ nu ^ntra]i la ele }i s@ nu ^ntre la voi. 306/2, cf. 239/1. ^ntrare s. f. = intrare. 1. Primire. Aceia de noi spun ce fealiu de ^ntrare am avut la voi. 192*/2. 2. Venire, anagajare ^n slujba cuiva. Dumnezeu m-au binecuv$ntat cu ^ntrarea ta. 29/1.

^ntunecat,-@ adj. 1. (Despre ochi, privire) Lipsit de str@lucire, stins. {i-]i va da ]ie Domnul acolo... ochi ^ntuneca]i. 183/2. 2. Necunoscut, obscur. Fric@ mare }i ^ntunecat@ l-au cuprins pre d$nsul. 13/2. 3. (Substantivat) Cei ^ntuneca]i ai p@m$ntului = locurile dosnice, ^ntunecimi. S-au umplut cei ^ntuneca]i ai p@m$ntului de casele f@r@delegilor. 489/1.

^ntrarma vb. I (}i a se ~) A (se) ^narma. %ntrarm$ndu-v@, p@sa]i ^naintea fea]ii fra]ilor vo}tri, fiilor lui Israil, tot cel ce poate. 161/1. Au ^ntrarmat ca la vro trei mii de b@rba]i. 862/1, cf. 785/1.

^ntunecos,-oas@ adj. (Despre cuvinte) Enigmatic, ascuns; dificil de ^n]eles. {i va cunoa}te pilda }i cuv$ntul ^ntunecos. 518/1, cf. 381/1.

^ntrarmat,-@ adj. %narmat. Cei r@zboinici s@ mearg@ ^ntrarma]i ^naintea Domnului. 194/2, cf. 631/2. ^ntre prep. ~ sine = unul cu altul. Vorbea ^ntre sine ce s@ fac@ lui Iisus. 57*/2.

^ntunerec s. n. 1. %ntru ~ = spre sear@. {i au venit ^ntru ^ntunearec... }i au slobozit pre oamenii aceia }i s-au dus. 327/1. 2. Num@r mare, zece mii. %ntunerece de ^ntunerece = de zece mii de ori zece mii. Mii de mii slujiia Lui }i ^ntunearece de ^ntunearece sta ^naintea Lui! 695/1.

^ntreba vb. I. 1. (a se ~) A discuta, a vorbi cu... {i gr@ia }i s@ ^ntreba cu elinii. 117*/2. 2. Carele ^ntreab@ mor]ii = cel care invoc@ spiritele mor]ilor pentru dezlegarea unor fapte sau cu privire la viitor. Carele caut@ pre steale }i carele ^ntreab@ mor]ii. 174/2.

^nturna vb. I. (a se ~) 1. A se ^ntoarce. S-au ^nturnat ^n p@m$ntul Iudei cu pace. 856/2. 2. A se ^ndep@rta de cineva. %nturnatu-s-au de la tine. 627/1.

^ntrebare s. f. 1. A face ~ = a interoga; a cerceta. L-am adus pre el la voi }i mai v$rtos la tine, craiule Agripo, ca, f@c$nd ^ntrebare, s@ am ce s@ scriu. 135*/ 1. 2. %ndoial@, incertitudine; disput@. Tu }tii toate ceale ce s$nt la jidovi }i obiceaiurile }i ^ntreb@rile, pentru aceaea te rog c@ cu ^ng@duin]@ s@ m@ auzi. 135*/2.

^n]@les s. n. A fi ^ntr-un ~ = a fi de acord. De vor fi doi dintru voi ^ntr-un ^n]@les pre p@m$nt, de tot lucrul ce vor ceare va fi lor. 18*/1. ^n]elegere s. f. Pricepere, iscusin]@, ^n]elepciune. M@rturisi]i-v@... Celui ce au f@cut ceriurile cu ^n]eleagere. 512/2, cf. 478/2.

^ntrece vb. III. 1. A prisosi, a dep@}i. {i au fost r@m@}i]a, carea au ^ntrecut a robimei, carea au robit b@rba]ii cei r@zboinici, din oi, }ease sute de mii

^n]elept,-eapt@ adj. 1. ~ cu inima (sau cu cugetul) = iscusit, priceput. La tot cel ^n]elept cu inima am

44

dat ^n]elepciune. 82/2. Toat@ muiarea cea ^n]@leapt@ cu cugetul carea cu m$inile toarce au adus tors v$n@t, }i mohor$t, }i ro}u. 87/1. 2. Nu fi]i ^n]elep]i ^ntru voi ^n}iv@ = nu v@ socoti]i voi ^n}iv@ ^n]elep]i. 150*/1.

^nv$rto}a vb. I (}i ^nv$rto}i vb. IV; }i a se ~) 1. A (se) ^nt@ri, a deveni sau a face s@ devin@ mai puternic. Bl@st@mat@... iu]imea lor, c@ s-au ^nv$rto}eat. 49/2. %nv$rto}eat-ai inimile noastre, ca s@ nu ne teamem de Tine? 593/1. 2. A fi sau a face s@ devin@ nep@s@tor, dur, ne^nduplecat; a (se) ^mpietri. Domnul... au ^nv$rto}eat duhul lui. 160/1. Unii, ^nv$rto}indu-s@ }i necrez$nd, bl@st@ma calea ^naintea mul]imei. 128*/1, cf. 58/2, 65/1, 244/1, 209*/1.

^n]elep]e}te adv. %n chip ^n]elept, cu ^n]elepciune. Mergea David oriunde-l trimitea Saul }i ^n]@lep]ea}te s@ purta. 256/2. M@ va pov@]ui ^ntru lucrurile meale ^n]elep]ea}te. 787/2, cf. 816/2.

^nv$rto}are s. f. Ne^ndurare, ^nd@r@tnicie, r@utate; ^mpietrire. Nu c@uta la ^nv$rto}earea norodului acestuia, }i la p@g$n@t@]ile, }i la p@catele lor. 167/2. Moisi dup@ ^nv$rto}area inimii voastre au ^ng@duit voao s@ l@sa]i muierile voastre. 19*/1, cf. 805/1.

^n]elep]i vb. IV (}i a se ~) A face sau a deveni ^n]elept. Asculta]i ^n]elepciunea }i v@ ^n]elep]i]i. 523/1. Cuv$ntul lui Hristos s@ l@cuiasc@ ^ntru voi..., ^nv@]indu-v@ }i ^n]@lep]indu-v@ pre voi ^n}iv@. 190*/2. ^n]elep]ie s. f. %n]elepciune. Vor petreace ^ntru credin]@ }i ^n dragoste }i ^ntru sfin]ire, cu ^n]elep]ie. 198*/2.

^nv$rto}i vb. IV. v. ^nv$rto}a. ^nvechi vb. IV. 1. (a se ~; despre persoane) A ^mb@tr$ni. Ca ni}te oi ^n iad s-au pus, moartea va pa}te pre d$n}ii.. .}i ajutoriul lor s@ va ^nvechi ^n iad. 479/ 1. 2. (a se ~; despre o parte a corpului omenesc) A ^mb@tr$ni, a sl@bi. C@ am t@cut, ^nvechitu-s-au oasele meale, c$nd strigam eu toat@ zioa. 472/1. 3. Au ^nvechit de la sine cuvintele = au ^ndep@rtat de la ei cuvintele, au r@mas f@r@ vorbe. 454/1.

^nv@li vb. IV = ^nveli. A ~ fa]a a ceva = a da o alt@ ^nf@]i}are la ceva. Pentru ca s@ ^nv@lesc fa]a cuv$ntului acestuia au f@cut robul t@u, Ioav, cuv$ntul acesta. 281/2. ^nv@lit,-@ adj. Carte ~@ = carte (= papirus) r@sucit@ ^n form@ de sul. Ceriul s-au ^ntors ca o carte ^nv@lit@. 239*/2. ^nv@litur@ s. f. Acoper@m$nt. Gol easte iadul ^naintea Lui, }i nu easte ^nv@litur@ pierz@rii. 450/2, cf. 608/1.

^nvechitur@ s. f. Vechime. S@ slujim noi lui Dumnezeu ^ntru ^nnoirea Duhului, iar@ nu ^ntru ^nvechitura scripturii. 145*/1.

^nv@lui vb. IV. 1. (a se ~; despre mare) A se umple de valuri (mari), a se ^nvolbura. Va striga pentru ei ^n zioa aceaea cu glasul m@rii, ce s@ ^nv@luia}te. 555/ 2, cf. 563/1. 2. (a se ~) A se agita (ca o mare ^nfuriat@). Cei nedrep]i s@ vor ^nv@lui }i nu vor putea odihni. 589/2. 3. A l@sa pe cineva s@ r@t@ceasc@, s@ pribegeasc@. {i s-au m$niiat Domnul... }i i-au ^nv@luit pre ei ^n pustie patruzeci de ani. 152/2. 4. A asupri, a ^mpila. Pre cel nemearnic s@ nu-l ^nv@lui]i. 73/2.

^nvoalbe vb. III. A coace. %n baleg@ de sc$rn@ omeneasc@ le vei ^nvoalbe [turtele de orz]. 645/2. ^nvolnici vb. IV. A volnici; a ^mputernici, a ^ng@dui. I-au dat Dumnezeu bog@]ie }i aveare, }i l-au ^nvolnicit pre el ca s@ m$nce dintr-^nsele, ... }i s@ se veseleasc@ dintru osteneala sa. 543/2. ^nz@darnic,-@ adj. 1. Zadarnic, f@r@ rost. De s$nt cei din leage mo}teani, ^nz@darnic@ s-au f@cut credin]a }i s-au stricat f@g@duin]a. 143*/2, cf. 192*/ 2. 2. Vanitos, trufa}. S-au f@cut ^nz@darnici ^ntru cugetele sale... Zic$ndu-s@ pre sine a fi ^n]@lep]i. 141*/1.

^nv@luial@ s. f. %n]eles ascuns, derutant. A priceape ^nv@luialele vorbelor }i deslegarea cuvintelor celor ^ntunecoase. 518/1. ^nv@luit,-@ adj. %nvelit, ^nf@}urat. Easte aici sabiia lui Goliiat, ... ^nv@luit@ cu o hain@. 260/1.

^nz@oat,-@ (}i ^nzoat,-@) adj. %mbr@cat ^n zale. V@z$nd tab@ra neamurilor tare }i ^nz@oat@, }i c@l@rime ^mpregiurul ei. 837/1. Au v@zut... o fiiar@ dintr@ cealealalte, ^nzoat@ cu zauo ^mp@r@teasc@. 841/2.

^nv@]at,-@ adj., s. m. 1. Adj. Cu am$ndou@ m$inile ~ = ambidextru. S-au num@rat }eapte sute de b@rba]i ale}i din tot norodul cu am$ndoao m$inile ^nv@]a]i. 234/1. 2. Adj. ~ la = deprins cu... B@rba]ii carii purta scut }i sabie, }i ^ncorda arcul, }i ^nv@]a]i la r@zboiu. 354/1. 3. S. m. Cunosc@tor al legii. Am trimis }i lui Ioarim, }i lui Elnatan..., ^nv@]a]i. 412/1.

^nzoat,-@ v. ^nz@oat.

J jaf s. n. A fi de ~ cuiva = a fi robit de cineva. Da]i cetatea toat@ de prad@... la toat@ oastea lui, c@ mai bine este noao s@ fim de jeaf lor, dec$t s@ murim de seate. C@ vom fi robi }i va fi viu sufletul nostru. 754/2.

^nv@]@toriu s. m. Termen de adresare pentru Iisus Hristos. L-au de}teptat pre D$nsul zic$nd: „%nv@]@toriule, %nv@]@toriule, perim”. 61*/1. ^nv$rtegiri s. f. pl. Asediatori (cei care vin ca un v$rtej); tr$mbe de asalt. %nv$rtegiri vin din p@m$nt de departe. 598/2.

jar s. n. A fi de ~ = a fi pentru foc. Voiu spune voao ce voiu face viei meale: lua-voiu gardul ei }i va fi de jar. 555/1.

^nv$rteji vb. IV (a se ~) A se ^ntoarce. La cuv$ntul care easte pentru ei, m@ voiu ^nv$rteji, m@rire d$nd Celui ^ntru tot ^n]elept Dumnezeu. 883/2.

j@rtvi (}i jervi) vb. IV = jertfi. A aduce jertf@. Vom mearge... ^n pustie, ca s@ j@rtvim Dumnezeului nostru. 55/1. De va fi ^ntru el prihan@... s@ nu-l jerve}ti Domnului. 172/2.

^nv$rti vb. IV (a se ~) U}@ care se ^nv$rte = u}@ batant@. U}ea a doao carea s@ ^nv$rte. 300/1.

jertv@ (}i jirtv@) s. f. = jertf@. Ceea ce se aduce ca

45

junc@ s. f. Vac@ t$n@r@; (aici) femeie. Auzi]i cuv$ntul acesta, juncele Vasanului, ceale din muntele Samariei. 711/2.

dar divinit@]ii, fiind de categorii diferite, ^n func]ie de scopul urm@rit, de modul de jertfire etc. S@ aduc@ fiii lui Israil jertvele sale, c$te vor junghia ei ^n c$mpuri. 108/2, cf. 96/2. ~ de m$ntuire = jertf@ oferit@ divinit@]ii pentru iertarea p@catelor. S@ pune]i preste... [jertvelnic] arderile ceale de tot ale voastre }i jertvele ceale de m$ntuire. 71/2. Au jertvit jirtv@ de m$ntuire Domnului Dumnezeu vi]ei. 75/1.

junghetur@ s. f. Animal t@iat, sacrificat. Au jungheturi }i jertfe Mi-a]i adus Mie? 712/2. junghier s. m. Animal (de ^njunghiat). {i au junghiiat ^n zioa aceaea junghieri mari, }i s-au veselit. 426/1, cf. 43/2, 660/1.

jertvenic s. n. = jertfelnic. ({i urmat de determin@ri) Loc ridicat, un fel de mas@ pe care se aduc jertfe. Au zidit Noe jertvenic Domnului... }i au adus ardere de tot pre j@rtvenic. 8/1. Doi miei cura]i de c$te un an ^n toate zilele pre jertvenic necurmat. 81/1. Jertvenic de t@m$iare. 81/1, cf. 71/2, 95/1, 197/2.

junghia vb. I. A t@ia, a omor^ (un animal). {i au junghiiat ^n zioa aceaea junghieri mari. 426/1, cf. 19/2, 63/1, 97/1, 146/1, 226/2, 240/2. jup$neas@ s. f. Femeie din suita unei st@p$ne. Jup$neasele ceale ^n]@leapte ale ei. 218/2. jura vb. I. A pune pe cineva s@ jure, a-l lega prin jur@m$nt. {i m-au jurat st@p$nul mieu, zic$nd. 22/ 1, cf. 405/1, 418/2.

jervi vb. IV v. jertfi. jgheab s. n. C@dere de ap@, cascad@. Ad$nc pre ad$nc chiiam@, ^ntru glasul jgiiaburilor Tale. 476/2.

jurat,-@ adj. Legat prin jur@m$nt. Mul]i din Iuda era jura]i lui. 419/1, cf. 283/1.

jidni]@ s. f. v. jitni]@. jiganie s. f. Vietate, vie]uitoare. Acolo [^n mare], jiganii, c@rora nu easte num@r. 500/2.

L

jigni]@ s. f. v. jitni]@.

la prep. 1. De. {i }ez$nd El pre Muntele Maslinilor, s-au apropiiat la El ucenicii. 24*/1, cf. 160/1. 2. Prin. A}ea va face Domnul Dumnezeul nostru la toate ^mp@r@]iile la care tu treci. 161/1. 3. %n. {i, tr@g$nd pre b@rba]i }i pre muieri, le da la temni]@. 116*/1. 4. Exprim@ un raport de dativ. Au scris David carte la Ioav. 277/2.

jirtv@ s. f. v. jertf@. jitni]@ (}i jigni]@, jidni]@) s. f. Hambar. {i jidni]e de roadele gr$ului, }i a vinului, }i a untuluidelemn. 400/2. S@ se umple jitni]ele tale de mul]ime de gr$u. 519/2. C@uta]i la paserile ceriului, c@ nici sam@n@, nici seacer@, nici adun@ ^n jigni]@. 6*/2, cf. 42/1, 628/ 2, 13*/2.

lac s. n. ~ s@pat = pu], f$nt$n@. {i au mo}tenit cas@ pline de toate bun@t@]ile, lacuri s@pate, vii }i maslineturi. 422/2.

jos adv. Ceale mai de jos ale p@m$ntului = iad. 484/1. juca vb. I (a se ~) A se bate, a se lupta. S@ se scoale voinicii }i s@ se joace ^naintea voastr@! ... {i au prins fie}tecarele cu m$na capul deaproapelui s@u, }i sabiia sa ^n coastele deaproapelui s@u, }i au c@zut deodat@. 270/1.

lad@ s. f. L@zi ^nv@luite = paturi. Au adus zeace l@zi ^nv@luite. 285/1. lamur@ s. f. (La metale nobile) Partea cea mai pur@. Au f@cut ^mp@ratul scaon mare... }i l-au ^mbr@cat cu aur de lamur@. 382/1.

judeca vb. I. A-}i exprima o p@rere despre..., a-}i da p@rerea; a face dreptate. (%n construc]ie intensiv@) Au c@lcat judecata, nu au judecat judecata s@racului }i judecata v@duvei nu au judecat. 600/1.

lat s. n. Fa]@, suprafa]@. S-au suit pre latul p@m$ntului. 248*/1. lature s. f. = latur@. 1. De ~a = ^n partea..., al@turi de..., l$ng@. Au }ezut Rut de laturea s@cer@torilor. 237/2, cf. 186/2, 285/2. A lua ^n laturi ceva = a da la o parte, a ^nl@tura. Voiu lua ^n laturi m$na Mea }i atunci vei vedea dosul Mieu. 85/1. A se lua ^n laturi = a se apleca, a se ^nclina ^ntr-o parte. C@ umbra c$nd s@ abate ea m-am luat ^n l@turi. 504/1. Pre de laturi = ^mpotriv@. {i deaca }i dup@ aceasta ve]i umbla pre de laturi }i nu ve]i vrea s@ M@ asculta]i, voi adaoge voao }eapte b@t@i. 118/1. 2. Regiune, ]inut, ^mprejurime. B@rba]ii locului aceluia au trimis primprejur, ^n toat@ laturea aceaea }i au adus... pre to]i cei bolnavi. 15*/1. Am venit ^n laturile Siriei }i a Chilichiei. 176*/1, cf. 32*/2, 96*/1.

judecat@ s. f. 1. Chibzuire, alegere; interpretare, t@lm@cire. Spune-mi mie judecat@? Doi oameni era ^ntr-o cetate, unul bogat, }i unul s@rac. 278/1. 2. Hot@r$re. Judec@]ile Meale s@ le face]i }i poruncile Meale s@ le p@zi]i. 109/1, cf. 364/1. jude] s. n. 1. Judecat@. O a}teptare oarecarea ^nfrico}at@ a jude]ului }i iu]imea focului, care va s@ mistuiasc@ pre cei protivnici. 214*/1, 37/1; (judecata divin@) A ^nv@]@turii botezurilor }i a punerii m$inilor }i a ^nvierii mor]ilor }i a jude]ului Celui Veacinic. 210*/2. 2. ~ de veaci = pedeaps@; p@cat ve}nic. Iar@ cine va huli asupra Duhului Sf$nt nu are iert@ciune ^n veaci, ci easte vinovat jude]ului de veaci. 34*/2. 3. Parte din ve}m$ntul preo]esc, ho}en. {i va purta Aaron judec@]ile fiilor lui Israil pre piept ^naintea Domnului pururea. 79/1.

la] s. n. 1. Curs@ pentru p@s@ri sau animale. Ca la]ul ^ntins plin de paseri. 600/1. 2. Capcan@, curs@ (^n care cade cineva). Pentru aceaea te-au ^ncungiurat la]uri }i degrab@ te-au apucat r@zboiu groaznic. 449/ 1, cf. 211/1, 600/1, 801/1. Pune ~ = ^ntinde o curs@. Tu }tii c$te au f@cut Saul, cum au pierdut pre

jum@t@]are s. f. %njum@t@]ire. Nu m@ duce pre mine ^ntru jum@t@]area zilelor meale. 499/2.

46

cei ce gr@ia din p$ntece..., }i pentru ce pui tu la] sufletului meu, ca s@-l omori pre el? 266/1.

l@sa vb. I. 1. A p@r@si. Zice Domnul: „Voi M-a]i l@sat pre Mine”. 384/1. 2. A da afar@, a izgoni. Pentru f@r@delegile voastre am l@sat pre muma voastr@. 585/ 1. 3. (a se ~) A porni, a pleca. L@s$ndu-s@ din Ason, au venit spre Crit. 136*/2.

laud@ s. f. A da ~ = a) a l@uda, a pream@ri. Da]i laud@ Domnului Dumnezeului p@rin]ilor no}tri. 414/ 1; b) a c$nta psalmii (de Pa}ti). {i, d$nd laud@, au ie}it ^n Muntele Maslinilor. 27*/1.

l@]i vb. IV. 1. A face pe cineva s@ sporeasc@, s@ prospere. Bine e cuv$ntat cel ce l@]ea}te pre Gad. 189/ 1. 2. (a se ~) A se ~ inima cuiva = a se l@uda, a se f@li. Ia-]i aminte ]ie ^nsu]i s@ nu s@ l@]asc@ inima ta. 164/2.

l@ca} s. n. Ad@post, locuin]@. %n tot l@ca}ul vostru s@ m$nca]i azime. 63/2, cf. 12/1, 98/1. ~ul p@m$ntului = p@m$ntul cu locuitorii lui. Dup@ voia Lui face ^ntru t@riia ceriului }i ^ntru l@ca}ul p@m$ntului }i nu easte cine s@ stea ^mprotiva m$niei Lui. 692/1.

l@]ime s. f. Vastitate. Au nu Tu e}ti Cel ce ai cioplit l@]imea? 586/1.

l@cui vb. IV = locui. A s@l@}lui; a se afla, a fi. Pomenire lu$nd de credin]a cea nef@]arnic@, carea e ^ntru tine, carea au l@cuit mai ^nainte ^n moa}e-ta Loida }i ^n mum@-ta Evnichiia. 201*/1. R$nduiala cea bun@ s@ o p@ze}ti prin Duhul Sf$nt, Carele l@cuia}te ^ntru noi. 202*/1.

l$ngoare s. f. = lingoare. Febr@ tifoid@. S@ te bat@ pre tine Domnul cu lips@ }i cu l$ngaore }i cu friguri. 182/1. lega vb. I. 1. (a se ~) A se str$nge, a se uni. Aduna]i-v@ }i v@ lega]i, neamul cel nepedepsit! 726/1. 2. A pune st@p$nire pe cineva. Fata lui Avraam fiind, pre carea o legas@ satana, ... au nu se c@dea a s@ dezlega din leg@tura aceasta ^n zioa s$mbetei? 68*/2.

l@cuitoriu s. m. = locuitor. L@cuitorii p@m$ntului = b@}tina}, p@m$ntean. Vor treace cu vedearea l@cuitorii p@m$ntului cu ochii lor de la omul acela. 111/1.

legat,-@ adj., s. m. 1. Adj. (Substantivat) Cei lega]i = prizonieri. Suta}ul au dat pre cei lega]i voivodului o}tii. 138*/1, cf. 733/2. 2. S. m. Pu}c@ria}, prizonier. S@ ]inea lega]ii ^mp@ratului ^nchi}i ^n temni]@. 39/2, cf. 641/2, 206*/1. (Fig.) Cei f@r@ de leage, lega]ii ^ntunearecului }i lega]ii nop]ii ceii lungi. 793/1.

l@du]@ s. f. L@di]@. Aducea }i b@ga ^n l@du]@. 392/2. l@mpa} s. n. Felinar. Au ie}it ^n tinda cortului }i l@mpa}e de argint mergea ^naintea fea]ii lui. 757/2. l@muri vb. IV. 1. (a se ~; despre metale) A se cur@]a de impurit@]i prin foc. Tot lucrul care va treace prin foc... s@ va l@muri. 151/2. %n foc s@ l@murea}te aurul. 796/2, cf. 484/2. 2. (Despre oameni) A cur@]i; a purifica (suflete}te). Cu foc ne-ai l@murit pre noi. 484/2, cf. 552/2, 735/2.

leg@tur@ s. f. 1. F$}ie, band@ cu care se leag@ sau se sus]ine ceva. Nu easte a pune leacuri, nici untdelemn, nici leg@turi. 552/1. Au uita-va mireasa podoaba sa }i fecioara leg@tura pieptului ei? 597/1. 2. Funie. S-au dat asupra ta leg@turi }i te vor lega cu eale. 645/1. 3. (De obicei la pl.) Lan], c@tu}@. Rumpt-ai leg@turile meale. 506/1, cf. 136*/1, 202*/ 1. 4. Boccea, s@cule]. Leg@tur@ de argint lu$nd ^n m$inile sale. 522/2. 5. %n]elegere, acord; leg@m$nt, angajament. Au f@cut am$ndoi leg@tur@ la F$nt$na Jur@m$ntului. 19/1. Aceastea s$nt cuvintele leg@turii carea au poruncit Domnul lui Moisi. 184/1, cf. 14/ 2, 195/2, 423/1, 52*/2. A pune ~ cu... = a se ^n]elege, a c@dea de acord; a face un leg@m$nt. Eu puiu leg@tura Mea cu voi }i cu semin]iia voastr@. 8/ 2. {i au pus leg@tur@ cu ei, c@ nu-i va omor^ pre ei. 198/1, cf. 85/2, 623/2. 6. Complot, uneltire. Duhul Sf$nt prin cet@]i m@rturisea}te mie, zic$nd c@ leg@turi }i n@cazuri m@ a}teapt@ pre mine. 130*/1, cf. 604/2. 7. %nchisoare, temni]@. S@ judeca]i pre acela ori la moarte, ori la pedeaps@, ... ori la leg@turi. 411/2.

l@murit,-@ adj. 1. Curat, f@r@ impurit@]i. Scaon... ferecat cu aur l@murit. 306/1. 2. Cur@]it; purificat. Cuv$ntul Domnului cu foc l@murit. 290/2, 509/1. 3. (Despre oameni) %ncercat. (Substantivat) S@ cade s@ fie }i eresuri ^ntre voi, ca cei l@muri]i s@ fie ar@ta]i ^ntre voi. 161*/1. l@n]ug s. n. L@n]i}or (purtat ca podoab@). L@n]uge ^mpregiurul grumazilor lui. 772/2. l@n]uit,-@ adj. F@cut din verigi, din ochiuri de lan]. Vei pune pre engolpionul judec@]ii l@n]i}oarele ceale l@n]uite. 79/1. l@n]u} s. n. 1. L@n]i}or (purtat ca podoab@). Au pus l@n]u}ele ceale de aur ^ntr-am$ndoao verigile. 90/2. 2. Ochi, la] ^ntr-o re]ea (ca lucru de m$n@). Au f@cut l@n]u}e ^n davir }i le-au pus preste capetele st$lpilor. 377/1.

lege s. f. ~a poruncilor sau Cartea Legii = Legea Veche a evreilor. Lu$nd Cartea Legii, au cetit la urechile norodului. 75/1. Leagea poruncilor, cu ^nv@]@turile, stric$nd. 181*/2. A lua fa]a ^n ~ = a explica legea protej$ndu-i pe unii }i defavoriz$ndu-i pe al]ii. N-a]i p@zit c@ile Meale, ci a]i luat fa]a ^n leage. 737/2.

l@p@da vb. I. v. lep@da. l@p@dat,-@ adj. = lep@dat. Aruncat, p@r@sit. Ori pre carele din neamul mieu vedeam mort }i l@p@dat dup@ zidul Ninevii, ^l ^ngropam. 741/1. l@p@d@tur@ s. f. = lep@d@tur@. 1. R@m@}i]@, rest. L@p@d@turile lucrului spre cheltuirea hranii cheltuindu-le s-au s@turat. 790/2. 2. Copil n@scut ^nainte de vreme. O l@p@d@tur@, carea ias@ din zg@ul m$ne-sa. 439/2.

legheoan@ s. f. = legiune. Doaospr@zeacea legheoane de ^ngeri. 27*/2. legiure s. f. Lege. Toate legiuirile Meale au p@zit. 657/2.

l@rgime s. f. Loc larg. M-au scos ^ntru l@rgime }i m-au izb@vit. 290/2, cf. 466/2.

legiuit,-@ adj. Legal, legitim. %ntru sf$nt l@ca}ul S@u auzind legiuit@ rug@ciune, pre sume]ul }i ^ndr@zne]ul acela trufa} foarte l-au b@tut. 877/1. 47

lemn s. n. 1. Copac, pom (roditor). Toate leamnele din c$mpuri le-au zdrobit piiatra. 61/1. {i ve]i lua ^n zioa dint$iu rod frumos de lemn. 115/1, cf. 2/1, 222/ 2, 672/2. ~ de m$ncat = pom roditor. {i au mo}tenit cas@ pline de toate bun@t@]ile, lacuri s@pate... }i tot lemnul de m$ncat ^n mul]ime. 422/2. ~ul vinului = vi]a de vie. Roada a tot lemnul vinului. 424/1. 2. B$rn@; bucat@ de lemn. S@ va lua lemn din casa lui. 410/2. A sp$nzura pe ~ = a r@stigni. Pre Iisus... voi L-a]i omor$t, sp$nzur$ndu-L pe lemn. 113*/1, cf. 177/1, 197/2, 434/1. 3. Butuc (instrument de tortur@). Au pus ^n lemnul mieu piciorul. 454/2.

limbi. 109*/1. ~ de aur = plac@, drug de aur. O limb@ de aur, carea tr@gea cincizeci de didrahme. 196/1. limpede adj. (Despre aur) Curat. Uli]a cet@]ii [era din] aur limpede. 249*/1. limpi vb. IV. A bea un lichid cu limba, cum beau c$inii. Pre tot cel ce va limpi cu limba sa apa, cum limpea}te c$nele, s@-l pui deosebi. 220/2. lin,-@ adj. (Despre oameni) Bl$nd, lini}tit. Voiu c@uta... numai spre cel smerit }i lin. 594/2, cf. 454/2, 224*/1. (Adverbial) Cel ce s@ uit@ lin s@ va m$ntui. 525/2.

leni vb. IV. (a se ~) = lenevi. Cel ce s@ lenea}te a ^nv@]a va c@dea ^n reale. 529/1.

lingur@ s. f.Parte a sfe}nicului unde se pune lum$narea. Au f@cut luminile lui [ale sfe}nicului], }eapte, lingurile lui. 89/1. Vor acoperi sfea}nicul care lumineaz@, }i lumin@rile lui, }i lingurile lui. 124/1.

leoaie s. f. Leoaic@. Patru fieri mari ie}ea... Cea dint$iu era aseamenea leoaiei. 694/2, cf. 439/2.

lipi vb. IV. 1. (a se ~) A se al@tura, a se alipi. Iar@ Duhul au zis lui Filip: „Apropie-te }i te lipea}te de c@ru]a aceasta”. 116*/2, cf. 306/2, 561/1. 2. A ~ la p@m$nt = a dobor^, a d@r$ma, a surpa. 640/1.

lep@da (}i l@p@da) vb. I. 1. A ^ndep@rta, a ^nl@tura. Vei l@p@da... jugul lui de pre grumazul t@u. 26/1, cf. 403/1. 2. A p@r@si. Acum ne-au l@p@dat pre noi Domnul }i ne-au dat ^n m$na lui Madiam. 219/1, cf. 18/2. Vor fi l@p@da]i... de fa]a sabiei }i a foametei = vor fi omor$]i }i p@r@si]i. 607/2. 3. (a se ~) A fi aruncat. Tu te vei lep@da ^n mun]i ca un mort. 561/ 2. 4. A l@sa la o parte. Tinda cea din afar@ de besearic@ o lap@d@ afar@ }i s@ nu o m@suri. 242*/1. 5. (a se ~) A se dezvinov@]i. Au ^nceput to]i ^ntr-un chip a s@ lep@da. 69*/2.

lips@ s. f. Nelin}te, ^ngrijorare. P$inile sale cu lips@ le vor m$nca. 651/2. lipsi vb. IV (a se ~) A duce lips@. Cheltuind el toate, ... au ^nceput a s@ lipsi. 70*/2. litr@ s. f. M@sur@ de capacitate sau de greutate. Mariia, lu$nd o litr@ de mir de nard curat, de mult pre], au uns picioarele lui Iisus. 96*/2. Au venit }i Nicodim..., aduc$nd amestec@tur@ de smirn@ }i de aloi, ca la o sut@ de litre. 104*/2.

leptic@ s. f. = lectic@. F@r@ de veaste c@zind pre p@m$nt..., l-au apucat }i l-au pus ^ntr-o leptic@. 860/1. lesne adv. U}or. Nu easte lezne a te sui pre v$rvul mun]ilor lor. 754/1, cf. 397/2.

loc s. n. A da ~ de... = a da ocazie, posibilitate de... Le dai loc de poc@in]@. 789/2.

lespede s. f. T@bli]@ de scris. Scrie aceastea pre leaspede }i ^n carte. 570/1.

logof@t s. m. 1. Supraveghetor, slujba},}ef. Au b@tut pre logofe]ii neamului fiilor lui Israil. 56/2. 2. Slujba} asem@n@tor v@tafului la vechii evrei. Era num@rul lor prin m$na lui Ieil, logof@tului. 394/2. Era logofe]i, }i judec@tori, }i portari. 402/2. 3. Dreg@tor. Logofe]ii, carii slujesc ^mp@ratului }i ^n tot cuv$ntul ^mp@ratului dup@ ^mp@r]iri. 372/1. 4. Gr@m@tic, scriitor de cancelarie; secretar. Sampsa, logof@tul, scris-au o carte asupra Ierusalimului. 409/1.

le}uire s. f. P$nd@; curs@, capcan@. Au venit Saul p$n@ la cet@]ile lui Amalic }i au pus le}uiri ^n p@r@u. 253/1. levit s. m. Membru al tribului lui Levi, ^ndeplinind anumite sarcini la templu. Cartea levi]ilor [Titlu]. lighirion s. n. v. lighiriu. lighiriu (}i lighirion) s. n. Piatr@ pre]ioas@ (de culoare roz-galben@, transparent@). Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat, ... de aur }i de lighiriu. 667/1. {i al treilea r$nd lighirion. 79/1.

logofe]i vb. IV. 1. A ^ndeplini func]ia de logof@t (dreg@tor). Lui Isaar, Honenia, }i fiii lui [au ie}it la sor]i] la lucrul cel din afar@ preste Israil a logofe]i [}i] a judeca. 371/2. 2. A ^nv@]a (pe al]ii). Lui Isaar, Honenia, }i fiii lui la lucrul cel din afar@ preste Israil a logofe]i [li s-a dat]. 371/2.

liman s. n. Port la mare. L$ng@ mare va l@cui, }i el la limanul cor@biilor. 50/1. limb@ s. f. 1. Popor, neam, semin]ie. Pierzind limbile le ridic@. 598/2. C@ s@ va scula limb@ pre limb@ }i ^mp@r@]ie pre ^mp@r@]ie. 24*/1, cf. 751/2, 885/1. 2. A gr@i ^n ~ = a vorbi ^ntr-o limb@ str@in@. Cel ce gr@ia}te ^n limb@ nu gr@ia}te oamenilor, ci lui Dumnezeu. 162*/2. 3. Ceea ce spune cineva, vorb@. Limba carea n-au }tiut au auzit. 492/2, cf. 488/1. Limba a treia = b$rfeala, clevetirea unei ter]e persoane. Limba a treia pre mul]i au cl@tit }i au r$sipit. 813/1. S@-l batem pre el ^n limb@ = s@-l lovim cu vorbele. 610/2. Asupra cui a]i slobozit limba voastr@? = ^mpotriva cui a]i vorbit? 589/1. 4. Limbi ca de foc = semn al darului de a vorbi ^n limbi str@ine. S-au ar@tat limbi, ^mp@r]ite, ca de foc, }i au }ezut pre unul fie}tecarele... {i au ^nceput a vorbi ^ntr-alte

lovi vb. IV. 1. (}i a se ~) A se bate, a se lupta. S-au lovit cei de alt neam cu Saul }i cu fiii lui. 268/2. Au lovit inima... pre el = i s-a b@tut inima. 292/2. 2. (a se ~) A se potrivi, a se asem@na. {i cu aceasta s@ lovesc cuvintele prorocilor, precum easte scris. 124*/ 1. lua vb. I. 1. A face s@ nu mai existe, a nimici. Eu voiu lua pre cei de pre urma lui Vaasa. 312/2, cf. 725/2. Nu s@ va lua om de la fa]a Mea = nu voi fi lipsit de urma}. 303/1. 2. C$te patruzeci f@r@ una am luoat = a primit treizeci }i nou@ de lovituri de bici, dup@ obiceiul evreilor. 173*/1. 3. A c@p@ta, a dob$ndi. Trebuie s@ ave]i r@bdare, ca, voia lui Dumnezeu f@c$nd, s@ luoa]i f@g@duin]a. 214*/1. 4.

48

A primi, a-}i asuma r@spunderea ^n ^ndeplinirea unui lucru. Lu$nd porunc@ ca aceasta, i-au b@gat ^n temni]a cea mai dinl@untru. 125*/2. 5. C$nd voi ~ vreme = c$nd va veni vremea. 489/1. Povesti-voiu toate minunile Tale. „C$nd voiu lua vreme, Eu dreptate voiu judeca”. 489/1. 6. A lua ^n c@s@torie. Au luat Vooz pre Rut }i au fost lui muiare. 239/1. 7. A ~ ^n p$ntece = (despre femei) a r@m$ne gravid@. Vei lua ^n p$ntece }i vei na}te fiu. 227/1, cf. 277/2. 8. A cuprinde, a con]ine. Era acolo }eas@ vas@ de piiatr@, ... carele luoa c$te doao sau trei veadre. 84*/ 1. 9. A ^n@l]a, a ridica. S@ luom inimile noastre... ^n sus, c@tr@ ceriu. 641/2.

lui}i pron. pers. Lui ^nsu}i. I-au aflat lui}i vreadnici. 784/1. Ne-au ^mp@cat pre noi Lui}i = ne-a ^mp@cat cu Sine. 169*/2. lumina vb. I. A ^nv@]a, a pov@]ui pe cineva. Au f@cut Ioas ce e drept ^naintea Domnului, ^n toate zilele ^n care l-au luminat pre el Iodae, preotul. 333/2. luminare s. f. Candel@. {i vor acoperi sfea}nicul care lumineaz@, }i lumin@rile lui. 124/1. luminat,-@ adj., adv. 1. Adj. Str@lucitor. Un b@rbat au st@tut ^naintea mea ^n hain@ luminat@. 119/1, cf. 103/2, 79*/1. 2. Adv. %n chip str@lucit. Era un om oarecarele bogat..., veselindu-s@ ^n toate zilele luminat. 71*/2.

luare s. f. 1. Jertf@, dar, ofrand@ adus@ divinit@]ii. Easte aceasta osibire }i luare din jertvele ceale de m$ntuire a fiilor lui Israil, luoare Domnului. 80/2. 2. Prorocire. Luarea cuv$ntului Domnului ^n p@m$ntul lui Adrah. 733/1. ~a Domnului = o amenin]are a Domnului. 615/1.

lumin@ s. f. 1. Candel@. S@ aduc@ la tine untdelemn de maslin, curat }i limpede la lumin@. 115/1, cf. 75/ 2. 2. Lum$nare; f@clie. %n m$na cea st$ng@ au luat luminile. 221/1, cf. 377/2, 726/1. 3. Parte a sfe}nicului unde se punea untdelemnul pentru ardere. {i au f@cut luminile lui [ale sfe}nicului], }eapte. 89/1. 4. ~ neapropiat@ = str@lucire de care nu te po]i apropia. Carele s$ngur are nemurire }i vie]uia}te ^ntru lumin@ neapropiat@. 201*/1. 5. ~ a dimine]ii = zori. Au trecut Iordanul p$n@ la lumina dimine]ii. 285/1.

lu@toriu (}i luotoriu) s. m. 1. Mo}tenitor. Au fii nu s$nt ^n Israil? Au lu@tori nu easte la ei? 633/2. 2. ~ aminte (sau de sam@) =supraveghetor, paz@, straj@. Au scris la tot@ ^mp@r@]iia sa }i au pus lu@tori de sam@ preste tot norodul. 833/1. {i au ^ntrat tot norodul p@m$ntului ^n casa lui Vaal, }i l-au stricat pre el }i jertvenicele lui... }i au pus preotul luotori aminte ^n Casa Domnului. 333/2.

lumin@toriu subst. 1. S. m. Candel@. {i sfea}nicul cel de aur }i lumin@tori arderii, ca s@ aprinz@ ^ndesear@. 384/2. 2. S. m. (La pl. ) Soarele }i Luna. {i au f@cut Dumnezeu doi lumin@tori mari, lumin@toriul cel mai mare spre st@p$nirea zilei }i lumin@toriul cel mai mic spre st@p$nirea nop]ii. 2/ 1. 3. S. n. Ceea ce lumineaz@, c@l@uze}te, ^ndrum@. Leg@tura care au f@cut [Domnul] cu David, ... c@-i va da lui lumin@toriu. 390/2. 4. S. m. Persoan@ care lumineaz@, (aici) Ioan Botez@torul. Gr@it-am lumin@toriu unsului Mieu. 511/2.

luciu,-ie adj. (Substantivat) Ceale lucii foarte = pl@ci metalice str@lucitoare, folosite ca oglinzi. 554/1. lucra vb. I. 1. (a se ~) A se ~ la tot lucrul = a se ^ntrebuin]a, a se folosi la orice. Gr@simea de mort@ciune }i de ce easte prins de fiiar@ s@ va lucra la tot lucrul. 98/1. 2. A ~ peste spatele cuiva = a unelti, a complota ^mpotriva cuiva. Preste spatele meale au lucrat p@c@to}ii. 511/1. lucrare s. f. ~a armelor = lupt@, puterea armei. Au biruit gloata, nu cu t@riia trupului, nici cu lucrarea armelor, ci cu cuv$ntul. 794/1.

luminos,-oas@ adj. (Substantivat) Cel ~ = pat@ alb@ str@lucitoare. Iar@ de va r@m$nea cel luminos ^n loc }i nu s@ va l@]i pre piiale..., semn de arsur@ easte. 103/2.

lucr@toriu s. m. 1. ~ de p@m$nt = agricultor. Acesta va fi om lucr@toriu de p@m$nt. 14/1, cf. 50/1. 2. Celui destul ~ = celui cump@tat, celui muncitor. 820/2.

lun@ s. f. 1. P$n@ ce s@ va lua luna = p$n@ nu va mai fi lun@. 487/2. 2. Luna dint$i = prima lun@ a prim@verii }i a anului, marc$nd na}terea, ca popor liber, a israelitenilor. Ast@zi ie}i]i voi ^n luna dint$iu. 64/2.

lucru s. n. 1. (La pl. ) Munc@, activitate; fapt@, ac]iune. S@ odihnim de lucrurile noastre. 5/2. {i le chinuia viia]a lor cu lucruri greale, cu lutul, ... cu toate lucrurile ceale din c$mpuri. 53/1. Lucrurile lui [Cain] era reale, iar@ a fratelui s@u dreapte. 230*/2, cf. 820/ 1. ~ de slujb@ = munc@ (pentru c$}tig). {i zioa a }eaptea chemat@ sf$nt@ va fi voao, nici un lucru de slujb@ s@ nu face]i ^ntru aceaea. 149/1, cf. 63/1. A face ~l (sau lucrurile) = a sluji la templu. S-au dus fie}tecarele la ]arina sa, levi]ii }i c$nt@re]ii, carii f@cea lucrul. 426/2. [Argintul] l-au dat celor ce fac lucrurile ^n Casa Domnului. 402/1. 2. Proces, pricin@, cauz@ juridic@, judecat@. {i judeca norodul ^n tot ceasul, iar@ lucrul cel mare aducea la Moisi, iar@ tot lucrul cel u}or ^l judeca ei. 70/1. 3. Piele de ~ = piele arg@sit@. Au ^n ]es@tur@, au ^n tort, au ^n inuri, au ^n p@r, au ^n piiale, au ori ^n ce piiale de lucru. 104/1.

luneca vb. I. A se abate, a gre}i. Socoteala rea au f@cut s@ lunece cugetele lor. 797/2. lunecare s. f. Loc alunecos. Fac@-s@ calea lor ^ntunearec }i lunecare. 473/1. lungime s. f. Cantitatea de lucruri f@cute, m@surate ^n lungimea lor. Au f@cut cei ce f@cea lucrurile }i s-au r@dicat lungime de lucruri [la ziduri]. 392/2. luni}oar@ s. f. Obiect ^n form@ de lun@, din metal pre]ios. Au luat luni}oarele, care era la grumazii c@milelor lor. 222/1. luotoriu s. m. v. lu@toriu.

49

M

la ~ = de la un cap@t la altul al p@m$ntului, pretutindeni. Va domni de la mare p$n@ la mare. 487/2. 2. Apus, vest. R@dic@ ochii t@i }i caut@... spre miaz@noapte }i spre miiaz@zi, }i spre r@s@rit }i spre mare. 12/1. {i cinci z@voar@ la st$lpii cei dind@r@ptul cortului de c@tr@ mare. 88/1, cf. 89/1, 161/1, 736/1. 3. Nume pentru un r$u mare ca Eufratul. Eu voiu judeca pre ^mprotivnicul t@u [pe Nabucodonosor] ... }i voiu pustii marea lui }i voiu usca izvorul lui. 637/ 1. 4. Marele bazin din curtea Templului. Au f@cut mare v@rsat@. 301/1. Marea cea de aram@ din Casa Domnului. 347/2, cf. 377/1, 638/2.

macar adv. v. m@car. mahin@ s. f. = machin@. Sistem tehnic, dispozitiv; ma}in@. Au f@cut acolo st@ri s@get@torilor }i mahini }i arunc@toare de foc. 841/2, cf. 856/1. mai s. n. Ciocan (de lemn). Au pus ]eru}ul pre t$mpla capului }i, lovindu-l cu maiul, l-au p@trus prin crieri. 217/2. mainte adv. = ^nainte. Mainte... l-au m$ntuit. 892/2 mamona subst. sg. art. Bog@]ie, avu]ie ^n bani str$ns@ cu avari]ie. Face]i-v@ voao priiatini din mamona nedrept@]ii. 71*/1.

marf@ s. f. (Cu sens colectiv) 1. Lucruri, obiecte. S-au dus }i }i-au pus marfa }i avearea sa cea de cinste ^naintea lor. 231/2. 2. Animale (reprezent$nd averea). Au pr@dat marfa lor c@mile cinci mii, }i de oi doao sute }i cincizeci de mii, }i asini doao mii. 354/1.

manaa subst. Dar, jertf@ (de m$ncare). {i au zis ^mp@ratul c@tr@ Azail: „Ia ^n m$na ta manaa }i mergi ^naintea omului lui Dumnezeu”. 329/1, cf. 684/1. man@ s. f. 1. Substan]@ care a constituit hrana de baz@ a israeli]ilor ^n timpul celor 40 de ani ai pribegiei prin pustiu. Au ^ncetat mana a doao zi dup@ ce au m$ncat ei din gr$ul p@m$ntului. 194/1, cf. 68/1. 2. P$ine f@cut@ din acest@ substan]@. Aduc$nd arderi de tot }i jertve }i t@m@ituri }i man@. 610/1, cf. 762/2.

marghiolie s. f. Viclenie, ^n}el@ciune. M@sc@riciunea, }i vorba nebuneasc@, }i marghioliile... s$nt necuvioase. 183/2. margine s. f. 1. Partea extrem@ a unui teritoriu. De la margini p$n@ la margini = de la un cap@t la altul, de pretutindeni. 787/1. Pe margini = la marginile p@m$ntului, ale lumii. S@ vor sp@im$nta cei ce l@cuiesc pre margini. 484/2. 2. Extremitate a corpului unei fiin]e. Piialea vi]elului }i toat@ carnea lui, cu capul, }i cu marginile, }i cu p$ntecele. 94/2. ~ trupului = prepu]. Ve]i t@ia ^mpregiur marginea trupului vostru. 14/2, cf. 15/1, 56/1. 3. De margini = ^n urm@, mai apoi. [Cornul] cel mai ^nalt au crescut de margini. 695/2.

mandragor@ s. f. M@tr@guna }i semin]ele ei folosite ^n practici oculte. Au aflat meare de mandragor@ ^n ]arin@ }i le-au adus la Liia, mum@-sa, }i au zis Rahil...: „D@-mi din mandragorile feciorului t@u”. 28/2, cf. 29/1, 551/1. mare1 adj., subst. 1. Adj. De seam@, important. Era om mare ^naintea domnului s@u. 326/1. A se face ~ = a deveni puternic, important, valoros. Omul Moisi mare s-au f@cut foarte ^naintea eghipteanilor. 62/2. S@ nu ias@ mare graiu din gura voastr@ = s@ nu v@ l@uda]i, s@ nu vorbi]i cu ^ng$mfare. 240/2. 2. S. m. Mai-marele (peste... sau al cuiva) = conduc@tor, }ef. Au adunat... pre mai-marii familiilor lui Israil. 391/2. Au trimis pre... mai-marii cet@]ii. 402/1, cf. 387/1, 392/1. Mai-mare peste me}teri = me}ter mare, arhitect; conduc@tor al unei lucr@ri. S@ fie mai–mare preste me}teri, dup@ toate lucrurile arhitecturii. 87/1, cf. 819/1. 3. Adj. De familie bun@; bogat. {i era acolo o muiare mare }i l-au oprit pre el s@ m@n$nce p$ine. 324/2. 4. Adj. De ^nsemn@tate, de importan]@ deosebit@. Mare easte [ie s@ Te chemi Fiiul Mieu. 584/1. 5. Subst. pl. Fapt@, lucru mare, deosebit, important; minune. Au uitat pre Dumnezeu, ... pre Cel ce au f@cut mari ^n Eghipet. 502/1. Cornul ^n carele era ochi }i gur@ gr@ind mari. 695/1. A gr@i mari asupra cuiva = a vorbi cu seme]ie; a se ridica ^mpotriva cuiva. C$nd s-au cl@tit picioarele male, asupra mea mari au gr@it. 475/1. Cel ce m@ urea}te de ar fi gr@it mari asupra mea, ma} fi ascuns de d$nsul. 481/1.

martor s. m. Mucenic, martir. Am v@zut pre muiare, beat@ de s$ngele sfin]ilor }i de s$ngele martorilor lui Iisus. 245*/2. masmarot s. n. Obiect de cult. Au dus ^n Vavilon... amfoturile }i masmaroturile. 638/2. materie s. f. 1. Con]inut, fond, esen]@. Cel atotlucr@toriu g$nd... domensticea}te ceale ale n@ravurilor }i ale patimilor materii. 884/1. 2. Problem@, chestiune, domeniu (de cunoa}tere). Socotind... greutatea care easte celor ce vreau a ^nceape pove}tile istoriilor, pentru mul]imea materiei, am avut grij@ ca celor ce vor vrea s@ ceteasc@ s@ fie m$ng@iare sufleteasc@. 859/1. m@car (}i macar) conj. ~ de (sau c@) = de}i, chiar dac@. Acum voi zice]i s@ sta]i ^mprotiva fea]ii ^mp@r@]iei Domnului... m@car de s$nte]i voi mul]ime mult@. 384/2. Au a}ezat jertvenicul ^n locul s@u, m@car c@-i sp@riia pre ei noroadele p@m$ntului. 408/1. Macar c@ nu cu adev@rat ar fi leagea noastr@... 886/1. m@cina vb. I. A m$nca. Sarea besearicii am m@cinat }i ru}inea ^mp@rtatului a o vedea noao nu ne easte slobod. 409/1.

mare2 s. f. 1. ~a cea de apoi (sau cea mai de pre urm@, cea de c@tr@ apus 169/1) = marea dinspre partea de apus; Marea Mediteran@. Va ie}i ap@ vie din Ierusalim; jum@tate de d$nsa ^n marea ce dint$iu, }i jum@tate de ea ^n marea cea de apoi. 736/1, cf. 708/2. ~a cea dint$i = marea dinspre partea de r@s@rit; Marea Ro}ie. 736/1, 708/2. ~a cea dinapoi = Marea Ro}ie. L$ng@ Elat, la marginea m@rii ceii dinapoi, ^n p@m$ntul Edomului. 305/2. De la ~ p$n@

m@duh@ s. f. = m@duv@. M@duha p@m$ntului = bel}ug, bog@]ie. Ve]i m$nca m@duha p@m$ntului. 46/1. m@dular s. n. (}i m@dulare s. f.) 1. (De obicei la pl.) Termen generic pentru membrele }i organele din care este alc@tuit@ o fiin]@. Belind arderea de tot dup@ m@dul@ri, o vor ^mp@r]i pre ea fie}tecarea m@dulare deosebi. 93/1. Viu easte cuv$ntul lui 50

Dumnezeu }i lucr@toriu }i mai ascu]it dec$t toat@ sabiia... }i str@bate p$n@ la desp@r]irea sufletului }i a duhului }i a m@dul@rilor }i a m@duh@i. 210*/1, cf. 99/1, 442/2, 144*/2. 2. Organ genital b@rb@tesc. Nu voia}te ^mp@ratul alt@ dare, f@r@ numai o sut@ de m@dul@ri net@iate ^mpregiur ale celor de alt neam. 257/1.

cinste, toiagul cel de m@rire? 633/1. Pogoar@-te de la m@rire }i }ezi ^n umezal@. 633/1. 3. For]@, t@rie deosebit@; m@re]ie, slav@. Putearea m@rimei Lui cine o va num@ra? 806/1. m@rire s. f. 1. Putere, t@rie. Toat@ avu]iia }i m@rirea, care o au luat Dumnezeu de la tat@l nostru. 30/1. 2. Str@lucire. Alta e m@rirea soarelui }i alta m@rirea lunii. 164*/2. 3. M@re]ie, str@lucire, grandoare. Da]i m@rire laudei Lui! 484/2. 4. Onoare, cinste; slav@, glorie. Cei ^n]elep]i vor mo}teni m@rire. 520/1. M@rirea Livanului la tine va veni. 591/1. S$nt trupuri cere}ti }i trupuri p@m$nte}ti; ci alta e m@rirea celor cere}ti }i alta a celor p@m$nte}i. 164*/2, cf. 488/2, 168*/1. A face ~ cuiva = a-i aduce faim@. {i au f@cut m@rire norodului s@u. 835/1. Din ~ ^n ~ = din slav@ ^n slav@. Ca printr-o oglind@, m@rirea Domnului privind spre acela}i chip, ne prefacem din m@rire ^n m@rire, ca din Duhul Domnului. 168*/1. (Cu privire la divinitate) Umplus@ m@rirea Domnului Casa Domnului. 302/2. De M@ m@resc Eu pre Mine ^nsumi, m@rirea Mea nimica nu easte. 92*/2, cf. 515/ 1. A da ~ lui Dumnezeu = a pream@ri, a prosl@vi. 93*/2. A gr@i m@ririle lui Dumnezeu = a pream@ri, a prosl@vi pe Dumnezeu. Auzim pre ei ^n limbile noastre gr@ind m@ririle lui Dumnezeu! 109*/1. Scaonul m@ririi = metonimie pentru Dumnezeu. Au }ezut de-a dreapta scaonului m@ririi, ^ntru ceale ^nalte. 208*/1. 5. M@re]ie, har divin (exteriorizate prin focul mistuitor sau printr-un nor). {i s-au pogor$t m@rirea lui Dumnezeu pre muntele Sinaii. 75/1. M@rirea Domnului s-au ar@tat ^n nor preste cortul m@rturiei. 134/2, cf. 99/2. 6. Cinste, pomp@. {i au f@cut nunta... cum fac ^mp@ra]ii, cu m@rire mare. 848/1.

m@dulare s. f. v. m@dular. m@gur@ s. f. Munte. Luat-au v$rtutea m@gurii ceii ^nalte. 634/1. m@hniciune s. f. M$hnire. Fericit b@rbatul carele... nu s@ r@nea}e cu m@hniciunea p@catului. 804/1. m@iestrie s. f. Cunoa}tere, }tiin]@, inteligen]@. A cunoa}te ^n]elepciunea, ^nv@]@tura, a ^n]eleage cuvintele m@iestriei. 518/1. m@nie s. f. v. m$nie. m@nunchi s. n. 1. Snop (de cereale). Venind vor veni cu bucurie, lu$ndu-}i m@nunchele sale. 510/2. 2. Pl@sea. Lu$nd cu]itul..., l-au ^mpl$ntat ^n p$ntecele lui Eglom, a}ea de tare, c$t }i m@nunchiul au ^ntrat dup@ ascu]it. 216/2. m@re] s. n. %ng$mfare. {tiin]a face m@re], iar@ dragostea zidea}te. 158*/2. m@ri vb. I. 1. (}i a se ~) A (se) cinstit, a (se) sl@vi, a (se) glorifica. P@c@tuit-am, ci m@rea}te-m@ ^naintea b@tr$nilor lui Israil. 253/2. Casa rug@ciunii Meale s@ va m@ri. 591/1. C$nd faci milostenie, nu tr$mbi]a ^naintea ta, precum cei f@]arnici fac..., ca s@ se m@reasc@ de oameni. 6*/1. (Cu referire la divinitate) L@uda-voiu numele Dumnezeului mieu cu c$ntare, m@ri-L-voi pre El ^ntru laud@. 486/2, cf. 66/2. 2. (a se ~; despre divintate) A-}i exterioriza, a-}i manifesta m@re]ia; a se prosl@vi sau a fi prosl@vit. Cu minune s@ va m@ri Domnul ^ntr@ eghitepani }i ^ntr@ Israil. 62/2. Au gr@it Domnul, zic$nd: „%ntru cei ce s@ apropie de Mine M@ voiu sfin]i }i ^ntru toat@ adunarea M@ voiu m@ri”. 100/2. Domnul... din p$ntece M-au pl@smuit slug@ Lui}i... Aduna-M@-voiu }i m@ voiu m@ri ^naintea Domnului. 584/1. 3. (a se ~) A se sim]i bine, a fi mul]umit; a se bucura. M@ voiu m@ri ^ntru Faraon, }i ^ntru toat@ oastea lui, }i ^n car@le, }i ^n caii lui. 65/2. M@rea}te-te }ez$nd ^n casa ta, c@ pentru ce s@ faci r@zboiu cu r@ul t@u? 335/2. 4. (a se ~) A se umple de uimire, de mirare. Cei ce umbl@ pre mare povestesc primejdiile ei }i cu auzirile urechilor noastre ne m@rim. 823/1. 5. (a se ~) A deveni puternic. [apul caprelor s-au m@rit foarte }i s-au ^nt@rit. 695/2. 6. (a se ~) A se ^ng$mfa, a se f@li, a se m$ndri. Judec@ s@racului }i smeritului ca s@ nu adaog@ ^nc@ a s@ m@ri omul pre p@m$nt. 464/2. {i va peri Moav de gloat@, pentru c@ asupra Domnului s-@u m@rit. 633/2.

m@rit,-@ adj. 1. Iluminat, str@lucit. Era m@rit@ vedearea fea]ii obrazului lui [Moise]. 86/1. 2. (Despre persoane, neamuri) Respectat, ales, de frunte; vestit, sl@vit. {i s@ aduna la el jidovii, pentru c@ era el mai m@rit dec$t to]i. 828/1. Au l@sat pre Lisiia, om m@rit }i de neam ^mp@r@tesc, preste lucrurile ^mp@ratului. 836/1, cf. 823/1. (Substantivat) To]i cei m@ri]i a lui Iuda, }i preo]ii }i norodul p@m$ntului au ^nmul]it a face f@r@deleage. 405/1. 3. (Despre fapte, ac]iuni) M@re], neobi}nuit, extraordinar, demn de cinstire, de laud@. Face-voiu lucruri m@rite, care nu s-au f@cut ^n tot p@m$ntul. 85/2. (La f. pl.; substantivat) Teame]i-v@ de Domnul }i sluji]i Lui cu adev@r, }i cu toat@ inima voastr@, c@ci a]i v@zut ceale m@rite care au f@cut cu voi. 249/2. C$nd vei face ceale m@rite, s@ vor cutremura de Tine mun]ii. 593/1. m@rturie s. f. 1. Dovad@, prob@; semn, indiciu. Dezlega omul ^nc@l]@mintea sa }i o da deaproapelui s@u, carele era rudenie cu el, }i acesta era m@rturie ^n Israil. 238/2, cf. 446/1. (Cu referire la divinitate, dovedind existen]a acesteia) Ferici]i cei ce cearc@ m@rturiile Lui, cu toat@ inima vor c@uta pre D$nsul. 506/2. Au zis Iisus [leprosului]: „... mergi de te arat@ preotului }i du darul carele au poruncit Moisi ^ntru m@rturie lor”. 7*/2. 2. Martor. Acesta m@rturie ori de au v@zut, ori de }tie, de nu va spune, va luoa p@catul. 95/2. Au pus m@rturii mincinoase, carii zicea: „Omul acesta...”. 113*/2, cf. 73/2, 225/1, 580/ 1, 174*/1. 3. %nv@]@tur@, porunc@, lege moral@, precept. S@ p@ze}ti poruncile Domnului Dumnezeului t@u, }i m@rturiile }i ^ndrept@tile Lui, c$te ]-au poruncit

m@ri s. f. pl. (Probabil) M@riri. Voiu lep@da de la tine oc@rile m$ndriei tale }i mai mult nu vei adaoge alte m@ri ^n muntele cel sf$nt al mieu. 727/1. m@rime s. f. 1. Lucru mare, deosebit. Pentru robul T@u ai f@cut toat@ m@rimea aceasta }i dup@ inima Ta, ca s@ cunoasc@ toate m@rimile. 365/2. 2. Loc de frunte, situa]ie (social@) ^nalt@; autoritate. Spune]i, dar@, t@t$ne-mieu toat@ m@rimea mea cea din Eghipt. 45/2. Cum s-au zdrobit varga cea de bun@ 51

]ie. 164/2, cf. 339/1. Ia ^n urechi m@rturie! = ia aminte ce-]i spun! Au zis: Scoal@-te, Valac, }i ascult@, ia ^n urechi m@rturie! 144/2. 4. (La pl. ) Legile (rege}ti) ^nscrise. {i i-au pus lui cunun@ ^mp@r@teasc@ }i m@rturiile, }i l-au f@cut pre el ^mp@rat. 392/ 1, cf. 333/1. 5. (La pl.) Tablele legii. Vei pune ^nl@unru ^n sicriiu m@rturiile care voiu da ]ie. 75/2, cf. 92/1. 6. Chivot, sicriul legii. Au pus Aron [urciorul cu man@] ^naintea m@rturiei spre paz@, ca s@ se ]ie. 68/1. Fumul t@m$iei va acoperi pre milostivitoriul cel deasupra m@rturiilor, }i nu va muri. 107/2. 7. Angajament, jur@m$nt. A]i st@tut ^ntru m@rturiile voastre. 631/1, cf. 498/2.

voastre, }i p$rga m$inilor tale. 170/1. m@runta vb. I = m@run]i. A sf@rma. Vasele lui s@ vor m@runta }i oalele lui le vor zdrobi. 633/1. m@sc@riciune s. f. Vorb@, gest, purtare trivial@. {i m@sc@riciunea, }i vorba nebuneasc@, }i marghioliile... s$nt necuvioase. 183*/2. m@slinet s. n. Loc plantat cu m@slini. A}a vei face cu viia ta }i cu maslinetul t@u. 74/1. Vii }i m@slineturi. 422/2, cf. 246/1, 599/2. m@sur@ s. f. 1. M@sur@toare. S@ nu face]i nedreptate, ^n judecat@, ^n m@suri, ^n pun]i, ^n cumpene. 111/1. 2. Greutate. Au luat... m@sura arginitului }i a aurului }i a vaselor. 412/2. 3. Unitate de m@sur@ pentru capacitate sau lungime. Au f@cut groap@ ^mpregiurul oltariului, ^ntru care ^nc@pea doao m@suri de s@m$n]@. 315/2. [Aluatul] lu$ndu-l muiarea, l-au ascuns ^n trei m@suri de f@in@. 13*/2, cf. 15/2, 684/1. A ^ntinde ~ = a m@sura cu funia. G$ndit-au Domnul s@ strice zidul featei Sionului, ^ntins-au m@sur@. 640/ 1. M@sura cea dint$iu = sistemul vechi de m@surare la evrei. Au ^nceput Solomon a zidi casa lui Dumnezeu, de lung@, dup@ m@sura cea dint$iu, de co]i }easezeci. 376/2. M@sura a doua = sistemul nou de m@surare la evrei. Dup@ el au zidit Varuh, fiiul lui Zavu, m@sura a doao de la unghiu p$n@ la u}ea lui Viteliasuv. 417/1. 4. A plini m@sura = a ajunge la ultima limit@. {i voi plini]i m@sura p@rin]ilor vo}tri. 23*/2. %ntru ~ = din plin. Ne vei ad@pa cu lacr@mi ^ntru m@sur@. 492/1.

