Gibu Ana Maria-poezii

Poetul- suflet de cireş de Ana Maria Gîbu Când prima oară a-nflorit -din muguri verzi ,cu dalbe floriCireşul nu şi-a închipuit Că va rodi de-atâtea ori... Şi-aşa vlăstar, pe alt meleag Va prinde rădăcini adânci Şi că va zămisli cu drag Din albe flori- cuvinte dulci. Şi an de an, zi după zi, El scutură cuvinte-flori, Le strânge-n suflet, poezii Şi-apoi le-mprăştie în zori, Cu flori ce zboară lin în vânt, Zâmbind, pe cerul vieţii- a scris Poemele-i, grele de dor Covor spre ţara s-au întins. Şi celor care l-au privit Veseli sau trişti, sau zâmbind şters, Le-a prins pe piepturi, mărţişor Sculptat de un poet- în vers. Au trecut multe primăveri De când, din sufletu-i ales Ne-mparte celor ce-l iubim Flori albe... suflet de cireş...

Extemporal de vară de Ana Maria Gîbu Scoateţi o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema : ˝Cine ştie De unde vine vara şi încotro se duce...˝ (sau unde e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara izvorăşte din adânc de suflet de copii Ce –şi doresc cercei mari din cireşe Şi visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde şi jucării. Şi mai spun că e frumoasă tare (când or fi văzut-o oare?) Că poartă o rochie verde Tivită cu puf alb de păpădie Şi că îi place să umble Desculţă prin vie. Şi când trece plutind uşor pe lângă struguri, mere, caise şi tufe de soc Şi le atinge cu buzele sale roşii, de foc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Alţii spun că vara vine negreşit Alunecând pe curcubee zâmbitoare De după ploile de parfumate flori Şi de aceea îţi dă fiori De cald şi frumuseţe şi culoare. Şi-ti lasă-n prag , pe-nserat Coşuri cu globuri aromate, lucitoare Pe care să le –nşiri neapărat pe raze aurii de soare să –ntinzi ghirlande roşii peste sat . Şi cu miros de fân proaspăt cosit

Îţi intră în casă, la umbră să şadă Şi aproape nu-ţi dai seama când ai aţipit în dulcea greieraşilor baladă. Unii nu ştiu ce să răspundă La această întrebare. Şi zic că poate, a venit şi ea din soare. Şi de aceea soarele e aşa de luminos Şi cald cu fiecare. Iar alţii, agasaţi de această dilemă (Care-au uitat, probabil să mai fie copii) Au spus că ei sunt plictisiţi deja De această temă. Nu vor să se mai gândească la această întrebare. Şi transpiraţi sub bila de foc (careia noi ii zicem soare) Îşi şterg chipul înroşit cu o bucată moale, catifelată de apă curată şi zic: ˝Hai s-o lăsăm pe altădată !˝