m@rturisi vb. IV. 1. A face cunoscut, a comunica; a spune deschis, f@r@ ocol. De... vor m@rturisi st@p$nului lui, }i nu-l va ^nchide [pe taur] }i va omor^ b@rbat sau muiare. 72/1. R@spuns-au Iisus...: „M@car de}i m@rturisec Eu de Mine, adev@rat@ easte m@rturiia Mea”. 91*/2, cf. 393/1, 104*/1. 2. A propov@dui, a propaga, a explica (idei, concep]ii etc.). Le m@rturisea}te lor poruncile lui Dumnezeu }i leagea Lui. 69/2, cf. 70/2. 3. A fi, a sta ca m@rturie, ca prob@; a face dovada. Lucrurile care le fac Eu ^ntru numele p@rintelui Mieu... m@rturisesc de Mine. 94*/2. 4. (}i a se ~) A (se) recunoa}te (cu adev@rat). %mpreun@ s-au m@rturisit de c@tr@ toate p@r]ile, c@ singur ]iitoriu patimilor easte cel bun credincios g$nd. 890/1. Au auzit Gotolia glasul... celui ce m@rturisia }i l@uda pre ^mp@ratul. 392/1. 5. (}i a se ~) A declara, a recunoa}te credin]a ^n Dumnezeu, loialitatea fa]@ de acesta; a-l recunoa}te pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. S@ aducem jertf@ de laud@ pururea lui Dumnezeu, adec@ roada buzelor ce s@ m@rturisesc numelui Lui. 216*/2. Cel ce M@ va m@rturisi pre Mine ^naintea oamenilor, m@rturis-l-voiu }i Eu pre el ^naintea Tat@lui Mieu. 10*/1, cf. 66*/2, 93*/ 2. 6. (a se ~) A fi recunosc@tor, a mul]umi; a l@uda pe Dumnezeu. M@rturisi-m@-voiu Domnului dup@ dreptatea Lui }i voiu c$nta numele Domnului Celui %nalt. 463/1. M@rturisi-m@-voiu [ie ^ntru al@ut@, Dumnezeule, Dumnezeul mieu. 477/1. M@rturiseasc@-s@ Domnului milele Lui }i minunile Lui. 503/1. 7. (a se ~) A se dest@inui; a se spovedi. Va veni }i s@ va m@rturisi ^naintea jertvenicului T@u ^n casa aceasta. 303/1. M@rturisi]i-v@ unul altuia p@catele }i v@ ruga]i unul pre altul ca s@ v@ vindeca]i. 221*/2, cf. 494/1. 8. A angaja ceva, a promite. S@ facem m@rturisirile noastre, care le-am m@rturisit a t@m$ia ^mp@r@teasii ceriului. 631/1. Am m@rtusit numele Mieu = m-am angajat, m-am jurat pe numele Meu. 631/1.

m$hni vb. IV. 1. Se m$hne}te fa]a cuiva = se ^ntristeaz@, se posomor@}te. Pentru ce te-ai ^ntristat }i pentru ce s-au m$hnit fa]a ta? 4/2. 2. A se sup@ra, a se m$nia. S-au m$hnit Moisi pre ei. 68/1. m$n@ s. f. 1. %n sintagme }i expresii sau ^n descrierea unor gesturi, semnific$nd ori suger$nd: implorarea. Au ie}it Moisi de la Faraon afar@ din cetate }i au ^ntins m$inile c@tr@ Domnul, }i au ^ncetat tunetele, }i piiatra, }i ploaia. 61/1. S@ nu-}i tinz@ drep]ii ^ntru f@r@delegi m$inile lor. 510/2; violen]a. Au r$dicat m$inile asupra ^mp@ratului Solomon. 307/2, cf. 289/ 1; ^n]elegerea, acordul, colaborarea. Au pus sluga m$na supt armul lui Avraam, st@p$nul s@u, }i au jurat. 21/1. Au dat m$na = s-au unit, sprijinind o ac]iune. {i au dat m$na sa c$]i vor l@p@da muierile sale. 414/2. A fi m$na cuiva (^ntr-o afacere) = a fi amestecat ^ntr-o ac]iune, ^ntr-o afacere etc. M$na boiarilor }i a c@peteniilor mai ^nt$iu au fost ^ntru f@r@deleagea aceasta. 413/1; transmiterea autorit@]ii. %ntinzind Israil m$na cea dreapt@, o au pus pre capul lui Efraim... }i cea st$ng@ pre capul lui Manasi, schimb$ndu-}i m$inile. {i i-au binecuv$ntat pre ei. 49/1; caracterul, tr@s@turile oamenilor. Cel curat cu m$inile = cel cinstit. 446/2. M$ni drepte = cinstit, neprih@nit. Cu inim@ curat@ }i cu m$ni dreapte am f@cut aceasta. 18/1. Cu ~ ascuns@ = ^n ascuns, tainic, pe furi}. Cu m$n@ ascuns@ s@ r@zboia}te Domnul asupra lui Amalic. 69/1; diferite alte aspecte. A aduce m$na peste cineva = a indica cu m$na o mul]ime, pe cineva. C@, iat@, Eu aduc m$na Mea preste ei }i vor fi prad@ celor ce le-au slujit lor. 730/1. Cu m$na cuiva sau dup@ m$inile cuiva = c$nt$nd la instrumente cu ajutorul m$inii. Au

m@rturisire s. f. 1. Ceea ce spune, relateaz@, comunic@ cineva. Cel ce au v@zut au m@rturisit }i adev@rat@ easte m@rturisirea lui. 104*/1. 2. Afirmare, sus]inere (a unor convingeri, sentimente etc.). Cu m@rturisire s-au m@rturisit noao omul, domnul p@m$ntului. 43/1. 3. Declara]ie de recunoa}tere a ceva; mul]umire, recuno}tin]@. De la cel mort... au perit m@rturisirea. Cel viu }i s@n@tos va l@uda pre Domnul. 806/1. 4. Angajament, jur@m$nt. S@ facem m@rturisirile noastre, care le-am m@rturisit a t@m$ia ^mp@r@teasii ceriului. 631/1. 5. Ofrand@ dat@ de bun@ voie. Nu va fi slobod s@ m$nci ^n cet@]ile tale... z@ciuiala gr$ului t@u, }i a vinului t@u..., }i m@rturisirele

52

r$nduit ^nt$iu David a l@uda pre Domnul cu m$na lui Asaf }i a fra]ilor lui. 364/1. A l@uda pre Domnul dup@ m$inile lui David. 408/2. M$na nu-i ajunge = nu are bani. Iar@ de va fi s@rac }i m$na lui nu va ajunge, va lua un miel de un an }i-l va aduce pentru gre}eal@. 105/1. A avea la ~ = a dispune de bani, a-i da m$na. Iar@ de... va avea la m$n@ }i s@ va afla c@ are destul ca s@ poat@ r@scump@ra.... 116/2. Spre m$na... = pe partea... Au m$necat Avesalom }i au st@tut spre m$na c@ii por]ii. 282/1. Dup@ (sau despre) m$na... = al@turi de... , l$ng@. {i dup@ m$inile lui au zidit oamenii fiii Ierihonului. 416/1, cf. 282/2. 2. (Despre obiecte) De ~ = f@cute cu m$na. Au gr@it de Dumnezeul Ierusalimului, ca }i de dumnezeii noroadelor p@m$ntului, lucruri de m$ni omene}ti. 400/2. Ceale f@cute de ~ = idoli. S@ vor cl@ti ceale f@cute de m$n@ ale Eghiptului. 563/2, cf. 553/2. 3. Grij@, solicitudine. M$na o dep@rteaz@ de la mine }i frica Ta s@ s@ nu m@ ^ngrozasc@. 444/2. Va fi m$na Ta cu mine. 353/1, cf. 337/1. M$na lui Dumnezeu = protec]ia, sprijinul, ap@rarea divin@. Au fost preste mine m$na cea bun@ a lui Dumnezeu. 412/1, cf. 411/1. 4. Putere, for]@. {i m$na Domnului au fost preste Ilie. 316/1. Cu ~ tare = cu puterea, cu for]a. Nu va l@sa pre voi Faraon... s@ mearge]i, f@r@ numai cu m$n@ tare. 55/1, cf. 180/2. Cu m$inile slabe = lipsit de putere. Fiind ostenit }i cu m$inile slabe, voi sp@riia pre el. 284/1. 5. Autoritate, st@p$nire, conducere. Ne-au scos pre noi din m$na celor de alt neam. 287/1. S@ se ^nt@reasc@ ^mp@r@]iia ^n m$na lui. 337/1. S-au desp@r]it Lomna ^n vreamea aceaea de la m$na lui. 390/2. A ^ntinde ~ = a pune st@p$nire. {i nu numai preste noi au ^ntins m$na, ci }i preste toate hotar@le lor. 841/1. Voiu pune ^n mare m$na lui }i ^n r$uri dreapta lui = voi da ^n m$na lui marea }i ^n dreapta lui r$urile. 495/1. 6. Persoan@, individ. Prin (sau ^n) m$na cuiva = prin intermediul cuiva. S@ ^nt@reasc@ cuv$ntul carele l-au gr@it ^n m$na lui Ahiia. 308/2. {i au m@rturisit domnul ^n Israil }i ^n Iuda, prin m$na tuturor prorocilor S@i. 339/1, cf. 283/1, 413/2, 112*/12. A umbla dup@ m$na cuiva = a face, a se comporta cum impune cineva. De nu umbl@ dup@ m$na ta, de la trupul t@u o taie pre ea. 811/1. A fi la m$na cuiva ^ntru tot cuv$ntul = a fi ^mputernicitul cuiva. Era la m$na ^mp@ratului ^ntru tot cuv$ntul c@tr@ norod. 424/2. Zeace m$ini s$nt mie ^ntru ^mp@ratul = de zece ori ^mp@ratul este mai mult al meu. 288/1. 7. M$inile cele de fier = obiect, unealt@ de tortur@. {i puind m$inile ceale de fier cu ascu]ite unghi la lucru de munc@. 888/2. 8. Rezem@toare, bra] la tron. M$ni de o parte }i de alta la scaonul }ederii. 306/1. 9. M$na fierului = moarte de sabie. %n foamete te va izb@vi de moarte, iar@ ^n r@zboiu te va scoate din m$na fierului. 440/ 2. 10. Parte a ro]ii, probabil osie. Lucru roatelor,... m$nile lor }i umerii lor }i lucr@tura lor, toate v@rsate. 301/2.

dreapta }i de-a st$nga pre toate noroadele ^mpregiur. 735/1, cf. 591/2, 640/1. m$ncare s. f. 1. %ntru ~ de p$ine = cum se m@n$nc@ p$inea. Cei ce m$n$nc@ pre norodul mieu ^ntru m$ncare de p$ine. 480/2. 2. Va fi ~ de tot = (despre oameni) vor fi nimici]i, distru}i. Voiu ^ntoarce fa]a Mea de c@tr@ ei }i va fi m$ncare de tot }i-l vor afla pre el reale multe }i n@cazuri. 186/1. 3. (Cu sens colectiv) Roade, bucate ale c$mpului. Smochinul nu va rodi... }i c$mpii nu vor face m$ncare. 725/2. m$ncat s. n. ~ de fiare = ceea ce a fost sf$}iat, devorat de animale. M$ncat de fiiar@ ]ie nu ]-am adus. 31/1. m$nc@toriu,-oare adj. Risipitor. Fiiul nostru acesta easte... m$nc@toriu }i be]iv. 177/1. m$ndri vb. IV (a se ~) A se ata}a. De te vei m$ndri pentru adev@r, ^nc@ }i pe mine vei huli. 886/1. m$ndrie s. f. 1. A face ~ = a se m$ndri. Nu va l@cui ^n mijlocul casii meale cel ce face m$ndrie. 499/1. 2. S@ nu-mi vie mie piciorul m$ndriei = piciorul celui ^ng$mfat s@ nu m@ striveasc@. 474/1. m$nea vb. II. 1. A se ad@posti, a r@m$ne undeva peste noapte. Fie}tecarele cu sluga s@ m$ne]i preste noapte ^n Ierusalim. 418/1, cf. 16/2, 426/2. 2. A r@m$ne o vreme undeva, a poposi. De m-a]i judecat pre mine a fi credincioas@ Domnului, intr$nd ^n casa mea, m$ne]i! 125*/1. (Despre abstracte) {i str$mb@tate ^n casa ta s@ nu m$ie. 443/2. m$neca vb. I. 1. A se trezi dis-de-diminea]@. M$nec@ diminea]@ }i st@i ^naintea lui Faraon. 59/2, 135/2, 604/2. 2. A porni, a pleca (^n zori); a se ^ndrepta spre... Au m$necat Avraam a doao zi la locul unde au st@tut ^naintea Domnului. 17/1. S@ asculta]i cuvintele slugilor Meale, prorocilor, pre carii Eu trimi] la voi, de noapte m$nec$nd. 616/2. Tot norodul m$neca la D$nsul, s@-L auz@ ^n besearic@. 77*/1, cf. 441/2, 551/1, 727/1. m$ng@itoriu s. m. = m$ng$ietor. Persoan@ care ^l sus]ine }i ^l ajut@ pe altul. Eu voiu ruga pre Tat@l }i alt M$ng@itoriu va da voao. 99*/1. m$ng$ia vb. I. A sf@tui, a pov@]ui, a ^ndruma. {i umbl$nd prin p@r]ile acealea }i m$ng$indu-i pre ei cu cuvinte multe, au venit ^n Elada. 129*/1. m$nie (}i m@nie) s. f. 1. Nenorocire; urgie. S-au ^n@l]at inima lui }i s-au f@cut asupra lui m@nie. 400/ 2. S-au suit m@niia Domnului asupra norodului S@u. 405/2, cf. 388/2. 2. M@rimea, groz@via a ceva. M$niia iu]imei Tale s@-i cuprinz@ pre ei. 486/2. 3. Venin. Din]i de fiar@ voiu trimite asupra lor, cu m$niia celor ce s@ t$r@sc pre p@m$nt. 187/2. m$ntui vb. IV. 1. (}i a se ~) A sc@pa dintr-o primejdie, de o nenorocire, de la moarte, de cineva etc., a (se) salva, a (se) elibera, de obicei cu ajutor divin. De va veni Isav asupra unei tabere }i o va t@ia, ceaealalt@ tab@r@ s@ va m$ntui. 32/1. Cel ce i-au m$ntuit pre ei din m$na tuturor vr@jma}ilor. 222/ 2. Acela c@ruia va ^ntinde ^mp@ratul toiagul cel de aur, acela se va m$ntui. 431/1, cf. 17/1, 290/1, 400/ 1, 629/2. 2. (}i a se ~) A sc@pa de o boal@, a (se) vindeca. O muiare, c@riia curgea s$nge de doispr@-

m$nca vb. I. 1. A petrece. Vai, ]ie, cetate, a c@riia ^mp@rat easte tin@r, }i boiarii t@i m$nc@ de diminea]@. 546/2. 2. A nimici, a distruge; a face s@ dispar@, a omor^. Pre mai mu]i din norod au m$ncat dumbrava dec$t sabiia. 285/2. Voiu trimite foc la casa lui Azail }i va m$nca temeliile. 710/1. {i vor m$nca de-a

53

zeace ani,... zicea... „De m@ voiu atinge de ve}m$ntul Lui, m@ voiu m@ntui”. 9*/1. Au trimis la D$nsul... ca s@ vie s@ m$ntuiasc@ sluga lui. 59*/1. 3. (a se ~) A sc@pa, a se cur@]a. Ace}tia [idolii] nu s@ m$ntuiesc de rugin@ }i de cari. 766/1. 4. A p@zi, a ap@ra. [Dumnezeu] au fost cu mine }i m-au m$ntuit ^n calea pre carea mergeam. 34/2. 5. (}i a se ~) A ierta sau a ob]ine iertarea, eliberarea de p@catele s@v$r}ite, a sc@pa de pedeapsa divin@, a (se) izb@vi. M$ntuind m$ntuia}te sufletul t@u. 17/1. %ndrept@]i fiind ^ntru s$ngele Lui, ne vom m$nui printr-%nsul de m@nie. 144*/1. S$nte]i p@zi]i ^ntru putearea lui Dumnezeu prin credin]@, spre m$ntuirea ceaea ce easte gata a s@ ar@ta ^n vreamea de apoi. 222*/1. 6. (a se ~) A se dezvinov@]i; a se scuza, a se justifica. C$nd e vreamea s@ ^ntoarc@ [datoria],... s@ m$ntuia}te cu cuvinte de leane. 813/2.

mir. 82/1. (Om) plin de ~ = (om) foarte priceput ^n meseria sa. Tat@l lui, om tiriian, me}ter de aram@ }i plin de me}te}ug }i de priceapere. 300/2. ~ de pietri = arta celui care ciople}te ^n piatr@. Lucru de me}te}ug de pietri, s@p@tur@ de peceate, vei s@pa am$ndoao pietrile. 78/1. 2. Treab@; obicei, r$nduial@. Mearge-vor ^ntru me}te}ugurile lor. 492/2. 3. Caracteristic@ pozitiv@, calitate. Am auzit ^n]@lepciunea ta }i me}te}ugurile sufletului t@u. 757/2. 4. Fapt@ ur$t@, viclean@. Stricatu-s-au }i ur$]i s-au f@cut ^ntru me}te}uguri, nu easte cel ce face bun@tate. 465/1, cf. 841/1. 5. (La pl. ) Ma}ini (de r@zboi). Au f@cut asupra lor stare s@get@torilor }i me}te}uguri. 841/1. me}te}ugi vb. IV. 1. A face; a prelucra. Cei ce me}te}ugesc argintul... ^n iad s-au pogor$t. 764/1. 2. (a se ~) A ac]iona, a se comporta cu dib@cie, cu viclenie. C@uta]i }i vede]i locul lui..., ca nu cumva cu vicle}ug s@ se me}te}ugeasc@. 262/1. 3. (}i a se ~; }i a ~ g$nd) A pune la cale (^n ascuns), a unelti, a urzi. %mprotiva norodului T@u au me}te}ugit g$nd. 493/1. P@zea}te-te de cel viclean, c@ reale me}te}ugea}te. 802/2. S-au me}te}ugit s@ fac@ toate fealurile de batjocur@ asupra celor ce s@ p@rea tic@lo}i. 880/1.

m$ntuin]@ s. f. A face ~ = a r@scump@ra. Bine e cuv$ntul Domnul Dumnezeul lui Israil, c@ au cercetat }i au f@cut m$ntuin]@ norodului s@u. 52*/2. m$ntuire s. f. 1. Salvare, sc@pare, izb@vire. M@re}ti m$ntuirile ^mp@ratului. 291/1. M$ntuire de vr@jma}ii no}tri }i din m$na tuturor celor ce ne ur@sc pre noi. 52*/2, cf. 65/2, 431/1, 837/2. A face ~ = a m$ntui, a salva, a izb@vi. Au b@tut pre cei de alt neam }i au f@cut Domnul m$ntuire mare. 360/1, cf. 291/2. 2. Lini}te, pace, siguran]@. S-au dus de la el cu m$ntuire. 25/1. 3. Iertarea p@catelor s@v$r}ite, spre a sc@pa de pedeapsa divin@, izb@vire. Cu mul]imea ^ndur@rilor Tale, ai hot@r$t poc@in]@ p@c@to}ilor spre m$ntuire. 893/2. Jertf@ de ~ = jertf@ pentru iertarea p@catelor, prin care p@r]i din animalul sacrificat erau destinate jertfei prin ardere, restul fiind consumat de credincio}i. {i s@ jertve}ti acolo o jertv@ de m$ntuire. 181/1, cf. 95/1.

me}te}ugire s. f. 1. %nf@ptuire, ob]inere a ceva prin ^ndem$nare, dib@cie, }iretlic. Purt$ndu-ne de tot v$ntul ^nv@]@turii ^ntru am@gitura oamenilor, ^ntru vicle}ug spre me}te}ugirea ^n}el@ciunei. 183*/1. 2. Uneltire. S@ pute]i sta ^mprotiva me}te}ugirilor diavolului. 184*/2, cf. 802/2. me}te}ugui (}i me}ter}ugui) vb. IV. 1. (a se ~) A se str@dui (s@ ajung@ la calea ce bun@). Cu cine M-a]i asem@nat? Vede]i }i me}ter}ugui]i-v@ cei ce r@t@ci]i. 582/2. 2. A ac]iona cu viclenie; a unelti, a urzi. Nu numai celor supu}i voao caut@ a le face r@u... }i asupra f@c@torilor s@i de bine s@ silesc a me}te}ugui. 434/2. S-au sculat alt ^mp@rat... Acesta, me}te}uguind, au n@c@jit pre p@rin]ii no}tri. 114*/2.

m$ntuit s. m. Persoan@ salvat@, sc@pat@ cu via]@. {i i-au ucis pre ei, p$n@ ce nu au r@mas dintr@ ei m$ntuit }i sc@pat. 197/1, cf. 413/2. m$nz s. m. (Aici) Cat$r. Mearge]i ^n satul cel dinaintea voastr@ }i ^ndat@, ^ntr$nd ^ntr-^nsul, ve]i g@si un m$nz legat. 43*/1.

miaz@noapte s. f. Miezul nop]ii. Au dormit Sampson p$n@ la miiaz@noapte. 229/2. mic s. n. Spre mic }i spre mare, fii voitoriu de bine = cu pu]in sau cu mult, fii mul]umit. 813/2.

m$sc@ri vb. IV = m@sc@ri. A oc@r^, a insulta, a batjocori. Iar@ el i-au batjocorit pre ei }i i-au m$sc@rit }i i-au spurcat pre ei, gr@ind cu trufie. 843/1, cf. 398/2.

mici vb. IV (a se ~) A se d@r$ma, a se strica. %n zilele lui s-au micit sprijinitoriul apelor, cel de aram@, ca marea ^mpregiur. 826/2.

m$]@ s. f. Pisic@. Pre trupul lor [al idolilor] }i pre capul lor zboar@... r$ndunealele }i pas@rile; a}ijderea }i m$]ele. 766/2.

mic}urare s. f. = mic}orare. Ceea ce are cineva mai mic; degetul cel mic. Mic}urarea mea mai groas@ easte dec$t }ealele t@t$ne-mieu. 308/2.

merge vb. III. (Despre ape) A curge. {i r$ul cel de al treilea, Tigru, acesta mearge ^mprotiva Asirilor. 3/1.

mie s. f. 1. Grup, forma]ie de o mie de lupt@tori. Eu ^l voiu c@uta pre el ^ntru toate miile Iudei. 262/1. 2. Neam, familie. Cu cine voiu m$ntui pre Israil? Iat@, miia mea easte mai slab@ ^ntru Manasi. 219/2.

mergere s. f. S@ nu asculte de meargerea c@ii norodului = s@ nu asculte s@ mearg@ pe calea norodului. 557/1. mestec@toriu,-oare s. m. }i f. Persoan@ care servea b@uturi la mas@. F@cutu-mi-am c$nt@re]i }i c$nt@rea]e, }i desf@t@rile fiilor omene}ti, mestec@tori }i mestec@toare de vin. 541/2.

mielu}i]@ s. f. Mielu}ea. I-au dat lui fie}tecarele c$te o mielu}i]@. 460/1. miez s. n. ~ul anului = mijlocul anului. S@rb@toarea adun@rii la miezul anului. 86/1.

me}ter}ugui vb. IV v. me}te}ugui.

mijloc s. n. Br$u (parte a corpului). (Fig.) %ncing$nd mijloacele cugetului vostru, trezi]i-v@. 222*/2.

me}te}ug s. n. 1. Meserie; pricepere, ^ndem$nare ^ntr-o meserie. Vei face aceasta untdelemn ungere sf$nt@, mir mirositoriu cu me}te}ugul f@c@toriului de

mil s. n. = mil@ (unitate de m@sur@ pentru lungime). Un mil de loc. 5*/2.

54

mil@ s. f. 1. Bun@voin]@, ^ndurare, compasiune din partea lui Dumnezeu. {i mila Lui din neam ^n neam, spre cei ce se tem de El. 52*/1. 2. (%n leg@tur@ cu verbele „a face”, „a da” etc.; }i la pl.) Ajutor, binefacere. Fac mil@ p$n@ la a miia neam celor ce M@ iubesc pre Mine. 71/1. Minunate f@ milele Tale. 466/ 1. A face ~ cu cineva = a-l ajuta. Arat@-ne noao pre unde s@ ^ntr@m ^n cetate }i vom face cu tine mil@. 214/2. 3. De ~ = cucernic. {i au scos dintru el b@rbat de mil@, carele au aflat har ^naintea ochilor a tot trupul, pre Moisi cel iubit. 823/2.

face minunate. 227/2, cf. 498/1, 502/1, 814/2. 3. Adj. Ie}it din comun, neobi}nuit. {tie os@birea norilor }i minunatele c@deri a celor r@i. 457/1. [Om] ~ la fa]@ = [om] care are trecere, considera]ie ^naintea cuiva. Neeman... era un om mare ^naintea domnului s@u }i minunat la fa]@. 326/1. 4. Adv. ~ de = foarte. Acesta au ucis pe un b@rbat eghiptean, minunat de mare, de cinci co]i. 360/2. 5. Adj. M$ndru, trufa}; m@re]. Voi preo]i Domnului v@ ve]i chema,... t@riia neamurilor ve]i m$nca }i ^ntru bog@]iia lor minuna]i ve]i fi. 591/2. 6. Adj. %nfrico}@tor, de temut. Va face Domnul... b@t@i mari }i minunate. 183/2.

milos$rd,-@ adj. Iert@tor, milostiv. Tu e}ti Domnul cel %nalt, milos$rd, ^ndelung r@bd@toriu }i mult milostiv. 893/1.

minune s. f. Mirare, uimire. S@ nu g$ndi]i a fi lucru de minune unde }i vifor a birui g$ndul poate. 884/2.

milostenie s. f. Binefacere care se face cuiva, ajutor, poman@. Nu easte bine celui ce... nu d@ milostenie. 802/2. C$nd faci milostenie, nu tr$mbi]a. 6*/1.

mireasm@ (}i mireazm@) s. f. Miros de (sau cu) bun@ mireasm@ = arom@ pl@cut mirositoare. Vei aduce berbeacele tot pre jertvenic, ardere de tot Domnului, ^ntru miros de bun@ mireasm@. 80/1. Le vei aduce... ^ntru miros de bun@ mireazm@. 80/2. [Hristos] S-au dat pre Sine pentru noi aducere }i jertv@ lui Dumnezeu, ^ntru miros cu bun@ mireasm@. 183*/2, cf. 8/1.

milostivi vb. IV (a se ~) A fi curpins de mil@, a se ar@ta milos. Dumnezeule, milostive}te-Te spre noi. 485/1. milostivire s. f. Cur@]ire, isp@}ire (prin manifestarea milei). Ve]i aduce... un ]ap din capre, pentru p@cat, ca s@ se roage pentru voi, afar@ de cel pentru p@cat al milostivirei }i arderea de tot. 149/2.

mireazm@ s. f. v. mireasm@. miriade s. f. pl. Zece mii de zece mii de ori (10.000 fiind simbol pentru num@rul infinit). Num@rul osta}ilor c@l@re]i, doao miriade de miriade. 241*/1.

milostivitoriu s. n. Capacul chivotului. Vei face milostivitoriu de aur v@rsat curat. 75/2. Au auzit glasul Domnului gr@ind c@tr@ d$nsul deasupra milostivitoriului, care easte deasupra sicriilui m@rturiei. 129/ 2, cf. 107/2.

miros s. n. 1. (Mai ales la pl. ) Mirodenie. Au zis Domnul c@tr@ Moisi: „Ia ]ie mirosuri, stactie, }i onih, }i halvan mirositoriu”. 82/1. 2. (Probabil) Renume, faim@. Vaz@-v@ pre voi Dumnezeu }i s@ v@ judece, c@ a]i f@cut ur$t mirosul nostru ^naintea lui Faraon. 57/1.

milui vb. IV. (Mai ales despre Dumnezeu) A avea mil@, ^ndurare fa]@ de cineva, a-l ajuta. Lumineaz@ fa]a Ta preste noi }i ne miluia}te. 485/1. Zice Domnul: „Iat@, Eu voiu ^ntoarce ^nstr@inarea lui Iacov }i robimea lui voiu milui”. 619/2.

mirosi vb. IV. 1. (a se ~) A face s@ miroase frumos cineva ^nsu}i, a se umple de miros. Oricine va face aseamenea, ca s@ se miroseasc@ cu aceaea va peri. 82/2. 2. Nu voiu mirosi ^ntru adun@rile voastre = nu voi sim]i nici o pl@cere pentru adun@rile voastre. 712/2.

miluit,-@ adj. Care are parte de mil@. Norodul lui Dumnezeu, carii era]i nemilui]i, iar@ acum s$nte]i milui]i. 223*/1.

mirosire s. f. ~a apei = umezeal@. De mirosirea apei [r@d@cina copacului] va odr@sli. 445/1.

min@u subst. = miniu. Zidit-ai ]ie cas@..., foi}oare largi }i cu ferestri osibite... v@ruite cu min@u. 613/1.

mirosituri s. f. pl. Mirosuri; mirodenii, arome; balsamuri. L-au pus pre el pre pat }i l-au umplut de mirosituri }i cu fealuri de miruri. 386/2. I s-au dat lui mirosituri de aprins. 240*/1, cf. 358/2.

minciun@ s. f. Vicle}ug, ^n}el@ciune, am@gire; afirma]ii false. S@ va descoperi str$mb@tatea lui Efraim }i r@utatea Samariei, c@ au lucrat minciuni. 703/2. [Diavolul] c$nd gr@ia}te minciun@ dintru ale sale gr@ia}te, c@ mincinos easte }i tat@l minciunei. 92*/2. A face ~ = a ^n}ela. De la proroc p$n@ la preot, to]i fac minciun@. 602/2.

mirsin s. m. v. mirsin@. mirsin@ s. f. (}i mirsin s. m.) Mirt. %n locul urzicii va crea}te mirsina. 588/2. %n }eas@ luni s@ ungea cu uleiu de mirsin. 429/2. Pune-voiu ^n p@m$ntul cel f@r@ de ap@ chedru }i tis@ }i mirsin@. 578/2, cf. 421/2, 609/2.

minte s. f. S@ va ^nmul]i mintea = vor cre}te cuno}tin]ele. 700/1. A se face f@r@ de ~ = a deveni nebun. F@cutu-m-am f@r@ de minte l@ud$ndu-m@, voi m-a]i silit. 173*/2. Cel f@r@ ~ = nebun. Ocar@ celui f@r@ minte m-ai dat. 475/2.

mi}ca vb. I. 1. A ar@ta (cu m$na). Tot cel ce va treace prin ea [prin cetate] va }uiera }i va mi}ca m$inile sale. 726/2. 2. A ~ piciorul cuiva = a face s@ plece, s@ se duc@. Nu voiu mai mi}ca piciorul lui Israil din p@m$ntul carele l-am dat p@rin]ilor lor. 343/ 2. 3. A ~ limba ^mpotriva cuiva = a vorbi ^mpotriva cuiva. Nimenea nu au ^ndr@znit a-}i mi}ca limba sa ^mprotiva fiilor lui Israil. 199/2.

minunat,-@ adj., adv., s. f. 1. Adj. Sf$nt, divin; miraculos. Pentru ce ^ntrebi numele mieu? {i acesta easte minunat. 227/2. Doamne, Domnul nostru, c$t e de minunat numele T@u ^n tot p@m$ntul. 463/2. S@ se fac@ ~ = s@ fie l@udat, sl@vit, pream@rit. C$nd va veni s@ Se m@reasc@ ^ntru sfin]ii S@i, }i S@ se fac@ minunat ^ntru to]i credincio}ii. 196*/1. 2. S. f. Minune, miracol. Au luat Manoe iedul cel de capre }i jertva }i le-au adus pre piiatr@ Domnului celui ce

mi}el s. m. Om s@rac, nenorocit, s@rman; cer}etor. Au gonit pre omul cel s@rac }i mi}@l }i umilit la inim@. 504/1. Cel ce nu cinstea}te pre cel mi}el p@c@tuia}e. 527/1, cf. 464/2, 487/2.

55

mitr@ s. f. Acoper@m$nt pentru cap (cu valoare sacr@). {i aceastea s$nt ve}mintele care vor face [lui Aaron]: ... }i mitr@, }i br$u. 78/2. [Iudit] }i-au tocmit p@rul capului s@u }i }i-au pus mitr@ ^n cap. 756/2, cf. 91/1.

voi a lui Hristos, iat@, a lui Avraam s@m$n]@ s$nte]i }i dup@ f@g@duin]@ mo}teani. 177*/2. Noie... au f@cut corabie spre m$ntuirea casii sale... }i drept@]ii ceii dup@ credin]@ s-au f@cut mo}tean. 214*/2, cf. 13/2, 225/2, 526/2, 75*/1. 2. B@}tina}, autohton. Ori dintr@ venitici, ori dintr@ mo}teanii p@m$ntului. 63/ 2. Nici un lucru s@ nu face]i, nici mo}teanul, nici nemearnicul. 108/1, cf. 197/2.

mitropolie s. f. Cetate, capital@; ora} mare. {tia cum c@ Gavaonul easte cetate mare, ca una din mitropolii }i to]i oamenii ei tari. 198/2. mnas subst. Moned@ greceasc@. O pav@z@..., carea tr@gea la cump@n@ o mie de mnas. 854/2.

mo}tenire s. f. 1. Proprietate mo}tenit@. S@ nu s@ afle acesta ^ntru mo}tenirea lui Iacov. 809/2. 2. Loc, p@m$nt. %n zilele acealea neamul lui Dan ^}i cerca mo}tenire unde s@ l@cuiasc@. 231/1. 3. {ir de urma}i, neam, semin]ie. S@ vor ^nchina ^naintea Lui toate mo}tenirile neamurilor. 468/2. Mo}tenirea Sa nu va p@r@si [Domnul]. 497/1.

moale adj. Delicat, ginga}. (Substantivat) Cel moale ^ntru tine }i cel ginga} foarte. 183/1. Cea moale ^ntru voi }i cea ginga}e foarte. 183/1. moarte s. f. Oameni de ~ = oameni vinova]i de moarte. Nu au fost toat@ casa t@t$ne-mieu f@r@ numai oameni de moarte ^naintea domnului mieu. 287/2. B@rbatul mor]ii e}ti tu = e}ti vrednic s@ mori. 296/1.

movil@ (}i moghil@) s. f. 1. Ridic@tur@ de p@m$nt; gr@mad@, morman. {i au aprins Iisus cetatea }i o au f@cut moghil@ veacinic@ }i nel@cuit@ p$n@ ^n zioa aceasta. 197/2. 2. Val de p@m$nt (^n preajma unor cet@]i). Nu va ^ntra ^n cetatea aceasta..., nici va pune asupra ei pav@z@, nici va v@rsa asupra ei movil@. 342/2.

moa}@ s. f. Bunic@. Pomenire lu$nd de credin]a cea nef@]arnic@, carea e ^ntru tine, carea au l@cuit mai ^nainte ^n moa}e-ta Loida }i ^n mum@-ta Evnichiia. 201*/1. moghil@ s. f. v. movil@.

mreaj@ s. f. 1. Plas@ ^mpletit@, re]ea. Au f@cut doao mreji, ca s@ acopere cununile st$lpilor. 301/1, cf. 377/2. 2. Capcan@. %ntins-au mreaje picioarelor meale. 639/2.

mohor$ciune s. f. Culoare stacojie. De vor fi p@catele voastre ca mohor$ciunea, ca z@pada le voiu albi. 552/2. mohor$t,-@ adj., s. n. 1. Adj. Care are culoare de la ro}u-c@r@miziu p$n@ la ro}u-v$n@t. Au ie}it ^mbr@cat cu v@}m$nt ^mp@r@tesc, }i av$nd cunun@ de aur }i diadem@ de vison mohor$t@. 435/1, cf. 124/1. Hain@ ~ = pelerin@ purpurie din echipamentul cavaleri}tilor romani, ca o hlamid@ regal@. L-au ^mbr@cat cu hain@ mohor$t@. 29*/1. Au ie}it Iisus afar@ purt$nd cununa cea de spini }i haina cea mohor$t@. 103*/2, cf. 48*/1. 2. [es@tur@ sau fir de culoare purpurie. Ve]i str$nge de la d$n}ii: aur, }i argint, ... }i v$n@t, }i mohor$t. 75/2. P@retare de m@tas@ r@sucit@, }i cu v$n@t, }i cu mohor$t. 76/2. Trimite mie om ^n]elept }i carele s@ }tie lucra cu aur }i cu argint, ... }i cu mohor$t }i cu ro}u. 376/1, cf. 87/2, 90/1, 824/1.

mrejit,-@ adj. Lucrat ^n form@ de mreaj@. Doao r$nduri de rodii de aram@ mrejite. 301/1. mrejuit,-@ adj. Prev@zut cu re]ea de s$rm@. Ferestrile mrejuite, ca s@ lumineaze, s@ s@ poat@ vedea prin eale. 679/2. mucar s. n. Cle}te de cur@]it mucul lum$n@rilor. {i muc@rile lui }i ceale dedesupt ale lui din aur curat le vei face. 76/2, cf. 124/1. muia vb. I. A ~ cu gunoi = a ^mpro}ca cu murd@rie, a def@ima. Destul m-ai muiat cu gunoiu. 442/2. muiare s. f. = muiere. 1. Femeie. Lu$nd muiarea pre acei doi b@rba]i, i-a ascuns. 191/2, cf. 224*/1. 2. So]ie. Cine va bate Cetatea C@rturarilor }i o va lua, voiu da lui muiare pre Asha, fata mea. 214/1, cf. 20/2.

moia vb. I = muia. {i moiu grumazii p@m$ntului r@z$ndu-m@ de puroi. 441/1.

muieresc,-easc@ adj. Cele muiere}ti = menstrua]ie. Sarrei ^ncetas@ a s@ face ceale muiere}ti. 15/2.

moliciune s. f. Delicate]e, gra]ie. Cea moale... carea nu au cercat a c@lca cu talpa piciorului s@u pre p@m$nt, pentru ging@}ie }i moliciune. 183/2.

muieros,-oas@ adj. (Depreciativ) Care este sau se comport@ ca o femeie, muieratic. Pre cei leane}i ^i biruia}te frica, }i sufletele oamenilor muiero}i vor fl@m$nzi. 529/2.

mori s. m. pl. Smochini s@lbatici, sicomori. Chedrii au dat ^n Iudeia ca morii, carii cresc pre }es cu mul]ime. 375/2.

mulcomi vb. IV = molcomi. A ^mbuna, a ^mp@ca; a m$ng$ia. Voiu mulcomi pre Iuda. 705/1.

mo} s. m. Str@mo}; bunic. Mul]@mesc lui Dumnezeu, C@ruia slujesc de la mo}i ^ntru curat@ cuno}tin]@. 201*/1.

mult adv. 1. Mai ~ = de aici ^nainte, ^n continuare. Au ^ncetat mana... }i mai mult nu au avut fiii lui Israil man@. 194/1, cf. 8/2. 2. Foarte. Tu, Doamne, e}ti... mult milostiv. 494/1.

mo}ie s. f. 1. Loc, teren care s@ r@m$n@ ^n proprietatea cuiva. Da]i-mi mie dar@ mo}ie de morm$nt la voi. 20/1. 2. Origine; neam. Iar@ Estir n-au spus mo}iia sa, c@ a}ea au poruncit ei Mardoheu. 429/2. De ~ = str@mo}esc. Leagea cea de mo}ie. 886/2. Ceale de mo}ie obiceaie. 893/1.

mul]@mit@ s. f. 1. Mul]umire. Pentru mul]@mita celor mul]i, bucuro}i vom suferi p@timirea aceasta. 859/1. A da ~ = a mul]umi (^n special lui Dumnezeu). Vor da fierile acealea m@rire }i cinste }i mul]@mit@ Celui ce }eade pre scaonul Celui viu. 238*/1. Cu ~ = cu cuvinte de mul]umire, de laud@. S@-i aduc@ ^n Ie-

mo}tean,-@ s. m. }i f. 1. Mo}tenitor; succesor, urma}. {i toat@ fata... care easte mo}tean@ dup@ unul din norodul p@rintelui s@u s@ se m@rite. 156/2. De s$nte]i

56

rusalim s@ fac@ sfin]ire }i veselie, cu mul]@mit@. 425/ 2, cf. 199*/1. 2. Recuno}tin]@ exprimat@ printr-un dar. {i acum ia mul]umit@ de la robul t@u. 326/2.

muta vb. I. 1. A scoate din locul ^n care se g@se}te, a izgoni, a alunga. Neamurile pre care le-au mutat Domnul de la fa]a lor. 339/1. 2. A ^ndep@rta. Mut@ de la Mine p@harul acesta, ^ns@ nu cum vreau eu, ci cum vreai Tu. 47*/1. 3. (}i a se ~) A (se) ^n@l]a la cer f@r@ a muri. Cu credin]a Enoh s-au mutat, ca s@ nu vaz@ moarte, }i nu s-au aflat, pentru c@ l-au mutat pre el Dumnezeu. 214*/2, cf. 5/2. 4. (a se ~) A muri. Dup@ ce i-au curs tot s$ngele, ... ^ntr-acest chip s-au mutat. 874/1. 5. (a se ~; despre vreme) A trece. {eapte vremi s@ vor muta preste el. 691/2. De diminea]a p$n@ seara s@ mut@ vreamea. 806/2. 6. A schimba, a ^nlocui. St@p$nirea lui o vor muta, ca s@ o strice }i s@ o piiarz@. 695/2. 7. (}i a se ~) A (se) transforma, a (se) preschimba. Toat@ apa cea din r$u s-au mutat ^n s$nge. 58/2. Te vei muta ^ntru alt b@rbat. 247/2. A (se) ~ fa]a cuiva = a(-}i) schimba ^nf@]i}area. [Auzind] cuvintele care au gr@it ^mp@ratului, ... s-au mutat fa]a tat@lui lor. 309/2. Mutat-ai fa]a lui }i l-ai trimis. 445/1. 8. A da sau a lua alt@ direc]ie, a (se) abate, a (se) schimba. Dept s$nt, Domnul au mutat judecata mea. 455/1. La ^nv@]@turi streine }i de multe fealiuri s@ nu v@ muta]i. 216*/2. A se ~ g$ndul = a se schimba mentalitatea. Nu s@ va muta g$ndul lor ^n veac. 789/2. S@ nu v@ muta]i din minte = s@ nu v@ tulbura]i cu mintea. Nu cur$nd s@ v@ muta]i voi din minte, nici s@ v@ sp@im$nta]i. 196*/1.

mul]i vb. IV. (a se ~) A se ^nmul]i, a lua amploare. Iar@ cuv$ntul lui Dumnezeu cre}tea }i s@ mul]ea. 121*/1. mul]ime s. f. %ntru ~ = ^n cantitate mare. Aducea... leamne de chedru ^ntru mul]ime lui David. 368/2, cf. 422/2. %ntru ~a p@cii = ^n timp lung de pace. Cei bl$nzi vor mo}teni p@m$ntul }i s@ vor desf@ta ^ntru mul]imea p@cii. 474/1. mum@ s. f. = mam@. {i numele mumei lui era Gotolia. 330/1, cf. 195/1, 351/2. munc@ s. f. 1. A lua munci = a munci. De vor }i lua munci, n@deajdea lor easte plin@ de nemurire. 784/ 1. 2. (Mai ales la pl.) Chin, tortur@, supliciu; durere, suferin]@. Sufletele drep]ilor s$nt ^n m$na lui Dumnezeu }i nu s@ va atinge de d$nsele munc@. 783/2. El ^ng@duia durerile }i huliia nevoia }i r@bda muncile. 886/2. Ne sparii pre noi ^nfrico}indu-ne cu moartea cea prin munci. 888/1, cf. 863/2. Munca de veci = os$nd@, pedeaps@ ve}nic@. Vor mearge ace}tia [cei de-a st$nga lui Iisus] ^n munca de veaci, iar@ drep]ii ^n viia]a de veaci. 26*/1. 3. (La pl.) Ceale de munci = instrumente de tortur@. Cu amar tr@gea pre Eleazar spre ceale de munci. 886/2.

mutare s. f. 1. Fiii mut@rii = cei care s-au ^ntors din captivitate. Au junghiiat pa}tile pentru to]i fiii mut@rii }i fra]ii s@i, preo]ilor. 411/1. 2. %n@l]are la cer f@r@ a muri. Mai ^nainte de mutarea lui, [Enoh] au fost m@rturisit c@ au pl@cut lui Dumnezeu. 214*/2. 3. Schimbare, cur@]ire (de p@cate). %n zioa aceaea, fi-va tot locul de}chis ^n casa lui David }i celor ce l@cuiesc ^n Ierusalim }i spre mutare }i spre stropire. 735/1.

munci vb. IV. 1. A supune la munci, a tortura, a chinui; a pedepsi. Ar@t$nd, prin seatea cea de atunci, cum ai muncit pre vr@jma}i. 788/2. Nu... cu ^ndelungat@ r@bdare a}teapt@ Domnul p$n@ ce vor ajunge la plinirea p@catelor, }i apoi s@-i munceasc@. 863/2, cf. 886/2, 36*/1. 2. (a se ~) A se l@sa torturat, a ^ndura chinuri, a suferi. Nimica nu zis@r@ tinerii cei ce vrea s@ se munceasc@. 888/1. 3. (a se ~) A depune eforturi, a se str@dui. {i av$nd ^n p$ntece, striga chinuindu-s@ }i muncindu-s@ s@ nasc@. 242*/2.

muzic@ s. f. C$ntec, c$ntare. S-au desf@tat cu musice }i cu bucurie }eapte zile. 774/2. Ie}ind ^ntru ^ntimpinarea lor cu timpene }i cu muzice. 845/2. A face ~ cu m$na = a c$nta la un instrument. David f@cea music@ cu m$na sa. 257/1.

muncitoriu s. m. Persoan@ care tortureaz@, care chinuie}te. M@niindu-s@ domnul lui, l-au dat pre el muncitorilor, p$n@ va pl@ti toat@ deatoriia. 18*/2. muri vb. IV. (Despre cuvinte) A nu fi exprimat, a nu fi spus. Auzit-ai cuv$nt? S@ moar@ la tine. 807/2.

N

musc@ s. f. ~ c$neasc@ = numele unei insecte, probabil t@un. S@ vor umplea c@sile eghitpeanilor de musc@ c$neasc@. 59/2.

nainte adv. = ^naine. Mai ~ de soare (r@m$ne numele lui) = p$n@ va fi soare (r@m$ne numele lui). 488/1.

mustrare s. f. Ar@tare; judecat@. Cel ce e}ti scris, ^n mustr@ri la vremi, ca s@ potole}ti m$niia. 826/1. Apa mustr@rii = judecata lui Dumnezeu, ordalie. Iar@ ^n m$inile preotului va fi apa mustr@rii bl@st@mului acestuia. 126/1.

nard s. n. 1. Parfum extras din r@d@cina unei plante aromate (nard). P$n@ e ^mp@ratul ^n culcu}ul s@u, nardul mieu dat-au mirosul s@u. 548/1. 2. Plant@ erbacee, cu r@d@cina foarte aromat@. Gr@din@ cu rodii, cu rod din m@guri, chipri,cu narduri. 543/2.

mu}ca vb. I. A ustura, a pi}ca. Unge cu fiiarea ochii lui }i mu}c$ndu-l s@ va freca }i va l@p@da albea]ele. 746/2.

na}te vb. III. (Despre b@rba]i) A concepe, a z@misli. Vooz au n@scut pre Ovid. 239/2. na}tere s. f. 1. (La pl. ) Totalitatea urma}ilor, arborele genealogic; urma}; familie, neam. Aceastea s$nt na}terile lui Noe. 6/1, cf. 35/2, 57/2, 350/2, 352/2. 2. ~a cea dint$i = dreptul primului n@scut. Vinde-mi ast@zi na}terea ta cea dint$i. 24/1. ~a cea de a doao oar@ = ^nceputul vie]ii de apoi, dup@ ce va avea loc judecata lumii. 19*/2.

mu}coi s. m. = m$}coi. Cat$r. Pune]i c@lare pre fiiul meu, Solomon, pre mu}coiul mieu. 294/2, cf. 46/1, 260/1, 420/2. mu}coaie s. f. = m$}coaie. Femela mu}coiului. Toate lucrurile lui..., lu$ndu-le cu ea, le-au pus pre mu}coaia sa. 761/1.

57

natinei s. m. pl. Slujba}, slujitor al templului. Natineii carii au l@cuit ^n Odla. 424/2.

n@v@lire s. f. Ap@sare, ^mpresurare. N@v@lire asupra mea ^n toate zilele }i grije de toate besearicile. 173*/1.

natinimi s. m. pl. Natinei. {i celalalt norod, preo]ii, levi]ii }i portarii, c$nt@re]ii }i natinimii. 423/2.

nead@postire s. f. Loc ^n care nu se afl@, nu se ad@poste}te cineva sau ceva. Nu va vedea c$nd va veni binele }i s@ va s@l@}lui ^ntru nead@postiri de ape }i ^n pustie. 609/2.

n@caz s. n. v. necaz. n@d@jdui vb. IV. 1. A se ^ndrepta cu ^ncredere spre...; a tinde st@ruitor c@tre... Voi a]i n@d@jduit spre eale [spre cet@]i] cu sabie. 599/2. 2. (a se ~) A se ^ncrede ^n sine ^nsu}i; a se baza pe... De s@ n@d@jduia}te cineva c@ easte a lui Hristos, aceasta s@ g$ndeasc@... c@... a}ea }i noi a lui Hristos s$ntem. 172*/1. Ne l@ud@m ^ntru Hristos Iisus }i nu ne n@d@jduim ^n trup. 187*/1, cf. 65*/2. 3. (}i a se ~) A se ad@posti. Au zis spinul c@tr@ leamne: „... veni]i de v@ n@d@jdui]i supt acoperirea mea”. 223/1. S@ fie plata ta plin@ de la Domnul Dumnezeul lui Israil, la carele ai venit s@ n@d@jduie}ti supt aripile lui. 237/2.

neam s. m. 1. Genera]ie. Eu... r@spl@tesc p@catele p@rin]ilor ^n fii, p$n@ la al treia }i p$n@ la al patra neam. 163/1, cf. 159/2. Neamul fiilor T@i = urma}i. 488/1. 2. Trib; semin]ie. Num@rul celor din neamul lui Efraim patruzeci de mii }i cinci sute. 121/1, cf. 145/1, 410/2. 3. Popor; norod. Ve]i mo}teni neamuri mari }i mai tari dec$t voi. 169/1, cf. 109/2, 165/2, 187/1, 10*/1. near@tat,-@ adj. Ascuns, care nu poate fi v@zut sau g@sit. {i nici o f@ptur@ nu easte near@tat@ ^naintea Lui, ci toate s$nt goale }i descoperite ^naintea ochilor Lui. 210*/1.

n@imi vb. IV. A angaja, a tocmi cu plat@ sau cu simbrie pentru o lucrare, o slujb@ etc. De va fi n@imit, s@ va socoti lui ^n simbriia lui. 73/1. {i n@imea pietrari. 392/2, cf. 178/1, 222/2.

neavere s. f. Lips@, s@r@cie. Omul r@zboinic scade pentru neavearea. 812/1.

n@imire s. f. Plat@, simbrie. {i cel ce adun@ n@imirile le-au adunat ^ntr-o leg@tur@ spart@. 727/2.

nebuni vb. IV (a se ~) A face un lucru necugetat, a se prosti. S@ nu te nebune}ti }i tu cu nebuniia fra]ilor t@i! 889/1, cf. 260/2.

n@imit s. m. Persoan@ tocmit@ cu plat@ sau cu simbrie. Nemearnicul preotului au n@imitul nu va m$nca din ceale sfinte. 113/1, cf. 64/1, 110/2, 94*/1.

necaz (}i n@caz) s. n. 1. Suferin]@ fizic@ sau moral@, nenorocire, nemul]umire. O puiu pre ea ^n pat }i pre cei ce curvesc cu ea ^n necaz mare. 237*/1. De ~ = pu]in, s@r@c@cios. Pune]i pre acesta ^n temni]@ }i s@ m@n$nce p$ine de n@caz }i s@ bea ap@ de n@caz. 388/ 1. 2. ~ul m$inilor = fapt@ ur$t@. Aceasta va face s@ odihnim... de n@cazurile m$nilor noastre. 1/2.

n@lbi vb. IV = ^n@lbi. A sp@la, a cur@]a. {i hainele Lui s-au f@cut str@lucind }i albe foarte, ca z@pada, ^n ce chip n@lbitoriul pre p@m$nt nu poate s@ n@lbeasc@. 40*/2. n@lbitoriu s. m. = ^n@lbitor. Persoan@ care se ocup@ cu sp@latul hainelor. La f$nt$na drumului celui de sus a ]arinii n@lbitoriului. 556/1, cf. 574/1, 40*/2.

nec@ji vb. IV. Cel ce n@c@jea}te = cel care ^mpileaz@, n@p@stuie}te. M$na sa au ^ntins cel ce n@c@jea}te la toate poftele lui. 639/2.

n@p@}ti s. f. pl. Amenzi pentru calomnie. Bea vin din n@p@}ti. 710/2.

nec@lcare s. f. Loc neumblat, pustiu. {i va fi Idumeea spre nec@lcare; tot cel ce va mearge la ea s@ va ^ntrista. 634/1.

n@prazn@ s. n. = n@prasn@. De ~ = dintr-o dat@, pe nea}teptate. R$urile ^i vor ^neca de n@prazn@. 785/ 2, cf. 880/1.

nec@lcat,-@ adj. Neumblat, pustiu. {i va fi curtea l@ca} pas@rilor }i nec@lcat@ p$n@ ^n veac. 634/2.

n@s$lnic,-@ adj. v. n@silnic.

nec@tur@ s. f. Rev@rsare de ap@, inunda]ie. De s@ va face nec@tur@, ... n@d@jduia}te c@ va curge Iordanul ^n gura ei. 458/2.

n@sc@toare s. f. Femeie care na}te. (Fig.) %n]@lepciunea le pov@]uia}te... }i nu }tiiam c@ ea easte n@sc@toarea acestora. 786/2.

necinsti vb. IV (a se ~) A fi dispre]uit, def@imat. Cel ce M@ urgisea}te pre Mine s@ va necinsti. 241/2.

n@scut,-@ adj. (Substantivat) Cea una ~@ = via]@. %ntoarce sufletul mieu de la fapta lor cea rea, de la lei pre cea una n@scut@ a mea. 473/2. Ceale ^nt$iu n@scute ale p@m$ntului = primele roade ale p@m$ntului, p$rg@. 685/2.

necl@tit,-@ adj. 1. Neclintit, nemi}cat. %n verigile sicriiului vor fi rudele necl@tite. 75/2. 2. Statornic, nesmintit, hot@r$t. De aci ^nainte necl@tit }i des@v$r}it s@ ni se a}eaze lucrurile. 430/2.

n@silnic,-@ (}i n@s$lnic,-@) adj. 1. (Despre oameni) Violent, brutal; r@u, ne^ndur@tor. Dep@rta]i-v@ de la corturile acestor oameni n@s$lnici. 137/2, cf. 215/ 2, 263/2, 636/1, 788/2. 2. (Despre animale) S@lbatic, greu de strunit. Calul ne^nv@]at s@ face n@silnic. 814/1.

necrez@toriu,-oare adj. 1. Care nu crede, nu are ^ncredere. Nu fi necrez@toriu fric@i Domnului. 796/ 1. 2. Nev@t@mat, ne}tirbit; etern, ve}nic. [Poruncile] s@ fie necl@tite ^naintea ochilor t@i. 164/1. necurat,-@ adj., s. f. 1. Adj. Care nu este curat, care este spurcat (prin ceva). S@ nu ^ntre cel ce easte necurat la tot lucrul. 392/1, cf. 413/2. Loc ~ = loc pentru gunoaie. [@r$na cea ras@ o vor v@rsa afar@ de cetate ^n loc necurat. 105/2. 2. Adj. Care nu este vindecat (de o boal@). {i ori ^n ce zi s@ va vedea ^ntru el carne vie, necurat va fi. 103/1. 3. Adj. (Des-

n@strap@ s. f. Vas (de b@ut); potir, cup@. Au f@cut vasele measii, blidele ei,... }i c@u}ile, }i n@str@pile. 88/2. Au f@cut n@str@pi de aur o sut@. 377/1, cf. 406/ 2, 832/2.

58

pre femei) Care se afl@ ^n perioada primelor zile dup@ na}tere (considerat@ impur@). Muiarea carea... va na}te fecior necurat@ va fi }eapte zile. 102/2. 4. Adj. (Despre animale) A c@rui carne nu este permis s@ se m@n$nce, spurcat. C@mila pentru c@ rumeg@, iar@ unghiia nu o are despicat@, aceasta necurat@ easte voao. 101/1, cf. 6/2, 95/2. 5. S. f. pl. P@cate, desfr$uri. Necurate f@ceau ^ntru tine. 661/1.

neispitit,-@ adj. Care nu ispite}te, nu atrage, f@r@ rost. {tiin]a celui ne^n]@leg@toriu, cuvinte neispitite. 808/2. ne^mp@c@cios,-oas@ adj. Care nu se ^mpac@ cu cineva. {optitori a fi..., F@r’ de minte, ne^mp@c@cio}i. 141*/1. ne^mpiedecat,-@ adj. 1. Ne^mpiedecate lucruri = lucruri care nu ^mpiedec@. C@ toat@ lumea cu lumin@ limpede s@ lumina }i cu ne^mpiedecate lucruri s@ ]inea. 793/2. 2. Care nu este p$ng@rit, p@tat. M@ nevoiesc ca ne^mpiedecat@ s@ am cuno}tin]a c@tr@ Dumnezeu. 134*/1.

necur@]enie s. f. P@cat; mul]ime de p@cate. Cetatea s-au umplut de nedreptate }i de necur@]enie. 649/1. necur@]ie s. f. 1. Lips@ de credin]@; ceea ce contravine preceptelor religioase }i morale, tic@lo}ie, f@r@delege. P@m$nt necurat easte, din necur@]iia noroadelor neamurilor ]@rilor acestora. 413/2, cf. 95/2, 111/2, 456/1. 2. Lips@ de purificare; impuritate sufleteasc@. Tot cel ce s-au osebit de necur@]iia neamurilor p@m$ntului. 411/1. Pentru aceasta dat-am lor aceastea spre necur@]ie. 648/1. 3. Desfr$u, desfr$nare, p@cat. %n vreamea cea trecut@ a vie]ii am f@cut voia p@g$neasc@, umbl$nd ^ntru necur@]ii. 224*/2. 4. Menstrua]ie. {i la muiare, ^ntru os@birea necur@]iei ei, s@ nu ^ntri, ca s@-i descoperi ru}inea ei. 109/2.

ne^ncetare s. f. Vor muta ne^ncetarea = vor ^ndep@rta jertfa necurmat@. Vor spurca sfin]irea puterniciei }i vor muta ne^ncetarea }i vor da ur$ciunile celor st$n}i. 699/2. ne^nchipuit,-@ adj. Care nu este format. Va ie}i pruncul ei ne^nchipuit. 72/1. ne^ndestulat,-@ adj. ~ fiind cu... = nemul]umindu-se cu... Voiu pomeni lui faptele care le face cu cuvinte reale, oc@r$ndu-ne pre noi, }i, ne^ndestulat fiind cu aceastea, nici ^nsu}i priimea}te pre fra]ii. 233*/1.

necurmat,-@ adj. Jertv@ ~@ = jertf@ ne^ntrerupt@, necontenit@. Doi miei cura]i de c$te un an, ^n toate zilele pre jertvenic necurmat, jertv@ necurmat@. 81/1.

ne^ntocmit,-@ (}i netocmit,-@) adj. (Substantivat) Cea ~@ = desfr$nare; p@cat. %ndreptat-au sufletul s@u Israil de la cea ne^ntocmit@ a lui Iuda. 597/2. Au v@zut netocmeala ei cea netocmit@ a Iudei. 597/2.

nedeprins,-@ adj. Ne}tiutor, f@r@ experien]@. Iacov au fost om nedeprins, l@cuind acas@. 23/2. nedrept s. n. Fapt@ rea, ur$t@, ceea ce nu se cade. Numai asupra b@rba]ilor acestora s@ nu face]i nedrept. 16/2.

ne^n]@lepciune s. f. Nepricepere. Iov cu ne^n]@lepciune au gr@it. 455/2. ne^n]@lep]ie s. f. Ceea ce este ne^n]elept, (aici) nebunie. %ntru ce ^ndr@znea}te cineva (^ntru ne^n]@lep]ie, zic), ^ndr@znesc }i eu. 173*/1.

nedreptate s. f. 1. Vin@, gre}eal@. Iacov... s-au sf@dit cu Lavan }i... au zis c@tr@ Lavan: „Carea easte nedreptatea mea?”. 31/1. 2. Cei ce lucreaz@ nedreptate = oameni nelegiu]i. Acopere-m@... de mul]imea celor ce lucreaz@ nedreptate. 484/1.

ne^n]eleg@toriu,-oare adj. Lipsit de pricepere, de ^n]elepciune. %ntru neamul cel ne^n]eleg@toriu voiu urghisi pre ei. 187/2.

neg@tit,-@ adj. Nepreg@tit. Ve]i sosi la norod neg@tit. 231/2.

nelaud@ s. f. A umbla ^ntru ~ = a nu fi l@udat. Au ^mp@r@]it ^n Ierusalim }i au umblat ^ntru nelaud@. 391/1.

nego] s. m. Marf@. Negu]@torii p@m$ntului pl$ng }i jelesc pre ea, c@ nego]ul lor nime nu-l cump@r@ mai mult. 246*/2.

nel@murit,-@ adj. Argint ~ = argint care con]ine impurit@]i. Bate argintul nel@murit }i s@ va cur@]i tot curat. 534/2.

nego]@tori vb. IV = negustori. A face nego]. Cei ce nego]@torea. 381/2.

nem@rturisit,-@ adj. F@r@ m@rturie, f@r@ adeverire a faptelor. %ns@ nu s-au l@sat pre Sine nem@rturisit, c@, bine f@c$nd, din ceriu au dat noao ploi }i timpuri roditoare. 123*/1.

nego]itorie s. f. = negustorie. Comer] (pe mare), m@rfuri. Ve]i suge bog@]iia m@rii }i nego]itoriia celor ce l@cuiesc pre l$ng@ mare. 189/1. nego]itoriu s. m. v. negu]@toriu.

nemernic,-@ (}i nimernic,-@ adj.) adj. }i s. m. (Om) care a venit din alt@ parte, (om) str@in de loc, venetic, pribeag. Nici un lucru s@ nu face]i, nici mo}teanul, nici nemearnicul. 108/1. Nimearnic@, va fi s@m$n]a ta ^n p@m$ntu str@in. 13/2, cf. 64/2, 116/1, 197/2, 685/1, 222*/1.

negri vb. IV. %nnegri. Cum s@ va negri aurul? 642/1. negrit,-@ adj. %nnegrit. Piialea trupului... va fi negrit@. 103/2. negur@ s. f. Nor. Pentru credin]a }i pentru bl$ndea]ele lui l-am sfin]it..., f@cutu-l-au pre el s@ auz@ glasul S@u }i l-au b@gat pre el ^n negur@. 823/2.

nemernici vb. IV. 1. A fi plecat; a pribegi. Ne }i nevoim, ca, ori de fa]@ fiind, ori nemernicind, s@ fim pl@cu]i Lui. 169*/1. 2. (a se ~) A se a}eza, a se stabili ^n alt@ parte, ^n loc str@in. S-au pogor$t ^n Eghipt cu pu]ini oameni }i au nemernicit acolo. 180/ 2, cf. 17/2, 109/1, 231/1, 501/1, 630/2. 3. A tr@i (pe p@m$nt). Zilele anilor vie]ii meale, carele nemearnicesc, s$nt o sut@ }i treizeci de ani. 47/2.

negu]@toriu (}i negu]itoriu, nego]itoriu) s. m. = negustor. Au pl@tit... patru sute de didrahme de argint ales de nego]itori. 20/2. Pre]ul negu]itorilor ^mp@ratului. 375/2. Aseamenea easte ^mp@r@]iia ceriurilor omului negu]@toriu. 14*/1. negu]itoriu s. m. v. negu]@toriu.

59

nemernicie s. f. Pribegie. Multe am v@zut ^ntru nemerniciia mea. 816/2.

nestricat,-@ adj. Proasp@t, nefolosit. De m@ vor lega pre mine cu }eapte vine umede nestricate voiu sl@bi. 229/2.

nemiluit,-@ adj. Care nu are parte de mil@. Norodul lui Dumnezeu, carii era]i nemilui]i. 223*/1.

nestric@cios,-oas@ adj. 1. Care nu se degradeaz@, care nu putreze}te. Cei ce s$nte]i n@scu]i a doao oar@, nu din s@m$n]@ stric@cioas@, ci din nestric@cioas@. 223*/1. 2. Nemuritor, ve}nic. Au mutat m@rirea lui Dumnezeu, Celui nestric@cios, ^ntru asem@narea chipului omului celui stric@cios. 141*/1, cf. 211*/2, 222*/1.

nemi}cat,-@ adj. Neclintit. {i va fi semn ^n m$na ta nemi}cat ^naintea ochilor t@i. 65/1. nemul]@mitoriu,-oare adj. Care nu mul]ume}te. (Substantivat) El easte bun spre cei nemul]@mitori }i spre cei r@i. 58*/1, cf. 793/1. nemutat,-@ adj. Neschimbat, statornic; neclintit, ferm, hot@r$t. Nemutat@ credin]@ au ar@tat. 880/1. N@deajdea carea ne easte pus@ ^nainte, Carea ca o anghir@ o avem sufletului tare }i nemutat@. 211*/1.

nestric@ciune s. f. Via]@ ve}nic@. Prin r@bdarea faptei bune c@ut@ m@rire }i cinste }i nestric@ciune. 141*/2. ne}tiin]@ s. f. P@cat, gre}eal@ provocat@ de faptul de a nu }ti. Pu]in au fost c@ nu au dormit cineva din neamul mieu cu muiarea ta }i ai fi adus preste noi ne}tiin]@. 24/2, cf. 95/1, 113/1.

neoblicit,-@ adj. Care nu poate fi cunoscut; de nep@truns. %nalt easte ceriul }i ad$nc e p@m$ntul; iar@ inima ^mp@ratului neoblicit@. 534/2. neploare s. f. Lips@ de ploaie, secet@. Cuv$ntul Domnului... pentru neploare. 607/1.

ne}tine pron. nehot. Cineva. De poate ne}tine num@ra n@sipul p@m$ntului. 12/1, cf. 72/1, 263/1, 562/2, 242*/2.

nepovestit,-@ adj. Care nu se poate povesti, de nepovestit. Cu voia lui Dumnezeu lu$nd cetatea, nepovestit@ junghiiare au f@cut. 870/2.

net@iat,-@ adj. ~ ^mprejur = care nu este t@iat de jur ^mprejur (asemenea circumciziei). Net@iate ^mpregiur s$nt urechile lor }i nu pot s@ auz@. 600/2.

nepregeta vb. I. A nu }ov@i, a fi hot@r$t, a accepta ceva. A muierii minte mai de multe chinuri au nepregetat durerile. 891/1.

neted,-@ adj. 1. (Despre case) Cu zidul din piatr@ cioplit@. Case neatede a]i zidit }i nu ve]i l@cui ^ntr-^nsele. 712/1. 2. F@r@ p@r. Isav easte om p@ros, iar@ eu s$nt om neated. 25/2. Cei ce ^nc@leca]i pre asini neatezi la amiaz@zi. 218/1. 3. Clar, limpede; deschis, direct. Toate [cuvintele] s$nt neatede celor ce le cunsosc. 522/2.

nepriatin s. m. = neprieten. Du}man, inamic. Va mo}teni s@m$n]a ta cet@]ile nepriiatinilor. 20/1, cf. 885/1. neputred,-@ adj. (Despre lemne) Rezistent la umezeal@, care nu putreze}te. Au f@cut... doi heruvimi, lucru din leamne neputrede. 376/2, cf. 75/2.

netezit,-@ adj. Pietri netezite = pietre cioplite. 368/1. netocmit adj. Necreat. P@m$ntul era nev@dzut }i netocmit. 1/1.

ner@bdat,-@ adj. Care nu poate fi suportat, insuportabil. Ner@bdat@ [e] m@niia ^ngrozirii Tale. 893/1.

netrebnic,-@ adj. Lipsit de valoare, de folos, de ^nsemn@tate. De}eart@ e n@deajdea lor... }i netreabnice lucrurile lor. 784/1. (Substantivat)Prorocii au prorocit ^n Vaal }i au umblat dup@ ceale netreabnice. 596/2.

ner@utate s. f. Bun@tate; lips@ de p@cate, neprih@nire. Cei ce umbl@ ^ntru ner@utate. 493/2, cf. 453/1. nerodire s. f. Faptul de a nu rodi, lips@ de roade. (Fig.) R@spl@tit-au mie reale pentru bine }i nerodire sufletului mieu. 473/1.

neumblat@ s. f. P@m$nt pe care nu s-a umblat, nestr@b@tut, nec@lcat. I-au f@cut pre ei s@ r@t@ceasc@ ^ntru neumblat@ }i nu ^n cale. 503/1.

nescari adj. = niscai. C$]iva. De vor fi fugit nescari oameni..., s@-i da]i pre ei lui Simon. 855/2.

neurmat,-@ adj. Neasem@nat, unic. Mie... mi s-au dat darul acesta a vesti ^ntru neamuri bog@]iia lui Hristos, cea neurmat@. 182*/1.

nescris,-@ adj. (Despre un text) ~ deasupra = f@r@ titlu. Lauda c$nt@rii lui David, nescris deasupra. 496/1. nesfadnic,-@ adj. Care nu se ceart@. Bl$nd, nesfadnic, neiubitoriu de argint. 198*/2.

nev@zut,-@ adj. A face (ceva) ~ = a nimici, a distruge. S-au adunat to]i ei ^mpreun@ s@ vie }i s@ t@b@rasc@ ^n Ierusalim }i s@-l fac@ nev@zut. 417/2.

nesocotit,-@ adj. Trecut cu vederea, neluat ^n seam@. V@duvele lor era nesocotite ^ntru slujba de toate zilele. 113*/2.

nevel s. n. M@sur@ de capacitate. Un nevel de vin. 702/1. nevinovat,-@ adj. A fi ~ jur@m$ntului = a fi dezlegat de jur@m$nt. De ne va n@p@stui pre noi cineva..., vom fi nevinova]i jur@m$ntului t@u acestuia cu care ne-ai jurat pre noi. 192/1.

nesocotitoriu,-oare adj. (Substantivat) Cel ~ = cel lipsit de chibzuin]@, necugetat, nes@buit. %mpreun@ cei f@r@ de minte }i cei nesocotitori s$nt d@sc@liia de}ert@ciunilor lor. 604/1.

nevoi vb. IV (a se ~) 1. A face eforturi, a se sili, a se str@dui. M@ nevoiesc ca ne^mpiedecat@ s@ am cuno}tin]a c@tr@ Dumnezeu. 134*/1. Nevoi]i-v@ a ^ntra prin u}a cea str$mt@. 68*/2, cf. 777/2, 892/2, 103*/ 1, 169*/1, 226*/2. 2. A ^ncerca, a n@zui, a tinde.

nest@t@toriu,-oare adj. Nestatornic. B@rbatul cel ^ndoit cu g$ndul, nest@t@toriu easte ^ntru toate c@ile sale. 218*/1, cf. 880/2.

60

%mp@r@]iia noastr@, carea f@r@ de ponoslu ne nevoim s@ o c$rmuim. 430/2, cf. 199/2.

num@ra vb. I. 1. A da cu num@r, socotind. Vasele Casii Domnului... le-au num@rat lui Sasavasar. 406/ 2. 2. A m@sura. Cine }tie... de frica Ta m$niia Ta s@ o numere? 496/1.

nevoie s. f. Necaz, sup@rare, suferin]@, chin. Va fi nevoie mare pre p@m$nt. 76*/2, cf. 742/2. Adu-]i aminte, fiiule, c@ mult@ nevoie au avut cu tine ^n p$ntece [mama ta]. 742/2.

nume s. n. A-}i face ~ = a ajunge cunoscut. S@ ne facem noao nume mai ^nainte de ce ne vom r$sipi. 10/1. A(-i) ie}i ~le = a i se duce vestea. Au ie}it numele t@u ^ntru neamuri pentru frumsea]a ta. 654/ 1. A pune cuiva ~ = a pomeni pe cineva. S@ nu puie b@rbatului mieu r@m@}i]@ }i nume pre fa]a p@m$ntului. 281/1.

nevoin]@ s. f. 1. Necaz, suferin]@, chin. Au aruncat preste ea [peste mam@] f@r’ de veaste, cutremur }i nevoin]@. 608/1. 2. Trud@, str@danie, efort. Nevoin]a Lui o }ti]i, c@, precum unui tat@ fiiul, cu mine au slujit Bunavestire. 186*/2, cf. 170*/2.

numi vb. IV. 1. Nume}te numele = denume}te, d@ nume. Au numit numele ei L@]ime. 24/2. 2. (}i a se ~) A (se) pomeni, a (se) aminti. %n casa ^mp@ratului Navohodonosor vei }edea }i vei fi numit@ ^n tot p@m$ntul! 758/1. Necur@]iia }i l@comia nici s@ se numeasc@ ^ntru voi. 183*/2, cf. 597/2, cf. 809/2.

nevoitoriu,-oare adj., s. m. 1. Adj. S$rguitor, zelos. Fratele nostru... easte nevoitoriu, iar@ acum cu mult mai nevoitoriu pentru n@deajdea cea mult@ spre voi. 171*/1. 2. S. m. ~ cu inima = cel care nu dore}te. {i tot nevoitoriul cu inima au adus arderi de tot. 397/2.

numit,-@ adj. Vestit, renumit. Avesa... era numit ^ntr@ cei trei. 291/2.

nicidecum adv. S@ nu fie Mie nicidecum = departe de mine g$ndul. 241/2.

nun s. m. Na}. Strigat-au pre mire nunul. 84*/1.

nimernic,-@ adj. v. nemernic. nimica pron. neg., s. f. 1. Pron. neg. %ntru ~ = ^n nici un fel, deloc. C@ de vor }i avea viia]@ lung@, ^ntru nimica s@ vor socoti. 784/1. A face de ~ = a nimici, a distruge. Ca visul celui ce s@ de}teapt@, Doamne, ... chipul lor de nimica ^l vei face. 488/2. Nu era argintul socotit ^ntru nimica = argintului nu i se d@dea nici un pre]. 382/1. 2. S. f. Lucru, fiin]@ f@r@ importan]@, fleac. L-au spintecat [pe leu]... }i ca o nimica era ^n m$inile lui. 228/1. %ntru ~ = ^ntr-o clip@. %ntru nimica a} fi smerit pre vr@jma}ii lor. 492/2.

O oaie s. f. Credincios, cre}tin. Eu s$nt cel ce am p@c@tuit }i f@c$nd r@u am f@cut r@u, }i aceaste oi ce au f@cut? 368/1. R$dic@ ochii t@i, Ierusalime, }i vezi... unde easte turma cea dat@ ]ie, oile m@rirei tale? 606/2. oar@ s. f. (Mai ales la pl. ) Nume generic pentru p@s@ri sau animale. Am g@tit pr$nzul mieu, juncii miei }i oar@le s-au junghiiat. 22*/1.

noire s. f. %nnoire. {i au f@cut noirea jertvenicului. 838/1.

oarecarele pron. nehot. Cineva. Oarecarele dintr@ ei, r@spunzind, au zis. 247/2.

noora vb. I. A ^nnora. (%n construc]ie intensiv@) Voiu noora noori pre p@m$nt. 8/2.

oarec$nd adv. Odinioar@, alt@dat@. Cel ce ne gonea pre noi oarec$nd acum propoveduia}te credin]a, carea oarec$nd o pierdea. 176*/1, cf. 194/1.

nor s. f. = nor@. Am venit s@ despart pre om de tat@l s@u, ... pre nor de soacr@-sa. 10*/2.

oarece pron. nehot. Ceva. Simone, am oarece s@-]i zic. 60*/1.

noroci vb. IV. S@ nu te noroce}ti = s@ nu ai noroc. S@ nu te noroce}ti ^n c@ile tale }i s@ fii n@p@stuit }i jefuit ^n toate zilele. 182/2.

oarecine pron. nehot. Cineva. %nainte alerg$nd oarecine, au spus lui Ioan. 857/2.

norod s. n. 1. Neam, semin]ie; popor. Ace}tia s$nt fiii lui Manasi, fiiului lui Iosif, b@rba]i dup@ noroadele lor. 205/1, cf. 121/1. S@ nu d@m featele noastre norodurilor p@m$ntului }i featele lor nu le vom lua fiilor no}tri. 423/2. 2. Persoan@ sau grup de oameni f@c$nd parte dintr-un popor. Voiu l@sa cu tine din norodul ce easte cu mine. 33/1. 3. Mul]ime (de oameni). B@ga]i ^n urechi, cei ce st@p$ni]i mul]imi }i cei ce v@ trufi]i ^ntru noroadele neamurilor. 785/2.

oaste s. f. ~a cerului = astrele divinizate de unele popoare p@g$ne. Dumnezeu au ^ntors }i i-au dat pre ei s@ slujasc@ o}tii ceriului. 115*/1. obezi s. f. pl. Instrument de tortur@. L-au legat pre el cu obezi de aram@ }i r$}nea ^n casa temni]ii. 230/1, cf. 638/1. Cei din (sau ^n) obezi (fereca]i) = cei ^nc@tu}a]i. Sco]$nd pre cei din obezi cu vitejie. 485/1. Pre cei ^n obezi fereca]i ai s@i nu i-au urgisit. 486/2. obiciuire s. f. = obi}nuire. Pentru so]iia ta te hr@niiu }i pentru cea de toate zilele obiciuire. 890/2.

num@r s. n. Num@r@toare. {i era cu ei Iosavados... }i Moit, ... la num@r }i la toat@ cump@nitura [argintului }i a aurului]. 780/1. Cu ~ = num@ra]i, unul c$te unul. Cu num@r au trecut }i nici unul dintru ei nu au perit. 573/2. A b@ga pe cineva ^n ~ = a-l num@ra, a-l avea ^n socoteal@. Voiu pune pre voi supt toiagul Mieu }i voiu b@ga pre voi ^n num@r. 659/2. Merge la ~ = se num@r@. Tot acela mergea la num@r carele era de doaozeci de ani. 90/1. Nu era num@r neamului lor = neamul lor era f@r@ de num@r, foarte numeros. 752/2.

obl@duire s. f. 1. Conducere, domnie. Au nu e ^mp@ratul mare cu obl@duirea lui, au nu toate ]erile s@ tem a s@ atinge de el? 773/2. 2. Proprietate, domeniu. N-au fost loc ^n casa sa }i ^ntru toat@ obl@duirea sa, care s@ nu-l fie ar@tat Ezechiia lor. 343/1. oblici vb. IV. A recunoa}te. I-am adunat pre ei la r$ul ce s@ zice Teran, }i am t@b@r$t trei zile acolo }i i-am oblicit pre ei. 779/1.

61

oblu adv. Drept, direct. Mergea vacile oblu pre calea aceaea. 244/2, cf. 266/2.

inim@, suflet) A nu se mai fr@m$nta, a-}i g@si lini}tea. Ne-am bucurat de bucuriia lui Tit, c@ s-au odihnit sufletul lui de c@tr@ voi to]i. 170*/2. 4. A potoli, a domoli. Au f@cut s@ odihneasc@ m$niia Mea pre p@m$ntul miiaz@nop]ii. 731/2. 5. A feri, a ap@ra. Domnul... v@ va odihni de to]i vr@jma}ii vo}tri cei de primprejur. 169/2, cf. 368/2. 6. A ^ntrerupe, a ^nceta lucrul; a se opri. S@ nu-i l@s@m s@ odihneasc@ de la lucruri. 56/2. 7. A muri. De va r@m$nea, nume-}i va l@sa mai mult dec$t o mie; }i de va odihni, ^}i agonisea}te }ie. 819/2.

obol s. m. Veche moned@ greceasc@. De doaozeci de oboli va fi drahma. 119/2. obor^ vb. IV = dobor^. 1. A da jos, a r@sturna; a d@r$ma. {i tot lemnul bun au obor$t. 324/2. Voi obor^ zidurile cet@]ii Sor. 665/1, cf. 562/2. 2. A birui, a ^nfr$nge; a nimici, a distruge. Obor$tu-i-ai pre ei c$nd s-au ^n@l]at. 488/1. C@ m@nie pornindu-s@ m-au obor$t. 446/1, cf. 562/2, 634/1, 698/2. obr@zui vb. IV. A circumcide. Obr@zuia copiii. 885/2.

odor s. n. (La pl.) Ve}minte scumpe }i alte obiecte pre]ioase folosite la serviciile religioase. Lu$nd... lada cea cu odoar@le ceale de aur, ... le-au pus preste piiatra cea mare. 244/2.

ob}te s. f. De ~ = a) ^mpreun@, totodat@. Cel ce tr@ia}te ^n veac au zidit toate de ob}te. 806/1; b) (despre bunuri, avere) ^n comun, ^n dev@lm@}ie. To]i cei ce credea era ^nr-un loc }i avea toate de ob}te. 110*/1, cf. 112*/1. Cas@ de ~ = cas@ mare. Mai bine easte a l@cui ^ntr-un unghiu a podului dec$t cu muiarea sfadnic@ ^n cas@ de ob}te. 535/1.

odrasl@ s. f. 1. Ramur@ t$n@r@, ml@di]@, l@star. Toiagul lui Aaron au f@cut odrasl@ }i au ^nflorit flori. 138/2. [Via] ^ntins-au p$n@ la r$uri odraslele sale. 492/1, cf. 727/2. 2. Boboc, floare. Buza ei [a sc@ld@torii] ca o buz@ de p@har s@pat@ cu odrasl@ de crin. 377/1, cf. 301/1. 3. Putere germinativ@. Odrasla r@d@cinilor lui [ale copacului] ^n p@m$nt o l@sa]i. 691/2.

ocar@ s. f. 1. Ru}ine. Luoat-au Dumnezeu de la mine ocara mea. 29/1. 2. Situa]ie ru}inoas@; tic@lo}ie. Carele va lua pre soru-sa cea de pre tat@l s@u sau de pre mum@-sa, }i va vedea ru}inea ei }i ea va vedea ru}inea lui, ocar@ easte. 111/2.

odr@sli vb. IV. 1. A da ml@di]e, a ^ncol]i; a ^nmuguri, a ^nverzi. %n vie era trei vi]e }i, odr@slind, scotea vl@stari. 39/2. Odr@slis@ toiagul lui Aaron. 138/2. 2. A da na}tere, a avea urma}i. Nu va odr@sli cel f@r@ de leage. 291/1. 3. A prospera. Eu, Navohodonosor, bine petrec$nd eram ^n casa mea }i bine odr@slind pre scaonul mieu. 691/1.

oc@r^ vb. IV (a se ~) A se dispre]ui, a se ^njosi. Nu te teame pentru c@ te-ai ru}inat, nici s@-]i fie ru}ine pentru c@ te-ai oc@r$t. 587/2. oc$rmui vb. IV. A conduce, a ^ndruma (pe cineva). Iar@}i au m$ntuit ^n]@lepciunea, ... pre cel drept oc$rmuind. 788/1.

odr@slitor,-oare adj. Care d@ l@stari, care odr@sl}te. Leamne odr@slitoare. 541/2.

oc$rmuire s. f. C$rmuire, conducere; (fig. ) dib@cie, chibzuin]@. Cu oc$rmuirea s@ face r@zboiul, iar@ ajutoriul cu inima cea cu sfat. 533/2.

ojogitur@ s. f. T@ciune; lemn ars. {i-i voiu ^mpr@}tiia pre ei ca ojogiturile care s@ duc de v$nt spre pustie. 606/2.

ochi s. m. 1. Ca organ al v@zului. ~ la ~ = a) cu propriii ochi. Ochi la ochi vor vedea c$nd va milui domnul Sionul. 586/2; b) fa]@ ^n fa]@. Tu e}ti Domn ^ntru norodul acesta..., cel ce ochiu la ochiu Te ar@]i. 135/1. 2. Privire, uit@tur@. %naintea ~lor cuiva = ^n v@zul cuiva. Au ^ntrat... la ]iitoarele t@t$ne-s@u, ^naintea ochilor a tot Israilul. 284/1. A fi ochii cuiva peste... = a avea grij@ de... Ochii lui Dumnezeu au fost preste robii Iudei. 409/2. %ntru ochii cuiva = a) ^n fa]a..., ^n v@zul... {i au zis Ananiia ^ntru ochii a tot norodul. 618/1; b) dup@ p@rerea, la aprecierea cuiva. Nu au f@cut ce e drept ^ntru ochii Domnului. 337/2, cf. 287/2, 343/2, 366/2. Nu m@ va lua aminte ochiul = nu m@ va vedea nimenea. 450/1.

ol@l@u s. n. Strig@t, ]ip@t; g@l@gie. S@ ^nal]@ glas cu ol@l@u. 660/2. oltariu s. n. 1. Jertfelnic la evrei. Orb, sau strujit, sau cu limba t@iat@, sau cu negei... jertv@ dintru aceastea s@ nu aduce]i pre oltariu Domnului. 113/2, cf. 219/ 2, 480/1. 2. Altar de biseric@. Au ie}it alt ^nger din besearica cea din ceriu... }i alt ^nger au ie}it din oltariu. 244*/1. om@t s. n. Ziua ~ului = ziua c$nd a nins. Au ucis leul... ^n zioa om@tului. 291/2. omenesc,-easc@ adj. Scrie... cu condeiu omenesc = scrie astfel ^nc$t s@ se ^n]eleag@. 557/1.

ocoli vb. IV. A limita de jur ^mprejur, a ^mprejmui. Am ocolit marea cu por]i, c$nd s@ v@rsa afar@. 457/1.

onih s. n. Substan]@ aromatic@. Ia ]ie mirosuri stactie, }i onih, }i halvan mirositoriu, }i t@m$ie curat@. 82/1.

odihn@ s. f. Loc de odihn@. {i neafl$nd porumbul odihn@ picioarelor sale. 7/2.

onihion s. n. Onix. Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat, ... de viriliu }i de onihion. 667/1, cf. 79/1, 90/2.

odihni vb. IV. 1. (}i a se ~) A da cuiva sau a avea posibilitate de odihn@, lini}te, calm. N-au avut el [Asa] r@zboiu..., c@ l-au odihnit pre el Domnul. 385/ 1. Odihnitu-s-au Moav de pruncu]. 633/1. Dea Domnul mil@ casii lui Onisifor, c@ de multe ori m-au odihnit }i de lan]ul mieu nu s-au ru}inat. 202*/1, cf. 191/1, 229/1, 797/1. 2. (}i a se ~; despre o ]ar@, p@m$nt) A avea pace, lini}te. S-au odihnit p@m$ntul optz@ci de ani. 217/1. %n zilele lui Asa au odihnit p@m$ntul Iudei zeace ani. 385/1. 3. (a se ~; despre

onochentaor s. m. Maimu]@ dintr-o specie f@r@ coad@. Onochentaori acolo vor l@cui. 560/2. op@ci vb. IV. 1. A ^mpiedica, a opri. {i-i op@cea a zidi. 408/2. 2. (a se ~) A se deruta, a se n@uci; a se nec@ji. %ntru dezn@d@jduire op@cindu-s@, s-au dat pre sine faptei de ru}ine. 183*/1.

62

opr@vui vb. IV (a se ~) = a opr@vi. A se ridica, a se zidi. %mp@r@]iia s@ opr@vuia ^n Ierusalim. 296/2.

osibit,-@ adj. v. osebit. osteneal@ s. f. 1. Munc@ obositoare, trud@, efort, str@danie. S@rac s$nt eu }i ^ntru osteneale din tinerea]@le meale. 494/2, cf. 31/1, 117/1, 488/1, 612/1. 2. Rodul muncii; recolt@; avere. Au dat ostenealele lor l@custelor. 491/1. Voiu da... toate ostenealele ei... ^n m$inile vr@jma}ilor. 611/2, cf. 804/1, 813/1.

opreal@ s. f. Piedic@. Propoveduind ^mp@r@]iia lui Dumnezeu... cu toat@ ^ndr@zneala, f@r@ opreal@. 138*/2. opri vb. IV. 1. (a se ~) A se st@p$ni, a se ^ng$mfa, a se ab]ine. Nu putea Iosif mai mult s@ se opreasc@ ^naintea tuturor. 45/2. 2. A respinge, a refuza. Argintul mieu }i aurul nu a} opri de c@tr@ d$nsul. 317/2.

osteni vb. IV (a se ~) A se trudi, a-}i da silin]a; a obosi, a se istovi. {i-au pus dedesupt um@rul s@u a s@ osteni. 50/1. (Fig. ) Socoti]i crinii cum cresc. Nici s@ ostenesc, nici torc. 67*/1.

organ s. n. Instrument muzical; harf@, l@ut@, lir@. Mut@ de la Mine glasul c$nt@rilor tale }i c$ntarea organelor tale nu o voiu auzi. 712/2, cf. 273/2, 392/1.

ostenitor,-oare adj. Care depune efort, se ostene}te pentru ceva. (Substantivat) Tu r@u vei pl$nge pre cei ai bun@t@]ii ostenitori. 890/1.

os$rdie s. f. Ardoare, zel, r$vn@. Osteni]i-v@ cu os$rdie pentru cea p@rinteasc@ leage. 492/1. Venind ^n Roma, cu os$rdie m-au c@utat }i m-au aflat. 202*/1, cf. 751/2, 869/1, 126*/2, 224*/2.

ostrov s. n. 1. Insul@ (^n mare). C@ va piiarde de tot Domnul pre cei r@ma}i ai ostroavelor. 632/2, cf. 121*/2. 2. Grup de oameni, popor, semin]ie. Dintru ace}tia [feciorii lui Noe] s-au ^mpr@}tiiat ostroavele neamurilor pre p@m$nt. 10/1, cf. 584/1.

osebi (}i osibi) vb. IV. 1. (}i a se ~) A (se) desp@r]i, a (se) separa. {i-l va osibi pre el Domnul la reale dintr@ to]i fiii lui Israil. 184/2. {i au os@bit Cadisul ^n Galileia, ^n muntele lui Neftalim. 207/2. V@ os@bi]i de noroadele p@m$ntului }i de muierile ceale de alt neam. 414/1, cf. 80/2, 137/2, 421/2. 2. A izola. {i-l va vesti preotul cum c@ easte necurat }i-l va osibi, c@ necurat easte. 103/1. 3. A desprinde; a sf@r$ma. Iat@, Eu voiu osibi voao um@rul }i voiu r$sipi vintrecelul preste fea]ele voastre. 737/2. 4. (a se ~) A se ^ndep@rta. De v@ ve]i os@bi ast@zi de c@tr@ Domnul, m$ne preste tot Israilul va fi m@niia Domnului. 210/1. 5. A pune deoparte. Au zis Duhul Sf$nt: „Os@bi]i Mie pre Varnava }i pre Saul la lucru!”. 121*/1. 6. A alege. {i ve]i os@bi voao cet@]i, care vor fi de sc@pare voao. 155/2, cf. 511/2. 7. (}i a se ~) A face diferen]@ sau a se diferen]ia; a (se) deosebi. Voiu osibi ^ntr@ norodul Mieu }i ^ntr@ norodul t@u. 59/2. {i au m$ncat... tot cel ce s-au osebit denecur@]iia neamurilor p@m$ntului. 411/1, cf. 77/2. 8. A ^mp@r]i, a da. Ploaie de bun@voie vei osebi, Dumnezeule. 485/2. Osibea}te cel ceresc ^mp@ra]i preste d$nsa. 485/2. 9. A spune, a rosti. Da-voiu [ie rug@ciunile meale, care le-au os@bit buz@le meale. 484/2, cf. 502/1.

o}ti vb. IV (a se ~) A se lupta, a se r@zboi. Nu v@ teame]i de fa]a lor... }i v@ o}ti]i pentru fra]ii vo}tri. 417/2. Easte norod care nu are puteare, nici t@rie s@ se poat@ o}ti. 753/1, cf. 257/1, 172*/1. (%n construc]ie intensiv@) Fiiule Timotie, aceast@ porunc@ dau ]ie ca, dup@ prorociile care s-au f@cut despe tine mai ^nainte, s@ te o}te}ti ^ntr-^nsele bun@ o}tire. 198*/1. (Fig.) S@ v@ opri]i de poftele ceale trupe}ti, care s@ o}tesc asupra sufletului. 223*/2. (}i a se ~) A se ~ asupra cuiva = a purta r@zboi. To]i c$]i s-au o}tit asupra Ierusalimului. 569/2. Au o}tit asupra persilor. 893/1, cf. 736/1.

P pace s. f. 1. De ~ = pa}nic. Fra]ii... l-au ur$t pre el }i nu putea gr@i lui nimica de pace. 36/2. Om de ~ = om bun, prieten. %n}elar@-te... ]ie oameni de pace. 627/1. Cele de ~ = cele referitoare la s@n@tate. Au ^ntrebat pre fra]ii s@i de ceale de pace. 255/1, cf. 268/ 1. A gr@i cu cineva ~ = a se saluta. Au venit... s@ vaz@ pre Iudit }i s@ gr@iasc@ cu ea pace. 760/2. 2. %n ~ este...? = este ^n ordine...? cum merge...? Au venit Urie la ^mp@ratul }i l-au ^ntrebat: „%n pace easte Ioav, }i ^n pace easte norodul, }i ^n pace easte r@zboiul?”. 277/2.

osebire (}i osibire) s. f. 1. Deosebire, diferen]@. Ca s@ fie osibire ^ntr@ cei sfin]i }i ^ntr@ cei spurca]i. 100/ 2. 2. Osebirea necur@]iei = perioada menstrual@. {i la muiare, ^ntru os@birea necur@]iei ei s@ nu ^ntri. 109/2.

paic s. m. O}tean, soldat ^n serviciul unui suveran. Oarecare din cei amari paici s@rind, ^n de}@rturi ^l loviia. 886/2.

osebit,-@ (}i osibit,-@) adj., s. f. 1. Adj. Separat, desp@r]it. {i vei sfin]i pieptul cel osibit }i bra]ul cel osibit, care s-au luat din berbeacele s@v$r}irei. 80/ 2, cf. 29/2, 208/2. 2. Adj. Izolat, singuratic. %n cas@ os@bit@ }edea lepros. 395/1. M-am f@cut ca o pas@re ce easte osebit@ pre cas@. 499/1. 3. Adj. Deosebit, diferen]iat. Os@bit@ minune voiu face Eu... ^ntr@ dobitoacele eghipteanilor }i ^ntr@ dobitoacele fiilor lui Israil. 60/1. 4. Adj. Special, aparte. [Banii] s@ se fie adunat la besearic@, osebi]i fiind. 885/1. 5. S. f. Capital@ a unui ]inut. Au luat David cea osebit@ din m$na celor de alt neam. 275/2.

palm@ s. f. 1. A da p@lmi cuiva = a oprima pe cineva. A]i dat p@lmi s@racilor }i daruri alease a]i luat de la ei. 712/1. 2. Unitate de m@sur@ pentru lungime m@sur$nd, la o palm@ ^ntins@, distan]a de la degetul mare la degetul mic. %n patru unghiuri va fi ^ndoit de o palm@ de lung }i de o palm@ de lat. 79/1. panechid@ s. f. T@bli]@ (de scris). {i, cer}ind panechid@, au scris, zic$nd: „Ioan s@ fie numele Lui”. 52*/2.

osibi vb. IV v. osebi.

pantir s. m. = panter@. Eu s$nt ca un pantir lui Efraim. 703/1.

osibire s. f. v. osebire.

par@ s. f. Flac@r@. Fuge de par@ arz@toare. 559/1.

63

pard (}i pardos) s. m. Leopard. Fiiara carea o am v@zut era aseamenea pardului. 243*/1. {i vor s@ri mai tare dec$t pardo}ii caii lui. 724/1, cf. 559/2, 599/2.

co]i lungimea lui }i de patru co]i l@]imea lui. 160/2. patriarh s. m. {ef ereditar al unei familii gentilice ebraice; c@petenie, conduc@tor. Ace}tia s$nt patriarhii neamurilor lui Israil. 372/2. %n Ierusalim au pus Iosafat din preo]i }i din levi]i, }i din patriar}ii lui Israil la judecata Domnului. 388/2, cf. 114*/1.

pardos s. m. v. pard. parion s. n. Marmur@. Am g@tit la Casa Domnului mieu aur, argint... }i parion mult. 374/1.

patrie s. f. Loc de ba}tin@. S-au amestecat cu ei }i Menelau, ... nu de m$ntuirea patriei g$ndind, ci n@d@jduind c@-l va pune c@petenie. 871/2, cf. 360/2.

parimie s. f. Pild@, ^nv@]@tur@, maxim@. Pentru c$ntece }i pentru pilde }i pentru parimii }i pentru t@lm@ciri s-au mirat de tine ]@rile. 825/2.

pav@z@ s. f. 1. Scut. Sta gata de b@taie, cu fu}ti }i cu pav@z@. 417/2, cf. 269/2, 818/1. 2. Copc@, agraf@; cataram@. {i vei face pav@ze de aur curat. 79/1. {i ceale doao paveze le vei pune pre am$ndoi umerii um@rariului. 79/1, cf. 90/2. 3. Instrument de tortur@. D@rda}ii, leg$ndu-l pre el, ^l tr@gea spre pav@z@, de care leg$ndu-l pre el de genunche }i aceastea cu clea}te de fier ^mpreun$ndu-le. 887/2

parin subst. Piatr@ de ~ = marmur@. Paturi de aur }i de argint pre pardosal@ de piiatr@ de smaragd }i de pinin }i de piiatr@ de parin. 428/1. parte s. f. 1. Dar, cadou. Fac veselie, trimi]ind p@r]i celor de aproape. 435/2. 2. Partea ta puneai = te ^nso]eai. Cu cel prea curvariu partea ta puneai. 479/ 2. 3. Din ~ = ^ntr-o oarecare m@sur@, ^n parte. De m-au ^ntristat cineva, nu m-au ^ntristat pre mine, ci din parte, ca s@ nu v@ ^ngreoiez pre voi. 167*/2.

paz@ s. f. 1. Grij@, sarcin@, obliga]ie; slujb@. {i aceastea s$nt pazele celor ce poart@ povar@. 125/1. Au pus pre preo]i la pazele lor }i i-au ^nt@rit pre ei la lucrurile Casii Domnului. 403/1. 2. A pune (pe cineva) ^n ~ = a pune sub supraveghere. Ne-au pus pre noi ^n paz@, ca cum am fi mers s@ iscodim p@m$ntul. 42/2. A fi ^n ~ = a fi ^ntemni]at. Eu s$nt ^n paz@ }i nu pociu s@ ^ntru ^n Casa Domnului. 625/ 1. ~ de ob}te = ^nchisoare ob}teasc@. Au aruncat m$inile sale asupra apostolilor }i i-au pus pre ei ^n paze de ob}te. 112*/2. 3. Porunc@, dispozi]ie. P@zim noi pazele Domnului Dumnezeului p@rin]ilor no}tri. 384/2, cf. 391/2. 4. C$ntec bisericesc cu un anumit tipic. Unde easte Dumnezeu, Cel ce m-a f@cut pre mine }i au ^mp@r]it p@zile nop]ii. 455/2.

pas s. m. Nici un pas de picior = nici c$t s@ pun@ piciorul, nici o palm@ de loc, nimic. Nu au dat lui mo}tenire... nici un pas de picior. 114*/1. pash@ s. f. = pasc@ (pa}ti). P$ine sfin]it@. Au adus Iosiia pa}tile ^n Ierusalim Domnului s@u }i au jertvit pasha. 769/1, cf. 114/1. pa}te vb. III. 1. A avea grij@ de...; a conduce, a ^ndruma. Am poruncit s@ pasc@ pre norodul Mieu. 274/2. Alearg@, Israile, la l@ca}urile tale, acum pa}te-]i casa ta, Davide! 308/2, cf. 597/2, 720/1, 130*/ 1. A ~ v$nturile = a face lucruri inutile. Cel ce s@ razim@ de minciuni, acela pa}te v$nturile }i gonea}te pas@ri zbur@toare. 523/2. A ~ cu sabie = a pustii, a distruge. {i vor pa}te pre Asur cu sabie. 720/1. 2. A r@t@ci. Iar@ fiii vo}tri vor pa}te ^n pustie patruzeci de ani. 135/2. 3. (a se ~) A spori, a cre}te. N@d@jduia}te spre Domnul, }i f@ bun@tate, }i l@cuia}te p@m$ntul, }i te vei pa}te ^ntru bog@]iia lui. 474/1. 4. (a se ~) A m$nca cu l@comie, a se ^ndopa; a se ^mbuiba. Ace}tia s$nt... spurc@torii, ^mpreun@ cu voi m$nc$nd, f@r’ de teamere pre s$ne p@sc$ndu-s@. 234*/1.

p@ciuire s. f. %mp@care, pace. Greu le p@rea pentru tocmealele p@ciuirii aceiia. 872/2. p@ciuitoriu,-oare adj. Care face sau pune pace, ^mp@ciuitor; de pace, pentru pace. S@ aducem ardere de tot }i s@ jertvesc jertve p@ciuitoare. 247/2. p@g$n@tate s. f. 1. P@cat, sacrilegiu, necredin]@, f@r@delege. Pentru p@g$n@tatea neamurilor acestora va piiarde pre ei Domnul. 166/2. P@g$n@t@]ile noastre Tu le vei cur@]i. 484/1, cf. 109/2, 712/1. A face ~ = a p@c@tui. S@ nu-mi fie mie ^naintea Domnului a face p@g$n@tate. 455/1, cf. 290/2, 466/2, 597/2. 2. Arogan]@, trufie. %ntru p@g$n@tate au gr@it prorocul acela, s@ nu v@ ]ine]i de el. 175/1.

pa}ti subst. Miel pe care ^l sacrificau evreii, conform ritualului, la s@rb@toarea Pa}tilor. V@ lua]i voao miel, dup@ familiile voastre, }i junghiia]i pa}ti. 63/2, cf. 411/1. pat s. n. 1. A pune pe cineva ^n ~ = a face s@ cad@ bolnav la pat. Eu o puiu pre ea ^n pat }i pre cei ce curvesc cu ea ^n necaz mare. 237*/1. A fi ^n ~ul pruncului = a fi l@uz@. 767/1. S-au suit el ^n ~ul t@t$ne-s@u = a p@c@tui prin incest. 353/2. A dormi ~ de s@m$n]@ sau a avea ~ cu cineva = a avea rela]ii sexuale. {i muiarea, cu carea va dormi b@rbat pat de s@m$n]@..., necura]i vor fi. 106/2. B@rbatul carele va avea pat cu muiarea carea are cruntarea cea de lun@..., am$ndoi s@ piiar@ din neamul s@u. 111/2. A cunoa}te pat de b@rbat (sau b@rb@tesc) = a avea rela]ii sexuale (fiind vorba de o femeie). Muiarea carea au cunoscut pat de b@rbat omor$]i-o. 151/2. Nu au cunoscut pat b@rb@tesc. 151/2. 2. N@s@lie. %mp@ratul David mergea dup@ pat. {i au ^ngropat pre Avenir. 272/1. 3. Pat de fier = sarcofag. Iat@ patul lui, [al regelui Og], pat de fier... de noao

p@g$nesc,-easc@ adj. Al p@g$nilor, care ]ine de p@g$ni. %n vreamea cea trecut@ a vie]ii am f@cut voia p@g$neasc@. 224*/2. p@g$ni vb. IV. 1. A se abate de la normele religiei. Nu putu s@ ^ndeamne pre ierusalimnteani a p@g$ni }i din ceale de mo}ie obiceaie a-i scoate. 893/1. 2. A face p@cate. Nu p@g$ni]i }i s$nge nevinovat s@ nu v@rsa]i. 613/1, cf. 654/2. p@gubi vb. IV (a se ~) A suferi o pierdere, a fi lipsit de... S-au p@gubit a cunoa}te ceale bune. 788/1. p@har s. n. = pahar. Potir. I-au dat... m@sura... p@harelor celor de aur }i celor de argint. 373/2. ~ul m$ntuirii = potirul euharistic. Ce voiu r@spl@ti Domnului pentru toate care mi-au dat mie? P@harul m$ntuirii voiu lua. 505/2.

64

p@harnic s. m. = paharnic. Persoan@ care toarn@ b@utura ^n pahare, la diverse ocazii. Au v@zut ^mp@r@teasa... p@harnicii lui }i podoaba lor. 381/2.

Dumnezeu c@tr@ Valaam: „Pas@ ^mpreun@ cu oameni ace}tia!”. 143/2. %ntrarm$ndu-v@, p@sa]i ^naintea fea]ii fra]ilor vo}tri, fiilor lui Israil. 161/1, cf. 55/2, 259/2, 325/1, 628/1. 2. Pas@ de... = ^ncearc@ s@..., caut@ s@... Pas@ de f@ }i tu a}ijderea. 64*/2.

p@h@rnicie s. f. 1. Func]ia de paharnic. Iar@}i te va pune ^ntru m@rirea p@h@rniciei tale. 40/1. 2. Mul]ime de pahare. Au v@zut m@rire lui Simon }i p@h@rnicie de aur cu vase de aur. 856/1.

p@sc@toriu,-oare adj. (Despre ierbivore) Care pa}te. Doaozeci de boi p@sc@tori. 298/2. Avea muiarea aceaea o juninc@ p@sc@toare. 266/2, cf. 460/1.

p@liciune s. f. Rugin@ a plantelor, p@litur@. Au dat p@liciunii rodurile lor. 491/1, cf. 703/1, 707/1.

p@stor s. m. Conduc@tor, ^ndrum@tor (spiritual). Robul Mieu, David, ^mp@rat, ^n mijlocul lor }i p@storiu va fi tuturor. 675/2.

p@litoriu,-oare adj. Cald, arz@tor. Ca v$ntul cel p@litoriu voiu r$sipi pre ei ^naintea fea]ii vr@jma}ilor lor. 610/2, cf. 658/1.

p@tima},-@ adj. Care p@time}te, care sufer@, p@timitor. C@ }i noi oameni s$ntem, aseamenea voao, p@tima}i. 123*/1, cf. 891/1.

p@litur@ s. f. Rugin@ a plantelor, p@liciune. Va fi foamete, au moarte, au arsur@, au omid@, au p@litur@. 303/1, cf. 183/1.

p@timi vb. IV. A ~ necaz = a fi ^n necaz, a suferi. P@timim n@caz pentru a voastr@ m$ng@iare }i m$ntuire. 166*/2.

p@lmi vb. IV. A p@lmui. Au scuipat ^n obrazul Lui }i L-au p@lmit preste fa]@. 28*/1.

p@timire s. f. Patim@, pornire nest@p$nit@ pentru satisfacerea unei dorin]e. De o parte f@c$ndu-li-s@ mil@ pentru b@tr$nea]ele lui, }i despre alt@ parte, fiind ei ^n p@timirea obiceaiului,... zicea. 886/2.

p@m$nt s. n. 1. [inut, teritoriu; ]ar@. Ve]i ^ntra ^n p@m$ntul care-l d@ voao Domnul Dumnezeul vostru }i ve]i s@di orice pom. 110/2. {i au }ezut ^n mijlocul norodului celui ce au r@mas ^n p@m$nt. 628/1, cf. 488/2, 546/2. (Spec.) Egipt. [Israeli]ii] s@ ias@ din p@m$nt. 53/1. Norodul ~ului = poporul ]@rii. Fiiul ^mp@ratului }edea ^n cas@ }i judeca norodul p@m$ntului. 336/2, cf. 95/1. 2. Popor. Voiu gr@i }i s@ auz@ p@m$ntul cuvintele din gura mea. 186/2, cf. 341/1. 3. Lipitu-s-au de p@m$nt sufletul mieu = sufletul s-a lipit de trup. 507/1.

p@timitoriu,-oare adj. Care sufer@, care p@time}te. Maicele, fiind mai p@tima}e dec$t ta]ii, la na}tere s$nt mai ^mpreun@ p@timitoare. 891/1. (Substantivat) Cel ~ = persoan@ chinuit@, torturat@. Nu te ru}inezi... pre cei deopotriv@ p@timitori... s@-i c@zne}ti? 890/1. p@]i vb. IV. A nu ~ nimic = a nu-i p@sa, a nu se am@r^ de ceva. Nu p@]ea nimica pentru sf@r$marea lui Iosif. 712/2. A ~ gonire = a fi prigonit. V@ silesc pre voi s@ v@ t@ia]i ^mprejur, numai ca s@ nu pa]@ gonire pentru crucea lui Hristos. 179*/2.

p@r@si vb. IV (a se ~) A se ~ = a se lep@da de... P@r@si]i-v@ de r@ut@]ile voastre. 552/2. p@r@sire s. f. Lep@dare de credin]@. S@ nu v@ am@geasc@ cineva pre voi, nici ^ntr-un chip, c@ va veni mai ^nainte de ce va veni p@r@sirea }i s@ va ar@ta omul p@catului. 196*/1.

p@v@za} s. m. Soldat ^narmat cu pav@z@ (scut). Osta}i carii purta arme }i r$dica scuturi }i suli]i..., }i ^n p@m$ntul lui Veniamin, p@v@za}i. 385/1.

p@rea vb. II (a se ~) A i se ~ cuiva cu cugetul = a considera, a socoti. Au adus b@rba]ii de la muieri, fie}tecarele ce i s-au p@rut cu cugetul. 86/2, cf. 87/1.

p@vezoar@ s. f. Pl@cu]@ romboidal@ (pentru acoperit pere]ii). {i au ^mpodobit fa]a besearicii, cea dinainte, cu cununi de aur }i cu p@vezoare, }i au ^nnoit por]ile }i c@m@rile. 838/1.

p@rere s. f. 1. %nchipuire, imaginare. %n tot chipul, ori prin p@reare, ori prin adev@r, Hristos s@ propov@duia}te. 185*/2. 2. ~a cea rea = p@rere de r@u. %ntorsu-s-au inima Mea..., s-au turburat p@rerea Mea cea rea. 705/2.

p@zi vb. IV. 1. A respecta, a urma ^ntocmai; a ]ine. I-au pizmuit lui fra]ii lui, iar@ tat@l s@u au p@zit cuv$ntul. 37/1. Vede]i }i p@zi]i s$mbetele Meale. 82/2. S@ p@zi]i toat@ leagea Mea }i toate poruncile Meale. 111/1, cf. 609/1. 2. A b@ga de seam@, a avea grij@ (de... ), a fi atent (la... ). P@zi]i foarte s@ face]i poruncile }i leagea carea v-au poruncit voao Moisi. 209/2. N-au p@zit sabiia cea din m$na lui Ioav }i l-au lovit pre el Ioav cu ea. 288/2. P@zit-am }i s-au sp@im$ntat inima mea de glasul rug@ciunei buzelor meale. 725/2. A ~ la gura cuiva = a se uita cu aten]ie la gura cuiva. C$nd ^nmul]ea rug@ciunea ^naintea Domnului, Ili, preotul, p@zea la gura ei. 240/1. 3. A p$ndi, a urm@ri, a supraveghea. {i ai pus ^n piiadec@ piciorul mieu, }i mi-ai p@zit toate faptele meale. 444/2. 4. A ~ vremea = a avea grij@ ca timpul s@ nu fie prea lung, a gr@bi vremea. %ntr@ cei ne^n]@leg@tori p@zea}te vreamea, iar@ ^ntr@ cei ^n]@lep]i des s@ fii. 812/1.

p@retariu s. n. Peretele unui cort, al unei cur]i etc., alc@tuit dintr-o p$nz@. {i cinci p@retare s@ vor ]inea unul de altul. 76/2. {i au pus pre mas@ p$ini }i au ^ntins p@retare }i au s@v$r}it toate lucrurile care le-au f@cut. 838/1, cf. 78/1, 87/2. p@rm@cuit,-@ adj. %nt@rit cu b$rne, cu st$lpi. Toate u}ile }i desp@r]iturile ^n patru cornuri p@rm@cuite. 300/2. p@rtini vb. IV. A ~ cuiva = a-l cru]a, a-l menaja. Nu va p@rtini ]ie ochiul Mieu, nici M@ voiu milostivi spre tine. 647/1. p@ru} s. n. Unealt@ ^n form@ de ]@ru}, folosit@ la s@pat. {i p@ru} s@ ai la br$ul t@u }i, c$nd vei }edea afar@, s@ sapi cu el. 178/2.

p@zitoriu s. m. ~ trupului = gard@ personal@. Cei trei tineri, p@zitorii trupului, carii p@zea trupul ^mp@ratului. 772/2, cf. 758/2.

p@sa vb. I. (Numai la imperativ sg. }i pl.) 1. A pleca, a se duce; a merge, a umbla. {i au zis ^ngerul lui

65

p$ine s. f. Hran@. Pune]i p$ini. 44/1.

p$rg@ s. f. 1. Primele roade dintr-un an, care fac ^nceputul ^ntr-o serie. Toat@ p$rga vinului, }i p$rga gr$ului..., ]ie le-am dat pre eale. 139/2, cf. 75/2, 93/ 2, 685/2. P$rga ariei = p$rga holdelor; p$rga teascului = p$rga viilor. P$rga ariei }i a teascului s@ nu ^nt$rzii a le da. 73/2. P$rga m$inilor tale = cele dint$i roade ale tale. 170/1. (Fig.) Carii avem p$rga Duhului, }i noi singuri ^ntre noi suspin@m. 146*/2. 2. Ofrand@, prinos. Am pus lor argintul }i aurul }i vasele, p$rg@ Casii Dumnezeului nostru. 412/2, cf. 113/1. 3. %nceput. Aceasta va fi p$rga sfintelor preo]ilor, c@tr@ miiaz@noapte doaozeci }i cinci de mii. 685/2.

p$ndeal@ s. f. P$nd@, paz@; loc ^n care se p$nde}te. Voi v@ ve]i scula din p$ndeal@ }i ve]i ^ntra ^n cetate. 196/2. p$ndire s. f. 1. P$nd@, paz@, supraveghere. S-au dus la locul cel de p$ndire. 196/2. 2. Persoan@ care st@ la p$nd@. S-au pornit p$ndirile... }i, duc$ndu-s@, au b@tut cetatea toat@ cu ascu]i}ul sabiei. 234/2. p$nditur@ s. f. 1. P$nd@, paz@; loc ^n care se p$nde}te. Cei din p$ndituri s@ se scoale degrab@ din locul lor. 197/1. 2. Uneltire. Slujind Domnului cu toat@ smereniia }i cu multe lacr@mi }i ispite, care mi s-au ^nt$mplat mie din p$nditurile jidovilor. 129*/2.

p$r^ vb. IV. A acuza, a ^nvinui. {i arhiereii mult %l p$rau pre El. 48*/1.

p$ng@ri vb. IV. 1. A viola (o fat@, o femeie). Au p$ng@rit feciorul lui Emor pre Dina. 33/2. 2. (a se ~) A se spurca prin actul sexual; a se prostitua. La muiarea deaproapelui t@u s@ nu dai patul s@min]ii tale, p$ng@rindu-te cu ea. 109/2. S-au p$ng@rit ea. 179/1, cf. 597/2. 3. (}i a se ~) A (se) spurca, a (se) ^ntina. Ori de ce necur@]ie a lui, de carea ating$ndu-s@ s@ va p$ng@ri. 95/2. S@ nu p$ng@ri]i sufletele voastre cu nici o jivin@ ce s@ mi}c@ pre p@m$nt. 102/1.

peag adj. = pag. (Despre cai) Negru cu pete albe. Cai peagi }i suri. 731/2. pedestru adj., s. m., adv. 1. Adj., s. m. (Persoan@) care merge pe jos. B@rba]i pedestri. 64/1. L-au cunoscut pre El mul]i }i alerga pedestri acolo, de prin toate cet@]ile, }i au sosit ^naintea lor }i s-au adunat la D$nsul. 37*/2, cf. 218/1, 14*/2. 2. Adv. Pe jos. Iar@ Sisara, pedestru fugind, s-au ab@tut ^n cortul Iailei. 217/2.

p$ng@riciune s. f. 1. P@cat, f@r@delege. Iar@ de m$nc$nd va m$nca din c@rnuri a treia zi... p$ng@riciune easte. 97/2. ~a idolilor = def@imare, p$ng@rire provocat@ de credin]a ^n idoli. S@ se ^nfr$neaze de p$ng@riciunile idolilor }i de curvie }i de sugrumat }i de s$nge. 124*/1. 2. P$ng@rire, violare. Au de}chis zg@ul fecioarei spre p$ng@riciune. 756/1.

pentru prep. 1. ~ ce = pentru c@, deoarece. Pentru ce v@ abate]i voi de la poruncile Domnului }i nu ve]i spori. 393/1. 2. Din cauza... Au ^ntrat... ^n corabie pentru apa potopului. 7/1. peri vb. IV = pieri. (Aici) A sc@pa, a se salva. Afla-voiu c@ldur@ ^n pustie cu cei peri]i de sabie. 620/1.

p$ng@rit,-@ adj. P@c@tos, plin de p@cate. M-am culcat p$ng@rit l$ng@ pereatele cur]ii. 741/2.

periciune s. f. = piericiune. Pieire, pustiire; distrugere, ruinare. Eghiptul piiardere va fi }i Idumeea c$mp de periciune pentru r@ut@]ile fiilor Iudei. 709/2, cf. 605/2, 640/2.

p$ntece s. n. 1. Ceale din ~ = m@runtaie. Va lua... tot seul care easte preste ceale din p$ntece. 94/2. Tot ce umbl@ pre p$ntece = toate reptilele. 102/1. A lua ^n ~ = a r@m$ne ^ns@rcinat@. {i au luat muiarea ^n p$ntece }i au n@scut fiiu. 325/1, cf. 4/1, 14/1. A avea ^n ~ = a fi ^ns@rcinat@, a fi gravid@. Spinteca pre galaaditeanele ceale ce avea ^n p$ntece. 710/1. Fecioara ^n p$ntece va avea }i va na}te fiiu. 2*/2, cf. 14/1, 24*/2. Cel ce gr@ie}te din ~ = ventriloc; ghicitor. Pre cei ce gr@ia din p$ntece, }i pre g$citori, }i pre terafini... le-au ars. 404/1. %ntreba]i pre cei ce gr@iesc din p$ntece }i pre cei ce strig@ din p@m$nt. 557/2, cf. 266/1. 2. Inima, considerat@ ca sediu al sentimetelor. %n capul c@r]ii scris easte pentru mine ca s@ fac voia ta, Dumnezeul mieu, am voit, }i leagea Ta ^n mijlocul p$ntecelui mieu. 476/1. Vezi, Doamne, c@ m@ n@c@jesc, p$ntecele mieu s-au turburat }i inima mea s-au ^ntors ^ntru mine. 639/2, cf. 446/1, 454/1, 562/2.

perire s. f. = pierire. A fi ^n ~ = a fi ^n primejdie. S-au pogor$t vifor de v$nt ^n lac }i s@ umplea }i ^n perire era ei. 60*/2. perit,-@ adj. = pierit. 1. Care a disp@rut, care a pierit. Oile Meale nu le pa}te]i. Pre cea slab@ nu o a]i ^nt@rit... }i pre cea perit@ nu o a]i c@utat. 672/1. 2. Nec@jit, cople}it (de suferin]@). %nal]@ pre cei smeri]i }i r@dic@ pre cei peri]i. 440/1. pestri],-@ adj. 1. Ornat ^n diverse culori, cu ales@turi. Iacov iubea pre Iosif mai mult dec$t pre to]i fiii s@i... }i i-au f@cut lui hain@ pestri]@. 36/2, cf. 280/1. 2. M$njit, cu pete de s$nge. Au junghiiat un ied... }i au uns haina lui cu s$ngele lui. {i au trimis haina cea pestri]@. 37/2. pe}ter@ s. f. %nc@pere retras@, pivni]@. Au ^ntrat ^n pe}tera casii ^mp@r@te}ti }i au aprins... casa. 313/1.

p$nzariu s. m. Persoan@ care face p$nz@, ]es@tor. %n m$na eghipteanului era suli]@, ca sulul p$nzariului. 360/2.

petrece vb. III. 1. A-}i duce via]a, a tr@i. Acest neam... dup@ legi str@ine petrec$nd. 430/2. 2. A r@m$ne (undeva). Ori ^n ce cas@ ve]i ^ntra, acolo s@ petreace]i }i de acolo s@ ie}i]i. 62*/1. 3. (Despre g$nduri, sentimente etc.) A se men]ine, a d@inui. S$nte]i tari }i cuv$ntul lui Dumnezeu petreace ^ntru voi. 229*/2. 4. (a se ~) A trece prin..., a str@bate, a str@punge. Z@vorul cel din mijloc prin mijlocul st$lpilor s@ petrecea de la o lature p$n@ ^n ceaealalt@ lature. 88/1.

p$r@ s. f. A face ~ asupra cuiva = a p$r^. Asupra lui Menelau au f@cut p$r@ trei b@rba]i. 862/1. p$r$} (}i p@r$}) s. m. Persoan@ care ^nvinuie}te, acuz@, reclam@ pe cineva. %l va asupri p$r$}ul. 530/ 1. %mpac@-te cu p@r$}ul t@u degrab. 5*/2, cf. 68*/1, 91*/2.

66

5. A face s@ treac@ prin... sau peste... Au trecut cu ^mp@ratul Iordanul, ca s@-l petreac@ pe el Iordanul. 287/2. 6. A trece ^n..., a p@trunde. Voi sta]i ast@zi to]i ^naintea Domnului... ca s@ petreace]i ^ntru leg@tura Domnului. 184/1. 7. A p@trunde (cu mintea pentru a ^n]elege). %n tainele g$citurilor va petreace. 819/2. 8. A conduce, a c$rmui. Am vrut... cu lini}te }i cu bl$ndea]e pururea petrec$nd pre cei supu}i. 430/2.

pieptariu s. n. Ho}en, hain@ preo]easc@ la evrei. {i aceastea s$nt ve}mintele care vor face: pieptariu. 78/2. pierde vb. III. 1. (}i a ~ de la fa]a cuiva) A ucide, a omor^; a face s@ piar@. Acela va piiarde neamurile aceastea de la fa]a ta. 185/2. S@ r$nduiesc s@ t@b@rasc@ asupra cet@]ilor }i s@ le ia, }i pre to]i s@-i piiarz@, ^ntr-o zi. 839/1. Va Irod s@ caute pruncul, s@-L piard@ pre El. 3*/1, cf. 7/1, 195/2, 389/1, 44*/1. 2. A distruge, a nimici. Ie}i]i din locul acesta, pentru c@ Domnul va s@ piiarz@ cetatea. 17/1. To]i idolii lor cei v@rsa]i s@-i piiarde]i }i to]i st$lpii lor s@-i strica]i. 154/2, cf. 342/1, 720/2. 3. (a se ~) A-}i atrage pedeapsa divin@ pentru p@catele s@v$r}ite, a pieri. Piiarde-s@-va sufletul acela din neamul s@u, pentru c@ au stricat leg@tura Mea. 15/1. 4. (a se ~) A se ~ de la cineva = a pierde leg@tura cu cineva, a se ^ndep@rta de cineva. S@ nu ne piiardem de la domnul nostru, c@ci s-au sf$r}it argintul nostru. 48/1.

petrecere s. f. 1. Fel de a tr@i; tr@ire, vie]uire. S@ fac@ poruncile lui precum f@cea c$nd era la el, }i Estir n-au schimbat petreacerea sa. 429/2. Dup@ aceaea vei cunoa}te c@ va fi casa ta ^n pace }i petreacerea cortului t@u nu p@c@tui. 440/2. 2. Loc ^n care tr@ie}te cineva. Petreacerea noastr@ ^n ceruri easte. 187*/2. 3. Desf@}urare, evolu]ie. %ntru petreacerea vorbirii cu ea, ^n]@lepciune, }i cinste ^mpreunarea cuvintelor ei. 787/1. petrecut,-@ adj. ~ ^n zile = ^naintat ^n v$rst@. Avraam }i Sarra era b@tr$ni, petrecu]i ^n zile. 15/2.

pierz@toriu,-oare adj., s. m. 1. Adj. R@u, distrug@tor. {i voiu aduce asupra ta om pierz@toriu }i s@curea lui }i vor t@ia chedrii. 613/1, cf. 257/1, 263/2. (Substantivat) Scoate din adunare pre cel pierz@toriu }i va ie}i cu d$nsul pricea. 532/2. 2. Adj. Care este rezultatul, urmarea unui p@cat. Au nu s$nte]i fii pierz@tori, s@m$n]@ f@r@deleage? 589/1. 3. S. m. %ngerul care a executat pedepsele divine. Nici s@ c$rti]i, precum }i unii dintru ei au c$rtit, }i s-au pierdut de pierz@toriul. 160*/1.

peug s. m. Pin. M@rirea Livanului la tine va veni, cu chiparos }i cu peug }i cu chedru ^mpreun@. 591/1. piadec@ s. f. = piedic@. C@tu}e, obezi. {i ai pus ^n piiadec@ piciorul mieu. 444/2. piatr@ s. f. 1. St$nc@. L@sat-au cet@]ile }i au l@cuit ^n pietri; cei ce l@cuiesc ^n Moav f@cutu-s-au ca ni}te porumbi]e ce-}i fac cuibul ^n pietri la gura gaorii. 633/1. 2. Piatra cea din unghi = nume metaforic pentru Iisus Hristos. Zidi]i fiind pre temeliia apostolilor }i a prorocilor, fiind piiatra cea din unghiu %nsu}i Iisus Hristos. 182*/1. ~ de ^mpiedicare (sau de sminteal@) = ceea ce constituie o piedic@ ^n adoptarea credin]ei ^n Dumnezeu. Piiatr@ de ^mpiedecare }i piiatr@ de sminteal@, de carea s@ ^mpiiadic@ cei ce nu s@ pleac@ cuv$ntului. 223*/1. 3. Grindin@. Voiu ploua... m$ne piiatr@ mult@ foarte. 60/2. 4. ~ verde = piatr@ semipre]ioas@ provenit@ dintr-un strat de cuar]. Acolo easte rubin }i piiatr@ vearde. 2/2. 5. ~ pucioas@ = sulf. Domnul au ploat preste Sodoma }i preste Gomora piiatr@ pucioas@. 17/1, cf. 184/2.

pietricea s. f. ~ ascu]it@ = piatr@ mic@ folosit@ drept cu]it la circumcizie. Lu$nd Sepfora o pietricea ascu]i]@, au t@iat ^mprejur marginea trupului fiiului s@u. 56/1. pil s. n. Col] de elefant, filde}. Palaturi de piluri. 478/1. pild@ s. f. 1. Parabol@, alegorie. {i, lu$nd pilda sa, au zis. 144/1. Cei ce gr@iesc ^n pilde. 142/2, cf. 133/1. 2. Exemplu (r@u). {i vei fi acolo de r$s, }i de pild@, }i de poveaste la toate neamurile. 182/2. {i pre cel ce au ^nceput asupra noastr@ pune-l spre pild@. 432/1. pildui vb. IV. A da de exemplu. Pre Solomon pilduia noao, zic$nd... 893/2.

pica vb. I. 1. A l@sa s@ se scurg@, a picura. Ceriul s-a turburat, }i norii au picat ap@. 218/1. Vor pica mun]ii dulcea]@. 714/2. (Fig. ) Gura dreptului pic@ ^n]elepciune. 524/2. 2. (Despre ochi) A l@crima. {i ^naintea Lui pic@ ochiul mieu. 446/1.

pinin s. Piatr@ de ~ = sidef. Piiatr@ de smaragd }i de pinin. 428/1. pio s. f. = piu@. Vas ^n care se piseaz@ diverse materiale solide. [Mana] o m@cina ^n moar@ }i o pisa ^n pio. 132/1.

picior s. n. 1. Nu voiu mi}ca piciorul lui Israil din p@m$ntul... = nu voi muta pe nimeni din p@m$ntul... 401/1. Ceale cu patru picioare = animale, dobitoace. Ci ^ntreab@ pre ceale cu patru picioare, de-]i vor spune, }i pre pas@rile ceriului, de-]i vor povesti. 444/1, cf. 97/2. 2. Pas. Am ^ntors picioarele meale la m@rturiile Tale. 507/2. 3. Unitate de m@sur@ pentru lungime. Au f@cut }an] ^mpregiur }i l-au zidit cu pietri de patru picioare. 638/1. 4. ~ de plug = fierul plugului. Au b@tut pre cei de alt neam... cu un picior de plug de boi. 217/1.

pip@i vb. IV. Te voiu pip@i ca sabiia r@zboinicului = te voi face s@ devii puternic, viteaz. 733/2. Nu s@ va pip@i v$natul = nu va ^nceta jaful. 722/2. pisc s. n. 1. Partea dinainte a unei cor@bii; pror@. Ar vrea despre pisc s@ slobozeasc@ anghirile. 137*/1. 2. Limb@ de p@m$nt, promontoriu. {i trec hotar@le la piscul M@rii S@rilor. 206/1. pi}a vb. IV. Cel ce s@ pi}@ la p@rete = fiin]@ de sex masculin. Aceastea s@ fac@ Domnul lui David..., de voiu l@sa din toate ceale ce s$nt a lui Naval p$n@ diminea]@, p$n@ la cel ce s@ pi}@ la p@reate. 263/2, cf. 310/2.

pielcelu}@ s. f. Bl@ni]@ de animal mic, pielcic@. Cu pielcelu}ele iezilor au ^nf@}urat bra]ele lui. 25/2. pielm s. n. F@in@ de bun@ calitate. Au adus... gr$u, }i orz, }i f@in@, }i pielm. 285/1.

pi}ti vb. IV. A curge, a se prelinge. {i pi}tea s$nge din ran@. 321/1.

67

pitonicesc,-easc@ adj. Duh ~ = dar de a ghici. Au murit Saul ^ntru f@r@delegile sale, ... pentru c@ au ^ntrebat pre cea cu duh pitonicesc, ... }i n-au ^ntrebat pre Domnul. 359/2, cf. 125*/2.

pleca vb. IV. 1. A ~ urechea = a asculta, a lua ^n considerare; (p. ext.) a se ^ndura. Pleac@, Doamne, urechiia Ta }i m@ ascult@. 342/1. A ~ mil@ spre... = a ^ndrepta mila, ^ndurarea spre... Domnul Dumnezeul nostru... au plecat spre noi mil@. 431/1. 2. (}i a ~ inima) A ^ndupleca, a convinge; a face s@ cedeze, s@ se supun@. Au plecat inima a tot omului lui Iuda, ca a unui om. 287/1. De fric@ va pleca pre ei s@ m$n$nce. 887/2, cf. 130*/2. 3. (}i a se ~) A (se) supune, a subjuga sau a se l@sa subjugat. {i voiu trimite lui pre cei ce pleac@ }i-l vor pleca pre el. 633/1. Sfintele muieri care n@d@jduia ^ntru Dumnezeu s@ ^mpodobea pre sine, plec$ndu-se b@rba]ilor s@i. 224*/1. A se ~ dup@... = a fi de partea... Ioav s@ plecas@ dup@ Adonias, iar@ dup@ Solomon nu s-au fost plecat. 296/1. 4. (a se ~) (Despre zi) A se sf$r}i. S-au plecat zioa, ... s@ sf$r}esc umbrele zilei! 600/1, cf. 62*/1. S-au plecat zioa spre sar@ = s-a ^nserat. 232/2.

pitrop s. m. v. epitrop. pitulare s. f. %ntru ~ = la p$nd@. {ade ^ntru pitulare cu cei boga]i..., ca s@ ucig@ pre cel nevinovat. 464/1. pizma},-@ adj. Care manifest@ ur@, du}m@nie, invidie. (Substantivat) Darul celui pisma} sl@bea}te ochii. 806/2. pizm@ s. f. Du}m@nie, m$nie, ur@; invidie, gelozie. Purta pizm@ Isav asupra lui Iacov. 26/2. Au pentru pisma l-au lovit pre el cu m$na }i va muri. 156/1. pizmos,-oas@ adj. Care manifest@ ur@, du}m@nie, invidie fa]@ de cineva. Nu cina cu omul pismos, nici pofti din bucatele lui. 533/1, cf. 804/1, 818/1. pizmui vb. IV (}i a ~ asupra cuiva) A du}m@ni; a invidia. Efraim nu va mai pismui asupra lui Iuda. 559/2, cf. 28/2, 804/1. (Construit cu dativul) Ochiul s@u ^}i pismuia}te pentru p$ne. 804/1. Patriiar}ii, pizmuind lui Iosiv, l-au v$ndut ^n Eghipet. 114*/1.

plecare s. f. Aplecare, ^nclinare. Toate neamurile... ca o plecare de cump@n@ s-au socotit. 577/2. plesni vb. IV. A ~ cu m$inile = a bate din palme, a aplauda. Toate neamurile plesni]i cu m$inile; striga]i lui Dumnezeu cu glas de bucurie! 478/2, cf. 333/1.

pla}c@ s. f. 1. Pelerin@ lung@, mantie; ve}m$nt lung. L-au acoperit pre el cu pla}ca. 217/2. 2. Plato}@. Au f@cut... la toat@ putearea scuturi }i suli]e, }i coifuri }i pla}te. 395/1.

ple}ug,-@ adj. = ple}uv. Capul ple}ug. 562/1, cf. 104/1. ple}ugire s. f. v. ple}uvire.

plat@ s. f. R@splat@, recompens@. De ve]i iubi pre cei ce v@ iubesc pre voi, ce plat@ ve]i avea? 6*/1, cf. 29/ 1, 214*/2.

ple}uvire (}i ple}ugire) s. f. 1. Ple}uvie, c@dere a p@rului de pe cap. %n locul podoabei ceii de aur a capului vei avea ple}uvire pentru faptele tale. 554/ 1. 2. Parte a capului de pe care s-a ras p@rul; ac]iunea f@cut@ ^n acest scop. S@ nu v@ rade]i }i s@ nu face]i ple}ugire ^ntr@ ochii vo}tri pentru mort. 171/ 1.Nu se vor t$ngui pentru ei [pentru mor]i], }i nici ple}uviri nu vor face, nici s@ vor rade. 608/2.

pl$ng@toriu,-oare adj. (Substantivat) Cel ~ = arbore cu ramuri lungi, flexibile, l@sate ^n jos. Vei mearge la ei aproape de cel pl$ng@toriu. 273/2. pl$nge vb. III (a se ~) A fi pl$ns, jelit dup@ moarte. Cu moarte boln@vicioas@ vor muri; nu se vor pl$nge, nici s@ vor ^ngropa. 608/2.

plini vb. IV. 1. A duce la ^ndeplinire, a face s@ devin@ realitate. Vei plini a da toate z@ciuialele rodurilor tale ^n anul al treilea. 180/2. Iisus, plinind cuv$ntul, s-au f@cut judec@toriu ^n Israil. 835/1. 2. (a se ~) A se realiza, a deveni realitate. Aceastea toate s-au f@cut ca s@ se plineasc@ ce s-au zis de la Domnul. 2*/2, cf. 209/1, 405/2, 100*/1. 3. A ^ntregi, a completa. Au luat o coast@ dintru ale lui }i au plinit cu carne ^n locul ei. 3/1. Prisosin]a voastr@ s@ plineasc@ lipsa acelora. 171*/1. 4. (a se ~) (Despre timp) A se scurge, a trece ^n ^ntregime; a ajunge la termen, la soroc. S-au plinit }eaptezeci de ani. 405/2. Plinitu-s-au zilele noastre, sosit-au sf$r}itul nostru. 542/2, cf. 99/2, 116/2, 117*/2. 5. P$n@ c$nd se pline}te ziua = p$n@ la miezul zilei. Iar@ c@ile drep]ilor ca lumina lumineaz@, merg }i lumineaz@ p$n@ c$nd s@ plinea}te zioa. 520/2.

pl$ngere s. f. 1. Pl$nset, jeluire, durere; doliu. C@ s-au umplut Alot de pl$ngere. 632/2. Au f@cut pl$ngerea t@t$ne-s@u }eapte zile. 51/1, cf. 642/2. A face ~ peste cineva = a ]ine doliu pentru cineva. {i au ^ngropat pe Stefan... }i au f@cut pl$ngere mare preste el. 116*/1. 2. C$ntec de jale, bocet. Au pl$ns Ieremia pentru Iosia... }i iat@, s-au scris }i Pl$ngeri. 404/1. %nv@]a]i featele voastre jeale }i muiarea pre cea de aproape a ei pl$ngere. 603/2. A lua pe buze ~ = a rosti c$ntece de jale. Tunde capul t@u }i lap@d@ }i ia pre buze pl$ngere, c@ au gonit Domnul }i au l@p@dat pre neamul carele f@cea aceastea. 602/1. pl$ns s. n. %ntristare, jale. Am luat ceale sfinte din casa mea... {i nu am m$ncat ^ntru pl$nsul mieu dintr-^nsele. 180/2. pl$nsoare s. f. Nemul]umire, pl$ngere. Fiiule, ^n ceale bune nu da pl$nsoare... }i nu da ^ntristarea cuvintelor. 806/2.

plinire s. f. 1. Tot ce exist@, plin@tate. %ntru el bine au voit s@ l@cuiasc@ toat@ plinirea. 189*/1, cf. 188/2, 495/ 1, 602/2. 2. Ceea ce constituie plinul; con]inut. R@suna-va marea cu plinirea ei. 364/2, cf. 498/1. 3. %ndeplinire, realizare. Vreamea plinirei poruncii seacerii. 600/1. 4. Pietri de ~ = pietre pre]ioase ^ncastrate, montate. Boiarii au adus pietri de smaragd }i pietri de plinire la um@rariu }i la engolpion. 87/1.

plea}@ s. f. Chelie. Iar@ de s@ va face ^n plea}ea lui... v$n@tare alb@ au ro}iiatic@, lepr@ easte. 104/1, cf. 112/1. pleavil@ s. f. Plivire (de buruieni). Florile s-au ivit pre p@m$nt, vreamea pleavilii au sosit. 548/2.

68

poal@ s. f. Perdea. Vei face u}ii poal@ de acoperem$nt v$n@t, }i mohor$t, }i ro}u sucit. 77/2, cf. 88/1, 91/1.

polat@ s. f. Palat; curte (^mp@r@teasc@). {i nev@stuica care s@ raz@m@ pre m$ini }i lezne s@ poate prinde }i l@cuia}te ^n pol@]ile ^mp@ra]ilor. 538/2.

poart@ s. f. %n por]ile norodului = ^n marginile ]@rii. {i-i voiu ^mpr@}tiia pre ei cu ^mpr@}tiiare ^n por]ile norodului Mieu. 608/1.

polemar (}i polimar) s. m. = p@limar. 1. %nt@ritur@ de sc$nduri la o construc]ie. Polimari preste am$ndoi st$lpii. 301/1. 2. Cerdac, pridvor; foi}or; balcon. Au f@cut preste zidul casii polemari ^mpregiurul besearicii. 299/2. Polemare trei. 300/2.

poc@in]@ s. f. A pune ~ = a face s@ se poc@iasc@; a ierta de p@cate. N-ai pus poc@in]@ drep]ilor,... celor ce n-au gre}it [ie, ci ai pus poc@in]@ asupra mea, p@c@tosului. 893/2.

polimar s. m. v. polemar.

podine s. f. = podin@. Tavan (de sc$nduri). Din pardosal@ p$n@ la podine, heruvimi }i finici s@pa]i. 679/ 2, cf. 878/2.

politie s. f. Regul@ de comportament social; canon. Toat@ politiia iopiianilor de tot s@ o dezr@d@cineaze. 870/1, cf. 866/1, 885/1.

podit,-@ adj. Acoperit cu sc$nduri. Pridvorul cel mai din afar@ podit. 679/2.

pom s. m. ~ul }tiin]ei binelui }i a r@ului = m@r care s-a aflat ^n mijlocul raiului }i ale c@rui fructe erau interzise lui Adam }i Evei. Au f@cut Dumnezeu s@ r@sar@... pomul vie]ii ^n mijlocul raiului }i pomul }tiin]ii binelui }i a r@ului. 2/2. ~ul vie]ii = arbore din mijlocul raiului, simboliz$nd existen]a absolut@, imortalitatea. 2/2.

poditur@ s. f. Pardoseal@, podea. Au coperit casa cu lea]uri }i cu poditur@ de chedri. 299/2. poft@ s. f. Lucru pl@cut, dorit. Pre dumnezeul care nu l-au cunoscut p@rin]ii lui ^l va m@ri, cu aur }i cu argint... }i ^ntru pofte. 699/2.

pomeni vb. IV. A spune. Pomeni]i limbi: „Iat@ au venit!”. 598/2.

pofti vb. IV. A dori, a r$vni. Am v@zut... doao sute de didrahme de argint... }i, poftindu-le, le-am luat. 196/ 1, cf. 478/1, 240*/2.

pomenire s. f. Aducere-aminte, amintire. S@ vor pustii ^ntru dureare, }i pomenirea lor va peri. 784/2.

poftit,-@ adj. 1. Care este r$vnit, jinduit. Vii poftite a]i s@dit }i nu ve]i bea vinul lor. 712/1. 2. De pre], scump. {i-au f@cut }ie vistierii de argint }i de aur,... }i de arme, }i de vase poftite. 400/2, cf. 389/2, 405/ 1, 706/2, 722/2.

pomenitoriu s. m. Persoan@ ^n slujba ^mp@ratului care scrie, care noteaz@. Iosafat... [era] pomenitoriu. 289/1. pomp@ s. f. Alai, cortegiu s@rb@toresc. S@ silea jidovii av$nd iadere s@ fac@ pomp@ lui Dionisie. 863/2.

poftori vb. IV. A repeta. Nu poftori cuv$ntul ^n rug@ciunea ta. 799/2. {i au poftorit ^nchin@ciunea, ca s@ areate blagosloveniia de la Cel Prea^nalt. 827/ 1, cf. 807/1.

ponci} adv. Cruci}, chior$}; (fig.) cu ciud@, cu du}m@nie, cu r@utate. Ur$ciune e ^naintea Domnului cel ce s@ uit@ ponci} cu ochii. 536/1.

poghirci1 s. m. = poghirc@. Ceea ce a mai r@mas din neamul cuiva. Perit-au tot poghirciul lor. 727/1.

ponoslu s. n. Ocar@, ponegrire, def@imare. Au aflat asupra mea ponoslu, }i m@ socotea}te ca pe un vr@jma}. 454/2, cf. 430/2, 821/2, 886/1.

poghirci2 vb. IV. A aduna, a str$nge fructele, cerealele r@mase dup@ cules. C@ m-am f@cut ca cel ce adun@ paie la seacere }i ca cel ce poghircea}te la cules. 721/1.

popas s. n. Locuin]@, s@la}. %nc@ vor fi ^n locul acesta... popasuri de p@stori ad@postind oile. 623/1. A umbla ^n ~ = a umbla din loc ^n loc. Nu am l@cuit ^n cas@ din zioa ^n carea am scos pre fiii lui Israil din Eghipt..., ci am umblat ^n popas }i ^n cort. 274/2.

poghircitur@ s. f. Faptul de a aduna fructele r@mase dup@ cules; (concretizat) fruct adunat astfel. Au nu easte mai bun@ poghircitura lui Efraim dec$t culesul de vii a lui Aviezer? 221/2.

pop@ s. m. Preot. Au chemat cei de alt neam pre popii... s@i. 244/1, cf. 232/1.

pogor$re s. f. = cobor$re. 1. Venire ^n jos din ^n@l]ime. Presar@ z@pada ca pas@rile ce zboar@ }i ca cum poposea}te l@custa e pogor$rea ei. 822/2. 2. Lucruri de ~ = obiecte care at$rn@. 301/1.

por s. m. = pur. Plant@ leguminoas@. Adusu-ne-am aminte de pe}tii care-i m$ncam ^n Eghipt ^n dar, }i de crastave]i, }i de peapeni, }i de pori, }i de ceape, }i de aiuri. 132/1.

pogor$} s. n. = cobor$}. Drum care coboar@, loc piezi}. Norod mult vinea pre cale dinapoia lui din coastele muntelui la pogor$}. 280/2.

porfir@ s. f. 1. Purpur@ (pentru ve}minte). Au f@cut b@rbatului s@u, }i sie}i ^mbr@c@minte de vison }i de porfir@. 539/2. 2. Ve}m$nt f@cut din purpur@. L-au ^mbr@cat pre el cu porfir@. 848/1, cf. 692/2.

pogor^ vb. IV (a se ~) = cobor^. 1. A merge ^n jos dintr-un loc mai ridicat. Pogor$ndu-s@ la f$nt$n@, au umplut vadra. 21/2, cf. 11/1, 101/1, 403/2. (Cu referire la un teren) {i s@ ^ntind hotar@le de la Davirah, din valea lui Ahor, }i s@ pogoar@ spre miiaz@noapte c@tr@ Galgata. 203/2. 2. A veni, a se n@pusti, a t@b@r^. Alege]i-v@ voao un b@rbat }i s@ se pogoar@ asupra mea! 255/1.

porfirion s. m. Pas@re de ap@, probabil li}i]@. {i porfirionul, }i pelicanul, }i leb@da. 101/2, cf. 171/2. porni vb. IV. Au pornit spre m@nie = au ^ndemnat la r@scoal@, la revolt@. Iar@ jidovii cei ce n-au crezut au ^nt@r$tat }i au pornit spre m@nie sufletele neamurilor, ^mpotriva fra]ilor. 123*/1. pornire s. f. M$nie. Preste ei voiu v@rsa ca apa pornirea Mea. 703/1.

69

portar s. m. U}ier. C@peteniile }i portarii por]ii... nu era lor slobod s@ se cl@teasc@ de la slujba sfintelor. 403/2, cf. 358/2, 392/1.

pov$rni vb. IV (a se ~) A se ^ndoi, a se curba. %mpins fiind, m-am pov$rnit s@ caz, }i Domnul m-au sprijinit. 506/1.

port@ri]@ s. f. Femeie care p@ze}te intrarea ^ntr-o cas@. Port@ri]a casii cur@]a gr$u. 272/2.

povoi s. n. = puhoi. 1. Ploaie mare. C@dea-vor povoaie }i norii vor umbri preste nespus@ mul]ime de oameni. 456/2. 2. Mul]ime (^n mi}care, ^n agita]ie) C@ }i-au adus aminte de vr@jma}ii cei din povoiu }i bine au f@cut celor ce }i-au ^ndreptat c@ile. 826/2.

porumb s. m. Porumbel. Va aduce pentru p@catul s@u care au p@c@tuit... doi pui de porumb. 95/2, cf. 481/1, 43*/2. porunc@ s. f. 1. Ordin, dispozi]ie. Le-au pus lor Iosif porunc@ p$n@ ^n zioa de ast@zi pre p@m$ntul Eghiptului. 48/2. Vreamea... poruncii seacerii = timpul hot@r$t pentru secerat. 600/1. 2. Lege moral@ sau religioas@; precept, ^nv@]@tur@. Din zioa aceasta ^nainte s-au f@cut porunc@ }i ^ndreptare lui Israil p$n@ ast@zi. 268/1, cf. 404/1.

pozd@rii s. f. pl. = puzderii. Resturi din tulpina de c$nep@ care cad la meli]at. To]i ca ni}te pozd@rii s@ vor arde ^n foc. 583/1, cf. 553/1. prapor s. m. = prapur. Peritoneu. Praporul ficatului. 99/1. prav s. n. = praf. {i vor fi ca ni}te pleave ^naintea v$ntului sau ca ni}te prav pre carele-l spulber@ volbura. 448/2, cf. 167/1.

poruncitoriu s. m. Conduc@tor, st@p$nitor. Iat@ ,... l-am dat pre d$nsul domn }i poruncitoriu neamurilor. 588/1.

praznic s. n. Serbare. Veni]i }i s@ stinge toate praznicele lui Dumnezeu de pre p@m$nt! 488/2.

poslujnic s. m. = poslu}nic. Slujitor; slug@, servitor. Nu a}ea v@ easte voao mai tare roata, o, spurca]i poslujnici. 888/2.

pr@d@tor s. m. Persoan@ care prad@, care fur@. {i venind pr@d@torii le-au luat [boii }i asinii] }i pre slugi i-au ucis cu sabii. 438/1.

posti vb. IV. A veghea; a sluji. [Muierile] au postit la u}ile cortului m@rturiei. 89/2.

pr@p@dire s. f. Stare de groaz@, de pustiire. Apa sa cu pr@p@dire o vor bea. 651/2.

potignire s. f. = poticnire. Piatra potignirii = dificultate, necaz, piedic@. S-au potignit de piiatra potignirii, Precum easte scris. 147*/2.

pr@sil@ s. f. Descendent, urma}. Toat@ pr@sila fiilor lor }i featelor lor. 399/2.

potopi vb. IV (}i a se ~) A (se) distruge, a (se) nimici. Iat@, ne-am topit, am perit, ne-am potopit! 139/1. {i-i vor potopi pre ei. 733/2, cf. 481/1.

pr@situr@ s. f. Ceea ce este pr@sit; mul]ime. Iat@, pr@situr@ de l@custe venind de diminea]@. 713/1. pr@}tia vb. I. A arunca cu pra}tia. Au luat o piiatr@ }i o au pus ^n pra}tie, }i au pr@}tiiat }i au lovit pre cel de alt neam. 256/1.

potriv@ s. f. A fi o ~ = a fi la fel, deopotriv@. {i la mici }i la mare, a c@lca leagea tot o potriv@ easte. 886/1.

pr@}tia} s. m. Lupt@tor sau osta} care lupt@ cu pra}tia. Au ^ncungiurat pr@}tiia}ii [cetatea] }i o au b@tut pre ea. 324/2, cf. 234/1. (Cu valoare adjectival@) B@rba]ii cet@]ii... au luat armele sale..., }i tot b@rbatul pr@}tiia}, au oprit suirea lor. 753/2.

pova]@ s. f. %nv@]@tur@, sfat. {i voiu trimite frica pova]@ ]ie. 74/2. pov@]ui vb. IV. 1. A c$rmui, a conduce. Ie}i tu }i tot norodul t@u, pre carele tu-l pov@]uie}ti. 62/2, cf. 158/ 1, 889/2. 2. A c@l@uzi, a ^ndruma pe un drum, ^ntr-un loc.. V-am scos... din p@m$ntul Eghiptului }i v-am pov@]uit pre voi prin pustie. 710/2, cf. 65/1. 3. A conduce, a comanda un atac, o armat@. %mp@ratul nostru... va merge ^naintea noastr@ }i va pov@]ui r@zboiul nostru. 246/1, cf. 824/2.

pr@znui vb. IV. A s@rb@tori, a petrece. S@ cade s@ v@ veseli]i... ca c$nd a]i pr@znui. 571/1. pre prep. L$ng@. Au st@tut ^mp@ratul pre st$lp }i au f@cut leg@tur@ ^naintea domnului. 345/1. preacura vb. I. A curge mult, din bel}ug. {i-i preacura s$ngele }i coastele i s@ r@nea. 886/2.

pov@]uitoriu,-oare s. m. }i (rar f.) 1. S. m. }i f. Persoan@ care ^ndrum@, c@l@uzitor; sf@tuitor; sfetnic. Auzi]i aceastea, pov@]uitorii casii lui Iacov. 719/2. Pov@]uitoarea farmecelor, carea vinde... noroade cu fermec@turile sale. 723/1. 2. S. m. C@l@uz@, ghid. Iuda... s-au f@cut pov@]uitoriu celor ce au prins pre Iisus. 108*/2. 3. S. m. Conduc@tor; c@petenie, }ef; comandant. Cine va sui cu noi pov@]uitoriu, ca s@ se bat@ cu fiii lui Veniamin? 234/1. Te-am dat pov@]uitoriu preste norodul Mieu Israil. 312/2. Pre Moaha, mum@-sa, o au mutat, ca s@ nu fie pov@]uitoare. 312/ 1, cf. 158/1, 485/2, 628/1, 684/1, 737/1. 4. S. m. pl. Oameni de ap@rare, garnizoan@. Au pus pov@]uitori ^n toate cur]ile Iudei. 386/2. 5. S. m. Persoan@ care }tie s@ vorbeasc@, s@ explice, care este bun orator. El era pov@]uitoriul cuv$ntului. 123*/1.

preacurvariu s. m., adj. (B@rbat) care comite un adulter; (b@rbat) care este foarte afemeiat, extrem de desfr$nat. Cu moarte s@ se omoar@, }i preacurvariul }i preacurva. 111/2. Neamul r@u }i preacurvariu s@mn poftea}te }i nu s@ va da lui s@mn. 12*/2, cf. 450/1, 589/1. preacurv@ s. f. Femeie adulter@, femeie foarte desfr$nat@. Cu moarte s@ se omoar@, }i preacurvariul }i preacurva. 111/2. preacurvi vb. IV. A comite un adulter; a tr@i ^n mare desfr$u. Omul, carele va peacurvi cu muiare, carea are b@rbat..., cu moarte s@ se omoar@. 111/2, cf. 597/2.

70

prea^nalt,-@ adj. Foarte mare, nem@rginit, cov$r}itor. Carea e m@rirea cea prea^nalt@ a puterii Lui ^ntru noi. 181*/1.

voastre. 158/1, cf. 69/2, 884/1, 91*/1, 113*/2. De ~ = de r@zboi, r@zboinic. B@rbat de price eram eu, }i norodul mieu. 226/2.

prea^n@l]ime s. f. Ceea ce este cov$r}itor, extrem de mare. Prea^n@l]imea puterii s@ fie a lui Dumnezeu. 168*/2.

pricep@toriu,-oare adj. Care are pricepere, care p@trunde cu mintea, care ^n]elege, pricepe. Binecuv$ntat e... Cel ce au dat lui David, ^mp@ratului, fiiu ^n]elept, }tiutoriu }i pricep@toriu, carele va zidi cas@ Domnului }i cas@ ^mp@r@]iei sale. 376/1, cf. 528/2.

prea^nmul]i vb. IV. A face s@ fie mult, s@ prisoseasc@. Care l-au prea^nmul]it ^ntru noi, ^ntru toat@ ^n]@lepciunea }i }tiin]a. 181*/1.

pricepe vb. III. Bine pricepea = era priceput, iscusit. Honenia, mai-marele levi]ilor, c@ bine pricepea. 363/2.

pregiur prep. Din jurul..., de l$ng@. Pre cei pregiur Simeon }i Levi vinuia}te? 884/2.

prici vb. IV (a se ~) 1. A se certa, a se ^nvr@jbi. Au s@pat alt@ f$nt$n@, }i s@ pricea }i pentru aceaea, }i au numit numele ei Vrajb@. 24/2, cf. 141/1, 286/2, 41*/1, 234*/1. 2. A se ^mpotrivi, a protesta. De s@ vor prici, mai amar s@-i munceasc@. 887/2.

premeni vb. IV = primeni. A schimba. A nu putea tu s@ premene}ti g$ndul nostru. 889/2. preo]i vb. IV. 1. A sluji ca preot, a p@stori. I-au adus pre ei s@ preo]easc@ Domnului. 98/1, cf. 78/2, 212/ 2. 2. A respecta cu sfin]enie. Ca ace}tia trebuie a fi ceia ce preo]esc leagea. 887/1.

pricin@ s. f. 1. Motiv, ocazie. D@ pricin@ ^n]eleptului }i mai ^n]elept va fi. 523/2. 2. Ceart@, ne^n]elegere, conflict. Deaca easte a}a pricina omului cu muiarea, nu folosea}te a s@ ^nsura. 19*/1.

prepune vb. III. A presupune; a b@nui. Pentru care, st$nd ^mprejur p$r$}ii, nici o pricin@ nu aducea, de care prepuneam eu. 135*/1, cf. 507/1.

pricinuitor s. m. Persoan@ care pricinuie}te, care produce, care provoac@ ceva. Pricinuitori s$nte]i ^ntru g$nduri. 513/2.

prepus s. n. Presupunere; b@nuial@. Cuvinte... din care s@ face pisma, pricirea, hulele, prepusurile ceale reale. 200*/2, cf. 870/1.

pricire s. f. Ne^n]elegere, ceart@; du}m@nie. S-au f@cut }i pricire ^ntre d$n}ii, carele dintr@ ei s-ar p@rea a fi mai mare. 77*/2, cf. 467/1, 481/1, 185*/2, 200*/2.

pres@ra vb. I. A ^mpr@}tia, a arunca. Lua]i voi pline m$inile de spuze din cuptoriu }i s@ preas@re Moisi spre ceriu. 60/2.

pridvariu s. n. v. pridvor.

preste prep. = peste. A fi (pus) ~ ceva = a ^ngriji de ceva, a r@spunde de ceva. Ace}tia era preste c@m@rile }i preste vistieriile C@sii Domnului. 358/2. Dintru ei era pu}i... preste f@ina de gr$u, preste vin. 358/2. Cu credin]@ peste... = mai-mare peste..., }ef peste... Cu credin]@ preste lucrurile jertvei tig@ii marelui preot. 359/1.

pridvor (}i pridvariu) s. n. 1. (}i ~ ul st$lpilor) Galerie exterioar@, ^nchis@ sau deschis@, a}ezat@ ^n partea dinainte sau ^mprejurul unei cl@diri. Pridvorul st$lpilor de cincizeci de co]i de lung. 300/2. Dup@ casa sa ^n carea }edea, un pridvariu ^mprejurul acestora. 300/2, cf. 301/1. 2. Partea din fa]a unui templu; curtea. Sfin]it-au ^mp@ratul mijlocul pridvorului, carele era ^naintea fea]ii Casii Domnului. 304/1.

presviteriu s. m. = prezbiter. Au r$nduit s@ se suie Pavel }i Varnava... la apostoli }i la presviteri ^n Ierusalim. 123*/2, cf. 225*/1.

priete}ug (}i prieti}ug) s. n. Prietenie. Tot cel ce urea}te pre fratele s@rac departe va fi }i de prieti}ug. 530/1. S@ ^nnoiasc@ cu ei priete}ugul. 851/1, cf. 787/1.

pre] s. n. Plat@. P@harul mieu cel de argint... pune]i-l ^n sacul celui mai tin@r }i pre]ul gr$ului lui. 44/2. De mult ~ = foarte scump. Venit-au la El o muiare, av$nd un alabastru cu mir de mult pre] }i l-au turnat pre capul Lui. 26*/2.

prieti}ug s. n. v. priete}ug. prigonire s. f. Ne^n]elegere, disput@. {i aceastea zic$nd el, au ie}it jidovii, mult@ prigonire av$nd ^ntre sine. 138*/2. Cuvinte de prigonire, din care s@ face pisma, pricirea. 200*/2.

pre]uit,-@ adj. Piatr@ ~@ = piatr@ de mare pre], pre]ioas@. Cea ^ntemeiat@ cu pietri pre]uite mari. 300/2.

prigonitor,-oare adj. Cuvinte prigonitoare = cuvinte am@gitoare. Nimenea pre voi s@ nu v@ am@geasc@ cu cuvitne prigonitoare. 189*/2.

preumbla vb. I (a se ~) = plimba. Au ie}it Isaac ca s@ se preumble la c$mp. 22/2. preumblare s. f. = plimbare. Loc de trecere. {i preumbl@rile foi}oarelor aseamenea [de late }i de lungi]. 680/1.

prihan@ s. f. 1. Cusur, defect fizic. Tot cel ^nt$iu n@scut care s@ va na}te ^n vacile tale }i ^n oile tale... de va fi ^ntru prihan@, }chiop, au orb, au r@u slu]it, s@ nu-l jerve}ti Domnului. 172/2, cf. 113/2, 140/1, 281/2. 2. F@r@ (de) ~ = a) f@r@ nici o vin@ moral@; lipsit de p@cate, nevinovat. {i pre cea f@r@ de prihan@, soa]a ^mp@r@]iei noastre, Estir, cu tot neamul lor... i-au cerut la perire. 434/2. Au din faptele sale va fi f@r@ prihan@ omul? 440/1, cf. 14/2, 200*/1; b) neprih@nit, nev@t@mat, curat. Mielul s@ fie... f@r@ prihan@. 63/1. Cei cu ~ = cei netrebnici, cei de ru}ine.

priatin s. m. = prieten. V@ bate]i joc de priiatinul vostru. 441/1, cf. 527/1. pribeag s. m. Cel alungat, cel gonit din... L@cui-vor l$ng@ tine pribeagii lui Moav. 562/1, cf. 355/2. pric@jitur@ s. f. Tic@lo}ie, infamie. Au r@dicat pric@jiturile de pre p@m$nt. 312/1. price s. f. Ceart@, ne^n]elegere. Cum voiu putea singur purta necazul vostru, }i greutatea voastr@, }i pricile

71

Nu s$nt a lui fii cei cu prihan@, neam ^ntort }i r@zvr@tit. 187/1.

214*/1. Locul cel de ~ = un fel de stadion. Au nu }ti]i c@ cei ce alearg@ ^n locul cel de priveal@, to]i, adec@, alearg@, iar@ unul ia daruri? 159*/2.

primb s. m. = prim. Tivitur@, bordur@; margine ^nt@rit@. {i va fi gura ei dintr-^nsa ^n mijloc, av$nd primb ^mprejurul gurii, lucru ]esut ^mpletitura ]esut@ dintr-^nsa, ca s@ nu s@ spintece. 79/1.

priveghea vb. II. A p@zi, a str@jui. S@ nu s@ de}chiz@ por]ile Ierusalimului numai o dat@ cu soarele }i ^nc@ priveghind. 419/2.

primi vb. IV. Priime}te cu inima = are inim@ bun@. To]i cei ce priimesc cu inima vor aduce p$rg@ Domnului. 86/2.

priveghiare s. f. = priveghere. Faptul de a supraveghea, de a se ^ngriji. Duhul lui Dumnezeu easte ^ntru tine }i priveghiiare }i ^n]eleagere }i ^n]elepciune mult@. 693/1.

primit,-@ adj. An ~ = an al iert@rii, al ^mp@c@rii. A chema anul Domnului priimit }i zioa r@spl@tirei. 591/ 22.

priveghitoriu s. m. Cel care face de straj@. Cl@titu-s-au priveghitorii lui ^ntru ie}iri. 642/1.

primite s. f. pl. Ceea ce este primit, admis, acceptat (spre iertare, ^mp@care). S@ vor aduce priimite pre jertvenicul Mieu. 591/1.

priveli}te s. f. 1. Teatru, amfiteatru. {i s-au umplut toat@ cetatea de turburare }i s-au pornit to]i cu o inim@ asupra priveali}tii. 129*/1. 2. A }edea la ~ = a sta la p$nd@, a lua seama la ceva. C@ sufletul omului s@ obicinuia}te uneori a vesti dec$t }eapte privitori carii }ed ^n loc ^nalt la priveali}te. 818/2.

primprejur adv., s. n. 1. Adv. %l odihne}te pre el primpregiur = ^i aduce lini}tea, ^l ocrote}te fa]@ de cei ce-l ^mpresoar@. I-au odihnit pre ei primpregiur. 400/2. 2. S. n. %mprejurime. Era mai-mare preste jum@tate de primprejurul Ierusalimului. 416/2.

privire s. f. (Aici) Pedepsire, punere la ^ncercare. Vor c@dea cu c@dearea sa }i ^n vreamea privirei sale vor peri. 600/2.

prin s. m. Specie de stejar. Spune-mi supt ce copaciu i-a]i v@zut pre ei... ? Iar@ el au zis: „Supt prin”. 830/1.

privitor s. m. Iscoad@. {eapte privitori care }ed ^n loc ^nalt la priveali}te. 818/1.

prinde vb. III. A-l ~ ^n cuv$nt = a-l prinde cu vorba, a-l ispiti. {i au trimis la D$nsul pre unii din farisei..., ca s@-l prinz@ ^n cuv$nt. 44*/1.

proa}c@ s. f. [int@ (^n care se oche}te). %ntins-au arcul S@u }i m-au st$lpit, ca proa}ca la s@geat@. 641/1.

prinsoare s. f. 1. Temni]@, ^nchisoare. Voi ve]i fi ^n prinsoare p$n@ ce s@ vor ar@ta cuvintele voastre de gr@i]i adev@rul. 42/2, cf. 10*/2. 2. Obiect folosit la fixarea unor drugi. Era verigile prinsori rudelor, ca s@ r$dice masa. 88/2.

prob@ s. f. %ncercare. N@cazul r@bdare lucreaz@, iar@ r@bdarea, prob@, iar@ proba, n@deajde. 143*/2. pronie s. f. 1. %n]elepciune suprem@ cu care divinitatea conduce lumea; divinitatea ^ns@}i; providen]@. Cea dumnezeiasc@ pronie pre Israil... l-au m$ntuit. 892/ 2. 2. Grij@, mil@, ^ndurare etc., considerate ca atribute ale divinit@]ii. Pre cel mic }i pre cel mare El l-au f@cut, }i de to]i aseamenea Lui easte pronie. 785/2.

prip@ s. f. De ~ = repede, grabnic, iute. Iar@ ei a}tepta s@ se umfle el sau s@ caz@ de prip@ mort. 137*/ 2, cf. 667/2. pripelnic,-@ adj. Dogoritor. Sau focul, sau v$ntul, sau aerul cel pripealnic, sau cursul stealelor... au socotit c@ s$nt dumnezei. 790/1.

propovedui vb. IV = propov@dui. A face cunoscut. S@ areate pre Fiiul S@u ^ntru mine, ca s@-L propoveduiesc pre El ^ntre neamuri. 176*/1.

pripi vb. IV. A face s@ ac]ioneze ^n grab@, a gr@bi, a zori. Au luat un vi]@l t$n@r }i bun, }i l-au dat slugii, }i au pripit s@-l g@teasc@. 15/2.

propoveduire s. f. = propov@duire. Predic@. Aceia sau poc@it la propoveduirea lui Iona. 12*/2

prisoseal@ s. f. Urma}; celelalte persoane ^n afara ta. Toat@ prisoseala casii tale va c@dea ^n sabiia oamenilor. 241/2.

prorocie s. f. 1. Prorocire, profe]ie. Au auzit Asa cuvintele aceastea }i prorociia lui Azaria. 385/2. 2. Carte de prorocire. Cealealalte cuvinte a lui Iezechia..., iat@, scrise s$nt ^n prorociia lui Isaiia. 401/1.

prisosi vb. IV. A face exces, a ^ntrece m@sura. {i s@ nu prisose}ti... afar@ de cale, }i f@r@ de judecat@ nimica s@ nu faci. 816/1.

proroci]@ s. f. Femeie care proroce}te, profe]e}te. Mariam, proroci]a, sora lui Moisi, au luat timpana ^n m$na sa, }i au ie}it toate muierile dup@ ea. 67/1. (Cu valoare adjectival@) Devora, muiare proroci]@..., ea judeca pre Israil ^n vreamea aceaea. 217/1.

prisosin]@ s. f. Prisos, surplus. Din prisosin]a inimii gr@ia}te gura. 12*/1. Mai de prisosit = ^n mai mare m@sur@. Inima lui mai de prisosit easte spre voi, aduc$ndu-}i aminte de ascultarea voastr@. 170*/2.

prost, proast@ adj. 1. (Despre oameni) De condi]ie umil@, de r$nd, de jos; de rang inferior. V@zind ^ndr@znirea lui Petru }i a lui Ioan }i }tiind c@ oameni nec@rturari s$nt }i pro}ti, s@ mira. 111*/2. (Substantivat) Mii de bani ai celor pro}ti... s$nt ^n vistieriile ierusalimneanilor. 885/1. 2. (La pl. ) Urma}i mul]i, numero}i. Fiii lui Israil au crescut, }i s-au ^nmul]it, }i s-au f@cut pro}ti. 53/1.

prisosit s. n. De ~ = de prisos, mai mult dec$t trebuie. De prisosit fiind a s@ lupta. 885/1. prisositoriu,-oare adj. Care prisose}te. Caut@ rodul cel prisositoriu spre folosul vostru. 188*/2. priveal@ s. f. Priveli}te. Tot norodul, care venis@ la priveala aceasta,... s-au ^ntors. 80*/1. A face pe cineva ~ = a expune pe cineva privirii celor din jur. Priveal@ ne-au f@cut lumii }i ^ngerilor }i oamenilor. 156*/1. Cu oc@ri }i cu necazuri priveal@ f@c$ndu-v@.

prostesc,-easc@ adj. Banii cei proste}ti = banii poporului de r$nd. 885/2.

72

prostie s. f. Prostia inimii = simplitatea, cur@]enia sim]irii. Petrec$nd cu to]ii dimpreun@ ^n besearic@ }i fr$ng$nd prin cas@ p$ine, priimea hran@ ^ntru bucuriia }i ^ntru prostiia inimii. 110*/1.

}i vin. 383/1. R@m@}i]a punerii = rest (de m$ncare) pus la p@strare. {i bucate nu era ^n vase, pentru c@ era anul al }eaptelea, }i cei ce au sc@pat ^n Iudea de la neamuri au m$ncat r@m@}i]a punerii. 841/2. 2. ({i ~-^nainte sau, mai ales, p$inea punerii-^nainte) Ofrand@ (p$ine) expus@ ^n sanctuar, destinat@ jertfei. Avimeleh, preotul, i-au dat lui p$inile punerii-^nainte, c@ nu era acolo p$ine, f@r@ numai p$inile punerii-^nainte, ceale luate dinaintea fea]ii Domnului. 260/1. Ve]i aduce p$ini, punere-^nainte. 114/1, cf. 76/1, 91/1. ~a m$inilor = gest de ritual, cu diferite semnifica]ii. A ^nv@]@turii botezurilor }i a punerii m$inilor }i a ^nvierii mor]ilor. 210*/2.

prunc s. m. 1. Copil de orice v$rst@ }i indiferent de sex. S@ nu murim, }i noi, }i tu, }i pruncii no}tri. 43/ 2, cf. 191/1. 2. Copil ^n primele luni de via]@, sugar. {i au crescut pruncul }i s-au ^n]ercat. 18/2. 3. Copil de sex b@rb@tesc (^n raport cu p@rin]ii s@i). Au zis Iuda c@tre... tat@l lor: „Trimite pruncul cu mine”. 43/2. 4. T$n@r f@r@ experien]@. Eu s$nt prunc mic }i nu }tiu ie}irea mea }i ^ntrarea mea. 297/1. 5. T$n@r, fl@c@u. Al cui fecior e}ti, pruncule? 256/2. 6. Slug@. Au zis pruncul c@tr@ st@p$nul s@u. 232/2.

pung@ s. f. S@cule] ^n care se p@strau banii ^n comun la evrei. [Iuda] era fur }i pung@ avea, }i ce s@ punea ^ntr-^nsa purta. 96*/2.

prunc@ s. f. 1. Copil de sex femeiesc. {i, prinz$nd m$na pruncii, au zis ei. 36*/2. 2. Fiic@. Una n@scut@ s$nt tat@lui mieu }i nu are el alt@ prunc@. 742/1. 3. Slujnic@. Easte prunca moaviteana carea s-au ^ntors cu Neomin din ]arina lui Moav. 237/1.

punt s. n. = pfund. Veche unitate de m@sur@ pentru greut@]i. S@ nu face]i nedreptate, ^n judecat@, ^n m@suri, ^n pun]i, ^n cumpene. 111/1, cf. 180/1.

pruncesc,-easc@ adj. Caracteristic pruncului, copil@resc. (Substantivat) Deaca m-am f@cut b@rbat, am l@p@dat ceale prunce}ti. 162*/2.

purcede vb. III. 1. A pleca, a porni. „S@ treacem de ceaea parte de lac”. {i au purces. 60*/2, cf. 192/2, 412/2. 2. A ~ grea = a r@m$ne ^ns@rcinat@. Purcezind grea, au n@scut alt fiiu. 54/1. Fata lui Devilaim... au purces grea }i i-au n@scut lui fiiu. 700/2.

pruncu] s. m. Diminutiv al lui prunc; copil mic. De te temi tu s$ngur a te pogor^, pogoar@-te tu }i Fara, pruncu]ul t@u, la tab@r@. 220/2.

purcedere s. f. Plecare, pornire. {i au scris Moisi purceaderile }i popasurile lor. 153/2, cf. 92/2.

psaltire s. f. Vechi instrument muzical cu coarde, asem@n@tor harpei. De}teapt@-te, m@rirea mea, de}teapt@-te psaltire }i al@ut@. 503/2.

purta vb. I. 1. (a se ~) A umbla de colo p$n@ colo, a se mi}ca, a se deplasa. Duhul lui Dumnezeu s@ purta pre deasupra apei. 1/1. 2. A ~ f@r@delegea = a-}i duce p@catul. Iar@ de nu va sp@la hainele sale }i nu-} va sc@lda trupul cu ap@, va purta f@r@deleagea sa. 109/1. 3. A c@l@uzi, a conduce. Nu voiu putea singur s@ v@ port pre voi. 158/1. 4. A face, a ^ndeplini conform tipicului, cerin]elor. Aaron }i fiii lui s@ ^ntre }i s@ r$nduiasc@ pe fie}tecarele ce trebuie s@ poarte. 124/2.

puia vb. I = pui. A face pui. Vor puia arici ^n casele lor. 560/2. puitor,-oare adj. Care se pune, se aplic@ undeva. Unealte puitoare la ^nchieturi. 889/1. puitoriu s. m. ~l legii = cel care d@ o lege, legiuitor. Unul easte puitoriul legii, carele poate s@ m$ntuiasc@ }i s@ piiarz@. 220*/2.

purt@tor s. m. ~ de c@r]i = persoan@ care ducea scrisorile. {i s-au trimis prin purt@torii de c@r]i, ^n toat@ ^mp@r@]iia lui Artaxerx, s@ piiarz@ neamul jidovesc. 430/2.

pulbere s. f. Praf. Iar@ ei, scutur$nd pulberea picioarelor sale asupra lor au venit ^n Iconiia. 122/2. pumn s. m. Veche unitate de m@sur@ pentru lungimi. Vei face ei [mesei] cunun@ de un pumn primpregiur. 76/1, cf. 88/2, 301/1, 377/1.

pustie s. f. De}ert, pustiu. Au fugit pre calea carea mearge c@tr@ pustie. 197/1, cf. 54/1, 585/2.

pune vb. III. 1. A ~ punere = a prezenta ofranda adus@ divinit@]ii ^ntr-un anumit fel }i dup@ un anumit ritual. Lu$nd preotul mielul cel pentru p@cat, }i p@harul cel cu untdelemn, le va pune pre eale punere ^naintea Domnului. 105/1. 2. A ~ credin]@ (sau cuv$nt) = a face leg@m$nt. {i ^ntru toate acestea punem credin]@, }i o scriem }i o pecetluiesc c@peteniile noastre. 423/1. Cuv$ntul carele am pus voao, c$nd a]i ie}it din p@m$ntul Eghiptului. 728/1. Au pus Ioav cuvintele ^n gura ei = i-a spus Ioav ce trebuia s@ zic@. 281/1. 3. A-}i ~ fa]a asupra cuiva = a se sup@ra pe cineva; a ^ntoarce fa]a de la el. Voiu pune fa]a Mea asupra sufletului carele m$nc@ s$nge }i-l voiu piiarde pre el din norodul s@u. 109/1, cf. 111/ 1. 4. Au pus preste noi lucruri grele = ne-au supus la munci ^mpov@r@toare. Ne-au nec@jit pre noi... }i au pus preste noi lucruri grele. 180/2.

pustiire s. f. 1. Pieire; omor$re. I-au dat pre ei [pe oameni] ^n pustiire. 398/1. 2. Refugiu, pribegie. Toate zilele pustiirii sale au s$mbetit. 405/2. pustiu,-ie adj. Sec, secat. Apa Nemirimului pustie va fi }i iarba va lipsi. 562/1. pustnicesc,-easc@ adj. C@rbuni pustnice}ti = care sunt din pustiu (de la chedari]i). S@ge]ile Celui putearnic s$nt ascu]ite cu c@rbuni pus[t]nice}ti. 509/2. putere s. f. 1. Totalitatea oamenilor apar]in@tori unui neam, norod; capacitate, for]@ fizic@ }i moral@ a cuiva de a ac]iona, de a face ceva. Au ie}it toat@ putearea Domnului din p@m$ntul Eghiptului noaptea. 64/1. St@p$nind ^ntru ^mp@r@]iile sale }i b@rba]i vesti]i de puteare. 823/1. Muierea puterii = femeie voinic@, puternic@. {tie tot neamul norodului mieu c@ muiarea puterii e}ti tu. 238/1. 2. Oaste, armat@. {i au ie}it Nicanor din Ierusalim... }i l-au ^nt$mpinat

punere s. f. 1. Loc ^n care se adun@ }i se pun cereale, alimente, vin etc.; magazie. Au pus ^ntr-^nsele [^n cet@]i] pov@]uitori }i puneri de bucate, untdelemn

73

pre el putearea Siriei. 843/1. I-au pus pre ei c@petenie puterilor. 361/2, cf. 66/1, 122/1, 305/2. Fiii puterii sau cei tari cu puterea = osta}i, lupt@tori. Au trimis acolo adunarea doaospr@zeace mii de b@rba]i din fiii puterii. 235/1. {i au dus Ierusalimul }i pre to]i boiarii }i pre cei tari cu putearea, zeace mii de robi. 347/1, cf. 248/1, 252/2, 354/1. Cu ~a = cu for]a. Ba, acum d@, iar@ de nu, voiu luoa cu putearea. 241/ 1. 3. ~a cerului = totalitatea ^ngerilor, a cetelor cere}ti. V@zut-am pre Domnul }ez$nd pre scaonul s@u }i toat@ putearea ceriului sta ^mprejur de-a dreapta }i de-a st$nga Lui. 388/1, cf. 345/2, 696/1. 4. Minune (f@cut@ prin for]a, prin puterea divin@). Au ^nceput Iisus a ^mputa cet@]ilor, ^ntru care s@ f@cus@ ceale mai multe puteri ale Lui. 11*/1, cf. 14*/ 1. Lucreaz@ puteri = face minuni. Cel ce v@ d@ voao Duhul }i lucreaz@ ^ntr@ voi puteri. 177*/1. Cu ~ = conving@tor, cu autoritate. {i s@ mira de ^nv@]@tura Lui, c@ era cu puteare cuv$ntul Lui. 56*/1. 5. Bog@]ie. S@ vor de}chide por]ile tale pururea, ... ca s@ bage ^ntru tine putearea neamurilor. 591/1, cf. 611/2.

u}urare, destindere. Poc@i]i-v@ }i v@ ^ntoarce]i, ca s@ se }tearg@ p@catele voastre, c$nd vor veni vremile r@corealei de la fa]a Domnului. 110*/2. r@d@cin@ s. f. 1. Neam, familie. Nu s@ vor l@]i cu r@d@cina fiii [femeii adultere]. 810/1. {i au ie}it dintr-^n}ii o r@d@cin@ p@c@toas@, Antioh Epifan. 832/1. 2. Ad$nc, ad$ncime. %ntinde preste el [peste nor] raz@ }i au acoperit r@d@cinile m@rii. 456/2. r@dica (}i r$dica) vb. I = ridica. 1. A ~ picioarele = a porni, a pleca. R@dic$ndu-}i Iacov picioarele, s-au dus ^n p@m$ntul r@s@ritului. 27/2. Te va r@dica la p@m$nt = te va duce ^ntr-un loc, undeva. Duhul Domnului te va r@dica la p@m$nt, carele nu-l }tiu. 315/1. 2. A ~ cuv$ntul (sau cuv$nt, glas) = a vorbi, a spune (cu voce tare). Au r@dicat Domnul cuv$ntul S@u, carele l-au gr@it. 302/2. Cei ce v@d minciuni }i vr@jesc de}earte... au ^nceput a r$dica cuv$nt. 652/ 1. To]i dimpeun@ au r@dicat glas c@tre Dumnezeu }i au zis: „St@p$ne, Tu,...”. 111*/2. A ~ m@rturie = a pune m@rturie. Au r$dicat m@rturie ^ntru Iacov. 490/ 1. 3. A izb@vi, a salva. %nal]@ pre cei smeri]i }i r@dic@ pre cei peri]i. 440/1. (%n construc]ie intensiv@) Au doar@ m$ncare am m$ncat de la ^mp@ratul, au dare au dat? Au r$dicare au r$dicat noao? 288/1. 4. A duce mai departe, a p@stra. Fratele b@rbatului mieu nu va s@ r$dice numele fratelui s@u ^n Israil. 179/2. A ~ cuiva s@m$n]@ = a face s@ aib@ urma}i. Mi-au r$dicat mie Dumnezeu alt@ s@m$n]@ ^n locul lui Avel. 5/1. O ia pre ea muiare }i r$dic@ s@m$n]@ fratelui t@u. 38/1. 5. (a se ~) A unelti, a se r@zvr@ti. Iar@ cealealalte cuvinte a lui Selum }i r$dicarea lui, cu carea s-au r$dicat, iat@, s$nt scrise ^n cartea cuvintelor zilelor. 337/1. 6. A ^nl@tura, a ^ndep@rta, a face s@ dispar@. Au r$dicat musca cea c$neasc@ de la Faraon. 60/1. Nu cerca s@ fii judec@toriu, ca nu cumva s@ nu po]i r$dica nedrept@]ile. 799/2. 7. A dezr@d@cina, a nimici. De nu s@ vor ^ntoarce... voiu r$dica neamul acela cu r$dicare }i pierzare. 606/ 1. A ~ anatema = a curma anatema, a face s@ piar@ blestemul. Nu ve]i putea sta ^mprotiva vr@jma}ilor vo}tri p$n@ c$nd nu ve]i r$dica anatema dintru voi. 196/1. Ai r$dicat toat@ partea b@rb@teasc@ a lor = le-ai }ters pomenirea. 567/2.

puternici vb. IV. A face puternic. Dumnezeu... s@ v@ ^nt@reasc@, s@ v@ puterniceasc@. 225*/2, cf. 530/1. puternicie s. f. Putere. Stricat-au armele puterniciei lor din oameni, b@rba]i tari batjocorind ^n foc. 722/ 2. Sfin]irea ~i = puterea sf$nt@. Vor spurca sfin]irea puterniciei. 699/2. putincios,-oas@ adj. Competent, abil. Nu s$nt putincios, ... slab la glas }i z@bavnic la limb@ s$nt eu. 55/2. putr@giune s. f. = putrejune. Stare a unui organism putred. %n putr@giunea viermilor }ezi. 439/1. pu] s. n. ~ul stric@ciunii = fundul gropii, fundul morm$ntului. Iar@ Tu, Dumnezeule, pogor^-i-vei pre d$n}ii ^n pu]ul stric@ciunii. 481/2. pu]ine s. f. pl. Ci am asupra ta pu]ine = dar am ^mpotriva ta c$teva lucruri. 236*/2.

R

r@mas s. n. Popas, odihn@. Ca un p@m$ntean carele s@ abate la r@mas. 607/1.

racl@ s. f. 1. Lad@; cutie. Vor pl$nge raclele podoabelor voastre. 554/2. 2. ~ de c@r]i = bibliotec@. Aduc$nd racl@ de c@r]i, au adunat ceale despre ^mp@ra]i }i despre proroci. 858/2.

r@m@}i]@ s. f. 1. R@m@}i]ele cuvintelor = restul faptelor. R@m@}i]ele cuvintelor lui Solomon... nu s$nt scrise ^n cartea cuvintelor lui Solomon? 308/1. 2. Agoniseal@, str$nsur@; rezerv@ de cereale. Blagoslovite s@ fie c@m@rile tale }i r@m@}i]ele tale. 181/2. Nu vor fi r@m@}i]@ din bucatele lui, pentru aceaea nu vor ^nflori bun@t@]ile lui. 448/1. 3. Descendent, urma}. Au l@sat lui Domnul... r@m@}it@ ^n Ierusalim, ca s@ puie pre fiii lui dup@ d$nsul. 311/2, cf. 45/2, 281/1, 413/2.

ramur s. m. (Bot.) P@ducel. Mai nainte p$n@ ce vor cunoa}te spinii vo}tri ramurul; ca pre ni}te vii, ca ^ntru m$nie va ^nghi]i pre d$n}ii. 482/1. ran@ s. f. 1. B@taie, m@cel; suferin]@, chin. {i au ie}it ^mp@ratul lui Israil }i au luat to]i caii }i car@le }i au f@cut ran@ mare ^n Siriia. 318/1. Ie}ea }i p$ng@rea ^mprejurul sfintelor, }i f@cea ran@ mare cu necur@]enie. 854/2, cf. 836/1. 2. Pedeaps@ divin@, nenorocire. %nc@ o ran@ voiu aduce... preste Eghipt. 62/2. 3. ~ eghipteneasc@ = ulcera]ie, abces. Bat@-te Domnul cu ran@ eghipteneasc@ la }ezut. 182/2. 4. Cicatrice. De va r@m$nea ^n locul s@u stric@ciunea }i nu s@ va l@]i, semn de ran@ iaste. 103/2.

r@m$nea vb. II = r@m$ne. 1. A ~ ^n trup = a tr@i. A r@m$nea ^n trup mai de folos easte pentru voi. 186*/ 1. 2. Vei r@m$nea de mo}tenirea ta = ^]i vei pierde mo}tenirea. 609/2. A ~ de cinstea cuiva = a fi lipsit de cinstirea cuiva. Sume]indu-s@, ... ne-au oprit a intra, r@m$ind de cinstea noastr@. 878/1.

r@coreal@ s. f. 1. R@corire, ast$mp@rare de sete. Te-ai f@cut... r@coreal@ celor ^nseta]i. 567/1. 2. Lini}te,

74

r@nit,-@ adj. A da ~ pe cineva = a-l r@ni. S@ nu te temi de fa]a lor, c@ m$ne ^n ceasul acesta, Eu pre ei to]i voiu da r@ni]i ^naintea lui Israil. 200/2.

cu paz@ s@ umbla]i, nu ca ni}te ne^n]elep]i, ci ca cei ^n]elep]i. R@scump@r$nd vreamea, c@ zilele reale s$nt. 183*/2.

r@paos s. n. Pace, u}urare. Ne-ai scos pre noi ^ntru r@paos. 484/2.

r@scump@rare s. f. M$ntuire, izb@vire. Avem r@scump@rare prin s$ngele lui }i iertarea p@catelor dup@ bog@]iia darului Lui. 181*/1, cf. 189*/1.

r@p@usat s. m. = repauzat. Mort. Au l@cr@mat pentru... multa buna r$nduial@ a r@p@usatului. 861/2.

r@sipi (}i r$sipi) = risipi. 1. A d@r$ma, a surpa, a strica. Poci r@sipi besearica lui Dumnezeu }i ^n trei zile s@ o zidesc pre d$nsa. 28*/1. 2. A nimici, a dsitruge pe cineva sau ceva. %n pace fiind m-au r@sipit, }i apuc$ndu-m@ de p@r, m-au smuls. 446/1. R$sipe}ti tu Mie vase de r@zboiu. 636/2. 3. A alunga. Am trimis ]ie aur }i argint, vino de r@sipea}te deasupra mea pre Vaasa, ^mp@ratul lui Israil, }i s@ se duc@ de la mine. 386/1.

r@pegiune s. f. = repeziciune. M$nie. {i l-au luat ^ngerul Domnului pre el de cre}tetul lui }i-l ]inea de p@rul capului lui }i l-au pus ^n Vavilon, deasupra groapei, ^ntru r@pegiunea duhului s@u. 831/2. r@pi vb. IV. 1. A distruge, a sf$}ia, a ucide. %n]eleage]i, dar@, aceastea cei ce uita]i pre Dumnezeu, ca nu cumva s@ r@peasc@, }i nu va fi Cel ce izb@vea}te. 479/ 2. Leu... s-au ^nv@]at a r@pi r@piri, oameni au m$ncat. 658/1. 2. A se ~ cu mintea = a c@dea ^n extaz. {i au fost mie, ^ntorc$ndu-m@ ^n Ierusalim }i rug$ndu-m@ eu ^n besearic@, m-am r@pit cu mintea {i L-am v@zut pre El, zic$nd mie. 132*/1, cf. 169*/1.

r@sipire (}i r$sipire) s. f. = risipire. %mpr@}tiere, dispersare; cei care s-au ^mpr@}tiat, care au plecat ^n alte locuri. S@ scoli neamurile lui Iacov }i s@ ^ntorci r$sipirea lui Israil. 584/1. Petru... [scrie] nemernicilor celor ale}i ai r@sipirii Pontului, Galatiei, Capadochiei. 222*/1, cf. 516/1. %ntru r$sipirea elinilor s@ va duce = la cei ^mpr@}ia]i printre elini se va duce. 90*/2.

r@pire s. f. Prad@, ceea ce este luat cu sila. Leu... s-au ^nv@]at a r@pi r@piri, oameni au m$ncat. 658/1. r@pitur@ s. f. Prad@, ceea ce este luat cu sila. Leu... s-au ^nv@]at a r@pi r@pituri, oameni au m$ncat. 658/1.

r@spl@ti vb. IV. A pl@ti consecin]ele (nefaste ale) unei fapte. {i s-au spurcat p@m$ntul, }i le-am r@spl@tit lor nedreptatea. 109/2, cf. 71/1. Voiu ~ pedeaps@ = m@ voi r@zbuna. Voiu r@spl@ti pedeaps@ vr@jma}ilor. 187/2.

r@p}ti vb. IV. A murmura (fiind nemul]umit), a c$rti. Dup@ ce au ^ncetat Ahior a gr@i cuvintele aceastea, au r@p}tit tot norodul, care sta ^mpregiurul cortului. 752/2, cf. 482/2.

r@spunde vb. III. F@r@ de Dumnezeu nu se r@spunde m$ntuire lui Faraon = f@r@ voin]a lui Dumnezeu, Faraon nu ob]ine m$ntuirea. 40/2.

r@p}tire s. f. C$rtire, protest. P@zi]i-v@, dar@, de r@p}tire, care nimica nu folosea}te. 783/1, cf. 824/2. r@p}titoriu s. m. C$rtitor, persoan@ care c$rte}te. G$lceava r@p}titorilor nu s@ va ascunde. 783/1.

r@spuns s. n. 1. %nv@]@tur@. S@ a}teapte ca ploaia r@spunsul mieu. 186/2. 2. A pune ~ = a pune la cale. Au pus r@spuns }i au aruncat soarte ca s@-i piiarz@ pre ei. 436/1.

r@runchi s. m. 1. Rinichi. Am$ndoi r@runchii }i seul cel de preste ei... le va lua. 97/1, cf. 80/1. 2. (La pl.) Ad$ncul trupului omenesc, considerat ca centru al con}tiin]ei, al for]ei, al sensibilit@]ii. Dreptului s@ face mil@ de sufletul dobitoacelor sale; iar@ r@runchii necredincio}ilor s$nt nemilostivi. 525/2. S-au cutremurat r@runchii lui }i s-au aprins de m$nie dup@ judecat@. 834/1, cf. 446/1.

r@stic s. n. = ristic. Un fel de fard (ob]inut dintr-un amestec de antimoniu }i gogo}i de ristic) ^ntrebuin]at la ^nnegrirea genelor, a spr$ncenelor, a p@rului. De vei unge cu r@stic ochii t@i ^n de}ert e frumse]area ta. 599/1. r@suflare s. f. 1. Odihn@, r@gaz; lini}te, tihn@, pace. %n robia noastr@, ... s@ ne dea noao r@suflare, ca s@ ^n@l]@m Casa Dumnezeului nostru. 413/2. Binecuv$ntar@ pre Dumnezeul p@rin]ilor s@i, c@ci le-au dat lor slobozenie }i r@suflare. 774/2. 2. U}urare, eliberare de o grij@, de o emo]ie. V@z$nd Faraon c@ s-au f@cut r@suflare, s-au ^ngreoiat inima lui. 59/ 2. Spre ~ = f@r@ team@, f@r@ grij@. Scoal@-te }i te suie asupra neamului..., cel ce }eade spre r@suflare. 634/2.

r@s@di vb. IV. A muta ^n alt loc, a face s@ se stabileasc@ undeva. Duc$ndu-i ^nl@untru, r@s@dea}te-i pre ei ^n muntele mo}tenirei Tale. 66/2. r@s@ditur@ s. f. Voiu r$dica lor r@s@ditur@ de pace = le voi aduce pacea. 672/2. r@s@ri vb. IV. A muta ^n alt loc, a face s@ se arate, s@ apar@. Ca p@m$ntul ce-i cre}te floarea lui..., a}ea va r@s@ri Domnul dreptatea }i bucuriia. 529/1. Urma mut@rii inimii patru p@r]i r@sare: binele }i r@ul, viia]a }i moartea. 818/2.

r@suna vb. I. A c$nta. David r@suna cu organe. 274/1.

r@s@ritur@ s. f. R@s@rire (a plantei). C$t o va atinge v$ntul cel arz@toriu..., cu bulg@rul r@s@riturii sale va s@ca? 656/1.

r@sunare s. f. Zgomot, sunet. De ar fi fost vreun cuv$nt adev@rat ^ntru cuvitnele tale, nimica dintr-aceste r@ut@]i nu te-ar fi ^nt$mpinat, care nu va priimi ureachiia mea ^nalte de la D$nsul? De frica }i de r@sunarea de noapte au c@zut fric@ preste oameni. 440/1.

r@schirat,-@ adj. R@sfirat, extins. R@zboiu r@schirat preste fa]a a tot p@m$ntul. 285/2.

r@svl@tit,-@ adj. R@v@}it, ^ntortocheat, sucit. C@r@rile lor s$nt r@svl@tite. 590/2.

r@scump@ra vb. I. A ~ vremea = a recupera timpul pierdut; a c$}tiga timp. Cu adev@rat }tiu eu c@ voi r@scump@ra]i vreamea, c@ a]i v@zut c@ s-au dep@rtat de la mine graiul. 688/1. Socoti]i, drept aceaea, cum

r@t@cire s. f. %n}el@ciune, inducere ^n eroare. Poruncea}te s@ se p@zasc@ morm$ntul p$n@ a triia zi, ca nu

75

cumva venind ucenicii Lui noaptea s@-L fure }i s@ zic@ norodului: „S-au sculat din mor]i”, }i va fi r@t@cirea cea de apoi mai rea dec$t cea dint$iu. 30*/1.

r$ndui vb. IV. 1. A pune ^n r$nd cu..., a pune printre... R$ndui-te-voi spre fii }i voiu da ]ie p@m$nt ales. 598/ 1. 2. A hot@r^, a decide. {i au r$nduit r@zboiu asupra lui Ptolomeiu, ^mp@ratul Eghiptului. 832/2. 3. A pune la cale, a preg@ti. Au r$nduit Avia r@zboiu putearnic. 384/2. 4. (a se ~; }i a se ~ la b@taie, a ~ r@zboi) A se preg@ti de r@zboi, a se a}eza ^n forma]ie de lupt@. Venit-au la el ^mp@ra]i }i s-au r$nduit la b@taie. 218/2. S-au ^mb@rb@tat b@rba]ii lui Israil }i au adaos a r$ndui r@zboiu ^n locul ^n care s-au fost r$nduit ^n zioa cea dint$iu. 234/1. R$ndui]i-v@ asupra ei [a cet@]ii], la r@zboiu scula]i-v@. 600/1. 5. A da cuiva o ^ns@rcinare sau o dispozi]ie, a numi. Au venit Daniil la Arioh, pre carele ^l r$nduis@ ^mp@ratul s@ piiarz@ pe ^n]elep]ii Vavilonului. 688/2. 6. A stabili, a preciza, a fixa. R$nduia}te mie c$nd s@ m@ rog pentru tine. 59/1. Ardere de tot au adus ^n fie}tecare zi, cu num@r dup@ cum easte r$nduit. 408/1, cf. 56/2.

r@tunzit@ s. f. Obiect, pies@ rotund@, rotunjit@. Pre capul temeiului, r@tunzite ^mpregiur de o jum@tate de cot de mare. 301/2. r@u, rea adj., s. n. 1. Adj. (Despre m$ncare, hran@) D@un@tor organismului. {i nu au mai fost nimica r@u ^n c@ldare. 326/1. 2. Adj. Fa]@ rea = fa]@ trist@. Pentru ce e fa]a ta rea? 415/2. 3. S. n. (La pl.) Ceea ce este nepl@cut, plin de r@utate. P@zea}te-te ca nu cumva s@ gr@ie}ti c@tr@ Iacov reale. 30/2. r@ura vb. I = r$ura. (Despre nori) A produce ploaie, a l@sa s@ cad@ ploaia. Leag@ apa ^n norii S@i, }i n-au r@urat norul dedesuptul S@u. 450/2. r@utate s. f. 1. Situa]ie grea, str$mtorare, necaz. %nt$mpinatu-m-au ei ^n zioa r@ut@]ii meale; }i au fost Domnul ^nt@rirea mea. 466/2. 2. ~a inimii = triste]e. {i nu easte aceasta f@r@ numai r@utatea inimii. 415/2.

r$nduial@ s. f. 1. Dispunere, aranjare ^n pozi]ie de lupt@; dispozi]ie, aranjament. Avea puteare a face r@zboiu }i a ie}i cu r$nduial@ la r@zboiu }i a ^ntra cu r$nduial@ la num@r. 394/2. 2. Obicei, datin@. Au r$nduit Iezechia r$nduialele preo]ilor }i ale levi]ilor. 399/1.

r@v@rsare s. f. = rev@rsare. Exteriorizare a sentimentelor. %n]elepciune... }i ^n]@leagere..., }i r@v@rsare inimii. 298/2.

r$nduit,-@ adj. Om r$nduit sub dereg@torie = om aflat sub st@p$nire. Eu s$nt om r$nduit supt dereg@torie, }i av$nd supt mine slujitori. 59*/1.

r@vnitoriu,-oare adj., s. m. v. r$vnitoriu. r@z@mat,-@ adj. (Substantivat) Cele r@z@mate = st$lpi de su]inere, ^nt@rituri. Au t@iat Iezechia... por]ile besearicii Domnului }i ceale r@z@mate. 340/2.

r$nduitoriu s. m. Organizator. Preste ace}tia [peste domni] au pus trei r$nduitori. 693/2.

r@zboi1 s. n. A da ~ (asupra...) = a se r@zboi, a lupta, a se bate (^mpotriva...). S@ nu v@ teame]i de ei, c@ Domnul Dumnezeul nostru, El va da r@zboiu pentru voi. 161/1. Va da r@zboiu neam asupra neamului }i cetate asupra cet@]ii. 385/2, cf. 338/1, 387/2, 389/2.

r$s s. n. A face cuiva ~ = a-l face s@ r$d@. R$s mi-au f@cut Domnul, pentru c@ cine va auzi s@ va bucura. 18/2. r$sipi vb. IV v. r@sipi. r$sipire s. f. v. r@sipire.

r@zboi2 vb. IV. A se ~ asupra cuiva = a se lupta cu cineva. {i s-au r@zboit Roam asupra lui Ierovoam ^n toate zilele. 384/1.

r$u s. n. ~l lui Dumnezeu = rezervele de ap@ din care Dumnezeu face s@ cad@ ploile. R$ul lui Dumnezeu s-au umplut de ape. 484/2.

r@zvl@ti vb. IV = r@zvr@ti. A schimba, a ^ntoarce, a deforma. Pov@]uitorii casii lui Iacov..., cei ce ur$]i judecata }i toate ceale dreapte le r@zvl@ti]i. 719/2.

r$vn@ s. f. 1. Pornire aprins@ spre ceva; zel, imbold. Au cercat Saul s@-i ucid@..., pentru r$vna ce avea el spre fiii lui Israil }i a lui Iuda. 289/1. 2. Evlavie, cucernicie. Au v@zut Matatiia }i s-au aprins de r$vn@ }i s-au cutremurat r@runchii lui. 834/1. 3. Patim@; invidie. Pre cel f@r@ de minte ^l ucide m$niia, iar@ pre cel r@t@cit ^l omoar@ r$vna. 440/1. R$vna casii Tale m-au m$ncat; }i oc@rile celor ce Te oc@r@sc pre Tine au c@zut asupra mea. 486/1. 4. ({i duh de ~) Gelozie. {i va veni lui duh de r$vn@. 126/1. Tare easte ca moartea dragostea, grea ca iadul r$vna. 551/ 2. 5. M$nie. De focul r$vnei Lui s@ va topi tot p@m$ntul. 726/1. 6. Urgie; pedeaps@. Atunci s@ va aprinde m$niia Domnului }i r$vna lui asupra omului aceluia. 184/2.

r@zvletire s. f. = r@zvr@tire. Nemul]umire, indignare. Cei ce s@ veselesc de reale }i s@ bucur@ de r@zvletirea rea. 519/1. r$dica vb. I v. r@dica. r$dicare s. f. Uneltire, r@zvr@tire. Iar@ cealealalte cuvinte a lui Selum }i r$dicarea lui, cu carea s-au r$dicat, iat@, s$nt scrise ^n cartea cuvintelor zilelor. 337/1. r$ncheza vb. I. A chinui, a striga. Veseli]i-v@ }i r$ncheza]i preste capul neamurilor! 620/1. r$nd s. n. 1. Cat. Casa de sus, cea din r$ndul al treilea. 129*/2. 2. Tagm@; ceat@. Tot cel ce ^ntr@ ^n Casa Domnului... la slujba r$nduielei r$ndului lor. 399/ 2. Levi]ii ^ntru r$nduialele lor de la doaozeci de ani }i mai sus ^n r$nd. 399/2. 3. ~ul veacului = obicei, datin@; regul@, norm@ (specifice unui secol). S@ nu p@r@si]i r$ndul veacului mieu. 888/2. 4. De ~ul... = ^n privin]a..., referitor la... R@m$i la mine }i eu voiu trimite la tat@l t@u }i ^l voiu ^n}tiin]a de r$ndul t@u. 746/1.

r$vni vb. IV. 1. A fi plin de ardoare, a fi zelos. Acum voiu ^ntoarce sabiia lui Iacov }i voiu milui casa lui Israil }i voiu r$vni pentru numele Mieu cel sf$nt. 677/1. 2. A fi gelos. {i va veni lui duh de r$vn@, }i va r$vni pre muiarea sa. 126/1. r$vnire s. f. 1. Pizm@. S@ va lua r$vnirea lui Efraim. 559/2. 2. Duh de ~ = gelozie. Va veni lui duh de r$vnire. 126/1.

76

r$vnitoriu,-oare (}i r@vnitoriu,-oare) adj., s. m. 1. Adj. Zelos, s$rguitor. Nu ve]i putea sluji Domnului, c@ Dumnezeu sf$nt easte, }i r@vnitoriu, El nu va l@sa p@catele voastre }i f@r@delegile voastre. 212/ 1, cf. 71/1, 722/1. 2. Adj. Invidios, pizma}; gelos. Jeale easte muiarea r$vnitoare asupra muierii. 811/ 2. 3. S. m. Emul, persoan@ zeloas@. Pre r$vnitoriul legilor vr@jma} lucrurilor ^ndr@znea a-l zice. 860/ 2, cf. 131*/1.

cel din Maglon. 250/2. {i vei face pre marginea hainei din jos ca ni}te rodii mici de rodii ^nflori]i. 79/2. romanesc,-easc@ adj. Roman, al romanilor. Era }i scrisoare deasupra Lui, cu slove eline}ti }i romane}ti. 79*/2. romane}te adv. Latine}te. Era scris jidovea}te, elinea}te, romanea}te. 104*/1. rost s. n. 1. Gur@. Aleas@r@ cuv$ntul din rostul lui }i au zis. 318/2. C@ buzele preotului vor p@zi }tiin]a }i leagea vor cerca din rostul, c@ ^ngerul Domnului... easte. 737/2, cf. 148/2, 378/2. 2. Limb@, vorbire. {i era tot p@m$ntul un rost }i un glas tuturor. 10/1.

retor s. m. Orator. S-au pogor$t arhiereul Ananiia cu b@tr$nii }i cu un retor. 133*/2. roat@ s. f. 1. (La pl.) Car. Iat@ boii spre ardere de tot, }i roatele }i unealtele... ^n loc de leamne. 293/1. 2. Instrument de tortur@. V$n@toriul celor necredincio}i e ^mp@ratul ^n]elept }i va pune preste ei roat@. 531/ 2. De nu vor vrea vre un s@ m@n$nce spurcat, pre ace}tia, ^n roat@ ^nv$rtindu-s@ s@-i omoar@. 886/1. 3. %n ~ = ^n v$rtej, de jur ^mprejur. Glasul tunetului T@u ^n roat@. 490/1.

ro}it,-@ (}i ru}it,-@) adj. De culoare ro}ie. Piei de berbeace ru}ite. 77/1. Au f@cut acoperem$nt cortului piei de berbeci ro}ite. 87/2. ro}u s. n. ({i ~ ^ndoit sau ^mpletit, r@sucit, sucit) [es@tur@ sau fir de culoare ro}ie-stacojie. Ve]i str$nge de la d$n}ii: aur, }i argint, }i aram@. {i v$n@t, ... }i ro}u–^ndoit. 75/2. Au ]esut cu v$n@t... }i cu ro}ur@sucit. 90/1. Featele lui Israil, pl$nge]i pentru Saul, cel ce v@ ^mbr@ca pre voi cu ro}ii, cu podoaba voastr@. 269/2, cf. 104/2.

rob, roab@ s. m. }i f. 1. Credincios, supus puterii divine. Noi s$ntem robii Dumnezeului ceriului }i a p@m$ntului. 410/1. 2. Supus, slujitor. Vom fi noi }i p@m$ntul nostru robi lui Faraon. 48/1. Sluga t@t$ne-t@u am fost atunci, iar@ acum s$nt robul t@u. 283/1. Roab@ de cas@ = roab@ care este }i concubin@. De-}i va vinde cineva fata roab@ de cas@, ... la neam str@in nu easte slobod s@ o v$nz@, pentru c@ o au smerit pre ea. 71/2. 3. %nso]itor, tovar@}. {i au trimis ^mp@ratul... la Sampsa, logof@tul, }i la cei dimpreun@ cu el, robii care l@cuia ^n Samariia..., pace. 409/1, cf. 409/2.

rud@ s. f. Drug, par, pr@jin@. Vei b@ga rudele ^n verigile ceale din cornurile sicriiului. 75/2, cf. 88/1, 124/2. rudenie s. f. Rud@, familie, neam. Au scos [din cas@] pre Raav... }i pre muma ei, }i pre fra]ii ei, }i pre toat@ rudeniia ei. 195/1, cf. 222/2, 114*/1. rug s. m. Mur (care face mure). Nu adun@ smochine din spini, nici din rug culeg struguri. 58*/2.

robie s. f. 1. Captivitate, prizonierat. Fiii robiei zidesc Casa Domnului Dumnezeului lui Israil. 408/2. 2. St@p$nire. {i voiu scoate pre voi din robiia lor. 57/ 1. 3. Mul]ime de robi, robime. S@ temea de cuv$ntul Dumnezeului lui Israil pentru f@r@delegile robiei. 413/1. Au ^nchis robiia lui Solomon. 710/1.

rug@ciune s. f. F@g@duial@, juruin]@. Iar@ Pavel... lu$ndu-}i zioa bun@ de la fra]i, au cor@biiat ^n Siriia }i ^mpreun@ cu el Prischila }i Achila, carele }-au tuns capul ^n Cheahrees, c@ avea rug@ciune. 127*/2. rumeni vb. IV (a se ~) A se ^nro}i la fa]@, a deveni rumen@. {i ea rumenindu-s@ ca ^n floarea frumusea]ii sale, }i fa]a ei bl$nd@ }i foarte iubit@. 432/2.

robime s. f. 1. (Cu sens colectiv) Mul]ime de robi, de prizonieri de r@zboi. Au adus la Moisi... robimea, }i jafurile, }i prada. 151/1. [Sirienii] l-au b@tut pre el }i au robit din ^mp@r@]iia lui robime mult@ }i o au dus ^n Damasc. 395/2, cf. 218/1, 485/2. Dusu-s-au robime = au plecat robi. 565/2. 2. ~a cailor = luarea (cu for]a) a cailor (de c@tre cineva). Trimis-am asupra voastr@ moarte... }i am omor$t cu sabie pre tinerii vo}tri, cu robimea cailor vo}tri... }i nici a}ea nu v-a]i ^ntors la Mine. 711/2.

rumpe vb. III v. rupe. rupe (}i rumpe) vb. III. 1. A nimici; a distruge. Hainele voastre s@ nu le rumpe]i. 100/2. Pentru c@ te-ai ^nso]it cu Ohozia au rupt Domnul lucrul t@u. 390/1. Atuncea, arhiereul }-au rumt ve}mintele sale, zic$nd. 28*/1. 2. A ^ncepe. Rupt-au r@zboiu asupra neamului }i, c$nd s-au pogor$t, au pierdut pre cei protivnici. 824/2.

rochie s. f. Hain@ la evrei, cu care se ^nf@}oar@ coapsele. Vei face lor rochii de in s@ acopere ru}inea trupului lor, de la br$u p$n@ la coapse s@ fie. 79/2, cf. 91/1.

ru}eal@ s. f. = ro}eal@. Culoare ro}ie. De vor fi p@catele voastre... ca ru}eala, ca l$na le voiu albi. 552/ 2, cf. 592/2. ru}i vb. IV (}i a se ~) = ro}i. A se colora ^n ro}u. {i s@ va face pip@irea ^nverzind sau ru}ind. 104/1. S@nin va fi, c@ s@ rusea}te ceriul. 16*/1.

rod s. n. 1. Rezultat, urmare. B@rbatul ^n]@lept ^nva]@ pre norodul s@u }i rodurile ^n]@leagerii lui credincioase. 818/2. 2. Fapt@. Face]i, dar@, roduri vreadnice de poc@in]@. 3*/2.

ru}ina vb. I. 1. A batjocori, a lua ^n der$dere. Sfatul s@racului l-a]i ru}inat. 465/1. Au ru}inat pre saduchei. 22*/2. 2. A certa, a mustra. De va aduna }i pintr@ snopi, s@ nu o ru}ina]i. 237/1.

rodioar@ s. f. Ornament ^n form@ de rodii (fructe) mici. N@dragi }i hain@ lung@ p$n@ ^n p@m$nt }i um@rariu; }i l-au ^ncungiurat pre el cu rodioare de aur. 824/1, cf. 90/2, 377/1.

ru}ine s. f. 1. Goliciune (a trupului); organ genital. La nici o rudenie de ale trupului s@u s@ nu s@ apropie ca s@-i descopere ru}inea. 109/1. Voiu lua hainele Meale }i ^mbr@c@mintele Meale... ca s@ nu-i acopere

rodiu s. m. Arbust mediteranean cu flori ro}ii }i fructe comestibile. Saul }edea ^n v$rvul dealului supt rodiul

77

ru}inea ei. 701/2. 2. Necinste, dezonoare. {i carele s@ va culca cu muiarea t@t$ne-s@u, ru}inea t@t$ne-s@u au descoperit. 111/2.

s@bor s. n. = sobor. 1. %ntrunire, adunare (de mai mul]i oameni, mai ales ^n sinagogi). {i El ^nv@]a ^n s@boarele lor, fiind sl@vit de to]i. 55*/2, cf. 66*/2. 2. Sinedriu (instan]@ suprem@ de judecat@). V@ vor da pre voi la s@boar@ }i la adun@ri }i v@ vor bate pre voi. 45*/2. Aduc$ndu-i pre ei [pe apostoli], i-au pus ^n s@bor }i i-au ^ntrebat arhiereul. 113*/1, cf. 5*/1.

ru}it,-@ adj. v. ro}it. rut@ s. f. Plant@ erbacee comestibil@. Zeciui]i izma }i ruta }i toate legumile. 66*/1.

s@ca vb. I. A se atrofia, a paraliza. Iat@, i-au s@cat m$na lui. 309/2.

S

s@cer@tur@ s. f. v. secer@tur@.

sabie s. f. A se da ~i = a muri de sabie. Cei necredincio}i s-au dat sabiei, zice Domnul. 616/2. Cu sabia = cu for]a. Ai luat featele meale ca pe ni}te roabe cu sabiia. 30/2. A ^ntinde ~ asupra... = a purta r@zboi cu.... C$t de m@rit s-au f@cut r$dic$nd m$inile sale }i ^ntinz$nd sabie asupra cet@]ilor! 824/ 2. A aduce ~ peste ceva = a distruge. {i voiu aduce sabie preste p@m$nt }i preste mun]i }i preste gr$u. 727/2.

s@ceri} s. n. Ceea ce se taie cu secera; recolt@, rod. Dedesupt r@d@cinile lui s@ vor usca }i deasupra va c@dea s@ceri}ul lui. 447/1. s@dire s. f. Creare; crea]ie. S@ vor chema neamul drept@]ii, s@direa Domnului ^ntru m@rire. 591/2. s@ditur@ s. f. Ceea ce face, ^ntemeiaz@, creeaz@ cineva. Norodul t@u... ^n veac va mo}teni p@m$ntul, p@zind s@ditura, lucrurile m$inilor sale. 591/2.

sac s. m. Hain@ din material grosolan (din p@r de animale), purtat@ ^n semn de doliu. {i-au rupt Iacov hainele sale }i s-au ^mbr@cat ^n sac. 37/2. Pl$nge c@tr@ mine mai mult dec$t mireasa cea ^mbr@cat@ cu sac pentru b@rbatul ei cel din fetie. 707/1, cf. 860/1.

s@getar s. m. Persoan@ care poart@ s@ge]i (}i lupt@ cu ele). Cu d$nsul s@getari }i p@v@za}i. 387/1. s@get@toriu,-oare adj. B@rba]ii cei s@get@tori cu arcul = arca}ii. L-au aflat pre el b@rba]ii cei s@get@tori cu arcul }i l-au r@nit. 268/2.

sad s. n. Plant@; r@sad. Tot sadul, care nu l-au s@dit Tat@l Mieu cel ceresc, s@ va desr@d@cina. 15*/2.

s@get@tur@ s. f. %mpuns@tur@ cu s@geata, cu sabia. (Fig.) Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult dec$t untuldelemn, }i acealea s$nt s@get@turi. 481/1.

salitru subst. = silitr@. De vei sp@la cu salitru..., spurcat@ e}ti cu nedrept@]ile tale. 596/2.

s@in,-@ adj. = sein. (Despre animale, mai ales despre oi) Cu l$na, p@rul de culoare variind ^ntre alb murdar }i negru deschis. Toat@ oaia s@in@. 29/2.

sam@ s. f. v. seam@. samfir (}i sapfir) s. n. = safir. {i al doilea r$nd... }i sapfir. 79/1. {i r$ndul al doilea antrax, }i samfir, }i iapsis. 90/2, cf. 587/2.

s@la} s. n. 1. A}ezare, c@tun; locuin]@. Ace}tia s$nt fiii lui Ismail }i aceastea s$nt numele lor, ^n corturile lor }i ^ntru s@la}urile lor. 23/2. {i toate cet@]ile lor ^n care l@cuia ei }i s@la}ele lor le-au ars cu foc. 151/1, cf. 204/1, 425/2. %n ~ = ^n g@zduire. Acesta easte ^n s@la} la oarecare Simon. 118*/1. 2. Odaie, camer@. Unde easte s@la}ul de oaspe]i, ca s@ m@n$nc pa}tile cu ucenicii Miei? 77*/2. 3. Tricliniu (sal@ de m$ncare). I-au dus pre ei la s@la} }i le-au dat lor acolo locul cel mai ^nt$i ^ntr@ cei chema]i. 247/1. 4. Ad@post pentru animale. %nc@ }i s@la}urile agonisealelor lor [au pr@dat] }i au luat oi multe }i c@mile. 385/2. Vor r@s@ri ^n cet@]ile ei leamne ^nghimpoas@, }i ^n }anturile ei, }i vor fi s@la}uri sirinilor. 573/2.

sapfir s. n. v. samfir. sarcin@ s. f. 1. Povar@. De vei mearge cu mine, vei fi mie sarcin@. 283/1. Scos-au de supt sarcin@ spinarea lui. 492/2, cf. 441/2. 2. (La pl.) Avut, avere, marf@. %njuga fiii lui Israil cu sarcinile sale. 92/2. sardin s. n. v. sardiu. sardion s. n. v. sardiu. sardiu (}i sardin, sardion) s. n. Piatr@ semipre]ioas@ de culoare ro}ie sau brun@. La cercel de aur sardion de mult pre] easte legat. 534/2. Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat, de sardiu }i de topazie }i de smaragd. 667/1. Era asemenea pietrii de iaspis }i de sardin. 238*/1, cf. 79/1, 90/2. (Cu valoare adjectival@) Ve]i str$nge de la d$n}ii: aur, ... }i pietri sardii. 75/2, cf. 86/2.

s@l@}lui vb. IV. 1. (}i a se ~) A se stabili ^ntr-un loc, a se a}eza; a locui. Am venit s@ ne s@l@}luim ^n p@m$ntul t@u. 47/2. Au s@l@}luit preo]ii }i levi]ii }i cei din norod ^n Ierusalim. 776/1, cf. 236/2. 2. A r@m$nea ^n gazd@, a poposi undeva (peste noapte), a se ad@posti. Spune-mi de easte la tat@l t@u loc s@ s@l@}luim noi. 21/2, cf. 21*/1. {i au venit }i din ucenicii cei din Chesariia cu noi }i aduc$nd cu sine (la care s@ s@l@}luim), pre oarecarele Iason. 130*/2. 3. (a se ~) (Despre p@s@ri) A-}i face cuib. S-au f@cut copaciu mare }i paserile ceriului s-au s@l@}luit ^n ramurile lui. 68*/2.

sare s. n. Leg@tur@ de ~ = leg@tur@ str$ns@ cu divinitatea, sarea fiind un simbol al purific@rii }i al durabilit@]ii. Toat@ aducerea sfintelor, carea vor aduce fiii lui Israil Domnului... leg@tur@ de sare veacinic@ easte ^naintea Domnului. 139/2. sa]iu s. n. 1. S@turare, starea celui s@tul. Pentru ce cheltui]i argintul nu ^n p$ini, }i osteneala voastr@ nu ^ntru sa]iu? 588/1. F@cutu-v-a]i Mie spre sa]iu = m-am s@turat de voi. 552/1. 2. Abunden]@; ^ndestulare. {i le-au dat lor cearerea lor, trimis-au sa]iu ^n sufletele lor. 502/1. Ceriul da-va sa]iul s@u? 607/2.

s@l@}luire s. f. A}ezare, ad@post, locuin]@. Leage ^n veaci ^ntru neamurile voastre }i ^n toat@ s@l@}luirea voastr@. 94/1.

78

s@lb@tici vb. IV (a se ~) A deveni agitat, violent; a se m$nia. S@ va s@lb@tici ^mp@ratul austrului }i va ie}i }i s@ va bate cu ^mp@ratul miiaz@nop]ii. 698/2.

s@v$r}itului la ie}irea anului, c$nd aduni lucrurile ceale din ]arina ta. 74/1. {i s@rb@toarea s@pt@m$nilor vei face Mie, ^ncep@tura seacerii gr$ului, }i s@rb@toarea adun@rii la miezul anului. 86/1.

s@m$n]@ s. f. 1. Urma}, descendent; semin]ie; neam. Voiu face s@m$n]a ta ca n@sipul p@m$ntului. 12/1. Fost-au }eapte fra]i }i cel mai mare au luat muiare }i, murind, nu au l@sat s@m$n]@. 44*/2, cf. 3/2, 144/ 2, 179/2. 2. Rod, recolt@. P@m$ntul vostru nu va da s@m$n]a sa. 118/1. 3. ({i s@m$n]a patului) Sperm@. Cel ce face de curge s@m$n]@ din trupul s@u..., necur@]iia lui easte. 106/1. Om din carele curge s@m$n]a patului. 113/1. A da patul s@min]ii (sau ^ntru ~) = a avea rela]ii sexuale. La muiarea deaproapelui t@u s@ nu dai patul s@min]ii tale, p$ng@rindu-te cu ea. 109/2. S@ nu dai patul t@u ^ntru s@m$n]@. 109/2.

s@tos,-oas@ adj. (Despre p@m$nt) Uscat, avid de ap@. S@ va ascunde ca apa ce curge }i s@ va ar@ta ^n Sion ca un r$u curg@toriu, m@rit ^n p@m$nt s@tos. 571/2, cf. 609/2. s@tura vb. I. A ^ndestula. I-am s@turat pre ei. 599/2. s@u s. n. = seu. Gr@sime. Din s$ngele celor r@ni]i, din s@ul celor tari, arcul lui Ionatan nu s-au ^ntors de}ert ^napoi. 269/2. s@v$r}i vb. IV. 1. A face, a realiza, a ^nf@ptui, a des@v$r}i. {i s-au s@v$r}it ceriul }i p@m$ntul, }i toat@ podoaba lor. 2/2. Cel ce s@v$r}e}ti picioarele meale ca ale cerbului. 467/1, cf. 299/1, 485/2, 623/2. 2. A ~ m$inile cuiva = a consacra, a sfin]i pe cineva. Vor fi preo]i Mie ^n veac }i vei s@v$r}i m$inile lui Aaron }i m$inile fiilor lui. 80/1, cf. 99/2. 3. A termina, a ^ncheia. {i au st@tut preo]ii... ^n Iordan, p$n@ ce au s@v$r}it Iisus toate c$te au poruncit Domnul s@ spuie. 193/1, cf. 12/2, 372/2. 4. (a se ~) A se nimici, a pieri, a se sf$r}i. Cu aceaste coarne voiu ^mpunge Siriia p$n@ s@ va s@v$r}i. 387/2. Pentru ^ndur@rile Tale ceale multe, nu i-ai f@cut pre ei s@ se s@v$r}easc@ }i nu i-ai p@r@sit. 422/2, cf. 603/1.

s@min]ie s. f. v. semin]ie. s@mn s. n. v. semn. s@mnare s. f. Semnal; semn. I-au gonit pre ei, cale de o zi... }i au tr$mbitat dup@ ei cu tr$mbi]ele s@mn@rilor. 843/1. s@mui vb. IV = semui. A ^nchipui. {tie ceale din ^nceput }i ceale viitoare le s@muia}te. 787/1. s@pa vb. I. 1. A modela suprafa]a unor materiale dure; a sculpta. Cel ce sap@ s@p@turi de pece]i. 819/1. Cel ce s@ apuc@ a s@pa }i a zugr@vi trebuie s@ caute ceale ce s$nt spre podoab@. 859/1, cf. 300/1. 2. Pietri de s@pat = pietre pre]ioase pentru a fi montate, ferecate, fixate pe un obiect. 75/2. 3. A str@punge. S@pat-au m$inile meale }i picioarele meale. 468/2.

s@v$r}ire s. f. 1. Realizare, ^nf@ptuire; creare. A}ea era }i al doilea heruvim, o m@sur@ }i o s@v$r}ire la am$ndoi. 300/1. 2. Perfec]iune, neprih@nire; des@v$r}ire. Dragostea... easte leg@tura s@v$r}irii. 190*/2. S@v$r}irea drep]ilor va ^ndrepta pre d$n}ii [cei vicleni]. 524/2. 3. Consacrare, sfin]ire. Vei lua de la berbeace gr@simea lui, ... }i praporul ficatului, }i r@runchii... c@ easte s@v$r}ire aceasta. 80/2, cf. 99/ 1. 4. Distrugere, nimicire total@. Voiu aprinde foc pre zidurile Ravatii... }i s@ va cl@ti ^n zioa s@v$r}irii ei. 710/1. 5. Moarte. Zioa s@v$r}irii. 820/2.

s@pat,-@ adj., s. m. 1. Adj. (Despre suprafa]a unor obiecte) Sculptat. To]i p@re]ii casii ^mpregiur s@pa]i. 300/1. 2. Adj. Str@puns. Tocmi jertvenicul Domnului cel s@pat. 315/2. 3. S. m. Idol (sculptat). Cel ce din lucru de p@m$nt face vase, care lezne s@ sparg }i s@pate. 792/2. s@p@tur@ s. f. Lucr@tur@, modelare; sculptur@; gravur@. S@p@tur@ de vi]ei dind@r@ptul scaonului. 306/1. M@rirea p@rin]ilor [era] ^n s@p@tur@ de piiatr@. 794/1. Cel ce sap@ s@p@tur@ de pece]i, g$ndul lui easte cum s@ schimbe chipurile. 819/1, cf. 79/1, 679/2.

s@v$r}it s. n. 1. %ncheiere a unei activit@]i, cap@t, sf$r}it. Pus-am p@zitori toat@ zioa }i toat@ noaptea, carii p$n@ ^n s@v$r}it nu vor t@cea. 592/2, cf. 889/2. La ~ul vremilor = la cap@tul unor ani, dup@ trecerea unor ani. La s@v$r}itul vremilor veni-vor ^ntr@ri cu puteare mare. 698/2. 2. Moarte. Mai ^nainte de s@v$r}it pre nimenea s@ nu zici fericit. 802/2.

s@rac,-@ adj. ~ de p@rinte = orfan. Voiu omor^ pre voi cu sabiia }i vor fi... fiii vo}tri s@raci de p@rin]i. 73/1.

s@v$r}itoriu s. m. Persoan@ care ^nf@ptuie}te, ^ndepline}te. %ntru toate lucrurile tale fii s@v$r}itoriu. 816/1.

s@r@tur@ s. f. Sare. Cu piiatr@ pucioas@ }i cu s@r@tur@ ars, tot p@m$ntul lui nu s@ va s@m@na, nici va odr@sli. 184/2.

s$lnic,-@ adj. v. silnic.

s@rba vb. I. = serba. A s@rb@tori. Au s@rbat ^ntru plinirea anilor }eaptezeci. 771/1.

s$mb@t@ s. n. 1. ({i s$mb@ta s$mbetelor) Sabat. S$mb@ta s$mbetelor odihn@ a fi aceasta voao. 108/2. De la ^nceputul s$mbetei p$n@ la ie}itul s$mbetei. 391/ 2. 2. Calea s$mbetei = distan]a de aproape un kilometru, pe care evreii aveau voie s@ o parcurg@ ^n Sabat. S-au ^ntors ^n Ierusalim din muntele ce s@ numea Eleon, care easte aproape de Ierusalim, calea s$mbetei av$nd. 108*/1.

s@rb@toare s. f. ~a azimelor = s@rb@toare creat@ ^n amintirea ie}irii din Egipt. S@rb@toarea azimelor face]i s@ o p@zi]i, }eapte zile ve]i m$nca azim@. 74/1. ~a corturilor = s@rb@toare prin care evreii marcau comemorarea anual@ a travers@rii de}ertului. %n zioa a cincispr@zeacea a lunii ace}tiia a }eaptea, s@rb@toarea corturilor }eapte zile Domnului. 114/2. ~a s@pt@m$nilor = s@rb@toare a ^nceputului recolt@rii. {i s@rb@toarea s@pt@m$nilor vei face Mie, ^ncep@tura seacerii gr$ului. 86/1. ~a s@v$r}itului sau ~a adun@rii= s@rb@toarea culegerii recoltei. S@rb@toarea

s$mbeti vb. IV. A ]ine, a s@rb@tori ziua de s$mb@t@. Toate zilele pustiirii sale au s$mbetit. 405/2. s$nge (}i singe) s. n. 1. S@ nu te ^nt@re}ti asupra s$ngelui cuiva = s@ nu fii aspru, sever cu cineva. S@

79

nu te ^nt@re}ti asupra s$ngelui vecinului t@u. 110/2. 2. (Mai ales la pl. s$ngiuri) V@rsare de s$nge; omor, crim@. %ntors-au asupra ta Domnul tot s$ngele casii lui Saul. 283/2. {i s-au ^ntors s$ngiurile lor ^n capul lui }i ^n capul semin]iei lui ^n veac. 296/2, cf. 480/1, 719/2. Omul ~lui sau b@rbatul singiurilor = uciga}. Ie}i, ie}i, b@rbatul singiurilor! 283/2. Cel ce [p$inea s@racilor] o ia... omul s$ngelui easte. 816/2. %ntr@ ~ }i ^ntr@ ~ = ^ntre omor }i omor. Orice judecat@ va veni la voi... ^ntr@ s$nge }i ^ntr@ s$nge. 388/2. 3. ~ de strugur = must (de struguri). {i s$nge de strugur au beut vin. 187/1. ~le strugurului = vin. 820/1, cf. 827/1.

sc@nd@lisi vb. IV (a se ~) A se scandaliza. Fariseii, auzind cuv$ntul, s@ sc@nd@lisir@? 15*/2. sc@pare s. f. Cetate de ~ = a}ezare destinat@ condamna]ilor sc@pa]i de la moarte. Le-au dat lor cet@]ile ceale de sc@pare, Sileamul }i ^mpregiururile lui. 356/1. sc@pat s. m. Persoan@ care a sc@pat fugind, fugar. {i i-au ucis pre ei, p$n@ ce nu au r@mas dintr@ ei m$ntuit }i sc@pat. 197/1. sc@p@ta vb. I. (Aici) A se abate, a se dep@rta de la ceva; a se pierde. Pentru aceaea, s@ cade noao mai mult s@ ascult@m ceale ce s-au auzit, ca nu c$ndva s@ sc@p@t@m. 208*/2.

s$rg s. n. De ~ = degrab@, ^ndat@. Tot ce va fi pl@cut ^naintea ochilor lui de s$rg voiu face. 758/2, cf. 633/ 1, 889/2.

sc$rb@ s. f. Sup@rare, necaz, chin, nenorocire. Iat@, n@caz, ^mbulzal@, sc$rb@ }i nevoie }i ^ntunearec. 557/2. C@ vor fi zilele acealea sc$rb@, ca aceaea carea nu au fost din ^nceputul zidirei. 45*/2, cf. 240/ 1, 193*/2.

s$rgui (}i sirgui) vb. IV. 1. A se zori, a se gr@bi. {i s$rguia}te ca pas@rea la la]. 522/2. %mi voiu aduce aminte de el; pentru aceaea am s$rguit spre el. 620/ 2. Acum Domnul cu mine easte }i Domnul cu mine sirguind easte. 770/2, cf. 318/2, 465/2, 892/1. 2. A-l face (pe cineva) s@ se gr@beasc@, a-l zori. Valtasare, visul }i t$lcul lui s@ nu te s$rguiasc@! 691/2. 3. A porni ^n grab@. {i au s$rguit asupra lor cu r@zboiu. 834/2. 4. (Aici) A tulbura. {i Domnul au muiat inima mea, }i Atot]iitorul au s$rguit spre mine. 449/2.

sc$rbi vb. IV. 1. (a se ~) A nu putea suferi pe cineva, a du}m@ni, a ur^. S@ sc$rbea eghipteanii de fiii lui Israil. 53/1. 2. A nemul]umi, a sup@ra, a nec@ji. Pentru jur@m$ntul }i pentru cei ce }@dea ^mpreun@ cu d$nsul, nu au vrut s@ o sc$rbeasc@ pre ea. 37*, cf. 314/2. 3. (a se ~) A se teme, a se speria; a se ^ngrozi, a se ^nfrico}a. Aceea}i credin]@ c@tr@ Dumnezeu av$nd, nu v@ sc$rbi]i, pentru c@ nesocotit lucru easte... s@ nu v@ ^mpotrivi]i durerilor. 892/1.

s$rguial@ s. f. S$rguin]@, str@danie. L@s$ndu-i ei s@ se duc@ }i cu s$rguial@ petrec$ndu-i. 794/1.

sc$rjnire s. f. = scr$}nire. Suferin]@ foarte mare. Acolo va fi pl$ngere }i sc$rjnire din]ilor. 25*/1.

scaf@ s. f. Cup@, cea}c@ ^n care se introduce lum$narea. S@ face sfea}nicul, fusul lui, }i fofeazele, }i scafele. 76/1, cf. 88/2.

sc$rn@ s. f. Excrement, fecale. Sc$rn@ omeneasc@. 645/2.

scand@l@ s. f. = scandal. Prilej de a p@c@tui, ocazie de a gre}i. Vom fi scand@l@ }i ocar@ ^naintea celor ce ne vor st@p$ni pre noi. 755/2.

sc$r}ni vb. IV = scr$}ni. Sc$r}nit-au asupra mea cu din]ii = s-au ^nver}unat ^mpotriva mea. 446/1.

scaon s. n. = scaun. Simbol al puterii reprezentat de tron. S@ m@reasc@ scaonul lui mai mult dec$t scaonul... ^mp@ratului David! 294/2, cf. 596/1. ~ul (cel) ^mp@r@tesc = tron. %nt$iul n@scut a lui Faraon, carele }eade pre scaonul cel ^mp@r@tesc. 62/2.

schimb s. n. Cu ~ = cu plat@. Apa noastr@ cu argint o am b@ut, leamnele noastre cu schimb au venit. 642/2. schimba vb. I. 1. A-}i ~ via]a = a muri. Ajung$nd la Ierusalim, }i-au schimbat viia]a sa }i s-au ^ngropat ^n morm$ntul cel p@rintesc. 770/2. 2. A ^mpov@ra, a ap@sa. %n vreamea odihnei, ^ntru a}ternut, somnul nop]ii g$ndul lui ^l schimb@. 820/2.

sc@dea vb. II. A omite. Iar@ dup@ cuvintele aceastea, de vor vrea ace}tia sau aceia a adaoge sau a sc@dea ceva, vor face dup@ cum s@ vor ^n]eleage. 844/1. sc@dere s. f. 1. Gre}eal@. Cel ce s@ m@rturisea}te de sc@deare s@ va opri. 807/2. 2. Diminuare a valorii cuiva. %nsu}i Lisie, ur$t fugind, au sc@pat. {i, pentru c@ nu era f@r@ de minte, socotind ^ntru sine sc@dearea ce i s-au f@cut lui..., au f@g@duit... 869/2.

schimbare s. f. A lua schimb@ri = a lua mit@ (bani). Am cunoscut... p@catele voastre ceale tari, c@ c@lca]i pre cel drept }i lua]i schimb@ri }i ^n por]i v@ feri]i de cei s@raci. 712/1. schimb@toriu s. m. ({i ~ de bani) Persoan@ care se ^ndeletnicea, contra unei taxe, cu schimbarea banilor ^n moned@ standard; zaraf. Au scos pre to]i cei ce vindea }i cump@ra ^n besearic@ }i measele schimb@torilor de bani le-au r@sturnat. 1*/1. C@zutu-]i-s-au ]ie s@ dai argintul mieu schimb@torilor }i venind eu a} fi luat al mieu cu dob$nd@. 25*/1.

sc@lda vb. I (a se ~) A se sp@la, a se ^mb@ia. Iar@ tu te scald@ }i te unge. 238/1. sc@ld@toare s. f. 1. Loc ^ntr-o ap@, ^n care se scald@ cineva; iaz. Au st@tut l$ng@ dusul apei sc@ld@toarei ceii din sus. 340/2, cf. 416/1. 2. Vas, lighean de aram@, fixat ^ntre altar }i u}a cortului, folosit pentru sp@larea ritual@ a preo]ilor. Au luat ^mp@ratul David aram@ mult@ foarte, cu aceasta au f@cut Solomon... st$lpii }i sc@ld@torile, }i toate vasele. 275/2. Umerii lor dedesuptul sc@ld@torilor. 301/1. Au t@iat... ^nchiderile temeiurilor }i au mutat de la eale sc@ld@toarea. 338/2.

schiptru s. n. = sceptru. 1. Sceptru ca simbol al puterii. De v@ bucura]i de scoane }i de schiptruri, ... cinsti]i ^n]@lepciunea. 786/1, cf. 432/1, 734/1. 2. Semin]ie. Au doar@ nu s$nt eu b@rbat, feciorul lui Iemeneu, din schiptrul cel mai mic al neamului lui Israil? 247/1, cf. 248/1, 307/2.

80

sclipi vb. IV. A luci, a str@luci. Sabie,... ascute-te, s@ sclipe}ti. 660/1.

^mp@ratul lor, voiu scula lor. 619/2. 6. (a se ~) A se ivi, a ap@rea. %nainte de tine n-au fost om ca tine, dup@ tine nu s@ va scula aseamenea ]ie. 297/2, cf. 189/2, 91*/1. 7. (a se ~) (Despre fiin]e) A cre}te. Fiii cei ce s@ vor na}te }i s@ vor scula... le vor spune fiilor s@i. 490/1. 8. A se ~ asupra cuiva = a unelti ^mpotriva cuiva. {i s-au sculat asupra lui Zamvri }i l-au lovit pre el. 313/1, cf. 416/1. A se ~ ^ntru... = a se ridica ^mpotriva... Cuvintele Domnului s-au sculat ^ntru Israil. 770/2.

sclipicios,-oas@ adj. Lucitor. Vin de la Helvona }i l$ni sclipicioase de la Melit. 666/1. scoate vb. III. 1. A ~ sabia din s$nge = a opri v@rsarea de s$nge. 633/1. 2. A alunga, a izgoni. Au scos pre jidovi din Elat. 338/1, cf. 169/1. 3. A face s@ plece, s@ scape; a salva, a m$ntui. Eu s$nt Domnul Cel ce v-am scos pre voi din p@m$ntul Eghiptului... s@ fi]i sfin]i. 102/2, cf. 703/1.

scumpete s. f. S@r@cie, lips@. Puteare d@ cuvintelor ^nceaperea drept@]ii, iar@ ^mp@rechiiarea }i r@zboiul merge ^naintea scumpetei. 529/1.

scopi vb. IV (a se ~) A se castra. S$nt femei carii s-au scopit pre s$ne ^nsu}i pentru ^mp@r@]iia ceriurilor. 19*/1.

scura vb. I. 1. A face s@ curg@ p$n@ la ultima pic@tur@. R@m@}i]a s$ngelui o va scur@ preste temeiul jertvenicului. 95/2. 2. (a se ~; despre suflet, sentimente) A se goli, a disp@rea. Voiu face ca s@ lipsasc@ ochii lui }i s@ se scur@ sufletul lui. 241/2.

scopit s. m. B@rbat castrat, eunuc. Scopitul... ^mbr@]i}eaz@ pre fecioar@ }i suspin@. 814/2, cf. 178/1. scorpidie s. f. Dispozitiv de atac (de aruncat s@ge]i). Au f@cut acolo... zv$rlitoare de pietri }i scorpidii, ca s@ zv$rleasc@ s@ge]i }i pra}tii. 841/2.

scurma vb. I. (Despre oameni) A scotoci, a r@scoli. Lavan au scurmat ^n toat@ casa }i nu au aflat idolii. 31/1.

scorpie s. f. (}i scorpiu s. m.) = scorpion. 1. Specie de arahnid@. {erpi care mu}c@ }i scorpii. 166/1. Ca un scorpiu ^nfr$ng$ndu-s@. 889/2. 2. Bici cu ]epi de metal, harapnic. Tat@l meu v-a b@tut pre voi cu bice, iar@ eu v@ voi bate cu scorpii. 382/2, cf. 308/2.

scurt,-@ adj. Cuv$nt scurt va face Domnul pre p@m$nt = repede ^}i va ^mplini Domnul cuv$nt pe p@m$nt. 147*/2.

scorpiu s. m. v. scorpie.

scuteal@ s. f. Sprijin, ajutor, protec]ie. Ai dat mie scuteal@ de m$ntuire; }i dreapta ta m-a sprijinit. 467/ 1, cf. 290/2.

scrie vb. III. 1. (}i a se ~) A (se) ^nscrie (^ntr-o list@), a (se) ^nregistra. [B@rba]ii] au umblat p@m$ntul }i l-au v@zut... scriind ^ntr-o carte cet@]ile lui. 205/2. 2. (a se ~) A se face list@. Ie}it-au porunc@ de la chesariul Avgust s@ se scrie toat@ lumea. 53*/1, cf. 559/1. 3. A desena, a zugr@vi. Pre to]i p@re]ii casii... au scris cu condeiul heruvimi. 300/1.

scutin]@ s. f. 1. Scutire, facilitate. %nt@resc ]ie toate scutin]ele care ]i le-au dat ]ie ^mp@ra]ii. 855/1. 2. Protec]ie, ap@rare; sprijin. Ochii Domnului preste cei ce-L iubesc..., scutin]@ putearnic@. 816/2. scutitoriu,-oare s. m. }i f. Sprijin, protector, ocrotitor. Domnul e scutitoriul vie]ii meale; de cine m@ voiu ^nfrico}a? 470/1. O, maica neamului,... scutitoare bunei-credin]e... }i purt@toare de biruin]@! 891/ 2, cf. 466/2, 487/1. (Fig.) Cuv$ntul Domnului... scutitoriu easte tuturor. 290/2.

scriitoriu s. m. ({i ~l de a aduce aminte 366/1, ~l celor de pomenire 574/1, ~l de ceale pomenit 574/ 2) Scrib; cronicar. {i s-au chemat scriitorii ^mp@ratului... }i au scris cum au poruncit Aman. 430/1. {i s-au pogor$t la casa ^mp@ratului }i la casa scriitorului }i, iat@, acolo to]i boiarii }edea. 625/1.

scuturare s. f. S@ nu te spurci ^ntru scuturarea lui = s@ nu te murd@re}ti de p@catele de care altul s-a debarasat. 809/1.

scriptur@ s. f. Scris, scriitur@; inscrip]ie. Ar@ta]i-Mi un dinariu, a cui chip are }i scriptur@? 75*/2. S@ slujim noi lui Dumnezeu ^ntru ^nnoirea Duhului, iar@ nu ^ntru ^nvechitura scripturii. 145*/1.

scuturat,-@ adj. Puternic, aprig, t$n@r. (Substantivat) Ca ni}te s@ge]i ^n m$na celui tare, a}a fiii celor scutura]i. 510/2.

scrisoare s. f. 1. Scriere, carte; cronic@ (cuprinz$nd genealogia familiilor evreie}ti). Au c@utat scrisoarea lor Metoesimii }i nu s-au aflat. 407/2. %ntru ^nv@]@tura norodului Mieu nu vor fi, nici ^n scrisoarea casii lui Israil nu s@ vor scrie. 652/1. 2. Recens@m$nt. S-au sculat Iuda Galileul, ^n zilele scrisorii, }i au ^ntors norod mult dup@ sine. 113*/1, cf. 53*/1.

seam@ (}i sam@) s. f. A b@ga ~ = a) a lua ^n considera]ie o situa]ie, un fapt. Au m$ncat }i au beut... }i nu au b@gat sam@ Isav de na}terea cea dint$iu. 24/1; b) a socoti, a calcula; a pre]ui. De argint nu bag@ sam@. 560/2. A lua seama = a) a trage la r@spundere, a cere socoteal@. Au vrut s@ ia sama cu slugile sale. 18*/2. %ncep$nd el a lua sam@, i-au adus lui un deatornic. 18*/2.; b) a-l b@ga pe cineva ^n seam@, a nu-l trece cu vederea. Pre unii s@-i milui]i, lu$ndule sama. 234*/2. Peste ~ = deosebit de... Era un om preste sam@ mare. 367/1.

scula vb. I. 1. (a se ~) A se ridica s@ plece; a porni, a pleca de undeva pentru a merge ^n alt@ parte. S-au ^ntors Avraam la slugile sale }i scul$ndu-s@, s-au dus la F$nt$na Jur@m$ntului. 20/1. Apuc@ arm@ }i pav@z@, }i Te scoal@ ^ntru ajutoriul mieu. 473/1. 2. (a se ~; despre Iisus Hristos) A ^nvia. Nu easte aici, ci S-au sculat. 80*/2. 3. A face s@ vin@ din morm$nt; a contacta un spirit. Vr@jea}te mie cu g@sirea din p$ntece, }i-mi scoal@ mie pre cine-]i voiu zice. 266/ 1. 4. A ^n@l]a, a ridica deasupra altuia. David... pre carele l-au sculat Domnul preste unul Dumnezeului lui Iacov. 291/1. 5. A ridica (^n tron). Pre David,

sear@ s. f. %n~ = seara. A}ea }i omului carele nu are cuib }i s@l@sluie}te oriunde ^n sear@. 818/1. secere s. f. = secer@. Seceri}, secerare. %n zilele seacerii gr$ului, au mers Sampson s@-}i vaz@ muiarea sa. 228/2, cf. 237/1, 602/2.

81

secer@tur@ (}i s@cer@tur@) s. f. Ceea ce se taie cu secera; recolt@, rod. S@ seacere s@cer@tura lui. 246/ 1. De mirosirea apei [r@d@cina copacului] va odr@sli }i va face secer@tur@ ca un r@sad tin@r. 445/1.

A sf@tui asupra cuiva ~ = a lua o hot@r$re. Fugi]i... cei ce }ede]i ^n curte, c@ au sf@tuit asupra voastr@ ^mp@ratul Vavilonului sfat }i au g$ndit g$nd. 634/2. 3. %n]elepciune; chibzuin]@. Doar@ ai gr@it cuvintele buzelor sfat }i puteare a face r@zboiu. 340/2. Toate le f@ cu sfat, cu sfat bea vin. 538/2. 4. Discu]ie; consf@tuire; ^n]elegere. {i au f@cut sfat ^n anul al doispr@zeacelea al ^mp@r@]iei. 430/1. {i sfat de pace va fi ^ntr@ am$ndoi. 731/2. 5. Organiza]ie, adunare; consiliu. {i }i-au f@cut sfat }ie }i ^n toate zilele se sf@tuiesc trei sute }i doaozeci... pentru mul]ime. 844/ 1. Tiranul }i tot sfatul s-au minunat de a lor ^ng@duin]@. 892/2, cf. 611/1. 6. Plan, ac]iune (cu inten]ie rea). Au auzit vr@jma}ii vo}tri c@ am ^n]eles noi }i au r@sipit Dumnezeu sfatul lor, }i ne-am ^ntors to]i la zid, fie}tecarele la lucrul s@u. 417/2. Ai cunoscut tot sfatul lor cel spre moarte asupra mea. 611/1. Pre Acesta, dup@ sfatul cel r$nduit }i dup@ mai ^nainte a lui Dumnezeu }tiin]@ dat, ... r@stignindu-L L-a]i omor$t. 109*/2, cf. 130/1, 432/1, 843/1.

secure s. f. S@ nu... pui secure ^n ei [^n pomi] = s@ nu-i tai. 176/2. semin]e s. f. pl. Legume, zarzavaturi. S@ ne dea noao din semin]ele p@m$ntului. 687/2. semin]ie (}i s@min]ie) s. f. Urma}, descendent; totalitatea descenden]ilor din acela}i str@bun, neam. [P@m$ntul] s@-l dea lor }i s@min]iei lor dup@ ei. 168/ 2. Aceasta easte mo}tenirea neamului fiilor lui Neftalim, dup@ semin]iia lor. 207/1, cf. 12/1. semn (}i s@mn) s. n. 1. Eveniment, obiect, fenomen etc. care atest@ pezen]a divinit@]ii; minune, miracol. Acest semn va fi voao: Afla-ve]i un prunc, ^nf@}at, culcat ^n iasle. 53*/1. Toiagul ^l vei lua ^n m$na ta, cu care vei face seamnele. 55/2. Cum poate omul p@c@tos s@ fac@ acest fealiu de seamne? 93*/1, cf. 56/1, 484/2. (La pl., ^n corela]ie cu minuni) Voiu ^nmul]i seamnele meale }i minunile meale ^n p@m$ntul Eghiptului. 58/1. Voiu da minuni ^n ceriu, sus, }i seamne pre p@m$nt, jos: s$nge }i foc }i abur de fum. 709/2. Multe minuni }i seamne prin apostoli se f@cea. 110*/1, cf. 58/1, 164/2. (Despre fiin]e rele) S@ vor scula Hristo}i mincino}i }i proroci mincino}i }i vor da seamne }i minuni, ca de-ar putea s@ ^n}eale }i pre cei ale}i. 45*/2. ~ele vremilor = minunile }i ^nv@]@tura lui Iisus. F@]arnicilor, fa]a ceriului o }ti]i judeca, iar@ seamnele vremilor nu le pute]i? 16*/2. 2. Dovad@, prob@; pild@. %n pace fiind m-au r@sipit, }i apuc$ndu-m@ de p@r, m-au smuls, pusu-m-au ca un semn. 446/1, cf. 146/2. A da ~ = a da semnalul; a vesti. Au dat s@mn }i au fugit. 221/1. A ridica ~ = a face semne, a vesti. Va r$dica semn ^ntru neamuri. 559/2. 3. [el, ]int@. La semn alerg, la r@spl@tirea chem@rii de sus a lui Dumnezeu. 187*/2. 4. ~ de om = sperietoare (^n sem@n@turi). Precum la o gr@din@ de crastave]i easte un semn de om, care nimic nu p@zea}te, a}a s$nt dumnezeii lor cei de lemn. 767/ 2.

sf@di vb. IV (a se ~) A se certa. S-au m$niiat Iacov }i s-au sf@dit cu Lavan. 31/1, cf. 24/2, 281/1. sf@r$mare s. f. Nimicire, pr@bu}ire, distrugere. Nu p@]ea nimica pentru sf@r$marea lui Iosif. 712/2. sf@rma vb. I = sf@r$ma. Sfarm@ r@zboaie = distruge (du}manii). Domnul cel ce sfarm@ r@zboaiele. 66/2. sf@rmat,-@ adj. = sf@r$mat. (Substantivat) Cei sf@rma]i = cei oprima]i, cei ap@sa]i. Ai slobozit pre cei sf@rma]i ^ntru u}urare. 55*/2. sf@tui vb. IV. 1. A pl@nui. Voi a]i sf@tuit ^mpotriva mea reale, iar@ Dumnezeu au sf@tuit pentru mine bine. 51/2. 2. (a se ~) S-au sf@tuit inima mea ^ntru mine = am cugetat, m-am g$ndit. 418/1. sf$nt,-@ adj., subst. 1. Adj. (Substantivat) Cel ~ sau cele sfinte = loca} sf$nt. Preotul... va ^ntra ^n cortul m@rturiei s@ slujeasc@ ^n ceale sfinte. 80/2. {i ^ntru cel sf$nt s@ nu ^ntre. 102/2. {i au ie}it unii din preo]i din ceale sfinte... s@ se ^nchine lui cu pace. 843/1, cf. 90/1. 2. S. n. (}i adj., substantivat cel ~ sau cele sfinte) Loc sf$nt (cu tot ce se afl@ ^n el). C$te au viclenit vr@jma}ul ^ntru cel sf$nt al T@u. 488/2. Dumnezeu au gr@it ^ntru sf$ntul S@u. 503/2. %n nop]i r$dica]i m$inile voastre la ceale sfine }i binecuv$nta]i pre Domnul. 511/2. 3. S. f. art. Loca} sf$nt, templu la evrei. Va purta Aaron numele fiilor lui Israil..., c$nd va ^ntra ^n sf$nta. 79/1. Ve}mintele ceale de slujb@, ca s@ slujeasc@ cu eale ^n sf$nta, ve}mintele sfintei, care s$nt ale lui Aaron, }i ve}mintele fiilor lui ceale de slujb@. 91/1. Voiu pune sfinele Meale ^n mijlocul lor. {i va fi l@ca}ul Mieu ^ntru ei. 675/2, cf. 80/2, 355/2. 4. S. f. Parte a templului evreiesc sau (la israeli]ii nomazi) a cortului (m@rturiei) ^n care se afl@ altarul t@m$ierii, masa }i sfe}nicul }i ^n care se oficiaz@ ritualul religios. Acoperem$ntul va osibi voao ^ntr@ Sf$nta }i ^ntr@ Sf$nta Sfintelor. 77/2. 5. S. f. Sf$nta Sfintelor = parte a templului evreiesc sau (la israeli]ii nomazi) a cortului (m@rturiei) ^n care se p@streaz@ chivotul legii, toiagul lui Aaron, vasul cu man@ }i ^n care intra numai arhiereul o dat@ pe an. Cu acoperem$ntul vei acoperi sicriiul m@rturiei ^n Sf$nta Sfintelor. 77/2. 6. S. f. pl. (}i adj., substantivat cele sfinte) Altar ^n biserica cre}-

sete s. f. 1. Loc, p@m$nt uscat, ^nsetat. Pus-au r$urile ^ntru pustie }i curgerile apelor ^ntru seate. 503/1. 2. ~ de ardere = secet@. L-au ^ndestulat pre el ^n pustie, ^ntru seate de ardere, ^n p@m$nt f@r@ de ap@. 187/1. sfad@ s. f. S@ va scula cu sfad@ pruncul asupra celui b@tr$n = t$n@rul ^l va certa pe b@tr$n. 553/2. sfadnic,-@ adj. Cert@re], g$lcevitor. Mai bine easte a l@cui ^n pustie dec$t cu muiarea sfadnic@. 532/1. sfat s. n. 1. Pova]@, ^ndemn; imbold. Cine v-au dat voao sfat s@ zidi]i casa aceasta? 409/2. Cu cugetul ~ului = cu sfat g$ndit, cugetat. Inima cea ^nt@rit@ cu cugetul sfatului... nu s@ va teame. 809/1. A pune ~ = a sf@tui. P$n@ c$nd voiu pune sfaturi ^n sufletul mieu, dureri ^n inima mea...? 465/1. 2. Minte, putere de judecat@, ra]iune; g$nd. Neam ce }i-au pierdut sfatul easte }i nu easte ^ntru d$n}ii }tiin]@. 187/2. C$t de frumos lucru easte c@runtea]elor judecata, }i celor b@tr$ni a cunoa}te sfatul. 811/1. {i le-au venit lor sfat bun. 838/1. De ~ = care g$nde}te ra]ional. B@rbatul cel de sfat nu va p@r@si cugetarea. 815/2.

82

tin@. Nu ^n Sf$nte f@cute de m$n@ au ^ntrat Hristos..., ci ^n ^nsu}i ceriul, ca s@ Se arate acum fea]ii lui Dumnezeu pentru noi. 213*/1. Drept aceaea, fra]ilor, av$nd ^ndr@zneal@ a ^ntra ^ntru ceale Sfinte prin s$ngele lui Iisus Hristos. 213*/2. 7. S. f. (}i Sf$nta Sfintelor) Obiect de cult, considerat sf$nt. {i masa, }i toate vas@le ei, }i sp@l@toarea }i temeiul ei. {i le vei sfin]i pre eale }i vor fi Sfintele Sfintelor, tot cel ce s@ va atinge de eale s@ va sfin]i. 82/1. Vor face dintru aceastea t@m$ie mirositoare... }i vei pune ^n preajma m@rturiilor, ^n cortul m@rturiilor, de unde M@ voiu ar@ta ]ie de acolo, Sf$nta Sfintelor va fi voao t@m$ia. 82/2. {i vei sfin]i jertvenicul }i va fi jertvenicul Sf$nta Sfintelor. 91/2. Toate sfintele lui Solomon... le-au dat la visteriile C@sii Domnului. 302/1. 8. S. f. pl. Jertfele sfin]ite. Nu da]i sfintele c$inilor. 7*/1. Sfintele Sfintelor sau Sf$nta Sfintelor = ceea ce este mai sf$nt din jertf@, cele preasfinte. Ce r@m$ne din jertv@, lui Aaron }i fiilor lui Sf$nta Sfintelor, din jertvele Domnului. 93/2. {i au zis... s@ nu m$nce din Sfintele Sfintelor p$n@ ce s@ va scula preot luminat }i des@v$r}it. 408/1.

71/1. 4. Sfin]i]i r@zboiu = preg@ti]i r@zboiul. 709/2. sfin]ire s. f. 1. Loca} sf$nt, templu, sanctuar. {i vei face Mie sfin]ire. 75/2. Da]i m@rire Domnului... }i ^ntra]i ^ntru sfin]irea Lui, carea o au sfin]it ^n veac. 398/1. 2. Loc sf$nt. F@cutu-s-au Iudeea sfin]irea lui, Israil, st@p$nirea lui. 505/1. 3. Obiect sf$nt; (aici) jertf@ sf$nt@. De va r@m$nea din c@rnurile jertvei s@v$r}irei..., vei arde acelea cu foc, nu s@ vor m$nca, c@ sfin]ire s$nt. 80/2. 4. ~ ^mp@r@teasc@ = ^mp@r@]ie format@ din persoane care respect@ divinitatea }i legile ei. Voi ve]i fi Mie sfin]ire ^mp@r@teasc@ }i neam sf$nt. 74/1. sfin]itoriu s. n. 1. Loca} sf$nt, templu. Voiu ^ntra la sfin]itoriul lui Dumnezeu. 488/1, cf. 593/1. 2. Loc sf$nt. %n Vetil nu vei mai adaoge a proroci, c@ sfin]itoriul ^mp@ratului easte }i casa ^mp@r@]iei easte. 713/2. shin s. m. Mesteac@n. Spune sub ce copaciu i-ai v@zut pre ei...? Iar@ el au zis: „Supt shin”. 829/2. sicar s. m. Uciga}. Au nu tu... te-ai sculat }i ai scos ^n pustie patru mii de b@rba]i de sicari? 131*/2.

sf$r}i vb. IV. 1. A distruge, a nimici. Nu ve]i sf$r}i cet@]ile lui Is[ra]il p$n@ c$nd va veni Fiiul Omenesc. 10*/1. 2. (a se ~) A-}i g@si sf$r}itul, a muri. %ngreoia]i cu armele sale vor mearge }i ^ntru zv$rliturile sale vor c@dea }i nu s@ vor sf$r}i. 708/1.

sicher@ s. f. B@utur@ alcoolic@. Cutr@muratu-s-au de be]ie de sicher@. 568/2. siclu s. m. Moned@ }i m@sur@ de greutate. Ia mirosuri de floare de smirn@ aleas@, cinci sute de sicli. 82/1. Pre]ul [berbecului] va fi un siclu de argint. 96/1, cf. 222/1. ~l cel sf$nt = etalon monetar p@strat ^n altar. Pre]ul va fi un siclu de argint, dup@ siclul cel sf$nt. 96/1.

sf$r}it s. n. P$n@ ^n ~ = p$n@ la cap@t, p$n@ la moarte. Te voiu ^n@l]a p$n@ ^n sf$r}it }i Iosif va pune m$inile sale pre ochii t@i. 46/2. sfeadnic,-@ adj., s. m. }i f. v. sfetnic.

sicria} s. n. Co}ule] (de papur@). I-au luat mum@-sa un sicriia} de papur@. 53/2.

sfe}nic s. n. Un anumit sfe}nic specific evreilor, const$nd din }ase bra]e repartizate de o parte }i de alta a pivotului central, la cap@tul c@rora se puneau lum$n@ri. Vei pune masa din afar@ de acoperem$nt }i sfea}nicul ^naintea measii despre partea cortului. 77/2, cf. 325/1.

sicriu s. n. (De obicei ~l legii, ~l m@rturiei, rar, ~l cel sf$nt) = chivot, lad@ ^n care evreii ]ineau tablele legii }i toiagul lui Aaron, considerat semn al prezen]ei divine. {i vei face sicriiul m@rturiei din leamne neputrede. 75/2. %n sicriiu vei pune m@rturiile care voiu da ]ie. 76/1. Preo]ii au r$dicat sicriiul legii Domnului ^naintea norodului. 192/2. Au pus sicriiul cel sf$nt ^n casa care o au zidit Solomon. 403/1, cf. 124/1, 167/2, 283/1.

sfetnic,-@ (}i sfeadnic,-@) adj., s. m. }i f. (Persoan@) care sf@tuie}te, sf@tuitor. Mum@-sa era lui sfeadnic@ a p@c@tui. 391/1. Casa lui Ahaav... era lui sfeatnici dup@ ce au murit tat@l s@u. 391/1. Ne ru}in@m de cuviin]ele ceale de la str@mo}i, de nu cu cea sfetnic@ a legii bun@ ascultare. 888/1.

sil@ s. f. Putere, for]@ (a omului). O, maic@,... ai surpat sila tiranului. 892/2; (a unei ac]iuni) Cu aripile b@t$nd v$nt u}or }i despic$ndu-l cu sila pornirii. 785/1; (a unui element din natur@) Iat@ partea dinapoi [a corabiei] s@ rumpea de sila valurilor. 137*/2.

sfin]enie s. f. 1. F@c$nd ~ = sfin]indu-se, duc$nd o via]@ evlavioas@. S@ ne cur@]im pre noi de toat@ spurc@ciunea trupului }i a sufletului, f@c$nd sfin]enie ^ntru frica lui Dumnezeu. 170*/1. 2. Loca} sf$nt, templu. Vor mearge s@ slujeasc@ la jertvenicul sfin]eniei. 79/2. C$nd s@ suia la oltariul cel sf$nt sl@vea ^mbr@c@mintea sfin]eniei. 827/1. {i au v@rsat s$nge nevinovat ^mpregiurul sfin]eniei }i au spurcat sfin]enia. 833/1. 3. Loc sf$nt. {i Ierusalimul era nel@cuit, ca o pustie...; }i sfin]eniia c@lcat@ de fiii celor de neam str@in. 836/2.

sili vb. IV. 1. A nu pl@cea (cuiva), a-i face sil@. Pre Levi }i pre Veniamin nu i-au num@rat ^ntr@ ei, c@ silea cuv$ntul ^mp@ratului la Ioav. 367/2. 2. A determina prin for]@ s@ ac]ioneze ^ntr-un anumit fel. {i silea eghipteanii pre norod cu grab@ s@-i scoa]@ pre ei din p@m$nt. 64/1. silnic,-@ (}i s$lnic,@) adj. 1. (Despre oameni) Puternic, tare. O, dec$t munca mai silnice, b@tr$ne, }i dec$t focul mai tare, unchiia}ule, }i mai mare dec$t patimile, Eleazare! 887/1. (Despre suflare) Cu duh silnic va sf@r$ma corabiile Tarsisului. 478/2. 2. Obligatoriu. Nici o nevoie mai s$lnic@ socotim a fi dec$t cea c@tr@ leagea noastr@ bun@ ascultare. 886/ 1. 3. (Despre elementele naturii) Care se produce sau ac]ioneaz@ cu intensitate; intens, tare. Va veni

sfin]i vb. IV (}i a se ~) 1. A duce sau a face s@ duc@ o via]@ ^n respect pentru divinitate. S-au pogor$t Moisi la norod }i i-au sfin]it pre ei. 70/2. {i preo]ii carii s@ vor apropia c@tr@ Domnul Dumnezeu s@ se sfin]asc@. 70/2. 2. (a se ~) A se adapta la bunele moravuri ale cre}tinilor. S@ sfin]ea}te b@rbatul necredincios prin muiarea credincioas@. 157*/2. 3. A venera, a prosl@vi. Zioa s$mbetii s@ o sfin]e}ti pre ea.

83

ca un r$u s$lnic m$niia Domnului. 590/2. S-au f@cut reapede sunet din ceriu, ca de suflare silnic@ ce vine iute }i au umplut toat@ casa. 109*/1.

A-}i pierde t@ria moral@, for]a, voin]a. To]i cei ce n@d@jduiesc ^ntr-%nsul nu vor sl@bi. 835/1. S@ nu sl@be}ti de inim@ sau nici s@ sl@beasc@ sufletul t@u = s@ nu ]i se ^nmoaie inima, s@ nu te la}i impresionat, s@ nu fii la}. Ia aminte s@ fii odihnit }i nu te teame, nici s@ sl@beasc@ sufletul t@u pentru ace}ti doi [^mp@ra]i]. 556/2. S@ nu sl@be}ti de inim@ c$nd judeci. 797/2. 3. A]i sl@bit pre mul]i ^n leage = a]i f@cut pe mul]i s@ nu respecte legea. 737/2.

silnicie s. f. Furie. {i c$nd au sosit la treapte, s-au ^nt$mplat de s-au purtat de osta}i, pentru silniciia gloatei. 131*/2. simbr@ s. f. Simbrie. Lucrul care i l-au ^ncredin]at lui ori din simbr@ ori din prad@. 96/1. simbrie s. f. R@splat@ a muncii unui angajat. Spune simbriia ta mie }i ]i-o voiu da. 29/1.

sl@biciune s. f. Suferin]@ fizic@; boal@. %n m$nc@rile ceale multe va fi sl@biciune }i nesa]iul va veni p$n@ la ^ngre]o}are. 818/2, cf. 45/1.

sim]itur@ s. f. Sim]ire. Pre pov@]uitoarea minte prin ceale dinl@untru sim]ituri pre scaon o au }ezut. 884/2.

slobod,-@ adj. 1. Liber. Au l@sat slobod colunul. 458/ 1. (Substantivat) Cel ~ = persoan@ liber@. Cugetul... ^l face unul, }i al robului }i al celui slobod. 773/1. 2. A fi ~ a... = a fi voie, a fi permis, ^ng@duit s@... Nu easte slobod a m$nca de furat. 741/2.

sin s. n. = s$n. Golf. Vedea de departe un sin, ce avea ]@rmuri. 137*/1. sine pron. refl. A-}i ie}i din ~ = a nu se st@p$ni. Ie}indu-}i din sine au zis c@tr@ ^mp@ratul. 381/2. %ntre ~ = ^ntre ei. Iar@ lucr@torii aceia au zis ^ntre sine. 44*/1.

slobozenie s. f. 1. Libertate (cet@]eneasc@). Las@ pe cei fr$m]i ^ntru slobozenie. 589/2. 2. Eliberare (din robie, din captivitate etc.). %n anul acest de slobozenie s@ va ^ntoarce fie}tecarele la mo}ia sa. 116/1. Aceaea va fi roab@ p@zit@ unui om, }i ea cu r@scump@rare nu s-au r@scump@rat, slobozenie nu s-au dat ei. 110/2. 3. Permisiune, dezlegare. Au trimis ^n Ierusalim s@ le aduc@ de la b@tr$nime slobozenie, c@ }i cei ce l@cuiesc acolo au f@cut aceastea. 758/1. Nim@nui nu au dat slobozenie s@ p@c@tuiasc@. 804/2.

sine}i pron. de ^nt@rire. Ei ^n}i}i. Au ales dintre sine}i o sut@ de b@rba]i. 757/1. singe s. n. v. s$nge. singif s. n. Bordur@, ram@, chenar. {i o au ferecat [masa] cu aur curat, }i i-au f@cut ei singifuri de aur. 88/2. singur,-@ adj. 1. Care este ne^nso]it. Va fugi tot norodul cel cu el }i voiu bate pre ^mp@ratul s$ngur. 284/1. A pune ~ = a separa, a deosebi. Ce s$nt aceaste }eapte mielu}i]e ale oilor acestora, care le-ai pus singure? 19/1. 2. Care este exclusiv, unic. Din pomul din carele ]-am poruncit ]ie singur s@ nu m$nci, dintru acela ai m$ncat. 3/2. 3. Chiar el (sau eu, tu etc.) ^nsu}i. {i tot carele va ie}i afar@ din u}ea c@sii tale, acela s$ngur va fi vinovat. 192/1. Nu urm$nd basnelor celor me}te}ugite am spus voao putearea }i venirea domnului nostru Iisus Hristos, ci singuri v@z@tori fiind m@ririi Aceluia. 226*/2. Vai celor ^n]elep]i ^ntru sine singuri...! = vai celor ce se cred ei ^n}i}i ^n]elep]i! 555/1.

slobozi vb. IV. 1. A elibera (din robie, din temni]@, din captivitate etc.). S@ sloboaz@ fie}tecare pre sluga sa. 623/2. Iar@ la tot praznicu le slobozea lor c$te un vinovat. 48*/1. 2. A da voie cuiva s@ plece, a da drumul. Slobozi]i-m@, s@ m@ duc la st@p$nul mieu. 22/2. {i i-au blagoslovit pre ei Iisus, }i i-au slobozit }i s-au dus la casele sale. 209/2. 3. A permite, a l@sa s@ ac]ioneze (cineva) dup@ dorin]a }i voin]a proprie. Slobozi norodul mieu, ca s@ se ^nchine mie. 56/1. Slobozi pre norodul mieu, ca s@ s@rbeaze ^n pustie. 56/1. 4. A da voie s@ se desf@}oare (o ac]iune, un fapt). Voiu slobozi s@ v@ cump@ra]i ce vrea]i. 43/1. 5. (a se ~) A sc@pa, a se elibera (de ceva r@u), a se m$ntui. Slobozindu-v@ de p@cate, v-a]i f@cut slugi drept@]ii. 144*/2. (Cu privire la o boal@) Muiare, slobozitu-te-ai de boala ta. 68*/2. 6. (a se ~) A se elibera prin moarte. Dor av$nd s@ m@ slobozesc }i s@ fiu cu Hristos. 186*/1. 7. A l@sa s@ cad@, a da drumul. Au slobozit vadra pre bra]ul s@u. 21/2. 8. (a se ~) A pleca. {i f@c$nd acolo c$t@va vreame, s-au slobozit cu pace de la fra]i c@tr@ apostoli. 124*/2. 9. A se ~ spre... = a se porni s@... S@ slobozea}te spre facerea de bine, pentru cei ce n@d@jduiesc spre Tine. 792/2.

sirgui vb. IV v. s$rgui. siriman s. m. = s@rman. Orfan. C$nd... vei uita vreun snop ^n]arina ta, s@ nu te ^ntorci s@-l iai, ci s@ fie a s@racului }i a nemearnicului }i a sirimanului. 179/ 2. Pre v@duv@ }i pre siriman s@ nu asupri]i. 601/1, cf. 449/1, 452/1, 642/2. sirin s. m. Dragon, }arpe mare. M-am f@cut frate sirinilor }i priiatin stru]ilor. 453/1. slab,-@ adj. ~ la grai = b$lb$it. Eu s$nt slab la graiu, }i cum m@ va auzi pre mine Faraon? 58/1.

slobozire s. f. 1. Libertate, permisiune. Binecuv$ntar@ pe Dumnezeul p@rin]ilor s@i, c@ci le-au dat lor slobozire. 774/2. 2. Eliberare (din robie, din captivitate etc.). Anul slobozirei va fi voao semn, ca s@ se ^ntoarc@ fie}tecarele la mo}iia sa. 116/1. Au s@v$r}it ^mp@ratul Sedechiia a}ez@m$ntul c@tre norod, ca s@ chiiame slobozire. 623/2. [Mo}tenirea] va fi a lui p$n@ la anul slobozirii. 684/1. Carte de ~ = act de divor]. Oricine-}i va l@sa muiarea sa s@-i dea ei carte de slobozire. 5*/2.

sl@b@nog s. m. Paralitic. {i au venit la El, aduc$nd un sl@b@nog, pre carele ducea patru. 33*/1. sl@b@nogi vb. IV (}i a se ~) A sl@bi, a pierde sau a face s@ piard@ puterea. Norodul p@m$ntului acestuia sl@b@nogea m$nile Iudei. 408/2. M$inile norodului p@m$ntului s@ vor sl@b@nogi. 648/1. sl@bi vb. IV. 1. Au sl@bit cu m$na = au devenit neputincio}i. Cei ce l@cuiesc ^ntr-^nsele au sl@bit cu m$na, sp@im$ntatu-s-au }i s-au ru}inat. 342/1. 2. 84

slug@ s. f. 1. Persoan@ aflat@ ^n serviciul cuiva. Au zis slugile lui Faraon c@tr@ d$nsul. 61/2. 2. Slujba}. Nu cumva... judec@toriul s@ te dea slugii }i s@ te arunce ^n temni]@. 5*/2. 3. Persoan@ supus@, devotat@ cuiva. Acum sluga ta s$nt eu, ^mp@rate, las@-m@ s@ tr@iesc, sluga t@t$ne-t@u am fost atunci, iar@ acum s$nt robul t@u. 283/1. As@m@natu-s-au ^mp@r@]iia ceriurilor omului ^mp@rat, carele au vrut s@ ia sama cu slugile sale. 18*/2; (supus@ divinit@]ii) Cel ce faci ^ngerii T@i duhuri, }i slugile Tale par@ de foc. 500/1. Sluga Domnului = ^nger. Binecuv$nta]i pre Domnul, toate puterile Lui, slugile Lui, carii face]i voia Lui. 500/2. 4. ~ cuv$ntului = propov@duitor al cuv$ntului lui Dumnezeu, al evangheliei. Cei ce din ^nceput ^nsu}i au fost v@z@tori }i slugi cuv$ntului. 51*/1.

180/2. 3. A dispre]ui; a supune ^njosirii, dispre]ului. Cu cenu}e }i cu gunoiu }i-au umplut capul s@u }i trupul s@u l-au smerit foarte. 431/2. To]i cei ce-l m@rea pre el [Ierusalimul] smeritu-l-au pre el, pentru c@ au v@zut ru}inarea lui. 639/2. 4. (a se ~) Te-ai smerit p$n@ la iad = te-ai cobor$t (prin comportare) extrem de jos, te-ai ^njosit. Ai ^nmul]it curviia ta..., pre mul]i ai dep@rat de la Mine... }i te-ai smerit p$n@ la iad. De c@ile tale ceale multe te-ai ostenit }i nu ai zis: „%nceta-voi!”. 589/1. 5. A necinsti, a viola (o femeie). Pre ]iitoarea mea o au smerit, }i }i-au b@tut joc de ea }i au murit. 233/2. Pre muieri ^n Sion au smerit, pre fecioare ^n cet@]ile lui Iuda. 642/2, cf. 33/ 2, 178/1, 279/2. smerire s. f. Smereneie; credin]@, cucernicie, evlavie. Caut@ spre mine }i m@ miluia}te... Vezi smerirea mea }i osteneala mea. 469/2.

slujb@ s. f. 1. Activitate, munc@, treab@. Foarte s@ ^ngreoias@ slujba norodului acestuia. 418/2. Marta s@ silea spre mult@ slujb@. 65*/2, cf. 117/1. Slujba a toate zilele = activitatea zilnic@ de distribuire a bunurilor, ^n special a hranei. V@duvele lor era nesocotite ^ntru slujba de toate zilele. 113*/2. 2. R$nduial@, obicei, datin@, tipic. Dup@ ce ve]i ^ntra ^n p@m$ntul care va da voao Domnul, ... p@zi]i slujba aceasta. 63/2. 3. Praznic, s@rb@toare. Dup@ ce te va duce Domnul Dumnezeul t@u ^n... p@m$ntul care curge lapte }i miiare, vei face slujba aceasta [s@rb@toarea azimelor] ^n luna aceasta. 64/2.

sminteal@ s. f. 1. Ceea ce face s@ te poticne}ti, s@ te ^mpiedici, dificultate; ceea ce duce la gre}eal@, la p@cat. P@zea}te-m@... de smintealele celor ce fac f@r@deleage. 514/1. Nu v@ ve]i aropiia de El, ca de piiatra cea de sminteal@, nici ca de piiatra cea de c@deare. 557/2. Au zis lui Petru: „Mergi dup@ Mine, satano, sminteal@ e}ti Mie c@ nu g$nde}ti ceale ce s$nt ale lui Dumnezeu, ci ceale ce s$nt ale oamenilor!”. 16*/2, cf. 18*/1. Sminteala crucii = piatra de poticnire a credin]ei, c@dere ^n p@cat. Deaca propoveduiesc ^nc@ t@iarea ^mprejur, pentru ce ^nc@ p@]esc goan@? Iat@, s-au surpat sminteala crucii. 179*/ 1. 2. Ceea ce ^ndeamn@ la r@u, ispit@. [Aceste neamuri] vor fi voao spre lan]uri, }i spre sminteal@. 211/1. Dumnez@ii lor s@ v@ fie de sminteal@. 215/1. Cu funi au ^ntins curs@ picioarelor meale, pre l$ng@ c@rare sminteale mi-au pus mie. 514/1. 3. Abatere de la calea credin]ei. Nu poate fi ca s@ nu vie sminteale, iar@ vai de acela prin carele vin. 72*/1. 4. Gre}eal@, p@cat. Nu cumva s@ te sfie}ti de fa]a celui puternic }i s@ pui sminteal@ ^ntru dreptatea ta. 799/2. [%ngerii] vor aduna dintru ^mp@r@]iia Lui toate smintealele. 13*/2. A pune sminteale ^mpotriva cuiva = a b$rfi pe cineva. %mprotiva fiiului maicii tale ai pus sminteale. 479/2.

sluji vb. IV. A se supune divinit@]ii. F@r@ de fric@, din m$nile vr@jma}ilor no}tri izb@vi]i, s@-I slujim Lui. 52*/2. slujnic@ s. f. Servitoare, roab@ lui Dumnezeu. M$ntuia}te pre fiul slujnicii Tale. 494/1. smaragd s. n. = smarald. Vei luoa doao pietri, pietri de smaragd. 78/2, cf. 90/2, 428/1. smerenie s. f. 1. Atitudine umil@, supus@; comportare modest@, ^n]eleg@toare, r@bd@toare; (^n rela]ia cu divinitatea }i) credin]@, cucernicie, evlavie. Au auzit Domnul smereniia ta. 14/1. {i v@ ^nv@]a]i de la Mine [Iisus], c@ bl$nd s$nt }i smerit cu inima }i ve]i afla odihn@ sufletelor voastre. 11*/1. Cu toat@ smereniia }i cu bl$ndea]e, cu ^ndelung@ r@bdare, ^ng@duind unul altuia cu dragoste. 182*/2. 2. Chin, suferin]@, p@timire; umilire, ^njosire. M-au ^n@l]at Dumnezeu ^n p@m$ntul smereniei meale. 41/2. Vezi ^n ce st@ t@riia lui cea mare }i cumu-l vom birui }i-l vom lega, ca s@-l smerim pre el. 229/2. Ai v@zut smereniia p@rin]ilor no}tri ^n Eghipt }i ai auzit strigarea lor. 422/1. 3. Situa]ie umilitoare, umilin]@. Nu ^ntoarce pre om ^ntru smerenie, }i ai zis: „%ntoarce]i-v@, fiii oamenilor!” 496/ 1. 4. Tic@lo}ie. Adusu-}i-au aminte Ierusalimul de zilele smereniei sale }i ale ^mpingerilor sale, de toate poftele sale, c$te era din zilele ceale din ^nceput. 639/1.

sminti vb. IV. 1. (a se ~) A se tulbura, a se z@p@ci; a se poticni din cauza ^ncurc@turilor }i a greut@]ilor la care este supus cineva. %nv@]a pre ei ^n sinagoga lor, c$t s@ mira ei... {i s@ smintea ^ntru D$nsul. 14*/ 1. Aceastea am gr@it voao, ca s@ nu v@ sminti]i: „Scoate-vor pre voi din s@boar@...” 100*/2, cf. 59*/ 2. 2. (a se ~) A se fr@m$nta, a se agita. Au, doar@, nu s$nt }i surorile a Lui aici, la noi? {i s@ smintea ^ntru El. 37*/1. 3. (a se ~) A se ^ndep@rta, a se lep@da de cineva sau de ceva. Au zis lor Iisus: To]i voi v@ ve]i sminti ^n Mine, ^ntru aceast@ noapte. 27*/ 1. C$nd aud cuv$ntul, ^ndat@-l priimesc cu bucurie..., apoi c$nd s@ face n@caz sau goan@ pentru cuv$nt, ^ndat@ s@ smintesc. 35*/1, cf. 46*/2. 4. A abate din calea cea dreapt@ (a credin]ei); a face pe cineva s@ p@c@tuiasc@. {i, de te smintea}te m$na ta, taie-o, c@ mai bine easte ]ie ciung s@ ^ntri ^n viia]@, dec$t, doao m$ni av$nd, s@ ^ntri ^n gheena. 41*/2. Mai bine ar fi lui... s@ se arunce ^n mare, dec$t s@ smitneasc@ pre unul dintr-ace}ti mai mici. 72*/1, cf. 18*/1. 5. (}i a se ~) A gre}i. La fat@ nu te uita, ca s@ nu te

smeri vb. IV. 1. (a se ~) A adopta o atitudine supus@, umil@; a manifesta smerenie. %ntoarce-te la st@p$n@-ta }i te smerea}te supt m$inile ei. 14/1. 2. A chinui, a nec@ji; a ^nfr$nge, a supune; a umili. {i-i vor supune pre ei robiei, }i-i vor nec@ji, }i-i vor smeri. 13/2. Le-au pus lor spravnici de lucruri, ca s@-i nec@jeasc@ pre ei... {i cu c$t mai mult ^i smerea pre ei, cu at$ta mai mult s@ ^nmul]ea }i s@ ^nt@rea foarte. 53/1. {i ne-au nec@jit pre noi eghipteanii }i ne-au smerit pre noi.

85

sminte}ti ^ntru podoaba ei. 800/2. Nu fi nes@]ios, ca s@ nu sminte}ti. 814/2.

s-au suit ^n Valea Strugurului }i au socotit p@m$ntul. 152/2. 2. A analiza, a examina o persoan@. Omul o socotea pre ea }i t@cea. 21/2. 3. (}i a se ~) A atribui anumite caracteristici; a aprecia sau a fi apreciat ca... Toate neamurile... ca scuipitul s@ vor socoti. 577/2. De au putut at$ta cunoa}te, ca s@ poat@ socoti veacul, cum nu au aflat... pre Domnul? 790/1. 4. (a se ~) A fi luat ^n considerare. Nu s-au socotit cuv$ntul mieu cel dint$iu. 288/1. 5. A considera de cuviin]@. Ce va mai fi de lips@..., care vei socoti tu s@ dai, vei da. 411/2. 6. (a se ~) A fi socotit, num@rat; a fi luat ^n seam@. Tu te vei socoti [la mas@] c@ va fi scaonul t@u gol. 259/1.

smochinet s. n. Loc plantat cu smochini. {i vor m$nca viile voastre }i smochineturile voastre. 599/2. smoli vb. IV. A face s@ capete culoare p@m$ntie la fa]@. Nu v@ face]i ca cei f@]arnici, tri}ti, c@-}i smolesc fea]ele sale, ca s@ se areate... c@ ajun@. 6*/2. smulge vb. III (a se ~; despre locuri) A pustii, a distruge. {i mai mult nu s@ va smulge }i nu s@ va strica p$n@ ^n veac. 621/1. smult,-@ adj. = smuls. Sf$}iat, chinuit. S@ vor aduce daruri Domnului Savaot de la norodul cel nec@jit }i smult. 563/1.

socotin]@ s. f. 1. Pre]uire, considera]ie. Cu iubire de socotin]@ frumsea]ele voastre eu laud. 887/2. 2. %ngrijire, ocrotire, veghere. Asavia }i fra]ii lui..., preste socotin]a lui Israil dincolo de Iordan, c@tr@ apus, la toat@ slujba Domnului, }i lucrul ^mp@ratului. 372/1. 3. Zilele socotin]ii = vremea stabilit@. [$nea doaospr@zeace luni, c@ a}ea s@ plinesc zilele socotin]ii, ^n }eas@ luni s@ ungea cu uleiu de mirsin }i ^n }eas@ luni cu alte mirodenii. 429/2.

soam s. n. Onix. Dup@ toat@ putearea am g@tit la Casa Domnului mieu aur, argint, ... soam. 374/1. soarte s. f. = soart@. 1. Destin. C@ nu va l@sa Domnul toiagul p@c@to}ilor preste soartea drep]ilor. 510/2. Doi sor]i ]iind muma, de moarte }i de m$ntuire. 891/2. A luoa soartea slujbei ace}tiia }i a apostoliei. 108*/2. 2. (Mai ales la pl.) Obiect (zar, tablet@, bob etc.) care se arunc@ la ^nt$mplare pentru a determina luarea unei hot@r$ri. Cu ~ sau cu sor]i = prin folosirea zarurilor, a bobilor etc. pentru alegerea, repartizarea a ceva. {i acum ^mp@r]ea}te p@m$ntul acesta cu soarte mo}tenire celor noao neamuri. 201/2. {i au dat fiii lui Israil levi]ilor cet@]ile aceastea, }i primpregiurul lor cu sor]i. 208/1. Ostenealele tale s@ le ^mpar]@ cu soarte? 804/1, cf. 836/1. A arunca (sau a da) sor]i (sau ~) = a hot@r^ o alegere, o ^mp@r]ire etc., arunc$nd la ^nt$mplare zaruri, bobi etc. {i am aruncat sor]i pentru darurile aducerii de leamne. 423/ 2. „S@ nu... sf$}iem [c@ma}a lui Iisus], ci s@ arunc@m sor]i pentru ea, a cui va fi.”Ca s@ se plineasc@ Scriptura carea zice: „%mp@r]it-au hainele Meale loru}i }i pentru c@ma}a Mea au aruncat soarte”. 104*/1. {i au dat lor sor]i }i au c@zut soartea pre Matia }i ^mpreun@ s-au num@rat cu cei unsprezeace apostoli. 109*/1, cf. 107/ 2, 205/2. A c@dea ~a pe cineva = a fi ales sau desemnat prin tragere la sor]i. Pre carele va face Domnul s@ caz@ soarte, acela s@ moar@. 252/1, cf. 248/1. A-}i pune ~a cu cineva = a fi p@rta} cu cineva, ^ntr-o ac]iune. Pune-]i soartea ta cu noi. 518/1. 3. Mo}tenire, proprietate care revine cuiva prin tragere la sor]i. {i s@ va lua soartea lor din mo}iia p@rin]ilor no}tri. 156/ 2, cf. 214/1. 4. Hotar. Binele au poftit odihnindu-s@ ^n mijlocul sor]ilor. 50/1. 5. Placent@. Soartea sa carea au ie}it printr@ coaps@le ei. 183/2.

socotitoriu s. m. 1. Supraveghetor, p@zitor. {i preste ei era socotitori Iet }i Avdia. 402/1. Fiiul omului, socotitoriu te-au dat pre tine casii lui Israil. 645/1. 2. C@petenie, conduc@tor. Socotitoriu preste d$n}ii. 424/1. 3. Conduc@tor, dirijor al corului. S-au auzit c$nt@re]ii }i Ezria, socotitoriul lor, c$nt$nd }i l@ud$nd. 426/1. sodomie s. f. Rela]ii sexuale anormale. {i sodomie s-au f@cut pre p@m$nt. 311/1. solie s. f. A face ~ = a fi sol, mesager (al evangheliei). Cu ^ndr@zneal@ a ar@ta taina Evangheliei. Pentru carea fac solie ^n leg@turi. 184*/2. solitoriu s. m. Mijlocitor. Ce e, dar@, leagea? Pentru c@lcarea s-au pus, p$n@ c$nd era s@ vie s@m$n]a, c@riia era f@g@duit@, r$nduit@ prin ^nger ^n m$na solitoriului. 177*/2. somn s. n. A pune ~ = a toropi, a amor]i. {i au pus Dumnezeu somn ^n Adam }i au adormit. 3/1. soroc s. n. La vremi cu ~ = la timpul hot@r$t, stabilit. To]i cei ce s$nt ^n cet@]ile noastre... s@ vie la vremi cu soroc. 414/1. sor]it,-@ adj. Tras la sor]i. {i celoralal]i fii a lui Caat, au fost de la neamul lui Efraim... sor]ite cet@]i zeace. 208/1. so] s. m. 1. Tovar@}, ^nso]itor; prieten. Au nu }tiu eu c@ so] e}ti tu fiiului lui Iese...? 259/2. Au trimis c@r]i pre ascuns la to]i so]ii s@i cei din Iudeea, ca s@ prinz@ pre Ionatan. 846/1, cf. 818/1, 23*/2. 2. Asociat, p@rta}; complice. N-am vrut s@ v@ sup@r@m pre voi }i pre ceialal]i so]i }i priiatini a no}tri cu aceaste r@zboaie. 851/1. De am fi fost ^n zilele p@rin]ilor no}tri, am fi fost lor so]i ^n s$ngele prorocilor. 23*/2, cf. 166*/2.

soa]@ s. f. %nso]itor, tovar@}, asociat. Las@-m@... s@ umblu preste mun]i, ca s@-mi pl$ng fecioriia mea, eu }i soa]@le meale. 226/1. Te rog }i pre tine, soa]@ iubite, ajut@ celor ce s-au nevoit ^mpreun@ cu mine. 187*/2. socoteal@ s. f. 1. Dup@ ~ = ^n func]ie de num@r. Au ^nceput p@m$ntul a da bir dup@ socoteal@. 404/ 2. ~ dup@ casele familiilor = num@r@toare dup@ genealogie. Aceasta easte socoteala preo]ilor dup@ casele familiilor. 399/2. Cu ~ = cu ^n]elepciune, cu chibzuin]@. Gura sa }-au de}chis cu socoteal@ }i dup@ leage. 539/2.

so]ie s. f. Tovar@}, ^nso]itor; asociat. {i va ^nceape a bate pre so]iile sale, m$nc$nd }i b$nd cu be]ivii. 25*/ 1. Apuc$nd pre Galion }i pre Aristarh, machidoneanii, so]iile lui Pavel. 129*/1. Hirotonit easte de besearici s@ fie so]ie c@l@toriei noastre. 171*/1.

socoti vb. IV. 1. A iscodi, a cerceta. Trimite ]ie b@rba]i carii s@ socoteasc@ p@m$ntul hananeilor. 133/2. {i

86

so]ietate s. f. = societate. 1. Totalitatea oamenilor care tr@iesc ^mpreun@, comunitate. Omul dr@g@stos ^n so]ietate mai priiatin easte dec$t fratele. 530/1. 2. Asociere, alian]@. Ne-au trimis pre noi, ca s@ ^nnoi]i cu ei priete}ugul }i so]ietatea. 851/1.

sprijinitoriu s. m. ~l apelor = bazin. %n zilele lui s-au micit sprijinitoriul apelor, cel de aram@, ca marea ^mpregiur. 826/2. sprinten,-@ adj. Preg@tit pentru r@zboi, gata de lupt@. Iar@ voi to]i, carii pute]i s@ mearge]i sprinteni cu fra]ii vo}tri, }i ^mpreun@ cu ei, s@ face]i r@zboiu. 191/1.

sparge vb. III. 1. (a se ~; cu privire la cl@diri) A se d@r$ma; a c@dea. %n noao ale lunii s-au spart cetatea. 627/2. 2. (a se ~) A se rupe, a se uza. %nc@l]@mintele lor nu s-au spart. 422/2. 3. A sf$}ia, a omor^. Ie}ir@ doao ursoaie din p@dure }i sparser@ dintru ei patruzeci }i doi de prunci. 323/2, cf. 706/2. 4. A face pe cineva s@ izbucneasc@, s@ r@bufneasc@. Auzit-ai cuv$nt? S@ moar@ la tine; cuteaz@, c@ nu te va sparge. 807/1.

spuitoriu s. m. Spuitorii de pove}ti = povestitorii. Nici nego]@torii Meranunului, }i a Temanului }i spuitorii de pove}ti }i cei ce caut@ priceapere }i calea ^n]elepciunei n-au cunoscut, nici }i-au adus aminte de c@r@rile ei. 764/2. spurca vb. I. 1. (}i a se ~) A nu avea comportamentul cuvenit (fa]@ de ceva considerat sf$nt, sacru); a face ceva s@ nu mai fie curat, venerat; a p$ng@ri, a profana. Spurcat-au sf$nt@ besearica Ta. 491/2. Spurc@-s@ c@ile lui ^n toat@ vreamea. 464/1, cf. 156/2, 495/2, 609/1. 2. A face s@ devin@ murdar, p@tat (prin nesp@lare sau atingerea unor lucruri considerate de biseric@ impure). A m$nca cu m$inile nesp@late nu spurc@ pre om. 15*/2. 3. A necinsti (o femeie). Muiarea deaproapelui s@u au spurcat. 657/1, cf. 453/ 1. A ~ a}ternutul cuiva = a avea rela]ii sexuale nepermise cu cineva; a p@c@tui. Te-ai suit pre patul t@t$ne-t@u, atunci ai spurcat a}ternutul. 49/2. 4. (a se ~) A fi hulit, necinstit. Numele Mieu s@ spurc@ }i m@rirea Mea altuia nu o voiu da. 583/2. S@ nu-}i spurce cuv$ntul = s@ nu-}i bat@ joc de ceea ce spune, s@ nu-}i calce cuv$ntul. S@ nu-}i spurce cuv$ntul s@u, toate c$te vor ie}i din gura lui s@ le fac@. 150/2.

sp@im$nta vb. I (a se ~) A se ^nsp@im$nta, a se ^nfrico}a. Iar@ ucenicii s-au sp@im$ntat de cuvintele Lui. 42*/1, cf. 26/1, 591/1, 17*/1. (Despre inim@, suflet) S-au sp@im$ntat inima lor. 42/2. Visat-au Navohodonosor vis }i s-au sp@im$ntat duhul lui. 688/1. sp@im$ntare s. f. %nsp@im$ntare, groaz@, fric@. Au c@zut sp@im$ntarea Domnului preste norodul lui Israil }i au strigat ca un om. 248/2. sp@lare s. f. ~ de ap@ = botez. S@ sfin]asc@ pre ea cur@]indu-o cu sp@lare de ap@ prin cuv$nt. 184*/1. sp@l@toare s. f. Vas, lighean de aram@, fixat ^ntre altar }i u}a cortului, folosit pentru sp@larea ritual@ a preo]ilor. F@ sp@l@toare de aram@, ... ca s@ fie de sp@lat, }i o vei pune ^ntr@ cortul m@rturiei }i ^ntr@ jertvenic. 81/2, cf. 89/2, 91/2, 98/2, 124, 98*/1.

spurcat1 s. n. M$ncare interzis@ de credin]@. Nu vor vrea vreunii s@ m@n$nce spurcat. 886/1.

sp@si vb. IV (a se ~) A se m$ntui; a se izb@vi (de p@cate). Iar@ ei mai mult s@ mira, zic$nd unul c@tr@ altul: „Dar@ cine s@ va putea sp@si?”. 42*/1.

spurcat2,-@ adj. Murd@rit, p@tat. M$inile voastre s$nt spurcate cu s$nge. 590/1.

sp$nzurat,-@ adj. Care at$rn@, care este ag@]at. Lucru sp$nzurat doao r$nduri de rodii de aram@. 301/1. A-i fi via]a ~@ = a-i fi via]a ^n pericol, ^n primejdie. Va fi via]a ta sp$nzurat@ ^naintea ochilor t@i }i te vei teame zioa }i noaptea. 183/2.

spurc@ciune s. f. 1. Fapt@ care contravine preceptelor morale, religioase. Au cur@]it toate spurc@ciunile care le-au f@cut p@rin]ii lui. 312/1. Va sp@la Domnul spurc@ciunea feciorilor }i a featelor Sionului. 554/ 2, cf. 111/2, 227*/1. 2. Excrement de om. {i p@ru} s@ ai..., s@ sapi cu el }i s@ acoperi spruc@ciunea ta. 178/2. 3. Vie]uitoare de ap@ sau de uscat a c@rei carne nu se m@n$nc@. Tot sufletul viu care easte ^n ap@, spurc@ciune easte. 101/2. Toate la care nu s$nt aripi, nici solzi... spurc@ciune s@ fie aceastea voa@. 101/2.

spicui vb. I. A alege spicele cele mai bune; (aici) a jecm@ni, a jefui; a asupri. Ispravnicii vo}tri v@ spicuiesc pre voi. 554/1.

spurc@toriu s. m. P$ng@ritor. Ace}tia s$nt ^ntr@ dragostele voastre spurc@torii, ^mpreun@ cu voi m$nc$nd. 234*/1.

spori vb. IV. 1. A ^nt@ri; a ajuta pe cineva. I-au dat cuno}tin]a celor sfinte }i l-au sporit pre el ^ntru n@cazuri. 788/1. 2. A progresa, a prop@}i. Pentru ce v@ abate]i voi de la poruncile Domnului }i nu ve]i spori. 393/1.

sta vb. I. 1. Cel ce st@ pentru fiii norodului = cel ce-i ocrote}te pe fiii poporului. %n zilele acealea scula-s@-va Mihail, boiariul cel mare, cel ce st@ pentru fiii norodului t@u. 700/1. 2. A ~ ^n adev@r = a respecta adev@rul. El era uciga} de oameni din ^nceput }i ^ntru adev@r n-au st@tut. 92*/2.

sp$nzura vb. I. 1. A at$rna, a ag@]a. Sfintele vase... le-au sp$nzurat ^n besearica lui. 777/1. 2. A duce, a planta la ^n@l]ime (un copac). {i-l voiu sp$nzura pre el [chedrul] ^n munte ^nalt a lui Israil }i-l voiu r@s@di. 656/2.

spre prep. 1. L$ng@, aproape de... {i odr@sli]i ca }i trandafirul ce cre}te spre curgerea apei. 820/1. 2. Pe. Va ^n]@leage spre cei ce p@r@sesc a}ez@m$ntul de leage cel sf$nt. 699/2.

stacti s. n. v. stactie. stactie (}i stacti s. n.) s. f. Esen]@ de mirt, o r@}in@ parfumat@, smirn@, una dintre ingredientele t@m$iei sfinte. Duce]i omului daruri,... }i t@m$ie, }i stacti, }i terevint. 43/2. M@nunchi de stactie. 548/1, cf. 37/1, 478/1.

sprijineal@ s. f. Sprijin, sus]inere; ap@rare, ocrotire. {i am pus la ceale mai din jos ale locului, dinapoia zidului, ^ntru sprijineal@, }i am pus norodul dup@ neamuri cu s@biile sale }i cu l@ncile sale. 417/2, cf. 468/2, 495/1.

87

stadiu s. n. Veche unitate de m@sur@ pentru lungime. Era Vitaniia aproape de Ierusalim, ca la cincispr@zeace stadii. 95*/2, cf. 870/2, 244*/2.

Valac pre Valaam }i l-au suit la st$lpul lui Vaal }i i-au ar@tat lui de acolo o parte oarecarea de norod. 144/1. st$lpare s. f. 1. Ramur@ verde. Porumbul... avea ^n gur@ st$lpare de maslin cu frunz@. 8/1. T@ia st$lp@ri din copaci }i le a}ternea pre cale. 43*/1, cf. 8/1, 115/1, 445/2, 458/2, 96*/2. 2. Urma}; vl@star. C@ de va }i odr@sli c$t@va vreame ^n st$lp@ri, cu sminteal@ fiind, s@ vor cl@ti de v$nt. 784/2.

stare s. f. 1. Faptul de a sta. Nu va fi puteare a starea = nu vor avea putere s@-l opreasc@. {i bra]ele ^mp@ratului austrului nu vor sta }i s@ vor scula ale}ii lui }i nu va fi puteare a starea. 699/1. Apa cea f@r@ stare = torent, }uvoi. (Fig.) Au trecut sufletul nostru apa cea f@r@ stare. 510/1. 2. R@m$nere pe loc, ^nt$rziere, am$nare. Ca umbra s$nt zilele noastre pre p@m$nt }i nu easte stare. 374/2. 3. Loc de }edere, tab@r@. Vei sosi la dealul lui Dumnezeu, unde easte starea celor de alt neam. 247/2, cf. 251/1. 4. Construc]ie de ap@rare, ^nt@ritur@, ad@post. A pune arie]i la por]ile ei }i a pune p@m$nt }i a zidi st@ri de s@ge]i. 660/2. {i tu vei cerca ]ie stare de la vr@jma}i. 723/2, cf. 841/1. 5. Situa]ie, pozi]ie pe care o are cineva ^ntr-o societate. [Preo]ii }i levi]ii] au st@tut la starea sa dup@ r$nduiala sa. 398/2, cf. 403/2. 6. Slujb@, serviciu; loc ^n care se lucreaz@. Au v@zut ^mp@r@teasa... starea slujitorilor lui. 381/2. 7. Existen]@; via]@. V@z$nd derep]ii au r$s, }i cel f@r@ de prihan@ i-au batjocorit pre ei. Au nu au perit starea lor? 449/1.

st$lpi vb. IV. A fixa pe cineva la st$lp drept ]int@. %ntins-au arcul S@u }i m-au st$lpit, cu proa}ca la s@geat@. 641/1. st$mp@rat,-@ adj. F@r@ personalitate. {tiu faptele tale; c@ nici e}ti reace, nici cald. O, de ai fi reace au cald! ... E}ti st$mp@rat, ... nici cald, nici reace. 237*/2. st$nge vb. III (}i a se ~) A face s@ dispar@, a nimici.Nu s@ va st$nge numele lui din Israil. 179/2. De duhul m@niei Lui s@ vor st$nge. 439/2, cf.180/1. (%n construc]ie intensiv@) Cu st$ngere voiu st$nge pomenirea lui Amalic de supt ceriu. 69/1. A ~ lumina cuiva = a-l ucide. Nu vei mai ie}i cu noi la r@zboi, ca s@ nu st$ngi lumina lui Israil. 290/1. st$ngere s. f. Nimicire, distrugere. {i-i voiu pustii pre ei }i-i voiu da spre st$ngere }i spre }uierare }i spre ocar@. 615/2, cf. 397/1.

stat s. n. 1. Statur@. Fiind str@lucirea m@ririi }i chipul statului Lui }i purt$nd toate cu cuv$ntul puterii Sale. 208*/1, cf. 6*/2. 2. %n@l]ime. Au r@dicat Casa Domnului ^n statul ei. 392/2. 3. Stare, condi]ie. Ce gr@iesc nu gr@iesc dup@ Domnul, ci ca ^ntru ^n]@lep]ie ^n statul acesta al laudei. 173*/1. 4. (Aici) Hran@. P$ine gata ai trimis lor din ceriu, ... carea avea toat@ dulcea]a... Statul T@u au ar@tat c@tr@ fii dulcea]a Ta. 792/2.

st$ns,-@ adj. Ur$ciunea celor stin}i = statuie p@g$n@, idol. Vor spurca sfin]irea puterniciei }i vor muta ne^ncetarea }i vor da ur$ciunile celor st$n}i. 699/2. st$rpi vb. IV. A face s@ devin@ sterp, s@ nu se poat@ reproduce. Au doar@ Dumnezeu s$nt eu, cel ce te-au st$rpit de rodul p$ntecelui t@u? 28/2.

statir s. m. = stater. Veche moned@ de argint. De}chiz$nd gura [pe}telui]..., vei afla un statir. 17*/2.

steliu subst. Probabil nev@stuic@. Chi]oranul, }i hameleonul, }i steliul. 102/1.

statornic,-@ adj. (Despre boal@) Care persist@ }i distruge. {i va ^ntra preotul }i va vedea de s-au l@]it pip@irea ^n cas@, lepr@ statornic@ easte ^n cas@. 106/1.

stem@ s. f. Diadem@, coroan@. Au cercat Trifon s@ ^mp@r@]asc@ el preste Asiia }i s@-}i pun@ stem@. 851/ 2, cf. 785/1.

st@p$nie s. f. St@p$nire, dominare. Dumnezeul cel Viu, Carele au f@cut ceriul }i p@m$ntul }i are st@p$nie peste tot trupul. 830/1, cf. 374/2, 719/2, 840/2, 150*/ 1, 181*/2.

sterp, stearp@ adj. Steril, care nu poate procrea. Era... muiarea lui stearp@ }i nu n@}tea. 227/1. sterpi vb. IV = st$rpi. 1. (a se ~; despre femelele unor animale) A deveni sterp. Oile tale }i caprele tale nu s-au sterpit. 31/1. 2. A omor^, a face s@ dispar@. Din afar@ va sterpi pre ei sabiia. 187/2.

st@p$nitoriu adj.Care are ^nsu}irea de st@p$n. D@-mi mie bucuriia m$ntuirii Tale, }i cu duh st@p$nitoriu m@ ^nt@rea}te. 480/1.

sterpiciune s. f. = sterp@ciune. Loc sterp. Vindecat-am apele aceastea }i nu va mai fi de acum ^nainte moarte aici, nici sterpiciune. 323/2.

st@t@toriu,-oare adj. Statornic, durabil. S@ fie st@t@toare f@g@duin]a la toat@ semin]iia. 143*/2, cf. 521/1.

stihie s. f. Element, parte (a unui ^ntreg). V@ trebuia}te s@ v@ ^nv@]@m pre voi care s$nt stihiile ^ncep@turii cuvintelor lui Dumnezeu. 210*/2.

st$lp s. m. 1. Lemn lung }i gros fixat ^n p@m$nt pentru a sus]ine ceva. (Fig.) Cel ce-}i c$}tig@ muiare ^nceape la agonisit@, ajutoriu dup@ sine }i st$lp de odihn@. 818/1. 2. U}or (la poart@ sau la u}@). Au f@cut por]ii besearicii st$lpi de lemn }i archiet. 300/1, cf. 63/2. 3. Semn (din piatr@) care st@ m@rturie pentru un fapt, o ^nt$mplare. Lu$nd Iacov o piiatr@, o au pus st$lp. 31/ 1. 4. Monument (funerar). Au pus Iacov st$lp pre morm$ntul ei. 35/1, cf. 286/1, 883/2. 5. Monument p@g$n ^n form@ de coloan@; statuie. Jertvenicile lor s@ le strica]i }i st$lpii lor s@-i sf@r$ma]i. 165/1, cf. 74/ 2, 118/1, 705/1. 6. Scaun ^mp@r@tesc. Au st@tut ^mp@ratul pre st$lp }i au pus leg@tur@ ^naintea Domnului. 403/1. 7. Ridic@tur@, ^n@l]ime. Au luat

strachin@ s. f. Lut ars. Ia cartea cump@r@rii... }i o vei pune ^n vas de strachin@, ca s@ r@m$ie zile multe. 621/2. straj@ s. f. 1. Loc de veghe, de supraveghere, de paz@. Iuda au venit la straja pustiei }i au privit, }i au v@zut mul]imea. 389/2. S@ v@ fie voao noaptea straje = s@ face]i noaptea de straj@. Fie}tecarele cu sluga sa m$ne]i preste noapte ^n Ierusalim }i s@ v@ fie voao noaptea straje }i zioa la lucru. 418/1. Apucat-au ^nainte str@ji ochii = au vegheat ochii. G$ndit-am }i au sl@bit duhul mieu. Apucat-au ^nainte str@ji ochii

88

miei. 489/2. 2. Fiecare dintre cele patru unit@]i de timp ^n care se ^mp@r]ea noaptea, potrivit cu schimbarea g@rzilor. C$nd au fost ^n strajea dimine]ii au c@utat Domnul asupra taberii eghipteanilor. 66/ 1. {i straja ^n noapte, urgisire anii lor vor fi. 496/1. Din straja dimine]ii p$n@ ^n noapte. 511/1.

2. 2. Adv. A umbla ~ = a nu fi corect, cinstit. Cel ce umbl@ str$mb pre c@ile sale s@ va def@ima. 526/ 2. 3. Adj. (Despre cuvinte) Mincinos, neadev@rat. Cu dreptate s$nt toate graiurile gurii meale, nimic nu easte ^ntru d$nsele str$mb. 522/2. str$mba vb. I. A interpreta, a evalua gre}it ceva. S@ nu str$mbi judecata nemearnicului, }i a s@racului, }i a v@duvei. 179/2.

strajni]@ s. f. Bastion, fort@rea]@; turn de paz@. Au zidit... ^mp@ratul Asa tot muntele lui Veniamin }i strajni]a. 312/1.

str$mb@tate s. f. 1. Nedreptate; r@u. V@z$nd pre oarecarele p@]ind str$mb@tate. 114*/2. Cel ce f@cea str$mb@tate de-aproapelui l-au ^mpins pre el. 114*/ 2, cf. 441/1, 590/1, 20*/1. 2. Nelegiure, p@cat, cale gre}it@ pe care merge cineva. Cunoa}te str$mb@tatea ta, c@ asupra Domnului, Dumnezeului t@u, ai f@cut p@g$n@tate. 597/2. {i-i voiu cur@]i pre ei de toate str$mb@t@]ile lor care au ge}it Mie. 623/1, cf. 271/1.

str@in,-@ (}i strein,-@) adj., s. m. 1. Adj. De alt neam; care sta temporar printre evrei. {i din m$na celui de neam str@in s@ nu aduce]i darurile Dumnezeului vostru. 113/2, cf. 113/1. 2. S. m. (La pl.) Zei, idoli. Ai v@rsat c@ile tale spre streini. 597/2. str@inare s. f. %nstr@inare. Adunarea str@in@rii = adunarea celor care veniser@ din captivitatea babilonean@. Anatema va fi toat@ avearea lui, }i el s@ va l@p@da din adunarea str@in@rii. 414/1.

str$mpt adv. = str$mt. ~ easte mie = sunt la str$mtoare. Str$mpt easte mie de tustreale p@r]ile foarte. 292/2.

str@in@tate s. f. Captivitate, robie. %nvinge]i-v@ ^mprejur, c@ Melhova mearge ^n str@in@tate, preo]ii }i boiarii lui ^mpreun@. 633/2.

str$mtoare s. f. Constr$ngere. M@ bucur ^ntru neputin]e, ... ^n nevoi, ^n goane, ^n str$mtori pentru Hristos. 173*/2.

str@jariu s. m. v. str@jeriu.

str$mtori vb. IV (a se ~) = str$mtora. A se afla ^ntr-o situa]ie dificil@. Cu botez am s@ M@ botez. {i cum M@ str$mtoresc, p$n@ c$nd s@ va s@v$r}i! 67*/2.

str@jeriu (}i str@jariu) s. m. Paznic, straj@. Au v@zut str@jeariul alt om alerg$nd. 286/1. Iar@ str@jariul s-au suit ^n turn. 330/2.

str$mtorire s. f. = str$mtorare. Spaim@, fric@. Vor fi seamne ^n soare... }i pre p@m$nt str$mtorire neamurilor de turburarea sunetului m@rii }i a valurilor. 76*/2.

str@jui vb. IV. A p@zi, a sta de straj@. La marginea taberii unde str@juia cincizeci de osta}i ^ntrarma]i. 220/2, cf. 229/2. str@juitor s. m. Paznic. Aflatu-m-au str@juitorii cei ce ^ncunjur@ cetatea. 550/1, cf. 37*/2.

str$nge vb. III. A constr$nge, a nu l@sa alt@ posibilitate. Dragostea lui Hristos ne str$nge pre noi. 169*/1.

str@lucit,-@ adj. Str@lucitor. %mbr@ca]i cu hain@ de in curat@ }i str@lucit@. 244*/2.

str$nsoare s. f. 1. Ceea ce se str$nge, se colecteaz@, se adun@. S@ aduc@ de la Iuda }i de la Ierusalim str$nsoarea carea o au r$nduit Moisi. 392/2, cf. 521/ 2, 165*/2. 2. A veni la ~ = a ajunge ^ntr-o situa]ie dificil@, a avea de suportat greut@]i, necazuri. {i au venit cetatea la str$nsoare p$n@ ^n al unspr@zeacelea an al ^mp@ratului Sedechiia. 638/1.

str@murare s. f. 1. B@] lung }i ascu]it cu care se ^ndeamn@ vitele la mers. Cuvintele ^n]elp]ilor, ca str@mur@rile }i ca cuiele ^nfocate, care din tocmeale s-au dat de la un p@storiu. 547/2. 2. M$nuire, folosire (a unei unelte, a unui instrument etc.) De ce ^n]@lepciune s@ va umplea cel ce ]ine plugul }i s@ f@lea}te cu str@murarea boldului? 819/1.

str$nsur@ s. f. Str$ngere, colectare (de daruri). S@ nu ne huleasc@ pre noi cineva ^ntru aceast@ ^ndestulat@ str$nsur@ mare. 171*/1.

str@muta vb. I. 1. A scoate din locul ^n care se afl@. T@ia]i-mi m@dul@rile }i ^mi arde]i c@rnurile }i str@muta]i ^nchieturile. 888/2. 2. (a se ~) A se r@sturna, a fi r@scolit. P@m$ntul din carele au ie}it p$ne s-au str@mutat dedesupt ca focul. 451/2. 3. (Despre cuvinte, evanghelie) A falsifica. Ne-am l@p@dat de ceale ascunse ale ru}inei, nu ^ntru vicle}ug umbl$nd, nici str@mut$nd cuv$ntul lui Dumnezeu. 168*/2. V@ turbur@ pre voi }i vor s@ str@mute Evangheliia lui Hristos. 175*/2.

strechere s. f. Manifestare violent@. Cel ^ntreg la minte... izmeni cu g$ndul a patimilor strecheare. 884/1. strein,-@ adj., s. m. v. str@in. strica vb. I. 1. (}i a se ~; despre culturi, p@m$nt cultivat etc.) A (se) degrada sau a face s@ se degradeze. [L@custele] au acoperit fa]a p@m$ntului }i s-au stricat p@m$ntul. 61/2. 2. (}i a se ~; despre persoane, popoare etc.) A (se) distruge, a (se) ruina. Vr$nd au vrut Domnul s@-i strice pre ei. 241/2. N-au vrut Domnul s@ strice pre Iuda pentru David. 329/2. (%n construc]ie intensiv@) Cu stricare te vei strica, }i tu }i tot norodul acesta. 69/2. A ~ ^ntru norod = a pedepsi, a omor^ oameni din r$ndul poporului. Au stricat Asa ^ntru norod ^n vreamea aceaea. 386/1. 3. A face cuiva r@u. De va vrea ne}tine s@ le strice lor, foc va ie}i din gura lor. 242*/1. 4. A r@ni. %ngerul... au ^nchis gurile leilor }i nu m-au stricat pre mine. 694/1. 5. A z@d@rnici, a curma (o stare, un fapt etc.). Veni]i }i vede]i lucrurile lui Dumnezeu,

str@mutare s. f. 1. Revenire din robia (babilonean@). Pl$ngea pentru p@catul str@mut@rii. 414/1. %n ~ = schimbare, ^n schimb. {i aduc$nd aduce pre Iu, feciorul lui Namesi, c@ci ^n str@mutare s-a f@cut. 331/ 1. 2. Moarte. S@ nu silim nevoia, nici s@ iubim cinstea spre a noastr@ str@mutare. 888/1, cf. 891/1. str@mut@tur@ s. f. Moarte. Cu str@mut@tur@ a muri voi easte gata? 887/2, cf. 891/2. str$mb,-@ adj., adv. 1. Adj. (Despre obiecte) Trepte ~e = scar@ cotit@. Pre treapte str$mbe s@ suia. 299/

89

minunile care au pus pre p@m$nt, stric$nd r@zboaiele. 478/1. 6. A nesocoti, a anula (^n]elegeri, hot@r$ri). F@g@duin]ele ei... nu vor r@m$nea ei, c@ b@rbatul ei le-au stricat. 150/2.

sudui vb. IV. A tulbura, a produce dezordine. {i voiu trimite asupra Vavilonului suduitori }i-l vor sudui }i vor strica p@m$ntul lui. 636/1. suduitoriu s. m. Persoan@ care ^njur@, care produce dezordine, vr@jm@}ie. Suduitoriul }i trufa}ul s@ vor sminti. 809/2. Voiu trimite asupra Vavilonului suduitori }i-l vor sudui. 636/1.

stricare s. f. D@r$mare; distrugere, nimicire. {i va fi putearea lor de jaf }i casele lor de stricare. 726/1, cf. 586/1. stric@cios,-oas@ adj. 1. Care se degradeaz@, care putreze}te. Cei ce s$nte]i n@scu]i a doao oar@, nu din s@m$n]@ stric@cioas@, ci din nestric@cioas@. 223*/ 1. 2. Muritor. Au mutat m@rirea lui Dumnezeu, Celui nestric@cios, ^ntru asem@narea chipului omului celui stric@cios. 141*/1.

suferi vb. IV. A vrea, a accepta. Bir nu vor suferi a da. 772/1, cf. 582/2. sufla vb. I. A amenin]a. Iar@ Saul, ^nc@ sufl$nd cu ^ngroziri }i cu ucideri asupra ucenicilor Domnului. 117*/1. suflet s. n. 1. Individ, om; vietate, fiin]@. S@ rodeasc@ p@m$ntul suflet viu, ... de ceale cu patru picioare. 2/ 1. Era toate sufletele ce ie}is@ din Iacov }aptezeci }i cinci. 52/2. Tot sufletul viu care easte ^n ap@. 101/2, cf. 95/2. 2. Cu un ~ = ^n acela}i g$nd. Au venit ^n Hevron, ca s@ fac@ pre David ^mp@rat preste tot Israilul, }i ceilal]i din Israil cu un suflet, ca s@ fac@ ^mp@rat pre David. 362/1. 3. A c@uta ~ul cuiva = a dori s@ ucizi pe cineva. Au murit to]i cei ce c@uta sufletul t@u. 55/ 2. 4. Inima (ca sediu al sensibilit@]ii, al sentimentelor). ~ topit = inim@ ^ndurerat@. {i-]i va da ]ie Domnul acolo... suflet topit. 183/2.

stric@ciune s. f. 1. Nimicire, distrugere. %ntru stric@ciune am tras pre cei trufa}i. 727/1, cf. 454/2, 471/1. 2. Putrezire. L-au ^nviiat pre El din mor]i, ca mai mult s@ nu s@ ^ntoarc@ ^n stric@ciune. 122*/1. 3. ({i ~ alb@-ro}iatic@ sau ~ alb@) Lepr@. Va fi ^n piialea lui stric@ciune alb@-ro}iiatic@ sau alb@. 103/ 2. Iar@ de va r@m$nea ^n locul s@u stric@ciunea }i nu s@ va l@]i, s@mn de ran@ iaste. 103/2. 4. ~a aerului = stricare a vremii. B@tutu-v-am pre voi cu nerodire }i cu stric@ciunea aerului }i cu grindine. 728/2. Soare f@r@ de ~ = soare inofensiv. Soare f@r@ de stric@ciune ai dat ace}tii c@l@torii. 793/2.

sug@toriu s. m. Copil care suge, sugar. S@ ucizi de la b@rbat p$n@ la muiare, }i de la prunc p$n@ la sug@toriu. 252/2, cf. 132/1, 187/2, 761/1, 21*/1.

striga vb. I. A face apel la bun@voin]a cuiva; a adresa o rug@minte (cu glas puternic). Au strigat }i s-au auzit strigarea lor la Dumnezeu de la lucruri. 54/1, cf. 385/2.

sui vb. IV. 1. A se duce, a merge, a o lua ^n sus. Sui-te-vei cu noi la Rematul Galaadului s@ d@m r@zboiu? 320/1, cf. 179/2. 2. (Despre Dumnezeu) A se ^n@l]a, a se ridica. {i s-au suit Dumnezeu de la Avraam. 15/1. 3. (Despre zori) A se ivi, a r@s@ri. Las@-m@, c@ s-au suit zorile. 32/2. 4. (Despre glas, voce etc.) A se ^n@l]a, a ajunge sus. Strigarea Ierusalimului s-au suit. 607/1. 5. A se ~ ^n inima cuiva = a-i veni cuiva dorin]a, a-}i pune ^n g$nd. C$nd s@ plinea lui patruzeci de ani, s-au suit ^n inima lui ca s@ cerceteaze pe fra]ii s@i. 114*/2. 6. A n@v@li. {i s-au suit ^mp@ratul asiriilor ^n tot p@m$ntul. 338/2, cf. 384/1, 405/1. A se ~ m$nie peste... = a se m$nia pe... M$nie s-au suit preste Israil. 490/2. 7. A se ~ vindecarea = a se vindeca. Pentru ce nu s-au suit vindecarea featei norodului Mieu? 602/2. 8. Nu s@ va... sui preste inim@ = nu va mai fi ^n suflet, ^n g$nd. %n zilele acealea nu vor zice mai mult: „Sicriiul legii sf$ntului lui Israil”. Nu s@ va mai sui preste inim@. 597/2.

strigare s. f. 1. Vociferare, strig@t. {i s-au f@cut strigare mare }i, scul$ndu-s@ c@rturarii din partea fariseilor, s@ pricea, zic$nd. 132*/2, cf. 16/2, 242/2. 2. Cerere, chemare ^n ajutor f@cut@ cu voce tare. Strigarea Sodomei }i a Gomorei s-au ^nmul]it la Mine. 16/1. 3. Pl$ngere, t$nguire, vaiet puternic. S-au f@cut strigare mare ^n tot p@m$ntul Eghiptului, c@ nu era cas@ ^n care s@ nu fie mort. 63/2, cf. 62/2, 274/1, 210*/1. 4. Nemul]umire, sup@rare. {i strigarea norodului }i a muierilor era mare c@tr@ fra]ii lor. 418/1. 5. Veste, anun]. Au pus cuv$nt ca s@ treac@ strigarea prin tot Israilul. 398/1. A se face ~ = a ^n}tiin]a. S-au f@cut strigare ^n toat@ Iudeia }i ^n Ierusalim, la to]i cei din robie, ca s@ se adune ^n Ierusalim. 781/1. strig@toriu s. m. Vestitor. Strig@toriul striga cu t@rie: „voao s@ zice”. 689/2. stropire s. f. %ntinare, necur@]ie. %n zioa aceaea, fi -va tot locul de}chis ^n casa lui David }i celor ce l@cuiesc ^n Ierusalim }i spre mutare }i spre stropire. 735/1.

suire s. f. 1. Sui}, urcu}. {i s-au suit pre sc@rile Cet@]ii lui David, ^ntre suirea zidului deasupra casii lui David. 425/2, cf. 416/2. 2. %n@l]ime; v$rf. S-au ^ntors... de la suirea Aresului. 221/2. 3. Cre}tere, ^n@l]are. La r$u vor crea}te pre ]ermurile lui de am$ndoao p@r]ile tot pomul roditoriu de m$ncat; ... va fi roada lor de m$ncat }i suirea lor de s@n@tate. 684/2.

strugure s. m. S$nge de struguri = must. Sp@la-va ^n vin haina Sa }i ^n s$nge de struguri ve}m$ntul S@u. 50/1. strujit,-@ adj. Slut, diform. Orb, sau strujit, sau cu limba t@iat@, sau cu negei. 113/2.

stru]ion s. m. Stru]. Aripa stru]ionilor. 458/1.

sui} s. n. 1. Pant@ a unui munte, a unui deal. David s@ suia pe sui}ul Muntelui M@slinilor. 283/1. 2. Loc, teren situat la ^n@l]ime; v$rf. S@ vor sui c@tr@ sui}ul lui Asis. 389/2. 3. %n@l]are spiritual@. Sui}uri ^n inima sa au pus ^n Valea Pl$ngerii. 493/1.

sudalm@ s. f. %njur@tur@. Oriunde ^ntr@ sudalma, acolo }i ocara. 524/2, cf. 455/2.

sul s. n. ~ de corabie = catarg. O mie vor fugi de glasul unuia }i de glasul a cinci vor fugi mul]i, p$n@

struncinat,-@ adj. = zdruncinat. R@nit. Pre cea [oaie] r@pit@ nu o va c@uta }i pre cea struncinat@ nu o va vindeca. 734/2, cf. 727/2.

90

ce ve]i r@m$nea ca un sul de corabie pre munte. 570/2.

}edea vb. II. 1. A se stabili, a se a}eza; a locui. Au }ezut preo]ii }i levi]ii, }i cei din norod... ^n cet@]ile sale. 408/1. {i au }ezut ^n mijlocul norodului celui ce au r@mas ^n p@m$nt. 628/1, cf. 763/2. 2. A exista, a d@inui. Tu }ezi ^n veac, }i noi perim ^n veac. 764/ 1. 3. Judecata va ~ = judecata va avea loc, se va ]ine. {i judecata va }edea }i st@p$nirea lui o vor muta, ca s@ o strice }i s@ o piiarz@ p$n@ ^n sf$r}it. 695/2. 4. C$nd vei ~ afar@ = c$nd ^]i vei face necesit@]ile fiziologice. {i p@ru} s@ ai la br$ul t@u, }i c$nd vei }edea afar@, s@ sapi cu el }i s@ acoperi spurc@ciunea ta. 178/2. 5. A a}eza, a-i face loc. (Fig.) Pre pov@]uitoarea minte prin ceale dinl@untru sim]ituri pre scaon o au }ezut. 884/2.

sume] s. m. = seme]. Trufa}. Voiu l@p@da pre to]i cei f@r@ de leage de la tine }i pre to]i sume]ii. 552/2, cf. 521/2, 801/1. sume]i vb. IV (a se ~) = seme]i. A se m$ndri. M$na... o au fost ^ntins asupra Casii ceii sfinte Atotputearnicului }i s-au sume]it. 875/1. sume]it,-@ adj. = seme]it. (Substantivat) Cel ~ = persoan@ m$ndr@, trufa}@. Smerea}te pre tot cel sume]it. 458/2. suna vb. I. (Despre valuri) A vui, a mugi. Vor suna valurile [m@rii]. 599/2.

}edere s. f. 1. Loc. Iubesc... }ederile mai sus prin adun@ri }i }ederile mai ^nainte la ospea]e. 76*/1, cf. 69*/1. 2. Locuin]@. Au v@zut ^mp@r@teasa... bucatele measelor lui }i }edearea slugilor lui. 381/2.

sunet s. n. Perit-au pomenirea lui cu sunet = nu a fost pomenit cu numele. 463/2. supt prep. = sub. 1. C@tre, spre. {i au adus oile supt pustie. 54/1. 2. A avea pe cineva sub... = a fi st@p$nul, }eful cuiva. Av$nd supt mine slujitori, ... zic acestuia: „Mergi”, }i mearge. 59*/1.

}ez@toriu,-oare (}i }ezetoriu,-oare) adj., s. m. 1. Adj. Statornic. R@mas-au cel ce alearg@ de la alerg@tura lui ca calul }ezetoriu ^ntru r$nchezarea lui. 602/1. 2. S. m. Persoan@ care }ade, care s-a a}ezat undeva. C@ile meale le-au ^ncunjurat }ez@torii. 447/2. Mai ^nt$i ~ a lui... = care }ade l$ng@... Trimi]indu-s@ ^n Eghipt Apolonie..., pentru ca s@ fie mai ^nt$i }ez@toriu a lui Tolomeiu. 861/1. 3. S. m. ~ pe scaon = cel care st@ pe tron. Domnul... au dat ast@zi din s@m$n]a mea }ez@toriu pre scaonul mieu. 295/1. 4. S. m. Cel care st@ la p$nd@, p$nditor. C@ile meale le-au ^ncunjurat }ez@torii. 447/2.

surpa vb. I. 1. A nimici, a distruge. Pre tot poporul lui l-au surpat. 253/1. Au surpat cet@]ile. 17/1, cf. 199/2, 410/2. %l voi surpa pre cel cu sabie = ^l voi face s@ cad@ ucis de sabie. 341/2. 2. A face s@ ^nceteze (glasul). Voi surpa din cet@]ile lui Iuda... glasul celor ce s@ veselesc. 602/1. surpare s. f. Nimicire, distrugere. Au scos pe Lot afar@ din mijlocul surp@rii. 17/2. surp@tur@ s. f. Distrugere, pieire. {ed ^n Ierusalim ^n la] }i ^n surp@tur@. 557/2.

}ezetoriu,-oare adj., s. m. v. }ez@toriu. }ezut s. n. 1. Obiect asem@n@tor cu }ezutul omului. „Ce easte pentru p@cat s@ d@m Lui?” Iar@ ei au zis: „... cinci }ezuturi de aur... }i cinci }oareci de aur. {i s@-i face]i dup@ asem@narea }ezuturilor voastre }i dup@ asem@narea }oarecilor vo}tri. 244/1. 2. Umfl@tur@, bub@. I-au lovit pre ei la }ezuturile lor, }i }i-au f@cut }ie gheteanii }ezuturi. 243/2.

suta} s. m. C@petenie, comandant peste o sut@ de oameni (osta}i). Iar@ suta}ul }i cei ce era cu el ^mpreun@ p@zind pre Iisus, v@z$nd cutremurul }i ceale ce s@ f@cus@, s-au sp@im$ntat foarte. 29*/2, cf. 333/ 1, 392/1,7*/2, 48*/2. sut@ s. f. Grup de o sut@ de persoane (osta}i) condus de un suta}. Cel r$nduit preste sute = suta}. Au dat Iodae, preotul, la cei preste sute r$ndui]i sabiile }i scuturile }i armele. 392/1.

}i adv. Doar. Au zis muiarea c@tr@ Saul: „Pentru ce m-ai ^n}elat? {i tu e}i Saul”. 266/2, cf. 237/2. }ie pron. refl. Sie}i. Nici de m$ncare nu }i-au f@cut }ie pre cale. 64/1. Toate dobitoacele le-au ^mp@r]it }ie fiii lui Israil. 200/2, cf. 701/1.

{

}ie}i pron. refl. = sie}i. {ie}i au ^mp@r@]it. 704/1.

}ale s. f. pl. Ca centru al sentimentelor, al sensibilit@]ii. {ealele meale s-au umplut de oc@ri. 475/1. {ealele Moavitidii strig@. 562/1.

}inic subst. M@sur@ de capacitate (ceva mai mare de un litru). Un }inic de gr$u cu un dinariu. 239*/1. }optitoriu s. m. Om b$rfitor, clevetitor. S@ nu te chemi }optitoriu }i cu limba ta nu vicleni. 798/2, 813/1, 141*/1.

}arpe s. m. 1. ~le de aram@ = statuie de bronz ^n form@ de }arpe, f@cut@ de Moise ^n pustiu, la ^ndemnul lui Dumnezeu, pe care, privind-o cei mu}ca]i de }arpe, erau salva]i. F@ ]ie }earpe de aram@ }i-l pune pre un semn, }i va fi de va mu}ca }earpele pre om, tot cel mu}cat, v@z$ndu-l pre el, va tr@i. 142/1. 2. Cel ce s@ bate cu }erpii = o specie de l@cust@. {i atachisul..., }i pre cel ce s@ bate cu }erpii, }i c$te aseamenea lui. 101/2.

}orli]@ s. f. {oim. {orli]a }i gaia, }i ceale ce s$nt aseamenea ei. 101/2. }terc s. n. Gunoi, impuritate. Vezi }tercul din ochiul fratelui t@u. 7*/1. }terg@toare s. f. 1. Prosop, }tergar. {i-au pus ve}mintele Sale }i, lu$nd }terg@toarea, S-au ^ncins. 98*/1. 2. {or]. Preste cei neputincio}i s@ aducea de la trupul lui }terguri de sudori au }terg@toare. 128*/2.

}@n]uit,-@ adj. %nconjurat cu }an]uri de ap@rare. Iar@ toate cet@]ile ceale }@n]uite nu le-au ars Israil. 200/2. }chiopa vb. I. 1. A }chiop@ta. El }chiopa cu piciorul s@u. 32/2. 2. A se abate (din drum). Fiii str@ini... vor }chiopa din c@r@rile lor. 291/1, 467/1.

}tergur@ s. f. {tergar, prosop. Preste cei neputincio}i s@ aducea de la trupul lui }terguri de sudori. 128*/2.

91

}ti vb. IV. 1. A cunoa}te. Au trims Hiram... cor@bii }i slugi, carii }tiia marea. 381/1. 2. (a se ~) A se afla, a fi descoperit. Au auzit Saul c@ s-au }tiut David }i b@rba]ii cei cu el. 260/2.

pogor$t din munte, }i ceale doao t@bli ale m@rturiei ^n m$inile lui. 83/2. talant s. m. Moned@ greceasc@ de argint sau de aur. Au aruncat bir... o sut@ de talan]i de argint }i un talant de aur. 393/2. Lua]i, dar@, de la el talantul }i-l da]i celui ce are zeace talan]i. 26*/1, cf. 76/2, 428/ 2, 18*/2.

}tiin]@ s. f. 1. Cunoa}tere. Iar@ cei nebuni, fiind poftitori de batjocur@, necredincio}i f@c$ndu-s@, au ur$t }tiin]a? 518/2. 2. %nv@]@tur@. Fericit easte omul carele au aflat ^n]elepciunea }i muritoriul carele au cunoscut }tiin]a. 519/2. 3. Pricepere, judecat@ dreapt@, discern@m$nt. Nu easte ^ntru d$n}ii }tiin]@. 187/2, cf. 451/2. 4. Con}tiin]@. Iat@, frica lui Dumnezeu easte ^n]@lepciunea, iar@ a s@ feri de reale easte }tiin]a. 451/2.

talp@ s. f. A da sub talpele picioarelor cuiva = a face s@ se supun@ cuiva. I-au dat pre ei Domnul supt talpele picioarelor lui. 299/1. tare adj. 1. A fi ~ la cerbice = a fi ne^nduplecat, d$rz, ^nc@p@]$nat. Am cunoscut c@ nu m@ vor asculta, c@ norod tare la cevice easte. 764/1. A-i fi cuiva loc ~ = a fi, a reprezenta ceea ce d@ putere, sprijin, ocrotire. Fii mie Dumnezeu scutitoriu }i spre loc tare ca s@ m@ m$ntuie}ti. 487/1. 2. (Despre cet@]i) Fortificat, ^nt@rit. Cei ce au sc@pat dintr@ ei au ^ntrat ^n cet@]i tari. 199/2. 3. (Despre locuri) Pr@p@stios, greu accesibil. {i }i-au f@cut fiii lui Israil de fa]a lui Madiam gauri }i pe}teri ^n mun]i }i ^n locuri tari. 219/1. Va fi ^n ce chip ar aduna ne}tine spic ^n vale tare. 562/2. 4. Puternic; viteaz; (despre oameni) S-au sculat din Galaad tot omul tare. 359/2, cf. 632/2. (Substantivat) To]i cei tari de-a dreapta }i de-a st$nga ^mp@ratului. 283/2, cf. 639/2; (despre armate, popoare etc.) V@z$nd tab@ra neamurilor tare }i ^nz@oat@. 837/1. Vei piiarde pre hananeu, m@car de are el c@l@rime aleas@ }i tare easte, c@ tu-l vei birui pre el. 205/2. ~ cu puterea = puternic, viteaz. B@rba]i tari cu putearea = b@rba]i viteji. 354/2, cf. 356/ 2. M$n@ (sau bra]) ~ = m$n@ puternic@. Cu m$n@ tare va slobozi pre ei. 57/1. Voiu bate Eu pre voi... cu bra] tare }i cu m@nie }i cu urgie mare. 612/2. ~ ^ntru v@rtute = voinic, puternic. Ieftae... era tare ^ntru v@rtute. 225/1. 5. Cel tare = Dumnezeu. {i au zis: „Ce au cunoscut Cel tare?”. 449/1. 6. (Despre sentimente) Care se manifest@ cu putere. Au pus iubirea cea tare a v$rtutei Lui. 725/1. 7. (Despre scrieri) Puternic, cu influen]@ mare (prin ^nv@]@tura ce-o con]ine). C@r]ile s$nt greale }i tari, iar@ venirea trupului easte slab@. 172*/1. 8. (Despre o ap@) Ad$nc@, repede, iute. A}ea zice Domnul, Cel ce d@ cale ^n mare }i c@rare ^n ap@ tare. 580/1. Domnul va aduce preste voi apa r$ului cea tare }i mult@. 557/1.

}tire s. f. A (se) face ~ = a se anun]a, a se vesti; a se da de }tire. S-au f@cut }tire ^mp@ratului eghipteanilor c@ au fugit norodul. 65/2. V@ facem voao, fra]ilor, }tire de darul lui Dumnezeu cel dat ^n besearicile Machidoniei. 170*/2, cf. 409/1. A fi ^n ~ cuiva = a fi cunoscut. %n }tire s@ fie ^mp@ratului c@ jidovii... la noi au venit, ^n Ierusalim. 409/1. Aceasta voao s@ v@ fie ^n }tire }i lua]i ^n urechi cuvintele meale. 109*/ 1, cf. 111*/2. A lua ~ = a afla. Lu$nd }tire ^n vis s@ nu s@ ^ntoarc@ la Irod. 3*/1. }tiut,-@ adj. Vai celor... ^naintea sa }tiu]i! = vai celor ce se cred pricepu]i! 555/1. }uiera vb. I. A fluiera (a batjocur@, pentru a chema pe cineva etc.). Va }uiera pre el din locul lui. 451/1. {uiera-va Domnul mu}telor... }i albinei... }i vor veni toate. 556/2. {i va fi Idumeea spre nec@lcare; tot cel ce va mearge la ea s@ va ^ntrista }i va }uiera de toat@ rana ei. 634/1, cf. 726/2. Tot cel ce va treace prin ea [prin cetate] va }uiera }i va mi}ca m$inile sale. 726, cf. xxx }uierare s. f. Dezaprobare; dispre], batjocur@. I-au dat pre ei ^ntru spaim@ }i ^ntru str$ngere }i ^ntru }uierare. 397/1. Te dau pre tine ^n perire }i pre cei ce l@cuiesc ^ntr-^nsa [^n cas@] spre }uierare. 721/1, cf. 616/1.

T tab@r@ s. f. 1. Loc de sta]ionare, a}ezare vremelnic@. {i vor scoate vi]elul tot afar@ de tab@r@ }i-l vor arde de tot. 95/1. 2. Tot ce ]ine de o tab@r@ (1). [Pietrele] le pune]i ^n tab@ra voastr@. 193/1. 3. Armat@; ceat@ ^narmat@. S@ t@ia unii pre al]ii }i au fugit tab@ra p$n@ la Vita. 221/1. 4. Mul]ime de fiin]e care formeaz@ o grupare organizat@. S-au ^nfrico}eat Iacov foarte... }i au ^mp@r]it norodul ce era cu sine, }i boii, }i oile, ^n doao tabere. 32/1, cf. 33/1. (Gruparea cuprinde pe cei din jurul lui Dumnezeu) Au v@zut tab@ra lui Dumnezeu t@b@r$t@ }i l-au ^nt$mpinat pre el ^ngerii lui Dumnezeu. 31/2.

tarsis s. n. Piatr@ pre]ioas@, crisolit. M$nile lui verigi de aur, pline de tarsis. 550/1, cf. 697/2. tartar s. n. Loc ^n fundul infernului, ^n care se presupunea c@ erau chinui]i cei care p@c@tuiau fa]@ de zei; iad. Au f@cut veselie celor cu patru picioare ^n tartar. 458/2. ta}c@ s. f. Un fel de traist@. {i-au ales cinci pietri... }i le-au pus ^n ta}ca cea p@storeasc@. 256/1. t@b@r^ vb. IV. 1. A-}i a}eza tab@ra; a se a}eza vremelnic ^ntr-un loc. Purcezind fiii lui Israil din Sochot, au t@b@r$t ^n Otom. 65/1. Ei vor r$dica cortul }i toate casele lui, }i ei vor sluji ^ntr-^nsul, }i ^mpregiurul cortului vor t@b@r^. 121/2, cf. 11/1, 33/1, 193/1, 412/ 1. (Despre cete ^narmate, o}ti) S-au suit fiii lui Isav }i fiii lui Amon }i au t@b@r$t ^n munte ^n preajma Dotaimului... Ceaealalt@ oaste a asiriianilor au t@b@r$t la c$mp. 754/2, cf. 842/1. 2. A a}eza, a or$ndui. {i, r$dic$nd Valaam ochii s@i, v@zut-au pre Is-

tabl@ s. f. 1. Foi]@ de metal, lamel@ metalic@. T@iiar@ t@blile ceale de aur ca p@rul. 90/1. 2. Plac@ de piatr@, de metal etc. pe care se scrie, se graveaz@. Ceale zeace cuvinte... le-au scris pre doao t@bli de piiatr@. 161/2. Table ale m@rturiei = cele dou@ lespezi de piatr@ pe care era s@pat decalogul care i-a fost dat de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai. Moisi s-au

92

rail t@b@r$t dup@ neamuri. 145/1. 3. A porni cu oaste ^mpotriva cuiva. Eghipteanii t@b@r@sc dinapoia lor. 65/2. %mp@ratul asiriilor... au venit asupra Iudei }i au t@b@r$t asupra cet@]ilor... }i au zis ca s@ le ia. 399/2, cf. 284/2.

t@m@duit norodul. 398/2. C@ile lui le-am v@zut }i l-am t@m@duit pre el }i l-am m$ng@iat. 598/2, cf. 17*/2. 3. (Cu referire la p@cate) A ierta. Va t@m@dui Domnul p@catele tale }i te va milui. 185/1. t@m@duire s. f. Vindecare. Vei tinde m$na ta spre t@m@duire. 112*/1.

t@b@r$t,-@ adj. A}ezat vremelnic ^ntr-un loc. I-au aflat t@b@r$]i l$ng@ mare. 65/2.

t@m@itur@ s. f. v. t@m$ietur@.

t@cea vb. II. 1. A ~ de c@tre cineva = a nu r@spunde cuiva. C@tr@ Tine, Doamne, voiu striga, Dumenzeul mieu, ... ca nu c$ndva s@ taci de c@tr@ mine. 470/2. 2. S@ tac@ lumina ochilor t@i = s@ nu ^nceteze ochii t@i s@ priveasc@. 640/2.

t@m$ia vb. I. 1. A r@sp$ndi fum de t@m$ie, a afuma cu t@m$ie. Va t@m$ia preste d$nsul Aaron t@m$ie. 81/2. Au pus capi}ti a t@m$ia lui Vaal. 605/1, cf. 91/ 2. 2. A se ^nchina unei zeit@]i; a aduce jertf@. M-au p@r@sit pre Mine }i au t@m$iat la dumnezeii str@ini. 402/2.

t@ia vb. I. 1. (}i a se ~) A ~ ^mprejur = a face circumcizie. S@ va t@ia voao ^mprejur toat@ partea b@rb@teasc@. 14/2. F@-]i cu]ite de piiatr@ ascu]ite }i, }ez$nd, taie ^mpregiur pre fiii lui Israil a doao oar@. 193/2, cf. 102/2. 2. A s@pa ^n lemn, a sculpta. R$dic$nd la turnul cel de l$ng@ curte st$lp, au t@iat pre d$nsul scrisoare. 877/1. 3. A desprinde (de ceva), a ^ndep@rta, a ^nl@tura. Veni]i s@-l t@iem pe el din neamuri. 632/2. De nu umbl@ dup@ m$na ta, de la trupul t@u o taie [pe muiere]. 811/1. 4. (}i a se ~) A (se) omor^, a (se) ucide lovindu-se (cu o arm@ t@ioas@); a (se) nimici. %n p@m$ntul Eghiptului ^n care a]i ^ntrat ca s@ l@cui]i acolo, pentru ca s@ v@ t@ia]i }i pentru ca s@ v@ face]i spre bl@st@m. 630/2. Au fost c$nd t@ia aceia pre ei. 649/1. Au f@cut r@zboaie multe }i au biruit cet@]i multe }i au t@iat pre ^mp@ra]ii p@m$ntului. 832/ 1. Au t@iat coada taberii = au nimicit pe cei din urma convoiului. S-au sculat ^mprotiva ta ^n cale }i au t@iat coada taberii tale. 180/1. 5. (a se ~) A pune cap@t, a distruge, a nimici. Au t@iat Asa pe}terile ei }i le-au ars cu foc la p@r@ul Chedrilor. 312/1. Cetatea }i besearica o va strica...; }i s@ vor t@ia ^ntru potop. 697/2. 6. A pustii. Vor t@ia p@m$ntul }i nu voiu scoate din m$na lor. 734/2. 7. (a se ~) S@pt@m$ni s-au t@iat = s@pt@m$ni s-au scurs, a trecut. {eaptezeci de s@pt@m$ni s-au t@iat preste norodul T@u..., ca s@ se sf$r}asc@ p@catul. 697/1.

t@m$iare s. f. = t@m$iere. Afumare cu t@m$ie. {i vei face Mie jertvenic de t@m$iare din leamne neputrede. 81/1. t@m$ietur@ (}i t@m$itur@, t@m@itur@) s. f. 1. Afumare cu t@m$ie. {i au ^ntrat ca s@ fac@ t@m$ituri }i jertve. 332/2. 2. Substan]@ pentru t@m$iat, t@m$ie. Aduc$nd arderi de tot }i jertve }i t@m@ituri }i man@. 610/1. 3. T@m$ie ars@ la jertfe. Au luat spuz@ de t@m$ieturi }i au pus deasupra inima pea}telui }i ficatul, }i au f@cut fum. 745/1. t@m$itur@ s. f. v. t@m$ietur@. t@rcav adj. = t$rcav. Chel (par]ial). De va c@dea de c@tre fa]@ p@rul lui de pre cap, t@rcav easte. 104/1. t@rie s. f. 1. Corp solid. S@ se fac@ t@rie ^ntre ap@. 1/ 1. 2. ({i t@ria ceriului) Bolta cereasc@. {i au numit Dumnezeu t@riia ceriu. 1/1. Ca chipul t@riei ceriului c$nd easte s@nin. 75/1. Cei ce au fost ^n]eleg@tori vor str@luci ca lumina t@riei. 700/1. T@ria cerului = puterea, st@p$nirea lui Dumnezeu. Dup@ voia Lui face ^ntru t@riia ceriului }i ^ntru l@ca}ul p@m$ntului. 692/1. 3. Fortifica]ie, ^nt@ritur@. Au intrat to]i ^n t@riia casii f@g@duin]ii lui Vetil Verit. 224/1. T@riile featii lui Iuda le-au lipit la p@m$nt. 640/1, cf. 699/2. 4. Fort@rea]@, cetate. {i s@ ^ntorc hotar@le la Rama }i p$n@ ^n cetatea t@riei tirilor. 207/1. Au st@p$nit p@m$ntul lor }i au stricat t@riile lor }i i-au jefuit pre ei. 843/2, cf. 633/2, 723/2. 5. T@ria cea ^nalt@ = turn. {i de el [de preotul cel mare] s-au ^ntemeiat ^n@l]imea a doaoa, t@riia cea ^nalt@ a sfintei. 826/2. 6. Putere, for]@ fizic@. Blagoslovea}te, Doamne, t@riia lui }i lucrurile m$inilor lui le priimea}te. 188/2. Putearnic cu t@ria = foarte puternic, cu mare for]@. Iuda au fost putearnic cu t@riia. 353/2. 7. Armat@, oaste. %ntru toat@ Idumeea au pus t@rie }i to]i idumeanii s-au f@cut robi ^mp@ratului. 276/1. 8. For]@ moral@, voin]@, fermitate. {i s@ fie t@rie ^n gura mea, }i pornirea buzelor nu o voiu pregeta. 446/1. Domnul t@rie norodului S@u va da; Domnul va blogoslovi pre norodul S@u cu pace. 471/1. 9. Fapt@ deosebit@, greu de efectuat. F@cut-au t@rie cu bra]ul S@u. 52*/1. 10. For]@, autoritate; st@p$nire. {i ^n m$na Ta easte t@riia }i putearea, }i nu easte cine s@ stea ^mprotiva Ta. 390/1. 11. Bog@]ie. Voi preo]i Domnului v@ ve]i chema, ... t@riia neamurilor ve]i m$nca. 591/2.

t@iare s. f. = t@iere. 1. (De obicei ~ ^mprejur) Circumcizie. Cu t@iare ^mprejur s@ va t@ia ^mprejur cel n@scut al casii tale. 15/1. P@zi]i-v@ de t@iare. 187*/ 1, cf. 56/1. 2. Ucidere, omor (cu arme t@ioase). Au f@cut Domnul t@iare ^ntru neamurile lui Israil. 235/ 2. 3. R@zboi, m@cel. %ntorc$ndu-s@ de la t@iare, au pr@dat ceale r@mas@. 760/2. t@inui vb. IV. A ]ine secret, ^n tain@, a nu divulga. Nu va putea t@inui cuv$ntul. 800/2. t@lmaciu s. m. Traduc@tor. Cu t@lmaciu gr@ia cu ei. 42/2. t@lm@ci vb. IV (a se ~) A se traduce. {i L-au dus pre El ^n locul Golgota, care s@ t@lm@cea}te Locul C@p@]inilor. 48*/2, cf. 93*/1. t@lm@cit,-@ adj. Tradus. Scris-au }i cel mai mare preste bir carte sirieneasc@ }i t@lm@cit@. 409/1. t@m@dui vb. IV. 1. (}i a se ~) A (se) vindeca (de) o boal@. Au str@b@tut Iisus toat@ Galileea, ^nv@]$nd ^n adun@rile lor }i propoveduind Evangheliia ^mp@r@]iei }i t@m@duind toat@ boala }i toat@ neputin]a ^ntru norod. 4*/2. Mul]i neputincio}i }i }chiopi s-au t@m@duit. 116*/1. 2. A vindeca, a salva spiritual. Domnul... au

t@rime s. f. %nt@ritur@, fortifica]ie. Au ^nt@rit t@rimea cet@]ii lui David. 400/1. t@t$ne s. m. Tat@. Am ales casa t@t$ne-t@u. 241/2.

93

t$lcui vb. IV. 1. A ^n]elege, a interpreta semnifica]ia unor fapte, a unor vorbe etc., a t@lm@ci. Vis am v@zut }i nu easte cine s@-l t$lcuiasc@. 39/4. 2. (a se ~) A se traduce. Emanuil... s-au t$lcuit: „Cu noi Dumnezeu”. 2*/2.

tului) S@ vor cl@ti temeliile p@m$ntului. 566/2. 2. Temelia }ederii = loc de }ezut. {i temeliia }ederii au zidit ^n Casa Domnului. 338/2. terafin s. m. Idol p@g$n; statuie de idol. {i terafinii }i idolii, }i toate ur$ciunile ceale ce s-au f@cut ^n p@m$ntul Iudei }i ^n Ierusalim le-au scos ^mp@ratul Iosia. 346/1, cf. 231/2, 404/1.

t$lh@ret s. n. T$lh@rime. Pre to]i cei mai-mari i-au uscis t$lh@retul ce au venit asupra lor. 391/1. t$lni vb. IV (}i a se ~) A (se) ^nt$lni. De vei t$lni boul vr@jma}ului t@u..., s@-l ^ntorci s@-l dai lui. 73/2. {i s-au t$lnit cu Alexandru ^mp@rat }i i-au dat lui pre Cleopatra, fata sa. 848/1, cf. 849/1.

terebint (}i terevint) s. m. Arbore r@}inos r@sp$ndit pe coastele Mediteranei. {i au dat lui Iacov pre dumnezeii cei str@ini..., }i i-au ascuns Iacov supt terevintul din Sichim. 34/2. Vor fi ca un terebint, c@ruia i-au c@zut frunzele. 553/1, cf. 556/1, 810/2.

t$mp@n@ s. f.v. t$mpin@.

terevint s. m. v. terebint.

t$mpin@ (}i t$mp@n@, timpin@, timpan@, timpen@) s. f. Dairea; tob@. Te-a} fi slobozit... cu c$nt@re]i }i cu timpine. 30/2. Mariam, proroci]a, ... au luat timpana ^n m$na sa. 67/1. I-au ie}it lui ^ntru ^nt$mpinare cu t$mpine }i cu dan]uri. 226/1. Ie}ind ^ntru ^ntimpinarea lor cu timpene }i cu muzice }i cu arme multe. 845/2, cf. 485/2, 620/1. A da ~ = a c$nta din dairea. Lua]i psalmi }i da]i t$mp@n@. 492/1.

teslariu s. m. Dulgher; t$mplar. Au trimis... la David soli, }i leamne de chedru, }i zidari }i teslari de leamne, ca s@-i zideasc@ lui cas@. 362/2. Au nu easte Acesta teslariul, Fiiul Mariei }i fratele lui Iacov. 37*/1, cf. 334/1, 347/1, 603/2. tesl@ s. f. Topor, secure. Pre norodul cel dintr-^nsa l-au scos }i l-au t@iat cu fierestrao, }i cu tesle de fier. 367/1.

t$mpla vb. I (a se ~) A se ^nt$mpla. Nu v@ mira]i de aprinderea carea e ^ntru voi, ce s@ face voao spre ispit@, ca cum s-ar t$mpla voao ceva strein. 224*/2.

tetrar s. m. v. tetrarh. tetrarh (}i tetrar) s. m. Suveran sau guvernator al unei regiuni din Imperiul roman. Au auzit Irod, tetrarul, veastea lui Iisus. 14*/1. Au auzit Irod, tetrarhul. 62*/1.

t$r@itoare s. f. = t$r$toare. Reptil@. S@ nu spurca]i sufletele voastre cu nici o t$r@itoare. 102/1. t$rc@vire s. f. Chelie. Iar@ de s@ va face... ^n t$rc@virea lui v$n@tare alb@, au ro}iiatec@, lepr@ easte. 104/1.

tic@lo}e}te adv. %n mod tic@los. %n ce chip s-au ^nchis acolo au c@zut tic@lo}e}te. 218/2.

teasc s. n. Obiect const$nd dintr-o cavitate dreptunghiular@ scobit@ ^ntr-o piatr@, ^n care se zdrobeau strugurii cu picioarele. Pentru ce s$nt hainele Tale ro}ii }i ^mbr@c@mintele Tale ca din teasc c@lcat? 592/2.

ticni vb. IV = tihni. Nici am avut pace, nici mi-au ticnit, nici m-am odihnit. 439/2. tigaie s. f. 1. Disc metalic, pu]in convex, care se a}eza pe vatra ^ncins@. Va fi jertv@ din tigaie darul t@u, f@in@ fr@m$ntat@ cu untdelemn. 93/2. 2. Cazan, c@ldare (pentru tortur@). Pus@r@ ^nainte purt@torii de suli]@ v$rteajele, ... }i roatele }i pav@zele }i c@ld@rile }i tig@ile. 887/2, cf. 890/1. 3. Plac@, tabl@. Tu ia-]i ]ie o tigaie de fier, }i o vei pune pre ea zid de fier ^ntr@ tine }i ^ntr@ cetate. 645/2.

tem@toriu,-oare adj. ~ de Dumnezeu = cu fric@ de Dumnezeu, evlavios, cucernic. Aleage ]ie din tot norodul b@rba]i putearnici, tem@tori de Dumnezeu. 69/2. temei s. n. 1. Fundament (al unei construc]ii), temelie. C@pe]ealele cortului, }i z@voarele lui, }i st$lpii lui, }i temeiurile lui. 123/2. %ntru al patrulea an s-au pus temeiul C@sii Domnului. 300/2, cf. 338/2. 2. Partea de jos a ceva, baz@. {i s$ngele ei tot ^l va v@rsa la temeiul jertvenicului. 95/1. 3. Postament. Temeiuri au f@cut zeace }i sc@ld@toarele le-au pus preste temeiuri. 377/2, cf. 81/2, 301/1. 4. Gaur@, crest@tur@ f@cut@ la cap@tul de sus }i de jos al unui st$lp de lemn sau al unei coloane de piatr@, cu scopul de a se fixa ^n talpa sau grinda unei construc]ii. Patruzeci de temeiuri de argint s@ faci la cei doaozeci de st$lpi, doao temeiuri la un st$lp, de am$ndoao capetele lui. 77/1, cf. 78/1, 88/1, 89/2. 5. Etaj, cat. Temeiurile zidului cet@]ii, cu toat@ piiatra scump@ ^mpodobite: temeiul cel dint$i, iaspis, al doilea, sapfir. 229*/1.

timpan@ s. f. v. t$mpin@. timpen@ s. f. v. t$mpin@. timpin@ s. f. v. t$mpin@. tin@ s. f. 1. Noroi. Ca tina uli]elor voiu }terge pre d$n}ii [pe vr@jma}i]. 467/1. (Fig.) M$ntuia}te-m@ de tin@, ca s@ nu m@ ^nfund. 486/1. 2. P@m$nt, ]@r$n@. Tat@l nostru Tu e}ti, iar@ noi, tin@, lucrul m$inilor Tale, to]i. 593/1. tinde vb. III. 1. A face o mi}care de ^ntindere, privind p@r]i ale corpului. Au tins Avraam m$na s@ ia cu]itul. 19/2, cf. 410/2; (un obiect) {i au tins ^mp@ratul Estirei toiagul cel de aur. 434/1. Tins-au arcul s@u. 484/1; (a se ~; o persoan@) {i au zis: „Tinde-te }i o ia!”. 327/1. 2. A se ~ asupra... = a ocupa (o cetate, un spa]iu). S@ te tinzi asupra cet@]ii. 223/2.

temelie s. f. (De obicei la pl.) 1. Fundament, baz@ a unei construc]ii, a unui obiect etc. Au venit }i au pus temeliile Casii lui Dumnezeu ^n Ierusalim. 410/ 2. Iat@, Eu voiu pune temeliile Sionului, piiatr@ de mult pre]. 568/2. Voiu trimite foc asupra zidurilor Gazei }i va m$nca temeliile ei. 710/1; (a cerului) Temeliile ceriului... s-au turburat. 290/1; (a p@m$n-

tinerea s. f. Tineric@. Cine easte tinereaoa aceasta? 237/1. tipariu s. n. Form@ ^n care se toarn@ metalul pentru a primi aspectul dorit. {i i-au luat [cerceii de aur]

94

din m$inile lor }i i-au ^nchipuit ^n tipariu, }i i-au f@cut vi]el v@rsat. 83/1.

tocmitoriu,-oare s. m. }i f. Persoan@ care ^ntocme}te, care face; f@uritor, creator. Tocmitorilor besearicii ace}tiia nici un bir, nici alt r@u s@ se fac@. 779/1. Tocmitoare de leage }i filosoafe dumnezeiescului cuv$nt, ca ace}tia trebuie a fi ceia ce preo]esc leagea. 887/1.

tir@nesc,-easc@ adj. Tiranic. Tir@nesc lucru easte... a ne ^ndemna pre noi s@ c@lc@m leagea. 886/1. tir@ni vb. IV. A tiraniza. I-au dat schiptrul ^mp@r@]iei }i puteare preste cei ce-l tir@nea pre el. 788/1.

toiag s. n. 1. ({i ~ de putere) Sceptru, baston, ^nsemn al unei anumite demnit@]i sau autorit@]i. Toiagul puterii va trimite [ie domnul din Sion. 504/1. S-au f@cut [odrasla] ei [mamei] toiag de puteare preste neamul pov@]uitorilor. 658/1. 2. Purt@tor de ~ = lictor. Au trimis mai marii cet@]ii purt@torii de toiage, zic$nd: „Slobozi pre oamenii aceia”. 126*/1. 3. Ramur@ a unui neam. M$ntuit-ai toiagul mo}tenirii Tale. 488/ 2. 4. Nuiaua unui vr@jitor. S@ vr@jasc@ vraj@, ... s@ undeaze toiag }i s@ ^ntreabe ceale cioplite. 660/2.

titulu} s. n. = titlu. Inscrip]ie pe o plac@ de lemn fixat@ pe cruce, con]in$nd numele }i vina condamnatului. Scris-au }i titulu} Pilat }i l-au pus pre cruce }i era scris: „Iisus Nazarineanul, ^mp@ratul jidovilor”. 104*/1. tocitoare s. f. Teasc pentru struguri. S@ vars@ tocitorile. 709/2. tocmeal@ s. f. 1. %n]elegere, acord; lini}te. Va veni cu bun@ tocmeal@ }i va ^nt@ri ^mp@r@]iile ^ntru alunec@ri. 699/1, cf. 878/1. 2. Or$nduial@, organizare. Era]i, ^ntru acea vreame f@r@ de Hristos, os@bi]i de tocmealele vie]ii lui Israil. 181*/2. 3. Inten]ie, plan. Dumnezeu... s@-]i dea ]ie har }i s@ s@v$r}easc@ tocmealele tale spre m@rirea fiilor lui Israil. 757/1. 4. Mod de alc@tuire a ceva. Pre trupul omenesc s@ nu s@ ung@ }i dup@ tocmeala aceasta s@ nu v@ face]i voao aseamenea. 82/1. 5. Plan concret de alc@tuire. Au trimis ^mp@ratul Ahaz la Uriia, preotul, asem@narea jertvenicului }i tocmeala lui. 338/ 1. 6. Pl@smuire; fapt@. Nu s-au ^ntors c@tr@ Mine cea f@r’ de tocmeal@ a Iudei. 597/2. Nu va fi cel ce str$nge [focul m$niei] de c@tr@ fa]a vicle}ugului tocmealelor voastre. 598/2.

tomni vb. IV v. tocmi. topazie s. f. v. topazion. topazion s. n. (}i topazie s. f.) Topaz. Un r$nd de pietri va fi sardion, topazion. 79/1. Nu s@ va potrivi cu ea piiatra topazion. 451/2. Am iubit poruncile Tale mai mult dec$t aurul }i topaziia. 508/2, cf. 90/2. topi vb. IV (}i a se ~) A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) pr@p@di. Va topi foametea p@m$ntul. 41/1. Topitu-s-au to]i cei ce l@cuia ^n Hanaan. 66/2. Voiu trimite la d$n}ii sabie p$n@ voiu topi pre ei cu d$nsa. 603/1. topitoriu subst. 1. S. n. Cuptor pentru topit metale. Zascuri v@rsate la topitoriul lor. 301/1. 2. S. m. Chipul turnat (al idolilor). {i ^nc@ pre dumnezeii lor cu topitorii lor... va duce la Eghipt. 698/2. 3. Subst. Unealt@ pentru t@iat mucul lum$n@rii; mucaz. [Au sf@r$mat] c@ld@rile, }i furcu]ele, }i topitorile, }i c@]iile. 347/2.

tocmi (}i tomni) vb. IV. 1. A aranja, a r$ndui; a face. Tocmi-}-va cuvintele sale la judecat@. 504/2. Ilie... va veni mai ^nainte }i va tocmi toate. 17*/1. 2. A organiza, a aranja; (cu referire la o armat@) a preg@ti de lupt@. {i-au tocmit tab@ra spre b@taie ^n Valea cea S@rat@. 12/2. 3. A aduce la o stare bun@, a reface, a repara. [Argintul] l-au dat celor ce fac lucrurile ^n Casa Domnului, ca s@ tocmeasc@ }i s@ ^nt@reasc@ casa. 402/1. S-au apropiiat tot norodul c@tr@ el }i tocmi jertvenicul Domnului cel s@pat. 315/ 2. 4. (Despre substan]e aromatice) A prepara, a face. {i-i va umplea m$inile de t@m$ie m@runt tocmit@, }i o va aduce ^nl@untrul catapeteasmei. 107/ 2, cf. 82/1. 5. A angaja pe cineva (pentru o treab@). La mine s@ ^ntri ast@zi, c@ te-am tocmit cu plat@. 29/ 1, cf. 20*/1. De o va tocmi pre ea feciorului s@u, dup@ dreptatea featelor va face ei. 71/2, cf. 20*/1.

topitur@ s. f. Idol, statuie de idol. Ru}ina]i-v@..., cei ce zice]i topiturilor: „Voi s$nte]i dumnezeii no}tri!” 579/2. tot, toat@ adj. nehot. 1. Fiecare. {i-au zidit... ^n tot dealul ^nalt }i supt tot lemnul umbros. 311/1. {i s-au ^ntors tot b@rbatul Iudei ^n Ierusalim. 389 /2. 2. (Urmat de pronume relative sau de pronume demonstrative) Fiecare; oricare. Tot cel ce = oricine. Tot cel ce m@ va afla m@ va omor^. 4/2. Toate c$te avea suflare de viia]@ }i tot ce era pre uscat au murit. 7/2. {i tot carele va ie}i afar@ din u}ea c@sii tale, acela s$ngur va fi vinovat. 192/1, cf. 65/1.

tocmire s. f. 1. Creare, realizare. Tocmirea lumii. 786/ 2. 2. Ac]iunea de a face t@m$ie; mod de alc@tuire. Dup@ tocmirea aceasta s@ nu v@ face]i voao ^n}iv@, c@ va fi voao sfin]enie Domnului. 82/2. {i la tocmiri, }i la untuldelemn al ungerii, }i la tocmirea t@m$iei. 87/ 1, cf. 89/1. T@m$ia ~i = t@m$ia preparat@ din mai multe arome. Au t@m$iat preste el t@m$ia tocmirei. 92/1. Va pune preotul din s$ngele vi]elului pre coarnele jertvenicului t@m$iei tocmirei. 94/2.

trage vb. III. 1. A t$r^, a duce cu sine. Saul b@tea besearica, prin case ^ntr$nd }i, tr@g$nd pre b@rba]i }i pre muieri, le da la temni]@. 116*/1. 2. A c$nt@ri. Au luoat omul cercei de aur, care tr@gea c$te o drahm@. 21/2. 3. A pre]ui, a valora. Trage ^n]elepciunea mai mult dec$t ceale dinl@untru. 451/2. tras s. n. Greutate (c$t c$nt@re}te). Trasul cuielor, trasul unui cuiu de cincizeci de sicli de aur. 376/2, cf. 377/2, 780/1.

tocmit,-@ adj. 1. Or$nduit, aranjat. O, preasf$nt@ s@pt@m$n@ a celor tocmi]i ^mpreun@ fra]i. 890/2. 2. T@m$ia cea ~@ = t@m$ia preparat@ din mai multe arome. {i untuldelemn al ungerii, }i t@m$ia cea tocmit@. 91/1.

tr@znitur@ s. f. Tr@snet. C$nd au f@cut, precum au v@zut au num@rat, }i calea ^ntru glasuri de vremi cu tr@znituri. 451/2. tr$mbita vb. I v. tr$mbi]a.

95

tr$mbi]a (}i tr$mbita, trimbita) vb. I. A sufla din tr$mbi]@, din bucium. Au tr$mbi]at preo]ii. 195/1. Cel ce tr$mbita cu bucinul l$ng@ el. 417/2. {i au trimbitat cu trimbi]ele. 836/2.

necur@]iia }i poftele lume}ti, cu trezie }i cu dreptate }i cu bun@credin]@ s@ vie]uim. 205*/1. trezvie s. f. v. trezie. triera vb. I. = treiera. A distruge, a zdrobi m@run]ind. Vor triera cet@]ile ceale tari ale voastre. 599/2.

tr$mbi]@ (}i trimbi]@) s. f. Bucium. Dup@ ce ve]i tr$mbi]a cu tr$mbi]a lui Iovil, c$nd ve]i auzi glasul bucinului, s@ strige tot norodul deodat@. 194/2. Glas de trimbi]@. 274/1.

trimbita vb. I v. tr$mbi]a. trimbi]@ s. f. v. tr$mbi]@.

treab@ s. f. 1. Folos, profit. De ~ = bun, potrivit pentru ceva. S@p@turi era..., }i leamne de treab@ despre fa]a pridvorului pre din afar@. 697/2, cf. 70*/1. 2. Trebuin]@, necesitate, nevoie. {i c$nd am purces noi, ne-au pus ceale ce era de treab@. 138*/1. De nici o ~ = cu totul nefolositor. %nghi]itu-s-au Israil, acum s-au f@cut ^ntru neamuri ca un vas de nici o treab@. 704/1. Vreame de ~ = vreme de trebuin]@, timp potrivit. S@ ne apropiem, dar@, cu n@d@jduire la scaonul darului Lui... s@ afl@m dar spre ajutoriu la vreame de treab@. 210*/1.

trimite vb. III. A face s@ se arate, s@ se vad@, s@ vin@. Trimite m$na Ta }i Te atinge de oas@le }i carnea lui. 438/2. trimitere s. f. 1. Ceea ce se trimite, ceea ce se d@ cuiva. S-au dus to]i... s@ se veseleasc@ }i s@ dea trimiteri celor ce nu au. 782/2. 2. Exil, surghiun. [P@rin]ii] au murit ^n durori reale, ^n foame }i ^n sabie }i ^n trimitere. 763/2. trufi vb. IV (a se ~) A se m$ndri, a se seme]i. S@p$nd ^n c$mp [calul] s@ trufea}e }i ias@ la c$mp cu v$rtute. 458/1.

treaz,-@ adj. ~ la minte = ^n]elept. S@ cade episcopului s@ fie f@r’ de prihan@... priveghitoriu, treaz la minte, bine ^mpodobit. 198*/2.

trufie s. f. M$n@ de ~ = m$ndrie. {i sufletul, carele va face cu m$n@ de trufie..., acesta pre Dumnezeu oc@rea}te. 136/2.

trec@toriu s. m. Pribeag, c@l@tor. Venind unul din cei sc@pa]i, au spus lui Avram, trec@toriului. 12/2.

trup s. n. 1. (%n corela]ie cu s$ngele, duhul) Corp al unei fiin]e. M@ri]i, dar@, pre Dumnezeu ^n trupul vostru }i ^n duhul vostru, care s$nt a lui Dumnezeu. 157*/2. Fericit e}ti, Simone Variona, c@ trupul }i s$ngele nu au descoperit ]ie, ci Tat@l Mieu cel din ceriuri. 16*/2. C@peteniile ^mp@r]ealelor r$nduialelor celor de primpregiurul trupului ^mp@ratului = c@peteniile cetelor care se ^ngrijesc de paza corporal@ a ^mp@ratului. 373/1. 2. Fiin]@, persoan@, om. Au luat Isav pre muierile sale, }i pre feciorii s@i, }i pre featele sale }i toate trupurile casii sale. 35/2. M@sura Iosif... la toat@ casa t@t$ne-s@u gr$u dup@ trupuri. 48/1, 585/1, 484/1, 616/2. 3. F@ptur@, creatur@. Nu va mai fi potop de ap@, ca s@ piiar@ tot trupul. 8/2. Dumnezeu cel viu, Carele au f@cut ceriul }i p@m$ntul }i are st@p$nie peste tot trupul. 830/1. 4. Neam, stirpe. Aceast@ judecat@ de la Domnul easte la tot trupul. 821/1. 5. Ceea ce ]ine de latura omeneasc@, trupeasc@, spre deosebire de cea spiritual@ a fiin]ei omene}ti. Dup@ ~ = a) cu merite omene}ti. De vreame ce mul]i s@ laud@ dup@ trup, }i eu m@ voiu l@uda. 173*/1; b) p@m$ntesc. Slugi, asculta]i pre st@p$nii vo}tri cei dup@ trup cu fric@. 184*/1. A umbla dup@ ~ = a se comporta dup@ principii omene}ti, }i nu dup@ cele cre}tine. [Unii] ne socotesc pre noi c@ umbl@m dup@ trup. 172*/1. Umbla ^n urma altui trup = umbla dup@ legea nefireasc@ a c@rnii. 234*/1. 6. Realitate, substan]@. M$ncarea sau beutura sau... partea s@rb@rii... s$nt umbr@ celor viitoare, iar@ trupul a lui Hristos. 190*/1. 7. ~ul bra]ului = bra]ul propriu-zis. Bl@st@mat easte omul carele are n@deajde spre om }i va r@z$ma trupul bra]ului s@u preste d$nsul. 609/2. 8. Penis. Tot b@rbatul }i-au t@iat ^mprejur trupul s@u. 34/1, cf. 56/1. 9. Grup de persoane, colectivitate. Alesu-l-au pre el din tot trupul, f@cutu-l-au pre el s@ auz@ glasul S@u. 823/2.

trece vb. III. 1. A nu ]ine seama de..., a nesocoti, a neglija (o porunc@, un cuv$nt etc.). Lacr@mile meale s@ nu le treci. 475/2. Oric$]i ar treace ceva din ceale mai ^nainte scrise sau nu vor plini... s@ se sp$nzure. 777/2. Nu treace vorba celor b@tr$ni, c@ }i ei au ^nv@]at de p@rin]ii lor. 800/2. Zeciui]i... toate legumile }i treace]i judecata }i dragostea lui Dumnezeu. 66*/ 1, cf. 436/2. N-au trecut cuv$nt de la Solomn, carele s@ nu-l fi spus ei = n-a r@mas nici un cuv$nt la care Solomon s@ nu-i fi r@spuns. 381/2. 2. A ocoli, a evita pe cineva; a-l l@sa la o parte. Un preot..., v@zindu-l [pe omul r@nit], l-au trecut. 64*/2. 3. M-a trecut cu vederea = s-a sup@rat, s-a m$niat pe mine. {i m-au trecut cu vedearea Domnul pentru voi }i nu m-au ascultat. 161/1. 4. A fi trecut ^n zilele sale = a fi ^naintat ^n v$rst@. {i nu avea ei fii... }i am$ndoi era trecu]i ^n zilele sale. 51*/1. 5. A disp@rea, a pieri. Miluia}te-m@, Dumnezeule, ... ^n umbra aripilor Tale voiu n@d@jdui, p$n@ ce va treace f@r@deleagea. 481/2. (Despre un popor) Nu va treace neamul, p$n@ c$nd vor fi aceastea toate. 24*/2. treilea, treia num. ord. Al treilea ceas din zi = ^n jurul orei nou@ diminea]a. C@ nu precum socoti]i voi ace}tia s$nt bea]i, c@ easte al treilea ceas din zi. 109*/1. tremur s. n. %nfiorare pricinuit@ de o emo]ie puternic@, fior. {i tremurul }i frica voastr@ va fi preste toate fierile p@m$ntului. 8/2. trestie s. f. 1. Pr@jin@ de trestie, folosit@ la m@surarea lungimilor. Iat@, ... ^n m$na b@rbatului trestie de m@surat de }ease co]i }i o palm@. 677/2. Cel ce vorbea cu mine avea m@sur@ trestie de aur, ca s@ m@sure cetatea. 249*/1. 2. Condei, pan@ (de scris). Limba mea este trestie scriitoriului ce scrie degrab. 477/2.

trupesc,-easc@ adj. 1. P@m$ntesc. S@ laude pre ^mp@ratul cel trupesc ^n veac. 432/1. 2. (Despre un om) Obi}nuit, de r$nd. Omul cel trupesc nu prii-

trezie (}i trezvie) s. f. 1. Nu-]i da ~ = nu ^nceta s@ fii treaz. Nu-]i da trezie ]ie, nici s@ tac@ lumina ochilor t@i! 640/2. 2. Cump@tare; ^n]elepciune. L@p@d$nd

96

[

mea}te ceale ce s$nt ale Duhului lui Dumnezeu. 155*/1.

]ap$n adv. = ]eap@n. Foarte tare, stra}nic. Al]ii aveau picioarele ]ap$n legate cu obezi. 878/2.

trupin@ s. f. Tulpin@; (fig.) neam, familie. Neftalin, trupin@, carea r@sare odrasl@ noao. 50/1.

]arin@ s. f. 1. Ogor, p@m$nt cultivat. Au s@dit Avraam ]arin@ la F$nt$na Jur@m$ntului. 19/1. Hiiar@le ]arinii. 617/2, cf. 115/2. 2. P@m$nt, sol. {i, iat@, p@dure era, ^n carea era muiare pre fa]a ]arinii. 251/2. 3. [inut. S-au dus fie}tecarele la ]arina sa. 426/2.

tufos,-oas@ adj. (Despre pomi, copaci) Cu frunze multe }i dese. Jertva }i t@m$iia ^ntru ceale ^nalte, }i pre dealuri }i supt tot lemnul tufos. 338/1. tuin s. m. Arbore cu lemn mirositor, probabil tuia. Nego]ul aurului... }i al m@t@sii }i al ru}ealei }i tot lemnul tuinului. 246*/2.

]@lini vb. IV (a se ~) A ^n]eleni. De o vei l@sa [ar@tura] s@ va ]@lini. 534/1.

tulb@ s. f. = tolb@. 1. Toc purtat pe }old, at$rnat de um@r, ^n care se p@strau s@ge]ile. G@tit-au s@ge]i ^n tulb@. 464/2, cf. 636/2. 2. (Aici) S@geat@. B@gat-au ^n r@runchii miei tulbele Sale. 641/1.

]@pu}@ s. f. [eap@ (ca instrument de tortur@) [Aceste neamuri] vor fi voao... spre ]@pu}i ^n ochii vo}tri, p$n@ ce ve]i peri. 211/1. ]@r$n@ s. f. 1. [@r$na p@m$ntului = p@m$nt sf@r$mat, m@runt. Au lovit ]@r$na p@m$ntului }i s-au f@cut mu}i]e. 59/2. 2. Tencuial@. {i vor rade casa dinl@untru ^mpregiur, }i ]@r$na cea ras@ o vor v@rsa afar@ de cetate. 105/2.

tuna vb. I. A vorbi tare, a striga. Au tunat Domnul cu glas mare ^n zioa aceaea preste cei de alt neam. 245/1. tunde vb. III. A rade (p@rul, barba). Zile vin... preste fiii lui Amon }i preste fiii lui Moav }i preste tot cel ce tunde ^mpregiur ceale de la fa]a lui. 603/2.

]@rmure s. m. = ]@rm. Mal al unei ape. Apa Iordanului... curgea ca }i mai ^nainte p$n@ sus, aseamenea cu ]@rmurii. 193/2.

tundere s. f. (Aici) Gr@din@. Poarta Izvorului o au zidit Solomon, ... }i z@voar@le ei, }i zidul Sc@ld@toarei Pieilor tunderii ^mp@ratului, p$n@ la treaptele ceale ce s@ pogorea de la Cetatea lui David. 416/2.

]elin@ s. f. 1. P@m$nt, teren nelucrat, ne^ngrijit. Vor crea}te ^ntr-^nsa [^n vie] spini ca ^ntru o ]ealin@. 555/ 1. 2. [elina ]arinii = brazdele c$mpului. 706/1.

turbura vb. I = tulbura. 1. (}i a se ~) A se nelini}ti, a se emo]iona; a se ^ngrijora, a se speria. Ei s-au turburat, iar@ ^ngerii au apucat de m$n@ pre el. 17/ 1. Iisus, v@z$ndu-o pre ea pl$ng$nd..., au suspinat cu Duhul }i s-au turburat ^ntru Sine. 95*/2. S-au turburat cu duhul }i au m@rturisit }i au zis. 98*/1. 2. (a se ~) A se revolta, a se r@zvr@ti. Au venit veastea la c@pitanul o}tii cum c@ s-au turburat tot Ierusalimul. Carele, ^ndat@, lu$nd osta}i }i suta}i, au alergat la ei. 131*/1. 3. (Despre metale) A-}i schimba aspectul, ^nf@]i}area. De va c@dea fierul, }i el }-au turburat fa]a, }i puteri va ^nt@ri. 546/2.

]epeni vb. IV (a se ~; despre plante) A rodi, a ^nmuguri. T@iarea lui mai ^nainte de vreame s@ va strica }i tamul lui nu s@ va ]epeni. 446/1. ]iitoriu,-oare s. m., s. f. 1. S. m. Persoan@ care se st@p$ne}te, care nu d@ fr$u liber patimilor, dorin]elor. Singur ]iitoriu patimilor easte cel bun credincios g$nd. 890/1. 2. S. f. Concubin@. [iitoarea lui, anume Reima, au n@scut }i ea. 20/1. ]imbal s. n. = ]ambal. Cu c$nt@ri, cu ]imbale }i cu canoane. 425/2. ]ine vb. III. 1. (}i a se ~) A urma, a nu se abate de la ceva, a p@stra. [ine-te de ^nv@]@tura mea }i nu o l@sa. 520/2. Dimpreun@ cu tine }i cu fra]ii t@i, prorocii, }i cu cei ce ]$n cuvintele c@r]ii ace}tiia, slujitoriu s$nt. 249*/2. 2. Unde s@ ]inea c@r]ile = unde se f@cea cunoscut con]inutul scrisorilor. {i ^n toat@ ]ara unde s@ ]inea c@r]ile, strigare }i t$nguire }i pl$ngere mare era. 431/1. 3. A fi ]inut de o boal@ = a avea o boal@. Carele ^ntra ^nt$iu dup@ turburarea apei s@ f@cea s@n@tos, ori de ce boal@ era ]inut. 87*/ 1. 4. (a se ~) A fi ^mpiedicat, a fi re]inut. Ochii lor s@ ]inea ca s@ nu-L cunoasc@ pre El. 80*/2.

turm@ s. f. Ceat@, mul]ime (de oameni); popor. Ceale doao turme s-au r@v@rsat preste to]i cei ce era ^n ]arini }i i-au b@tut pe ei. 224/1. {i va sta }i va vedea }i va pa}te turma Sa. 720/1. turna vb. I. 1. Au turnat turnarea = a v@rsat jertfa de b@utur@. 338/1. 2. A r@sp$ndi, a propaga. Cu dreapta lui Dumnezeu ^n@l]$ndu-S@ }i f@g@duin]a Sf$ntului Duh lu$nd de la Tat@l, au turnat aceasta, carea acum voi vede]i }i auzi]i. 109*/2. turnare s. f. 1. Lichid, substan]@ care se vars@ peste ceva, cu un anumit scop. Au pus... st$lp de piiatr@ }i au v@rsat preste el turnare }i au turnat preste el untdelemn. 34/2, cf. 589/1. 2. Jertf@ de b@utur@, liba]ie. Vi]ei, berbeci, miei }i jertvele lor }i turn@rile lor... le vei aduce... pre jertvenicul casii. 411/2. Au jertvit acolo dumnezeilor s@i... }i au turnat acolo turn@rile sale. 659/1, cf. 81/1, 114/2, 374/2, 707/1. 3. Va v@rsa turnare de p@m$nt = va face ^nt@rituri. 699/1.

]iner s. n. Parte a sfe}nicului, probabil cea ^n care curge lum$narea topit@. Fusul lui [al sfe}nicului], }i fofeazele, }i scafele, }i ]inerile. 88/2, cf. 89/1. ]intirim s. n. Cimitir. %l vor ^ngropa ^ngrop@torii lui Ghe ^n ]intirimul lui Gog. 677/1. ]ipa vb. I. A alunga, a izgoni. Iar@ f@g@duin]a v@duvei, }i a ceii ]ipate de la b@rbat, c$te s@ va f@g@dui asupra sufletului s@ vor r@m$nea ei. 150/2.

turn@toare s. f. Vas de turnat cu m$ner; recipient. Blidele ei, }i c@]iile, }i turn@torile, }i p@har@le ^ntru care vei turna cu eale. 76/1, cf. 373/2.

]ipoti vb. IV. A striga cu putere. Vor ]ipoti din bra]ul a multora. 455/2.

97

]i]@ s. f. = ]$]@ 1. S$n. Binecuv$ntarea ]i]elor }i a zg@ului. 50/1. La ]i]e = la piept, pe sub s$n. %mbr@cat cu hain@ lung@ }i ^ncins la ]i]e cu br$u de aur. 236*/ 1. 2. Piatr@ ]i]e = piatr@ v@zut@ ca o ridic@tur@, ca un mamelon. Au lipsi-vor de la piiatr@ ]i]e? 610/2.

umbla]i ^ntru toate c@ile Lui. 209/2. Au umblat pre calea ^mp@ra]ilor lui Israil. 338/1. Ioasafat... au umblat ^n c@ile lui David, t@t$ne-s@u. 386/2. Au umblat ^n calea ^mp@ra]ilor lui Israil precum au f@cut casa lui Ahaav. 390/2. A ~ ^ntru poruncile (sau ^ndrept@rile)... sau a ~ ^n legea... = a respecta ^ntocmai... Oare umbla-vor ^n leagea mea au ba? 67/2, cf. 332/ 2. {i au umblat ^ntru ^ndrept@rile neamurilor, pre care le-au scos Domnul de la fa]a fiilor lui Israil. 338/2. Pre Domnul Dumnezeul t@t$ne-s@u au c@utat }i ^ntru poruncile t@t$ne-s@u au umblat. 387/1, cf. 295/2, 390/1, 601/2. 3. S@ umbl@m ^ntru tot adev@rul = s@ ^n]elegem adev@rul, s@ fim aten]i la adev@r. 697/1. A ~ f@r@ de r$nduial@ = a nu respecta cele r$nduite de Dumnezeu. Iar@ poruncim voao, fra]ilor, ^ntru numele Domnului... s@ v@ osibi]i voi de tot fratele, care umbl@ f@r@ de r$nduial@. 196*/2. Au umblat ^ntru nelaud@ = a nu se comporta nedemn. 391/1. 4. A ~ cu cineva = a avea rela]ii sexuale cu cineva. Au doar@ Amnon, fratele t@u, au umblat cu tine? 280/1. 5. A urm@ri pe cineva; a amenin]a. Dinapoia ta va umbla sabiia. 632/2.

]i]in@ s. f. = ]$]$n@. Balama. Fier mult pentru cuiele u}ilor... }i pentru ]i]ini au g@tit David. 368/2.

U ucidere s. f. Omor. Era unul... carii ^n zarv@ ucidere f@cus@. 48*/1. ucig@toriu s. m. Uciga}. S@ fie sc@pare ucig@toriului. 207/2. udare s. f. Ploaie, ap@. De udarea mun]ilor s@ umezesc. 450/1. uimire s. f. Stare de extaz. {i fiind fl@m$nd au vrut s@ o guste }i, g@tind ei, c@zut-au preste el uimire. 118*/2. uli]@ s. f. Loc deschis, pia]@. S-au str$ns la d$nsul ^n uli]a por]ii v@lii. 400/1. Au }ezut tot norodul ^n uli]a Casii lui Dumnezeu. 414/1.

umbra vb. I. A ocroti, a proteja pe cineva. Dumnezeu umbreaz@ preste d$nsul ^n toate zilele. 188/2. umbrariu s. n. Ad@post f@cut din crengi. {i }i-au f@cut }ie acolo umbrariu }i au }ezut supt d$nsul la umbr@. 717/2.

ulma vb. I. A adulmeca. C$nd sun@ tr$mbi]a, ... [calul] departe ulm@ r@zboiul. 458/1. um@r s. n., s. m. 1. C@r@tori cu ~ul sau cei ce poart@ cu ~ul = persoane care duc lucruri grele pe um@r, purt@tori de poveri. Au adunat ^mp@ratul Solomon }eaptezeci de mii de oameni c@l@tori cu um@rul. 375/ 2. {i preste cei ce poart@ cu um@rul,... [erau] din levi]i. 402/2. Au dat um@r neascult@toriu = au ^ntors spatele. 422/2. 2. Partea dintr-un ve}m$nt care acoper@ um@rul. Vei pune am$ndoao pietrile preste umerii um@rariului... }i va lua Aaron numele fiilor lui Israil ^naintea Domnului preste am$ndoi umerii s@i pomenire pentru ei. 79/1, cf. 90/2. 3. Parte a unor obiecte, unelte, construc]ii etc. care seam@n@ cu un um@r omenesc. Umeri de chidru st$lpilor. 300/2. Umerii lor dedesuptul sc@ld@torilor, }i umerile v@rsate de laturea omului z@c$nd. 301/1. Au pus... pre fie}tecarele cu armele sale, de la um@rul casii cel drept p$n@ la um@rul casii cel st$ng. 392/1, cf. 299/ 2. 4. La um@rul m@rii = la ]@rmul m@rii. Hotar@le... vor lovi la um@rul m@rii. 155/1. 5. Hotar al unui ]inut, al unei ]@ri. Eu deznod um@rul lui Moav de la cet@]ile hotar@lor lui. 664/2.

umbr@ s. f. Nici va pune pre p@m$nt umbr@ = nu va tr@i. {i nu s@ va ^mbog@]i, nici vor r@m$nea averile lui, nici va pune pre p@m$nt umbr@. 445/2. umbri vb. IV. 1. A face umbr@, a ^ntuneca. Umbrea deasupra lui [a cortului m@rturiei] norul. 92/2. (Fig.) Au poruncit Domnul Dumnezeu unei curcubete }i au crescut preste capul lui Iona, ca s@ fie umbr@ deasupra capului lui }i s@-l umbreasc@ despre necazurile lui. 717/1. 2. A rev@rsa harul divin asupra cuiva. Spatele Sale va umbri ]ie }i supt aripile Lui vei n@d@jdui. 96/1, cf. 496/1, 514/1. umili vb. IV (a se ~) 1. A se ~ cu inima = a avea remu}c@ri, a se c@i; a avea o atitudine smerit@. {i Domn }i Hristos au f@cut Dumnezeu pre Iisus... Auzind [israeli]ii] s-au umilit cu inima }i au zis c@tr@ Petru }i c@tr@ ceialal]i apostoli: „Ce vom face, b@rba]i fra]i?” 110*/1. 2. A se milostivi. Domnul... spre slugile Sale s@ va umili, c@ au v@zut pre ei sl@b@nogi]i }i p@r@si]i. 187/2. 3. A t@cea, a consim]i. Au zis Moisi c@tr@ Aaron: „Aceasta easte ce au gr@it Domnul...” {i s-au umilit Aaron. 100/2.

um@rariu s. n. Parte a ve}m$ntului preo]esc, sem@n$nd cu o e}arf@ purtat@ pe um@r de vechii evrei; efod. L-au ^mbr@cat cu ve}m$ntul cel lung }i au pus preste el um@rariul. 98/1, cf. 75/2, 90/1, 824/1.

umplea vb. II. 1. A ~ m$na (sau m$inile) cuiva = a pune jertv@ ^n m$inile celui care era sfin]it ^n acel moment ca preot; (fig.) a da putere cuiva. {i vei unge pre ei, }i vei umplea m$inile lor; }i vei sfin]i pre ei. 79/2. Au f@cut efod }i terafin, }i au umplut m$na unuia dintru fiii s@i, }i i-au fost lui preot. 230/2, cf. 129/2, 397/2. 2. A ^mbiba cu un lichid. {i alerg$nd unul }i umpl$nd bureate cu o]et... L-au ad@pat pre El, zic$nd. 48*/2. 3. (a se ~) A avea parte din plin de ceva. Umplea-ne-vom de bun@t@]ile casii Tale. 484/1. Cei ce-L iubesc pre El s@ vor umplea de leage. 796/2. A se ~ de nebunie = a se m$nia. Ei s-au umplut de nebunie }i vorbea ^ntru sine ce s@ fac@ lui Iisus. 57*/ 2. S-a umplut ^ntre... = nu mai este nimic ^ntre...

umbla vb. I. 1. A ~ p@m$ntul = a str@bate ]ara, ]inutul. S-au dus b@rba]ii ace}tia, }i au umblat p@m$ntul }i l-au v@zut. 205/2. 2. A ~ dup@... a) a urma, a se supune cuiva. Afar@ de Halev... ace}tia au umblat dup@ Domnul. 152/2. Au pus leg@tur@ ^naintea Domnului c@ vor umbla dup@ Domnul. 403/ 1; b) a continua. {i au f@cut ce e r@u ^naintea Domnului }i au umblat dup@ p@catele lui Ierovoam. 334/ 2. A ~ ^ntru (sau ^n) c@ile... (sau pre calea..., ^n calea...) = a urma, a ac]iona ca...; a urma ^nv@]@tura... S@ iubi]i pre Domnul Dumnezeul vostru }i s@

98

Precum am zis s-au umplut ^ntr@ mine }i ^ntr@ tat@l t@u p$n@ la moarte. 258/2. 4. (a se ~; despre o perioad@ de timp) A se ^mplini, a se sf$r}i. Iar@ de va vinde cineva cas@..., p$n@ s@ va umplea un an de zile o va putea r@scump@ra. 116/2. S@ vor umple zilele pl$ngerii tale. 591/2, cf. 50/2, 58/2, 594/1. 5. (a se ~; despre o perioad@ de timp) A sosi, a veni. Deac@ s-au umplut zioa Rusaliilor, era to]i ^mpreun@ aduna]i la un loc. 109*/1, cf. 90*/1. 6. (a se ~; despre o afirma]ie) A se ^mplini, a se adeveri. {i s-au umplut scriptura, carea zice: „{i cu cei f@r’ de leage s-au socotit. 48*/2. Ne suim ^n Ierusalim }i se vor umplea toate ceale scrise de proroci pentru Fiiul Omenesc. 73*/2, cf. 27*/2, 100*/2.

s@v$r}easc@ m$inile lor. 80/2. Vei merge }i vei unge pre Azail ^mp@rat Asiriei. 317/1, cf. 91/2. ungere s. f. 1. Miruire. Untuldemn al ungerii cel de la Domnul preste voi easte. 100/2, cf. 75/2. 2. ~ de preo]ie = hirotonisire. {i va fi ca s@ le fie lor ungere de preo]ie ^n veacuri ^ntru neamurile lor. 91/2. unghi s. n. 1. Col]ul unei cl@diri, al unei cet@]i etc. Au venit un v$nt mare despre pustiiu }i s-au atins de patru unghiuri ale casii. 438/2, cf. 394/2, 417/1. 2. Muchie. %n patru unghiuri va fi [jertfelnicul]. 81/ 1. 3. Ungher, loc retras. {i noi, fiind ^n unghiul gr@dinii, v@zind f@r@deleagea, am alergat asupr@-le. 829/ 2. C@ }tie de aceastea craiul, c@tr@ carele }i cu ^ndr@zneal@ gr@iesc..., c@ci nu ^n unghiu s-au f@cut aceastea. 136*/1.

umplere s. f. %ncrustare. Dup@ toat@ putearea am g@tit la Casa Domnului mieu aur, argint... }i la umpleare pietri scumpe. 374/1.

unghie s. f. 1. ~ de diamant = v$rf de diamant. P@catul lui Iuda scris easte cu condeiu de fier cu unghie de diiamant s@pat pre leaspedea inimii. 609/ 1. 2. A nu l@sa ~ = a nu l@sa nimic, nici o f@r$m@. Dobitoacele noastre vor mearge cu noi }i nu vom l@sa unghie. 62/1.

unda vb. I. A inunda. Le-au undat lor la cor@bii. 243/2. und@ s. f. 1. A da ~ = a clocoti. Pune c@ldarea }i toarn@ ^ntr-^nsa ap@... Dat-au und@ }i s-au fiert oasele. 663/2. 2. S@ undeze toiag = s@ amestece be]i}oare, s@ge]i (considerate sor]i). Va sta ^mp@ratul Vavilonului ^n calea cea veachie..., ca s@ vr@jasc@ vraj@, ca s@ undeaze toiag }i s@ ^ntreabe ceale cioplite. 660/2.

unghiurel s. n. Scobitur@ f@cut@ ^ntr-un st$lp ^n vederea ^mbin@rii cu alt@ pies@. Doao unghiureale la un st$lp st$nd ^mprotiv@ unul altuia. 88/1. unicorn s. m. Animal fabulos, cu un corn ^n frunte. Dumnezeu, Cel ce l-au scos pre el din Eghipt, ca m@rirea unicornului lui. 144/2.

undezare s. f. Fierbere; (fig. ) Sf$}iere. Scuturare }i sm$ncitur@ }i undezare }i fr$ngerea inimii. 722/2.

unire s. f. Unitate. Nevoi]i-v@ a p@zi unirea duhului ^ntru leg@tura p@cii. 182*/2.

unealt@ s. f. 1. Lucru, obiect; vas. Au trimis pre fratele s@u... s@ roage pe navatei, priiatinii s@i, ca s@ puie la ei unealtele sale ceale multe. 845/1. I-au luat tot aurul }i argintul, }i toate unealtele. 394/1, cf. 104/1. 2. (}i ~ de r@zboi sau a r@zboiului) Arm@. B@rba]i ^ncin}i cu unealte de r@zboiu. 231/2. Precum easte partea celui ce s@ pogoar@ la r@zboiu, a}ea va fi }i partea celui ce }eade la unelte. 268/1. Mai bun@ e ^n]@lepciunea dec$t unealtele r@zboiului. 546/1. 3. (}i ~a c$nt@rilor sau ~ de c$ntare) Instrument muzical. R$dica-vor glasurile sale cei ce c$nt@ cu unealte ^n mijlocul celor ce s@ veselesc. 218/1. A l@uda cu unealtele c$nt@rilor lui David. 425/2. M@ voiu m@rturisi [ie ^ntru noroade, Doamne, ^ntru unealte de c$ntare. 487/2.

uns s. m. 1. Persoan@ numit@ (^n urma unei ceremonii) ^ntr-o func]ie ^nalt@, ^n special monarh sau cleric. Iu,... unsul Domnului, asupras casii lui Ahaav. 391/ 1. 2. Ales al lui Dumnezeu. Acum am cunoscut c@ au m$ntuit Domnul pre unsul S@u. 467/2. (Aici) Hristos. Pentru David, sluga Ta, s@ nu ^ntorci fa]a unsului T@u. 511/2. unu, una num. card., adj. 1. Num. card. (Cu valoare de num. ord.) {i s-au f@cut diminea]@ zi, una. 1/1. 2. Adj. Unic. Aceasta era fat@ una n@scut@ a lui iubit@, }i afar@ de ea, nici fecior, nici fa]@ nu avea. 226/1. unu}i, una}i adj. Unic, singur; acela}i. Un tat@ pre mine cu cei mor]i m-au s@m@nat }i una}i maic@ m-au n@scut. 889/1.

ung@toare s. f. Preparat din miresme pentru uns. Featele voastre le va lua s@-i fac@ ung@toare }i de m$ncare }i p$ine. 246/1.

ur@ciune s. f. v. ur$ciune.

unge vb. III. 1. A ~ jertfa = a face o jertf@ prin sacrificarea unui animal gras. D@ miros cu bun@ mireazm@ }i pomenire de f@in@ de gr$u, }i unge jertva ta. 819/1. 2. A stropi un obiect, ^n cadrul unui ritual, pentru a-l consacra. M-am ar@tat ]ie la Locul lui Dumnezeu, unde mi-ai uns mie st$lpul. 30/1. 3. A mirui. Vei lua din untuldelemn al ungerii... }i vei unge pre d$nsul. 80/1. Aceasta easte darul... care-l vor aduce Domnului ^n zioa ^n carea-l vei unge pre el. 97/1. 4. A sfin]i. Aceasta easte sfin]irea jertvenicului, ^n carea zi l-au uns mai-marii fiilor lui Israil. 129/1. 5. (}i a se ~) A ^nvesti sau a fi ^nvestit ^ntr-o func]ie (^nalt@). Au venit b@rba]ii Iudei }i au uns pre David acolo, ca s@ ^mp@r@]asc@ preste casa lui Iuda. 270/1. Haina sfintei... lui Aaron va fi fiilor lui dup@ d$nsul, s@ se ung@ ei ^ntru acealea }i s@ se

ur$ciune (}i ur@ciune) s. f. 1. Fiin]@ ur$t@, resping@toare, de dispre]uit. Ur$ciune easte eghipteanilor tot p@storiul de oi. 47/1. Dep@rtat-ai pre cunoscu]ii miei..., pusu-m-au ur$ciune loru}i. 494/2. 2. Ceea ce este ur$t, resping@tor, ur$]enie. S@ nu te sui prea treapte la jertvenicul Mieu, ca s@ nu descoperi ur$ciunea ta. 71/2. 3. Ceea ce nu-i este pl@cut cuiva s@ se ^nt$mple; fapt@ ur$t@. Feritu-ne-am ca s@ nu facem toate ur$ciunile aceastea! 601/1. 4. Ur@. Cu ur$ciune des@v$r}it i-am ur$t pre ei [pe vr@jma}ii Domnului]. 513/2. 5. Gelozie. Slujba idolilor, fermec@toriia, vr@jile, sfezile, ur$ciunile. 179*/1. 6. Idolatrie. {i au f@cut ce e r@u ^naintea Domnului dup@ toate ur$ciunile neamurilor. 401/1. 7. Idol. Au scos toate ur$ciunile din tot p@m$ntul Iudei. 385/2, cf. 403/1, 840/2. 8. ~a pustiirei = altar p@g$n. Iar@

99

c$nd ve]i vedea ur$ciunea psutiirei st$nd unde nu s@ cade..., atunci cei ce vor fi ^n Iudeea s@ fug@ la mun]i. 45*/2.

urluit,-@ adj. (Despre gr$u }i alte cereale) M@cinat grosolan. Gr@un]e noao coapte, p$rg@ urluite Domnului. 93/2.

ur$re s. f. Ur@. Eu aduc preste norodul acesta reale, roada ur$rei lor. 600/2.

urm@ s. f. 1. Cale. C@ lumina Domnului easte urma lui, d@ celor credincio}i ^n]@lepciune. 827/2. Pre urma m@ririi = pentru slav@. Pre urma m@ririi m-au trimis pre mine la neamurile ceale ce v-au pr@dat pre voi. 730/1. 2. Cei de pe urma cuiva = urma}i. Voiu lua pre cei de pre urma lui Vaasa }i pre cei de pre urma casii lui. 312/2. 3. %ntru ceale mai de pre urm@ = la sf$r}itul vie]ii. 796/1.

ur$t,-@ adj. Care nu este iubit. Va avea un om doao muieri, una iubit@ iar@ alta ur$t@. 177/1. ur$toare s. f. Fiin]@ care ur@}te. O, ur$toare de oameni }i ur$toare de bun@tate, ce am f@cut noi de ne prazi ^ntr-acesta chip? 889/1. urdinare s. f. ~ cu s$nge = dizenterie. {i s-au ^nt$mplat de z@cea tat@l lui Poplie, fiind cuprins de friguri }i de urdinare cu s$nge. 138*/1. ureche s. f. %n (sau ^ntru, la) urechile cuiva = pentru a fi auzit. (%n leg@tur@ cu verbele dicendi) Au gr@it toate cuvintele aceastea ^n urechile lor. 18/1. Spune]i ^n urechile fiilor vo}tri. 61/1. Toate cuvintele care s-au gr@it c@tr@ tine ^ntru urechile tale. 242/2. Au cetit la urechile lor toate cuvintele C@r]ii Legii. 403, cf. 62/2. 2. A b@ga (sau a pune, a lua) ^n urechi = a asculta cu aten]ie, a lua aminte la ceva. B@ga]i ^n urechi cuvintele meale. 5/1. Vei pune ^n urechi poruncile Lui. 67/1. B@rba]i jidovi }i to]i cei ce l@cui]i ^n Ierusalim, ... lua]i ^n urechi cuvintele meale. 109*/1. Vor da urechile sale spre auzire = vor asculta, vor lua aminte la ce se spune. 571/2. A apropia ~a = a asculta, a-}i pleca urechea la... Nu M-au ascultat pre Mine, nici au apropiiat ureachiia lor. 601/2. A-}i ^ngreoia urechile = a-}i astupa urechile. 732/1. urgie s. f. Cu ~ = cu violen]@. M$niindu-s@ Domnul cu urgie pre Moisi. 55/2. ~ de m@nie = mare furie. S-au ^ntors la locul lor cu urgie de m@nie. 393/2. urgisi vb. IV. 1. A provoca un r@u, un necaz, o suferin]@, a asupri, a n@p@stui. Pre cei ^n obezi fereca]i ai s@i nu i-au urgisit. 486/2. 2. (a se ~) A se ^nfuria, provoc$nd mari nepl@ceri. Ca }i asupra unor nemul]@mitori s@ urgisi. 888/1. 3. A nesocoti, a dispre]ui. Voiu face cu tine precum ai f@cut, precum ai urgisit aceastea ca s@ calci leg@tura Mea. 655/2. urgisire s. f. M$nie. V@rsatu-s-au urgisire preste boiarii lor. 503/1. uria} s. m. 1. Om (foarte) ^nalt. Acesta au r@mas din uriia}i, }i l-au b@tut pre el Moisi }i l-au pierdut. 202/ 1. Au b@tut Sovohe Sosati pre Safut, cel din fiii uriia}ilor. 367/1. 2. Om puternic; erou. {i era uriia}i pe p@m$nt ^n zilele acealea, }i dup@ aceaea. 6/1. Cu sabiile uriia}ilor voiu obor^ t@riia ta. 670/1, cf. 585/1. ur^ vb. IV. 1. (a se ~) A fi dispre]uit, ur$t. V@zind Domnul Dumnezeu c@ s@ urea}te Liia, au de}chis zg@ul ei. 28/1. 2. A-l ~ pe cineva p@m$ntul = a nu mai suporta p@m$ntul pe cineva. {i s-au spurcat p@m$ntul, }i le-am r@spl@tit lor nedreptatea pentru aceaea }i au ur$t p@m$ntul [pe ei]. 109/2. 3. (Aici) A avea capacitatea de a te desp@r]i imediat }i total de cei dragi. Oricine vine la Mine }i nu ura}te pre tat@l s@u }i pre mum@-sa }i muiarea... nu poate fi ucenicul Mieu. 69*/2. 4. A se plictisi, a se s@tura de ceva. {i }i-au ur$t a a}tepta at$ta, v@z$nd c@ nime nu de}chide u}ile foi}orului. 216/2.

100

urm@toriu,-oare adj., s. m. 1. Adj. A fi ~ binelui = a urma binele. Cine va face voao r@u, de ve]i fi urm@tori binelui? 224*/1. 2. S. m. Persoan@ care urmeaz@ exemplul cuiva. Rogu-v@, dar, pre voi, s@ fi]i mie urm@tori. 156*/1, cf. 192/1, 160*/2, 183*/2, 187*/2. 3. Persoan@ care urmeaz@ ^n rang pe cineva. Era num@rul lor... prin m$na lui Ananie, urm@toriului ^mp@ratului. 394/2, cf. 396/1. ursitur@ s. f. = urzitur@. Alc@tuire; f@ptur@. Ziditoriul lumii, Cel cei ai zidit ursitura omului. 865/1. ursoaie s. f. Ursoaic@. Ie}ir@ doao ursoaie din p@dure. 323/2, cf. 694/2. urzi vb. IV. A face, a ^ntocmi. Cel ce te-au f@cut pre tine }i te-au urzit din p$ntece. 580/2. uscat,-@ adj. Atrofiat, paralizat. Iat@, un om... av$nd m$n@ uscat@. 11*/2. Era acolo un om a c@ruia m$na cea dreapt@ era uscat@. 57*/2. usn@ s. f. Marginea de sus (de obicei r@sfr$nt@) a unor obiecte; un fel de }trea}in@. Usna care o ^mpregiura pre ea de treizeci de co]i. 301/1. Patru mease ale arderilor de tot... de o palm@ vor avea usn@ cioplit@ pre dinl@untru ^mpregiur, }i deasupra measelor acoperem$nt. 678/2. ustura vb. I (a se ~) A suferi. Zioa m@ usturam de c@ldur@, }i noaptea de ger. 31/1. u}@ s. f. U}a por]ilor = intrarea ^n... Vor pune fie}tecarele scaonul s@u ^naintea u}ilor por]ilor Ierusalimului. 596/1. u}or,-oar@ adj. Iute, rapid. Vor mearge soli u}ori la neam ^nalt. 563/1.

V vam@ s. f. 1. Dare, impozit. Ve]i lua vam@ Domnului de la oamenii cei r@zboinici, un suflet din cinci sute de oameni, }i din dobitoace. 151/2. 2. Oficiul, sediul vame}ilor. Au v@zut pe un vame}, anume Levi, }ez$nd la vam@. 57*/1. 3. Culme, ^n@l]ime. Cortul Domnului, carele l-au f@cut Moisi ^n pustie, }i jertvenicul arderilor de tot, ^n vreamea aceaea, era ^n vama cea din Gavaon. 368/1. vame} s. m. Persoan@ care adun@ d@rile, impozitele. Au v@zut pre un vame}, anume Levi, }ez$nd la vam@. 57*/1, cf. 6*/1. varvar s. m. Barbar. Nume dat de vechii greci }i de romani celor care apar]ineau altor popoare. Iar@ varvarii ne-au f@cut nu pu]in@ omenie noao. 137*/2.

varvare}te adv. %n chip barbar; grosolan. Nicidecum a}ea s@lb@ticea}te }i varvarea}te s@-i pierzi. 874/1. vas s. n. 1. (Mai ales la pl.) Lucru, obiect (religios, de cult). I-au trimis... vasele ceale sfinte }i tr$mbi]ele seamnelor ^n m$inile lor. 151/1. Vasele Casii Domnului. 618/1. Nimene nu poate s@ r@peasc@ vas@le celui tare, ^ntr$nd ^n casa lui. 34*/2, cf. 46/1, 86/2, 121/2. ~ de lut = fiin]a omeneasc@ f@cut@ din p@m$nt. Avem comoara aceasta ^n vase de lut, ca prea^n@l]imea puterii s@ fie a lui Dumnezeu. 168*/ 2. 2. ~ele apelor = loc ^n care se adun@ apele. De cuv$ntul Lui au st@tut apa ca stogul }i de graiul gurii Lui, vas@le apelor. 820/1. 3. Metafor@ pentru trup, corp, ca receptacul al sufletului. {i s@ }tie fie}tecarele din voi a-}i st@p$ni vasul s@u ^ntru sfin]enie }i ^n cinste. 194*/1. vasilisc s. m. Reptil@ fabuloas@ c@reia i se atribuia puterea de a ucide cu privirea. Preste aspid@ }i vasilisc vei ^nc@leca. 496/2, cf. 590/1. vat (}i vet) s. n. Unitate de m@sur@ pentru capacitate. Doaozeci de mii de vet de untdelemn stors. 299/ 1. P$n@ la o sut@ de vaturi de vin }i... de vaturi de untdelemn. 411/2. vatr@ s. f. Un fel de platform@, de podium. {i au st@tut Esdra, c@rturariul, pre o vatr@ de lemn, care o f@cus@ pentru cuv$ntare. 421/1. v@di vb. IV. 1. (a se ~) A ie}i la iveal@, a dovedi, a face s@ se vad@. Oare cum s-au v@dit lucrul acesta? 53/2, cf. 846/1. 2. A da ^n vileag, a denun]a. Nevr$nd s@ o v@deasc@ pre ea, au vrut pe ascuns s@ o las@. 2*/2. 3. A-l ~ cuno}tin]a = a-l mustra pe cineva con}tiin]a. Cuno}tin]a v@dindu-i, ie}ea unul dup@ altul, ^ncep$nd de la cei mai b@tr$ni. 91*/2. v@ditoriu s. m. Delator, denun]@tor. Simon..., carele au fost v@ditoriul banilor }i al patriei, r@u gr@ia de Oniia. 860/2. v@p@ios,-oas@ adj. Cu v@p@i. Ardea cuptoriul cu prea v@p@iosul foc. 892/2. v@pseal@ s. f. = vopsea. Materie colorant@. V@psal@ a ^mpiestritorilor. Pr@zile v@psealelor s$nt ale lui Sisara. 218/2. v@psi vb. IV = vopsi. 1. A colora cu vopsea (fard). {i i-au v@psit ochii s@i }i s-au ^mpodobit capul s@u. 331/1. 2. (a se ~) A acoperi (cu ap@, cu rou@). Din roao ceriului s-au v@psit trupul lui, p$n@ au crescut perii lui ca perii leilor. 692/1. v@rsa vb. I. 1. A turna un material (lichid) ^ntr-o form@. Au v@rsat doi st$lpi la pridvorul casii. 301/1, cf. 301/2. 2. (}i a se ~; despre oameni) A veni ^n num@r mare, a se rev@rsa. Ca zorile s@ va v@rsa peste mun]i norod mult }i tare. 708/1. Nu te va v@rsa preste m$nc@ri = nu te va l@sa prad@ poftei de m$ncare, nu pofti peste m@sur@. Nu fi nes@]ios ^ntru toat@ desf@t@ciunea }i nu te v@rsa peste m$nc@ri. 818/2. 3. A face, a ridica, a ^n@l]a. Nu va ^ntra ^n cetatea aceasta..., nici va pune asupra ei pav@z@, nici va v@rsa asupra ei movil@. 342/2. 4. A ~ sabie = a porni r@zboi. Vars@ sabie... ^mprotiva celor ce m@ gonesc. 473/1. 5. (a se ~) A se ^mpr@}tia, a se risipi. Darurile celor nebuni s@ vor v@rsa. 807/2. 6. Au v@rsat c@ile tale spre... = ai mers spre..., ]i-ai 101

^ndreptat aten]ia la... Ai f@cut p@g$n@tate }i ai v@rsat c@ile tale spre streini. 597/2. 7. A ~ grai = a vorbi. Nu va treace cu vedearea... pre v@duv@, c$nd va v@rsa graiu. 817/1. A ~ graiuri = a ]ine discursuri. Unde nu easte ascultare, nu v@rsa graiuri. 815/1. 8. (a se ~; despre pa}i) A se poticni. Iar@ mie pu]inu nu mi s-au alunecat picioarele, pu]in nu s-au v@rsat pa}ii miei. 488/1. v@rsare s. f. Ac]iunea de a turna metalul. Au fost acea sut@ de talan]i de argint la v@rsarea capetelor cortului. 90/1. v@rsat,-@ adj., s. n. 1. Adj. (Despre obiecte) Turnate din metal. Au f@cut doi heruvimi de aur v@rsa]i. 88/ 2, cf. 83/1, 131/1. Dumnezeu ~ = idol. S@ nu v@ duce]i la idoli }i dumnezei v@rsa]i s@ nu v@ face]i. 110/1. 2. S. n. Statuie; idol din metal turnat. {i-au f@cut }ie v@rsat. 167/1. [i-ai f@cut ]ie al]i dumnezei }i v@rsaturi. 310/2, cf. 230/2. 3. S. n. ~ul zorilor = rev@rsatul zorilor. Iar@ noi s@ facem lucrul, }i jum@tate dintr-^n}ii s@ ]ie l@nci lor din v@rsatul zorilor, p$n@ la ie}irea stealelor. 418/1. v@rs@tur@ s. f. Obiect turnat din metal. {i-au f@cut }ie v@rs@tur@ doao juninci. 339/1, cf. 301/1. v@t@ma vb. I. 1. A d@una integrit@]ii corporale; a atinge, a leza. Nu m-au stricat pre mine..., nici mi-au v@t@mat ceale curate ale fecioriei. 893/1. 2. A sup@ra, a provoca neajunsuri, nepl@ceri. Am poruncit... nimenea pre ei ^ntru nimic s@ nu-i vat@me. 882/2, cf. 64*/1. v@t@mare s. f. Faptul de a v@t@ma, de a d@una s@n@t@]ii, de a r@ni. Nu numai v@t@marea ar putea s@-i sf@r$me, ci }i vedearea. 789/1. v@t@mat,-@ adj. ~ la picioare = bolnav de picioare, olog. Easte un fiiu a lui Ionatan v@t@mat la picioare. 276/1. v@z@toriu s. m. 1. Persoan@ care a fost martor la ceva. Cei ce din ^nceput ^nsu}i au fost v@z@tori }i slugi cuv$ntului. 51*/1. 2. Proroc. Pre proroc mai ^nainte norodul ^l chema v@z@toriu. 246/2. 3. Clarv@z@tor. Cuvintele lui Samea, prorocului, }i a lui Ado, v@z@toriului? 384/1. 4. Prezic@tor, vizionar. Cuvintele v@z@torilor, care le gr@ia c@tr@ d$nsul cu numele Dumnezeului lui Israil, iat@ s$nt ^ntru cuvintele ^mp@ra]ilor lui Israil. 401/2, cf. 292/2. v$n@t adj., s. n. 1. Adj. De culoare alb@str@-^nchis. Chiotori vinete. 76/2, cf. 87/2. 2. S. n. [es@tur@ sau fir de culoare albastr@-^nchis. Ve]i str$nge de la d$n}ii: aur, }i argint,... }i v$n@t, }i mohor$t. 75/2. Cu hain@ sf$nt@, []esut@] cu aur }i cu v$nt@t }i cu mohor$t. 824/1, cf. 90/1, cf. 376/2, 654/1, 662/1. 3. S. n. (La pl.) Cele vinete = obiecte de ^mbr@c@minte f@cute din material de culoare albastr@-^nchis. {i ceale lucii foarte }i ceale vi}ine }i ceale vinete. 554/1. 4. S. n. Obiect de ^nc@l]@minte din material de culoare albastr@-^nchis. Te-am ^nc@l]at cu v$n@t. 654/1. v$n@tare s. f. 1. V$n@taie. Lovitura biciului face v$n@tare. 813/1, cf. 5/1. 2. Erup]ie pe piele, eczem@. S-au l@]it v$n@tarea ^n piiale. 104/1, cf. 102/2. v$nslar s. m. V$sla}. Boiarii t@i... au fost v$nslarii t@i. 665/2.

v$nt s. n. 1. Dup@ patru ~uri = dup@ cele patru puncte cardinale. Dup@ patru v$nturi era por]ile, c@tr@ r@s@rit, c@tr@ mare, c@tr@ amiiaz@zi }i c@tr@ miiaz@noapte. 358/2. 2. A trage ~ = a trage aer. Colunii au st@tut prin codri }i au tras v$nt. 607/1. v$ntura vb. I. 1. A mi}ca, a purta, a duce. {i-l va v$ntura pre el din locul lui. 451/1. 2. A ^mpr@}tia, a risipi. Voiu r$sipi pre eghipteani ^ntru neamuri }i-i voiu v$ntura pre ei prin ]eri. 668/1, cf. 789/1. 3. A distruge, a nimici. Cet@]ile lor le-au pr@dat }i c$mpurile le-au v$nturat. 751/1. v$nz@toriu s. m. Tr@d@tor. De multe ori auzind numindu-s@ v$nz@toriu, pentru c@ au p@r@sit Chiprul. 868/1, cf. 57*/2. v$rtej s. n. Obiect de tortur@. Pus@r@ ^nainte purt@torii de suli]@ v$rteajele. 887/2. v$rtos,-oas@ adj., adv. 1. Adj. Aspru, cu suprafa]@ dur@. Cei ginga}i ai miei au mers pre c@i v$rtoase. 765/2. Piatr@ v$rtoas@ = st$nc@. S@ ^ntre ^n gaori de piiatr@ v$rtoas@. 553/2. [-am scos ]ie izvor de ap@ din piiatr@ foarte v$rtoas@. 166/1. 2. (Despre persoane) ~ la inim@ = dur, insensibil, ^mpietrit. Feciori tari de obraz }i v$rto}i la inim@. 644/1. Inim@ ~oas@ = inim@ ^mpietrit@, aspr@. Inima v$rtoas@ r@u va p@]i, mai pre urm@. 797/2, cf. 644/1. 3. Adv. (La comparativ) Mai ales, mai cu seam@, mai degrab@, mai bine, mai mult. Pentru aceaea l-am adus pre el la voi }i mai v$rtos la tine, craiule Agripo. 135*/1. Ales-am a fi lep@dat ^n Casa Dumnezeului mieu, mai v$rtos dec$t a l@cui ^n l@ca}urile p@c@to}ilor. 493/2. Easte drept... pre voi a asculta mai v$rtos dec$t pre Dumnezeu, judeca]i. 111*/2. Dorite-s mai v$rtos dec$t aurul. 467/2, cf. 657/2. v$rtute s. f. 1. For]@, putere, vigoare. Cu toat@ v$rtutea mea am slujit tat@lui vostru. 30/1, cf. 696/ 1, 698/2, 819/1. Fiul ~i = om cinstit, om de bine. De va fi fiiul v$rtutei, nu va c@dea nici unul din perii lui. 295/1. 2. %n@l]ime, v$rf. Suitu-i-am pre ei la v$rtutea p@m$ntului. 187/1. Luat-au v$rtutea m@gurii ceii ^nalte. 634/1. 3. Rod, road@. De am m$ncat v$rtutea lui [a p@m$ntului] singur f@r@ de pre], ... %n loc de gr$u s@-mi r@sar@ urzic@. 453/2. veac s. n. 1. %n ~ (sau p$n@ ^n ~, ^n ~ul veacului, din ~ }i p$n@ ^n ~, ^n ~ }i ^nc@) = pentru totdeauna, de-a pururi; (^n construc]ii negative) niciodat@, nicic$nd. Ve]i p@zi cuv$ntul acesta leage... p$n@ ^n veac. 63/2. %n Ierusalim va fi numele Mieu ^n veac! 401/1. [P@c@to}ii] s@ piar@ ^n veacul veacului, iar@ Tu Prea^nalt e}ti ^n veac, Doamne. 496/2. Ve]i l@cui ^n p@m$ntul care l-am dat voao }i p@rin]ilor vo}tri din veac }i p$n@ ^n veac. 615/2. Mai mult nu s@ va smulge }i nu s@ va strica p$n@ ^n veac. 621/1. Vor str@luci... ^n veac }i ^nc@. 700/1. Ca ^n zilele ~ului = ca ^n zilele de alt@dat@. Pa}te norodul t@u cu toiagul t@u, oile mo}tenirii tale, ceale ce l@cuiesc de sine}i la dumbrav@...; pa}te-vor... ca ^n zilele veacului. 721/2. Din zilele ~ului = din vremuri str@vechi, din str@mo}i. {i fugiri de robi s-au f@cut ^n mijlocul ei din zilele veacului. 409/1, cf. 488/2. Mai ^nainte de ~ = ^nainte de a ^ncepe timpul. Mai ^nainte de veac, dintru ^nceput m-au zidit pre mine. 810/1. 2. (Aici) Lumea p@m$ntean@. S-au dat pre

102

S$ne pentru p@catele noastre, ca s@ ne scoa]@ pre noi dintru acest veac r@u. 175*/1. vechi1 vb. IV (a se ~) A se ^nvechi. Hainele lor nu s-au vechit. 422/2, cf. 198/1, 67*/1. vechi,2 veche adj. Cel Vechiu de zile = Dumnezeu. V@zut-am ^ntru vedeniia nop]ii }i, iat@, cu norii ceriului, ca un Fiiu Omenesc vinea }i p$n@ la Cel Vechiu de zile au sosit. 651/1. vechituri s. f. pl. Dep@rt@rile bol]ilor cere}ti. Nu to]i v@d lumina, carea str@lucea}te ^n vechituri, ca }i cea de la El ^n nori. 457/1. vecin s. m. Semen, aproapele. Pentru ce ba]i tu pre vecinul t@u? 53/2. vecinic,-@ adj. = ve}nic. 1. Anii cei ve}nici = anii de odinioar@. De anii cei veacinici mi-am adus aminte. 489/2. 2. (Substantivat) Cel ~ = persoan@ pedepsit@, condamnat@. {i ^mpreun@ cei veacinici nu au auzit glasul celui ce scoate birul. 439/2. vedea vb. II. 1. A ~ fa]a cuiva = a ^nt$lni pe cineva. Nu ve]i vedea fa]a mea de nu va fi fratele vostru cel mai tin@r cu voi. 43/2. 2. A ~ mai nainte = a prevedea. Toate c@ile meale mai nainte le-ai v@zut. 513/1. A ~ vis = a visa. Vis am v@zut }i nu easte cine s@-l t$lcuiasc@. 40/2. vedec s. n. Stric@ciune. {i l-au dat [argintul] celor ce fac lucrurile ^n Casa Domnului, ca s@ ^nt@reasc@ vedecul c@sii. 344/2. vedenie s. f. 1. Apari]ie, viziune. Au zis Dumnezeu lui Israil ^n vedeniia nop]ii. 46/2, cf. 13/1, 687/2, 117*/1. 2. Minune, groz@vie. De au ispitit Dumnezeu s@ vie }i s@-}i ia {ie din mijlocul neamului, cu ispit@, }i cu seamne..., }i cu vedenii mari, cum au f@cut Domnul? 162/2. vedere s. f. 1. Fa]@, chip, ^nf@]i}are, aspect. Iat@, un b@rbat; }i vedearea lui era ca vedearea aramei sclipitoare. 677/2, cf. 62/2, 86/1, 365/1, 690/1, 238*/ 1. 2. Vedenie, ar@tare; viziune. Nu easte leage }i proroc n-au v@zut vedeare de la Domnul. 640/1. Tinerii vo}tri vederi vor vedea. 109*/2, cf. 699/1. ~ mare = ar@tare ^nfrico}@toare. Ne-au scos pre noi Domnul din Eghipt... cu m$n@ tare, }i cu bra] ^nalt, }i cu vederi mari. 180/2. 3. Ceea ce se arat@ cuiva (^n somn, ^n vis). Au dormit Samuil p$n@ diminea]@... }i s-au temut Samuil s@ spuie lui Ili vedearea. 242/ 1, cf. 454/2. 4. A trece cu ~a = respinge, a dispre]ui. Auzit-au Dumnezeu }i au trect cu vedearea }i au urgisit... pre Israil. 491/1. 5. Str@lucire. O roat@ l$ng@ un heruvim }i vedearea roatelor, ca vedearea pietrii antracului. 649/2. 6. Loc luminat (de o flac@r@, de foc). Muieri, ceale ce veni]i de la vedeare, veni]i! 568/1. 7. Vedearea r@v@rs@rii = imaginea care se vede ^ntr-o oglind@. 457/1. vederos,-oas@ adj. Ar@tos, pl@cut la vedere. Omul vederos }i iute la lucrurile lui la ^mp@ra]i trebuie a sta; iar@ s@ nu stea la oameni leane}i. 533/1, cf. 291/2. veni vb. IV. 1. P$n@ unde s@ vine (sau s@ ^ntr@) ^n = aproape de... Au mers p$n@ unde s@ vine ^n Gherara. 353/2. C@tr@ r@s@rit au l@cuit p$n@ unde s@ ^ntr@ ^n pustie. 354/1. 2. Au venit cuv$ntul Lui =

s-a ^mplinit ccea ce a spus El. Smerit-au ^n obezi picioarele lui, }i prin fier au trecut sufletul lui, p$n@ ce au venit cuv$ntul Lui. 501/1. venire s. f. ~a trupului = aspect, ^nf@]i}are. Venirea trupului easte slab@ }i cuv$ntul def@imat. 172*/1. venit,-@ (}i vinit,-@) adj., s. n. 1. Adj. Venitu-}i ^n minte = ^ntreg la minte. Au aflat omul dintru carele ie}is@ dracii ^mbr@cat }i venitu-}i ^n minte, }ez$nd l$ng@ picioarele lui Iisus. 61*/1. 2. S. n. Fel de comportare. Acesta au fost vinitul lui ^n toate zilele care au }ezut David ^n ]arina celor de alt neam. 265/ 2, cf. 241/1. venitic (}i vinitic) s. m. = venetic. 1. Str@in. Au zis David s@ adune pre to]i veniticii cei din p@m$ntul lui Israil. 368/1, cf. 113/1, 115/2. 2. Prozelit. %ncungiura]i marea }i uscatul s@ face]i un vinitic. 23*/1. vergur,-@ adj. Cast, virgin. Ace}tia s$nt carii nu s-au ^ntinat cu muieri, c@ s$nt verguri. 244*/1. veseli vb. IV. A se bucura de ceva, a trage foloase din ceva. Tot omul carele au s@dit vie }i nu s-au veselit dintr-^nsa s@ mearg@ }i s@ se ^ntoarc@ la casa sa. 176/1. vesti vb. IV. 1. A declara; a considera, a socoti. {i va vedea preotul }i-l va vesti pre el necurat. 103/1. Judec@torii vor judeca pre ei }i pre cel drept ^l vor vesti drept. 179/2. 2. (a se ~; despre nume) A deveni cunoscut, celebru. S-au vestit numele lui ^n toate neamurile primprejur. 298/2. vestitoriu s. m. Persoan@ care aduce ve}ti; sol. Au trmis Ioav vestitoriu la David. 279/1. Venit-au alt vestitoriu la Iov }i i-au zis. 438/1, cf. 41/2. ve}m$nt s. n. ~ sf$nt = ve}m$nt preo]esc. Vei face ve}m$nt sf$nt lui Aaron... spre cinstire }i m@rire. 78/2. vet s. n. v. vat. vetril@ s. f. = vetrel@. P$nz@ de corabie. R@dic$nd vetrila cea mic@ dup@ v$nti}orul ce sufla, tr@geam spre ]@rmuri. 137*/2, cf. 573/1.

Sodomului = plant@ din regiunea M@rii Moarte; (fig.) am@r@ciunea du}manilor lui Israel. Vr@jma}ii no}tri s$nt ne^n]eleg@tori. C@ din viia Sodomului easte viia lor, }i vi]a lor din Gomora, strugurul lor strugur de fiiare, poam@ de am@r@ciune lor. 187/2. viers s. n. Glas, voce; timbru al vocii. Au purces... cu veselie }i cu strigare de laude }i cu c$nt@ri de toate viersurile mul]emind Dumnezeului Celui Sf$nt. 883/ 1, cf. 163*/1. vifor s. n. Putere, groz@vie. Piialea noastr@ ca un cuptoriu s-au afumat, smulsu-s-au de c@tr@ fa]a vifoar@lor foametei. 642/2. vifor$toriu,-oare adj. Puternic. Iar@ nu dup@ mult@ vreame, s-au ^nt@r$tat ^mprotiva ei [a corabiei] un v$nt vifor$toriu. 136*/2. viia vb. I. 1. A tr@i, a avea via]@, a exista. Toate-s de}ert@ciune, tot omul ce viiaz@. 475/2, cf. 114*/2, 231*/1. (A via ^ntru... sau construit cu dativul) F@c$ndu-le [poruncile Domnului], omul nu viia ^ntru eale. 659/1. Dumnezeu nu easte al mor]ilor, ci al viilor, c@ to]i Lui viiaz@. 76*/1. %ntru El viem }i ne mi}c@m. 127*/1. (Despre suflet) Sufletul mieu Lui viiaz@, }i s@min]iia mea va sluji Lui. 468/2. 2. A da via]@ cuiva, a ]ine ^n via]@. Viiaz@-m@ }i voiu p@zi cuvintele Tale. 506/2, cf. 476/1. vin s. n. ~ din turn@ri = vin jertfit idolilor. Nici am beut vin din turn@ri. 432/1. vin@ s. f. Acuza]ie. {i au pus deasupra capului vin@ Lui scris@: „Acesta easte Iisus, ^mp@ratul jidovilor”. 29*/1. vinit,@ adj., s. n. v. venit. vinitic s. m. v. venitic. vinov@]i vb. IV (}i a se ~) A (se) ^nvinov@]i. {i spus@r@ ^mp@ratului ceale ce au f@cut Ionatan, ca s@-l vinov@]easc@ pre el. 849/1. S@ va vinov@]i omul pre sine. 454/2. vintre s. f. Abdomen. L-au r@nit supt vintre. 268/2.

viar s. m. = vier. Viticultor. {i pre cei r@m}i ai norodului i-au l@sat mai-marele buc@tarilor s@ fie viiari }i plugari. 638/2, cf. 394/2, 591/2.

vintrecel subst. P$ntece, abdomen; con]inutul acestuia; murd@rie, excrement. Voiu r$sipi vintrecelul preste fea]ele voastre, vintrecelul s@rb@torilor voastre }i voiu lua pre voi ^mpreun@. 737/2.

viarme s. m. = vierme. {arpe; (aici) drac. S@ te arunci ^n gheena, ^n focul cel nest$ns, Unde viiarmele lor nu moare }i focul nu s@ st$nge. 41*/2.

vinui vb. IV. A ^nvinui pe cineva sau ceva. Nebuniia omului... pre Dumnezeu vinuia}e cu inima lui. 530/ 1. {i nu vinuia}te vremea. 813/2, cf. 142*/2.

viclean,-@ adj. 1. Necredincios, tr@d@tor. Ierusalim, cetatea cea viclean@ }i rea. 409/1. Sfat ~ = uneltire. {i s-au sculat asupra lui cu sfat viclean ^n Ierusalim }i au fugit ^n Lahis. 336/1. 2. (Aici) Avid. S@ nu zici: „Multe s$nt puse pe mas@”. Adu-]i aminte c@ r@u lucru easte ochiul viclean. 814/2.

vinuire s. f. %nvinuire, repro}. Cuvinte de vinuire zic$nd. 177/2.

vicleni vb. IV. A umbla cu viclenii, a unelti. Acopere-m@ de adunarea celor ce viclenesc. 484/1, cf. 405/ 1, 465/2, 488/2, 508/2, 802/2.

viriliu (}i virilion) s. n. Beril (piatr@ pre]ioas@ de culoare verde). Al patrulea r$nd... }i virilion. 79/1. Cu toat@ piiatra bun@ te-ai ^mbr@cat, de sardiu }i de topazie }i de smaragd... }i de viriliu }i de onihion. 667/1, cf. 90/2.

vicle}ug s. n. %ntru ~ = pentru a ^n}ela. Nu s-au jurat ^ntru vicle}ug vecinului s@u. 469/1. vie s. f. 1. Simbol al prosperit@]ii }i al p@cii, precum }i al poporului evreu. Ce voiu face ^nc@ viei meale }i nu i-am f@cut ei? 554/2, cf. 555/1. 2. Viia

103

vinuit s. n. De ~ = de ^nvinuire. {i va aduce asupra ei cuvinte de vinuit }i-i va gr@i nume r@u. 177/2. virilion s. n. v. viriliu.

vis s. n. A vedea ~ = a visa. Au adormit ^n locul acela }i au v@zut vis. 27/1, cf. 39/2. visin s. n. v. vison.

vison (}i visin) s. n. 1. In (foarte fin). Funi de visine }i mohor$te. 428/1. 2. [es@tur@, material din in. Au f@cut b@rbatului s@u, }i sie}i ^mbr@c@minte de vison }i de porfir@. 539/1. David era ^mbr@cat cu haine de visin. 363/2, cf. 433/1. 3. Hain@, ^mbr@c@minte din material de in. L-au ^mbr@cat pre el cu vison. 41/2, cf. 554/1. vistierie s. f. 1. Cutia darurilor. Privea cum arunca norodul banii ^n vistierie }i mul]i boga]i arunca mult. 45*/1, cf. 604/1, 832/2, 88/5. 2. Tezaur. Au luat vistieriile ceale din Casa Domnului }i visteriile ceale din casa ^mp@ratului. 384/1. 3.Bog@]ie, avere. Cel ce face vistierii cu limb@ mincinoas@ dup@ de}ert@ciuni umbl@. 531/2. (Fig.) %ntru [Tat@l }i Hristos] s$nt toate vistieriile ^n]elepciunii }i ale }tiin]ii ascunse. 189*/2. 4. %nc@pere, locul unde se p@strau banii; institu]ia care administra ace}ti bani. Eu voiu scrie la vistieriia ^mp@ratului zeace mii de talan]i de argint. 430/1. 5. Locuin]@, cas@. Dup@ el au zidit Mesulam... ^n preajma vistieriei sale. 417/1. 6. Vistieriile cele de vin = pivni]ele cu vin. Preste vistieriile ceale de vin era Zavdia. 372/2. Vistieriile untuluidelemn = magaziile cu untdelemn. 372/2. vi]@ s. f. Vi]@ de vie. Au zis leamnele c@tr@ vi]@. 223/1. viu, vie adj. 1. A fi viu = a tr@i. C@uta]i binele }i nu r@ul, ca s@ fi]i vii. 712/1. Viu s$nt Eu, formul@ prin care se ^nt@resc cele spuse. Viu s$nt Eu, zice Adonai Domnul, c@ cu m$n@ tare... voiu ^mp@r@]i preste voi. 659/2. 2. Adev@rat. Bine e cuv$ntat Dumnezeu..., Carele dup@ mare mila Sa ne-au n@scut pre noi, spre n@deajde vie. 222*/1. vizunie s. f. = vizuin@. Vulpile au vizunii. 63*/2, cf. 451/2. vl@dicie s. f. Situa]ie de vl@dic@. Oniia, cel ce oarec$nd vl@diciia avea prin viia]@. 885/1. voi vb. IV. %ntru poruncile Lui va voi foarte = va accepta cu convingere poruncile Domnului, se va sim]i bine respect$nd aceste porunci. 504/2. voie s. f. ~ rea = ^ntristare, m$hnire. Iat@ c@ pier de mare voie rea }i ^n p@m$nt str@in. 840/2. voievod (}i voivod) s. m. C@petenie (de o}ti); st@p$n. Au gr@it... Fihol, voievodul puterii lui. 19/1. Suta}ul au dat pre cei lega]i voivodului o}tii. 138*/1. voinic s. m. Osta}. Am l@cuit ca un ^mp@rat ^ncungiurat de voinici. 452/1. voitoriu,-oare adj. Binevoitor. Slujea}te Lui... cu suflet voitoriu. 373/2. voivod s. m. v. voievod. volnic s. m. Om liber. %mp@ratul }i ^mp@r@teasa }i famenii }i tot volnicul. 618/2. volnicie s. f. 1. Libertate. Nu da... muierii reale volnicie. 811/1. 2. %ng@duin]@, permisiune. Nimenea s@ nu aib@ volnicie a pune ceva asupra acestora. 779/1. vorb@ s. f. Afirma]ie. De-acum nu pentru vorba ta credeam c@ ^n}ine am auzit }i }tim c@ Acesta easte adev@rat M$ntuitoriul lumii, Hristos. 86*/2. A se face ~ = a ajunge de r$s. F@cutu-m-am vorb@ la tot norodul mieu. 641/1.

104

vr@jitur@ s. f. Vr@jitorie, vraj@. {i mul]i din cei ce f@cea vr@jituri, duc$nd c@r]ile, le-au ars ^naintea tuturor. 128*/2, cf. 583/1. vr@jm@}e}te adv. Ca vr@jma}ii; du}m@nos. S-au adunat toate neamurile ca s@ ne piiarz@ pre noi vr@jm@}ea}te. 852/2. vr@jm@}i (}i vr@jm@}ui) vb. IV. A fi du}man cuiva. Aman Machidoneanul le vr@jm@}ea lor. 436/1. Tu ai b@tut pre to]i cei ce-mi vr@jm@}uiesc mie. 462/1, cf. 473/2. vr@jm@}ui vb. IV v. vr@jm@}i. vrea vb. II. Bine s-au vrut = a fost pe plac, au pl@cut. Au }ezut Solomon pre scaonul lui David, tat@l s@u, }i bine s-au vrut, }i au ascultat de d$nsul tot Israilul. 374/2. vrednic,-@ adj. C$t e ~ sau ce va fi ~ = c$t merit@, c$t valoreaz@. D@ mie locul t@u de arie..., pre argint c$t e vreadnic mi-l d@. 368/1. S@-mi dea mie pe}tera cea ^ndoit@... pre argint ce va fi vreadnic@. 20/2. vrednicie s. f. Cu ~ s@ umbla]i = s@ duce]i o via]@ vrednic@. Cu vrednicie s@ umbla]i dup@ chemarea cu carea s$nte]i chema]i. 182*/2. vreme s. f. 1. %n ~ = ^n acest timp. Doamne, au ^n vreame vei s@ ^ntorci ^mp@r@]iia lui Israil? 108*/1. %ntru vremi = dup@ un timp. %ntru vremi scula-s@-va floarea r@d@cinii ei... }i va veni spre puteare. 698/2. Din ~ p$n@ la ~ = din timp ^n timp. {i apa cu m@sur@ vei bea, a }asa parte de in din vreame p$n@ la vreame vei bea. 645/2. Dintr-o ~ = deodat@, dintr-o dat@. Acesta au scos sabiia sa deodat@ asupra trei sute, pre carii i-au r@nit ^ntr-o vreame. 360/1. Fiind vreame mult@ = f@c$ndu-se t$rziu. {i, iat@, fiind vreame mult@, s-au apropiiat la D$nsul ucenicii Lui }i au zis. 38*/1. (%n) trei vremi ale anului = de trei ori pe an. Trei vremi ale anului serba]i Mie. 74/ 1. S@ te ar@]i ^naintea Domnului Dumnezeului t@u ^n trei vremi ale anului. 86/1. 2. A afla ~ = a g@si ocazia, momentul potrivit. De va afla vreame, nu s@ va s@tura de s$nge. 803/1, cf. 807/2. %n ~ (sau la) bun@ ~ = la timpul potrivit. Toate c@tr@ Tine a}teapt@ s@ le dai lor hran@ la bun@ vreame. 500/2. {i au venit am$ndoao sor]ile aceastea ^n ceas }i ^n vreame }i ^n zi de judecat@. 436/2. F@r@ de ~ = ^n timp nepotrivit, ^n contratimp. Omul nemul]@mitoriu easte poveaste f@r@ de vreame. 807/2. ~ cu prilej = ocazie, prilej. M-am bucurat ^ntru Domnul foarte, c@, iat@, oarec$nd, a]i ^nflorit a purta grije de mine, precum a]i }i purtat, dar nu a]i avut vreame cu prilej. 188*/1. 3. (}i plinirea vremii) = soroc, termen. S@ va da ^n m$inile lui p$n@ la vreame }i vremi }i jum@tate de vreame. 695/1. Deaca au venit plinirea vremii, au trimis Dumnezeu pre Fiiul S@u. 178*/1. %n vremi de ani = la timpul hot@r$t. La darul aducerii de leamne ^n vremi de ani }i ^ntru ceale de p$rg@, adu-[i aminte de mine. 427/2. F@r@ de ~ = ^nainte de termen. Sufletele c@lc@torilor de leage vor peri f@r@ de vreame. 526/1. vreodinioar@ adv. Vreodat@, c$ndva. Au suspinat p@m$ntul vreodinioar@ asupra mea. 453/2, cf. 887/1. vrere s. f. Bun@ vrerea = a) bun@voin]@. Adu-]i aminte de noi, Doamne, ^ntru bun@ vrearea norodului

T@u. 501/2; b) dorin]@, inten]ie. %nc@ }i rug@ciunea mea e ^ntru bune vrerile lor. 514/1.

z@ciuire s. f. A zecea parte din produsele cuiva. Mai easte ^nc@ ^ntru el [din popor] z@ciuire. 556/1.

vruh subst. O specie de l@cust@. Ve]i m$nca dintr-^nsele: vruhul }i c$te sam@n@ lui. 101/2.

z@dar s. n. %n ~ = f@r@ temei, f@r@ motiv. %nmul]itu-s-au... cei ce m@ ur@sc ^n z@dar. 486/1.

Z

z@duh s. n. = z@duf. C@ldur@ mare, ^n@bu}itoare. Leac reapede a tuturor acestora va fi negura, roaoa ^nt$mpin$nd va st$mp@ra de z@duh. 822/2.

za s. f. Armur@ purtat@ de o}teni. {i s-au ^mbr@cat cu zauo. 835/1, cf. 459/2. zapis s. n. 1. Document, dovad@ scris@. Ia-]i zapisul t@u }i... scrie cincizeci. 71*/1. 2. %nscrisul, actul Legii Vechi care con]inea o serie de restric]ii. {terg$nd cu ^nv@]@turile zapisul cel asupra noastr@, care era protivnic noao. 190*/1. zarv@ s. f. Ceart@, g$lceav@; mi}care, agita]ie. {i era... unul carii ^n zarv@ ucidere f@cus@. 48*/1. zasc s. n. Proptea. Ca s@ razeme marea ^mpregiur doao r$nduri de zascuri v@rsate. 301/1. zavistie s. f. Invidie, pizm@. Voia cea cu n@rav r@u, mai cu mule chipuri fiind, m$ndriia, iubirea de argint, iubirea de price }i zavistiia. 884/1. z@bal@ s. f. A pune z@bale ^n buzele cuiva = a fi dependent de cineva, a fi la dispozi]ia cuiva. {i trufiia ta s-au suit ^n urechile Meale, }i voiu pune belciugul mieu ^n n@rile tale }i z@bale ^n buzele tale. 342/2. z@bav@ s. f. S@ nu se fac@ z@bav@ din vreme = s@ nu ^nt$rzie. Socotis@ Pavel s@ treac@ Efesul, ca s@ nu se fac@ z@bav@ din vreame ^n Asiia, c@ gr@bea de ar putea ^n zioa de Rusalii s@ fie ^n Ierusalim. 129*/2. z@bavnic,-@ adj. ~ a gr@i = ^ncet, f@r@ grab@ c$nd vorbe}te; ~ a s@ m@niia = care nu se m$nie, care nu se sup@r@ repede. S@ fie tot omul grabnic a auzi }i z@bavnic a gr@i, z@bavnic a s@ m@niia. 218*/2. ~ cu inima = ^nt$rziat, care ^n]elege ^ncet, greu. O, nepricepu]ilor }i z@bavnici cu inima a creade toate c$te au gr@it prorocii! 81*/1. ~ la limb@ = g$ngav. Z@bavnic la limb@ s$nt eu. 55/2. z@bovi vb. IV. 1. (}i a se ~) A sta mai mult timp ^ntr-un loc, a ^nt$rzia. De nu am fi z@bovit, ne-am fi ^ntors p$n@ acum de doao ori. 43/2. Cu Lavan am l@cuit }i p$n@ acum m-am z@bovit. 31/2, cf. 95*/1. 2. (a se ~) A se ocupa, a-}i petrece timpul (cu ceva). Oaspe]ii carii vinea acolo la nimica alt@ nu s@ z@bovea, f@r@ numai s@ zic@ sau s@ auz@ ceva nou. 126*/2. 3. A se arunca asupra..., a se a}eza pe... Z@bovit-ai pre unsul T@u. 495/2. z@brea s. f. Crenel de zid. {i voiu pune z@brealele tale iaspis. 587/2. z@cea vb. II. A domina, a fi st@p$n peste... Frica lui Mardoheu z@cea preste ei. 435/2. z@cere s. f. Loc unde st@, se a}az@ cineva. S@ puie cet@]ile lui Iuda spre st$ngere }i spre z@ceare pas@rilor. 604/1. z@ciui vb. IV. A lua zeciuial@. Vor z@ciui levi]ii ^n toate cet@]ile robiei noastre. 424/1, cf. 246/1. z@ciuial@ s. f. Dare anual@, reprezent$nd a zecea parte din recolt@, din vite etc. Ei au adus z@ciuial@ din vi]@i, }i din oi. 399/1, cf. 424/1.

105

z@log s. n. 1. Amanet. garan]ie. Z@logul nu l-au dat ^napoi. 657/1. 2. Persoan@ re]inut@ ca ostatic. Antioh Epifan, feciorul lui Antioh ^mp@rat carele fuseas@ la Roma z@log. 832/1. z@logi vb. IV (}i a ~ z@log) A opri ceva la sine (ca garan]ie); a lua pe cineva ostatic. C@tr@ Cel Tare carele zice: „Luoat-am, nu z@logesc...” 455/2. Ai z@logit pre fra]ii t@i ^n z@dar }i ai luat ^mbr@c@mintea celor goli. 449/1. Z@log n-au z@logit }i jeaf n-au jefuit. 657/1. z@misli vb. IV. A concepe f@tul, a prinde rod, a procrea. S@ z@misleasc@ oile cum era nuialele. 29/2. z@pad@ s. f. %n zioa z@pezii = ^n zi cu z@pad@. El s-au pogor$t de au ucis pre leu ^n groap@ ^n zioa z@pezii. 360/2. z@podiie s. f. Vale. {i va peri z@podiia }i va peri c$mpiia. 632/2. z@vor s. n. Bar@, pr@jin@, grind@. Z@vorul cel din mijloc prin mijlocul st$lpilor s@ se petreac@ de o parte p$n@ de ceaea parte. 77/2, cf. 88/2. zbici vb. IV. A face s@ se usuce, s@ se zv$nte. Zbicea pe el [acoperem$nt] arafot. 285/1. zbicire s. f. Uscare. {i vor sta acolo pescarii..., zbicire de n@voade va fi, osibit@ va fi. 684/2. zbur@toare s. f. Pas@re. La toat@ zbur@toarea }i la toate fierile c$mpului te-am dat pre tine s@ te m$nce. 676/2. zdrobi vb. IV. A tr$nti la p@m$nt, a bate. {i, oriunde-l apuc@, ^l zdrobea}te }i face spume }i scr$}nea}te din]ii s@i. 41*/1. zdrobire s. f. Larm@, zgomot; pr@p@d. {i va fi ^n zioa aceaea, zice Domnul, glas de strigare... }i zdrobire mare de la mun]i. 726/1. zdrobitur@ s. f. 1. Spargere, sf@rmare; nimicire, distrugere. C@dearea ei va fi ca zdrobitura unui vas de lut. 570/2. Glasul celor ce au strigat din Oranaim perire }i zdrobitur@ mare. 632/2. 2. Ran@. %ntoarce]i-v@, fii, ... }i voiu vindeca zdrobiturile voastre! 598/1. zdrumica vb. I (}i a se ~) A face buc@]ele, a sf@r$ma; a nimici, a distruge. Am zdrumicat pre ei ca ]@r$na p@m$ntului. 291/1, cf. 392/1, 467/1, 470/2, 689/1. (Fig.) {i-]i va p@rea r@u pre urm@, c$nd s@ va zdrumica carnea trupului t@u. 521/1. zece num. card. Cu zece p@r]i mai... = de zece ori mai... I-au aflat pre ei cu zeace p@r]i mai ^nv@]a]i dec$t to]i desc$nt@torii. 688/1. zecea num. ord. (Cu valoare substantival@) A zecea parte. Din toate c$te vei da mie a zeacea voiu aduce ]ie. 27/1.

zeci s. f. pl. Dare reprezent$nd a zecea parte din recolt@; zeciuial@. C@ zecile }i p$rga cu noi s$nt. 738/1. zgard@ s. f. Lan] de aur la g$t. Inelul t@u }i zgarda, }i toiagul care-]i iaste ^n m$n@. 38/1. zg@u s. n. Uter, p$ntece. I-au junghiiat pre am$ndoi, }i pre omul israiltean }i pre muiare, prin zg@ul ei. 146/1. Spre Tine m-am aruncat din zg@u. 468/2, cf. 439/2, 826/2. %nchide ~l = face s@ devin@ steril. Au fost ^nchis Domnul din afar@ tot zg@ul... pentru Sarra. 18/1. (Eliptic) M-au ^nchis Domnul ca s@ nu nasc. 14/1. Deschide ~l = red@ capacitatea de a na}te. Dumnezeu au de}chis zg@ul ei. 29/1. zi s. f. 1. Din ~le ^n ~le = a) cu fiecare zi. Au fost din zile ^n zile, }i... au ie}it ceale dinl@untru ale lui cu boala. 390/2; b) la vremea hot@r$t@. S@ p@zi]i leagea aceasta ^n vremile ceale r$nduite din zile ^n zile. 64/2. Slujbe pre zile = slujbe zilnice. La ace}tia s$nt ^mp@r]ealele por]ilor, la boiarii celor tari slujbe pre zile. 371/2. %n vremea zilelor = la vremea cuvenit@. %n vreamea zilelor au n@scut feciori. 240/ 1. ~ bine ^ntocmit@ = zi prielnic@, zi favorabil@. 829/1. {i au fost p@zind ei, ^n zi bine ^ntocmit@, ea au ^ntrat ca }i ieri }i alalt@ieri cu doao feate, }i au poftit s@ se scalde ^n gr@din@, c@ era cald foarte. 829/ 1. Plin de ~le = s@tul de zile; foarte b@tr$n. Au ^mb@tr$nit Iodae }i era plin de zile }i au murit. 393/ 1. %n toate ~lele = pentru totdeauna. Vei fi tu mai mare preste oaste... ^n toate zilele. 287/1. 2. Ziua aceea = ziua judec@]ii. Mul]i vor zice mie ^n zioa aceaea: „Doamne, Doamne...” 7*/2. Ziua lui Iisus Hristos = ziua celei de a doua veniri. N@d@jduind aceasta, c@ Cel ce au ^nceput ^ntru voi lucrul cel bun ^l va s@v$r}i p$n@ la zioa lui Iisus Hristos. 185*/ 1. 3. %ntru zile = ^n fiecare an. %ntru zile s@ tundea. 281/2. Jertva zilelor = jertfa anual@. S-au suit... s@ jertveasc@ ^n Silom jertva zilelor. 240/1. ~le doao = doi ani. C$nd au venit vreamea zilelor zile doao au ie}it ceale dinl@untru ale lui cu boala. 390/2. 4. Ziua veacului = eternitate. Ca un gr@un] de n@sip, a}ea s$nt de pu]ini anii ^n zioa veacului. 806/1. zice vb. III. A c$nta. Au v@zut pre ^mp@ratul David juc$nd }i zic$nd cu al@uta. 274/1, cf. 254/2.

locuin]@ cuiva. %n locul p@catelor s@ va zidi ]ie. 797/ 1. S@ zide}ti }an] = s@ faci ^nt@rituri. S@ zide}ti }ean] asupra cet@]ii carea face r@zboiu asupra ta. 176/2. 2.(Despre Dumnezeu) A face, a crea. Am f@cut lumina }i am zidit ^ntunearecul. 581/2, cf. 470/2. 3. A pl@smui, a pune la cale. Cel ce zidea}te osteneala preste porunc@. 497/1. 4. A pune, a a}eza pe cineva ^n pozi]ia sau ^n locul de odinioar@. {i voiu ^ntoarce ^nstr@inarea lui Iuda... }i-i voiu zidi pre ei ca }i mai ^nainte. 623/1, cf. 620/1. 5. (a se ~) A g@si temei (s@...). S@ va zidi a m$nca ceale jertvite idolilor. 159*/ 1. 6. (a se ~) A prospera; a deveni fericit. S@ zidesc to]i cei ce fac f@r@delegi }i s-au ^mprotivit lui Dumnezeu }i s-au m$ntuit. 738/2. zidire s. f. 1. Lucrare, crea]ie s@v$r}it@ de Dumnezeu. Umplutu-s-au p@m$ntul de zidirea Ta. 500/2, cf. 197*/2. %nceputul ~i = ^nceputul lumii. Vor fi zielele acealea sc$rb@, ca aceaea carea nu au fost din ^nceputul zidirei. 45*/2. 2. F@ptur@, crea]ie. Mearge]i ^n toat@ lumea, vesti]i Evangheliia la toat@ zidirea. 49*/2. 3. Substan]a din care este alc@tuit omul. El au cunoscut zidirea noastr@; ... c@ ]@r$n@ s$ntem. 500/1. ziditoriu s. m. Zidar. Piiatra carea nu o au socotit ziditorii, aceasta s-au f@cut ^n capul unghiului? 75*/ 2, cf. 677/2. ziduitoriu s. m. Ziditor. S@ nu acoperi f@r@deleagea lor... c@ au batjocorit pre ziduitori. 417/2. zim] (}i zimte) s. m. Bordur@, ram@, chenar. Sicriiul m@rturiei... ^l vei polei }i vei face lui zim]i de aur suci]i ^mprejur. 75/2. Zim] sucit ^mpregiur de cunun@. 76/1. I-au f@cut lui [sicriului] zimte sucit de aur ^mpregiur. 88/2. zis@ s. f. Zisele cele ^ncurcate = cuvintele cele cu t$lc. Graiurile b@rba]ilor celor vesti]i le va p@zi }i va str@bate zisele ceale ^ncurcate. 819/2. zl@tariu s. m. Me}ter care prelucreaz@ aur }i argint. Zl@tariul bate argintul. 601/1. zugr@vi vb. IV. A picta. Cel ce s@ apuc@ a s@pa }i a zugr@vi trebuie s@ caute ceale ce s$nt spre podoab@. 859/1. zv$rlitoare s. f. Pra}tie. Sufletul vr@jma}ilor t@i ^l vei sv$rli cu sv$rlitoarea. 264/1.

zid s. n. ~ de foc = zid puternic. Eu voiu fi lui [Ierusalimului], zice Domnul, zid de foc ^mpregiur }i cu m@rire ^n mijlocul lui. 730/1. Cet@]ile ceale cu zid = cet@]i fortificate. Au pus c@petenii de oastre preste toate cet@]ile ceale cu zid ale Iudei. 401/2.

zv$rlitoriu,-oare adj. Care este aruncat, azv$rlit. Pietrile ceale zv$rlitoare cu m$nie le voiu aduce spre piiardere. 652/1.

zidi vb. IV. 1. A face construc]ii pe un teren. Au zidit muntele }i au numit numele muntelui carele l-au zidit Semiron. 313/2. A se ~ cuiva = a-i face cas@,

zv$rlitur@ s. f. S@geat@ (aruncat@). %ngreoia]i cu armele sale vor mearge }i ^ntru zv$rliturile sale vor c@dea. 708/1.

106